Calităţile diplomatului meu ideal

Etimologic, cuvântul “diplomaţie” vine de la grecescul “diplóô” care înseamnă „dublez”,

desemnând acţiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele în două exemplare, dintre care

unul era dat ca scrisoare de împuternicire trimişilor, iar celălalt se păstra în arhivă. Cel care avea

acest dublet era numit diplomat, iar activitatea sa diplomaţie. „Diplomaţia este conducerea

relaţiilor internaţionale pe calea negocierilor; este metoda utilizată de consuli şi ambasadori

pentru a regulariza şi întreţine aceste relaţii”(H. Nicolson).

Pentru a putea ȋnṭelege mai bine acest termen si anume „diplomat” voi ȋncepe cu o

definiṭie: un diplomat este reprezentantul oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și

imunități în țara unde își îndeplinește misiunea, întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor

state sau tratează în numele statului său. Viaṭa ȋn afara serviciului a unui diplomat este aceeaṣi ca

ṣi a unui om normal, ȋnsă profesia de diplomat nu este deloc uṣoară.

Funcţiile diplomatului, după J. Serres, pot fi caracterizate în patru termeni: a reprezenta, a

proteja, a informa, a negocia. Voi ȋncepe prin a spune că un bun diplomat trebuie să reprezinte cu

maximă autoritate propriul stat acolo unde a fost trimis, el fiind ȋnsărcinat cu a primi şi cu a

transmite comunicările care se schimbă între cele două guverne, , sursa oficială de a obţine toate

informaţiile privind propria sa ţară, ca şi intermediarul permanent şi sigur a raporturilor între

state. Negociază, aceasta fiind una dintre sarcinile cele mai pasionante şi, de asemenea, uneori,

cele mai ingrate şi înşelătoare ale profesiunii diplomatice. Temperamentul personal al

ambasadorului, simpatiile pe care a ştiut să le obţină, încrederea pe care a dobândit-o se

dovedesc capitale. De asemenea, sunt supuse probei imaginaţia sa, supleţea inteligenţei sale,

simţul situaţiilor şi oportunităţilor în egală măsură, formarea sa profesională etc. Diplomatul

protejează resortisanţii săi, ca şi comerţul şi navigaţia ţării sale. El trebuie să caute să

îmbunătăţească statutul concetăţenilor săi, să crească traficul comercial şi să întărească relaţiile

culturale, elementele esenţiale ale dezvoltării bunelor raporturi şi interese paşnice între cele două

ţări. El informează continuu, direct și bilateral făcând cunoscută, înţeleasă şi admisă politica

generală a ţării sale.

Ȋn continuare voi specifica care sunt ȋn opinia mea calităṭile care trebuie ȋndeplinite de

diplomatul ideal. Ȋn primul rând ȋn această funcṭie trebuie să fii foarte serios. Poṭi să ajungi

reprezentant al propriului stat ṣi să ai succes doar dacă ai un nivel înalt de pregătire, potenţial

intelectual şi cultural şi, desigur, arta de a folosi toate acestea în practică. O altă calitate

principală este aceea că el trebuie să fie un specialist în domeniul relaţiilor internaţionale,

politicii şi dreptului internaţional ṣi un patriot convins. Promovarea şi apărarea intereselor ţării,

reprezentarea cu demnitate a statului sunt atribuţii înscrise în definiţia diplomaţiei,

iar realizarea lor implică un înalt patriotism din partea diplomatului chemat să le servească.

Ȋn al doilea rând, el trebuie să fie conṣtiincios, să aibă o judecată lucidă,  capabilă

de a aprecia lucrurile la justa lor valoare şi să meargă drept la ţintă pe calea cea mai scurtă şi mai

simplă, fără a se împotmoli în rafinamente şi subtilităţi inutile. Ȋn acelaṣi timp, el trebuie să-ṣi

dea repede seama ce fel de caracter are persoana cu care negociază, ȋn final rezultatul discuṭiei să

fie ȋn favoarea propriului stat pentru care susṭine acea negociere.

Diplomatul trebuie să fie curajos ṣi lipsit de timiditate pentru ca cei din jur să-l

privească cu respect. Trebuie să fie un bun orator, să studieze istoria ṣi memorialistica, să fie

familiarizat cu obiceiurile şi instituţiile străine şi să fie capabil să spună, în orice ţară străină, cui

îi aparţine puterea reală. Un adevărat diplomat trebuie să răspundă la patru cerinţe fundamentale:

trebuie să înţeleagă perfect şi corect situaţia în care îşi desfăşoară activitatea, pentru a putea

aprecia în orice moment raportul dintre obiectivele sale şi punctele de vedere ale altor forţe

implícate; trebuie să facă o evaluare cât mai exactă a capacităţii sale de acţiune; trebuie să

manifeste o mare flexibilitate, să fie pregătit pentru schimbări neaşteptate, să aibă un plan sau

răspunsuri de rezervă, să aplice cu fineţe şi pricepere metodologia în negocieri; să accepte

compromisul doar în limitele pe care şi le-a propus de la început, ştiind foarte clar care sunt

problemele negociabile şi care nu.

Ȋn concluzie, pentru a putea deveni diplomatul ideal, acesta trebuie

să fie răbdător, să dea dovadă mereu de bun simṭ, să impresioneze interlocutorul cu felul lui de a

fi, să-ṣi asume responsabilităṭile proprii acestei funcṭii ṣi ȋn cele din urmă să fie modest.