Calea Crucii by Gregory Mantle

7/17/2019 Calea Crucii by Gregory Mantle

http://slidepdf.com/reader/full/calea-crucii-by-gregory-mantle 1/183

CALEA CRUCII

aipresusde umture

„Dac& voie^te cineva s2 vinl dup2 Mine,

se lepede de sine, sl-§i ia crucea tn fiecare zi,

§i sa ma urmeze

Luca 9:23

„Celuice va birui, !i voi da sS manance din mana

ascunsi, §i-i voi da 0 piatrS alba; §i pe piatra aceasta

este sens un nume nou, pe care nu-1 ^tie nimeni

decat aceia care-i prime$te.”

Apocalipsa 2:17

J. GREGORY MANTLE



CALEA CRUCII

(Mai presus de umilire)

O contributie adusa doctrinei sfinteniei cre§tine

de

J. GREGORY MANTLE

p-H-y

Editura Perla Suferintei Suceava, 2010



CUPRINS

1. Dumnezeul tuturormetodelor ........................................................9

2. O viata amestecata .......................................................................17

3. Examineaza-ma, Doamne! ...........................................................25

4. Lumina crucii ....................................................................................29

5. Idolul „eu” .........................................................................................356. Sinele pacatul ................................................................................43

7. Crucea din interior .......................................................................49

8. Victimele crucii .................................................................................57

9. Lumea §i crucea ...............................................................................63

10. Poarta crucii.......................................................................................73

11. Rodul crucii........................................................................................7912. Ca§tigurile crucii................................................................................87

13. Frumusete in loc decenu a............................................................95

14. Viata pe moarte..............................................................................101

15. Calea respingerii..............................................................................107

16. Viata de inviere...............................................................................115

17. Casatoria cu altul..........................................

.................................12718. „Nu eu, ci Hristos” .......................................................................137

19. Sala luirea lui Hristos inauntru..................................................143

20. Socodrea de la cruce.....................................................................155

21. §coala ascultarii...............................................................................163

22. Testele ascultarii.............................................................................169

23. Umplut cu D uhul...........................................................................17724. Pas cu pas.........................................................................................185

25. Crucea zi de z i..................................................................................191



Capitolul 1

Dumnezeul tuturor metodelor

Nu pretind originalitatea pentru titlul acesta. Cei care au cititIsaia ( Isaiah) de Sir George Adam Smith i$i vor aminti ca, in primulvolum din comentariul sau, el atrage atentia de cateva ori asupracuvantului Judecattf’ tradus ambigua §1 ne aminte te ca acestcuvant inseamna metoda, ordine, sistem, lege; astfel ca, atunci candcitim in capitolul 30:18 ca „Domnul este un Dumnezeu aljudecatii*,” Isaia vrea sa spuna ca Dumnezeu are propriul mod §1

timp de a face lucrurile §i ca „instituindu-§i principiile conform

neprihanirii §i consolidandu-§i legile pe intelepciune, El ramaneconsecvent in legaturile Sale cu omul”.

„Este un mare adevar faptul ca Cel Atotputernic §i Cel plin demdurare este, de asemenea, [Dumnezeul] tuturor metodelor; §i nicio religie nu este intreaga in crezul ei, ori sanatoasa in influenta sa,daca nu insista in mod egal asupra tuturor acestora”, spune el.

O recunoa tere totala a oranduielii lui Dumnezeu in lucrarile

Sale ne va pazi de o mare parte din dezamagirea pe care oexperimentam acum, ji va spori mult sanatatea i puterea

constanta a adevaratei religii.Haideti sa petrecem cateva momente asupra acestui segment

sugestiv de istorie. Fiind alarmati de profetiile lui Isaia cu privire laasediul Ierusalimului, politidenii evrei se simteau nevoiti saactioneze. In loc sa se intoarca plini de pocain a la Dumnezeu §i sase increada in El in acele vremuri de necaz iminent, ei cautau sa

realizeze o alianta costisitoare neavantajoasa cu Egiptul. Cat demult dispretuie te Isaia aceasta uneltire suicidala!



10 Calea crucii

Apoi, el ilustreaza caravana pe care Iuda a trimis-o in Egipt cutribut. Prin cateva instantanee grafice, ne arata magari §i camile

purtandu-le bogatiile prin tara necazului §i a suferin£ei, printre lei §i vipere §i §erpi zburatori invapaiati, spre un popor care doar ii vam ela§i ii va dezamagi, pentru ca „ajutorul Egiptului nu este decatde ertaciune §i nimic; de aceea, eu numesc lucrul acesta: «zarvafara nici o isprava»” (Isaia 30:7).

Ei nu aveau nevoie dealianta, dupa cum spune dr. Smith, ci deincredere\ pentru ca „a§a vorbe te Domnul Dumnezeu, Sfantul luiIsrael: «In lini§te $i odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate §i incredere va fi taria voastra,» dar n-ap voit... Totu i Domnula teapta sa Se milostiveasca de voi, §1 Se va scula sa va deaindurare, caci Domnul este un Dumnezeu al metodei*: ferice detoti cei ce nadajduiesc in El.”

Uneori, noi ne felicitam pentru istepmea §1 ingeniozitateaplanurilor noastre, a§a cum au facut impara ii lui Iuda in acest caz,dar Isaia le aminte te ca Dumnezeu „este §1 El in£elept [iste|] §i

aduce nenorocirea, §i nu I$i ia vorbele inapoi” (Isaia 31:2). Pentruca este binevoitor, El va a tepta pana cand noi vom inva a ca nicio persoana, biserica sau natiune nu poate sa fl in§ele peDumnezeu, pentru ca El are propriul mod §i timp in careactioneaza. El vaa§tepta pentru a arata indurare; binecuvanta i suntcei care se intorc din Egiptul carelor al calare ilor, §i care ll ajteapta.

Marele pacat al omului s-a indreptat intotdeauna in aceasta

directie — voin a noastra are prioritate in fata vointei luiDumnezeu; o preferinta pentru inclinatiile proprii in detrimentulindatoririlor fata de Dumnezeu. Este pacatul bisericii de astazi, §i explicatia pozi iei sale demne de mila, slabite in fata lumii. Candcredem ca am descoperit o cale scurta $i u oara spre succes §irespingem Izvorul apei vii, ca sa ne faurim noi propriilerezervoare, ne vom da seama intotdeauna ca lucrarea noastra a fostmunca in van, ca rezervoarele noastre sunt sparte§i ca nu vor tine

apa.

* In traducerea Dumitru Cornilescu: „un Dumnezeu drept”



Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea luiI Kimnezeu in lume fara o experienta clara a purificarii inimii §i fara

botczul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca, numai in acest felInainta ii no§tri din primul secol au fost de folos pentru Stapanul;dar in strainatate exista impresia ca aceasta calificare pentru oslujire de succes poate fi dispensabila in aceste zile. Rezultatul estec$ec, descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este unI )umnezeu al metodei. Duhul Sfant a teapta sa le arate barbatilorijii femeilor modul in care crucea lui Hristos este calea spre oeliberare completa de puterea§1 vina pacatului; §i El va sta departe

de oamenii Sai atata timp cat ei pretuiesc acele „vederi joase” cucare, dupa cum spune Faber, este la fel de u§or pentru diavol sa selupte lmpotriva lui Dumnezeu, a$a cum lupta cu pacatele care duela moarte.

Aceste „vederi joase7’ cu privire la pacat §i la privilegiu explicamandria, patima, egoismul, invidia, gelozia, resentimentul,sterpiciunea, asemanarea cu lumea, placerea ascunsa pentru pacatpentru care mii de oameni cu adevarat nascuti din nou jelesc §i

despre care cred, cateodata, ca nu exista eliberare. §i Dumnezeuridica de pe tot pamantul martori ai puterii Sale pentru a infaptui o„vindecare dubla”, nu numai de a salva de manie §i de a iertapacatele concrete, dar de a trata depravarea morala care se aflaadanc in natura noastra care este izvorul principal al caracterului

ac iunilor noastre.Ce porunca poate fi mai imperadva mai explicita decat cea

pe care Hristosul cel inviat le-a dat-o ucenicilor Sai: „ramaneti in

cetate pana cand veti fi imbracati cu putere se sus”? Ei nu auindraznit sa faca urmatorul pas in lucrarea lor fara aceasta putere.Daca ii faceau ar fi msemnat sa e ueze $i sa ajunga ridicoli. Atuncicand se echipau astfel, ei atingeau maximul udlitatii, barbatifemei erau mantui i cu miile, iar Impara ia lui Dumnezeu avansarapid. Apoi Biserica a format o alianta cu lumea; ea $i-a plecatcapul in poala Dalilei $i, fiind „tunsa” de puterea ei, a inceput sadepuna eforturi disperate pentru a- i face lucrarea fara calificarea

esentiala. Acea calificare inseamna a avea autoritate peste toataputerea vrajma§ului; zadarnic ne imaginam ca lucrarea care

Dumnezeul tuturor metodelor 11



12 Calea crucii

dainuie§te, facuta de la amvoanele noastre, la §coala duminicala, laintalniri pe tema misiunii etc., poate fi indeplinita prin activitate

minus puterea Duhului Sfant. Mai devreme sau mai tarziu ne vomda seama ca Domnul este un Dumnezeu al metodei, §i ca toti aceiacare II a teapta sunt binecuvanta i.

In concluzie, haideti sa meditam la cele patru cuvinte pe careprofetul le folose te aici pentru a indica directia in care seindreapta mantuirea lor, §1 in ce termeni pot fi siguri de mijlocireadivina §i protectia continua.

Primul cuvant este „intoarcere\ „Intorcandu-va §i odihnindu-

va ve$i fi mantuiti”* (Isaia 30:15). in loc sa mearga in Egipt dupaajutor §i sa se lmpovareze cu o alianta interzisa, fara sens,neprofitabila, ei trebuie sa fie asigurati de iertarea §1 bunavoin a luiDumnezeu, intorcandu-se la El cu duhul zdrobit. Avem noi vreunmotiv sa a teptam vreo revarsare mareata a Duhului Sfant panacand nu ne intoarcem cu pocainta adevarata §1 adanca laDumnezeu? Locul unde marturisepi este fi locul unde efti iertat. Dumnezeu a fagaduit sa se intalneasca lmpreuna cu noi aici §i

nimic nu este mai frapant in istoria acestui popor rebel §iincapatanat ca disponibilitatea lui Dumnezeu de a-i ierta §1 a-irestaura prin bunavoin a Sa la primul semn al unei pocain eadevarate. „Adu-p aminte de unde ai cazut; pocaie§te-te §1

lntoarce-te la faptele tale dintai. Altfel [...]” (Apocalipsa 2:5).Neschimbatoare este fagaduin a: „Intoarceti-va la Mine Eu ma

voi intoarce la voi”. Dumnezeul metodei este Dumnezeul milei. Ela teaptaca sa fie indurator.

Al doilea cuvant este „odibntf\ In elesul este, binein eles, oodihna in Dumnezeu care sa demonstreze autenticitatea intoarceriilor la El. Sprijinirea lor pe multimea carelor §i puternica armata decalare i spre care i§i indreptau degetul ca spre un bonus valoros alputerii de lupta a lui Iuda era in van; pentru ca, aja cum neaminte§te Isaia, „Egipteanul este om, nu Dumnezeu, §i caii lui suntcarne, nu duh” (31:3). Totu i, perversitatea lor a fost atat de mare

In traducerea Dumitru Cornilescu „In lini te §i odihna va fi mantuirea

voastra”



Incat ei au preferat caii Egiptului in locul armasarilor luiI)umnezeu.

Odihna! Mii de inimi tanjesc dupa ea! §i ea nu poate fi gasita,<,i un vis zadarnic, zburand pe aripile unui porumbel pentru acvada din mediul in care traie ti. Odihna vine printr-o marturisiremlcvarata, o renuntare hotarata la pacat §1 printr-o curatire a naturiinoastre de murdaria ei, pentru ca pacatul sub orice forma eboala,opusul odihnei. Lucrurile materiale sunt lntr-o stare de odihnaii!unci cand indeplinesc legile §i scopurile pentru care exista. Ceamai mica deviatie de potrivire va genera nelini§te in loc de odihna.

Astfel, aceasta din urma vine la om printr-o acordare a voin ei salecu voin|a lui Dumnezeu. „Lua$i jugul Meu (adica, voia Mea)asupra voastra... §i ve$i gasi odihna pentru sufletele voastre”.Romanii i-au fortat pe du manii lor sa i§i puna capul sub un jug casemn al infrangerii lor. De aici provine cuvantul „a subjuga” - sub,sub; jugum, jug. Odihna vine in urma subjugarii intregii noastrefiin e lui Isus. Emblema perfecta a odihnii este Dumnezeu §i, inmasura in care omul i§i are centrul in Dumnezeu, el devine un

parta§ la odihna Sa (Evrei 4:3). Al treilea cuvant este„lini§te”. „In lini te §i incredere va fi taria

voastra”. Cum mustra cuvantul in sine graba, entuziasmul jifreamatul cu care se pregateau pentru asedierea orajului lor! „Cel cecrede nu se va grabi sa fugc?\ Vietile agitate, chinuite, febrile,zbuciumate pe care atat de mul i le traiesc, denota cu atatacertitudine slabiciunea cu care percepem adevarurile eterne! Candtoate ocaziile care genereaza razboiul au fost inlaturate §i bem

adanc din via a cereasca, atunci vom cunoa te ceea ce numim„presiunea cea mare a Duhului Sfant” care nu este contraraduhului lini tit, tihnit care II caracterizeaza pe Domnul IsusHristos §i pe care vrea sa il avem§i noi.

Al patrulea cuvant este „mcredere”. Cuvantul se refera laasigurarea §i curajul care rezulta din sprijinirea sufletului pe Celcare este cunoscut a fi credincios §i vrednic de incredere. „Cei cecunosc Numele Tau se incred in Tine” (Psalmul 9:10). A-L

cunoa§te pe Dumnezeu inseamna a te increde in El; a-L cunoa te


* In limba engleza, dis-ease=\ipsa linijtii, (n. trad.)



14 Calea crucii

perfect inseamna a te increde total in El, Singurul care inspira curaj

§i care este secretul intregii puteri spirituale. „In [...] incredereva fi taria voastra,I n coala harului exista doua departamente in care sedobande te increderea, in ambele elevii trebuie instruiti —unuleste Cuvantul lui Dumnezeu, iar celalalt umblarea cu Dumnezeu.Ce poate explica increderea lui Judson, §1 a multor altor misionarinobili care au lucrat cu sarguinta ani intregi fara vreun semn vizibilde succes, dar avand aceasta lini te a duhului in Dumnezeu —oatitudine care a devenit pentru ei un obicei de viata?

Pe masura ce invatam sa calcam pe calea crucii, vom patrundemai adanc ca niciodata in intelesul cuvintelor lui Pavel: „Caci ceitaiati Imprejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhullui Dumnezeu, care ne laudam in Hristos Isus, §1 care nu nepunem increderea in lucrurile pamante§ti” (Filipeni 3:3). §i lipsa deincredere in noi inline va fi umpluta de o glorificare constanta inIsus ca sursa a intregii noastre vieti, secretul intregii noastre puteri.

Multi trebuie sa lnvete insa ca Dumnezeul tuturor metodeloreste, pentru cei care II recunosc ca atare in mod practic,Dumnezeul Atotputernic, §i a te baza in mod continuu pe Elinseamna odihna, lini te, incredere §i tarie.

Cerceteaza-ma, Dumnezeule! Testeaza-mi ac iunile,§i fa ca via a mea sa arate

A a cum este vazuta de ochiul cercetator —

Fa-ma sa vad clar caile mele.

Cerceteaza-mi toate simparile, cunoa te-mi inimaTu, singurul care po i face cunoscut§i fa ca adancul, ceea ce este ascunsSa-mi fie aratat in intregime.

Arunca lumina in incaperile intunecoase,

Unde domnejte patima,Misca-mi inima pana cand simteCaracterul dezgustator al pacatului.




Cerceteaza-mi toate gandurile, izvoarele secrete,Motivele care ma controleaza;

Odaile unde lucrurile poluateStapanesc peste suflet.

Cerceteaza pana cand privirea Ta arzatoare aruncaLumina ei sfanta prin toate,§i eu, prin har, ajung in sfar itSa cad inaintea Fe$ei Tale.

Astfel, prosternat, voi inva$a despre Tine,Ceea ce acum slab dovedesc,Ca doar Dumnezeu in Hristos poate fiDragoste negraita!

F. Bottome



Adesea mi-am dorit sa flu un calator:Ochii mei doreau sa vada priveli ti de care auzisem§i despre care citisem.Intr-un final am zis: „Du-te mai intai tu sa calatore§ti.Lumea ta mica ip poate arata mari minuni§i poate ca are minuni chiar mai mari, dar nu are taramuriMai frumoase §i mai intrigante. Cerceteaza $i vei gasiSuficiente lucruri despre care sa vorbe ti. Sa nu pretinzi

Ca ai facut noi descoperiri cand propria ta lume mica,Dinauntrul tau, este inca necunoscuta.

Afara, deci, cu orice cadran, busolaGlob pamantesc, masa, harta sau clepsidra!Pune-p deoparte jurnaleleInchide- i analele §i cronicile!Studiaza-te pe tine msup§1 cite§te ceea ce ai scrisIn propria-p carte - con§tiin$a ta!”Este potrivit sa trude§ti atat de mult pentru o alta cunoa tereCand propriul sine, care\ i-ecel mai drag§i mai aproape, nu-1 cuno§ti?Calatoriile in strainatate sunt §i scumpe §i periculoaseIar sufletul adesea platejte pentru biletul trupului tau.Calatoriile acasa sunt ieftine §i sigure. Mantuirea Vinepe aripilemeditatiei.

Acela caretraiefteacasa fi invata sa-L, cunoasca PeDumnezeu §i pe sinenu arenevoiesa calatoreasca mai departe.

Christopher Harv



Capitolul 2

O viata amestecata j

La inceput s-a facut o tripla separare inainte de a fi data

porunca: „Cre$teti $i inmultip-va”. Dumnezeu a despartit luminailc intuneric, apele de jos de cele de sus din cer, marea de pamantuluscat.

Pentru a-§i arata mai mult pasiunea pentru ordinea fizica, Eli-a interzis israelitului sa are cu un bou $i cu un magar injugatiiinpreuna (Deuteronom 22:10). De asemenea, hainele de |esaturamixta erau strict interzise: „Sa nu porti o haina tesuta din douafeluri de fire” (Levitic 19:19). Chiar in zilele noastre un evreuortodox nu amesteca o haina de lana cu o tesatura de in. Unadintre pregatirile evreilor pentru Pa§te era sa mearga pe camp §i sasmulga din radacina plantele care cre teau din seminte diferite. Aceste interziceri aveau menirea sa cultive in mintea poporuluisentimentul de reverenta fata de ordinea stabilita in natura deDumnezeu. Lana §i panza vin din doua regnuri diferite —una dincel animal; cealalta din cel vegetal. In felul acesta, lipsa amestecului

in caracterul moral este in mod clar, prevestita. A purta in aceea ihaina lana egoismului §i panza spiritualitatii este contrar ordiniiuniversale care domne§te atat in domeniul harului, cat i in cel alnaturii. Dumnezeu este la fel de gelos —ba mai gelos, chiar —peordinea morala ca§i pe cea fizica; ?i, dupa cum spune dr. Denney:„Nu este un lucru maret, un lucru cu care sa ne laudam faptul casuntem hotarati sa indepartam din intreaga noastra fiinta,exterioara §i interioara, orice lucru pe care ochiul sfant al lui

Dumnezeu nu-1 poate tolera; $i ca privim sfintenia crejtina nu cape un subiect al gandurilor ocazionale o data pe saptamana, ci cape o sarcina pe care sa o reinnoim, cu sarguinta neobosita,«ducandu-ne sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu!»” Cei



18 Calea crucii

mai mul i cre§tini, dupa cum spune el, au un inceput, ?i se curatescde murdariile evidente $i superficiale ale firii pamante ti; dar cat de

putini i$i continua lucrarea mai departeprin Dubul! Aceasta lipsa a amestecului este ilustrata $i mai mult in cazul

lmbracamintei preotilor. Cand preotii slujesc „in curtea dinauntru,se vor lmbraca in haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lana cand

vor face slujba in portile curtii dinlauntru §i in casa” (Ezechiel14:17). Hainele de lana provoaca transpiratie, iar aceasta este unsemn al caderii, al pacatului. Este parte a blestemului a pedepsei

pentru neascultare. Inul nu genereaza deloc unsoare §i este folositintotdeauna ca un simbol al harului, total separat de pacat. Pentrua intra „dincolo de perdea” §1 a ramane acolo in prezen|a luiDumnezeu trebuie sa existe o renuntare la tot ceea ce aparpnelumii intunecate —lumea sinelui nostru —§1 natura noastra trebuiesa fie lmbracata cu „in subtire, stralucitor $i curat —inul subprereprezinta faptele neprihanite ale sfinplor” - $i cu haina Miresei luiHristos (Apocalipsa 19:8).

Putini sunt aceia care neaga faptul ca acest amestec in via a $>ilucrarea cre tina este un mare blestem §i ca afecteaza grav eficientaamandurora. Trebuie sa fie astfel deoarece este o distrugere aordinii stabilite de Dumnezeu §i, dupa cum am sugerat maidevreme, creaturii nu-i va fi permis sa interfereze fara urmari culegile stabilite de Creator. Aceasta a fost problema lui Pavel inbiserica din Corint. Cre tinii aveau o via£a regenerate, de prunciepe care Pavel o numea „carnalitate”. Ei traiau un fel de viatanehotarat —acum dominata de firea pamanteasca, acum dominatade Duh - iar rezultatul era o experienta elementara, invidie,rivalitate §i despartire (1 Corinteni 3). Cei care traiesc aceasta viatade amestec sunt considerati ca avand doua minti (mai exact douasuflete) (Iacov 1:8; 3:8). Exista doar un remediu pentru oasemenea stare. Este unirea tuturor dorin elor §i a sentimentelor inacela i centru, i anume, dragostea pentru voia gloria lui

Dumnezeu. Cand avem de-a face cu acest caz, este experimentataadevarata sanatate a inimii. „Daca ochiul tau este sanatos, tottrupul tau va fi plin de lumina.”



Inainte de a putea trai o via£a lipsita de amestec §i sa inaintetic uclcveni cre tini spirituali, trebuie sa vrem sa cunoa tem gradul

•Ii' rxtindere al amestecului in propriul caracter, pentru ca inima nu<Mir indurerata de lucrul pe care nu ll vede. Inainte sa-L invitam peI Mimnezeu sa ne cerceteze, haideti sa ne oprim sa ne intrebamillicit vrem ca El sa faca o lucrare profunda in vederea descopeririiMiirlui, indiferent cat de dureroasa §1 umilitoare ar putea fi. Dacaim, ar fi mai bine sa nu incepem; pentru ca e mai bine sa fii faraInmina decat sa o ai §i sa fii neascultator.

Din motive evidente, nici o ramura a cunoa terii nu este atatilc ncglijata ca aceea a cunoa terii sinelui. In alte §tiin£e cunoa terealliitcaza vanitatea inimii nesfinp.te; ii inalta pe oameni in ochiirclorlalti, le mare te influenta in lume. Dar adevarata descoperire aninclui rane te mandria noastra §1 distruge opinia buna pe carenc-am format-o despre noi ?i pe care o pretuim. Putem fi priceputiin orice alta tiinta §1 ignoranti in aceasta. Putem fi priceputi in amlcula mi§carile corpurilor cere ti §i sa nu §tim nimic despremi carile propriei noastre naturi pacatoase. Putem fi in stare sa neajiczam piciorul pe un pise montan unde nici un alt picior uman nu

a calcat §i sa fim, totu§i, ignoranti cu privire la dimensiunilemuntelui negru al eului din inima noastra. Putem fi in stare, prinanaliza chimica, sa detectam§i sa descompunem substanta materieidin jurul nostru $i, totu§i, sa nu analizam niciodata motivele princare suntem influen ati, §i care coloreaza §i murdaresc intregulnostru comportament.

„Dragostea de sine conspira cu increderea in propriile inimipentru a face din noi ni te pro ti in ceea ce prive§te evaluarea

noastra spirituals. Proverbial §i conform verdictului tuturorexperien elor, dragostea este oarba; i daca dragostea este oarba,dragostea de sine fiind cea mai puternica, cea mai subtila, cea maipupn schimbatoare, cel mai dificil de eradicat, este §i mai oarba.Dragostea de sine nu va vedea, a§a cum increderea in sine nupoate vedea, nimic lmpotriva noastra.” lata ignoranta care duce lainactivitate. Inamicul plin de ura se deghizeaza astfel $i arata exactopusul a ceea ce este in realitate, meat pierdem din vedere faptul ca

O via fa amestecata 19



20 Calea crucii

este, totu i, un du man $i ca, a§a cum Luther obijnuia sa spuna,diavolul alb este mai de temut decat cel negru.

Ceea ce este absolut necesar, este lumina cercetatoare a luiDumnezeu, de vreme ce dragostea de sine, daca ii urmam parereainteresata, ne va face sa traim intr-un paradis al pro tilor. Aceasta,§i numai aceasta va deranja multumirea de sine §i amagirea de sine.Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, $i nu due lipsa denimic, $i nu §tii ca e§ti ticalos, nenorocit, sarac, orb §1 gol: tesfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foe, ca sa teimbogate ti; $i haine albe ca sa te lmbraci cu ele, sa nu ti se vadaru inea goliciunii tale, doctorie pentru ochi, ca sa-ji ungi ochii §1

sa vezi” (Apocalipsa 3:17, 18). „Inima este nespus de in elatoare§i deznadajduit de rea; cine poate sa o cunoasca? Eu, Domnul,cercetez inima, §i cerc rarunchii [partea ascunsa], ca sa rasplatescfiecaruia dupa puterea lui, dupa rodul faptelor lui” (Ieremia17:9, 10).

Inima este foarte complicate incurcata; este atat de aproape

de ochiul care cauta sa o analizeze, incat impiedica cercetareanoastra. Sunt cateva lucruri legate de inima care sunt clare §ideschise, §i pe care le putem descoperi, in oarecare masura. Darexista camere, camere mdepartate, pe care nici o cercetare umananu le poate atinge. A explora aceste camere ascunse este doarprerogativa lui Dumnezeu.

Traim intr-un secol al lipsei de profunzime, al superficiality ,$i posedam o capacitate minunata de a ne autoin§ela. Du manul

considera aceasta capacitate ca fiind una dintre cele mai eficientearme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.Dragostea noastra pentru tihna§i lipsa noastra de dorinta de a

fi deranjati ne fac sa evitam rugaciunea: „Cerceteaza-ma,Dumnezeule, §i cunoa?te-mi inima! Incearca-ma, §i cunoa§te-migandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, $i du-ma pe calea ve niciei”(Psalmul 139:23, 24). Oricat de dureroase umilitoare pot ficercetarea §i expunerea, insu§i inceputul unei vieti care este in

totalitate pentru Dumnezeu atarna de faptul de a fi absolut one§ticu El in ceea ce prive§te starea noastra spirituals actuala.



(xi doi mari stalpi pe care se odihne te adevarata cre§tinatate'i|tintuala sunt grozavia caderii noastre §i maretia rascumpararii

floustre. „Pana cand nu e ti innoit in duh §1 in minte, virtutile tale'Hml doarpractici invatate§i altoite pe o radacina corupta. Tot ce veilti«i’ va fi o mixtura de bun §i rau; smerenia ta te va ajuta sa teIllAndrejti; darnicia pe care o manife ti fa|a de ceilalti va hrani«lia|»ostea pentru sine, §1 pe masura ce rugaciunile tale seiiiieiisifica, la fel va fi §1 cu opinia ta despre propria sfintire. Pentru i j [ulna cand inima nu estepurificata in intregime§i nu simte securea laliklftcina raului sau (lucru ce nu poate fi facut de instruirea

cxtcrioara), tot ceea ce iese din ea ia parte la necuratia coruptiaei”, spune William Law.Nimic nu e mai u§or decat autoin elarea; putine lucruri sunt la

Id tie dificile ca adevarata dezvaluire a sinelui. Putem pretinde sauchiar profesa experien a sfin eniei §1 totu§i, sa nu §tim nimicdespre moartea totala a vietii fire ti sau naturale. Imbracamintea §ienmportarea locuitorilor din Canaan sunt imitabile. Dar adevarata via(fl divina este la fel de inimitabila precum este, intotdeauna,

viafa insa§i. Haideti sa nu incurcam frazeologia cu experienta,mutilarea vra?ma§ului cu moartea lui, falsa evlavie cu sfintirea,onctuozitatea cu ungerea, sau cunoa terea adevarului cu Duhuludcvarului, pentru ca „atunci cand adevarurile sunt revelate inini regime ajung parte ale ortodoxiei, istoria lor nu implicancaparat o lucrare a Duhului lui Dumnezeu”.

Exista un gand izbitor in traducerea literala a versetului 13 dinI ■' vrei capitolul 4: „Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul

este gol §i descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem alace”. Pasajul ar fi trebuit sa fie tradus ca: „toate lucrurile suntdezgolite §i naucite”, imaginea fund cea a unui atlet in Coloseumc;ire a luptat cat a putut de bine in arena, gi care a cazut in cele dinurma la picioarele adversarului sau, fara arma neputincios. Staacolo, neputand sa loveasca sau sa-§i ridice mana. Este dezgolit §inSucit, fara arma §i neputincios, nu-i mai ramane nimic de facutdecat sa se lntinda la picioarele adversarului sau §i sa-§i ridice

mainile pentru a cere indurare. Aceasta inseamna, dupa cum neaminte te Alford, nu numai dezbracarea de orice inveli§ §i masca,

O viata amestecata 21



22 Calea crucii

ci prosternarea la pamant, fiind expu§i inaintea ochiului luiDumnezeu, Dumnezeul „cu care avem de-a face”. Aceasta este

ceea ce Duhul Sfant §i Cuvantul cercetator ne vor face daca dorimacest lucru; §i pana nu ajungem sa vrem acest lucru, vom trai o

viata amestecata, cu mai mult sau mai pupn „sine”, cu mai multsau mai putin Hristos.

Lipsa de recunoptinta de intelepciune de care dam dovadacand Ii oferim lui Isus Hristos o via a amestecata §i o inimaimpartita, a fost rareori mai bine exprimata ca in versurilecercetatoare $1 pline de putere ale batranului de moda veche,

Francis Quarles:

Da-Mi inima ta, dar a a cum p-am dat-o pe a Mea;Sau da-mi-o cel pupn a a cumMi-am dat-o EuPentru a o cumpara pe a ta.Nu am cru at-o cand am murit;Ci m-am dat in mtregime pentru a te elibera.

Dar atata timp cat inima ta este impartita, ea esteMoarta pentru Mine, daca nu traie teDoar pentru Mine.Este tot una

A pastra totul sau a da o parte:Caci ce valoreaza un trup fara cap?

Iar, ce este mai rau, e ca ceea ce-Mi ascunzi

Acorzi vrajma ilor Mei:$i ace§tia nu sunt doar ai MeiCi §i ai tai; suntInsa§i cauza tuturor necazurilor tale,Cel pentru care Mi-am dat via£a ca sa te eliberez.

Daca te-am logodit cu Mine, Vor tulbura oare diavolul §i lumea

Dreptul MeuChiar in fa a Mea?Nu te gandi ca Ma amage ti:

Nu voi accepta nimic daca nu-Mi dai totul.



Oviata amestecata

Eu am facut totul, p-am dat totul.

Am dat tot ce-am avut pentru aceasta:Daca trebuie sa pierd Atunci a§ alegeOri ca, in toate, sa abandonezi interesul Meu,Ori sa-1 pastrezi in intregime. Oh, da-mi-1 in mtregime!



O, Doamne, cand m-ai chemat, ai §tiutCa inima mea era foarte descurajata,Tanjind inca dupa Egiptul vizibil, Acolo unde cre§teau castravep §i pepeni?

—„Da, am $tiut.”

Dar, Doamne, atunci cand m-ai ales, ai §tiut TuCat de stricat eram §i cat de vested,Nu era nici trandafir pentru dulcea a, nici regret pentru virtute,Timid §i grabit, iute §i incet?

—„Da, am jtiut.”

Domnul meu, atunci cand m-ai iubit, ai §tiutCat de slabe erau eforturile mele, cat de purine,Caldicel in dragoste ?i neputincios in a o manifesta,Doritor sa secere, dar lene§ sa semene?

—„Da, am $tiut.”Doamne bun, care cuno§ti ceea ce nu pot eu sa §tiu,§i nu pot sa cunosc falsul meu, realul meu,Noul meu, vechiul meu; Doamne bun, scoala-Te §i lucreaza,Daca iubindu-ma, m-ai cunoscut astfel.

-„Da, am £tiut.”

Christina Rossetti



Capitolul 3

Examineaza-ma, Doamne!

Puterea imparatiei pacatului consta in autoin§elare $i, dupa

cum am dat deja de inteles, sinele nu va spune pove ti despre sine.Prin urmare, mare parte din a a-numita auto-examinare este nudoar lipsita de orice avantaj pentru un cre§tin, ci este chiar o realapiedica in calea progresului sau in via a de sfintenie. Bushnell nespune despre un flacau pe care il cuno§tea care s-a angajat sacultive o parcela de pepeni. Se uita sa vada daca erau copti cu multdmp inainte ca ei sa fi crescut. Se ducea la ei in fiecare zi, iicxamina §i ii testa, presandu-§i cu putere degetul pe ei ca sa vadadaca se crapa coaja, fiindca acesta era semnul ca erau cop{:i. Darbiepi pepeni, de la prea multe testari, putrezeau $i nu se maicoceau deloc. Erau testati atat de mult incat piereau. Soarele §1

vantul, ploaia §1 roua lui Dumnezeu i-ar fi testat mult mai bine. A§a este §1 in privinta acelui continent nedescoperit - naturanecuratita. Oricat de des ne angajam in exercitiul auto-examinarii,

vom fi in elati §i descurajati, deoarece suntem total descalificati

pentru aceasta sarcina. Stralucirea soarelui lui Dumnezeu, vantul,ploaia §i roua lui Dumnezeu vor infaptui aceasta lucrare in modeficient. Cu alte cuvinte, ceea ce lumina lui Dumnezeu descopera,Duhul lui Dumnezeu va indeparta. „Domnul este lumina §imantuirea mea.” Nu lumina fara mantuire, fiindca aceasta m-arcople i, §i nu mantuire fara lumina, fiindca aceasta m-ar face sa maumflu in pene.

Un bine-cunoscut invatator spiritual specifica apte varietati

de autoin elare. Printre acestea, el mentioneaza auto-in elareasatisfacuta de sine —oamenii a caror infailibilitate este punctul fixal busolei lor; oameni care gasesc un motiv exterior pentru oricee§ec pe care nici o prevedere nu 1-ar fi putut lua in calcul §1 de care



26 Calea crucii

nici o precautie nu i-ar fi putut pazi. Ei nu primesc doar inspira iiin fiecare moment, ci inspiratii ale crucii. Dar iau acest lucru cu

multa u§uratate, ca $i cum ar fi o trasatura a calauzirii divine. Eisunt schimbatori intr-un mod atat de invariabil incat le este destulde u§or sa se creada consecvenfi, cand toti ceilalti cred ca nu suntdemni de incredere nici in cea mai banala chestiune.

O alta forma a autoin elarii este critica severa. Ei sunt oameniicare intotdeauna sunt atat de siguri ca au dreptate meat se impunpe ei in$i§i ca standardul dupa care ii judeca pe ceilalti. Sa se ab inade la aceasta ar insemna, dupa parerea lor, o falsa smerenie. Astfel

de persoane se afla intotdeauna pe scaunul de judecata, de parca arfi venit in lume pentru unicul scop precis de a-i judeca pe ceilalti.

Apoi este acea forma odioasa a autoin elarii - falsa smerenie.„Mandria care imita umilinta este pacatul preferat al diavolului.”Cea mai sfanta virtute este astfel contrafacuta. Astfel de oameni

vorbesc totdeauna rau de ei in§i§i, necrezand ceea ce spun nici incea mai mica parte, fiindca este posibil ca un om sa vorbeascadespre el insu i in termenii cei mai reprobatori, in spiritulegoismului suprem. Acest fel de autoinjelare se umile te pentru acuceri, §>i, chiar daca poarta haina celei mai mari autoinjosiri,afi§eaza dezbracarea de sine doar pentru a ca dga lauda oamenilor.„Veniti $i vede i smerenia mea” este limbajul unui astfel de om, §ide i se m eala pe sine §1 pe altii prin haina lui, prima strafulgerarede lumina divina il demasca lnfa urat in mantaua furata a unuiinger de lumina, in timp ce, de fapt, este plin de lepra pacatului.

Profesorul Rendel Harris a atras atentia asupra faptului caaceasta predndere de a fi smerit este unui dintre modurile in caresufletele sunt impiedicate in mod constant sa intre inbinecuvantare. „Atunci cand Domnul da un ospa §i I§i invitamusafirii, adevarata smerenie spune: «Ma voi duce §i voi lua loculcel mai dejos», dar smerenia pretinsa spune: «0! E prea bun pentrumine; eu voi sta jos, afara» §i, in felul acesta, se numara printreaceia despre care se spune: «Nu vor gusta din cina Mea».”

Acestea sunt doar cateva din nenumaratele varietap aleautoin elarii, putem dispera incercand sa o scoatem dinascunzatorile ei §i sa o urmarim prin toate labirinturile ascunse din



liin a noastra, cu vreo abilitate sau putere proprie. Cel care tanje tesi'll ne aiba in intregime pentru Sine §1 a carui gelozie pentru ai Lui

este de a a natura ca nu va lasa in pace o inima impartita, Cel carene-a creat in a a fel incat cea mai mica afecpune ce nu esteindreptata catre El complica vieple noastre §i ne face sa ne simtimslingheriti, va lua asupra Lui aceasta lucrare pentru noi §i nu o vaface intr-un mod superficial sau imperfect, ci ne va incerca greupana cand toata zgura §i amestecul naturii noastre vor fi aduse lalumina. El a teapta ca noi sa punem la incercare acest cuvant: „Imi

voi intinde mana impotriva ta, lti voi topi zgura..., toate particelele

de plumb le voi departa din tine” (Isaia 1:25). Aceasta dezvaluire trebuie facuta in aceea i zi, fiindca viata

coruptibila a sinelui nu poate mo teni integritatea §i, fata deaceasta natura adamica veche, cu toate trasaturile ei respingatoare$i aparent nevinovate, Dumnezeul nostru este un foe mistuitor.Totu i, lucrarea este de a§a natura incat, dupa cum am mai spus demulte ori inainte, trebuie sa socotim cat ne costa inainte de a neruga: „Doamne, arata-mi cine sunt”, caci „cine va putea sa sufere

insa ziua venirii Lui? Cine va ramanea in picioare cand se va arataEl? Caci El va fi ca focul topitorului §i ca le§ia inalbitorului. El va$;edea, va topi §i va curata argintul; va curata pe fiii lui Levi, ii valamuri cum se lamure te aurul §i argintul, §i vor aduce Domnuluidaruri neprihanite.” Trebuie sa Ii dam timp sa lucreze, fiindcapentru El nu este un lucru u§or sau trecator; El va §edea ca untopitor. Nu trebuie sa ne speriem de suferinta pe care o provoaca,pentru ca aceasta inseamna sa fii lamurit ca aurul §1 argintul. Dupa

cum focul arde cenu a §i o cerne de metalul pur, dupa cum sodachimica (le ia inalbitorului) mistuie impuritaple, tot a a El vastrange adevarata viata cereasca §1 va arde pleava sinelui cu un foecare nu se stinge.

Exammea a-ma, Doamne! 27



Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Se poateCa eu sa pacatuiesc cu atata u§urin$a acum,$i sa ma gandesc la ganduri relePrecum vantul flutura crengile?

Pacatuiesc,§i cerul §i pamantul se invartDe parca nici o fapta lngrozitoare nu a fost facutaDe parca sangele Tau nu a curs niciodata

Spre a opri pacatul sau pentru a-1ispa i.

O, Doamne, a$a va fi intotdeauna?Nu vei lucra in aceasta ora in mineHarul pe care patima Ta 1-a meritat,§i ura pentru eu §i dragostea pentru Tine?

O, prin chinurile dragostei Tale pureOfera-mi darul temerii sfinte;

§i prin suferin ele Tale ?i prin sudoarea sangeranda,O, cura£e$te-mi con tiin a vinovata.

Chiar cand sunt ispitit fa-ma sa-L vad,Sub umbra maslinilor patrun§i de razele lunii,Pe Dumnezeul meu, singur, intins, plin de rani,$i sangerand pe pamantul creat de El.

§i fa-ma sa simt ca pacatul meu a fost acela -

Ca§i cum alte pacate n-ar exista —Care a fost pentru Cel ce |ine lumeaO povara ce abia a putut-o duce.



Capitolul 4

Lumina crucii

„§COALA CRUCII este coala luminii”, spunea John Bunyancand era pe moarte. Este oglinda in care se reflecta egoismul,ura enia §i vina pacatului uman. Nu exista nici o luminaccrcetatoare ca aceea care stralucepte de pe dealul Calvaruluipentru a ne descoperi ciuma propriilor noastre inimi.

Cuvintele lui Simeon care prevestesc necazurile ce urmau sastrapunga inima Mariei, prezic gi descoperirea gandurilor ascunseale multor alte inimi (Luca 2:34, 35). Partea cea mai adanca asinelui nostru este descoperita prin atitudinea pe care o avem fatade crucea lui Isus. Daca stam in lumina ei, o vom percepe ca pe opiatra de incercare unde suntem testati §i dovediti pana in adanculliintei noastre. Va fi „viu lucrator, mai taietor decat orice sabiecu doua tai uri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul duhul,incheieturile §i maduva, judeca simtirile ?i gandurile inimii. Nici ofaptura nu este ascunsa de El” (Evrei 4:12, 13).

Crucea nu are doar puterea de a cuceri pacatul, ci §i de a-1dezvalui. inainte de a putea fi „mort fata de orice viciu”, trebuie saexiste lumina pentru a descoperi caracterul sau dezgustator. Atuncicand Marcus Antonius a vrut sa incite populatia Romei impotrivaasasinilor lui Iulius Cezar, a ridicat haina imparatului decedat $i aspus:

„Cu topi cunoa tep aceasta manta: imi amintescDe prima data cand Cezar a imbracat-o;Era mtr-o seara de vara, in cortul sau;lata! In acest loc a intrat jungherul lui Cassius,lata ce ruptura a facut Casca, invidiosul:P i t t i bit lB t



30 Calea crucii

§i, cand el $i-a smuls blestematul o£el inapoi,Observa i cum a curs sangele Cezarului.”

Pentru a vedea cum arata in realitate pacatul tau, adu-1 inlumina crucii § 1, in timp ce prive§ti lung fata schimonosita,picioarele §1 mainile strapunse, spune: „Mandria mea, pofta mea,necredinta mea, egoismul meu, au batut cuiele §i au lnfipt spinii”.Exista acei oameni care pot marturisi ca observarea legaturii dintremoartea lui Hristos §1 pacatul lor le-a descoperit imediat caracteruladevarat al pacatului §1 i-a frant puterea intr-atat incat crucea s-a

dovedit a fi, intr-un mod complet neapteptat, calea lor sprelibertate. Uita-te la El, ca la adevaratul §arpe de arama, pana candfebra otrava pacatului tau vor fi vindecate.

Un cre tin din Bechuana a exclamat in entuziasmul credin eisale proaspat gasite: „Crucea lui Hristos ma condamna sa devin unsfant!” Cuvintele sale con in un adevar foarte important pentru caele reveleaza adevaratul scop al mortii Salvatorului i adevaratulscop al viepi creatine. Acest scop nu este in primul rand iertarea

pacatelor, nu este un drept la cer, nici eliberarea de mania care va veni, ci o umblare sfanta. Dumnezeu ne-a chemat sa fim sfmti.Fericirea, iertarea §i cerul sunt secundare. Sfintenia este elementulin care trebuie sa fie gasite salvarea §i cerul. Da, crucea macondamna sa devin sfant. Fiecare cre dn este un sfant princhemare. Suntem „chema$i” sa fim sfinti, deci haideti sa fim sfinti!

Din pricina lipsei luminii crucii, oamenii care i§i spun cre tini§1 care, cumva, au renun at la pacatele grosolane, cad intr-o viata

indolenta, egoista, lumeasca. Ei compara prezentul cu trecutul lor;sau compara viata lor cu vietile majoritatii care traie te in jurul lor,pi sunt mul umiti. Pericolul acestei conditii este intensificat,deoarece in cazul pacatului grosolan exista pansa de a ne mustraconpdinta, dar fiind in aceasta stare nesanatoasa ei se autoconvingca aceasta este tot ceea ce li se cere §1 tot ceea ce Isus poate facepentru ei, §1 striga: „pace, pace, cand nu este pace!”

Sfantul Pavel intampina cumplita sugesde: „Sa condnuam sa

pacatuim ca sa se lnmulteasca harul?” cu urmatoarele cuvinte:„Nicidecum! Noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim inpacat? Nu §titi ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost



Ljimina crucii 31

Imlczafi in moartea Lui?” (Romani 6:1-3). Aceasta inseamna, inmod clar, ca moartea lui Hristos implica unire precum pi

Mikstitu ie. Moartea pi viata Lui de inviere ma condamna sa fiun(Ant pi este nespus de rupinos pentru mine sa pretind ca sunt unah i Iil in eliberarea de pedeapsa pacatului pe care o asigura cruceaSa pi sa nu fiu una cu El in atitudinea Lui fata de pacat pi inutitudinea Lui fata de Dumnezeu. Dean Vaughan vorbeste cu tariewlunci cand spune: „Faptul ca pacatuiepti acum reprezinta oiccrucificare —este o nepasare, o dispretuire, mai mult —o relegare,icjintuire, o retorturare, o reagonizare, o reucidere a Celui a carui

moarte a fost suficienta pentru a purta pacatul, pi pentru a eradicasi a extermina pacatul pentru totdeauna.”

Totupi aceasta crima a crucificarii perpetue este in modcontinuu legiferata in viata de gandire a lumii, cu aceasta cumplitaagravare: oamenii din primul secol nu ptiau ce fac, ei pacatuiau iniutuneric, dar oamenii din secolul al XX-lea pacatuiesc impotrivaluminii. Criteriul caracterului este identificarea morala. Cand Abraham Lincoln a fost asasinat existau oameni in Nord care au

intampinat cu bucurie incidentul, dar imediat ce cuvintele „Aprimit ceea ce merita” iepeau de pe buzele lor, erau imediat ciuruiticu gloan ele patriotilor. De ce? Pentru ca oamenii din Nordconsiderau drept tradare identificarea sufleteasca cu o tradare, pi casimpatizarea cu un tradator face ca omul sa fie el insupi untradator. Merita sa ne cercetam in privinta identificarii noastremorale. Ce pozitie avem in fafa lui Hristos? Dezminte viatanoastra ceea ce spun buzele noastre? Facem o marturisire

ortodoxa, dar traim o viata neortodoxa? Ne jucam cu ceea ce inmod ignorant numim „pacate mici” pi le permitem sa stapaneascaasupra noastra? Suntem tacuti pi lapi, pi II abandonam in timp ceEl, Hristosul lui Dumnezeu, sta pe banca acuzatilor in fata opinieipublice? Refuzam nu doar sa II marturisim personal, ci iiimpiedicam pi pe altii sa II marturiseasca, ne identificam moral cucei care strigau: „La moarte cu omul acesta, pi slobozepte-ne peBaraba!”?

„Iata ca El vine pe nori, pi orice ochi II va vedea, pi cei ce L-austrapuns”, spune Sfantul loan in Apocalipsa 1:7. El nu se refera



32 Calea crucii

doar la Pilat pi la Irod, la preoti pi la cei ce L-au crucificat peMuntele Calvarului, ci la toata conspiratia voin elor pacatoase pirebele, de care El a fost tradat pi legat, lovit pi ranit, de la inceputpana la revenirea Sa.

Nu ciocanele pi cuiele au fost cele care L-au crucificat, spuneManning: nici soldatii romani care au manuit armele torturii Sale;nici arma sau mana care a batut pironul ascutit in lemn - acesteanu erau nimic altceva decat instrumente materiale oarbe ale agonieiSale. Adevaratii crucificatori au fost pacatele noastre —pi noi, noi

inpine —pacatopii pentru care El a murit. Aceasta a fost adevarataputere a intunericului care a pus in mipcare tot pirul mortii. Pacate volitionale renascute in gand pi in actiune, ranile care au fostsuferite pe Muntele Calvarului. §i aceasta descopera in noiadevarata adancime pi dimensiune a vinii noastre.

Ne facem vinovati de amagire atunci cand ne ocupam depacatele noastre la gramada. Haide i sa le aducem la lumina cruciipi sa le tratam separat, pentru ca fiecare in parte, luate separat,

contine intregul principiu al rebeliunii impotriva lui Dumnezeu pifiecare a facut din Calvar, alaturi de cumplita ei suferinta pisinguratate, o necesitate teribila.

Haideti sa ne ferim de pericolul subtil de a renunta la pacatelecarnii, actele exterioare ale pacatului, pi totupi, sa tinem la pacateleascunse ale duhului. Sufletul poate consimti ca in incaperileimaginilor sa ramana atarnate poze ale lucrurilor rele, chiar daca

raul nu ar putea fi niciodata tradat in fapte. Pacatele duhului arputea fi ascunse sub o viata care in exterior nu poate fi invinuita.Unica noastra siguranta sta in a avea intreaga viata judecata inlumina crucii, insupindu-ne in mod continuu curatirea, pe carecrucea a pregatit-o, de orice intinaciune a carnii pi a duhului(2 Corinteni 7:1).

Vad mulpmea in curtea lui PilatUrmaresc expresia lor plina de ura;Strigatele lor „Rastignepte-L” mgrozesc,Fiind presarate de blasfemii.



Lumina crucii

$i din acea multime care strigaSimt ca fac parte pi eu;§i in acea larma de voci rautacioaseImi recunosc glasul.

Eu am fost cel care a lasat sa curga sangele sfant,L-am pironit pe lemn,L-am crucificat pe Hristosul lui Dumnezeu,M-am alaturat batjocurii.

§i totupi nu pupn ajuta SangelePentru a curata pacatul meu,$i nu pu in reupepte CruceaSa-mi dea pace minterior.



O, ce dureri, pi ce moarte indura natura ca sa ma mtoarca pe mine,pofta mea, tihna mea, reputapa mea, catre „Domnul meu, Mantuitorul

meu, Regele meu pi Dumnezeul meu, voia Domnului meu, harulDomnului meu!” Dar vai! Acel idol, acea creatura stricata eu este cel maimare idol la care ne inchinam cu topi. Ce a impins-o pe Eva cu capulinainte spre fructul interzis daca nu acel lucru ticalos numit sineleei? Ce1-a determinat pe fratele-ucigap sa ii omoare pe Abel? Acel feroce sinepropriu. Ce a determinat vechea lume sa-pi corupa calea? Cine altcinevadaca nu ei infifi cu propriile lor placeri? Care a fost cauza caderii luiSolomon in idolatrie pi a inmulprii numarului sopilor straine? Nimenialtul decatsinelelui pe care a incercat sa-1 satisfaca in loc de a-L sadsface

pe Dumnezeu. Care a fost carligul care 1-a prins pe David pi 1-a atras incapcana adulterului prima oara, daca nupofta sinelui,? §i apoi in crima,renumelefi onoarea sinelui? Ce 1-a determinat pe Petru sa se lepede deDomnul sau? Oare nu o bucapca din sinele lui, pi o dragostepentru sinepentru a scapa nevatamat? Ce 1-a facut pe Iuda sa lpi vanda Stapanulpentru 30 de arginp daca nu idolatrizareasinelui avar? Ce 1-a determinatpe Dima sa abandoneze calea Evangheliei pi sa imbrappeze lumea? Chiardragostea desinepi dragostea de a captiga pentrusine.

Fiecare om il invinova epte pe diavol pentru pacatele sale; darmarele diavol, diavolul de-acasa al fiecarui om, diavolul de-acasa caremananca pi care se indnde la pieptul fiecarui om este acel idol careomoara totul, sinele. Oh! Binecuvantap sunt aceia care se pot lepada de eiinpipi, care il pot pune pe Hristos in locul lor! O, dulce este cuvantul:„Nu mai traiesc eu, ci Hristos traiepte in mine!”

Samuel Rutherford

Exista o boala nervoasa cunoscuta de catre medici sub numele de

coree; „uneori pacientul se intoarce pi continua sa se invarta incet inacelapi loc”. Egoismul este doar o invartire continua in acelapi loc.Uneori ne invartim meet in jurul propriului talent. O indispozipie nepoate face sa credem ca suntem interesanp pentru alp. oameni, pi nemipcam ca nipte absorbanp insetap de mila lumii. Privirea necontenita lasine incuie o via a in cea mai dura saracie. Daca ap dnde spre o via|aluminoasa, geniala, rodnica pi interesanta ar trebui sa ma opresc din a mainvarti intr-un singur loc pi sa ma mut in campuri mai largi. Trebuie sama nasc in lumea fratelui meu, sa privesc din punctul lui de vedere pi sa

contemplez peisajul viepi de la fereastra sa. Dr. J. H. Jomtt



Capitolul 5

Idolul „eu”

In istoria Indiei ni se spune ca Mahmud din Ghanzi —care a

cucerit o buna parte din India cu sute de ani in urma —a distrus(op idolii din fiecare ora§ in care ajungea. In dmp, el a condususcdiul asupra marelui ora? Gujarat. Intrand cu for a in cel maicostisitor sanctuar al brahmanilor, in fata lui se ridica figura unuiidol gigantic, de aproape cinci metri inalpme. Imediat a dat ordins;1fie distrus. Brahmanii de la templu s-au aruncat la picioarele lui?i i-au zis: „Maret Mahmud, cru a-1 pe dumnezeul nostru, pentrucfl bogapile acestui ora? depind de el”.

„Rascumparare mare au oferit, perle prepoase §i bijuterii rare —(lumparare a siguran|ei idolului lor —prin aceasta el il va cru£a pe cel maidrag lor.”

„§i acolo nu lipseau cei care il sfatuiau ca ar trebui sa-§i retraga mana,CA ar trebui sa crute doar acea imagine §i sa accepte aurul oferit.”

Dar Mahmud, dupa un moment de pauza, a spus ca ar prefera

sft fie cunoscut ca distrugator de idoli decat ca vanzator al lor §i caprefera sa loveasca idolul cu securea sa. Soldatii sai l-au urmat §1

intr-o clipita idolul a fost spart in bucap. S-a dovedit a fi gol §i fusese folosit ca recipient pentru mii de pietre pretioase care, pemasura ce idolul se sfarama, cadeau la picioarele cuceritorului.

„Din partea sfaramata, ie eau la iveala perle $i diamante, rauri de aur;Mai mult decat toata acea rascumparare oferita, mai mult decat toate

acestea, insutit.”



36 Calea crucii

Un astfel de idol este eul' care afirma §i promite ca „daca illasam, are placeri, daruri §i comori ca sa ne imboga easca imediat”.

Acest idol plin de ura va petrece ani buni uneldnd sa scape dinmana lui Dumnezeu. Nu in ascultarea discursurilor lui, ci inexpunerea idolului la o distrugere totala vom gasi adevaratanoastra bogatie ?i placere, pentru ca bijuterii de o valoarenepretuita ii a teapta pe cei care au invatat secretul de a-?i pierde

viata de dragul lui Hristos pentru a o regasi. Abandonarea completa in mana lui Dumnezeu este, deci,

singura cale spre binecuvantare. Vasul de alabastru trebuie spart ca

parfumul sa curga §i sa umple casa. Strugurii trebuie zdrobitipentru a avea vin de baut. Oamenii plini de ei, egocentri?d,neatin i, nezdrobiti, nu sunt de mare folos; ei „stau singuri”, traind

vieti izolate din cauza indiferentei egoiste manifestata fata deceilalti, dar nu ?i fata de ei in§i?i. Ei protesteaza in fa£a providenteilui Dumnezeu deoarece sinele este deranjat in confortul lui; se simtfoarte u?or jigniti ?i sunt greu de lmpacat deoarece stima fata depropriul eu le-a fost afectata; ei inseteaza §i beau cu nerabdare dinflatarile §1 laudele oamenilor deoarece ele incurajeaza dragostea desine. Sunt mandri ?i egoi?ti, pentru ca le place sa se mchine laaltarul sinelui; nu doresc sa dea bani sau timp pentru lucrarea luiDumnezeu in lume pentru ca vor sa foloseasca dmpul pentrupropriul interes, iar averea pentru sadsfacerea proprie. Pedeapsainevitabila a unei astfel de vie{i este ca, dandu-se inapoi din fa$amortii fata de sine, ei mor in sine pentru ca trebuie sa existe opierdere totala a sinelui fie in Dumnezeu §i pentru El, fie fara El.

Intelegerea folosirii cuvantului „sine” in aceasta carte este demaxima importanta. Sinele este esenta personalitapi. Exista treielemente componente ale personalitapi umane —gandire, simtire,

vointa. Toate aceste elemente ale sinelui nostru au fost deformate§i alterate de Caderea noastra.

Nu ne putem baza pegandire. Ea lnlocuie te intunericul culumina §i invers. §i-a pierdut capacitatea normala de a evalualucrurile, §i este setata pe a ca?dga lumea, spre pierzarea sufletului.



Idolul „my> 37

Sentimentelesunt stricate, cautand mai degraba lucrurile de jos■Iccat pe cele de sus. Lujerii lor sunt mdreptati spre pamant, nu

nprc cer. Iubesc lumea ?i o prefera in defavoarea dragostei Tatalui.Vointa ?i-a pierdut puterea regala. Este puternica atunci cand

,ii ircbui sa fie slaba §i este slaba atunci cand ar trebui sa fie tare.Spune „nu” atunci cand ar trebui sa spuna „da”; ?i „da” cand arIrcbui sa spuna „nu”.

Egoistul este o fiinta demna de mila. Intregul prim-plan allnbloului sau este dominat de o figura sinistra, SINELE. EUL esteprc/ent peste tot.

Omul egoist este singur —dar el nu o §tie. El se multiplicapcsic tot in jurul lui interpreteaza gre?it sinele multiplicat ca fiind vicfile altora. In palatul Wuntzung exista un hoi din sticla. Estenumit Coridorul celor 1000 de oglinzi. Intri - o mie de maini p setniind pentru a te saluta, o mie de zambete, o mie de ochi vorlAcrima atunci cand tu plangi; dar toate sunt mainile tale, zambeteletalc, lacrimile tale. Ce imagine a omului egoist! Sinele esteprctutindeni, multiplicat, iar el este in?elat.

Ce trezire experimenteaza egocentristul atunci cand toateoglinzile sunt sparte, iar sufletul sau gol, neiubit, neiubitor, cu ununivers de inimi cu care nu a intrat in contact, sta fata in fata cugroaznica singuratate a unui sine care nu a murit niciodata, ba maimult, care ?i-a pierdut puterea de a muri!

Nu e de mirare ca Luther a afirmat: „Imi este teama mai multtic inima mea decat de papa§i de toti cardinalii sai. II am in minepe marele papa, EUL ”

Putini recunosc faptul ca sinele necrucificat intineaza ?ipjlteaza slujba noastra pentru Dumnezeu §i pentru om. Ascultati-1pe unui dintre acei mari invatatori spirituali - unui dintre cei maii c'inarcabili din TheQuiet of theLand —Gerhard Tersteegen:

Desparpt de Tine

Nu sunt numai nimic, ci mai rau decat nimic,

Un monstru nenorocit, oribil de rautacios!§i atunci cand imi fac lucrarile in puterea vana a sinelui,Oricat de bune §i sfinte ar putea sa para,



38 Calea crucii

Aceste lucrari sunt pline de ura - ba mai mult,din punctul Tau de vedere sfant,

Sunt criminale ?i diavole ti, de vreme ce prin acesteaEu caut, ii fac placere§1 maresc eulIn mandria ascunsa a bunatapi, §i atribuiSinelui gloria care este doar a Ta.

Atat de mtunecat, corupt §i vulgar este sinele. Vazut in prezen a puritapi TaleProvoaca sufletului meu scarba§1 dezgust;Da, toate virtuple cu care se lauda ca le areSunt nebunie, fara valoare cand ma uit la Tine,

O, de n-ar mai fi Eu saual meu\Ca in launtrul meu sa nu mai posed

Al meu, via a mea, gandirea mea, alegerea meaSau orice alt impuls, ci in mineTu, Dumnezeul meu, Isuse al meu, sa fii tot,$i sa lucrezi totul in tot! Lasa ca acesta, O, Doamne,Sa amu easca, pe vecie, sa moara, §i sa mceteze sa fieCeea ce nu inspiri Tu in mine,Ceea ce nu vorbe§ti §1 nu lucrezi.

Cine nu tanje te sa predea acest idol plin de ura spargatoruluide idoli, Isus Hristos?! Doar El poate corecta §i lumina gandireaprin cuvantul Sau. Doar El poate ca?tiga sentimentele. Doar Elpoate purifica motivele ?i intentiile. Doar El poate cuceri §i intari

vointa. Doar El poate detrona uzurpatorul care nu ar abdicaniciodata, dar a carui dorin a de a poseda Sufletul omului, partialdaca nu in totalitate, este atat de intensa ca ar lupta pana la ultima

tran?ee in ura lui pentru Emanuel, Proprietarul lui de drept, §i, indorinta lui, ar distruge, daca este posibil, pe vreunul dintre ceirascumparap.

Eul este singura mchisoare care ar putea lega vreodata un suflet;Hristos este singurul inger care poate deschide porple§i cand vine sa te elibereze, ridica-te §i urmeaza-L degraba.Calea Sa ar putea fi prin intuneric, dar in final va duce la lumina.



Idolul eu” 39

Trebuie sa ne luptam, atunci, impotriva acestui idolumniprezent, eul, §i sa-1 urmarim prin tot labirintul fiintei noastrepline de ura crunta, nepotolita. Sinele este adevarata citadela a luiSutan in inima; este cea mai mare fortareata a dusmanului; este celmai subtil, cel mai incapatanat, cel mai tenace du§man cu careDuhul Sfant trebuie sa lupte in natura noastra; „sinele”, spuneWilliam Law, „nu este numai scaunul casa, ci chiar viatapacatului; lucrarile diavolului sunt toate infaptuite in sine; esteatelierul lui particular ,; ?i de aceea Hristos nu este Salvatorul de

prtcate, distrugatorul lucrarilor diavolului in nici unui dintre noipana cand eul nu este infrant, invins in noi. Viata lui Hristos nueste, nu poate fi in noi daca nu renun am sa alungam din via£anoastra duhul lumii, dragostea de sine, stima de sine §i cautareainteresului propriu.”

Calea crucii inseamna, deci, infrangerea egoismului, fiindcaInainte ca viata divina sa poata rasari in noi, sinele trebuie samoara. Acesta este pamantul ?i radacina pacatului. Afirmarea eului

c’ste tendinta condnua a firii pamante§ti. „Eu traiesc” este lozincafirii pamante?d, ?i nu exista nici un pacat care sa nu fie o afirmarea sinelui ca principiu de via a. Acest idol este in stare sa sedcghizeze in atat de multe feluri, dintre care unele sunt atat desubtile, de delicate ?i de rafmate, incat prezenta lor in inima poatefi descoperita numai de acea lumina cercetatoare a Duhului Sfantdespre care am vorbit.

Aceasta idolatrie a sinelui, sub ve§mantul religiei, a fost cea

care L-a facut pe Hristos sa rosteasca cele mai ingrozitoare acuzatiicare I-au ie§it vreodata de pe buze. Aceasta era cunoscuta in vremea Sa ca fariseism, ?i ori de cate ori viata i?i gase te centrul inI'-U, suntem in pericolul de a deveni suparator de egoi?ti, la fel caci.

Acest idol poate chiar sa-?i asume caracterul unui aparator alinva aturii despre sfintenie §i am putea sa ne certam cu privire lal erminologie ?i sa spunem cele mai dure lucruri despre aceia careindraznesc sa gandeasca diferit. Acesta era motivul pentru carelariseii L-au urat pe Hristos L-au dat la moarte pe Cruce.IAicrarea noastra cre^dna, rugaciunile noastre publice ?i personale,



40 Calea crucii

citirea Scripturii, darea zeciuielii, toate pot fi otravite de fariseism,§i total lipsite de harul, blandetea §i uitarea de Sine a lui Isus

Hristos ?i vor fi inevitabil otravite daca idolul Eu nu este predatacelui glorios distrugator de idoli, Isus Hristos, pentru nimicire.

„Cine poate spune cat de mult rau face acest EU devotiunii —cum o diminueaza §i o ingusteaza; cum face ca evlavia sa pararidicola §i demna de dispret in ochii lumii, care este totdeauna gatasa critice slujitorii lui Dumnezeu in mod rautacios §1 nemilos? Cinepoate spune cate nenorociri, slabiciuni §i caderi cauzeaza? Cumface ca oamenii evlavio i sa fie irascibili, nelini titi, bagacio i,

nesiguri, excentrici, gelo?i, critici, rautacio i, ursuzi §i insuportabilipentru ei in?i?i ?i pentru ceilalti? Cine poate spune cat de adeseaimpiedica §i opre te lucrarile harului divin? Cat de mult favorizeaza§iretenia §i capcanele diavolului! Cat de mult ne slabe te in ispite§i ne face sa fim la?i in vreme de mcercare, retinuti ?i negenero i insacrificiile noastre; cat de multe planuri nobile zadarnice?te; cat demulte fapte bune infecteaza cu otrava ei periculoasa; cat de multegre eli mascheaza §1 le face sa para virtup!”

Este absolut necesar sa restabilim ordinea lui Dumnezeu.Sinele nostru dereglat trebuie vazut in lumina lui Dumnezeu §i lucrarea lui poate fi infaptuita numai printr-o deposedare de noiinline. Aceasta moarte continua fa£a de sine este ceea ce constituie

viata de credinta. Este o moarte atat de dulce meat putem cantadespre „durerea ?i fericirea de a muri”, pentru ca harul care dapacea desavar?ita ia locul firii care aduce permanent necazuri. Bamai mult, aceasta este o stare prin care Dumnezeu Se comunica pe

Sine cu familiaritate. Cand o parasim, II intristam pe Duhul Sfant;iar Dumnezeu ne face sa simtim ca suntem privati de El de indatace ne intoarcem de la El la creatura, ?i ca facand astfel ne dovedimnevrednici de relatia cu El.

„Daca nu rastigne ti Eul”, continua acest mare mistic, „eul il va rastigni pe Hristos. Nu a?a cum au facut-o marii preoti cu sutede ani in urma, pironindu-I umanitatea Lui vizibila pe o cruce

vizibila, ci crucificandu-L acum pe Fiul lui Dumnezeu, Sfantul

Emanuel, care este Hristosul. Fiecare om il crucifica pe Hristos defiecare data cand da cale libera maniei, mandriei, invidiei, geloziei,



/|*arceniei, discreditarii altora, vorbirii de rau §i pacatelor inrudite.()rice caracter ?i pasiune care II retin pe Hristos de la a lua chip in

in I regime in suflet este, in cel mai strict sens al cuvintelor, unudga§ al Domnului Viepi.”

Nu exista nici o speranta pentru noi decat in Isus Hristos. Eltrebuie sa lupte pentru noi. Eul meu plin de ura este §i du?manulLui. El trebuie sa il infranga, sa-1 supuna, sa il distruga, sa ildimine, altfel niciodata nu vom ca?tiga.

Ce a dezgolitaparenta frumuse e

A acestor idoli ai pamantului?Nu simul dreptapi sau al datorieiCi perspectiva unui venit mai nobil.

Nu spargerea acestor idoli,Cu durerea-i amara ?i usturatoareCi radierea frumusepi Lui,Dezvaluirea inimii Sale.

lnfdti$area care 1-atopit pe Petru, Fata pe care a vazut-o pe §tefan, Inima care a plans cu Maria,Ele singure pot sa te mtoarca de la idoli.

Trage, ca§tiga ?i umple in totalitatePana cand paharul da pe din afaraCe avem noi de-a face cu idoli

Care L-au insopt pe EL?

Idolul neuH 41



Facut pentru Tine, O, Dumnezeule!Facut pentru dragostea Ta, slujba Ta, desfatarea Ta;Facut pentru a arata mai departe m elepciunea, harul §i marepa Ta;Facut pentru lauda Ta, pe care arhanghelii invaluip o preamaresc.O, ciudat §i glorios gand, ca noi sa putem fiO bucurie pentru Tine!

Totu i inima mtoarce spatele Acestui destin mare£ de fericire, §i crede caEa a fost facuta pentru saracul eu, pentru vise trecatoareUrmarind iluzii care se topesc zi dupa zi;

Pana cand singuri citim pe ce e mai bun pe pamantul acesta„Aceasta nu este odihna!”

Nici truda in zadar nu poate sa incetezePana cand in labirintul umbros al viepi nu intalnim

Pe cineva care sa ghideze piciorul nostru ranit, incapa anatPentru a-L gasi pe El insu§i, Calea noastra, Pacea noastra.In El, lunga noastra oboseala este alinata lini§tita;Inimile noastre sunt umplute.

F. K Havergal



Capitolul 6

Sinele §i pacatul

Una dintre cele mai frapante trasaturi ale invataturii despreslin enie este importanta care s-a dat necesitatii absolute de apretinde eliberare de via a sinelui inainte ca adevarata viata a luiDumnezeu sa poata aparea in oameni. Ar trebui sa fimmulj;umitori pentru aceasta, pentru ca daca Du manul poate saiiiba succes in a ne convinge ca o bijuterie lipita este un diamant deprima mana, va fi foarte bucuros atunci cand noi vom fidezamagiti peste masura. Roada Duhului nu va fi vazuta panacand, unindu-ne cu jertfa Domnului nostru, nu vom cobori cu El

in mormantul intunecat, §i pana cand nu II vom auzi spunand: „Eusunt invierea ?i viata; cine crede in Mine chiar daca ar fi murit vatrai.”

Nimic nu a facut atat de multe ca sa discrediteze mva aturasfinteniei ca duhul plin de el, neiubitor, necrutator care, vai, a fostatat de des etalat de aceia care marturiseau ca au trecut prin aceastaexperienta. Haina de aur a lui Dumnezeu a devenit uneori haina depaiete. Explicatia se afla in e?ec: pe de-o parte, e§ecul de a ne

insu?i o eliberare totala de orice infecpe a plagii sinelui, §i pe dealta parte, e?ecul de ne „a lmbraca in Domnul Isus” ca in hainanepieritoare a noii vieti.

Cu mai mult de doua sute cincizeci de ani in urma, Francis deSales a considerat necesar sa rosteasca un cuvant de avertizare cuprivire la acest subiect: „Este o deziluzie sa cauti un fel deperfectiune gata-facuta care poate fi insu§ita ca o haina; deasemenea, este o iluzie sa nazuie?ti la o sfintenie care nu costa

nimic, chiar daca aceasta iluzie ar fi de dorit foarte mult pentrufire, fara indoiala. Noi credem ca daca am putea descoperi secretulsfin| eniei am deveni sfinti rapid ?i u§or.”



44 Calea crucii

Poate din pricina faptului ca am incercat sa fabricam sfintiprea repede ?i prea u§or in multe cazuri am avut experience care au

fost o dezamagire pentru posesor, pentru privitor ?i, mai presus detoate, pentru Dumnezeu.

Ochiul lumii percepe rapid orice indiciu de egoism in cei carepretind ca sunt predati in mtregime lui Dumnezeu ?i, in timp ce neplangem uneori ca standardul pe care lumea il stabile te pentrusfintii lui Dumnezeu este prea ridicat, este posibil ca standardulnostru sa fie mult prea jos. Daca suntem cu adevarat eliberati deciuma egoismului, nu ar trebui sa ne placa nedreptatea; nu artrebui sa ne sustinem drepturile; nu ar trebui sa manifestam nici unfel de ingaduin a fata de sine, nici sa pretuim vreun duh denemultumire. Nu ar trebui sa jubilam atunci cand suntem laudap,nici sa fim descurajati atunci cand suntem judecati. Nu ar trebui sane a?ezam pe cel mai bun scaun in marina sau in tren. Nu ar trebuisa cautam sa facem cele mai bune lucruri, ci sa facem cu bucuriecea mai marunta ?i neinsemnata slujba. Nu ar trebui sa ne simpm

ofensati daca altii sunt preferati in locul nostru; nu ar trebui sa fimagitati cu privire la prezent sau ingrijorati in ceea ce prive?te viitorul; nu ar trebui sa cautam sa obpnem ce e mai bun dintr-un venit. A?a cum a spus predicatorul galez, nu ar trebui niciodata „sapunem mana noastra in sertarul cu bani al Stapanului nostru”, sausa vorbim despre noi sau despre realizarile noastre in a§>afel incatsa atragem privirea mai degraba spre noi, decat spre Isus Hristos.In toate aceste lucruri El ne-a lasat un exemplu ca noi sa urmam

pa§ii Sai, iar a fi cu adevarat sfant inseamna sa fii cu adevaratasemenea lui Hristos. A fi salvat de lepra pacatului inseamna, deci,a fi salvat de lepra eului, ?i daca nu suntem salvap de eu, cusiguranta ca nu suntem salvati de pacat. „Eul este radacina,ramurile, trunchiul intregului rau al starii noastre decazute”, spuneLaw. „Orice act de pacatuire’,, spune Westcott, „fiind in esen a luilegat de sine §1 centrat pe sine, este o profanare a dragostei. Astfelfaradelegea este, sub un alt aspect, egoism: sau, cum o

caracterizeaza sfantul loan, ura in opo itiecu dragostea... „Pacat ?ifaradelege sunt termeni inversabili. Pacatul nu este o conceppearbitrara. Este impunerea vointei egoiste in fata unei autoritati



nupreme.” „Nu vom fi niciodata eliberati de pacat pana cand toateputcrile noastre nu Ii sunt devotate lui Dumnezeu. Pentru ca

p.lcatul apare din inaltarea sinelui la pozitia puterii supreme dinnoi. §i eul va domni pana cand Unui mai Puternic va ocupa tronulpe care el 1-a uzurpat,” spune profesorul Beet.

Pentru a putea vedea ca acest eu, pe care suntem chemap sa 11uram ?i sa renuntam la el, nu este o fantoma, vom trata una dintreprincipalele sale manifestari, dragostea de sine.

Dragostea de sine ?i dorin a noastra de a fi fericiti estenaturala ?i inocenta atunci cand este tinuta intre limitele normale

pentru ca nu este natural ca un om sa i?i urasca propriul trup. Atunci cand acest principiu depa?e?te limitele corespunzatoaretlcvine egoism. Egoismul a fost pacatul primului inger „care sedcsfata in el insu?i”, dupa cum spune Augustin, in loc sa seraporteze pe el insu§i la Dumnezeu.

Sufletul, in manifestarea sentimentelor sale, trebuie sa aiba unccntru al dragostei pe undeva. Acel obiect central detineNcntimentele inimii, oricare ar fi caracterul sau. Centrul iubirii

omului trebuie sa fie in el insu?i, in alte creaturi sau in Dumnezeu.I;,l ii poate iubi pe toti, dar nu poate iubi mai mult de o fiinta inmod absolut. Daca aceasta dragoste secentrea a pe sine, daca euleste centrul gandirii, simprii, vointei §i actiunii omului, acesta este,l)inein|eles, o fiinta egoista§i nu poate fi o fiinta sfanta, pentru caslin enia este antonimul egoismului. Dragostea pura nu estencmasurata; deci, exista strict o masura de dragoste, atat catobiectul are dreptul sa aiba. Atunci cand Dumnezeu taie imprejurinima noastra pentru a-L iubi cu toata inima ?i cu tot sufletul,pentru a putea trai (Deuteronom 30:6), totul se va rea$>ezaa?a cumirebuie; eul va fi detronat, noi il vom iubi pe Dumnezeu maiprcsus de toate, ?i ne vom iubi pe noi pe alte fiinte a§a cum1)umnezeu ar face-o.

Daca dragostei ii este permis sa creasca atunci cand estecentrata pe sine, ea devine rebeliune fati§a ?i neascultare. Aceastanumegte Augustin „dragostea de sine dusa pana intr-acolo incatiijunge sa-L dispretuiasca pe Dumnezeu”. Dragostea de sine este,prin urmare, du?manul de moarte al dragostei de Dumnezeu.

Sinele§i pacatul 45



46 Calea crucii

Nimeni nu poate contesta dreptul Lui de a fi iubit in mod absolutde noi, in El Insu§i §i pentru ceea ce este El. A?a cum este contrar

legii Sale ca El sa permita unei creaturi sa prefere eul ca centru inlocul lui Dumnezeu §i, a?a cum este contrar naturii Sale faptul de anu uri pacatul, El trebuie, a?adar, sa urasca dragostea de sine, careeste adevarata insufletire a pacatului §1 ciuma de la care pleacatoate celelalte pacate.

Dragostea de sine nu este doar du manul lui Dumnezeu, ci §i al nostru. Indepartandu-ne de singurul nostru bun suntem privatide acea comuniune intima cu Dumnezeu, fara de care nu putem fi

lini?tip niciodata, pentru ca Dumnezeu nu ne poate primi in SfantaSfintelor, locul parta iei intime cu El, pana cand dragostea de sinenu este pe deplin invinsa §i pana cand El nu devine totul in tot.

Trebuie sa inva am sa II facem pe Dumnezeu ceea ce este inEl Insu?i —scopul tuturor lucrurilor; §i sa facem in a?a fel incat ca,oricand, sa ne privim §1 sa spunem despre viata noastra in oricemoment §1 in orice circumstanta —„Dumnezeu este scopul meu!”Tot ce nu se rezuma la El ca centru este sortit distrugerii ?i va fi

considerat lemn, fan, trestie in ziua in care lucrarea fiecarui om vafi descoperita —cand focul va incerca lucrarea fiecarui om pentru a

vedea de ce fel este.Observati in Luca 12:15-21 o ilustrare a unei viep

independente de Dumnezeu. In discursul de auto-felicitare pe careIsus il pune in gura acestui egoist absolut, cuvintele „meu, mele”apar de cinci ori. Erau „rodurile mele”, „granarele mele”, „granelemele”, „bunatatile mele”, „sufletul meu”. Dumnezeu nu era in

niciunul din gandurile lui. Observati, de asemenea, parerea luiDumnezeu despre aceasta viata centrata pe sine, „Nebunule”, §1

aplicatia Mantuitorului, „tot a?a este ?i cu cel ce i§i aduna comoripentru el, §i nu se imbogate te fata de Dumnezeu.”

Exista o ilustratie similara in Vechiul Testament a unuia alcarui nume inseamna „nebun”, Nabal (1 Samuel 25:2). Era „paineamea”, „apa mea”, „vitele mele”, „tunzatorii mei”. Nu trebuie sainsemne nimic faptul ca vorbesc despre „munca mea”, „misiuneamea”, „adresa mea”, „predica mea”, „darul meu”, dar acest obicei



Sinelep pacatul 47

este periculos§i in elator ?i putem hrani, incon tient, viata plina detirS a eului in loc de a refuza sa facem vreo provizie pentru ea.

* * *

„Dumnezeul meu, egoismul este du?manul Tau. Este §i almeu —un du?man mortal care vrea distrugerea mea. Tu ura?tiegoismul §i vreau sa-1 urasc ?i eu. Tu ai comandat distrugerea lui

cum ai comandat distrugerea lui Agag. Da-mi harul sa nu-1 crutpc acest du§man, ci sa-Ti permit sa porti razboi impotriva lui. Te

inbesc, o, Dumnezeule, o, Dumnezeul meu, ?i imi doresc sa Teiubesc a?a cum trebuie sa Te iubesc —cu toata inima mea, cu toatamintea, sufletul §1 puterea mea. Daca ii este foame, fie ca niciodatasfl nu-1 hranesc; daca inseteaza, fie ca niciodata sa nu ii dau sa bea.la inipativa pentru mine, Dumnezeul meu, ?i taie-mi imprejurinima cu sabia Ta cu doua tai?uri, ca de acum incolo sa fiu al Taupi numai al Tau.”



Ce inseamna sa fii crucificat in interior? Sa fii mort fa$a de oricedorin a, oricare ar fi ea, care nu are aprobarea divina; sa fii mort fa$a deorice pofta §1 orice sentiment care nu este in acord cu legea divina; sa nuai nici o dorin a, nici un scop, nici o pnta decat una care vine prininspiratie divina sau care are aprobare divina. A fi crucificat in interiorinseamna a inceta sa-1 iubim pe Mamona pentru a-L putea iubi peDumnezeu, sa nu avem ochi pentru posesiunile lumii, urechi pentru

aplauzele lumii, limba pentru conversable nefolositoare §1 invidioase,teama pentru opozipa lumii. A fi crucificat in interior inseamna sa fii „unstrain §i calator” printre lucrurile acestei lumi; desparpt de ceea ce esterau, adept al lucrurilor bune, dar niciodata cu un atajament idolatru, a-L

vedea pe Dumnezeu in toate lucrurile ?i pe toate lucrurile in Dumnezeu. A fi crucificat in interior inseamna, in limbajul lui Tauler, „a incetacomplet sa traie§ti via a pentru sine, a abandona atat ceea ce vedem, cat§i ceea ce posedam, puterea noastra, cunojtin a noastra §i sentimentele

noastre, pentru ca astfel, cand vine vorba de orice acpune care i?i areoriginea in sine, sufletul sa fie fara via a, fara acpune §i fara putere, §isa-§i primeasca viaja, actiunea §i puterea numai de la Dumnezeu.”

Profesor XJpham



Capitolul 7

Crucea din interior

Francezii au un proverb extrem de sugestiv: nCel ce-p trage dupa sing lantul, nu este eliberatr Gibbon poveste te despre un imparat11>inan care a fost adus din inchisoare la palat §i care a stat cateva(> i t pe tron cu lanturi la maini §i la picioare. Mii de oameni pe careI )umnezeu i-a scos din inchisoare sunt mtr-o conditienscmanatoare. Se afla in palat, dar due cu ei rama§ite din viata deinchisoare. Ei au scapat din custodia tiranului, dar inca nu suntliberi in totalitate, pentru ca daca stapanul inchisorii audezflnganitul legaturilor pe care pacatul le-a sudat §i daca vede catevalanturi pe sufletul lui, el inca i§i exercita puterea §i nutre te

f.peran a ca, intr-o zi, va putea sa ii prinda §i sa ii subjuge din nouin totalitate pe fo?tii sai captivi. Atata timp cat nu intelegem acestlucru pretindem ca avem eliberare de puterea pacatului interiorprin minunata cruce, putem da marturii ocazionale despre statutulnostru de copii ai regelui, dar vom da do vezi de netagaduit in| >rivinta statutului nostru de servitori.

Mesajul nostru proclama o eliberare completa. Noi credem caonorurile noastre regale nu sunt fictiune, a§a cum probabil i s-a

pftrut regelui Gibbon in pove tile sale, ci o realitate glorioasa; §1

ustfel cantam despre El, Cel care „rupe puterea pacatului fters”, §1

despre o cruce care are un efect de „vindecare dublu”. Sufletulcare indrazne te, in baza Cuvantului lui Dumnezeu, sa revendiceidentificarea cu Hristos in moartea, invierea ?i intronarea Sa sedovedejte a fi un rege in Isus Hristos; acestuia pana §i diavolii iisunt suspu i, iar stapanirile §i puterile intunericului ajung sa simtaputerea regala a acelora care, imbracati in armura lui Dumnezeu,

sunt mai mult decat biruitori prin El, Acela care I§i arata dragosteafa$a de ei locuind in ei. Charles Wesley a cantat despre aceia care



50 Calea crucii

„?i-au imbrap?at lan urile”. Exista oameni care inca fac acest lucru;dar sunt multi altii, slava lui Dumnezeu, care le urasc, pi care

tanjesc sa scape de orice lant care ii leaga de du manul invins.Crucea lui Hristos nu numai constrange la sfintenie, ci ?i facesfintenia posibila. Conybeare ne da o traducere frapanta a

versetului 20 din Galateni capitolul 2: „Am fost rastignit cuHristos; nu mai traiesc eu, ci Hristos traie te in mine; §i via£a meaexterioara care ramane, inca, o traiesc in credin a in Fiul luiDumnezeu care m-a iubit §i S-a dat pe Sine pentru mine.” Aiciavem atat crucea exterioara, cat §i pe cea interioara, altfel spus

crucea efectul ei moral. Este o mare diferenta intre a realiza ca„pe crucea aceea El a fost rasdgnitpentru mine” ?i „pe crucea aceeaeu sunt rastignit cu El.” Primul aspect ne da eliberare decondamnarea pacatului, iar al doilea ne elibereaza de puterea sa. Lainceput vedem crucea ca fiind intre noi ?i Dumnezeu. Acesta esteaspectul substitutional sau juridic. In acest aspect, Dumnezeutrebuie sa fie totdeauna singur; in acel cerc nu poate intra nimeni;atunci cand a calcat in teascul de struguri, nu era nimeni cu El.

Moartea lui Hristos nu a fost numai ispa?ire pentru pacat, ci ?iun triumf asupra pacatului. Prin credinta ne vedem pacatele nunumai pe capul Lui pentru iertarea noastra, ci §1 sub picioarele Luipentru eliberarea noastra. Multimea de oameni care slave§te cruceaexterioara nu cunoa te nimic despre binecuvantatul efect launtrical rastignirii cu Hristos. Ei nu vad ca prin minunata cruce sunteliberati de puterea eului §i a pacatului, a lumii, a carnii ?i adiavolului. Ace?ti multi copii ai lui Dumnezeu nu ?tiu ca „omulnostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa senimineasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului”(Romani 6:6).

Dar exista un aspect al crucii in pasajul citat care nu estesubstitutional. „Am fost rastignit cu Hristos; nu mai traiesc eu, ciHristos traiepte in mine.” Aici vedem cum crucea intervine intrenoi ?i natura noastra pacatoasa, iar aceste cuvinte ne aduc fa a infata cu o rastignire care este experimentala, fiindca Hristos nu-§iizbaveste urma?ii de pacatul din interior in mod substitutional.Este o crucificare, incununata de puterea Duhului Sfant, doar pe



Crucea din interior 51

baza acordului nostru fa$a de aceste conditii definite in mod clar,pe baza predarii noastre absolute lui Dumnezeu, a dependentei

noastre absolute de Dumnezeu. Este o rastignire continua, dupacum arata traducerea literala a cuvintelor Sfantului Pavel: ,rAmfost ft sunt rastignit cu Hristos.7’ Unui este un Calvar exterior, celalalt esteun Calvar interior, unui este „complementarul celuilalt ?i adevaratalor unire reprezinta perfecpunea lor.”

Trebuiesa existeasemanare intre Hristos §1 membrii trupuluiSau mistic. Cat de nepotrivit este ca un Hristos Sfant sa conduca omultime de cre tini nesfinti; sau un Hristos care poarta crucea saconduca o ceata de cre?tini toleranti cu propriul eu, a caror inimasc indreapta deseori spre Egipt §1 care dau inapoi in fata celei maimici suferinte ?i lepadari de sine! Doar aceia care L-au urmat cuadevarat, cunoscand sensul acestei cruci launtrice, vor „avea tariei... nu vor da inapoi cu ru ine in fata Lui la venirea Sa.”

De ce sa ezip, deci, sa porti crucea prin care poti ca?tigacununa? In cruce este salvare, in cruce este viata, in cruce gase?ti

ocrotire in fa$a du manilor; in cruce este acea pace pe care lumeanu o poate da, in cruce este curaj, in cruce este bucurie; in cruceeste suma tuturor virtutilor, in cruce este desavar§irea sfinteniei.Nn exista salvare pentru suflet, nici speran a pentru viata ve§nicaIn alta parte. Crucea este inceputul §i sfar itul; §i toti care vor saIraiasca trebuie mai intai sa moara; nu exista nici o alta cale spre

via a ?i spre pacea launtrica reala decatcalea crucii.In vremurile persecutiei, aceia care au avut o cunoa?tere

experimentala a acestei rastigniri interioare au putut suferi cele mairoaznice chinuri exterioare fara sa dea inapoi §i fara sa se teama,in timp ce multi dintre cei care nu cuno§teau nimic despre Calvarullauntric s-au lepadat de adevar pentru a-?i salva vietile. S-auinregistrat multe cazuri ale unora care, dupa un timp —cand auinvatat sa urmeze acest drum regal —au venit din proprie initiativa?i §i-au dat trupurile ca sa fie arse omorate. Daca un om estehotarat sa dea viata sinelui sau plin de ura la moarte de cruce, daca

vrea sa cunoasca realitatea mortii launtrice, atunci nici toatasuferinta exterioara nu-1 va face sa se razgandeasca. El nu se va



52 Calea crucii

teme niciodata de moartea cea mai josnica pentru ca a mvatatexperimental ce inseamna moartea adevarata.

Cata lumina arunca aceasta neglijare a mortii launtrice pepaturile de moarte jalnice intunecate ale cre?tinilor nesfinjiti!Cand vom fi invatat binecuvantarea de a muri cu El atat fata defire cu placerile si poftele ei, cat §i fata de lumea in§elatoare, inultimele noastre ceasuri nu vom cunoapte durerile mortii pe care leexperimenteaza aceia ale caror inimi fire ti se pin de lucruri firegti.

Avand aceasta cunoaptere experimentala a puterii crucii in relatia eicu pacatul launtric, vom infrunta fara nici o frica moartea, carepoate afecta doar exteriorul ?i, cu aceea§i voio ie cu care nedezbracam de hainele noastre, ne vom dezbraca §i de acest trup.Ne temem atat de putin de moartea trupului, fiindca dupa cum amspus deja, de dragul lui Hristos, am iubit atat de mult moartea cuEL

In rastignirea fizica existau trei faze. Infractorul era judecat,gasit vinovat, condamnat la moarte § 1, in multe cazuri, insopt de

strigate pline de ura sau de mila. Apoi era batut in cuie pe cruce ?i,in final, omorat. Aceste trei stadii ilustreaza experienta acesteirastigniri interioare. In primul rand natura cea veche trebuie sa fie judecata, gasita vinovata ?i condamnata, pentru ca nu se poate camoartea fata de natura adamica veche sa fie executata pana candnu vedem clar ca merita moartea. Apoi acest du man care este §i allui Dumnezeu§i al nostru, trebuie sa fie predat in mainile DuhuluiSfant. El nu va prelua aceasta lucrare fara consim amantul §i

cooperarea noastra. „Daca prin Duhul faced sa moara fapteletrupului, vep trai” (Romani 8:13).Legea mortii in madularele noastre pacatoase este doar o alta

forma a legii lui Hristos. Este acelapi Duh care omoara §1 careinsufle e te. Chiar daca se spune cu tarie ca„noi am rastignit firea”,nu se spune ca efectele mortale ale acestei crucificari ne apartin in

vreun fel. Aceasta este doar lucrarea Duhului Divin. Respiratia Luieste cea care usuca roadele raului ce rasar din natura noastra

pacatoasa; cuvantul Sau care condamna este cel care distrugecopacul raului din noi de la radacina. El va urmari dusmanul dinnoi, gata sa ii dea ultima lovitura care sa il omoare. Nu trebuie sa



Crucea din interior 53

nc indoim de faptul ca El va termina lucrarea pe care a inceput-oin noi. Rastignire nu inseamna moarte; dar duce la moarte, §i

m'c'sta va fi rezultatul final. Daca noi ne vom face partea §i nu vomcrufa placerile§i poftele noastre, daca prin identificarea credintei il vom considera pe vechiul Adam rastignit, daca vom veghea ne vom ruga §i daca vom a?tepta cu infrigurare, vom vedea sfar itul.Si il vom vedea in aceasta via a, pentru ca nu exista nici o lucrarede sfintire dincolo de mormant; ?i, cu siguran a, nu exista nici oconexiune necesara intre moartea trupului pacatului ?i moarteatrupului fizic. Duhul Sfant va striga dupa firea rastignita impreuna

cu toate placerile §1 poftele ei reduse la tacere §1 stinse pentrulotdeauna: „s-a sfar it.”

Calea crucii este, cu siguranta, calea mortii. Lovirea cu pietrela evrei, ghilotina la francezi, spanzuratoarea la englezi §i crucea la

vcchii romani, ca instrumente de pedeapsa capitala, toate inseamnamoarte. Daca la inceputul acestei experience a Calvarului ascultam

vocile ispititorilor ?i scoatem cuiele, nu ne putem a?tepta sacunoa§tem aceasta moarte launtrica reala; dar daca am avut o

viziune a caracterului dezgustator al naturii adamice vechi §i aputerii sale de a impiedica aparitia ?i revarsarea consecventa a vietiide mviere a lui Isus, refuzam pentru un timp sa ascultamrugamintile sale de a-i fi permis sa coboare de pe cruce §i astfel sasc salveze.

Evreii nu erau mul£umi{i cu pumnii, loviturile ?i biciuirile;acestea nu erau nimic altceva decat antemergatorii mortii, §i cutopi cunoa tem incercarea de a ne pune bine cu ambele tabere sau,

altfel spus, de a ne preface ca suntem rastigniti cu Hristos in timpce, simultan, ducem tratadve cu dugmanul. Nu ar trebui sanegociem daca ne amindm clar ca a face acest lucru inseamna saprclungim puterea „omului celui vechi” §i astfel sascopul lui Isus Hristos care S-a aratat nu ca sa loveasca sau samutileze, ci sa „nimineasca lucrarile diavolului”, chiar prinuimicire putem cunoa te pe deplin ce inseamna adevarata unire incasatorie cu Isus.

De aici provine retragerea noastra din fata drumului crucii, iarslabirea noastra pe cale, chiar§i atunci cand am inceput sa pa?im,



apare din ignorarea binecuvantarii la care se ajunge pe aceasta cale.Cel mai fericit moment din viata unei mirese trebuie sa fie atunci

cand i?i pierde propriul nume §i dependenta de sine la altarulcasniciei, luand numele sotului ei in locul numelui ei ?icontopindu-?i viata cu a lui; ?i cel mai binecuvantat moment din

viata noastra este aceia in care noi, luandu-ne crucea, renuntam ladreptul nostru de a ne autostapani §i incepem sa ne considerammorti fata de sine, fata de pacat, §i fata de lume prin Crucea luiIsus Hristos.

O, sacra unire cu Gandirea Perfecta,

Binecuvantare transcendenta, pe care numai Tu o pop da;Cat de binecuvantap sunt aceia care gasesc aceasta Perla prepoasa,§i care, morp fa a de pamant, au lnva at sa traiasca in Tine.

Astfel in bra ele Tale pline de dragoste, oh, Dumnezeule, ma intindPierdut, pierdut pentru totdeauna fa£ade tot, dar nu§i de Tine.Sufletul meu fericit, de cand a inceput sa inve$e sa moara

A gasit o noua via a in infinitul Tau.

Mergi deci §i inva a aceasta lectie a crucii,$i pa§e?te pe calea pe care sfinpi §i profepi au urmat-o:Care, socotind viata, sinele §i toate lucrurile o pierdere,

Au gasit In moartea launtrica via£a lui Dumnezeu.

w Calea crucii



Marele adevar al crejtinismului, marele adevar al lui Hristos este ca pacatul nueste natural ji nu are ce cauta intr-o viata umana. Najterea lui Hristos a proclamatacest lucru pe un ton, crucea Lui 1-aproclamat pe un altul! §i ceea ce nu este natural

nu inseamna neaparat ca este permanent. Lupta intregii naturi este mdreptata spreceea ce nu este natural - pentru a-1 indeparta §i a-1 arunca afara. Aceasta luptastrabate intreaga lume. Ajunge in orice colt al pamantului, in copac, in fiecare stea giin sufletul omului. Fiind foarte sensibil fata de prezen a raului atata timp cat nu amai simpt-o niciodata, cre§tinul recunoajte imediat §i in mod intens ca raul este unstrain, un intrus in viata sa. Intrebarea nu este daca mtr-o zi va fi dat afara, ci daca arfi trebuit sa intre vreodata.

Phillips Brooks

Un prieten foarte bun §i apropiat mi-a relatat un vis care a fost binecuvantatde Dumnezeu cu efectul mantuirii propriului tata. Acesta din urma a visat ca era uniepure de camp. Atat de reala ?i de specifica era conjtientizarea visului incat a sim itca poate sa miroasa rapi a proaspata de pe campurile pe care mergea.

Dintr-o data a auzit urletul unei haite de caini de vanatoare. §i-a ciulit urechile,a ascultat, §i a alergat ca din pujca pe acele campuri. Haita se apropia din ce in cemai mult, intr-atat incat la un moment dat ii simtea respira ia calda. Apoi ?i-a datseama ca lasa in urma campurile verzi §i ca atingea varfurile dezgolite, col uroase, §itocmai cand a ajuns la aceste varfuri pustii, pietroase §i-a dat seama ca urmaritorii nuerau caini. Erau pacatele sale, iar el era un suflet care putea sa zboare. Sus, foarte,foarte sus spre varf a vazut o pe?tera ji fiind speriat peste masura el §i-a croit drum

spre pejtera $i apoi s-a intors. Intrarea era inundata de o lumina nepamanteasca jichiar in mijlocul ei era o cruce stralucitoare care statea intre el ji acele lucruri uratecare il urmareau. S-a trezit $i iata ca fusese un vis. Dar prin puterea acestui vis a fostmantuit.

Dr. J. H. Jomtt

Ceea ce este contrar lumii §>i rastignejte fata de lume, este crucea. Crucea areaceasta putere §i nimic altceva; astfel ca nu mai exista nimic altceva cu care sa nelaudam. Firea pamanteasca poftejte impotriva Duhului §i Duhul impotriva firii

pamantejti §1 acestea sunt contrare una alteia. Iata crucea: Duhul care este contrarfirii pamante§ti, care mortifica firea pamanteasca prin ascultarea din urma careiafirea pamanteasca este rastignita. „Daca, prin Duhul facep sa moara faptele trupului,

veti trai.” Orice este din §i in Duh este contrar firii pamante ti. Lumina Duhului estecontrara intunericului firii pamante ti. Sfintenia Duhului este contrara lipsei desfintenie a firii pamantejti. Via a Duhului este contrara vie ii (sau, mai degraba,mortii) traite in pacat. Puterea Duhului este contrara puterii din Satan si dinimparatia lui. In elepciunea lui Dumnezeu este un lucru contrar ?i nebun incomparatie cu mtelepciunea omului. Da, noua faptura care izvora§te din DuhulSfant al lui Dumnezeu este contrara vechii fapturi ji ii aduce acesteia moartea.

IsaacPennington



Capitolul 8

Victimele crucii

O, fie ca focul din cer sa cada

Pacatele noastre sa fie victimele lui pregatiteSa prinda pacatele noastre $>i sa le arda pe toate,

Sa nu lase nici cel mai mic rest in urma!

Am evidentiat faptul ca aceasta cruce inseamna moarte. Arputeainsemna o moarte dureroasa, lenta, de lunga durata prinsovairea si slabiciunea credintei noastre; ar putea exista multezbateri convulsive dar, mai devreme sau mai tarziu, moartea va

urina rastignirii continue, fiindca a fost intotdeauna umilitoare, violenta §i eficienta. Folosim cuvantul „continuu” cu buna ptiinta,pentru ca nu ne putem a tepta la un sfar it rapid care, la solicitarile

victimei, sa scoata cuiele sa-§i reinnoiasca rostul vietii. Aceasta joaca de-a rastignirea firii cu placerile §i poftele ei explicacxperientele nesatisfacatoare ale multor oameni care prin acesteazadarnicesc harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a intocmit in a?a fel incat sa impartapim viata

IIristosului inviat in toata frumusetea ei cereasca. Putem faceaceasta doar prin conditiile atat de clar revelate in Cuvantul Sau,conditii care se armonizeaza atat de perfect cu lucrarea ?icaracterul Sau. Care sunt ele? „Noi deci, prin botezul in moartealui, am fost ingropati lmpreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristosa inviat din morti, prin slava Tatalui, tot a?a §i noi sa traim o viatanoua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarteasemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El ?i printr-o inviereasemanatoare cu a Lui. §timbineca omul nostru cel vechi a fostrastignit lmpreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fiedezbracat de puterea lui, in a?a fel ca sa nu mai fim robi ai



58 Calea crucii

pacatului; caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat”(Romani 6:4-7).

Principalul lucru pe care trebuie sa-1 §tim este ca „omul nostrucel vechi” a fost rastignit lmpreuna cu Hristos, ca el este una dintre

victimele crucii. Ne-ar putea fi de folos cateva expuneri aletermenilor folosip in aceste versete. Dr. David Brown spune ca„omul nostru cel vechi” este „eul nostru cel vechi”, tot ceea ceeram in starea noastra neregenerata inainte de a ne uni cu Hristos.Dr. Brown crede ca „prin trupul pacatului intelegem intregul principiu al pacatului naturii noastre cazute —aspectele intelectuale ?i

spirituale, atat cele slabe, cat §i cele mai puternice*”. Cuvantultradus ca „nimicit” este unui favorit pentru Pavel, folosit de 25 deori de el, iar de ceilalti scriitori ai Noului Testament doar o data.Poate fi de folos o referinta la cateva pasaje in care este folosit:1Corinteni 6:13; 15:24, 26; Corinteni 3:7, 11, 13, 14; Efeseni2:15, 2 Tesaloniceni 2:8. Folosirea sanatoasa a acestui cuvantgrecesc, chiar daca este tradus diferit in aceste pasaje, indica doar oconcluzie, una singura.

Marcus Rainsford spune: „Prin omul cel vechi apostolul serefera la sinele nostru natural, cu toate principiile §1 motivele lui,ie?irile, actiunile, depravarea, posesiunile sale; nu a§a cum a facutDumnezeu, ci a§a cum pacatul, Satan ?i eul l-au in?elat. Vechiul

Adam nu se schimba niciodata; nici un medicament nu poate sa vindece boala, nici o ungere nu poate domoli putreziciunea; nupoate fi distrus decat de moarte”.

Dean Alfrod delineate „omul nostru cel vechi” ca fosta

noastra personalitate, inainte de na§terea noastra din nou —opus„omului cel nou” sau „noii fapturi”. Mai mult, el spune ca a§a cum

Unui dintre ultim ii episcopi din Durham, in explicatia pe care o da Epistolei catre 'Romani,

considera ca expresia „trupulpacatului” inseamna scaunul fi vehiculul ispitelor care biruiesc;

trupul vaût ca refugiul, mediul, domiciliul pacatului. Pe cruce, Hristos S-a luptat cu starea

noastra decaûta intr-atat incat trupul, casa p locul pacatului trebuie sa fie „anulate”,

Jnfrante”, „detronate”, „tinute fara stapan” in a§a fe l incat sa nu mai repreînte Ufa fatala

care primeste ispita. Preyenta si puterea Domnului inviat ne va face in stare sa spunem „nu”

oricdrei ispite f i sa refuâm orice pretentie a tiranului care ne-a dominat. Aceasta perspectiva

este sustinuta de cuvintele care urmeaâ: „ca de acum inainte sa nu mai facem nici un serviciu

pacatului”.



Victimelecrucii 59

moartea lui Hristos s-a facut prin rastignire, apostolul folose?teuccea§i expresie pentru moartea noastra fata de fostul nostru eu

pflcatos, care nu este dat la moarte doar in virtutea mortii luiI Iristos, ci ?i in asemanarea cu moartea lui Hristos - ca simbol, ca totalitate, ca debracare§i condamnarela rusine§i durere. Cand ne aducemaminte ca execupa lui Hristos nu a fost fictiva, ca El a murit cu adevarat, ca atunci cand soldatul §i-a infipt sulita nu mai era nici unpic de viata care sa se revoke, vom vedea cat de completa esteeliberarea de ciuma pacatului, care ne-a fost ca tigata §i promisa,pacat pe care un mare predicator 1-a numit „o protuberan a

murdara, dezgustatoare in universul lui Dumnezeu”. Aceasta este, deci, vicdma —fie ca i se zice „trupul pacatului”

sau „fire” sau „gandire fireasca”, „pacatul care locuie te in mine”,sau „vechiul om”; are multe nume, dar un singur caracter ?i unsingur remediu, ?i acesta este moartea. Este o vrajma ie totalaimpotriva lui Dumnezeu, pentru ca „umblarea dupa lucrurile firiipamante?ti este vrajma?ie impotriva lui Dumnezeu” (Romani 8:7).Este plina de ura fata de Dumnezeu; El nu poate sa se bucure de

nici o parte a naturii care este sub blestem, oricat de placuta §iatractiva i s-ar parea omului: „Deci, cei ce sunt pamante?ti nu potsa placa lui Dumnezeu” (versetul 8). Este de neimbunatatit, denecorectat, de nevindecat. Cultivata, educata §i incurajata,descurajata sau amenin ata, natura ei ramane aceea i, deneschimbat. „Caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, §i nici nupoate sa se supuna” (versetul 7). Nu ramane nici un remediu decataceia pe care 1-a pregatit Dumnezeu —condamnarea, rasdgnirea§i

moartea.Scripturile vorbesc despre samanta firii, voia firii, gandirea firii,

intelepciunea firii, scopurile firii, siguranta firii, ticalo§enia firii, lucrarilefirii, motivelefirii, slava firii.

Toate puterile, rationamentele, emotiile §i vointa sunt in modnatural, sub puterea firii. Orice ar planui §i ar nascoci minteanoastra fireasca —oricat de corect ar parea spectacolul ei §i oricatde multi oameni s-ar lauda cu el —nu are nici o valoare in fata lui

Dumnezeu. Firea, cu gandirea, vointa §i eforturile ei, este astfel o victima a crucii. Vedem necesitatea eliberarii de ceea ce numim



60 Calea crucii

„pacate ale firii”, dar cat de rar includem puterile noastre de a

rationa, a gandi a planui! Vai! Adesea avem incredere in acestea?i suntem foarte descurajap ca Duhul nu face sa se concretizeze cea planuit firea. Oare nu este inchinarea noastra fata de Dumnezeudeseori in firea pamanteasca? Oare planurile §i proiectele noastrenu sunt folosite spre a obtine bani pentru visteria goala a bisericiicare are inscrisa pe suprafata ei semnele firii §i care este atat deneplacuta lui Dumnezeu incat lucrarile Duhului Sau sunt foarteaproape sa fie inabu ite? De multe ori, este o dovada de batjocura

faptul de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu peste ceea cepropria noastra inima spune ca este planul §i lucrarea firii §i caresub cea mai frumoasa §i atractiva infati are nu poate fi altcevadecat o ofensa la adresa lui Dumnezeu.

„Via£a noastra naturala”, spune Frederic Godet, „cu toatetalentele cu care este inzestrata trebiiie sa fie sacrificata, nimicita,data la o parte. Altfel, dupa ce a inflorit pentru un timp, cu maimulta sau mai putina satisfacpe, piere §1 se usuca pentru totdeauna.

Aceasta lege se aplica unei fiinte pure §1 inclinatiilor sale spre lege.Tot ceea ce nu este predat lui Dumnezeu printr-un act de sacrificiu voluntar poarta in el microbul mortii”.

Exista o ispita subtila, precum in cazul lui Saul, de a distrugeceea ce este fara valoare §i de a tine in via£a ceea ce este cel maibun; cu alte cuvinte, a distruge grosolanul §i a cruta manifestarilerafinate ale raului. Dar atunci cand pretindem ca am lmplinitporunca Domnului, intrebarea cercetatoare ne viziteaza pe multidintre noi cu aceeapi putere teribila, a?a cum trebuie sa fi venit laregele neascultator: „Ce inseamna behaitul acesta de oi care ajungela urechile mele §i mugetul acesta de boi pe care il aud?” (1Samuel15:14).

Ceea ce este distrus complet nu poate sa geama sau sa planga. Aceasta nu inseamna altceva decat moartea fiecarui lucrucondamnat. Moartea mandriei, vanitatii, zgarceniei, raceliinemiloase, ambitiei, maniei, nerabdarii, fricii ?i indoielii; a tot §i aorice apartine omului vechi care trebuie dezbracat inainte de aputea sa- 1 imbracam pe cel nou.



Victimelecweii 61

Am consimpt noi la pironirea acestei victime pe Cruce? DacaAm facut-o, eliberarea este sigura deoarece firea ?i-a primit loviturade moarte la calvar. „Pacatul este lovit cu fulgerul maniei Lui. Ceeare a fost atunci realizat in principiu cand Unui a muritpentru toti este,i<um realizat in fapt, atunci cand credinta face ca moartea Lui salie a noastra, iar virtutea ei este transferata in suflet. Scena crucii i?iIace binecuvantata sa lucrare interioara. Ranile care au patruns inirupul ?i duhul Mantuitorului acum ne strapung con?tiintelenoastre. Prin rastignirea cu Hristos sufletul intra in comuniune cuSalvatorul sau inviat §i invata sa traiasca viata Lui. Sfintirea ei nu

este completa pana cand nu este „facuta asemenea cumoarteaLui” (Filipeni 3:10). „Omul cel vechi” a fost pironit pe cruceaCalvarului cu intregul alai de pasiuni ?i pofte, pentru fiecare inimacare crede. Firea nu are dreptul sa domneasca nici macar pentru oora. Este moartadejure (de drept) - moarta prin credinta; ?i trebuiesa moara in to|i cei ce sunt ai lui Isus Hristos.”

Daca Hristos traie te §i domnejte in mine,

Eu treBuie sa mor.Cu El trebuie sa flu rastignit;Eu trebuie sa mor;Doamne, bate cuiele, nu baga in seama gemetele,Firea mea ar putea sa se zvarcoleasca §i sa suspineDar in acest mod, §i doar in acest modEu trebuie sa mor.Cand voi muri, Doamne, atunci

Voi trai pentru Tine.

Timpul meu, puterea mea, totulIp voi da Tie.O, fie ca Fiul sa ma faca slobod acum!

Aici, Doamne, ma predau cu totul Tie, Voi trai pentru timp ?i pentru ve?nicie.



Cred ca aceasta lume, ma refer la ce are ea mai bun, perfect, candajunge la varf, la inflorirea §i desavar§irea ei, poate fi cumparata pe nimic; §i

cred ca va create foarte mult valoarea unui pahar cu apa. Nu exista ceva maibun decat sa o consideram ca fiind idolul nostru crucificat (care e mort,nimicit), aja cum 1-a considerat §i Pavel. Apoi lasap ca placerile sa fierastignite, iar rangul §i onoarea crucificate. §i, de vreme ce apostolul a spusca lumea a fost rastignita fata de el, putem aduce aceasta lume lacondamnarea omului spanzurat §i la spanzuratoare: §i cat ar plati cinevapentru un om spanzurat? La fel de putin cat am plati pentru o lumespanzurata §i crucificata. Totu§i nebunii o trag de pe spanzuratoare $i selupta pentru ea.

Samuel Rutherford

Ce este, deci, lumea, §i ce trebuie sa fie: lumeasca sau nelumeasca?Lumescul este un duh, un caracter. Nu este atat o fapta, cat o atitudine. Esteo stare, o pozitie. Este o anumita dispozitie fatS de Dumnezeu. Este oanumita inclinable, un anumit aspect al sufletului. Lumescul este activitateaumana care il exclude pe Dumnezeu. Lumescul este viata fara chemaricere§ti, viata fara idealuri, viata fara lnaltimi. Lumescul nu recunoa te delocmarea chemare a lui Dumnezeu in Isus Hristos. Lumescul nu are nici un locinalt. Lumescul presupune o viata orizontala. Lumescul nu are nimic din

ceea ce este vertical in el. Are ambitie; nu are aspiratii. Motto-ul lui estesucces, nu sfintenie. Spune tot timpul „inainte”, niciodata „in sus”. Unbarbat sau o femeie lumeasca este un barbat sau o femeie care nu va ziceniciodata „Imi ridic ochii spre munti”.

Dr. J. H. Jomtt

O, Doamne, cerceteaza-ne, o, Doamne,pne-ne in grija Ta rabdatoare;Lasa dragostea Ta in fata, in spatele, imprejurul nostru, pretutindeni:

Pentru ca dumnezeul acestei lumi sa nu ne orbeasca,sa nu ne spuna basme,Ca sa nu sudeze lanturi pentru a ne lega,ca sa nu ne momeasca intr-o capcana.Nu Te intoarce de la noi, atrage-ne atentia, gase§te-ne,imbra| i§eaza-ne, poarta-ne;Lasa dragostea Ta in fata, in spatele, imprejurul nostru, pretutindeni.

Christina Rossetti



Capitolul 9

Lumea §i crucea

Orice trece ca un nor intre

Ochiul mental al credin ei §i lucrurile nevazute,Facand ca acea lume mai luminoasa sa dispara,Sau sa para mai pupn frumoasa, ori speran a sa mai pupn draga,

Aceasta estelumea noastra, idolul nostru, chiar daca daImpresia de afecpune sau aerul de devotament.

Epistola catre Galateni a fost numita epistola „rastignirii”. Incapitolul 2, versetul 20 Pavel spune ca acest eu vechi a fost

rasdgnit lmpreuna cu Hristos; in capitolul 5 versetul 24, el spuneca ?i-a rastigni la cruce „firea pamanteasca lmpreuna cu patimile §ipoftele ei”; §i acum, in capitolul 6 versetul 14 spune ca lumea esterastignita fata de el §i el fata de lume.

Citim despre „duhul lumii” (1 Corinteni 2:12), despre „chipullumii” (1 Corinteni 7:31), despre mersul lumii (Efeseni 2:2) §idespre Stapanitorul acestei lumi (loan 14:30). Exista o intelepciune

a lumii care nu este intelepciunea lui Hristos; un conducator allumii care este du?manul cel mai mare al lui Hristos ?i al omului; o judecata a lumii in care oamenii sunt in pericolul de a fi implicati.Ni se spune ca lumea va trece §i ca, daca iubim lumea §i lucrurilecare sunt in ea, dragostea Tatalui nu este in noi (1 loan 2:15-17).Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai cu privire la ura lumii §i le-a spus

ca aceasta ura va dovedi ca ei nu sunt din lume deoarece lumea nuse poate uri pe ea insa?i (loan 15:18, 19). El a continuat sa-i mvete

ca daca marturisesc despre ea ca lucrarile ei sunt rele, a?a cum afacut §i El, ii va uri a§a cum L-a urat §i pe El (loan 7:7). In ciudaurii inver unate a lumii, ucenicii lui Hristos nu trebuie sa se teama,pentru ca El le spune ca a biruit (loan 16:33); ?i slujitorul Sau,



64 Calea crucii

loan, ii asigura pe cei carora le scrie ca „Cel ce este in voi este maimare decat cel ce este in lume” (1 loan 4:4); §i ca oricine este

nascut din Dumnezeu biruie lumea; §1 ca aceasta este biruin ta —credinta in Cuceritorul ei, Isus, Fiul lui Dumnezeu (1 loan 5:4,5).

Ce este atunci lumea care, in aprecierea lui Pavel, nu era nimicmai mult decat un criminal crucificat? Sa ne amintim cand vorbimdespre cruce ca in primele zile ale creptinismului nici una dintreaceste frumoase corelapi cu care suntem familiarizati nu sestrangea in jurul ei. Pentru noi nu este numai simbolul unui fapt, ci§i un prilej de comemorare a aproape 2 0 0 0 de ani de istorie.

Dragostea §i admiratia cu care noi suntem obi?nuiti ii eraunecunoscute apostolului. In zilele lui era semnul §i simbolul rupinii§i mult mai odios ?i sugestiv decat este cuvantul „spanzuratoare”pentru noi. „Intr-adevar, nu exista cuvant printre noi care sasemnifice detestarea adamica, con tienta pl\ universala a crucii”,spunea cineva.

Lumea consta in cei ce sunt ata?a£i de obiecte fragile §i in ceicare i?i pun in ele singura fericire; in cei care au oroare de saracie,

de suferinta, de umilire §i care cauta lucruri cu adevarat rele dincalea carora trebuie sa fuga ?i de care trebuie sa se protejeze cuorice pret; lumea este formata din cei care au cel mai mare respectpentru bogatii, placeri, §i onoruri; care considera aceste lucrurireale §i solide; care le doresc ?i le urmaresc cu o inver unare dusala extrem, fara sa le pese ce mijloace folosesc pentru a le obtine;care lupta unii impotriva altora pentru lucrurile acestei vieti, carese invidiaza reciproc ?i care mcearca sa ia de la ceilalti ceea ce nu

au ei; care apreciaza sau dispretuiesc o persoana in functie de catposeda sau nu poseda din aceste lucruri trecatoare. Intr-un cuvant,lumea consta in cei care i§i fondeaza toate principiile, tot codulmoralitapi §i intregul plan al comportamentului lor peachizitionarea§i gasirea placerii in lucrurile temporale”.Lumea inseamna orice forma de viata sau de guvernamant —politica, educationala, sociala sau religioasa —care nu-L pune peDumnezeu pe primul. loc. Ca sa citez cuvintele lui dr. Dale, a fi

lumesc inseamna „sa permip ca Legea suprema careia ii datoramsupunere, ca gloria si groaza universului nevazut care este revelat



crcdin ei, ca relatiile noastre sublime cu Tatal duhurilor prinI Iristos Isus Domnul nostru, sa fie invinse de interese inferioare

<le opiniile §1 practicile acelora in care viata lui Dumnezeu nuMila?luie?te; inseamna a fi biruiti de interese inferioare §i de opiniasi practicile acelora in care nu sala§luie?te viata lui Dumnezeu.Inseamna a ne regia viata dupa opinia publica in locul principiilorreligioase; a face ceea ce fac ?i altii fara a ne intrebadeceo fac; aurma multimile fara a ne intreba unde merg exact”.

Cititorilor acestor pagini le recomandam cu tarie sa meditezela descrierea cercetatoare §i plina de putere a lumii in Creator and

( '.reature(Creator §i Creatie) a lui Faber. El spune: „Lumea nu estedoar materie, nici doar spirit. Nu este doar om, nici doar Satan,nici doar pacat. Este o infecpe, o inspiratie, o atmosfera, o viata, ochestiune colorata, o ceremonie fastuoasa, o moda, un gust, o vraja. Nici unui dintre aceste nume nu i se potrivesc, §i toate i sepotrivesc. Puterea ei asupra creatiei umane este teribila, esteomniprezenta, in?elaciunea ei — incredibila. Noi traim in ea,respiram din ea, actionam sub influenta ei, suntem in§elap de

infati§arile ei §i admitem principiile ei cu imprudenta.”Lumea J§i are domnul ei, curtea ei, consiliul ei, legile ei,

principiile, maximele, literatura ei. Este falsificarea Bisericii luiDumnezeu §i arma principals a diavolului pentru a cobori §i aotravi via£a cereasca in individ ?i in Biserica, pentru a contracara ?ia distruge lucrarea Duhului Sfant. Este in amvoanele, in corurile§i pe bancile bisericilor noastre. Este mai seducatoare deoarecemarturisepte ca este cre§tina ?i, cu o ?iretenie extraordinara, cauta

sa impace maximele ei rele cu doctrinele cre tinismului. Este multmai de temut decat atacurile pe fata ale diavolului, pentru ca ea i§iconvinge victimele sa puna intr-o lumina buna incalcarileporuncilor Divine. Poftele firii, intr-o maniera asemanatoare,indeamna la o multime de pacate care cresc foarte mult inimportanta in ochii oamenilor §i ii inspaimanta cu ticalo§enia lor;dar duhul lumii provoaca la subtilitati diabolice pe cei care semandresc cu spiritualitatea §1 devotamentul lor ?i care se considera

eliberap de prezen a pacatului odios incat se simt ofensati atuncicand li se sugereaza ca sunt sub puterea lui. Acesta este marele ei

Luma p crucea 65



66 Calea crucii

triumf, pi cand radem dispretuitor la sugestia ca d-na Himera ne vaademeni in capcana ei, deja ne numaram printre cei amagiti de ea.

Sfantul Pavel s-a numarat, odata, printre victimele ei. El asocotit mandria napterii pi a religiei, a slavei lumepti, a bogatiei pi aplacerii pi parerea buna a oamenilor ca fiind captig; dar in luminacrucii, ochii lui s-au deschis pentru a vedea adevaratul caracter allumii, pi lucrurile pe care odata le considera un captig, acum leconsidera o pierdere pentru Hristos. In loc sa caute lumea pentru aprimi fericire, in loc sa vaneze zambetele ei pi sa-i fie teama deprivirea ei incruntata, el o privea ca pe un raufacator condamnat sa

fie pironit pe cruce. Averea, onoarea, placerile nu puteau sa ilseduca, nici toate fortele ei ostile sa-1 inspaimante pentru a renuntasau chiar a masca vreuna dintre doctrinele crucii (Galateni 6:12).

Pentru el, aceasta ar fi la fel de absurd cum ar fi ca cineva sapiarda favoarea unui monarh mult iubit, care avea tot dreptul laafecpunea pi loialitatea lui, prin faptul ca ar cauta sa obpna oprivire favorabila de la un nemernic nevrednic ce-pi da duhul pe ocruce. Acelapi fel de groaza care a inundat mintea Evreului la

gandul crucificarii unui raufacator a umplut pi inima lui Pavelatunci cand a vazut capcana in care creptinii din Galatia erau inpericol sa cada —aceea de a face ca obiectul blestemului luiDumnezeu sa fie obiectul aprecierii pi consideratiei lor.

Crucea i-a relevat asemenea surse de bucurie pi Hristosulcrucificat pi inviat a pus stapanire atat de mult pe intreaga lui fiintaincat el a ajuns sa spuna: „Ba inca, pi acum privesc toate acestelucruri ca o pierdere fata de pre£ul nespus de mare al cunoapterii

lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate pi lesocotesc ca un gunoi, ca sa captig pe Hristos, pi sa fiu gasit in El,nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea carese capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o daDumnezeu prin credinta. §i sa-L cunosc pe El, pi puterea invieriiLui, pi partapia suferintelor Lui, pi sa ma fac asemenea cu moarteaLui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea dinmorti” (Filipeni 3:8-11).

Ceea ce lumea era pentru Sf. Pavel - un obiect al blestemuluicu care nu putea avea nici o legatura, nici o asociere, nici o relate



Lumea p crucea 67

era el pentru oamenii lumii. Pentru ei, el era un obiect aldispretului, aversiunii pi urii. El pi fratii sai devenisera un spectacol

pentru lume, pentru ingeri pi pentru oameni. El spune: „Noisuntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos; noi, slabi: voi, tari! Voi, pupi in cinste: noi, disprepiiti! Pana in clipa aceastasuferim de foame pi de sete, suntem goi, chinuiti, umblam din locin loc, ne ostenim pi lucram cu mainile noastre; cand suntemocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam, candsuntem vorbiti de rau, ne rugam. Pana in ziua de azi am ajuns cagunoiul lumii acesteia, ca lepadatura tuturor” (1 Corinteni 4:10-13).

Care este relatia noastra cu lumea pi care este atitudinea ei fatade noi? Prin aceste intrebari pi meditatii, inimile multora vor fidescoperite. Unii dintre noi au citit in urma cu mai mulp anidespre un munte de magnet care, prin extraordinara lui putere,atragea fiecare bucata de fier care ajungea in raza lui de influenta.Corabiile de pe mare care treceau pe langa tarmul teritoriului undese afla muntele ii sim eau for a asupra ancorelor, lan urilor pibarelor. La inceput apropierea lor de munte era foarte greu de

observat. Exista o abatere de la traiectoria normala, dar aceasta nuingrijora pe nimeni. Insa atractia devenea din ce in ce maiputernica pana cand, pe masura ce viteza creptea, vasul era adus totmai aproape. Apoi fiecare purub pi cui iepea din platformele pigrinzile vasului pi se repezea spre munte, iar vasul, bineinteles, sedezmembra pi ajungea o adevarata epava.

Aceasta legenda ar putea ilustra corespunzator propriul nostrupericol pi, cu siguranta, prezinta pericolul bisericii de astazi; a venit

vremea cand, fara nici un sunet povaielnic, vor trebui sa se ridice voci de avertizare pe tot pamantul pi sa se interzica orice fel decompromis pi concesie cu lumea.

„Caci tot ce este in lume; pofta firii pamantepd, pofta ochilorpi laudaropia viepi, nu este de la Tatal, ci din lume pi lumea pi poftaei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac” (1 loan2:16,17). Acesta este rezumatul tuturor pacatelor facut de Sf. loan.Prin prima definitie a lumescului - „pofta firii pamantepti” -intelegem apedturile trupepti anormale sau in exces. Pana cand nu

am invatat sa ne rastignim firea pamanteasca impreuna cu patimile



68 Calea crucii

pi poftele ei, ne va fi imposibil sa ne apezam in limitele normelor pilegii lui Dumnezeu. Primul nostru scop trebuie sa fie a obtine, prin

credinta, victorie asupra lumii launtrice, asupra oricarei inclinatii piapetit pe care pacatul le-a facut exagerate pi rebele. Exista, deasemenea, pi pofte rafinate ale firii pamantepti, o predilectie sprelux, pi nedisponibilitatea de a ti le refuza. Tauler afirma cu putere:„Dupa cum vechiul parpe i-a distrus pe parintii noptri prin lacomie,tot apa, armele sale sunt upor de indepartat prin cumpatare.Trebuie sa mancam la fel cum cineva ia medicamente, cu o astfelde moderatie pi in| elepciune care sa ne ajute sa II slujim pe

Dumnezeu; pi cu o asemenea mul|umire astfel meat la fiecarebucatica sa II laudam pe Creatorul nostru.”

Apoi exista „poftele firii pamantepti” sub forma moliciunii pi aauto-ingaduintei —lipsa dispozitiei de a indura dificUltatile apa cumar trebui sa faca nipte buni soldap ai lui Isus Hristos. Lucrul zileis-a sfarpit, bocancii sunt pupi deoparte, pi picioarele incaltate inpapuci sunt indreptate spre foe. Cum primim o deranjare a liniptiinoastre? Cum II tratam pe Domnul nostru care a renuntat la Sine

cand, deghizat intr-o vaduva saraca sau intr-un cerpetor fara casa vine la upa noastra pi cere mila, mancare sau imbracaminte?

„Pofta ochilor”. Ganditi-va la lista mfioratoare a sfinplor din Vechiul Testament, dar pi a celor din Noul Testament, care aucazut in pofta ochilor. Haideti sa nu satisfacem aceasta dorin a innici un fel; nici macar sa nu privim fugar la fotografiile pi literaturaotravita care ne sunt bagate pe gat in zilele noastre pi care nu sunt

vrednice sa fie primite in casele creptinilor. Este de o mie de ori

mai bine sa pastrezi inima pura, sa nu ai „nimic intre,” chiar dacaaceasta presupune ignorarea unei carti dupa care lumea alearga cugura cascata pentru cateva zile.

Pofta ochilor arata spre pacatul universal de a insista pe ceva vizibil pi tangibil, de a depinde de creatura in loc de a depinde deCreator, in loc de a avea duhul lui Moise care „a putut sa-L vadape Cel care este invizibil”. Cat de mulp sunt aceia care, spredeosebire de Avraam care, fiind chemat de Dumnezeu, a iepit„ne?tiind unde va merge”, cautasa vada intotdeauna calea ce le stain fata! Putem trai acolo unde lucrurile care sunt nevazute vor fi



Lumea p crucea 69

celemai reale pentru noi, pi unde vom pti ca pana pi intristarilenoastre „lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vepnica de

slava, pentru ca noi nuneuitamla lucrurile care se vad, ci la cele cenu se vad” (2 Corinteni 4:18).Putem fi eliberati de pofta firii pamantepti pi de pofta ochilor

pi totupi sa fim sub puterea lumii in ceea ce privepte al treileaaspect pe care Sfantul loan il are in vedere. „Laudaro?ia vietii” estefastul pi mandria care se bucura in ea insapi pi care nu da gloria luiDumnezeu. Este ataparea inimii fata de obiecte tangibile, avere,respect pi atentia din exterior. Exista nenumarate planuri ticluite

doar pentru a dezvolta aceste predilectii pacatoase, dintre careunele sunt grosolane pi altele atat de rafinate incat in jurul lor secontureaza schita frumusetii, armonia culorii pi a sunetului, gratiamipcarii, parmul induioparii: dar Dumnezeu ar fi un intrus in ele,prezen a Lui nu ar fi deloc binevenita pi, oricat de frumoase ar fi,sunt considerate a fi „nu de la Tatal, ci din lume”. Aceasta esteadevarata piatra de incercare in alegerile pe care le facem in ceea ceprivepte mancarea, imbracamintea, cititul pi recreerea; este piatra

de incercare in ceea ce privepte cumpararea, vanzarea; in ceea ceprivepte toate planurile noastre, chiar pi pentru lucrarea luiDumnezeu —e§Tteaceasta voia lui Dumnezeu? „Caci lumea trece...dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

Ce frica le este multor oameni sa infrunte privirile incruntateale celorlalti atunci cand slujbele la care sunt chemati intra inconflict cu ceea ce lumea numepte edcheta! Trebuie sa fim eliberatide dorinta de a face impresie buna creptinilor nesfintip care segandesc mult mai mult la preceptele societatii decat la Hristos.

Vom fi adevarati curteni numai dupa ce am invatat in prealabilcum sa ne comportam in pcoala harului. Domnii pi doamnele luiDumnezeu sunt aceia care au revendicat acea eliberare completade duhul lumii.

Cand bantuie vreo epidemie constitutia slabita este ceacontagiata. Omul sanatos poseda o vitalitate care il face sa umblepe strazile in care bantuie epidemia pi respinge microbii prinputerea unei vieti fizice imbelpugate. Lumescul inflorepte doaratunci cand vitalitatea bisericii este scazuta pi, de vreme ce biserica



70 Calea crucii

este compusa din membri, atunci cand vitalitatea unui individ estescazuta. Viata puternica, exuberanta a lui Hristos este singura

noastra protecpe pi singurul secret al biruin ei.Insupindu-ne mai intai victoria crucii pi apoi minunata via a de

inviere a lui Hristos vom putea fi in stare sa ne pastramnepatati delume. Religia lui Isus Hristos nu ptie sa coboare standardele pentrua se potrivi cu duhul veacului. Omului de afaceri care esteinconjurat de bani nu-i zice: „Cazul tau e unui de o dificultateneobipnuita, apa ca voi renun a la o parte din cerintele mele”. El iispune fiecarui om —chiar daca atmosfera in care traiepte este

impregnata de aceasta otrava care vlaguiepte pi chiar daca el esteinconjurat de oameni ale caror cai sunt atat de necinstite pi deinpelatoare pe cat adversarul le poate face - „Separati-va!” „Nua tinge p lucrul necurat!” „Pastrati-vanepatati de lume!”



Odata un pelerin —a§a spune o veche poveste —Batran, epuizat §i istovit s-a strecurat printr-o vale intunecoasa.Pe fiecare parte se ridicau munti pustii §i inalti;

Aerul vijelios era rece§1 cerul intunecat;Cararea era accidentata, iar picioarele lui descul e;Obrazul sau palid era zbarcit de durere grija;Ochii grei li erau mdreptati spre pamant;§i fiecare pas parea mai slab decat precedentul.

Valea s-a terminat acolo unde o stanca golajaSe ridica perpendicular pe pamant spre cer pentru a-1batjocori, parcaPe acest pelerin ce s-a tarat pe calea-i plina de greutati;Dar in timp ce ochii lui obosi i §i slabi incercauSa gaseasca o ie§ire in munte,

A zarit o u$a sculptata foarte mare§i, mergand spre ea cu respiratia tot mai slabaDeasupra portii a citit „Poarta Mortii”.

El nu putea sa i§i stapaneasca picioarele care se indreptau intr-acolo;[Poarta] a cedat la atingerea lui §i, trecand de ea,

A intrat intr-o lume luminoasa, de basm; Albastre erau cerurile §i parfumat era aerul;§i iata! Sangele tinerilor era in venele lui,Era imbracat in robe ce nu aveau vreo pataDin lunga-i calatorie. Uimit, s-a intors;lata! O u§a de aur ardea in spatele sauIn acea raza de basm, §i ochii sai intrebatori,

Acum fara pofte §i cura i ca acele noi ceruri,Eliberati de ceata varstei, a grijilor, a conflictelor,Deasupra portii el cid „Poarta Viepi”.



Capitolul 10

Poarta crucii

Frumoasa pictura a lui Sir Noel Paton, Death, the Gateof Life

(Moartea, Poarta Vietii) are o alta semnificatie fa£a de cea care afost in mintea artistului. Cavalerul obosit, ranit in conflictul sau curaul, a trecut prin Valea Umbrei Mortii §i a ingenuncheat mtr-osmerenie adanca la intrarea in lumea luminii §i a vietii. El §i-a dat

jos coiful cu creasta din aripi de $oim §1 pene de paun —emblemeale ambipiei §i mandriei lume ti. Cureaua $i sabia care suntaruncate, armura care cade semnifica renuntarea la propria-iputere. Cucuta care se usuca, campul de neghina ramurile

ve tejite din aceasta parte a vaii vorbesc despre otrava mortala apacatului §1 despre sperante naruite, in timp ce crinii albi §1trandafirii salbatici de pe partea cealalta ne spun despre puritatea §i bucuria care irtfloresc acolo. Permanenta vietii in care intra esteindicata de o stea clara, statornica ce straluce te pe cer, in timp celuna in descre§tere la orizont semnifica schimbarea §i caracterultrecator al vietii pe care o lasa in urma.

Tot acest simbolism se aplica la fel de bine atat mortii

spirituale, cat §i mortii fizice. Dupa cum multi dintre noi £tiu, esteo munca in zadar a mcerca sa cucerim natura noastra pacatoasaluptandu-ne cu ea. §i pe masura ce oamenii imbatranesc i chiarmor in lupta cu raul, pacatul nu moare niciodata de batranete. Esteadevarat, i§i schimba caracterul, un nou prim-ministru sauguvernator li ia locul precedentului, dar forma de guvernamantramane aceea i. La punctul de tranzitie de la o varsta umana la alta,o anumita forma a pacatului trebuie sa se declare invinsa, dar esteo victorie asupra unuia dintre avanposturile pacatului, nu asupratiranului din cetate. De exemplu, oamenii s-au bucurat foarte multca obiceiul exceselor a fost invins in viata lor, dar acea forma a



74 Calea crucii

viciului deosebit de scarboasa a fost, deseori, succedata de o altamai putin dezgustatoare, poate, dar nu mai pujin mortala.

Capturarea unei garzi mai avansate a pacatului a provocat doar onoua mijcare din partea du manului, iar sclavul excesului adevenit, incon tient, sclavul zgarceniei.

Este bine pentru noi daca, la fel ca omul din pictura,nedumeriti, raniti §i obosi i dupa ani de conflicte fara succes, cumandria noastra cucerita, cu renuntarea la propria noastra putereajungem ingenunchea i la u§a acelei lumi in care poti intra doarprin unire in moarte cu Isus Hristos. Pentru ca atunci candajungem in conditia unui faliment total $i, adanc con tientizati desaracia §i lipsa noastra de putere strigam cu o cumplita disperare:„0 , nenorocitul de mine, cinema va izbavi?”, suntem la inceputuleliberarii. Nu va trece mult pana cand vom putea canta acel cantec

victorios: „Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt inHristos Isus. In adevar, legea Duhului de via£a in Hristos Isus m-aizbavit de legea pacatului a mortii” (Romani 8 :la,2).

In explicarea termenilor propu i de Diavolul pentru supusullui, Sufletul omului, facuta prin ambasadorul sau, dl. Refund sa renunte,Bunyan indica nelini tea lui Satan de a stapani Sufletul omului.

Apoi dl. Refu a sa renuntea spus din nou ‘Domnule, iata bunavointastapanului meu! El spune ca ar fi mul umit daca ar avea un loc inSufletul omului unde sa locuiasca singur, iar tu vei fi domn pestetoate celelalte.’ Apoi, Emanuel a spus: ‘Totce mi-a dat Tatal imi vareveni, i nu voi pierde nimic din tot ceea ce Imi da, nu, nici macar

un picior sau un fir de par. Nu li voi da nici macar cel mai micungher din Sufletul omului pentru a locui in el. II voi pastra doarpentru Mine. §i binecuvantat sa-I fie Numele pe vecie pentruscopul §i promisiunea Sa pline de har.

Dar numai in condi iile pe care am cautat sa le explicam incapitolele anterioare El poate sa ne aiba doar pentru Sine. Nupoate exista nici o revocare a decretului „sufletul care a pacatuit vamuri”. Trebuie sa alegem daca propria noastra moarte, cu

lntunericul §i ingrozitoarea separare de Dumnezeu pe care oimplica, este facuta in primul Adam sau daca prin identificareanoastra cu al doilea Adam vom fi socoti i morti in moartea Sa §i vii



Poarta crucii 75

in via$a Sa: „fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentrutop, toti deci au murit. §i El a murit pentru toti pentru ca cei ce

(raiesc sa nu mai traiasca pentru ei in§i?i, ci pentru Cel ce a murit $ia inviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14b, 15).

„Despar irea noastra de pacat este rezultatul mortii Sale. Astfel noi putem sari peste ani §i sa spunem: pe acea Cruce vecheamea via a de pacat s-a sfar it: cuiele care I-au strapuns mainilesacre §i picioarele au distrus vechiul meu Eu. Hristos §i noi amfost despartiti de pacat prin aceea i moarte misterioasa; ?i astfelsuntem mor{:i impreuna cu Hristos”. ... „In timp ce ne uitam inurma la moartea de pe cruce $i ne amindm ca in momentul in care$i-a plecat capul a scapat complet de du$>manii in fata carora S-aexpus, de dragul nostru, la asalturile lor, indraznim sa credem casuntem §i noi parte a acestei eliberari, ca pe crucea Sa suntemscapapi de stapanirea pacatului; §i indraznim sa credem, deasemenea, ca prin credin|a in Hristos, lmparta im triumfulDomnului nostru inviat asupra tuturor du§manilor Sai ai no§tri.Credinta noastra este concretizata in experienta. De aici maintecrucea Lui sta intre noi ?i pacatele noastre: §i prin mormantul Sau

gol noi patrundem intr-o via a de victorie.”Parabola pftetica de la inceputui capitolului nu este o fantezie

a mintii. Partapia cu Isus in moartea §i viata Sa de inviere il aducepe credincios, dupa cum mul| i pot marturisi, intr-o lumeluminoasa unde cerurile sunt albastre, iar aerul parfumat. O lumein care locuitorii au invatat secretul tineretii neintrerupte; in carepoarta haine fara pata; unde onoarea revine in privire §i ceata

varstei, a grijilor §i a conflictelor dispare pentru totdeauna.

Aceasta este legea neschimbatoare a vietii creatine, deoarece„singura cale de ie ire din orice fel de lume in care suntem esteprin moarte” - pentru cre tini, deci, prin moartea lui Hristos. Esteo lege care ne intampina chiar la inceputui vietii in Hristos, §i pemasura ce umblam in lumina lui Dumnezeu, vom avea revelatiicontinue ale unor locuri bogate, in care putem intra in modinvariabil prin moarte sau, cu alte cuvinte, prin incetarea de a maiavea partake cu anumite forme de viata.



76 Calea crucii

Lilias Trotter in parabolele ei minunate spune ca dacaexaminezi tulpina unei frunze moarte la microscop vei afla ca

vechiul canal este infundat de o bariera invizibila pentru ochiulliber. Planta a inchis upa ultimei frunze a anului, condamnand-o lacadere pi, curand, fara a mai depune un alt efort, tulpina sedesprinde, vanturile lui Dumnezeu se joaca in jurul ei, iar ea cade.Crucea lui Hristos inchide viata de pacat. „§tim bine ca omulnostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupulpacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in apa fel ca sa nu mai fimrobi ai pacatului; caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat”

(Romani 6 :6 , 7). Precum canalul infundat, crucea reprezinta obinecuvantata bariera invizibila care sta intre noi pi pacat pi de

vreme ce o „socotim” ca fiind acolo, aceasta inseamna sa o tinemacolo prin credinta pi prin vointa. Energia —voin a —„ego-ul”retrage din existenta precedents scopurile pi dorintele sale pi letrimite in cea noua. §i in primul ceas in care puterea incepe sa seretraga tulpina frunzei incepe sa se desprinda, soarta frunzei estepeceduita. Planta nu revine niciodata, a§a cum fac multi cre§dni,

asupra hotararii de a se dispensa de vechea frunza. Secretul victoriei consta in aceasta „continuitate ferma”. Tulpina care esteretrasa din ceea ce este vechi este oferita gratis pentru hranirea aceea ce este nou, ?i este retrasa doar pentru acest scop, pentru capoarta crucii este mtotdeauna poarta vietii.

Exista un singur loc unde poti altoi o ramura dintr-un copac;este acolo unde §i altoiul §i copacul au fost taiati ?i unde viata serevarsa. Dar trebuie sa fie o legatura foarte stransa intre ele, cacicel mai mic filament din infa urarea altoiului va impiedica

revarsarea vietii copacului in el; i care va fi rezultatul? Micul lastardevine coparta§ al puterii ?i frumusetii tulpinii, §i de vreme ceaduce frunza pi roada pare ca spune: „Traiesc, dar nu mai traiesceu, ci copacul traiepte in mine pi via a pe care o traiesc acum infrunza pi in fruct, o traiesc prin credinta in trunchiul copacului”.Deci, atat pentru altoi, cat pi pentru copac poarta crucii este poarta

vietii.



Caci pe tot parcursul viepi vad o cruceUnde copiii lui Dumnezeu i§i dau suflarea.Nu exista nici un ca§tig decat prin pierdereNu exista viata decat prin moarteNici o slava decat in a indura ru§ineaNici o dreptate decat in a accepta vina;§i acea Ve§nica Patima spune:Fii golit de slava, de drepturi §i de nume.

Anonim

Un bob de grau singuraric va „ramane singur”Daca nu este pus sub pamant pentru a muri, §i frumusetea lui piere.

Apoi, pe masura ce piere din campul vizual uman, pamantul-mamaCu forte nevazute, va pregati cu bunavointa saman a pentru noua najtere;

Va strapunge coaja§1 va elibera via a captiva dinlauntru,Pentru ca viguroasa crejtere sa poata incepe in toata Frumusetea ei.§i la vremea potrivita, deasupra pamantului, firicelul verde sa poata aparea,

Fiind urmat de spic, $i apoi de intregul bob in spic.

O, minunata pilda a harului, care ma inva a adevarul lui Dumnezeu!Sufletul meu este ca un bob de grau: §1 daca vrea sa aduca roada vreodata,Trebuie dat la moarte, via a sinelui trebuie omorata,§i in pamantul intunecat tacut, duhul meu trebuie sa ramana,

Pana cand sfajiat $i zdrobit de disciplina§i necazul jalnic,Trimise de mana iubitoare a Tatalui, sinele va disparea. Apoi, in putere tacuta va rasari via a Duhului dinlauntru,Pana cand, curand, se va vedea ca sunt „eliberat de pacat”.

§i pe masura ce „cresc in har” zilnic, viata mea va fi roditoare,Nu va mai „ramane singura”, va fi glorioasa, plina§i libera.O, Doamne! Ma predau pe pentru a lucra in mine voia Ta,Nu ma voi mai teme de mana Tatalui meu, ci ma voi increde in Tine, §1 voiramane lini tit.

A.M.P.



Capitolul 11

Rodul crucii

„Adevarat, adevarat, va spun ca, daca grauntele de grau care a

cazut pe pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare, aducemulta roada” (loan 12:24). Faptul ca suntem aici, pu$i fa$a in fatacu un adevar de o importanta §i o semnificajie exceptional esteevident din formularea „Adevarat, adevarat” cu care Salvatorulnostru prefateaza aceasta afirmatie. Adevarul care se afla dincolode suprafata acestei propozipi frumoase s-ar putea sa nu fie in elesimediat; mai mult, ar putea fi ostil conceptiei noastre despre via a §1

slujire, dar aceasta doar transmite marea necesitate de a ni se aduce

in atentie cu insistenta. Augustin ne aminte te ca acest „Adevarat, adevarat” nu este

limbajul unui prieten catre prieten; indica mai degraba faptul canoi cunoa§tem« atat de pu£in despre gandirea lui Hristos §i avematat de putina incredere in El, incat avem nevoie de juramantul §igarantia Lui inainte ca sa-L putem crede. Nu ne reveleaza oareacest limbaj un Inva ator care rabda taraganeala §i ignorantanoastra, care planuie te sa ne intalneasca in locul in care ne aflam

§i care folose§te aceste adevaruri care ne atrag aten ia de care arenevoie intelectul nostru greoi §i inima noastra indiferenta? Fie caEl sa nu vorbeasca degeaba inimii mele §i inimii tale, drag cititor.

Aici exista o singura cale care ni se deschide spre binecuvantare.Roada abundenta, viata care este mtr-adevar via a, parta ia cuHristos in slujire ?i parta ia cu Hristos in glorie sunt, toate,dobandite prin moartea fata de sine. Cheia catre minunata viatacare este subliniata aici e: „DOAR DACA MOARE”. Moartea

este u a vietii, jertfa de sine este legea conservarii sinelui §i conservarea sinelui este legea distrugerii sinelui.



80 Calea crucii

Doua condipi ale existentei sunt posibile, dintre care unatrebuie sa constituie caracterul nostru —dragostea sau sinele.

Dragostea cauta viata in afara ei insa i; eul i§>i cauta viata in sineinsu i. Dragostea, pentru a poseda, sacrifica egoismul; in timp cesinele, pentru a poseda, se pastreaza pe sine §1 sacrifica dragostea.

Legea din regnul vegetal pe care marele Invatator o ilustreaza- sacrificiul sinelui este conditia vietii —este o lege universala inaplicarea sa. Ea ca tiga in universul fizic §i „nimic nu traie te §i nui§i indepline te adevarata funcpe decat ca parte a marelui intreg §1

atata timp cat lucreaza pentru prosperitatea§1 avansarea intregului.Toate lucrurile slujesc $i se ajuta unele pe altele —chiar soarele,luna, ?i stelele. Toate lucrurile emit sau remit viata ?i puterea de ainsuflep §i a pre ui viata sub alte forme; pamantul, apa §1 calduracontribuie la viata plantei, aceasta murind pentru a ajuta lamenpnerea vietii pasarilor animalelor, pasarile §1 animalelemurind pentru a contribui la viata omului”.

Via a inlocuie§te moartea pretutindeniIn pamant, in mare§1 pe cer

§i, pentru ca trandafirul sa poata respira,Ceva care traie§te trebuie sa moara.

La primirea invataturilor Mantuitorului in intelectul §i inimalor, grecii intampinau dificultati neobi nuite. Timp de cinci secolegrecii au condus umanitatea. Intreaga lume se aduna in jurul torteigeniului grec. Limba lor bogata flexibila care lua aspectul unui vehicul perfect al gandului devenise aproape universala. Totu§i,

e§ecul lor in regenerarea societatii a fost atat de izbitor incat chiardaca cel mai inalt studiu de cultura intelectuala de care naturaumana este capabila in starea ei pacatoasa a fost atins inainte deintrupare, oamenii lor intelepti erau ca $i cum nu ar fi existat. Prinurmare, Sfantul Pavel intreaba: „Unde este inteleptul? Unde estecarturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostitDumnezeu intelepciunea lumii acesteia?” (1 Corinteni 1:20). Inceea ce privea regenerarea morala i spirituals a omenirii, ace§tifilosofi, ganditori, scriitori §i oratori nu au lasat nici o urma a



Kodul mtrii 81

existentei lor oamenii ezitau intre o superstitie care credea totul►ti un scepticism care nu credea nimic.

Cum ar trebui sa socotim acest e$ec? Cuvintele lor cheie erautultivarea eului i distractia eului. Potrivit grecilor, acesta era telulMiiprem, marele bun al vietii umane. Dumnezeii Olimpului erauicprezentati ca fiinte care traiau doar pentru a se distra §i care,at unci cand veneau pe pamant, era doar de dragul unei aventuripi acute sau de dragul amuzamentului egoist, carora nu le pasa depacatele§i durerile omenirii. Iar caracterul dumnezeilor se vedea inadeptii lor greci. Conceppa lor cea mai inalta despre viata era

satisfacerea simpirilor, a intelectului a imaginatiei. Aceasta era via a pe care o iubeau $i o pretuiau.Hristos li cheama sa inlocuiasca cultivarea eului cu jertfirea lui,

$i mul umirea eului cu sacrificarea lui. Cu alte cuvinte, El le cere saintoarca intregul curs al gandirii §i comportarii lor, sa a§ezeinaintea lor o conceptie de viata diametral opusa fajia de cea pecare au avut-o timp de secole. Dupa cum spune Godet, „Aceastaexpresie a inclus judecarea elenismului; caci ce era civilizatia greacadaca nu viata umana cultivata din punctul de vedere al distractiei §i retrasa de la legeasacrificiului?”

Nu putem afirma prea emfatic, in aceste zile cand sacrificiulde sine este atat de putin inteles, ca acesta este sarea caracteruluicre tin§i ca tara sacrificarea eului, via a cre tina este sare fara gust.Este testul prin care, mai mult decat prin oricare altul, un ompoate cunoa te care este realitatea in cre§tinismul sau. §i ne vomtot opri la elementele alfabetul vietii divine pana cand vominva a sa uram viata eului §i, renuntand la ea, sa „ne tinem de viatacare este, intr-adevar, viata.”

Acestea sunt zile de o activitate religioasa minunata; darganditi-va la neconcordanta dintre activitate §i realizare! Nu suntoare multi lucratori cre tini care au ajuns sa se obi nuiasca atat demult cu e ecul meat aproape ca au incetat sa mai a tepte succesul?Bineinteles, cu atata predicare §i mvatatura, cu atat de multe Bibliiin circulatie §i cu atat de multa distribuire de bro uri nu ar trebuinumai sa stapanim pamantul, ci sa §i atacam imparatia

intunericului. Totu i, noi nici macar nu tinem pasul cu cre§terea



82 Calea crucii

demografica §i astazi exista mai multe milioane de oameni care seafla in intuneric decat au fost vreodata.

Una dintre explicatiile faptului ca rezultatele sunt deseorisaracacioase slabe, sau ireale §1 netrainice o putem gasi aici: nu a fost facut primulpas spreoslujireroditoare. Fie prin ignoranta, fie prinlipsa vointei, majoritatea celor care pretind ca sunt co-lucratori cuDumnezeu in regenerarea lumii nu au urat §1 nu au renuntatniciodata definitiv la viata eului §i, pentru ca sunt atat de vii in ceeace prive te eul, devin atat de putin vii pentru Dumnezeu.

In dorinta lor arzatoare sa aiba succes multi striga la

Dumnezeu pentru darul puterii spirituale. Dar Dumnezeu nu lepoate indeplini dorinta, pentru ca El e un Dumnezeu gelos nuI§i va da gloria Sa altuia; ?i a te increde in barbap femei cuputere spirituals care sunt plini de ambitia de a se impune arinsemna sa hrane ti capriciile lor, sa promovezi idolatrizarea lorplacerea pe care o au de a se afi a.

Se relateaza despre Michelangelo, marele sculptor, ca atuncicand lucra noaptea, deasupra fruntii, prinsa\de caciula, avea olumanare aprinsapentru ca nici oumbra a lui sa nu cada pe lucrareasa! Era un obicei frumos §i vorbe te, poate, mult mai elocventdecat ?tia sculptorul despre umbrele care cad pe lucrarea noastra;$i cat de des se intampla aceasta!

Este acesta §i cazul tau, cidtorul meu? Cauti tu, ca Baruc,lucruri mari pentru tine? E§>ti tu sensibil la aprobarea saudezaprobarea oamenilor? Vesel cand e§d laudat, descurajat cande§ti invinuit? Tii cont de gusturile tale naturale §i de sentimenteletale in lucrarea pe care o faci, pierzand urmele pallor Sai, ale

Aceluia care nu §i-a facut pe plac? Teretragi din fata munciineplacute, care nu este vazuta de oameni §1 care nu aduce orecompensa vizibila? Adevarat, adevarat iti spun ca ti-ai primitrasplata, dar nu acea rasplata de a strange roada pentru viata

ve§nica.Se spune ca semintele coapte corespunzator sunt capabile sa

l i pastreze puterea de cre tere pentru un termen nelimitat dacasunt puse in anumite conditii; nu doar pentru capva ani, nu doar

pentru cateva secole, ci pentru mii de ani - cat? Intr-adevar, nici



Kadui crudi 83

un om nu o poate spune. Stratul de pamant al planetei noastrepare ca este plin pe fiecare parte de seminte care au fost produse

In anii care au trecut, impra date pe suprafata sa §i apoi acoperitecu pamant. Ori de cate ori pamantul este dat la o parte fie de plug,fie de sapa excavatorului pentru caile ferate, sau pentru orice altscop care cauzeaza deranjarea pamantului de la o adancime maimare, din acea portiune care se afla la multi centimetri adancimefiind adusa la suprafata §1 expusa aerului, razelor soarelui §i umezelii provocate de roua §i de ploaie, imediat rasare o cultura deplante tinere care, cu siguran a, nu i§i are originea in semin ele care

tocmai fusesera aduse de pe campurile din vecinatate, ci insemintele care au stat in pamant timp de mai multe veacuri.

Dar acolo, departe, in adancimile pamantului, chiar dacasaman a i$i pastreaza viata, ea ramane singura. Observati, doardupa ce saman a moare atrage la sine carbonul, nitrogenul §i diferitele saruri care contribuie la hranirea bobului §1 care ramanneproductive i nefolosite pana cand intra in contact cu ele oputere ce le scoate din locurile unde stau ascunse. Viata latenta a

germenului are nevoie sa fie penetrata de razele solare §i de ploaiacalda din cer, apoi survin declinul §i moartea, §1 din ele rasare via|a§i frumuse ea. Ce puteri latente, ce posibilitati divine dorm in

vietile umana astazi! Ce talente §i daruri sunt ingropate adanc inacele adancimi! Daca barbatii §1 femeile s-ar expune la „raza desoare deschisa a dragostei lui Dumnezeu” §i §i-ar deschide inimilepentru roua fertilizatoare a Duhului Sfant, s-ar trezi la viata for elelatente care, sub puterea §1 calauzirea plina de viata ale Sfantului

Duh ar umple sute de alte vieti cu binecuvantare §1 pe-a lor cubucurie negraita.

„Daca grauntele de grau carea ca utpepamant nu moareramanesingur; dar daca moare, aduce multa roada.” Haideti, in imaginatianoastra, sa urmarim acel graunte de grau pe masura ce cade lapamant. In coaja lui mica este pulberea sau floarea, §i inauntru unsecret divin, un germene al vietii pe care microscopul nu ll poatedetecta. Este plin de viata latenta confine samanta pentru recolte

nelimitate. Dar capacitatile lui latente sunt animate $i acea viata



84 Calea cmcii

secreta a germenului este eliberata doar printr-o despartire,

dezintegrare, moarte.Mica samanta se supune fortelor naturii care o iau in stapanire§i care li distrug rapid forma ?i frumusepea. Acolo jos, sub pulberearo§ie, Dumnezeu I i are propriul laborator §1 continua $icompleteaza procesul convertirii, cel mai frumos din cate sunt subsoare. In timp ce are loc dezintegrarea, germenele viepi incepe sase hraneasca cu pulberea pana se termina totul.

Este ca un prizonier inchis in celula sa cu un ulcior cu apa§i o

coaja de paine, §1 atunci cand apa este consumata pana la ultimapicatura §i painea pana la ultima firimitura, atunci incepe sa spargazidurile inchisorii. Atunci germenele se desparte in doua. Plumulacare se indreapta in sus §i radicula care se indreapta in jos. Parteacare se indreapta in jos cauta in sol particulele de care are nevoiepentru a-§i construi viitoarea viata $i le da mai departe pentrucre§terea plantei in stratul superior. Pune toata natura in mi carepentru a contribui la sustinerea ei; de pe pamant $i din cer el

imprumuta materiale pentru cre§tere §i, in timp, devine un spic degrau incarcat de rod.

„Acum observati,” spune cineva intr-un articol foarte sugestivreferitor la acest subiect, „ca viata germenului de grau pe care orefine in el este mult mai mare. In ceea ce prive te primirea, arelegatura stransa cu toate resursele naturii. Aer, lumina, ploaie, roua,pamant —toate lucreaza pentru ridicarea §i binele lui. El nu poatelua nimic din toate acestea in vechiul sau trup. Cat despre ceea ce

day de asemenea, ce schimbare! Pentru ca acum aduce roada de 30,60, poate chiar 100 de ori mai mult.” Aplicatia acestei ilustrapi esteatat de evidenta incat fiecare cititor poate sa o faca ?i sa $i-oinsu§easca.

Inainte ca Fiul lui Dumnezeu sa binevoiasca sa se imbrace informa umana —pentru a Se face „ascultator pana la moarte, §i incamoarte de cruce” —fiecare element al puterii {in afara dedragostea carese sacrifica) a fost pus la incercare $i a e$uat in mod ru inos. Dar

crucea devine un tron §i Crucificatul un cuceritor; El, cel care afost inaltat de pe pamant, atrage la El pe topi oamenii, §i masuraputerii noastrede atractie este masura vieplor noastre golite de sine



Kodul crucii 85

$>i stapanite de Hristos, pentru ca „daca nu moare ramane singurdar daca moare, aduce multa roada.”

Ai auzit vreodata de planta aloe,Departe, in climatul lnsorit?Printr-o cre§tere smerita timp de mai mulp ani

Atinge perioada de mflorire;§i apoi, la coroana sa, un minunat bobocSe desface in mii de flori:

Darplanta esteun sacrificiu pentru jloarePentru ca inflore te doar o data $ 1 in aceasta mflorire moare.§i fiecare dintre miile de flori,Pe masura ce cad in perioada de inflorireSunt mici plante care i§i fixeaza radacinileIn locul unde cad pe pamant;§i pe cat de repede cad din tulpina ve§tejitaCresc pline de via$a $i frumoase imprejur;

Atat demoarta, a trait deome deori In. cea tanara carea mflorit din moartea celei vechi. Ai auzit de El, Cel pe care II adora cerurile,

Inaintea Caruia o§tirile lor se pleaca;Cum a parasit corul §i imnurile de susPentru pamant, in tanguirile $i vaietele lui;Ca sa moara pentru via|a du§manilor Sai?El a murit, dar viapa Sa traie§teIn nenumarate suflete, intr-o lume noua.Samanta Lui se raspande§te $i umple pamantul,Precum stelele umplu cerul;

El neinvata sa renuntamla dragostea pentru via$d,

Dedragul vietii dragoster.Moartea Lui este viapa noastra —viapa Lui, slava lumii,§i ni se porunce te sa raspandim realitatea fericita.



Viapa din moarte -Drag Stapan, este vorbaDe viapa de aici sau de cea dintr-o para mai buna?Ba mai mult, pentru ce sa a§tept? Vasul zgariat§i spart

Va fi acum modelat de mana Olarului.

Viapa din moarte —O, minunata mviere!Samanta sadita in slabiciune con tienta, crescuta in putere;

Viapa Ta traita in zile de truda§i de certuri,„Nu Eu, ci Hristos” in mine —de la ceas la ceas.

Viapa din moarte —O cale de pelerin singuradca,Urmata de cei care se lauda in cruce;Ei traiesc in parta§ie „doar cu Isus”,§i de dragul Lui socotesc ca§dgul pamantesc drept pierdere.

Viapa din moarte —Sa fie binecuvantata pe vecie aceasta misiuneCe poarta apa vie, revarsandu-se,Cu viata abundenta din raul limpede, curat,Spunand ca sufletele msetate nu mai trebuie sa inseteze niciodata.

M. C.



Capitolul 12

„Cine i§i iube te viata o va pierde;§1

cine i$i ura§te viata inlumea aceasta o va pastra pentru viapa ve nica” (loan 12:25). Aici,cuvantul viata este exprimat de doi termeni grece ti care au uninteles destul de diferit. Unul, dupa cum sugereaza explicatiileeditiei revizuite a Bibliei, poate fi tradus ca „suflet”; este grecesculpsyche §i se refera la viata noastra de jos, viata sufleteasca, a sinelui;al doilea cuvant se refera la viata mai inalta, viata divina. Daca> 5 ■>iubim viapa de jos, daca ascultam filosofia lumii care zice

„Cru£ati-va: crucea sa fie departede voi\ pierdem, automat, viata maiinalta, viata abundenta; pentru ca nu putem avea in acela i timpceea ce lumea nume te „ viata” §i ceea ce Hristos namejte „viapa”.

D1 Spurgeon poveste te despre un taran fara experienta care§i-a dus p$§ca la armurier pentru reparatie. Armurierul aexaminat-o §i, considerand ca e aproape prea stricata pentru a maifi reparata, a spus:

—Arma ta este intr-o stare foarte uzata, stricata; nu e buna lanimic; ce fel de reparatie vrei pentru ea?—Ei bine, spuse omul, nu cred ca scap mai iefdn decat cu un

nou pat, o piedica §i o teava; acestea trebuie sa o puna din nou infunctiune.

—De ce? Ai putea la fel de bine sa iti cumperi o noua arma,raspunse celalalt.

—O, niciodata nu m-am gandit la acest lucru; $i ma surprindefaptul ca este tocmai ceea ce vreau, un nou pat, o noua piedica $i onoua peava; de vreme ce acestea aproape ca compun o noua pu ca,

voi cumpara o arma noua. Acesta este tipul de reparatie de care are nevoie natura

Ca tigurile crucii



88 Calea crucii

buna de nimic, iar omul trebuie sa fie facut o noua creatie in IsusHristos. Dar oricat de doritori am fi sa admitem acest adevar,

putine lucruri sunt mai greu de invatat. Jertfa lui Hristos m-a condamnat cu totul in starea meanaturala. E ca §1 cum ar fi spus: „0, Tata Neprihanit, ofer §i renunt la sufletul murdar al acestui om, ca sa moara, §>i ca viatamea sa traiasca ?i sa infloreasca in el.” Am invatat eu, totu i, saurasc, sa renunt, sa neg §i sa dau la moarte, in unitate cu jertfaDomnului meu, egoismul meu vinovat? Pana cand nu o fac nu voicunoa te niciodata sensul cuvintelor „daca Imi sluje§te cineva, sa

Ma urmeze”, pentru ca II urmam pe El doar atunci cand avempartake in spiritul sacrificiului de sine. Aceasta ar putea insemnapentru noi o cale spre umilire §1 o aparenta infrangere. Dar nu inslujba care capteaza atentia multora sau care starne te admiratiamultimilor II servim intotdeauna cel mai bine pe Hristos. Slujbanoastra ar putea insemna un botez de intristari ?i dureri, pentru cadreapta stramta este calea care duce la viata pupini sunt ceicare o gasesc.

Viata sufleteasca tanje te dupa confort, indulgenpa, expunere,bogatie, pozitie buna, popularitate, este consemnata ca unadintre marcile vremurilor grele care caracterizeaza ultimele zile,aceea ca „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudaro§i,trufa§i, hulitori, ..., neinfranati, ..., ingamfati, iubitori mai mult deplaceri decat de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dartagaduindu-i puterea” (2 Timotei 3:2-5).

A fost remarcat faptul ca toate lucrurile prospera proportionalcu relationarea lor la lumea din jur, proportional cu predarea lormediului in care traiesc. In timp ce ramurile i§i predauindependenta §i se pierd in copac, cresc frumos cu frunze, flori §i fructe, dar imediat ce se despart de viata generala incep sa se usuce$i sa cada, oamenii le strang gramezi §i le ard. In timp ce membrelei$i predau viata individuals vietii trupului, sangele bogat curge prinele §i devin puternice, viguroase, dar un membru dezbinat devinecurand un lucru uscat §i fara forma: deci, omul egoist seautodistruge din punct de vedere etic prin egoism. Primim in



masura in care dam, §i puterea sacrificiului perfect este puterea vietii perfecte.

Exclamatia lui Isus din loan 12:27 ne aminte te de durerea ichinul care au msopit jertfa Sa. „Acum sufletul Meu este tulburat.$i ce voi zice? ... Tata, i bavepe-Ma din ceasul acesta? ... Dar tocmaipentru aceasta am venit pana la ceasul acesta! Tata, proslave§teNumele Tau!” Aici gasim o ilustrare a conflictului ce se afla inmulte viepi lntre natura superioara §i cea inferioara; atunci candDumnezeu ne cheama sa ne socodm morpi fapa de noi inline §1 safim „una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui” (Romani

6:5).Capi factori folose te Dumnezeu pentru a pune capat puterii

vietii eului nostru? „Ganditi-va la samanta plantata in pamant,expusa la vanturile iernii, calcata sub picioarele celor ce manuiescgreble §i grapeaza, ascunsa vederii §i lasata singura ca cand ar fiaruncata de Dumnezeu §i de om pentru a indura procesul lent alunei dezintegrari zilnice, §i apoi framantata de ploi §i de ar ita panacand forma ei este distrusa, parand nefolositoare atat pentruDumnezeu, cat pentru om”. Deci, printr-o varietate de cainea§teptate§i nebinevenite, Dumnezeu aduce la moarte ceea ce eracondamnat. Cat de izbitor este ilustrat acest fapt in cazul lui Iov!Totu i, toate fortele dezlantuite, oameni §i diavoli, prieteni $idu mani au fost tinute in frau de mana puternica a Dragostei care,atunci cand scopurile Lui erau mdeplinite, spunea „pana aici voimerge, nu mai departe.”

A striga „izbave£te-ma din ceasul acesta!”, a te da mapoi acard inseamna a-L dezamagi pe Dumnezeu, a intensifica raul §i apune piedici scopurilor harului Sau. Prin valea umbrei mortii, prinfocul incercarilor suntem adu§i in locurile valoroase. Dumnezeueste Acela care directioneaza mi carile Sabeenilor §i aleHaldeenilor; El este Acela care permite vantului sa devastezemortii sa distruga; eliberarea noastra nu sta in fuga de bandele carepradeaza, ci in a spune, a a cum Isus a facut-o: „Tata, proslave teNumele Tau!” Chiar daca aceasta inseamna separare §i suferinta,„Tata, pro slave te Numele Tau” §i, la fel ca Stapanul nostru, vom

Ca§tigurilecrucii 89



90 Calea crucii

auzi o voce care ne va asigura: „L-am proslavit ?i-L voi maiproslavi.”

Am face bine sa fim precaupi in privinta incercarii de a cucerieul prin vreo rezistenta activa lmpotriva lui prin puterea naturii,pentru ca „natura nu poate sa se infranga, sau sa se elimine maimult decat mania poate sa vindece mania.” Fiecare efort de a oinfrange pare sa li dea noi puteri; dragostea de sine gase te ceva deadmirat chiar $i in mcercarile noastre de a o birui. Ea se va mandrichiar $i in actele pe care noi le consideram o umilire a sinelui. Nuexista eliberare pentru noi de acest tiran de temut decat in

Dumnezeu. Nu suntem destul de mdemanatici, curajo i saudezinteresati pentru a purta singuri acest razboi. Trebuie sa nepozipionam lmpotriva acestui du man care este deopotriva al Lui §1

al nostru, in timp ce ne straduim ca in toate lucrurile sa lucramimpreuna cu El, trebuie sa credem ca El lucreaza in noi §1 prin noipana cand eul va muri ucis prin suflarea lui Dumnezeu. Ca fiinpe

vii, inteligente, trebuie sa cedam in fata inspiratiei puterii careomoara da viata, pentru ca Dumnezeu nu lucreaza irezisdbil, ca

asupra unui lucru mort, ci in mod intelectual fi spiritual, ca asupraunei minpi normale. Sinele fiind ucis, majoritatea placerilor lui suntdate la moarte; a§a ca, in locul lucrarilor firii, va aparea roadaDuhului (Galateni 5:19-24). „In locul spinului va apareachiparosul, in locul maracinilor va create mirtul” (Isaia 55:13). Inloc de viata repulsiva aeului va aparea frumoasa viapa a lui Hristos.„Nu mai traiesc eu, ci Hristos traie te in mine”.

Haideti sa fixam bine in mintile noastre aceste trei adevaruri.

Primul —moartea eului cu Hristos este singura calespre viata inDumnezeu. Sfar itul vietii eului este singura condi (de abinecuvantarii promise §i acela care nu vrea sa moara fapa delucrurile pacatoase, ba mai mult; fata delucrurilelegitime, daca ele auintervenit intre duh $i Dumnezeu, nu poate intra in acea lume aluminii, a bucuriei a pacii care a fost prevazuta pe aceasta parte aportilor Cerului, unde gandurile §i dorintele, cuvintele §i lucrarileeliberate de puterea de pervertire a sinelui graviteaza in jurul lui

Isus Hristos a$a cum planeta graviteaza in jurul soarelui.



In al doilea rand, singurul remediu pentru eu estemoartea. Nueste de neschimbat in caracterul sau §i invariabil in lucrarile sale.

Nu poate sa se schimbe din rau in bine mai mult decat o poateface intunericul in lumina §i de aceea moartea fata de sine estesingura cale de viata in Dumnezeu.

in al treilea rand, singurul cuceritor al eului este Hristos.I ,egea Duhului de viapa in Isus Hristos este cea care ne elibereazade legea pacatului $i a mortii (Romani 8:2). Monarhul conducatornu se va auto-detrona niciodata, dar daca ll primim cu drag peHristosul lui Dumnezeu in templul unde sinele a fost pastrat cu

sfinpenie, idolul hidos va cadea inaintea Cuvantului Sau a§a cumDagon a cazut inaintea chivotului.Dupa cum spune Andrew Murray: „Eul nu poate da afara eul

chiar fi in omul regenerat. Slava lui Dumnezeu! Lucrarea a fostfacuta. Moartea lui Isus este, odata pentru totdeauna, moarteaeului nostru. §i darul Duhului Sfant transforma propria noastramoarte in putere.”

Este, probabil, necesar un cuvant de avertizare ca nu cumva,animat de o dorinta egoista, sacrifkiul nostru de sine sa devinadoar o cautare mai adanca a sinelui. Nu este un schimb al unui eurau cu unul mai bun, ci renuntarea completa mai sus mentionata asinelui pentru totdeauna. „Oricine i§i va pierde viata de dragul

Meu”, a spus Isus, „o va ca§tiga”.Sacrificiul de sine de dragul autodisciplinei este o iluzie,

intr-adevar; nu este nimicaltceva decdt cultivarea eului, viata pe carepredndem ca vrem sa o biruim este de fapt hranita §1 intarita deceea ce noi credem ca o love te in chiar existenpa sa. Sacrificiul desine este complet lipsit de valoare daca nu poarta pe el eticheta„dedragul Meu”.

Cat despre recompensa acestei vieti de renunpare, ce cuvinte opot descrie?! Pentru un dmp totul poate parea mtunecos ?imohorat; ar putea fi o parasire §1 o singuratate care sunt greu deindurat pentru fire, dar de vreme ce suferinta a fost calea pe careMantuitorul a urmat-o pentru a intra in gloria Sa, prin aceea§iexperienta este glorificat ?i fiecare fiu al omului, iar Dumnezeu

este glorificat in el. Cineva spunea foarte frumos: „cei care mor cu

Ca§tigurik crucii 91



92 Calea crucii

Hristos sunt in siguranta cu El. Pentru ca garda Sa de ingeri este in jurul lor pentru a-i supraveghea §i a rasturna piatra in a a fel incat

mortul sa invie, la vremea potrivita.”In orice jertfa adevarata este mai multa bucurie decat tristete.

Intreaga viata a lui Dumnezeu este doar revarsarea dragostei Saleiar sacrificiul lui Hristos este intreaga revelatie a acelei iubiriminunate. Cu siguranta, nu este nici o durere pentru un indragostitsa se dea pe sine §i tot ce are iubitei lui; ba lnca, „este mai binecuvantat daca da decat sa primeasca”, iar cea mai bogata, maiadevarata§i mai de durata binecuvantare este cea a daruirii de sine.

Scara jertfirii de sine il conduce pe om numai in sus §1 inainte, de la viata lui Hristos la asemanarea cu El, la imparta irea cu El, latronul Lui $i la gloria Lui: „Celui ce va birui li voi da sa ada cuMine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum §1 Eu am biruit $i am§ezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3:21).

Cantare te-pi viapa in funcpie de pierdere, nu de ca tig,Nu in funcpe de vinul baut, ci de cel varsat;Pentru ca puterea dragostei consta ln sacrificarea viepii

§i cine sufera cel mai mult in felul acesta are cel mai mult de dat.



Nu cauta o adevarata putere de traire m viata lui Eu §i Meu,Neavand nimic de iubit decat egoismul §i temandu-te de suferinpa ?i de moarti

A§>acum caupi fructul din samanpa plantata,Cauta viapa caretraie§te, din viapa care este ucisa.

Apoi grabe§te-te sa-i dai lovitura de moarte, pironindeul pe cruce§i vei gasi o comoara infinita in ceea ce parea o pierdere,Pentru ca unde va fi gasit germenele noii mvieri,Daca samanpa nu este in pamant?

Sufletul este mica gradina a Domnului, iareul este samanpa ce se afla in ea;$i El o prive te in timp ce moare §i se bucura de roadele pe care le aduce;In samanpa ingropata este ascunsa putereaNa terii viepii nemuritoare a fructului $i a florii.

Este ascunsa §i totu i adevarata; este mistica §i totu§i clara!O lecpie, pe care nu a §tiut-o nimeni niciodata in afara de sufletele care suntucise in interior;Ca Dumnezeu, de la moartea ta, prin Duhul SauTe va chema la viapa ve§nica, viapa TOTUL IN TOT.

ProfesorT. C. Upham



Capitolul 13

Frumusete in loc de cenu§a

Acum capiva ani, pe cand se ocupau de o regiune afectata de

malarie din Sudul Americii, atat de mulpi oameni au fost loviti deboala incat un inginer a gasit cu cale sa distruga cre terealuxuriantelor ierburi, flori, ferigi, mu chi §i licheni prin foe.Rezultatul a fost §ase luni de ardere mocnita pana cand, aparent,

viata din sol §i din subsol a fost eradicata. Dupa doi ani desterilitate dezolare a aparut o mica planta§i, in timp, s-a dovedita fi o planta atat de bogata in frumusepe atat de rara in minunatiaei incat ll umplea pe admirator de uluire §1 de admiratie. Ea a fost

data experpilor in domeniu pentru a o cataloga, dar nu au gasit oclasa in care sa o incadreze. Nu vazusera niciodata cevaasemanator §1 au fost nevoipi sa o lase sa creasca singura infrumusetea ei unica.

Aceasfa ilustreaza bine dezolarea spirituals care precedemoartea noastra fata de viata firii §i de subtilitatile sinelui nostru pecare trebuie sa o simtim inainte de a cunoa te viata de inviere a luiIsus in toata plinatatea roada ei. Pentru ochii umani viata este

bogata in frunzi , ici mu chi, colo licheni minunati; dar ochiuluman nu poate detecta malaria egoismului pe care Dumnezeu o vede. Nu mai este egoism in formele lui repulsive, ci in haina ceamai in§elatoare mai atractiva. Poate fi descris ca egoismconsacrat sau egoism pentru Dumnezeu.

Acum ia forma celei mai impulsive §i mai intense seriozitati.Lucrarea este initiata deoarecepare ca este de la Dumnezeu, dar

voia lui Dumnezeu nu a fost cautata, nici puterea Lui imbracata,

iar de aici mcolo energia creaturii ia locul puterii divine. Acum iaforma geloziei pentru slava lui Dumnezeu, adopta o pozipie deantagonism fata de un anumit proiect, pozitie care spune intr-un



96 Calea crucii

limbaj de neconfundat: „Vino §i vezi zelulmeu pentru Dumnezeu”.Dar sunt tolerate critici aspre §i sunt pretuite ganduri lipsite de

dragoste care aduc la suprafata atat de evident malaria unui egoismputernic §i subtil.

Sau poate lua forma unei pofte pentru distracpia spirituals.Degetul este mereu pe pulsul emotiilor, iar sufletul se intreaba inmod constant: „Cum ma simi?” Atata timp cat acest pulsemotional bate puternic, totul este bine, dar daca devine slab §iimperceptibil, sufletul este scufundat intr-o stare de disperare.

Aceasta este manifestata mai ales in lucrarea pentru Dumnezeu.

Calauzirea Duhului este cautata cu sinceritate, iar duhul seindreapta spre El pentru ajutor. Daca totu i, dupa ce lucrarea afost facuta, apare o dezbracare completa de experienpa emopionala,ispita de a te intoarce la calauzirea Duhului este tolerata §i urmeazaore de chin deoarece minciuna ispititorului, cum ca directia a fostgre ita§i ca mesajul dat a fost gre it, este crezuta. Acest chin esteagravat daca parerea apreciata a vreunui om este contrara cu ceeace s-a spus sau s-a facut; $i victima acestor experience ameninta nu

de putine ori —pentru ca dragostea de sine a fost astfel ranita —ca va abandona lucrarea lui Dumnezeu in mtregime.Scopul lui Dumnezeu este de\ a-i elibera pe copiii Sai din

aceasta viata care este, inca, o viata amestecata $i plina de vicisitudini i de oscilatii, i de a oferi in locul ei o viata statornica?i permanenta unde duhul eliberat sub orice forma §i in plinaunitate cu voia divina se va sprijini ferm pe marele Centru §1 doarpe el. Sa nu va ganditi vreun moment ca minimalizam sau ca

discreditam experienta pe care am dobandit-o deja. Sufletul are viapa adevarata, dar nu o viata intreaga sauperfecta\ Dumnezeu nueste inca acel „totul in tot” ce tanje§te sa fie§i nu poate§i nu ne valasa sa ne odihnim innici un bun care este in afara Lui.

Aceasta experienta este una dureroasa. Nu inseamna nimicmai putin decat urarea, renuntarea §1 pierderea (in a§a fel incat sanu mai fie gasita vreodata) vietii firii §i a umplerii fiinpei cu viapa§1

plinatatea care este Dumnezeu. (Observati cum, in urmatoarelepasaje, Hristos insista asupra acestui lucru —Matei 16:26-27,Marcu 8:35, Luca 9:24,14:25-35, loan 12:25).



Frumusetein locdecem§d 97

In Life of Madam Guyon (Viata Doamnei Guyon) gasim odescriere uimitoare a trecerii ei prin aceasta experienta. In anul

1674, ea a intrat lntr-o stare de saraciesau declare, dupa cum onumepte ea; 51 a continuat sa ramana in aceasta, cu mici intreruperi,timp de mai mult de §ase ani. Oricat de lunga ?i de dureroasa afost experienta ei, pupini au fost mai in masura decat ea sa spuna:„Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viapa” (2 Corinteni4:12) pentru ca in timpul in care a trait $i in cei 200 de ani care s-auscurs de cand a adormit in Isus, cuno dnpa ei personal! despredezolare §i moarte a adus lumina §i viapa multor oameni.

„Mi se pare ca sunt aruncata de pe ceva care seamana cu untron al distractiei, a§a cum Nebucadnepar a ajuns sa traiasca printrefiare —o stare foarte chinuitoare deplorabila cand este privitaindependent de relatiile sale, totu i nespus de profitabila pentrumine la sfar it, privind-o din punctul de vedere al folosului pe careintelepciunea divina 1-a scos din ea.” Toate mangaierileperceptibileau disparut. Dumnezeu a pus in mi care un lant de circumstancecare parea sa puna gaz pe foe pana cand acela de care s-a agapat cu

o a$a tenacitate §i in care s-a desfatat cu o bucurie nemaipomenitanu era nimic mai mult decat o gramada de cenu§a. Dar, dupa cumspune biograful ei, „Dumnezeu a planuit sa o faca a Lui, in cel maiinalt §1 mai complet sens; El a vrut ca ea sa posede adevarata viata,

viapa neamestecata cu vreun element care nu este adevarat; cu altecuvinte, o viata care curge direct §i fara intrerupere din naturadivina. §i, pentru a face acest lucru, a devenit pentru El ochestiune de necesitate, daca putem spune a§a, ca El sa 11 ia orice

sprijin interior pe care ll avea $i care era separat §i disdnct de ocredinpa neamestecata, pura. Ea era in stare sa iubeasca voia luiDumnezeu, chiar daca deseori aceasta era dificila pentrusensibilitatea ei naturala, cand aceasta era indulcita cu consolari;dar intrebarea pusa ei acum era daca putea iubi voia lui Dumnezeucand se concredza intr-un agent §i un slujitor al providentelorDivine care trebuiau primite, rabdate §i de care trebuia sa sebucure in toata amaraciunea lor doar pentru ca acestea erau de laDumnezeu?”



98 Calea crucii

Descriind aceasta perioada de ariditate $i deprimare interioara, easpune: „Confuza, ca un criminal care nu indrazne te sa- i ridice ochii,

m-am uitat la virtutea altora cu respect. Puteam sa vad mai multa saumai pupina bunatate in cei din jurul meu, dar in obscuritatea §itristetea mintii mele se parea ca nu vad nimic bun, nimic favorabil inmine. Cand altii imi vorbeau frumos §i, in special atunci cand malaudau, sentimentele mele suportau un §oc sever §i imi spuneam insinea mea ca ei nu-mi cunosc mizeria; nu-mi cuno teau starea dincare am cazut. Ci, din contra, atunci cand vorbeau in termeni derepro §i de condamnare, recuno team ca au dreptate.”

Apoi relateaza despre cum firea a cautat sa o elibereze dinaceasta conditie mizerabila, dar nu a gasit nici o cale de scapare. Eraca o moarta intinsa intr-un mormant; in aparenta, separata de manalui Dumnezeu $i a ezata in cea mai joasa groapa in locurile intunecate,din adancuri. Fiind inchisa, nu putea ie§i; ea striga in amaraciunea ei:„Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude?Se vorbe te de bunatatea Ta in mormant, ?i de credincio§ia Ta in

Adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intuneric §1 dreptatea Ta in

tara uitarii? Doamne, eu Iti cer ajutorul” (Psalmul 88:10-13a).Dupa aproape ?apte ani de ruina interioara $i exterioara

intunericul a trecut §i lumina gloriei eterne s-a a ternut peste sufletulei. Din cenu§a eului mistuit, Dumnezeu a scos o viata atat de noua§1

de frumoasa incat cre tinii care traiau in zilele ei nu au putut sa oincadreze intr-o categorie. Era atat de diferita fapa de ce auexperimentat §i auzit ei vreodata incat au pus-o in inchisoare pentruca avea aceasta viapa.

Madam Guyon a invatat sa se uite in urma la ace ti ani ca laintunericul din pamant care precede gloria invierii; ca la arderea panala cenu a care precede cre terea florilor care nu se ofilesc niciodata; cala noaptea de planset care precede zorii bucuriei; ca la duhul deapasare care este purtat inainte de haina slavei.

„Era 22 iulie 1680, acea fericita zi in care sufletul meu a fosteliberat de toate durerile lui. In aceasta zi am fost restaurata pentru o

viata perfecta careia i se da libertate totala. Nu mai eram descurajata,

nu mai eram cazuta sub povara tristepii. Am crezut ca L-am pierdutpe Dumnezeu; ca L-am pierdut pentru totdeauna, dar L-am regasit. §i



Frumusetein locdecenuja 99

S-a intors la mine cu maretie §1 cu o puritate de nespus. Intr-un modminunat, dificil de explicat, tot ceea ce a fost luat de la mine nu a fost

doar restaurat, ci restaurat cu avantaje noi §i mai mari. In Tine,Dumnezeul meu, am gasit totul, §1 mai mult decat tot! Pacea pe care oam acum este pe deplin sfanta, cereasca, inexplicabila. Ceea ce aveamin urma cu ceva ani, in perioada bucuaei mele spirituale era consolare,pace —darul lui Dumnezeu in loc de Datatorul; dar acum am fostadusa intr-o a$a armonie cu voia lui Dumnezeu —fie ca voia luiDumnezeu ma consola sau avea alt efect —incat acum nu posednumai mangaierea, ci pe DUMNEZEUL mangaierii; nu doar pacea,

ci pe DUMNEZEUL pacii. 0 singura %i deastfel defericire, careconsta intr-o simpla odihna sau armoniecu voia lui Dumnezeu, oricareera ea, era suficienta sa contrabalanseeani desuferinta. Cu siguranpa, nu am fost eu,eu insami, cea care mi-am legat sufletul de cruce§ 1, prin actiunea uneiprovidence, drepte dar neinduratoare, a scurs, daca pot sa ma exprima?a, sangele din viata firii pana la ultima picatura. Nu am inteles atunciacest lucru, dar il lntelegacum. Domnul a facut acest lucru. Domnulm-a distrus pentru a-mi putea da adevarata viata.”

Doua observapi vor putea impiedica, poate, intelegerea grepita laacest stadiu. In primul rand, expresia „viapa naturii” este folosita de viata naturala fara harul restaurator §i purificator al sfintirii depline. Viapa natyirii este opusa vietii credintei. Una cauta mereu voia ei §iactivitatea in independent fata de Dumnezeu, in timp ce a douacauta voia lui Dumnezeu §i II face fundamentul oricarei activitati.Prima prive te la intelepciunea §i la puterea omului, iar a douarespinge toate metodele §1 instrumentele care nu sunt legate de

Dumnezeu. Augustin afirma cu inpelepciune: „Dumnezeu nu esteniciodatacUstrugatorul naturii, dar El oordonea a §1 o face perfecta.”In al doilea rand, este intelept sa spunem ca aceasta lucrare

adanca a Duhului nuarenevoiesa fie prelungita ani de zile, precum incazul doamnei Guyon. Daca este total abandonat in mainile luiDumnezeu - hotarat sa nu se dea inapoi din fata nici unei descoperiri,oricat de umilitoare, din fapa nici unei curatiri, oricat ar fi de dura —sufletul se va „arunca inainte” spre lucrurile care li stau inainte,alergand spre tinta intotdeauna; Dumnezeu I§i va arata foarte repedeputerea Duhului Sau de omorare§i de insufletire.



Un sfant sufist s-a apropiat de cer,

Din bajbaiala in intunericul tarziu,§i batand dmid §1 incet,

A cautat sa fie primit la poarta lui Dumnezeu.

„Cine vrea sa intre aici?”, intreaba Dumnezeu.„Sunt eu, drag Prieten”, a raspuns sfantul,Tremurand de nadejde §i de frica.„Daca e$ti tu, n-ai loc.”

Trist, bietul sfant s-a intors pe pamant,Pentru a purta osanda nenorocirilor viepii;Dar inima lui tanjea mereuSa-§i contopeasca §i sa-?i piarda dragostea in iubirea lui Dumnezeu.

A ratacit singur prin anii grei,Fiind inca batjocorit §i disprepuit de oamenii cruzi,Pana cand, din focul §i lacrimile credinpei pure

S-a ridicat din nou§i a batut umil.

„Cine este acum la u a?”, intreaba Dumnezeu.„E§ti Tu, iubite Domn,”

A raspuns sfantul fara sa se mai indoiascaDe o rasplata nespus de mare.

Tradus din limba persana



Capitolul 14

Viata pe moarte

Am cautat sa aratam caplinatatea vietii poate urma numai duparealitatea mortii. Daca ne dam inapoi de la a pune viata firii pealtarul crucii lui Hristos, daca sensul singuratapii §i al parasiriiaparente de catre Dumnezeu $i om ne inspaimanta, nu vom atingeniciodata pelul spre care Duhul Sfant ne-a condus inca de lainceputul imparta§irii vietii lui Dumnezeu.

In una din minunatele sale predici, Tauler ofera o descriereputernica a ceea ce el nume te cele trei stadii ale vietii pe moarte,remarcand faptul ca „in masura in care un om moare fapa de sineinsu§i §i iese din sine insu§i, in aceea i masura, Dumnezeu, Cel

care este viapa noastra, intra in el.”In primul stadiu oamenii au tendinpa sa guste pupin din

dulceata de a-L iubi pe Dumnezeu, numai ca se bucure de ceva dindragostea Eui; cum ar fi de exemplu, sa scape de iad §i sa ajunga incer. Astfel de oameni incep sa moara in dmp ce se iubesc pe eiin§i§i mult prea mult. Ei doresc ca topi oamenii sa fie a§a cum suntei in§i$i, $i doresc, ba chiar cer, ca metodele de evitare a pacatuluipe care ei le-au folosit, §i de care inca se folosesc datorita

slabiciunii lor, sa fie urmate de toti; §i daca cineva nu le urmeaza, il judeca §i il bombane §i spun ca nu da nici o atenpie religiei.

Astfel de oameni care stau pe treptele cele mai de jos ale viepiipe moarte sunt foarte zgarciti in a- i manifesta binecuvantarilespirituale fata de semenii lor cre tini, fiindca ei dedica toaterugaciunile §1 toate acdvitapile lor religioase avantajului propriu; §idaca se roaga sau fac orice alt lucru bun pentru alpii, considera caeste un lucru marep §i i§i inchipuie ca le-au facut un mare serviciu

prin acesta. Intreaga lor viata este plina de grija, plina de teama,plina de truda $i nenorocire dezonoranta, deoarece, pe de-o parte,



102 Calea crucii

ei vad viapa ve nica fi le e teama sa nu o piarda, fi, pe de alta parte, vad iadul fi le e teama sa nu cada in el; toate rugaciunile fi activitapile lor religioase nu pot alunga frica lor de iad atata dmpcat nu mor fapa de ei in$i§i. Fac caz de ceea ce este lipsit deimportant! ?i vorbesc despre marile lor difkultapi fi suferinte, deparca ar fi fost cumplit de nedreptatiti; i§i apreciaza lucrarile, de§imici, ca fiind foarte meritorii fi consider! ca Dumnezeu ledatoreaza o mare onoare fi binecuvantare in schimb. De la acestprim pas, prin lipsa dorinpei de a inainta, multi dau mapoi de la

pupinul pe care 1-au dobandit §i se afunda in nebunie fi in rautate.In al doilea stadiu, Tauler descrie experienta la care am facutreferire in capitolul anterior. Sufletul poate indura insulta, dispretul$i alte astfel de morpi, atata timp cat este sprijinit de un simp plin dehar al prezentei divine, dar imediat ce aceasta este retrasa, omulcade prada neincrederii in Dumnezeu, imaginandu-§i caDumnezeu 1-a uitat fi nu dore§te sa il ajute sa ajunga laperfecpiune. Cand Domnul ii arata pupina bunatate, se simte atat

de bogat meat nu ar mai putea fi vreodata sarac i crede ca sebucura de prezenta fi de bunavointa lui Dumnezeu (de§i estedestul de neincercat in privinta aceasta) de parca Cel Atotputernicar fi prietenul lui personal, special; §i este gata sa creada caDomnul nostru este, ca sa spunem afa, la dispozitia lui ca sa-1mangaie in necaz fi sa-1 imbogateasca cu orice virtute. Vazand caun astfel de om tinde foarte mult sa se increada in puterile saleinchipuite ?i, astfel, sa e§ueze lamentabil, vazand, de asemenea caroada lui cea mai buna §i cea mai coapta se pierde, deoarece omultot nu a atins acea perfecpiune spre care Domnul dore te sa-1conduca, la vremea potrivita Domnul nostru ia de la un astfel deom tot ceea ce El i-a descoperit fiindca omul a fost prea multocupat cu sine insu i, gandindu-se la propria perfecpiune,inpelepciune, sfintenie, virtute.

Adus astfel, prin saracie, la nemultumirea fapa de el insu i,

recunoa§te cu umilinta ca nu are nici inpelepciune, nici vrednicie.Obi nuia sa doreasca fi sa inseteze dupa reputatia sfinpeniei,asemenea unei paji§ti care tanje te dupa roua cerului. I i inchipuiaca lauda oamenilor adusa lui izvora in intregime dintr-o reala



V'iata pe moarte 103

bunatate §i, prin hotararea lui Dumnezeu, s-a departat atat de multde cunoa§terea de sine incat nu a putut vedea ca, in sine insu i, era

stricat din cap pana in picioare; §i-a inchipuit ca era mtr-adevar a$acum il considera lumea, $ii nu cuno tea nimic in sens contrar.Pentru ca el sa invete sa se cunoasca pe sine, Domnul nostru

ingaduie ca el sa cada in asemenea ispite neduhovnice ti pe care nule experimentase niciodata in acele zile apuse in care se credea a fifoarte bun ?i spiritual. Datorita milei Sale, Dumnezeu il priveazade orice inpelegere umbre te toata lumina in care a umblatinainte §i il inconjoara atat de mult cu spinii unei con tiinpechinuite incat nu mai crede altceva decat ca este izgonit din luminachipului lui Dumnezeu; geme nespus de mult §i adesea striga cumulte lacrimi „0, Dumnezeul meu, pentru ce ma lepezi, pentru cetrebuie sa umblu plin de intristare in toate zilele pelerinajuluimeu!”

Atunci cand se afla in starea aceasta, [coborat] de la cununa depe capul sau la mcaltamintea picioarelor, neasemanator luiDumnezeu §i in du manie cu El, este umplut de sendmentulpropriei nevrednicii incat abia se poate suporta; apoi gande§te

multe lucruri mizerabile despre sine insu i, spuse de SfantaScriptura, §i varsa multe lacrimi pentru pacato enia lui pana candeste doborat la pamant de apasarea mainii lui Dumnezeu §1

exclama: „Pacatele mele m-au luat in stapanire §i nu mai sunt instare sa privesc in sus!” Intreba cerurile de ce s-au facut ca dearama §i cerul de ce este ca de fier implora pietrele sa aiba milade durerea lui.

Astfel, Dumnezeu conduce sufletul prin aceste operapii §1

manifestari ale mainii Sale cand prin foe, cand prin apa, pana candlucrarile auto-suficienpei sunt scoase afara din toate colturilesecrete ale duhului, §i incepand din acest moment omul este atatde ru inat de sine incat se leapada atat de mult de sine ca nu-§i maipoate atribui sie i vreodata maretie, ci i§i percepe in intregimetoate slabiciunile sale in care traie te acum §i a trait dintotdeauna.Orice face sau dore§te sa faca, sau orice lucru bun care se spunedespre el, el nu-1 considera un merit al sau, fiindca el nu §tie ce

altceva sa spuna despre sine insugi decat ca este plin de orice fel de



104 Calea crucii

neputinta. Atunci ajunge la sfar itul celui de-al doilea stadiu; iaracela care a ajuns in acest punct nu este departe de pragul marilorindurari, prin care va intra in odaia de nunta a lui Hristos. Apoi, inziua mortii sale, Mirele il va aduce inauntru cu mare bucurie.

Copacii mici nu i§i infig adanc radacinile in pamant $i, deaceea, nu pot trai mult; dar copacii mari, care sunt menipi satraiasca mult pe pamant, i<>i infig adanc radacinile fi le raspandescmult in sol. A§a se intampla fi cu aceia care sunt mareti pe pamant;trebuie neaparat ca, prin multe lupte fi morti, sa moara fapa de eiingi i pana cand toata auto-suficienta din inimile lor sa fie zdrobita

fi ei sa se poata inradacina cu certitudine §i hotarare in smerenie.Totu i, cateodata Duhul Sfant gase te cai mai u§oare decat celedespre care am vorbit, prin care El aduce astfel de suflete la Sine.

Al treilea stadiu al viepii pe moarte este atins numai de aceiacare, cu multa staruinpa fi dorinta neintrerupta, merg mereu inaintespre perfecpiune. In acest stadiu, exista un amestec de durere §1

bucurie. O durere cople itoare in sensul raului de negrait facut luiDumnezeu de catre creaturile Sale §i mai ales de catre uceniciiinconsecvenpi ai lui Isus Hristos. O bucurie cople itoare insiguranpa ca va fi acum umplut cu toate bucuriile pe care le-a avutnatura umana a lui Hristos.

La aceasta stare omul nu poate ajunge decat daca i§i une te voia lui cu a lui Dumnezeu, cu o renuntare totala §1 o negareperfecta a sinelui §1 a oricarei iubiri egoiste de sine insu i §1 daca nuse desfata in a-pi avea vointa stapanita §>i stinsa de varsarea DuhuluiSfant in inima sa, prin dragostea lui Dumnezeu, in a$a fel incat sapara ca insu i Duhul Sfant este voinpa fi dragostea omului §i ca el

nu este nimic §i nu dore te nimic pentru sine. Da, el va dori chiar fi imparatia cerurilor de dragul lui Dumnezeu fi pentru gloria luiDumnezeu, deoarece Hristos a ca tigat-o pentru a lmplini nevoilelui fi alege sa i-o acorde lui, considerandu-1 unul dintre fiii Sai.



O, Dumnezeule care binecuvantezi §i care nu e§ti binecuvantatO planta ve§tejita, dar nu odihnita,

O mcurcatura nefolositoare am gasitPe campul Tau, pe pamantul cumparat de Tine;§i totuji ma rog —„Nu ma parasiCi, in mana Ta, oh, Isuseia-md—

cum femeile iau tesatura de in nerupta, A?a cum modelarii iau ceara nemodelata,Ca fierarul, fierul, brut §i rece, —Un instrument folositor pentru modelare,In mainile Tale indemanaticeoh, ia-md”

§i nu lasa niciodata ca dragostea Ta sa ma paraseasca.

Ca piatra nesparta, voin$a incapa anata,Chiar daca poarta aur este, totu§i, arida;Ca marmura in cariera aspra,Inima naturala este un material nefolositor;§i, astfel, Ma rog - „Nu ma parasiCi, cu mana Ta, oh, Isuse, %drobefte-ma,Dupa cum morderele sparg cea mai dura roca,Dupa cum ciocanele sparg blocul pietros,Dupa cum piatra de moara strivejte cel mai mic grau,Dupa cum nucile sunt sparte pentru miezul lor,Tot a§a, cu mana Ta puternica, oh, %drobe$te-md,§i nu lasa niciodata ca dragostea Ta sa ma paraseasca.”

De?i sfaramat §1 rupt, nu sunt nimic decatBuca ele duse in cuptorul cu foe,De§i lovit, nu am nici un merit sa hranescMultimile care mor innevoi;

§i ma rog astfel - „Nu ma parasiDar pregatit pentru slujba, Isuse fd-ma Ca in vasele folositoare sa torni minereulDin fierul topit;

A§a cum focul face ca graul macinat Atunci cand este amestecat§i modelat, sa fie bun de mancat; A§a, pregatit prin foe pentru lucrare, oh, fa-ma,§i nu lasa niciodata ca dragostea Ta sa ma paraseasca.”

W. T. Sleeper



Capitolul 15

Calea respingerii

Unul dintre bunii mei prieteni lucratori a avut o experien acare a sugerat acest titlu. Congregapa lui refuza sa accepte mesajulsau in mod constant. El a vrut sa i§i conduca turma in pa uni verzi<>i la ape de odihna, dar ea nu vroia sa fie condusa. Corul, cupracticile sale lume ti, a condus lucrurile spre o criza.

Pozi ia in care se afla era atat de greu de suportat incat a rugatcorul sa se retraga deoarece se simtea ca unul dintre batrani —decate ori incerca sa predice „satan statea la dreapta lui pentru a i se

lmpotrivi.” Corul nu s-a oprit doar din cantat, ci a §1 convinscongregatia sa inceteze sa mai ia parte la cantare.

Rezultatul a fost ca ori de cate ori se canta, predicatorultrebuia sa o faca singur, corul §i adunarea bucurandu-se dedisconfortu| , lui ji refuzand sa i se alature. Aceasta stare de lucruria continuat pentru un dmp i, in mod natural, prietenul meu erafoarte deprimat §1 uimit de cursul pe care ll urmau lucrurile. Era lacapatul rabdarii cand Dumnezeu i-a vorbit. Intr-o zi, statea pe unscaun intr-un pare cand a vazut in fata lui, pe jos, o parte dintr-unziar aruncat. Aceasta hartie aruncata avea un mesaj care se potriveaexact nevoii lui. lata ce era scris:

„Nici un om nu este acceptat pe deplin pana cand, inainte de toate,nu a fost complet refuzat.”

El nu mai avea nevoie de nimic. Fusese respins totalrecunoa terea acestui fapt a marcat inceputul unei lucrari foarteroditoare in alte sfere ce continua §i azi, §1 dovede§te ca a fostacceptat de Dumnezeu pe deplin de§i, fusese respins, pe deplin deoameni.



108 Calea crudi

Aceste lucruri i s-au intamplat pi doctorului A. B. Simpson dinNew York, fondatorul A.liantei creatine//misionare.

lata cum descrie insupi dr. Simpson a doua criza: „Ma uitinapoi cu recunoptinta negraita la noaptea singuratica pi plina detristete cand, grepit in multe lucruri pi imperfect in toate, pi neptiinddecat ca, inainte de lumina diminetii, este moarte in cel mai literalsens, inima mea s-a consacrat pentru intaia data in mod total pi, cuo predare fara limite, am putut spune pentru prima data:

Isuse, mi-am luat crucea,Pentru a parasi totul pi a Te urma pe Tine,Sarac, dispre uit, respins,

A1Tau, de-acum inainte, va fi tot ce am.”

„Cred ca niciodata inima mea nu a cunoscut o asemeneabucurie ca atunci cand, in dimineata Sabatului urmator, am rostitaceste versuri pi le-am cantat cu toata inima mea.”

Dr. Simpson a trebuit sa invete mai tarziu ce a insemnat cuadevarat sa fii „sarac, dispre uit, respins” cand, ca raspuns la

chemarea lui Dumnezeu, a renuntat la pastorat. „E1 a renun at laun salariu avantajos, pe atunci, de $5000, la o pozi ie deprim-pastor in cel mai mare orap american; pi la orice revendicare aajutorului denominatiei sale intr-o lucrare care nu fusese incaincercata. Se afla intr-un ora§ mare fara nici un adept, organiza ie,suport financiar, cu o familie mare care depindea de el §i cu ceimai apropiati prieteni din lucrare care li preziceau e§ecul.” A fostin eles atat de gre§it chiar i de cei de la care a tepta simpatie incat,

odata a spus ca se uita in jos la pietrele ce pavau strazile pentru agasi mila care i se refuza in orice alt loc. A urmat calea colturoasa arespingerii totale nu numai fara sa se planga, ci §i cu bucurie. §tiaca, in ciuda faptului ca fusese adus in capcana, §i ca trecea prin foepi prin apa, aceasta era calea prevazuta de Divinitate pentru aajunge in locul bogat.

In cele din urma a ajuns la locul bogat; pi, intr-un fel, dincolode visurile lui cele mai salbatice, s-a vazut acceptat de Dumnezeu

in totalitate. Erau doar 7 persoane la primul serviciu divin pe care1-acondus atunci cand a lnceput marea lucrare in New York dar,



cladire dupa cladire s-a dovedit a fi prea mica pentru multimilecare sorbeau mesajul de pe buzele lui la Fourtfold Gospel.

Ganditi-va la monumentul lui! §coli pentru instruireamisionarilor; misionari §i evangheli§ti nativi in multe tari; nu putinipionieri eroici care ocupa pozitii strategice in cele mai indepartateavanposturi misionare; o peni a unsa, prolifica, revarsandintotdeauna predici care cerceteaza inima; crearea celei mai inalteforme a literaturii, „unde ce era mort, totu§i, vorbea;” § 1, cel maibun lucru dintre toate, multimile care ll salutau §i care ll vor maisaluta pe celalalt tarm, intoarse de la pacat la neprihanire —prin

intermediul lui. Ce ilustrare a caii respingerii! Ar trebui dateexemple ilustrative ale acestui mare principiu, incepand cu Hristos,cel mai ilustru. „E1 era dispre uit §i respins de oameni.”

Este calea pe care a mers Stapanul;Nu ar trebui §i slujitorul sa o urmeze?

Povestea lui John Tauler care, in secolul al IV-lea, a fost

recunoscut ca cel mai mare predicator in acel timp, este foarteinstructive. In anul 1331 Tauler a trecut prin cea mai mare criza a

vie ii sale. Daca nu ar fi §tiut ca trebuie sa fie parasit complet §idaca nu ar fi fost dispus sa bea paharul umilin ei §1 ru inii pana laultima picatura amara, nu ar fi cunoscut niciodata cum e sa fiiacceptat in totalitate. Jurnalul acelor zile este disponibil, fiindpastrat de una dintre acele formatiuni cunoscute ca TheFriends of God (Prietenii lui Dumnezeu).

Tauler a anuntat ca va predica la cel mai inalt grad deperfectiune atins vreodata in viata lui. Capela faimoasei catedraledin Strasburg era plina cu mult timp inainte de ora inceperiiserviciului, deoarece multi a teptau cuvintele dr. John Tauler. El apredicat despre necesitatea mor ii complete fa£a de lume §i fata depropria vointa §1 despre a fi predat in mainile lui Dumnezeu, ceeace el nume§te „a muri intelept.”

In timp ce a dezvoltat elocvent aceste idei, un om din

congregatia sa a §tiut ca predicatorul are o cunoa tere imperfectadespre adevarurile pe care le dezvolta§i ca John Tauler era departede a fi mort. Acest om era Nicholas de Basle, un eminent Friend of

Calea respingerii 109



110 Calea crucii

God bine-cunoscut in Bernese Oberland ca un sfant al luiDumnezeu care era patruns de un profund discernamant spiritual

§i de cunoa tere.In timp ce asculta i§i spuse: „Predicatorul este foarte iubitor,

bland §i are o inima buna, dar in ciuda intelegerii Scripturii, esteignorant in ce prive te lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” Dupace 1-aauzit pe Tauler predicand de §ase ori, Nicholas a cautat sa-i

vorbeasca.—Domnule Tauler, spuse el, tu trebuie sa mori!—Sa mor, spuse popularul predicator din Strasburg, ce vrei sa

spui?In urmatoarea zi Nicholas i-a spus din nou:—John Tauler, tu trebuie sa mori pentru a putea trai.—Ce vrei sa spui? intreba Tauler.—Ramai singur cu Dumnezeu, parase te biserica ta

numeroasa, congregatia care te admira, puterea pe care o ai asupraacestui ora§. Du-te in camaru a ta, ramai singur §i vei vedea ce

vreau sa spun, zise Nicholas. Vorbirea lui directa 1-a ofensat pe

Tauler la mceput, iar resentimentul lui nu a facut altceva decat saarate cat de corect este diagnosticul la care a ajuns Nicholas.Tauler a ajuns la capatul sinelui dupa foarte mult timp, dar a

gasit in Nicholas un profesor iubitor $i rabdator. Procesul„zdrobirii” a fost meet §i dureros, dar atunci cand Dumnezeulucreaza pentru eternitate nu $ine cont de timp, nici nu-i cruta peservii Sai de vreo umilire sau suferin a ca sa fie facupi vase zdrobite

fi goale, „placute pentru a fi folositoare Stapanului.”

Tauler s-a simtit obligat sa asculte sfatul prietenului sau aparasit biserica, a fugit de popularitate, a fost numit nebun de catreprietenii sai §i, singur cu Dumnezeu, a dus cea mai grea lupta,batalia cu acel monstru cu cap de hidra —sinele.

Asaltat de Satan, deznadajduit in propria inima, cople it deslabiciunea trupului, cu inima zdrobita din cauza pacatelor, atimpului §i a oportunitatilor pierdute, el s-a a ezat in camera saslabit i doborat de intristare. Apoi John Tauler a murit §1 a auzit o

voce care li spunea: „Increde-te in Dumnezeu, sa ai pace §i sa jtii



ca atunci cand a fost pe pamant ca om, El a facut bolnavul pe care1-avindecat in trup, sanatos §i in suflet

Apoi John Tauler a inviat din morti. Cand $i-a venit in fire,dupa ce nu §tiuse cum §1 unde era, a fost umplut cu o noua putere5>i tarie in toata fiin a sa, §1 lucrurile care pentru un timp erauintunecoase pentru el acum au devenit luminoase ?i clare. Caleaspre moartea fata de reputatia sa, fata de taria §1 intelepciunea sa,fata de zelul §i elocventa sa a fost una lunga §1 dureroasa. El aurmat drumul accidentat al negarii sinelui timp de doi ani, timp incare to£i cei care ll cuno teau se intrebau ce a ajuns, §1 care era

motivul tacerii sale indelungate. Tauler 1-a chemat pe Nicholascare, atunci cand a auzit de experience prietenului sau, a spus:„Acum e§ti parta? al harului lui Dumnezeu. Acum vei intelegeScripturile §1 vei fi in stare sa le arati cre§tinilor care te inconjoaracalea catre viata ve nica. Una dintre predicile tale de acum vaaduce mai multa roada decat 100 din trecut.”

S-a anuntat faptul ca, dupa trei zile, va predica din nou.Trecuse atata timp de cand vocea lui nu a mai fost auzita in

catedrala incat o mare multime de oameni s-a strans sa il auda. Aurcat la acel amvon inalt pentru a putea fi vazut §i auzit de catremultimea de oameni. Apoi s-a rugat: „0, Dumnezeule milos,

vepnic, daca e voia Ta, fa sa vorbesc pentru lauda §i gloriaNumelui Tau $i spre binele acestor oameni.”

Oamenii ascultau cu rasuflarea taiata, dar in locul unei predici,Tauler a inceput sa planga; suspinele lui deveneau destul deperceptibile in lini tea catedralei. La un moment dat, oamenii au

devenit nelini titi §i.nerabdatori, iar un om din multime a spus:—Domnule, cat timp trebuie sa mai stam aici? Se face tarziu;

daca nu ai de gand sa predici, lasa-ne sa plecam acasa!„0, Domnul meu”, implora predicatorul cu inima zdrobita,

„daca este dupa voia Ta Divina, ia aceste lacrimi din ochii mei §i fasa transmit aceasta predica spre slava §i gloria Ta. Dar daca nu ofaci, iau acest lucru ca pe un semn ca Tu consideri ca nu am fostumilit indeajuns. Acum, impline te dar, Doamne, voia Ta Divina

cu mine, creatura Ta sarmana.” Dar el a continuat sa planga. Apoi a spus congregatiei uimite:




112 Calea crucii

—Dragi copii, imi pare rau din inima ca v-am tinut aid pentruatata timp deoarece nu pot sa spun nici un cuvant azi din cauza

plansului; rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca El sa ma ajute§i apoi ma voi revan a fata de voi daca Dumnezeu imi va da har, altadata, imediat ce voi fi in stare.

Incercati sa va imaginati acea scena! Predicatorul tacut, careplangea; marea mulpime de oameni care venise sa asculte §i care aplecat batjocorind, pentru ca ei spuneau: „Acum vedem ca adevenit de-a dreptul nebun.” Tauler a plecat din biserica goala cuinima zdrobita §i umilit, s-a furi at inapoi la prietenii sai din

manastire simpnd ca a e uat a§a de tare incat va deveni tintaamuzarii intregului ora§ atunci cand relatarea incercarii salezadarnice va fl cunoscuta.

Proprii sai frati i-au interzis sa mai predice deoarece spuneauca a dezonorat ordinul lor cu practicile absurde pe care le-aadoptat §i care i-au dezorganizat creierul. „Invesele£te-te, draginvatator”, a spus Nicholas atunci cand s-a intors din Basle,„bunul tau Prieten a observat, fara indoiala, ni§te pete de mandrie

in tine pe care tu nu le-ai detectat, §i de aceea ai fost facut deru ine. Nu dispretui crucea, ci socote?te-o ca pe o marebinecuvantare §i favoare din partea lui Dumnezeu.”

Nicholas 1-a sfatuit pe Tauler sa stea in lini te inaintea luiDumnezeu pentru inca cinci zile §1 apoi au cerut permisiunea saina o prelegere pentru calugari. Permisiunea i-a fost data, iar

Tauler le-a spus ni te lucruri pe care nu le mai auzisera niciodata. Au fost atat de mi ca i de ele meat i-au dat permisiunea sa mai vorbeasca o data in public.

§i astfel s-a mtamplat ca, la trei saptamani de la e ecul sau, apredicat din nou. Textul sau a fost: „Iata Mirele, iejiti-I inintampinare!” Intr-un fel de parabola, ciudata i frumoasa, el apovestit congregatiei despre luptele §i conflictele prin care a trecut

despre adanca pace in care a intrat.In cuvintele pe care le-a pus in gura miresei recunoa tem

strigatul propriului sau suflet: „Draga Doamne §i Mireasa, i|i jur §ilti promit aici ca tot ceea ce vrei Tu voi vrea $i eu. In boala sausanatate, cu placere sau cu durere, fie dulce sau amar, fie rece, fie




fierbinte, orice vei face Tu voi face §i eu. Doresc cu adevarat sa iesdin voia mea §i sa ofer ascultare totala voluntara; doar fa ca voia

Ta sa fie implinita in mine, creatura Ta sarmana, nevrednica,pentru timp §i pentru ve nicie.”

Puterea predicii a fost atat de mare incat, in timp ce vorbea,oamenii cadeau la pamant ca mor|i, iar Tauler, de teama altorconsecin e, a trebuit sa-$i conduca predica spre o concluzieabrupt!

El a ales calea respingerii totale din partea oamenilor. Acumurma calea binecuvantata a acceptarii totale din partea lui

Dumnezeu. Predicile sale, chiar daca e greu sa le ob ii la mana adoua, sunt inca citite cu interes de catre cei care II vor peDumnezeu cel mai mult; §i top care le citesc inteleg mai multcuvantul Stapanului: „Daca grauntele de grau care a cazut pepamant nu moare, ramane singur, dar daca moare aduce multaroada.”



„Murind impreuna” cu Isus, Acesta este sfar§itul luptei!

„Ingropa£i impreuna” cu Isus, Aceasta este poarta vie ii!„Insufle$i$i impreuna” cu Isus,De atingerea mare ei respira|ii a lui Dumnezeu;„Invia$i impreuna” cu Isus,Unde i£i este boldul, Moarte?

„Traind impreuna” cu Isus,Umbland pe acest pamant cu Dumnezeu;Spunandu-I tot ce facem,

Aruncand asupra Lui fiecare povara.Traind viaa Lui pentru al ii,Cautand doar voia Lui,Odihnindu-ne sub umbra Lui,Cu o inima intotdeauna bucuroasa §i lini tita.

„A§ezap impreuna” cu Isus,In „laca§urile cere§ti” ale dragostei;Dragoste inegalabila —fara sfar it,

„A§eza i impreuna”Pentru a trai via£alui Dumnezeu,§i astfel sa ca tigamaceasta lume neiubitoarePrin dragostea Sa atat de adanca §i de larga.

In inima Tatalui de



Capitolul 16

Viata de Jnviere

Crucea lui Hristos, a§a cum o predica Pavel, confine toateelementele regenerarii morale i ale vie£ii spirituale. El niciodata nuS-a laudat cu crucea ca §i cu un amanunt neinsemnat, ci ca §1 cuceva care ilustra § 1, putem spune, chiar intruchipa lungimea §1

latimea, adancimea inaltimea dragostei lui Dumnezeu. Pentruapostol crucea lui Hristos a inceput de la intrupare, pe de-o parte,§i a condus pana la maltare§i intronare, pe cealalta parte.

„Daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoarecu a Lui, vom fi una cu El §i printr-o inviere asemanatoare cu aLui” (Romani 6:5). Potrivit desavar§irii unirii noastre cu El inmoartea Lui va fi §i desavar irea unirii noastre cu El in inviereaLui. Necredinta respinge ceea ce a facut Hristos pentru ca, dupacum spune dr. Pfleiderer: „De impacarea obiectiva care a fostrealizata i$ moartea lui Hristos pot, pana la urma, sa beneficieze cu

adevarat in propriile conjtiinte doar aceia care o cunosc o con§tientizeaza, §1 se simt, in solidaritatea cu Hristos, atat de ‘una’cu El incat sunt in stare sa i i insu easca suflete te moartea Lui §1

viata cereasca §1 sa retraiasca viata §i moartea Sa; doar aceia care,intr-un cuvant, cred cu adevarat in Hristos.” Credin a lui Pavel §i-ainsult deplin tot ceea ce facuse Hristos ca reprezentantul sau. Els-a alaturat Mantuitorului sau pe cruce, a coborat cu El inmormant §i, deoarece a ie§it din mormant, a iegit §i el, pentru ca„in aceasta msu ire a mortii §1 invierii Domnului Isus exista treistadii corespondente cu vinerea, sambata duminica invierii.Hristos a murit pentru pacatele noastre; a fost lngropat, a inviatdinnouatreia zi: deci, sunt rastignit impreunacuHristos; numai



116 Calea crucii

Inmormantarea este pecetea pi certificatul mortii.Inmormantarea lui Hristos in mormantul sapat in piatra a dat

dovezi clare despre moartea Sa. Dupmanii Sai au zis: „Acesta estesfarpitul unei alte decep ii”, in timp ce prietenii Lui au spus:„Ne-am increzut in faptul ca El va fi Cel care va izbavi Israelul.”Expresia „ingropat cu Hristos” denota, astfel, moartea noastraabsoluta impreuna cu El, de vreme ce un om care moare esteingropat. Rudele pi prietenii unui hindus converdt la creptinism —ca sa arate cat de mult 1-au respins - celebreaza inmormantarea luipi il trateaza ca pi cum nu ar mai exista dupa oficierea funeraliilor.

Pretuirea credintei care se concretizeaza in identificarea cuHristos in moartea Sa poate fi, la inceput, un secret ptiut doar denoi pi de Dumnezeu, dar nu poate ramane apa. Romanul de randdin dmpul in care a fost scrisa aceasta scrisoare era obipnuit cuamfiteatrul. El a devenit, prin legea asocierii, cumplit de brutalizatpana la cel mai inalt grad. Venind sub puterea lui Hristos, el amurit fa£a de cruzimea pi degradarea amfiteatrului pi, fiindca moda

vremii era ca nici un urmap al lui Hristos nu putea sa le

incuviinteze, el a devenit mort fata de societate §1, automat,secretul a fost descoperit curand, aflandu-se ca a intrat in randurilecelor care II urmau pe Isus cel dispre|uit. El era mort pi ingropatfata de aceste lucruri apa cum trupul Sau a fost intins in mormant.

Dupa cum am cunoscut ci to ii ce inseamna sa te intorci, insfar§it, de la mormant, acolo unde trupul unei persoane iubite denoi a fost apezat sa se odihneasca, in timp ce intarzii pentru a priviultima data sicriul pi te intorci cu ochii lncetopati de lacrimi, ptiindca totul s-a terminat, tot apa pi cei ce sunt cu adevarat morti pimgropati cu Hristos se gandesc la eul natural ca la ceva care a fostlnfapurat in giulgiul sau pi ingropat in mormantul intunecat cuHristos. Vechile obiceiuri, obsesii, pi pacate sunt, printr-o credintaneintrerupta, ispravite pi distruse complet. Astfel, Tersteegencanta:

Mort pi rastignit cu Tine, trecut dincolo de condamnarea aceea;Pacatul pi legea reduse la tacere pentru totdeauna in mormantul Tau.

Trecut dincolo de marele blestem, mort, eliberat de pacat;



Viata deinviere 117

Bucuria pi muzica pamantului nu sunt pentru Tine, nici pentru mine.

Mort pi distrus e trecutul pacatosului, nu doar pacatul; Viu, unde epti Tu, in glorie, pe tron.

Acum, haideti sa ne ocupam de cateva caracterisdci ale vie iide inviere. Ea ne introduce intr-o noua lume; pune capat tuturoropiniilor, nopunilor pi caracterului nostru vechi; deschide noisim uri in noi pi ne face sa vedem inaltul drept jos pi josul dreptinalt, intelepciunea drept nebunie pi nebunia drept in elepciune;

face ca prosperitatea pi adversitatea, lauda pi dezaprobarea sa fie,deopotriva nimic.1. Viata de inviere este marcata de caracterul perpetuu. Exista

animale care hiberneaza pi, practic vorbind, sunt moarte pentru unanodmp: ele abandoneaza vanatul pi obiceiurile lor, dar atuncicand caldura primaverii patrunde in lacapurile lor are loc o trezire a

vechilor instincte. Deci, exista acei oameni a caror moarte este atatde ireala incat abandonarea pacatului este doar temporara pi, in

timp ce se considera mor|i, esenta pacatului traiepte sub suprafataletargica, iar atunci cand motivul insensibilitatii ei dispare, seintoarce cu o via a revitalizata la toate obiceiurile pi caile vechi.

Aceasta nu a fost moartea pi via a de inviere a lui Isus. Aceasta arputea ins mna intrarea intr-o experien a in care nu erau permisecaderile in pacat, mai ales pentru credinta nepovaielnica. „Prinmoartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traiepte, traiepte pentru

Dumnezeu. Tot apa pi voi inpiva socotiti-va morti fata de pacat, pi vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani6:10, 11). Haideti sa accentuam acest odata pentru totdeauna. Nu artrebui sa existe recidiva in domeniul mortii. Pacatul este sicriulsufletului pi, daca am inviat, haideti sa ne asiguram ca nu neintoarcem in el. Nu ar trebui sa existe vizite periodice la mormant;trebuie sa murim odata pentru totdeauna fata de pacat pi, dupa cumIsus nu s-a intors niciodata la mormant dupa ce 1-aparasit, haideti

sa decidem prin puterea Duhului Sfant sa nu ne mai intoarcemniciodata, ca sa se poata spune despre noi, referitor la vechile



118 Calea crucii

tovarapii, obiceiuri pi dorin e, ceea ce s-a spus despre Domnulnostru: „Nu este aici; a inviat.”

2. Din non aceasta viata estemarcata deactivitate. Trebuie sa fim viipentru Dumnezeu, apa cum a fost Isus cel inviat. Cuvintele vizeazao viata in care Dumnezeu este singura tinta. O viata care, in fiecaregand, cuvant pi fapta, este pentru Dumnezeu. A fi viu pentrucineva inseamna a fi foarte devotat pentru progresul intereselorpersoanei respective. Negustorul nu li vrea ca asistenp doar peaceia care ipi tin mainile departe de sertarul unde ipi tine banii, cipe aceia care sunt atat de vii pentru el incat fac din interesele luiinteresele lor.

Devierea busolei unui vas de la adevaratul meridian magneticeste cauzata de prezenta apropiata a fierului. Aceasta influenta carederanjeaza trebuie sa fie neutralizata; daca nu, busola va devenilipsita de valoare. Devierea sufletului de la cursul lui spre Dumnezeu este cauzata de prezenta pacatului pi, atata timp cat pacatul ramanenerastignit vom fi vii prin puterea lui pi, astfel, nu vom fi cuadevarat vii pentru Dumnezeu. In sufletul nesfin it exista for{;ecare deranjeaza: ele ne impiedica sa auzim vocea lui Dumnezeu pi

sa facem voia Lui.Cand Pavel a fost acuzat de catre corinteni de upuratate pi

capricii el a negat acuzatia argumentand ca este creptin duhovnicesc(2 Corinteni 1:17) „Hotararile mele sunt nipte hotarari pe care leiau in felul lumii ca sa fie in mine «Da, da» pi «Nu, nu».” Fiintainterioara a lui Pavel a fost odata ca o multime indisciplinata, dincare se auzeau vocile propriului interes, ale ambitiei pi alediploma iei, dar acum nu mai era la fel. El spune ca este intarit in

Hristos pi uns (2 Corinteni 1:21), ceea ce inseamna eliberare detoate dorintele personale egoiste, izbavire de acele patimi al carornume este legiune, pi puterea de a sta la picioarele lui Isus imbracatpi intreg la minte! Un om care este eliberat de nenumaratelemotiva ii ale voin ei eului se mipca precum soarele —constant,maiestuos, fara varia ii, fara umbra intoarcerii. Cursul sau poate ficalculat. Pavel a afirmat ca datorita faptului ca era in Hristos, nuputea fi viclean, nu putea manevra sau ascunde lucrurile.



Viata deinviere 119

Plinatatea vietii se va concretiza, cu siguranta, in activitate pi inintensitate. Omului care este cu adevarat unit cu Hristos ii este

distrusa viata pi, in locul ei, ii este transmisa via|a lui Hristos. Viatape care Hristos o reproduce in noi nu poate fi inerta, nemiloasa,rece, zgarcita, sau indiferenta fata de bucuriile pi intristarileoamenilor. Acea via|a se va dezvolta —atata timp cat nu oimpiedica nimic —intr-un mod la fel de natural precum vi|aproduce struguri. „Marturisesc ca nu inteleg starea de inviere aanumitor creptini care declara ca au atins-o pi care, totupi, ramanintreaga lor viata intr-o stare lipsita de putere pi de saracie; pentruca de aici sufletul preia o viata adevarata. Faptele unui om inviatsunt faptele vietii; pi daca sufletul ramane fara viata el poate fi mortsau ingropat, dar nu viu. Un suflet inviat ar trebui sa fie in stare sasavarpeasca fara dificultate toate faptele pe care le-a indeplinit intrecut, cu conditia ca acestea sa fie facute in Dumnezeu. Cei carese cred a fi inviap impreuna cu Hristos, sunt totupi opriti dincrepterea lor spirituals pi incapabili de consacrare —ei nu au o viata

de inviere, pentru ca totul ii este inapoiat insutit sufletului,” spuneMadame Guyon.Nu trebuie sa existe loc pentru obiectia care spune ca aceasta

viata de uniune perfecta cu un Salvator inviat duce la o viata deintrospecpe, foarte meditadva. Este dificil sa detectezi cevaintrospeotiv in vietile lui George Fox pi John Wesley, de exemplu,dupa ce aceptia au intrat in via$a de inviere. Vietile lor erau pline dehar pi de activitati sfinte, care ii faceau sa se uite pe ei. Ca pi

Stapanul lor, ei erau unpi cu Duhul Sfant pi cu putere, pi mergeaudin loc in loc pentru a face bine pi pentru a-i vindeca pe cei careerau apasati de diavol, pentru ca Dumnezeu era cu ei (Faptele

Apostolilor 10:38). Aceasta viata de inviere nu este ini iativa vreunui model stralucit, ci lucrarea launtrica a unei Persoane vii. Viata lui Hristos este doar dezvoltarea exterioara a naturii cristice, via a care se manifesta dupa modelul Lui. Unirea personala siperseverenta cu El face sa fie la fel de upor pentru credincios safaca lucruri pe placul Domnului precum este pentru mladita sapoarte fructul delicios atunci cand este in reala partapie cu vita.„Cine ramane in Mine pi in cine raman Eu aduce mult rod; caci



120 Calea crucii

desparti i de Mine nu puteti face nimic” (loan 15:5). „Adevarat,adevarat va spun ca cine crede in Mine va face pi el lucrarile pe

care le fac Eu; ba inca va face altele pi mai mari decat acestea;pentru ca Eu ma due la Tatal” (loan 14:12).3. Aceasta viata deinviereestecaracteri ata denoutate. In tot ce este

cu adevarat de la Dumnezeu exista o simpla prospetime pi noutate.Suntem inviati cu Isus pentru ca de acum incolo sa putem umblaintr-o „noua viata” pi, „daca este cineva in Hristos este o fapturanoua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi”(2 Corinteni 5:17). Dumnezeu nu este un Dumnezeu al mor ii, ci

al vie ii, pi aceasta noutate a vietii este bucuria care incununeazaunirea cu Isus Cel inviat. Grepim atunci cand facem dinmormantul mistic tinta noastra, pentru ca noi suntem copiiimvierii pi £inta noastra este viata care e atat de energica, deproaspata, libera pi voioasa incat aceste cuvinte nu reupesc sadescrie binecuvantarea ei. Aceasta noua via$a este atat de cereascain caracterul ei incat il face pe posesorul ei sensibil la toatelucrurile pentru care are afinitate, atat in Ceruri, cat pi pe pamant.Cine se poate bucura de sunetele pi de priveliptile acestei lumi debasm —care nu sunt decat stofa hainei in care s-a imbracatinvizibilul —ca omul care traiepte intr-o continua desfatare in ceeace privepte via£a proaspata a lui Dumnezeu? Fiind adus in armonieperfecta cu Dumnezeu, el cantarepte fiecare lucru potrivit rela ieisale adevarate pi divine —totul in Dumnezeu p Dumnezeu in tot. Elcanta apa cum numai un copil al invierii o poate face:

Cerul de sus este de un albastru mai deschis

Pamantul din jur este de un verde mai dulceCeva traiepte in fiecare nuan aCe ochiul fara Hristos nu a vazut vreodata;

Pasari pline de triluri mai vesele,Flori cu o frumusete mai profunda stralucescDe cand ptiu apacum ptiuacum,Ca eu sunt al Lui iar El este al meu.



Viata deinviere 121

In tot ceea ce este cu adevarat de la Dumnezeu, exista oprospejime pi o noutate unica. Credinciosul rastignit pi inviat are o

inima noua pi un duh nou; printr-o cale noua pi vie, el intra in loculsfant; umbla intr-o via|a care este noua, in fiecare clipa; desfatarealui consta in a asculta noua porunca; mdurarile lui sunt noi infiecare dimineata; cu o limba noua canta o cantare noua; pi purtandun nume nou este menit sa domneasca lmpreuna cu Domnul lui inacea imparatie despre care Dumnezeu spune: „Iata, Eu fac toatelucrurile noi!”

4. Viata deinviereesteo viata ascunsd. „Caci voi ati murit, pi viata

voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Coloseni 3:3).„Cine se lipepte de Domnul este un singur trup cu El” (1 Corinteni6:17). „Nu-mi este rupine sa spun ca exista o experien a a unirii cuDumnezeu ce este catalogata drept panteista, in care Dumnezeu amdeplinit toate nevoile sufletului pi a devenit puterea careactioneaza in interiorul fiin£ei umane; ca omul care este astfel unitcu Dumnezeu se mipca dupa cum se mipca Dumnezeu piactioneaza apa cum Domnul vrea in circumstance in care este

pus. Dumnezeu poate fi totul in tot in secolul al XX-lea la fel debine ca in primul secol pi nu e nevoie sa II consideram a fi cevamai pufin decat vrea El sa fie pentru aceia care se incred in El”,spune dr. J. Rendel Harris.

Primii ucenici pi-au dobandit cea mai mare parte a puterii pi acurajului lor din acest fapt. Astfel, Pavel a scris: „§i ptim ca Cel cea inviat pe Domnul Isus ne va invia pi pe noi impreuna cu voi: deaceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru deafara se trece, totupi omul nostru dinlauntru se innoiepte din zi inzi” (2 Corinteni 4:14, 16). Liniptea prezen ei lui Dumnezeu s-aapternut peste omul care a scris aceste cuvinte pi nu a fost speriatde nimic din partea adversarilor lui; traindu-pi via a „dincolo deperdea”, a ptiut ca chiar daca avea parte de cea mai mareimpotrivire (vezi Romani 8:35-37), el era mai mult decat biruitorprin Aceia care 1-a iubit. Dupmanii pot sa racneasca, furtunile potsa bata, impara ii pamantului pot sa se rascoale impotriva unpilorDomnului; dar chiar daca circumferinta era in vartej, centrul eraliniptit, secretul fiind o via a ascunsa cu Hristos unde nici o sageata



122 Calea crucii

ascutita din arcul dupmanului nu putea sa patrunda, pi unde era ocontinua „odihna pi linipte pentru totdeauna” (Isaia 32:17).

Intr-una din vaile din Perthshire exista un copac care se ridicape partea pietroasa a unui mic parau unde nu era un sol potrivitpentru a-pi raspandi radacinile sau prin care putea fi hranit. Timpindelungat, copacul acesta a fost pipernicit pi nesanatos dar, intimp, pi-a trimis o ramificatie pe partea cealalta a unui pod stramt,pentru oi, care era foarte aproape de el, printr-un instinct vegetalminunat. Apoi, fixandu-se in pamantul bogat de pe malul celalalt alparaului, a inceput sa ipi ia seva pi sa se intre ina pi, astfel, rapid, adevenit viguros. Pentru credincios invierea lui Isus este ceea ce a

fost micul pod pentru copac. Daca radacinile vietii noastre se aflain Domnul nostru inviat nu ar trebui sa fim pipernici i pinesanatopi, apa cum sunt cei care intotdeauna vor cauta hranapentru via$a lor spirituals in solul nepotrivit al acestei lumi. „Apa

vorbepte Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om,care se sprijinepte pe un muritor pi ipi abate inima de la Domnul!Caci este ca un nenorocit in pustie pi nu vede venind fericirea;locuiepte in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat pi fara

locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul pi acarui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa apecare-pi intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand

vine, pi frunzipul lui ramane verde; in anul secetei nu se teme pi nuinceteaza sa aduca rod” (Ieremia 17:5-8).

Tauler spune foarte frumos: „Precum un magnet atrage fieruldupa el, tot apa Hristos atrage toate lucrurile care au fost vreodataatinse de El; pi apa cum, fierul care este impregnat de energia

magnetului care 1-a atins, urmeaza piatra in amonte, chiar dacaacest lucru este contrar naturii sale, pi chiar daca nu se poateodihni in locul lui cel mai potrivit, se lupta sa se ridice deasupra lui,pe mal imi; tot apa, toate sufletele care au fost atinse de acelapimagnet —Hristos —nu pot fi robite nici de bucurie, nici de durere,ci se ridica intotdeauna inspre Dumnezeu, pi ies din ei inpipi. Ipiuita propria natura pi urmeaza atingerea lui Dumnezeu; o urmeazamai direct, mai fizic, pe masura ce sunt atinpi de degetul luiDumnezeu.”



Viata deinviere 123

5. j Din nou, adevarata viata deinviereesteo viata neschimbata. Preo ialui Aaron a fost marcata de intreruperi pi de schimbari, dupa cumne spune scriitorul Epistolei catre Evrei. „Mai mult, acolo au fostpreoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramanapururea. Dar El, fiindca ramane in veac, are o preo ie care nupoate trece de la unul la altul. De aceea, pi poate sa mantuiasca inchip desavarpit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentruca traiepte pururea ca sa mijloceasca pentru ei” (Evrei 7:23-25).Intregul sistem a fost marcat de schimbare, slabiciune pi moarte.

Nu putea afecta nimic din ceea ce era trainic, permanent, cu a tatmai pujdn ceea ce era etern. Iar via a launtrica a inchinatoruluicorespundea sistemului, era marcata de fluctuate pi dezintegrare.

Atunci exista o scuza pentru o via a spirituals cu intreruperi; acumnu exista nici o scuza deoarece Preotul nostru „traiepte pururea.”

Via a pe care o traiepte El este plina de putere pi de energieirezistibile, pi este trainica, indestructibila in caracterul sau. Este o

via$a care tine piept cu succes modei vremii, framantarii date de

progresul ptiin ei pi atacurilor violente ale criticii ostile. Apa cum viata in puterea careia lucreaza El este neschimbatoare, tot astfel pi viata pe care El o lucreaza in cei care sunt in perfecta unire cu Eleste o viata neschimbatoare. §i, deoarece nu exista nici o clipa incare preopa Sa, grija Sa protectoare, mila Sa iubitoare, sprijinulSau, pi lucrarea pe care o face in noi pentru a ne da puterea unei

vie$i fara sfarpit, sa nu fie in plina actiune, putem sa ramanempentru totdeauna in puvoiul vietii care curge din tronul Domnuluinostru inviat prin puterea Duhului Sfant, care este trimis de Tatalpentru a fi purtatorul acestei viep de neschimbat, abundentepentru fiecare suflet care vrea sa o primeasca.

Vine la noi, daca vrem sa o primim, clipa de clipa, prinlucrarea dinlauntrul nostru a celuilalt eu al lui Hristos, prin via$acereasca, bucuria pi victoria cereasca:

Toata via a Cerului de sus,Toata via|a dragostei glorioase;

Caci „impara| ia lui Dumnezeu este neprihanire, pace pibucurie in Duhul Sfant.” Oscilarea care ne-a marcat pi ne-a



124 Calea crucii

tulburat via a in trecut nu mai trebuie sa marcheze experien anoastra pi nu vom mai avea parte de ea de vreme ce „umblam inlumina dupa cum El este in lumina”, pi recunoaptem pracdcadevarul —„toate izvoarele mele proaspete sunt in Tine.”

Din tot ceea ce am spus intelegem ca acum via a de inviereeste caracterizata, in cele din urma, de victorie totala // continua. „Hristosul inviat din morti nu mai moare: moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui” (Romani 6:9). Moartea lui Hristos ainsemnat cucerirea lumii, a firii pamantepti, pana pi a diavolului.„E1 a fost rastignit prin slabiciune; dar traiepte prin puterea lui

Dumnezeu. Tot astfel pi noi suntem slabi in El, dar, prin puterealui Dumnezeu vom fi plini de via£a cu El fata de voi” (2 Corinteni13:4). Trupul uman al lui Hristos a ajuns la sfarpitul capacitatilor piresurselor sale pi a murit de o slabiciune mortala. II vedem purtandpovara pacatului lumii, dispretuit pi respins, un om al suferin ei piobipnuit cu suferinta, ranit de grepelile noastre, strivit de rautatilenoastre; inconjurat de dupmani batjocoritori, biciuit, lovit, pocnit,legat de crucea rupinii pi apoi murind cu inima zdrobita.” A fost

rastignit in slabiciune, dar traiepte prin puterea lui Dumnezeu.”Cand Pavel vrea o ilustrare concreta a acestei puteri se

intoarce la mormantul lui Isus pi ne spune ca fluxul de putere alnvierii care a invadat acea forma lipsita de via£a, acea forta vitalairezistibila care a patruns in pamantul rece pi 1-a reinnoit pana canda fost plin de viata de inviere pi de frumusete in fiecare loc,reprezinta puterea care e „fa£a de noi, credinciopii” (Efeseni1:19,20). §i atunci cand, asemenea acelui trup epuizat pi obosit,

puterile noastre lnnascute simt aduse la un faliment total derespiratia distrugatoare a Duhului Sfant, ne aflam in locul in careputem incepe sa traim prin puterea lui Dumnezeu; unde El, Celcare L-a ridicat pe Isus din mormant, de pe pamant in cer, pi apoipe tronul lui Dumnezeu in cer, ne va ridica pi pe noi cu El. Putereacare a facut primul miracol este aceeapi pi pentru indeplinireaceluilalt (Coloseni 2:12).

Victoria Capului atrage cu sine victoria Trupului. In virtutea

unirii noastre cu Hristos suntem apezati sub influenta unei puteriascendente prin care suntem atrapi tot mai sus. Apa cum un om,



Viata deinviere 125

lntins pe pamant, se ridica pi sta drept, pozitia lui dreapta atragandcu sine toate madularele sale, tot apa Trupul simbolic al lui Isus

Hristos, Capul inviat, atrage inevitabil toate madularele simbolice.De asemenea, subordonarea fiecarei for£e, ostila sau prietenoasa,aduce cu sine victoria prezenta pi inaltarea fiecarui membru alBisericii adevarate, „care este trupul Lui, plinatatea Celui celmplinepte totulin tod” (Efeseni 1:19-23).



Capitolul 17

Casatoria cu altul

„Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos pi voi ati murit ince privepte Legea, ca sa fi i ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din

morti; pi aceasta ca sa aducem roada pentru Dumnezeu” (Romani7:4). Acesta este limbajul in care apostolul expune binecuvantarea

vietii de inviere. In capitolul 7 el ne arata ce inseamna sa fiicasatorit cu Legea, lucru expus in calitatea metaforica a unui so£.

Acesta este sfant pi spiritual, drept pi bun (vers. 12-14) pi ceredragoste perfecta pentru Dumnezeu pi dragoste perfecta pentruom. Aceasta dragoste vrea sa puna stapanire pe incompetentso iei sale, fiindca dragostea ei se centreaza pe sine, nu in

Dumnezeu. Sotul este dezamagit pi o ameninta cu moartea daca nuasculta. In dmp ce so ia recunoapte ca merita atat mustrarea, cat piamenig area, nu este in stare sa implineasca cerintek sotului ei,Legea, depi ea promite ascultare din nou pi din nou.

Daca ar avea puterea sa ii ofere ascultarea plina de dragoste pecare o cere, via a ei ar fi plina de fericire curata pentru ca, dupacum s-a spus: „Legea poate fi un so£ bun pentru un inger necazut,dar este unul extrem de nesatisfacator pentru o fiin a cazuta ‘fara

putere’ pi in care ‘nu locuiepte nimic bun.’ Legea presupune puterepi recomanda, rasplatepte folosirea ei potrivita: dar nu poate da«putere sufletelor fara tarie».”

Atunci cand acest prim so£ este jignit nu mai poate fi impacatniciodata. Daca sotia obiecteaza: „Dar doresc sa fac voia ta,” elraspunde: „Nu vorbi despre dorinte, implinepte-le!” „Dar”,continua sopa, „le-am indeplinit in aproape toate cazurile”, iar elspune doar: „cine tine toata Legea pi grepepte intr-un singur punct,

se face vinovat de tot.” „Nu pot fi iertata?” intreaba so|ia chinuita;el raspunde: „in natura mea nu este iertare;” „sufletul care a



128 Calea crucii

pacatuit va muri;” „blestema£i sunt toti cei care nu fac toatelucrurilescrise in cartea Mea.”

Dupa ce s-a straduit in zadar sa ofere ascultarea ceruta §istrigand constant: „Pentru mine este valabila dori, dara face ceea ceeste bine —nu,” sotia sfar$e§te prin a dispera, iar pedeapsaneascultarii va fi data atunci cand va veni Hristos. El il respecta, ilonoreaza, il iube te pe sot §i este de acord in totalitate cu cerin elesale §i cu drumul pe care il urmeaza. Dar in timp ce o condamnape so ie, ii este mila de ea $i, cu o adanca bunavointa, o iube§te.Nu poate face nimic pentru a mic ora sanctiunile cerin elor

sotului; el nu trebuie sa nu fie doar dezonorat, ci trebuie sa fieglorificat §i cinstit. Lui Hristos ii este atat de mila de sotie incat egata sa moara pentru ea; deci,prin trupul lui Hristos, noi devenimmorti fata de Lege. Legea sfanta dezonorata nu ii poate da decatun singur lucru so iei sale necredincioase —blestemul sau\ $i „Hristosne-a eliberat de sub blestemul Legii, facandu-Se blestem pentrunoi.” Blestemul pacatului inseamna abandonare din partea lui Dumne eu, §1 pe cruce, acel blestem, cu toate lucrurile care il

insotesc, a cazut pe sufletul nepatat al lui Isus. Detestat de oameni,parasit de Dumnezeu, toata ura pamantului, toata negura cerului §i blestemul pe care le meritam L-au luat ca victima a lor, §1

luandu-ne locul, ne-a scos de sub puterea lor. Am citdt despre anumite animale veninoase care mor in

momentul in care §i-au infipt acul $i otrava mortala in trupul victimei lor. Astfel are loc o moarte dubla —atat a fiintei caresufera, cat §i a atacatorului. Sub blestemul groaznic al Legii, Isus

i-a revarsat sufletul in moarte, dar in acela i moment Legea i-afolosit toata puterea ca judecator razbunator al celor care seidentifica impreuna cu Hristos. Zapisul cu poruncile lui care eraimpotriva noastra §i ne era potrivnic a devenit fara putere de

vreme ce a fost pironit pe crucea Lui. Din acel moment a devenitbonul deplata al unei datorii achitate. Tot dreptul §i putereacondamnarii care ii apartineau au fost puse pe crucea aceea. A fostplatit pana la ultimul banut. Legea nu are mai multa putere asupra

unui subiect mort decat are sotul asupra unei sopii moarte. Moarteaoricareia dintre partile contractate le elibereaza pe ambele de



Casatoria cu altul 129

obliga iile lor, pi in momentul in care ne consideram mor i inHristos, iepim de sub blestem pi putem canta: „Nu mai este nici o

osandire pentru mine, pentru ca sunt in Hristos Isus.”Eliberata de unirea cu Legea prin moartea Izbavitorului ei,

sotia este libera sa se recasatoreasca. Izbavitorul ei a inviat dinmorti pi, cerand-o in casatorie pe ea, cea pentru care a murit, inimaei este captigata, egoismul ei este invins pi, cu intregul ei suflet,intra intr-o relatie de dragoste. Nu are nevoie de nici o sanctiunelegala rigida pi aspra pentru a o face sa nu se revolte impotriva voiisotului ei; intre duhul ei pi al Lui este o asemenea unire incat

dragostea este Lege pi Legea este doar dragoste. Cerintele celui deal doilea So| sunt mai complete fata de cele ale primului, pentru caEl a venit in lume pentru a implini Legea, pi a murit pi a inviat dinnou astfel incat, fiind casatori i cu El, sa o putem implini pi noi;„pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupaindemnurile firii pamantepti, ci dupa indemnurile Duhului”(Romani 8:4). Sopa era prea slaba pentru a-1 asculta pe primul sot,iar el era prea slab pentru a-i oferi vreun sprijin; dar acum,fnvingatorul pacatului, al mortii pi al iadului este Mirele sufletuluiei. Legea s-a intrupat in El, Cel care a captigat inima sotiei pi„poruncileLui nu suntgrele” De aici pi tanguirea amara cu privire laincapaeitatea pi infrangerea din capitolul 7 —„nu fac cevreau, ci fac ce urasc! O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi?” —lasa loccantecului de victorie triumfatoare din capitolul 8: „Legea Duhuluide viata in Hristo.s Isus m-a izbavit de legea pacatului pi a morpi!”„Sunt mai mult decat biruitor prin Aceia care m-a iubit”, „dacaDumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?”

Romani 7 prezinta in mod detaliat nemul umirea unuia dintreso|i cu privire la Lege, cautand sa asculte poruncile, luptandu-se pidepunand efort. Capitolul 8 este limbajul biruin ei sufletului -„casatorita cu altul, chiar cu Aceia care a inviat din morti.” Inunirea cu El nu mai este osandire(versetul 1); nu va mai fi robie(versetul 2); nu va mai fi nelinijte(versetul 6); nu va mai fi moarte

(versetul TO); nu va mai fi boala (versetul 11); nu va mai fi neputinta (versetul 11); nu va mai fi de orientare(versetul 14); nu va mai fi



130 Calea crucii

sclavie(versetul 15); nu va mai fl indoiala (versetul 16); nu va mai fisaracie(versetul 17); nu va mai fi separare(versetul 38).

Haideti sa vedem mai departe ce presupune aceasta unire cuIsus prin casatorie. Pentru a exemplifica aceasta minunata relatecereasca, este folosita o relatie pamanteasca, cu care suntemobi nuiti $i ale carei conditii le cunoa?tem bine. Cand a scrisdespre ea in scrisoarea sa catre Efeseni, Pavel a spus: „Tainaaceasta este mare” (Efeseni 5:32). Acest lucru este, totuji, clar:scopurile lui Dumnezeu cu noi sunt pline de dragoste§i pot sa necople§easca in timp ce le contemplam. Nu i s-a dat o astfel de

demnitate nici unei alte creaturi, §i suntem condu i spreurmatoarea concluzie: caracterul uman, format in deplina unire cuIsus Hristos, §i prin lucrarea vizibila a Duhului Sfant, poate fi,chiar aici §i acum, un lucru mai mare£ decat am gasi oriunde inUnivers. Pozi ia noastra actuala, cea de logodnici ai lui Isus, esteunica; destinul nostru ca mireasa a Lui este unic; §i nu este demirare faptul ca, aceste conditii de incercari §i de pregatire la caresuntem supu i pentru a ne incadra in aceasta pozi| ie de inaltare,

distinc ie, sunt, de asemenea, unice.1. Prin aceasta casatoriea sujletului cu Isus devenimpartaji ai naturii divine (2 Petru 1:4). „Noi suntem madulare ale trupului Lui”(Efeseni 5:30). A§a cum femeia datora fiinta ei naturala barbatului,sursa§i capul ei, a a noi datoram lntreaga noastra fiinta spiritualslui Hristos, capul i sursa noastra: §i a§a cum femeia era un singurtrup cu barbatul in aceasta relatie naturala, a§a §1 noi, in intreaganoastra relatie spirituala —duh, suflet, trup —suntem una cu

Hristos. „De aceea va lasa omul pe tatal sau §i pe mama-sa se valipi de nevasta-sa §i cei doi vor fi un singur trup” (Efeseni 5:31). Aici, Hristos este „barbatul” din perspectiva apostolului iarBiserica —femeia. Aceste cuvinte sunt valabile pentru trecut,prezent $i viitor §i exprima unirea lui Hristos cu mireasa Lui —Biserica. Plecarea din sanul Tatalui —trecutul\ pregatirea Sa treptatapentru unire —pre%entul\ desavar irea ei infaptuita de El —viitorul. Suntem la fel de uniti cu El in trup la fel cum vom fi atunci candcerul §i pamantul vor rasuna de bucuria nuntii.




Oare ar trebui sa fim surprinpi in cazul in care, cu un astfel descop, Mitele nostru ceresc va fi gelos pe cea mai mica complicate

a vietilor noastre, pe cea mai mica deviere a sentimentelor noastrein directii diferite? „Partapi firii dumnezeiepti, dupa ce ap fugit destricaciunea, care este in lume prin pofte.” Trebuie sa fugim deaceasta stricaciune prin unirea cu Isus in moartea Sa, pentru ca eanu se afli in lucrurile care ne inconjoara, ci in propriile noastreinimi, pentru ca acolo domnesc acele sentimente vicioase pirautacioase a caror sursa pi radacina sunt marcate de cuvantul„pofta.” Lumea in care este coruptie se afla in noi. In masura in

care scapim de ea pi intram in minunata voie a lui Dumnezeu vom vedea cat de normal este ca El sa ne aiba in intregime pentru Sine;pi cum ai putea El, cu o asemenea dragoste, sa fie satisfacut deceva mai pupn decat aceasta? Aceasta unire perfecta a naturii cuDomnul nostru este, dupa cum spune Tauler, „cel mai drag pi celmai dorit lucru pe care Dumnezeu il va avea de la om: atunci omul

va fi atat de disponibil incat Dumnezeu va putea lucra in el tottimpul, fara sa se ascunda; pi de aceea, El mai spune —‘desfatarea

Mea este in fiii oamenilor.’ ”Cineva a atras atentia asupra celor trei stadii ale dragostei. In

primul rand, gandul principal al sufletului este: „Preaiubitul meueste al*meu pi eu sunt a lui” (Cantarea Cantarilor 2:16). In aceststadiu gandim in principal ca Hristos este al nostru, pi deci, intr-unfel, pentru placerea noastra. Apoi ajungem la „Eu sunt a iubituluimeu pi iubitul meu este al meu” (6:3). Controlul pi stapanirea Luiocupa primul loc in gandurile noastre. In final ajungem la „Eu

sunt a iubitului meu pi el dorepte dupa mine” (7:10) undeformularea „al meu” nu mai exista, in asigurarea perfecta adragostei, aceea ca a fi al Lui implica, intr-adevar, totul.

2. Casatoria sufletului cu Isus aducecu ea puterea dea oferi ascultare. Sopa celui de-al doilea so£ are cel putin tot atatea obligatii ca in

vremea cand era casatorita cu primul sop Ba mai mult, obligatiiksunt mult mai mari. Ganditi-va doar la urmatoarea imagine —primul sot spune: „Sa iubepti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata

inima ta”, dar al doilea spune: „Aceasta este porunca mea, sa vaiubiti unul pe celalalt cumv-amiubit Eu”, dandu-i un nou model



132 Calea crucii

pentru dragostea ei. Ceea ce inainte era o sarcina imposibila, acuma devenit un privilegiu incantator, pentru ca adevaratul scop al

acestei uniri se condnua in rugaciunea Mantuitorului: „pentru cadragostea cu care m-ai iubit Tu sa fie in ei $i Eu sa flu in ei” (loan17:26). „E1 este in poporul Sau” ca sa le aduca dragostea Tataluicare a inundat fiin a Lui cand a fost singur in aceasta lume; §i Eleste in ei pentru ca El sa arate permanent dragostea pe care opoarta pentru ei. Vocatia fiecarui credincios este aceasta: de a fiacela care reveleaza dragostea lui Hristos. Credinciosul este oepistola a lui Hristos —o epistola a dragostei Sale.” Astfel ca ceeace era imposibil printr-un principiu care constrange din afara, esteposibil in mod placut, printr-o putere impunatoare din interior. Aldoilea So| ofera, astfel, un nou motiv §i un nou model § 1, oricand,preaiubita Lui poate raspunde: „Dragostea lui Hristos maconstrange.” Ea nu sluje te acum in slova veche —Sinai, ci ininnoirea duhului —Rusaliile.

3. Cdsatoria cu Isus inseamna, deasemenea, rodniciecontinua. Suntem„ai Altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; $i aceasta ca saaducem roada pentru Dumnezeu” (Romani 7:4). Intr-un capitol

foarte cunoscut din Evanghelia Sfantului loan este expusa roadaunirii cu Hristos, numai ca figura de acolo este unavegetala\ in dmpce aici este unaconjugald.

„Roada pentru moarte”, ne spune Romani 7:5, este rezultatultrairii in came; a§a cum „roada pentru Dumnezeu” este rezultatulunirii cu Isus. „Roada” este manifestarea naturala spontana a vie iidin interior. Marea intrebare care se pune este —suntem intr-orelatie potrivita cu Isus? Este unirea noastra cu El atat de completa

incat fiecare por $i artera a fiin ei noastre sa fie deschise saprimeasca revarsarea condnua a vie|ii Sale? Daca este a?a, nutrebuie sa ne lngrijoram cu privire la roada. Daca avem grija deceea ce suntem, ceea ce facem i i va purta singur de grija.

Florile care vor foarte mult sa devina perfecte dublandu-sesfar esc prin a fi serbede. Aceasta unire misterioasa a naturiinoastre cu Isus inseamna o imbunatatire minunata; dar inseamna,de asemenea, $i reproducere pentru ca aceasta din urma, §i nulmbunatatirea, este scopul fiintelor maturizate. A a cum o vi£a care




i$i consuma toata energia producand lemn pi frunze ipi pierdescopul, tot apa pi sufletul care se preda lui Dumnezeu, careprimepte pi se dezvolta, dar care se da inapoi cand vine vorba sa sededice omului intr-o viata de sacrificiu pi cand impiedica implinireaunirii pe care Dumnezeu a facut-o posibila pentru asemeneapurtatori de struguri acri, ce trebuie sa fim atunci cand suntemseparati de unirea vitala cu El, Cel care este Vita dulce. Adevarataunire va fi urmata, printr-o lege spirituals minunata, de rodnicieabundenta.

4. Casatoria cu Isus va fi urmata deasemanare. La fel ca in via|a decasnicie, so ul pi so ia se asimileaza unul pe altul in afinitati, alegeri,ciudatenii, gandire pi chiar pi in fizionomie; deci, fiind „partapi cuHristos”, devenim in mod necesar asemenea lui Hristos. „CandDumnezeu pi-a trimis unicul Fiu ca singura cale de acces la El, a

vrut sa arate ca nu poate sa Ipi gaseasca placerea in ceva, sau nupoate sa aiba partapie cu ceva in care nu se vede asemanarea FiuluiSau. Nu putem avea o alta intrare in bunavoin a sau in placerea lui

Dumnezeu daca Hristos nu se vede in noi.” „Noi tojd privim cufata descoperita ca intr-o oglinda slava Domnului pi suntemschimbati in acelapi chip al Lui din slava in slava prin DuhulDomnului (2 Corinteni 3:18). Gandul apostolului nu pare a fireflectarea, radierea luminii pi frumuse| ii lui Hristos, ci primirea piinsupirea a ceea ce este prezentat vederii noastre. Apa cum oglindapare ca re|ine fata celui care se uita in ea, tot apa pi noi,deschizandu-ne fiinta spre Isus, incepem sa-L oglindim pe El inea, deoarece El vine cu asemanarea Lui, in persoana Duhului Saucare schimba, cu scopul de a locui pi a lucra in noi pana candacelapi chip ca cel pe care ll poarta El este lucrat pi desavarpit innoi; slava pi frumuse|ea Lui devine slava pi frumuse ea noastra pisuntem transformati din centru pana la fiecare punct exterior alfiin ei noastre.

5. In aceasta casatorieaverea sotului estepusa, bineinteles, la dispo itia

sotiei. Multi dintre noi ipi vor aminti povestea Lordului de Burleighpe care a imortalizat-o Tennyson. Deghizandu-se intr-un pictorpeisagist a captigat inima unei fecioare simple, de la £ara. Crezandca vor merge la casa taraneasca despre care i-a vorbit el pi in care



134 Calea crucii

urma sa i§i petreaca viata lor fericita de casnicie, au trecut prin maimulte locuinte frumoase pana cand -

... a zarit o poartaCu armoarii maiestuoase,§i sub poarta ea se-ntoarce,§i vede o vila mult mai marea aDecat toate celelalte pe care le vazuse inainteMul i servitori galanp, voio§iSe pleaca inaintea lui la u$a§i vorbesc cu un susur bland,

Cand raspund chemarii saleIn timp ce el pa e te cu pa§i tot mai fermiConducand-o din salon in salon.$i, in timp ce ea se mira, confuza,Neputand in elege,El se lntoarce demn §i binevoitor:„Toate acestea sunt ale mele $i ale tale.”

Prin aceasta unire a inimilor §i a vietilor, fata simpla de la £araa devenit Lady de Burleigh, §1 toata averea sotului a devenit a ei.Cine poate sa povesteasca despre averea pe care o mo§tenesc

cei care sunt uniti cu Isus, cu adevarat! In epistola catre Efeseni,Sf. Pavel vorbe te despre bogatiile nepatrunse ale Harului Sau(Efeseni 2:7). Apoi, el vorbejte despre bogatiile nepatrunseale luiHristos (3:8). Cuvantul tradus „de negrait” inseamna, literal, „atrage dincolo de tinta;’’ Sf. Pavel vrea sa spuna ca, de$i folosim cel

mai bogat limbaj, nu putem trage dincolo de tinta: bogatiile la carese gande te el intrec toata puterea limbii de a le exprima. In celalaltpasaj cuvantul nepatrunse” inseamna, literal, boga ii care nu pot fiexplorate. Nu numai ca nu le putem calcula, dar nu putem ajungeniciodata la sfar itul investigatiei noastre. In momentul in carecercetarile noastre au atins limita posibilului, in fata noastra selntinde, inca, un vast continent de bogatii neexplorate. §i, pemasura ce Mirele nostru ne conduce, El ne va da mtotdeauna cate

o noua descoperire a boga iei noastre in El §i, de fiecare data, ne va spune: „Toateacestea [sunt] ale Mele p aletale. "




6. Prin urmare, protectia Sotului esteyestrea de casatoriea sotiei Lui. Mireasa a lui Isus, nu lasa ca vreun pericol sa te sperie vreodata!

„Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; pi pe orice limbacare se va ridica la judecata impotriva ta o vei osandi” (Isaia 54:17).Isus, So£ul tau, este investit cu putere absoluta asupra lumiiacesteia. Toate fortele naturii sunt in mainile Lui. Toate puterile aceea ce noi numim legi naturale sunt sub controlul Sau. Toatefortele raului sunt sub picioarele Sale. El | ine sceptrul in mainileSale pi El e in control, guverneaza pi conduce cu putere absolutatot ce apartine istoriei rasei noastre pi intereselor celor pe care i-a

rascumparat cu sangele Sau pretios. In rugaciunea Sa de MarePreot vorbepte despre trei daruri: „dupa cum i-ai dat putere pesteorice faptura, ca sa dea viata vepnica tuturor acelora pe care I i-aidat Tu” (loan 17:2). El este investit de primul cu guvernarea lumii;prin al doilea, noi, cei care ne mcredem in El pentru mantuire,suntem dati Lui; prin al treilea, El ne da tuturor viata vepnica.Hristos este imbracat cu putere universala ca sa ne poata fitransmis ultimul dar. Tatal I-a dat toata puterea in cer pi pe pamant

ca sa ipi poata aduce mica turma in casa unde sunt multe lacapuri,prin pericole nenumarate.



Nu eu, ci Hristos sa fie onorat, iubit, lnal at

Nu eu, ci Hristos sa fie vazut, cunoscut, auzit,Nu eu, ci Hristos in fiecare privire §i acpune,Nu eu, ci Hristos in fiecare gand sau cuvant.

Nu eu, ci Hristos sa mangaie bland in triste eNu eu, ci Hristos sa §tearga lacrima ce curge.Nu eu, ci Hristos sa ridice povara greaNu eu, ci Hristos sa indeparteze toata frica.

Nu eu, ci Hristos, nici un cuvant nefolositor sa nu iasa vreodataHristos, doar Hristos nici un freamat inutilHristos, doar Hristos, nici o fiin a ce se crede importantaHristos, doar Hristos, nici o urma a „eului” sa nu fie gasita.

Nu eu, ci Hristos sa poarte de grija fiecarei nevoi de-a mea,Nu eu, ci Hristos sa fie taria§i sanatatea mea;Hristos, doar Hristos pentru timp, suflet §1 duh,Hristos, doar Hristos sa i§i traiasca astfel via a in mine.

Hristos, doar Hristos sa imi umple viziunea pentru totdeaunaCurand voi vedea in intregime slava ce se va distinge degraba,Hristos, doar Hristos, fiecare dorin a a mea lmplinita -Hristos, doar Hristos sa fie totul in tot pentru mine.

A. B. Simpson



Capitolul 18

„Nu eu, ci Hristos”

Intr-o zi, dupa convertirea lui, Augustin a fost vazut pe strada

de catre o femeie cu care se intovarapise in viata lui de pacat, picand a vazut-o, a mceput sa fuga. Ea a alergat dupa el pi a strigat:

—Augustin, de ce fugi, sunt eu! §i Augustin a raspuns:—Fug pentru ca nu mai sunt eu.TTinta spre care Duhul Sfant conduce orice suflet nascut din

nou este exprimata izbitor de Sf. Pavel in cuvintele familiare de lainceputul acestui capitol: „Nu eu, ci Hristos.” Unii au ajuns inmod ciudat la concluzia ca Omenescul Eu nu este perfectat de un

asemenea progres, pe care am incercat sa-1 descriem; eul este dat lamoarte pi prin puterea Duhului Sfant este mereu tinut in moarte,in timp ce Hristos ia locul eului pi domnepte in mod suprem petronul fiin ei a carei intreaga guvernare este pe umerii Lui.

lata cea mai importanta intrebare intalnita intre cei care seaduna in jurul acestui subiect: Cum este posibil sa traiesc in apa felmeat cei din jurul meu sa vada mereu: „Nu eu, ci Hristos”?Credem ca raspunsul se gasepte in mare parte in ceea ce Sf. Pavel

numepte „a ne imbraca” cu Hristos. Apa cum printre buruieni, acelea care sunt pictate in culori

atragatoare sunt tot buruieni, tot astfel, printre roadele vietii fireptiexista unele care au un aspect mai frumos decat celelalte, dar cutoate acestea, sunt produsul min ii carnale. Augustin a vorbit dur,dar nu suficient de dur atunci cand a spus: „Chiar virtu ile noastrenu sunt altceva decat pacate splendide.” „Sentimentele, oricat defrumoase ar fi in locul pe care ll ocupa in structura mintala, oricatde interesante pi importante ar fi in func ia lor exterioara, au simtit,ca orice alta parte a fiin ei noastre mintale, efectele starii noastredepravate pi decazute. Uneori, nu folosesc puterea destinata lor,



138 Calea crucii

dar, mai frecvent, gre esc fie prin faptul ca sunt gre it direcponate,fie prin faptul ca sunt excesiv de puternice. In urma unei upoare

cercetari a naturii umane, este evident faptul ca ele necesita oreglare permanenta; cu alte cuvinte, au nevoie sa fie sfintite.”Cand Ignatius a declarat: „Dragostea mea este rastignita!” a

vrut sa spuna ca afectiunea lui naturala, pamanteasca —cu toatepatimile ei —era atarnata pe cruce§i ca el revendicase, §i primise inlocul acesteia, o dragoste cereasca §i nemuritoare. De ce exista oasemenea lipsa de dragoste printre cre tini? De ce emblemaadevaratei ucenicii este atat de rar vazuta? Oare nu este din cauzaca fiii lui Dumnezeu nu au invatat sa se dezbrace de vecheadragoste, care este atat de limitata in puterea ei de exprimare §1 atatde u§or provocata, $i sa se imbrace cu dragostea lui Isus care nu semanie, nu se gande te la rau, acopera totul, crede totul,nadajduiepte totul, sufera totul, $i care nu va pieri niciodata?

„Daca cineva moare fata de orice asemanare cu firea”, spuneTauler, „atunci curgerea sau izvorul lui este dragoste Divina, iarfluxul sau refluxul lui este, de asemenea, dragoste Divina. Astfel,se intampla ca oameni care nu sunt morti fata de ei in§i$i iubesc

adesea prin fire, inchipuindu- i ca o fac prin har, §i cand suntinvinova iti de aceasta, sunt tulburati §1 foarte manio§i; prin aceastaar trebui sa-$i dea seama ca dragostea lor este fireasca. Caciadevarata dragoste divina este totdeauna rabdatoare pi sufera totul;se lasa sa fie urata, dar nu urapte pe nimeni §1 considera ca totuleste spre bine; dar oamenii care nu sunt morti fata de ei lnpipi sunttotdeauna agitap. ?i li se tulbura pacea atunci cand sunt contrazipi.”

Dezbracarea de dragostea noastra umana imperfecta infectata

de pacat, ?i msu irea dragostei lui Dumnezeu in Isus Hristos, ne vaizbavi de ceea ce a fost numit o partinirenecontrolata, adica, deataparile particulare fata de anumite persoane care in general existafara un motiv adecvat, pi care au tendinta sa fie inso ite de antipatiicorespunzatoare fata de alte persoane. Cand ne acordamincrederea §i afectiunea in mod diferit, aceasta trebuie sa fie dinmotive §i pe temeiuri pe care Dumnezeu le poate aproba.

Secretul pentru a avea o dragoste constanta consta in

revendicarea implinirii dorintei lui Hristos, clipa de clipa:



„Nu eu, ci Hristos ” 139

„Dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei pi Eu sa fiu in ei' (loan 17:26). Salapluirea lui Isus inauntru pi salapluirea dragosteidivine inauntru sunt intelese aici ca fiind unul pi acelapi lucru, pi elesunt mtr-adevar inseparable. Conditiile prin care aceasta dragostepoate fi a noastra sunt clar revelate. Acestea sunt separaredeturner. „Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume” (vers.16); ascultaredeCuvant „Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai datTu. Ei le-au primit” (vers. 8); pi unitate cu copiii lui Dumnezeu: „Pentru ca ei sa fie una” (vers. 22).

Ceea ce am spus despre dragostea fireasca pi despre cea divinase aplica, de asemenea, rabdarii umane pi rabdarii divine. Cat demulta tulburare intervine in viata omului pi in viata celor din jurullui, daca acesta nu cunoapte nimic din arta de a-pi insupi rabdarealui Isus. Daca masa mtarzie cu cateva minute, sau daca poferul detaxi este inevitabil impiedicat sa ipi lmplineasca sarcinile, daca opredica este pu in mai lunga decat de obicei sau daca cineva a caruimantuire este dorita e neobipnuit de respingator pi de indaratnic,

rabdarea omeneasca ajunge foarte repede la capat. Aceastaconduce intotdeauna la pierderea pi ranirea nu doar a unuia, ci amultor indivizi; caci, dupa cum am spus, spiritul nerabdator nusufera niciodata singur.

Nu este aceasta manifestare a nerabdarii descoperirea unuiduh care inca se invartepte in mare parte in jurul eului uman? Faralndoiala ca apa este, pi nu exista decat un singur leac pentru el —revendicarea continua a mor| ii fa a de sine pi zilnica imbracare curabdarea de miel a lui Isus Hristos. Daca traim incontinuu incentrul voii lui Dumnezeu, nimic nu ne poate pune rabdarea laincercare decat prin hotararea sau permisiunea Lui, iar atunci candtrenul mtarzie sau scrisoarea nu ajunge la destinatie, avem prilejulde a dovedi daca rabdarea noastra este umana sau divina, dacaapar ine omului vechi sau omului nou. „Dumnezeu nu compunemuzica vietii noastre fara un plan. Fie ca noi sa invatam timpii pi sa

nu fim descuraja i de pauze. Daca ne spunem tripti : «Nu existamuzica intr-o pauza»”, haideti sa nu uitam ca in aceasta perioada areloc procesul decompunerea ei. Compunerea muzicii este adesea unproces lent pi dureros in aceasta viata. Cu cata rabdare lucreaza



140 Calea crucii

Dumnezeu ca sa ne inve e! Cat de mult apteapta El ca noi sainva am lectia.”

Bunatatea pi generozitatea umana sunt adesea grepite. Adesea,binele este facut doar dintr-un simplu impuls al naturii. Deexemplu, uneori sunt da£i mult prea multi bani pentru un scop, pialteori sunt dati mult prea putini bani sau chiar deloc pentru unscop care are mare nevoie de ajutor urgent, din nici un alt motiv inafara de acela pe care ni 1-a impus bunatatea noastra. Cel maiadesea, generozitatea nesfin ita nu-pi va atinge scopul, facand maidegraba rau decat bine. Putem face lucrul potrivit la vremeapotrivita daca ne imbracam cu intelepciunea pi generozitatea luiIsus Hristos in cazul respectiv. Dumnezeu tine in mainile Saleremediul tuturor relelor care exista in lume. Atunci cand oferaacest remediu, El folosepte oamenii Sai ca instrumente. Darremediul nu are efect nici pentru subiect, nici pentru intermediar,decat atunci cand este aplicat sub supravegherea lui Dumnezeu, latimpul Lui pi in modul Lui.

La acest proces de „imbracare” se face referire atat in Vechiulcat pi in Noul Testament (lsaia 59:16,17; 61:10; Psalmul 132:16;

Zaharia 3:1-5; Luca 15:22; Romani 13:14; Efeseni 4:22-24;Coloseni 3:8-14; Apocalipsa 19:8). Din aceste pasaje este evidentfaptul ca partapia in moarte cu Hristos este echivalenta cudezbracarea de omul vechi pi partapia in viata cu El esteechivalenta cu imbracarea in omul cel nou. Cuvantul „vepmant”care initial insemna imbracaminte, acum inseamna ornamentelesufletului. „Conptiinta, sentimentele, vointa, gandurile, reprezintarazboaiele de $esut din suflet pi prin activitatea lor neintrerupta

urzesc o tesatura fina de calitati morale care imbraca sufletul cu opurtare corespunzatoare lui.”Nu ne putem imbraca cu ceea ce este noupeste ceea ce este

vechi, apa cum au proclamat unii in mod ciudat. Omul vechidevine corupt potrivit poftelor amagirii, pi daca nu ne dezbracamde el, ipi va infapura haina otravitoare in jurul nostru —care,potrivit cu natura ei adanca, va deveni din ce in ce mai corupta —pana cand ajungem la acea constanta a caracterului care estedescrisa ca mtinaciune (Apocalipsa 22:11). Din contra, omul nou,



„Nu eu, ci Hristos” 141

printr-un proces continuu „se lnnoiepte spre cunoptinta, dupachipul Celui ce 1-a facut” (Coloseni 3:10). $i aceasta transformarein Chipul Lui minunat este sfarpitul dezbracarilor pi imbracarilornoastre.

Oricat de des ne-am aminti faptul ca noi ne „dezbracam” desine numai „imbracandu-ne” cu Hristos, nu este niciodataindeajuns. Natura noastra morala urapte golul care se produceatunci cand un sentiment vechi care parasepte cele mai adancicolturi ale fiin ei noastre nu este urmat de un sentiment nou.

Vechiul monarh - imperiosul Eu - ipi va pastra pozi ia pana candnoul monarh - Dragostea intrupata - este invitat sa inlocuiascatiranul, sa readuca liniptea pi sa Se introneze in fiin a noastra.Monarhul conducator nu va renun a la conducerea ra iunii; nimicnu-1 poate inlatura decat Adversarul sau biruitor, Isus, a Caruidragoste este prescriptia data in mod divin pentru exorcizareasinelui. „E1 a murit pentru toti, pentru ca cei ce trdiesc, sa nu mai traiascapentru ei znjifi, ci pentru Cel ce a murit pi a inviat pentru ei.”

George Fox a spus: „Am vazut o mare de lumina pi o mare aslovei; pi marea de lumina s-a revarsat in marea slovei pi ainghitit-o pentru totdeauna.”

Dragostea a luat Harpa Vietii pi a cantat cu putere pe toate corzile ei - A atins coarda sinelui care, in muzica glorioasa, a disparut.

Nu putem incheia mai bine acest capitol decat citand cuvinteleacelui mare ganditor pi creptin curajos, regretatul dr. R. W. Dale.„Trebuie sa ne «descotorosim» de vechiul sine. Noi nu suntemafectapi intr-un singur madular sau intr-un singur organ; chiarizvoarele vietii noastre sunt murdare; coruptia deja s-a instalat.Intreaga structura a caracterului nostru moral pi a obiceiurilornoastre anterioare trebuie demolata pi ruinele trebuie indepartate,pentru ca zidirea sa poata fi reinceputa lnca de la temelie. Trebuie sa

ne imbrdcamcu Hristos. Trebuiesa nemsujimfiecare element distinct al neprihdnirii p al sfinteniei Lui. Trebuie sa ne insupim smerenia Lui,curajul Lui, blandetea Lui pi integritatea Lui invincibila; ura Lui fa£ade pacat pi mila Lui pentru cel cait; desfatarea Lui in neprihanireaaltorapi rabdareaLui candestevorbadeslabiciunile lor; supunerea



142 Calea crucii

tacuta cu care pi-a mdurat propriile suferinte pi compasiunea pentrusuferintele altora; indiferen a Lui pentru confort, bogatie pi onoare

pi pasiunea Lui pentru mantuirea oamenilor din toate pacatele pi detoate durerile lor. Trebuie sa ne insupim credinta Lui desavarpita inTatal pi loialitatea Lui perfecta fata de autoritatea Tatalui; placereaLui de a face voia Tatalui; ravna Lui pentru slava Tatalui.Perfecpunea spre care trebuie sa pntim nu este un simplu vis alimaginapei, ci perfectiunea pe care natura umana a atins-o, cuadevarat, in Hristos. Desavarpirea umana a lui Hristos a fost umanacu adevarat, dar a fost talmacita intr-un caracter uman pi in istorie,

viata lui Dumnezeu. El inca traiepte. Izvoarele viejii mele sunt in El.Scopul vepnic al Tatalui este ca dupa cum mladita primepte pidescopera viata care este in vita, tot astfel eu sa primesc pi sa revelez

viata care este in Hristos. Apadar, atunci cand incerc sa «ma imbrac»cu Hristos sau sa-mi insupesc umanitatea desavarpita pe careDumnezeu a creat-o in El, nu incerc sa imit o perfectiune care, induh pi forma, poate fi straina de temperamentul pi caracterul meumoral pi care este absolut dincolo de puterea mea; ci dezvolt o viata

pi o energie pe care Dumnezeu deja mi le-a dat. Daca sunt inHristos, fortele spirituale care au fost ilustrate in neprihanirea pisfintenia vietii lui Hristos sunt deja active in viata mea.

Insa aceste forte nu sunt pure instincte care actioneaza orbeptepi neinteligent; ele necesita controlul pi direc ionarea rapunii, fiindiluminate de Duhul lui Dumnezeu. Ele nu fac ca efortul moral sa nufie necesar; ele fac ca efortul moral sa fie posibil in forma lui cea maiactiva, pi lpi dobandesc triumful prin sustinerea unei trude viguroase

pi neintrerupte pentru atingerea perfecpunii morale pi spirituale.Hristos este atat profetia neprihanirii noastre, cat pi Jertfa pentrupacatele noastre.”

Mai presus de cantecul preo ilor;Mai presus de limbile galagioase ale indoielii stridente,

Auzim glasul bland pi upor al dragostei,Care lpi proclama mesajul simplu.Porunca ei rasuna din ceruri

In fiecare zi mai drag, mai dulce:„Duceti-va p dati la opartepiatra sinelui,§i lasati ca Hristos sa lnvie in voi.”



Capitolul 19

Salapluirea lui Hristos inlauntru

Salapluirea constant! a lui Hristos in inima credinciosului este

o experienta mai de dorit decat oricare alta. Ea constituie cununapi apogeul vietii creptine. Dumnezeu nu ne iarta doar vina noastrapi ne scapa de consecin ek El nu iarta spunand numai: „Du-tein pace pi nu mai pacatui”; El nu ne da doar o natura, aceea de aiubi binele pi de a uri raul; El nu vine in ajutorul nostru doar inispita pi necaz intervenind cu taria pi sprijinul Sau; ci, mai presus detoate acestea, El vine sa Ipi traiasca minunata via£a in noi, inPersoana Fiului Sau, Isus Hristos pi ne spune sa ducem pana la

capat mantuirea noastra cu frica pi cutremur „caci Dumnezeu este Aceia care lucreaza in voi pi va da, dupa placerea Lui, pi voin api

infaptuirea” (Filipeni 2:13).Unirea cu Domnul nostru inviat este de un asemenea fel incat

noi devenim partapi ai naturii Lui; preluand via a noastra spiritualsdin Duhul Sau, capacitatea mintala din mintea Sa, puterea noastrafizica din trupul Sau inviat pi puterea de a sluji din omnipotenta Sa.El este deja in noi, zorii zilei ce va sa vie. Suntem in legatura vitala

cu destinul nostru, acel minunat destin de tovarapie cu Hristosde-a lungul anilor. In aceasta experienta avem nadejdea ei. In noi,Hristos este nadejdea slavei care se va revela.

Binecuvanta i sunt fiii lui Dumnezeu,Ei sunt cumparap cu propriul sange al lui Isus Hristos;Una cu Dumnezeu, cu Isus una;Slava a inceput sa se arate in ei.

Dr. A. B. Simpson a spus ca cele doua avantaje mari aleacestui secret sunt simplitatea pi universalitatea lui. Nu este o



144 Calea crucii

multime complicate de ritualuri, ceremonii pi hotarari neinsemnateci o simpla pi cuprinzatoare indicatie care acopera totul pi care

trebuie sa fie aplicata in mod obipnuit; pi anume, Hristos pentrutot. §i, pe cat este de simpla, pe atat este de universala in aplicareaei. Nu exista latura a fiintei umane careia sa nu i se aplice, fie caeste vorba de viata interioara a sufletului, de nevoile trupului, decircumstance vietii, sau de exigentele datoriei pi ale muncii.

Dar aceasta viata are conditiile ei pi ne vom referi la ele in celece urmeaza.

I. DESPRINDERE (Filipeni 3:12-14)

„Nu ca am pi captigat premiul sau ca am pi ajuns desavarpit;dar alerg inainte, cautand sa-1 apuc, intrucat pi eu am fost apucat deHristos. Fratilor, eu nu cred ca 1-am apucat inca; dar fac un singurlucru: uitand ce este in urma mea pi aruncandu-ma spre ce esteinainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii cerepti a luiDumnezeu, in Hristos Isus.”

Comentariul episcopului de Durham asupra acestui pasaj este

atat de intelept pi luminos incat indraznesc sa il reproduc: „Odihnatotala a apostolului in Hristos, ca neprihanire a lui Dumnezeupentru el, pi apoi apropierea adanca de Domnul Sau, ca putere a luiDumnezeu in el, pare nu atat de mult sa interzica, cat sa alunge intotalitate pi sa excluda orice gand despre sine, in afara de cel alpropriei imperfectiuni. El scrie ca unul al carui ultim gand esteunul de satisfac ie cu privire la starea lui spirituala. Portia luispirituals, in Hristos, fiind ‘gasit in El ’ il umple cu ceva mai mult

decat cu o simpla satisfactie; este slava pi lauda lui. Dar atunci cand vorbepte despre starea lui spirituala, gandul pe care il are este acelaca totul este nedesavarpit pi in proces. El are o binecuvantareperfecta, dar este un recipient imperfect al ei; «el nu a atins-o».Este profund fericit, dar pi extrem de smerit. El a avut o viziune asfin eniei absolute care 1-a pazit foarte bine de iluzia gandului caeste desavarpit de sfant chiar in cea mai inalta stare de har.”

Daca nu ne vom detapa nu numai de lucrurile pacatoase, ci pide lucrurile fara rost, nu vom cunoapte niciodata aceasta



Salapluirea lui Hristos mlduntru 145

experienta in toata plinatatea pi gloria ei. Am citit despre un oculistinteligent care era pi un jucator foarte bun de crichet. Era foartepasionat de crichet, dar cateva zile de practicare a acestui sport iierau intotdeauna daunatoare pentru munca sa profesionaladelicata. Mana lui nu mai era atat de sigura ca maintea meciului decrichet In cele din urma, a trebuit sa aleaga intre a fi un mareoculist sau un mare jucator de crichet. A decis in favoarea primeioptduni pi s-a desprins de crichet pentru a-pi exercita mai precisslujba de a vindeca.

Trebuie, ca pi Pavel, sa uitam tot ce este in urma noastrarefuzand sa permitem ca mana moarta a trecutului sa se apeze pe viitorul sau prezentul nostru pi trebuie sa ne asurzim urechea lacare Satan ne sugereaza ca trecutul cu epecurile pi idealurilenerealizate este chiar anticiparea viitorului. Desprinpi de oricelucru ce ne-ar impiedica progresul trebuie sa ne aruncam spre ceeste inainte, amintindu-ne ca in aceasta viata nu exista finalitate.„Nu exista cauza mai comuna a declinului in viata bisericii ca cea a

stabilirii noastre pe locul al doilea”, a spus cineva.Ce ilustrare este aici —nu numai a desprinderii, ci pi a

intensita ii! Cel care nu a vazut vreodata un atlet „aruncandu-seinainte” spre tinta ca sa nu piarda nici cel mai mic avantaj, s-arputea sa nu perceapa for a exemplului Apostolului. „Este viatanoastra caracterizata de o astfel de intensitate?”

II. DETRONARE (2 Corinteni 5:14, 15)

„...fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti,toti deci au murit. §i El a murit pentru topi, pentru ca cei ce traiescsa nu mai traiasca pentru ei mpipi, ci pentru Cel ce a murit pi ainviat pentru ei.” Intrebarea pentru fiecare este aceasta: cine se aflape tron? Puterea care conduce inlauntru determina caracterul vietiimanifestate, deoarece un tron implica un rege.

Traim pentru noi sau pentru El, Cel care de dragul nostru amurit pi a inviat din nou? Daca traim pentru sine vom vedea caacesta este „robinetul principal lung, josnic, urat” din care |apneptetot ce este plin de ura. Daca puterea Duhului Sfant a fost chemata



146 Calea crucii

impotriva eului pentru a-1 detrona, vom descoperi in experien azilnica adevarul cuvintelor lui Charles Wesley:

Am tot mai mult din via a Ta,Pe masura ce vechiul Adam moare;Ingroapa-ma, Salvatorule, in mormantul Tau,Ca sa lnviez impreuna cu Tine.

Scriind despre Inward Cross (Crucea interioara), Romaine afirma:„Daca Hristos nu este totul in to£i, eul este vazut ca ceva mare| pi

va fi hrana pentru mandria importantei de sine pi a suficientei de

sine.” Cautati moartea pacatului unde vre i —ea nu va fi gasitadecat in moartea Sa. Fiind detronat in viata de puterea crucii luiIsus ... pacatul este supus la o moarte lenta, | inut pe cruce pentru amuri zilnic.” Sinele, ca personalitate, nu este distrus, ci inlocuit.Hristos ipi ocupa locul pe tron, iar rezultatul nu mai este via aeului, ci via£a lui Hristos. Nu am fost crea|i sa fim propriul nostrucentru; suntem excentrici pana in clipa in care ne gasim adevaratulcentru, Hristos. Cand eul parasepte tronul pi Hristos devine centrulpersonality noastre, atunci totul se rearanjeaza potrivit voii Salesuverane.

Traducerea Weymouth a cuvintelor lui Pavel este revelatoare:„Dragostea lui Hristos ne subjuga, concluzie la care am ajunsdatorita urmatorului lucru —ca moartea Unuia, care a murit pentruto£i, a fost moartea lor, pi ca El a murit pentru to£i pentru ca cei cetraiesc sa nu mai traiasca pentru ei, ci pentru Acela care a muritpentru ei pi a inviat.”

Aceasta este explicatia lui Pavel cu privire la constrangerea

dragostei lui Hristos. Apostolul a intrat din plin in scopul mor ii piinvierii Salvatorului sau, Hristos a fost intronat deplin pe tronul

vie pi sale, incat eul nu a mai avut niciodata loc in ea. El puteaspune, „nu mai traiesc eu.” Sunt mulp oameni care nu facniciodata diferenta in rugaciunile pi discuple lor intre Isus caSalvator, pi Isus ca Domn pi Rege. El trebuie sa fie Conducatorulabsolut, altfel posibilita ile inexprimabile ale chemarii creptinilor nuse vor putea concredza niciodata. Nu mai trebuie sa existe traire

pentru „noi inpine.” „Am fost de acord ca Isus Hristos sa fie rege



Salapluirea lui Hristos inlauntru 147

atata timp cat imi permitea ca eu sa fiu prim-ministru”, spuneacineva. Cu alte cuvinte, „ vreau sa imi fie permis, cateodata, sa-miafirm independenta; sunt cateva lucruri pe care vreau sa le decideu; este o anumita afacere in impara ia fiin ei mele pe care vreau sao mchei.” Dar acest lucru nu seva putea intampla niciodata. Isus nupoate deveni Domn pana cand nu ii este permis sa devina Domnultuturor lucrurilor.

Ma intreb daca trecerea de la egoismul absolut la lipsa luitotala a fost vreodata descrisa mai eficient decat a facut-o

Theodore Monat in bine-cunoscutul imn pe care 1-a compus.Prima strofa descrie eul intronat ca suveran:

O! Rupine pi triste e amaraCe poate exista atunciCand las ca mila SalvatomluiSa staruie degeaba pi raspund cu mandrie,„Totulme, nimicJie."

Strofa a doua descrie mceputul cuceririi Dragostei pizdruncinarea domina iei eului:

Totupi m-a gasit; L-am privitSangerand pe lemnul blestematL-am auzit rugandu-se „Iarta-i, Tata”,Iar, ganditoare, inima mea a spus cu voce slaba,

„Putin din mine, pufin din Tine. ”

Strofa a treia descrie teama eului de a nu fi lasat sa fie primministru sau chiar imparat:

Zi de zi, mila Sa duioasa Vindecatoare, ajuta deplin pi fara plata,Fiind dulce pi puternica pi oh! Atat de rabdatoare,

M-a adus mai jos in timp ce eu popteam,„Mai putin din mine, mai mult din Tine. ”

Ultima strofa descrie subjugarea com leta a eului de catreHristosul Calvarului pi intronarea lui Isus ca Imparat:



148 Calea crucii

Mai inalta decat cel mai inalt cer,Mai adanca decat cea mai adanca mare,Doamne, dragostea Ta a biruit in sfarpit

Asculta-mi cererea,„Nimicdin minefi totul din Tine. ”

„Fie ca de acum inainte sa II apez pe Hristos, Mantuitorul piRegele meu, chiar pe tronul inimii mele pi apoi sa consider fiecareupa a trupului meu pi fiecare carare a mintii mele ca fund ale Lui, pinu ale mele. Fie sa-mi deschid ochiul, urechea pi gura ca pi cand ap

deschide ochiul lui Hristos, urechea lui Hristos pi gura lui Hristos.§i, de vreme ce locuiepte in mine, fie sa nu-L oblig sa suportenimic ce L-ar face sa sufere sau de care sa Ii fie rupine, sau care saII profaneze, sa II pangareasca. Da, oh, Pavele, de acum inainte voifi de acord cu tine in faptul ca trupul meu este templul lui Hristos,pi ca nu sunt al meu, ci ca sunt cumparat cu un pre£ covarpitor,paralizant. trebuie astfel sa nu fac nimic altceva decat sa-Lglorific pe Dumnezeu in trupul pi in duhul meu, care sunt ale lui

Dumnezeu/’ Apa vorbepte acel mare ucenic al lui William Law,dr. Alexander Whyte.

III. DEPENDEN A (loan 5:30)

„Eu nu pot face nimic de la Mine.” Cu alte cuvinte, Isus aacceptat dependenta pe care Adam a refuzat-o. In scrisoarea catreEvrei cuvintele din Psalmul 40:6 se aplica Lui: „Tu nu dorepti nici

jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile.” Aici se facereferire la Exod 21:5, 6, acolo unde robului din dragoste, carerefuza oferta liberta ii, i se gauresc urechile pi este intuit pentrucateva momente de stalpul upii stapanului cu o sula.

Chiar pi apa, Isus a refuzat sa permita vreunei puteri sa iasa dinEl degeaba. Aceasta ar fi insemnat o afirmare a independentei Salecare atragea dupa sine pedeapsa cu moartea pentru pacatul Lui.Satan a incercat din nou pi din nou sa-L ispiteasca sa-§i afirmeputerile proprii. „Elibereaza-Ti puterile,” a spus el, „pi transforma

pietrele acestea in paine ca sa-|i potolepti foamea.” Dar Isus a




renuntat la toata puterea care ipi avea originea in Sine. El nu aincercat niciodata sa actioneze in mod independent. El doar S-a

agatat de Tatal Sau pi a spus: „Dupa cum Tatal, care este viu, M-atrimes pe Mine, pi Eu traiesc prin Tatal; tot apa, cine Ma manancape Mine, va trai pi el prin Mine (loan 6:57).”

Ce studiu sugestiv ne reveleaza Evanghelia dupa loan!Nimic de la Sine —loan 5:19, 30; loan 8:28.Niciodata nu a vorbit de la Sine —loan 7:16; 8:38; 12:49.Niciodata nu a facut vreo minune de la Sine —loan 5:36;

10:37, 38. A fost Cel Trimis - loan 4:34; 5:24, 30; 9:4; 11:42; 12:44, 45.Nu a folosit niciodata judecata umana - loan 5:30.Trebuie sa cultivam obiceiul dependentei de Hristos nu in

cazurile extreme pi in marile crize, ci in toate. Recunoaptepermanent ca El a preluat fraiele vietii tale in toate aspectele ei; canu exista nici o dificultate prin care sa treci pi El sa nu te sus|ina.El a devenit responsabil pi apteapta sa-L folosepd. „Sa-L ai pi sa-L

folosepti,” spune episcopul Moule, „inseamna pace, putere pipuritate. A face un lucru fara El este imposibil, este moarte. A-Lfolosi doar partial inseamna un freamat condnuu pi dezamagire. Eltrebuie sa fie ‘total in tot’; apoi va fi o mare linipte inlauntru, omare putere pi o mare sfintire pi, in final, o ‘aparitie cu El in slava’pentru a incununa procesul pi a-1 perfectiona pentru totdeauna.”

IV. DEVOTAMENT (1 loan 14:21, 24)

Intrebarea pe care Iuda (nu Iscarioteanul) a pus-o Stapanuluidovedepte ca el avea un loc codap printre apostoli. Este destul desigur faptul ca grupurile de cate patru in care erau impartialapostolii erau aranjate potrivit apropierii lor spirituale fata deSalvator. In toate listele Iuda este in unul dintre ultimele grupuri.

Cu cateva zile inainte, Isus parea ca mcepuse sa faca ceea ce ei au vrut intotdeauna ca El sa faca: sa Se arate lumii. Acum, Iuda credeca s-a intamplat ceva de vreme ce Stapanul Se intoarce la vechiulplan al unei legaturi secrete. El spune, deci: „Doamne, ce s-a



150 Calea crucii

mtamplat de Te-a facut sa cazi sub blestemul sub care am intratcand, in mijlocul osanalelor mulpmii, ai intrat triumfator in

Ierusalim?” Vechea apteptare a slavei vepnice a fost afipata intr-un mod

mai ostentativ pi mai pompos. Isus le spune in poapta lui Iuda picelorlalti conditiile pozitive pi caracterisdcile negative alemanifestarii Sale. Astfel, in unul din trei versete avem, apa cumspune un mare comentator, „ceea ce il aduce pe Hristos pi ceea ceHristos aduce; pi ceea ce-L |dnedeparte pe Hristos pi toate darurileSale.”

„Daca Ma iubepte cineva va pazi Cuvantul Meu” (nu cuvintele,ca in Traducerea Autorizata). Este o expresie care include toateinvataturile Sale. Vorbele Sale constituie un intreg organic pi nuindraznim sa alegem pi sa selectam, spunand in inimile noastre:„Pe aceasta o voi pastra, iar pe aceasta o voi respinge.” Aminti£i-vaca fiecare cuvant al inva aturilor Sale are in el caracterul imperiosal voin ei Sale manifestate. Iar Cuvantul Sau trebuie sa devinalegea vietii noastre. Suntem la fel de doritori sa venim la El pentru

legeca atunci cand venim la El pentruviata? Cum ne putem arata, deci, devotamentul pentru Hristos?Exista o singura cale: iubindu-L pi pazind Cuvantul Lui. Haidetisa-L ascultam pe George Bowen, acel inva ator spiritual: „HristosL-a reprezentat pe Tatal pi felul in care oamenii II tratau pe Hristosarata sentimentele pe care le aveau fata de Tatal. Cuvantul luiDumnezeu II reprezinta pe Hristos pi sentimentele noastre fata deHristos sunt aratate prin felul in care tratam cuvantul Lui. Ca|i

dintre noi nu se chinuiesc sa raspunda la intrebarea daca II iubescpe Hristos ori nu! Daca mai intai ar stabili daca iubescCuvantul lui Hristos sau nu, acest lucru i-ar ajuta in mod minunat. Creptinul estecel care pazepte Cuvantul lui Hristos. Cel ce nu pazepte Cuvantullui Hristos, ci permite sa-i fie luat de catre dupman de fiecare datain care ii este dat, nu este un creptin.”

Tanjepti sa i i ara i devotamentul pentru Isus Hristos? Exista osimpla modalitate de a o arata in cautarea noastra. Incepe sa tratezi

Cuvantul lui Hristos apa cum L-ai trata pe Insupi Hristos Isus, pi




amintepte-ti ca toate asigurarile de devotament care nu semanifesta in acest fel, sunt fara valoare.

Asculta i din nou: „Daca Ma iubepte cineva, [...] pi Tatal meu il va iubi.” Astfel, Tatal identified dragostea pentru Isus cu dragosteapentru El pi, intr-un limbaj minunat, Stapanul spune: „Noi vom

veni la el pi vom loeui cu el.” Inima noastra este locuinta Luipermanenta doar in masura in care indeplinim conditiile. Dacatoleram voin|a eului pi daca ii permitem sa se reafirme cu putere ininima, prezenta lui Hristos dispare. Putem sa-L pastram pe tron caRege al vietii noastre prin acte permanente de ascultare plina dedragoste, pi putem asculta cu dragoste doar in masura in carecedam presiunii pi puterii Duhului Sfant.

V. DISCIPLINA (1 Corinteni 9:25-27)

„Toti cei ce se lupta la jocurile de obpte se supun la tot felulde infranari. §i ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa care sepoate vepteji, noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa care nuse poate vepteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca pi cum n-ap pti incotroalerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovepte in vant. Cima port aspru cu trupul meu pi-1 jin in stapanire ca nu cumva,dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat”(ljCorinteni 9:25-27).

Pavel ne spune ca exercita o disciplinare constanta ca nucumva, dupa ce a fost un premergator pentru altii pi dupa ce le-a

spus cum sa captige premiul, sa-1 piarda el insupi.Cuvantul „lepadat” in Versiunea Autorizata este adokimos piinseamna dezaprobat, apa cum dokimos inseamna aprobat in1Corinteni 11:19. Un om poate fi un copil al lui Dumnezeu pi,totupi, sa fie dezaprobat ca slujitor al lui Dumnezeu. A fi aproba i,a atinge maximul privilegiilor noastre spirituale, inseamna opermanenta auto-judecare, negare a eului, crucificare a eului. Mulpsunt obipnuiti sa creada ca problema sigurantei personale este

singura problema permanenta. Aceasta este o mare grepeala pentruca, prin trairea lipsita de griji, dand adapost eului in orice forma alui, chiar daca e demn de ura sau e frumos, prin lipsa de grija pi



152 Calea crucii

prin neveghere, prin neglijarea parta iei, prin e uarea in a pazicuvintele Stapanului pierdem dreptul la cel mai inalt serviciu

posibil adus lumii, acela de a manifesta, in viata noastra,frumusetea lui Isus Hristos.

Daca vrem sa cunoa tem secretul binecuvantat al folosirii luiIsus, Cel care imparate te de pe tronul vietii noastre, trebuie saavem grija sa facem intotdeauna ceea ce-I place Lui. fi va placeaLui faptul ca noi ne petrecem momentele libere din diminetilenoastre citind ziarul §i neglijand, astfel, Cuvantul lui Dumnezeu?

Unul din marii predicatori ai vremii refuza cu fermitate sarasfoiasca ziarul inainte de dupa-amiaza. El face aceasta ca pe ochestiune de disciplina deoarece a descoperit ca citirea §tiriloratenta la dmpul necesar pentru studiul Cuvantului lui Dumnezeu.Limba trebuie sa fie disciplinata, pentru ca tentatia superficialitatii

a lipsei de profunzime printr-o prea multa vorbire nu a fostniciodata mai mare decat astazi. Mintea trebuie sa fie disciplinata§i spatele ei trebuie sa fie pazit, pentru a folosi expresia lui Pavel,

altfel s-ar produce o mare stagnare a min ii in toate domeniile.Daca neglijam auto-disciplina, foarte u§or ajungem sa Ii intoarcemspatele §1 sa II intristam pe Oaspetele nostru binevoitor.

„Lipsa auto-controlului”, spune cineva, „il face pe om un bietsclav —sclav al impulsurilor sale, al patimilor, a ceea ce ilmconjoara: il descalifica de lascopurilemare£e §1 nobile din aceasta

viata. Nu era viata lui Pavel, ci viata lui Hristos in Pavel - un lucrumare , real, Divin care 1-aprins pe apostolul Pavel in cursul lui

1-a purtat, curgand prin el, trup §i suflet, §i reducandu-1 zilnic lapropria lui complexitate cereasca. Orice om credincios cunoa teacest fapt. El cunoa te ca e stapan total asupra sa doar in masurain care Hristos este stapanul lui, §1 §tie ca Hristos este Stapanul luiin masura in cafe el se retrage din fata pacatului §i pune egoismul

indulgen a fa|a de sine sub picioarele sale. Cre§tinul trebuie sacerceteze in mod solemn fiecare bucurie nepacatoasa fiecareobicei inocent pe care il considera ca atenteaza la rezerva sa deputere morala, §1 sa reduca acel entuziasm moral care este izvorultuturor ca tigurilor morale.” Aceasta este adevarata disciplinarecre tina.




O r u g A c i u n e

Domnul meu atotputernic, ingaduie-mi sa fac ceea ce, faralmputernicirea Ta, este imposibil. Totupi, de vreme ce este voia Ta, potsa cer cu deplina incredere. Vreau sa fludetapat de orice m-ar lmpiedica piTe-ar lmpiedica pi pe Tine de la implinirea scopului Tau.

Fa-ma sa vreau ca eul sa fiedetronat definitiv din via£a mea. Uneori,cand simeamca am captigat batalia, descopeream cu rupine ca eram,inca, robul vechiului meu dupman. El este prea puternic pi prea subtilpentru mine. Curaepte, deci, templul fiin ei mele apa cum ai facut-o in

zilele in care erai in trup. Da afara top cumparatorii pi vanzatorii pi fa dininima mea o casa de rugaciune.

inva a-ma sa traiesc o via a in dependent absoluta de Tine. Suntatat de aplecat spre activitaple firii pi spre afirmarea firii. Am epuat deatatea ori in a realiza ca, departe de Tine, nu pot face nimic.

Stapanul meu, condu-ma la upa Ta;Strapungeaceasta urecheceacumestedoritoare, inca odata:TanturileTalesunt libertate; lasa-ma sa stau

Cu Tine, sa ostenesc, sa rabd pi sa ascult.

Fie sa-mi aratdevotamentul meu pentru Tine prin dragostea pe care oport pentru Cuvantul Tau pi prin ascultarea mea imediata pi nesilita delnMaturile Tale. Fie ca niciodata sa nu selectez vreuna dintre poruncileTale, ci sa privesc fiecare Cuvant al Tau ca fiind obligatoriu pentru mine.De aceea, ajuta-ma sa studiez cu rabdare pi cu sarguin a instrucpunileTale, sa fiu la fel de bucuros cand vin la Tine pentru lege ca pi atuncicand vin pentru viaa, pi sa-mi amintesc faptul ca poruncile Tale nu sunt

grele.Fa ca niciodata sa nu fiu dezaprobat prin lipsa de grija sau

auto-indulgen a. Ci, supunandu-ma disciplinei Duhului Sfant, fie sa lasdeoparte toata povara; sa alerg cursa cereasca; sa o sfarpesc pi sa captigcununa. Cer aceasta in numele lui Isus, Mantuitorul pi Imparatul meu. -

Amin.



in America, atunci cand oamenii sunt nesiguri cu privire la un lucruspun „banuiesc”, dar atunci cand ftiu ca un lucru este adevarat, ei spun„eu socotesc”. Aceasta arata ca exista un element de inteligen a inprivin a lui. Unii dintre noi stau foarte prost la capitolul socotelii; dar toptrebuie sa socotim, totufi. Unul dintre cele mai simple lucruri din lumeeste acesta: ,,2x1=2.” Exista un adevar etern in spatele acestui fapt. Niciun matematician din lume nu poate face ca 2x2 sa faca 5. De aceea,exista un adevar etern neschimbabil fi stabil la baza acestei simplesocoteli. Am descoperit trei aspecte in acest proces. Inprimul rand, este

acest simbol al numarului doi, 2. In al doilea rand, este relapa sa cucelalalt simbol 2, 2 fi 2. Care este a treia siguran a absoluta? Ceva ce,odata vazut, nu mai pop niciodata sa treci cu vederea. 2+2=4. „Tot afafi voi lnfiva, socotip-va morp fa$a de pacat, fi vii pentru Dumnezeu, inIsus Hristos, Domnul nostru.” Socoteala are de-a face cu nevoia mea deaici fi cu marea a salvare totala de acolo. Acum, haidep sa vedem. Voienun a primul aspect. „Dumnezeu areputeresa-mi cura easca sufletul detoate pacatele fi sa ma faca sa traiesc pentru El.” Este acesta un lucrupozitiv? II pot stabili ca numarul 2. Foarte bine, Dumnezeu, in

rascumpararea Domnului Isus Hristos a luat masuri ample, adecvate,pentru curaprea sufletului meu —acesta este, de asemnea, 2. Urmatorullucru este acesta. Dumnezeu a promis in Cuvantul Sau, intr-o englezaclara, ca imi va cura a sufletul de toate pacatele fi ca ma va face cuadevarat viu pentru El. Acesta este al treilea simbol. Care este alpatrulea? Dumnezeul care are aceasta putere, Dumnezeul care ne-a dataceasta mantuire, Dumnezeul care ne-a dat aceasta promisiune estecredincios, El este „Dumnezeul care nu poate sa minta.” Acum, ma legde aceste simboluri fi spun: iata nevoia mea uimitoare, nevoia mea cea

mai adanca de curapre fi de plinatate a dragostei. Aici gasim puterea luiDumnezeu prin rascumpararea lui Isus Hristos. Aici gasim promisiunealui Dumnezeu, fi, acoperindu-le pe toate, credinciofia lui Dumnezeu.2x1=2, 2x2=4. Doamne, eu cred.

IsaacE. Page



Capitolul 20

Socoteala de la cruce

Atunci cand trebuia construit podul suspendat peste Niagara,

problema legata de modalitatea prin care trebuia sa fie trecutcablul peste ea a fost rezolvata de un vant favorabil. S-a ridicat unzmeu ce s-a coborat apoi pe malul celalalt. De firul lui subtire s-alegat o sfoara ce a fost aruncata pe celalalt mai, apoi o funie pi, infinal, un cablu suficient de puternic pentru a sus ine cablul din fiercare menpinea podul peste care vehiculele de mare tonaj treceauincoace pi incolo. Stand in fa$a crucii pi incepand sa in elegem ceinsemna pentru noi moartea Celui care a purtat pacatul, mcepem osocoteala care „poate parea, la inceput, inrudita cu nebunia,”spune profesorul Beet, dar care este onorata de Dumnezeu intr-unmod atat de minunat incat, ceea ce la inceput era ca acel fir subpire,se marepte pi se mtarepte prin legea obipnuin ei, pana cand devineun mijloc de nezdruncinat al legaturii dintre noi pi Dumnezeu.

Haideti sa observam cateva dintre legile care guverneazaexercitarea principiului vital pe care noi il numim credinta. Suntem

facu i in apa fel incat sa ne fie imposibil sa aratam o dorin a de aface un lucru despre care credem, pi in acelapi timp, ca esteimposibil de facut. Hotararea noastra va fi slabita sau intarita inmasura in care credinta in practicabilitatea sau impracticabilitatea aceea ce este propus, este puternica sau slaba. O credinta puternica

va produce o voin a puternica pi o credinta slaba va produce o vointa slaba. Daca ne indoim vreo clipa de caracterul realizabil alunei astfel de vie$i la care ne-am gandit, vom taia imediat firele

podului prin care putem comunica cu Dumnezeu pi prin careputem fi receptorii comunicarii Sale alese catre noi. Podul pesteNiagara a fost realizat deoarece oamenii au crezut ca poate fi dusla bun sfarpit. Credinta care a inlaturat barierele puse ridicarii lui a



156 Calea crucii

fost naturala; credin a pe care noi suntem chemati sa o exercitameste religioasa pentru ca este indreptata spre obiecte religioase; §idaca aceasta credin a naturala este puternica, atunci credinta carese inclepteaza de Dumnezeu este atotputernica. Credinta religioasffse agata de Dumnezeul infinit §i fiecare element al naturii Sale estedat drept garanpe barbatului $i femeii care spune: „// cred pe

Dumnezeu” Definijda credintei atat de des auzita —„a-L crede peDumnezeu pe cuvant” - nu poate insemna altceva decat aconsidera Cuvantul ca fund al lui Dumnezeu. O cheie are valoaredoar daca o folosim pentru yala §i u§a pe care vrem sa odeschidem; §i Cuvantul este cheia care ne aduce intr-un contact

direct $i viu cu Insuji Dumnezeu. In aceasta partake cuDumnezeu auzim vocea Lui care ne rostepte promisiunea, §1 atuncicand II auzim pe Dumnezeu vorbind, este u§or sa credemCuvantul Sau.

Necredinta aremtotdeauna o cau%a morala, §i aceasta intrare inprezen a lui Dumnezeu in apa fel incat sa auzi §1 sa crezi vocea Saeste posibila doar dupa ce am dat la o parte tot ce nu este inarmonie cu voia Lui, fie pacatos, fie indoielnic. Cele trei mari linii

ale predarii eului sunt —sa fim orice vrea Domnul safim\ sa facemorice vrea Domnul sa facem, sa suferim orice vrea Domnul sa suferim. Acestea cuprind formele subiective, active pi pasive aleexisten ei noastre pi fiecare punct din fiecare linie trebuie predat,oricat de dura ar fi lupta.

Punctul crucial al multora este predarea vointei. Aceasta estecoloana vertebrala a fiin ei noastre, arbitrul sufletului, mareleinspector al facultatilor noastre pi, pana cand nu-1 dam in intregimelui Dumnezeu, este puternic atunci cand ar trebui sa fie slab, pieste slab atunci cand ar trebui sa fie tare. Dar vointa noastratrebuie predata, pi voia lui Dumnezeu trebuie acceptata, acea voie„buna, placuta pi desavarpita” a lui Dumnezeu. Aceasta a fostexprimata in felul urmator: iata un cerc; el reprezinta voia Sa. Euma apez voluntar in centrul acestui cerc pi hotarasc sa fiu ce vreaDumnezeu, sa fac ce vrea Dumnezeu, sasufar ce vrea Dumnezeu.Renunt la planurile, preferintele pi dorin ele mele pi le accept pe aleSale. Orice mi se intampla, mi se intampla prin voia Sa, atata timp



Socoteala dela cruce 157

cat, printr-o umblare in ascultare pi printr-o credinta denezdruncinat, imi menpbn pozi ia pe care am adoptat-o. Daca o

scrisoare mai putin binevoitoare ajunge la mine, aceasta seintampla prin voia Sa; daca ingerul mortii vine cu intunericul incasa mea, el ma viziteaza pentru ca Dumnezeu vrea acest lucru.Sunt in pcoala Tatalui meu. El are multe lectii sa ma inve e pi elesunt de doua ori mai upor de inva at atunci cand recunosc voceaSa iubitoare pi cand recunosc faptul ca in fericire pi in necaz, inprosperitate pi adversitate, in raza de soare pi in furtuna, eu sunt insiguranta in centrul voii Sale.

In aceste circumstante credinta devine la fel de upoara carespira ia. Apa cum actiunea chimica survine atunci cand fluidelepotrivite vin in contact cu metalele potrivite intr-un poc electric,producand un curent de foe eteric, tot apa in momentul in caresufletul este predat lui Dumnezeu in totalitate, credinta inflorepte,actiunea spirituals decurge din aceasta, iar lumina pi viata stapanescinima.

Relatarea felului in care Catherine Booth a intrat in via£abinecuvantata va ilustra ceea ce vreau sa spun. Biograful ei iidescrie experienta astfel: „Cand ne-am ridicat de pe genunchi,m-am apezat pe canapea epuizata de entuziasmul pi efortul dinacea zi. William a spus:

—Nu pui totul pe altar?I-am raspuns:—Sunt sigura ca pun totul.

Apoi el a spus:—§i nu este altarul sfant?I-am raspuns in limbajul Duhului Sfant:—Altarul este preasfant; orice il atinge este sfant.—Atunci, a spus el, nu epti tu sfanta?—O, cred ca sunt, am raspuns eu cu inima plina de emope pi

cu ceva credinta.

Imediat, am primit acest cuvant care mi-a intarit credinta:«Acum sunteti cura i din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus.» Am apucat - da, cu o mana tremuranda pi nu nevatamata deispidtor - dar mi-am pastrat ferma increderea pi aceasta a devenit



158 Calea crucii

mai puternica pi de atunci inainte, am indraznit sa ma socotesc pemine insami moarta cu adevarat fata de pacat pi vie pentru

Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul meu.”Cand suntem, astfel, supupi lui Dumnezeu in fiecare aspect,pentru timp pi pentru eternitate, nu exista nimic care sa impiediceaceasta socoteala a credin ei pi intinderea naturii noastre pacatoasepe altarul crucii lui Hristos pentru a fi distrusa complet. Din acelmoment putem incepe —fara nici un fel de sentiment sau emotie —sa ne socotim „morti fata de pacat pi vii pentru Dumnezeu prinIsus Hristos”, pentru ca cele trei cuvinte-cheie ale minunatului

pasaj din Romani 6 sunt: „ptim”, „socotim”, „dati”. Haideti sacitam aici cuvintele acelui invatator profund, profesorul Upham:„Imediat ce oamenii deschid upa inlaturand broasca puternica pirezistenta a sentimentelor lumepti pe care le au, El vine mai repededecat propriile Lui fulgere pi lpi cere locul de stapanire in parteacea mai adanca a sufletului. Acest lucru se intampla atat de repedeincat nu mai exista nici un prilej de a-L cauta in afara. El esteacolo,bucurandu-se de pozitia Lui redobandita; uitand pi iertand toataofensa pi vina excluderii Sale; curatind pi infrumusetand casa care afost murdarita de pacatul cel mai intunecat al lumii pi luand-o inarenda impreuna cu triste ea ei tulburatoare.”

Deci, fiindca avem astfel de fagaduin e, preaiubiplor, sa necurapm de orice intinaciune a carnii pi a duhului, pi sa ne ducemsfmprea pana la capat, in frica de Dumnezeu (2 Corinteni 7:1).

Actul decisiv, prompt, este reprezentat de fraza „sa ne curatim” carese afla in timpul aorist - un timp care denota unicitatea actului, unpunct in timp. Eucrarea rabdatoare, graduala, matura este exprimata in

fraza care urmeaza: „a aduce sfintenia la desavarpire in teama deDumnezeu.”

In 1765 John Wesley a raspuns la intrebarea „Ce trebuie safacem ca aceasta lucrare a lui Dumnezeu sa fie indeplinita in noi?”in felul urmator: „Ca in toate celelalte situatii, pi in aceasta suntemmantuiti prin har,prin credinta. Sfintirea deplina nu este prin faptepentru ca nimeni sa nu se laude. Este darul lui Dumnezeu pitrebuie sa fie primit de o credinta clara, simpla. In primul rand,\ crede

ca Dumnezeua promis ca te va mantui de toate pacatele pi ca te va



Socoteala dela cruce 159

umple cu El. Pana nu suntem deplin satisfacupi de acest lucru nuputem face nici un alt pas inainte. In al doilea rand, crede ca Elpoate astfel sa ii mantuiasca deplin pe toti cei care vin la El prin Hristos.Recunoscand ca acest lucru este cu neputin a la oameni, faptulacesta nu creeaza o nici dificultate de vreme ce totul este cuputin a la Dumnezeu. In al treilea rand, crede ca El vrea sa o facaacum. Pentru El, o clipa nu este oare ca o mie de ani? Nu esteposibil ca El sa vrea mai mult timp pentru a indeplini orice lucrucare e dupa voia Lui. In alpatrulea rand.\ crede ca El o faceacum. Nu

intr-un dmp indepartat, nu cand epti pe moarte, nu maine, ci azi. Atunci, El te va ajuta sa crezi ca lucrarea s-a implinit, potrivitcuvantului Sau.”

Pentru multi este o mare dificultate menjinerea acestui fapt dea te socoti [mort], pana in momentul in care actul de credinta setransforma intr-un obicei, iar obiceiurile pacatoase sunt inlocuitede cele care sunt din Duhul lui Dumnezeu. Haideti sa ne amintimde ilustrapia folosita intr-una din paginile anterioare. Planta a

condamnat o frunza la moarte, iar in momentul in care incepeprocesul de infundare, frunza este moarta. Pot trece saptamanipana cand va cadea, dar ea este moarta de ceva dmp. Planta nu serazgandepte niciodata, daca putem spune apa, pi nu-i da incontinuare hrana, sare pi seva frunzei. Haideti sa inva am lec ia.Obiceiurile rele, care se dezvolta de-a lungul anilor, mor inmomentul in care punem Crucea lui Hristos lntre noi pi ele, daca

tinem acolo Crucea pi dacanu nera gandimniciodata cu privirela prima noastra socotire, soarta acestor obiceiuri pacatoase este pecetluitadefinitiv, chiar daca timp de mai multe saptamani ele vor incercasa ipi recaptige pozitia influenta din trecut. Trebuie sa continuam sasocotim.

Aceasta este o problema care privepte vointa, iar cand voin atremura ascultatoare la apropierea actiunii, resursele infinite ale luiDumnezeu sunt puse imediat la dispozitia ei. Atunci cand

paraliticul a vrut sa-pi intinda mana uscata, a intervenit puterea luiDumnezeu intre actul de vointa pi cel de intindere. Biziepte-te peDumnezeu pi arunca responsabilitatea asupra Lui.



160 Calea crucii

Un domn calatorea cu gazda lui. Gazda vroia sa se intoarcaacasa pe un anumit drum, insa a mtampinat o dificultate. Magarita

castanie pe care calarea musafirul sau refuza sa treaca peste unanumit pod. A incercat de mai multe ori, dar a fost inutil. Dintr-odata, gazda pi-a amintit ca musafirul ei era numit „un om alrugaciunii” pi s-a gandit ca aceea era o oportunitate de a testaputerea rugaciunii. Valora ea ceva intr-o situatie critica precumaceasta? Omul lui Dumnezeu dorea sa se increada in Domnul lui piau mers mai departe. Grabindu-se spre pod, gazda s-a intorspentru a vedea o lupta pi, poate, o victorie asupra magarului

nervos. Dar a vazut o victorie fara lupta. L-a vazut pe prietenul saulasand haturilesa cada pe gatul magarului in timp ce se apropiau depod pi 1-a auzit spunand „Acum, Doamne!” in timp ce se uita insus; atunci, tacut ca un miel, magarul a trecut podul. Haideti sapunem acest lucru pe seama lui Dumnezeu pi atunci cand trebuiesa trecem podul, haideti sa inva am sa lasam jos haturile pi,aruncand asupra Lui responsabilitatea, sa zicem „Acum,Doamne!” El nu poate epua pentru ca El nu poate sa Se tagaduiasca.



Copiii sunt instruipDoar pentru a ajunge intr-o clasa mai mare?Doar pentru capva ani de pcoala, intr-o clasa, care treePana ajung la maturitate?Oare nu, mai degraba, pentru anii ce le stau in fa$aLa care tatal se uita cu o speran a atat de frumoasa pi de iubitoare?

El ne instruiepteCa noi sa putem lumina pentru El in aceasta lume intunecoasa,Sa purtam standardul Lui fara sa aratam teamaCa sa aratamLauda Sa, prin viep care sa reflecte dragostea Sa -Martori ai Lui pe pamant, apa cum este El pentru noi in ceruri.

Nu doar aiciRezultatul bogat a tot ceea ce ne-a inva at Dumnezeu

Elevii Sai, incep in ceea ce privepte excelen a, pana cand atingemO sfera mai nobila Atunci, nu mai devreme, instruirea noastra va fi completa§i lncepe adevarata via a, cea pentru care El ne-a pregatit.

Prin toata incurcatura de durere pi chin,Uitap-va la aceasta:La adevarata maturitate a viepi voastre,Fericirea care va veni,

Pentru ca din asemenea daruri ar putea fi zestrea ta viitoare,§i pentru o asemenea slujba inalta te pregatepte Dumnezeul tau.

F. K Havergal



Capitolul 21

§coala ascultarii

Este un fapt demn de remarcat ca, ori de cate ori ne este

prezentat exemplul lui Hristos in Scriptura pentru a-1 urma, acestaeste exemplul Sau in suferinta. „Sa aveti in voi gandul acesta careera §i in Hristos Isus”, spune Sf. Pavel. Toate trasaturilecaracterului pe care El ni-1 pune in fata pentru a-1 copia au de-aface cu renun area la sine. Vedem ca suferinta a sapat fiecare paspe care 1-a facut Isus pana cand a ajuns la cel mai de jos [nivel] §1

„a devenit ascultator pana la moarte, inca moarte de cruce”(Filipeni 2:5-8). A suferi cu rabdare pentru facere de bine este,

dupa cum spune Petru, „placut lui Dumnezeu. §i la aceasta a£i fostchemati; fiindca §i Hristos a suferit pentru voi, §i v-a lasat o pilda,ca sa calca i pe urmele Lui” (1 Petru 2:20,21). „Astfel dar, fiindcaHristos a patdmit in trup, inarma i-va §i voi cu acela i fel degandire”, spune acela i autor in 1 Petru 4:1. „Preaiubi| ilor, nu vamirati de mcercarea de foe din mijlocul vostru, care a venit peste

voi ca sa va mcerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi:dimpotriva, bucurati-va intrucat aveti parte de patimile lui

Hristos”, spune el inca o data in 1Petru 4:12,13.Motivul acestui fapt demn de remarcat ne este dat in Evrei

5:8, 9: „macar ca era Fiu, a inva at sa asculte prin lucrurile pe carele-a suferit; §i dupa ce a fost facut desavar§it, S-a facut pentru topicei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri ve§nice.” Cu alte cuvinte,putem avea gandirea lui Isus numai mergand la aceeaji coala,dandu-ne pe mana acelora§i profesori §i supunandu-ne cu bucuriela aceea i disciplina.

Daca valoarea §i indispensabilitatea experien ei suferintei nusunt accentuate indeajuns, ne pa§te un mare pericol. Este placutu$or sa inve i ascultarea cu anumip profesori, dar inainte de



164 Calea crucii

absolvi aceasta pcoala trebuie sa intram pe mana altora, ale carorlectii nu sunt placute, nici upoare; trebuie sa plecam de sub luminasoarelui pi sa intram in camera intunecata; bucuria pi veselia trebuiesa faca loc chinului pi suferintei sufletepti, pi, printr-o experienta asuferintei la care poate ca tresarim pi ne dam inapoi, invatamascultarea.

Ce inseamna aceasta invatare a ascultarii? Principiul ascultariieste un lucru, dar aplicarea lui este cu totul altceva. Inainte de asuferi, Isus a avut dispozipa spre ascultare, dar dovada ca aceasta

dispozipe a existat trebuia aratata in fapt, iar evolutia de ladispozitie la fapta a reprezentat invatarea practica a virtutiiascultarii.

Prima intrebare care se pune este: cum putem atinge zona deascultare apa incat nu in 9 din 10 ocazii sa-I spunem „da” luiDumnezeu, ci sa nu-I spunem nimic altceva decat „da”. Raspunsulla aceasta intrebare a fost dat in capitolele anterioare pi va fi deajuns aici daca spunem simplu ca monarhul uzurpatoreu trebuie sa

fie mvins pi dat afara prin invitarea lui Isus pi increderea in Isus caEl va lua tronul inimii. Doar cand El vine sa cura easca, sastapaneasca pi sa conduca vom putea spune: „Vom face tot ceDomnul a spus pi vom fi ascultatori.” Cuvantul „ascultare” vine dela un compus latin; inseamna ca ceea ce faci este rezultatul a ceeaceau%i.

Dupa cum spune Isaac Pennington: „Abilitatea sfanta de a

asculta de adevar este ascunsa de toate fiintele in afara de cele caresunt nascute pi crescute in misterul supunerii fa£a de Domnul. Poporul Tau esteplin deinjldcararecand iti aduni ojtirea. Puterea luiDumnezeu lucreaza vointa in inima pi aceeapi putere lucreaza piinfaptuirea (Filipeni 2:13); pi nimeni nu poate inva a sa vrea sau safaca ceva cum trebuie, decat aceia care ajung sa se familiarizeze cuacea putere, sa se alature ei pi sa o simta lucrand in ei. In aceasta putereascultarea sfanta estela fel denaturala ca neascultarea pentru na§terea

din fireapamdnteasca. Binecuvantat fie numele Domnului!”Pentru a fi perfecta, ascultarea trebuie supusa testului. Nu poti

sa spui despre un copil ca este ascultator daca ascultarea lui nu 1-acostat nimic, niciodata. Nici nu vei pti daca el va asculta atunci



§coala ascultatii 165

cand vine incercarea, daca nu a fost niciodata testat §i nu a avutposibilitatea de a aplica principiul care exista in inima sa. In acest

drum de la principiu la aplicare, de la dispozi ie la fapt, este, §itrebuie sa fie, suferinta.Natura divina a lui Isus nu poate fi perfec ionata —ea este

deja perfecta; dar natura umana s-a nascut slaba $i nedezvoltata, §itrebuie sa creasca. Una dintre legile ei esentiale este capacitatea eide lmbunatatire, §1 a?a se face ca Isus, trecand printr-un lung§k deincercari §i suferinte, a mva at ascultarea. El putea inva a ascultareadoar lntrupandu-Se, aplecandu-Se pentru a Se alatura disciplinarynoastre $i pentru a purta vointa divina ca pe un jug in loc sa opoarte ca pe un sceptru. Ascultarea Lui a fost desavarpita prinsuferinta §i, odata cu ascultarea, §i caracterul Lui uman. In cazulLui, mijlocul a adus implinirea scopului ca sa aduca implinireaaceluia i scop §1 in noi, pi, din momentul desavarpirii Sale, Isus asfin it suferinta ca fiind un slujitor al scopului divin, astfel incaturmapii Sai nu mai trebuie sa tremure §1 sa se dea inapoi de la ea,ci, mai degraba, sa se laude in ea pi sa o intampine ca pe undupman invins care le-a devenit prieten.

Exista cai diferite, dupa cum ne amintepte un mare profesor,de cunoaptere pi invatare. „0 mare parte a cunoapterii noastre estefie intuitiva pi ideala, pi lpi are locuinta in logica pura, fiespeculative, dezvoltata prin deductie pi concluzii mentale. Un alttip de cunoaptere se mvata prin ceea ce noi numim viata —prinexjSerienta, necazuri personale, complicative evenimentelor, prinlupte in a face pi a suferi; pi ceea ce inva am in acest fel cunoaptemfoarte adanc pi ajunge sa ne fie mai familiar decat daca am

cunoapte in celelalte moduri, fiindca lucrul invatat astfel face acumparte din energiile pi puterile noastre, pi locuiepte in propria noastrafiin$a. Nu numai ca pecetea ei este imprimata pe noi, dar trece inapa fel prin noi incat se amesteca cu intreaga noastra naturainterioara. Suntemceea ce am facut pi ceea ce am suferit.”

A ne sustrage de la suferinta mseamna a ne sustrage de la oparte absolut necesara a educatiei noastre atat pentru pamant, catpi pentru cer. Vom fi prunci spirituali toata viata noastra, rostind

doar alfabetul adevarului divin, daca refuzam sa bem paharul din



166 Calea crucii

care a baut Isus pi sa fim botezati cu botezul de care a fost botezatEl, „acela pentru care pi prin care sunt toate, pi care voia sa duca

pe multi fii la slava, sa desavarpeasca, prin suferinta, pe Capeteniamantuirii lor.” El nu putea deveni Liderul pi Capetenia noastradaca nu ar fi parcurs drumul neplacut pe care ne sfatuiepte samergem pi noi. Dispensarea de suferinta ar fi insemnat dispensareade conducere. El nu ar fi putut sa ne ridice pentru a lua parte lagloria Sa daca nu binevoia sa ia parte la durerile noastre; nici noinu ne putem numi cu adevarat ucenicii Lui daca nu Ii urmam papii;nu ne putem aptepta sa fim ridicap pentru a lua parte la slava Sadaca nu suntem printre aceia care cunosc „partapia suferin|elorLui.”

Am vorbit despre suferinta ca despre pcoala ascultarii, pidespre aceasta experienta ca fiind absolut necesara pentrudesavarpirea educapei noastre atat pentru slujba pamanteasca, catpi pentru cea cereasca. Este necesara pentru lucrarea de pe pamant.Isus „poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispitifi deoarece El

insupi a fost ispitit in ceea ce a suferit.” Exprimarea „daca voicadea vreodata pe mana unui chirurg pentru oase rupte, dati-miunul care a avut el insupi oase rupte” a devenit aproapeproverbiala. A ne lua diploma in pcoala ascultarii presupune ocalificare pentru o slujire care, in alte conditii, ar fi imposibila; pi celucrare poate fi mai de dorit sau mai necesara decat aceea de amangaia, a sustine, a simti cu cei pe care Dumnezeu ii considera

vrednici de onoarea de a suferi?

Cunoaptem foarte putin despre slujba noastra in cealalta viata,pentru ca „ceea ce va fi nu s-a aratat inca.” Totupi, cunoaptemurmatorul lucru: lectiile pe care le-am lnvatat aici nu se vor pierdeacolo pi, in slujba din cer vom fi vepnic mul umitori pentruinstruirea de pe pamant. Nimic nu ne va da o mangaiere mai mareca amintirea acestui lucru. Noi avem un scop bine definit inpetrecerea timpului, cheltuirea banilor pi folosirea competentelorpentru crepterea copiilor no§tri, in primii lor ani. Nici o lectie de

disciplinare a mintii, de acumulare de cunoptinte sau de formare acaracterului nu este lipsita de valoare. Putem fi siguri ca Dumnezeuare un plan bine definit, atat pentru viata prezenta, cat pi pentru cea



viitoare pentru fiecare copil al Sau; putem fi siguri ca nici o lectie,oricat ar parea de neinsemnata sau de importanta, de placuta sau de

dureroasa, nu este lipsita de scop; §i ca Joate lucrurilelucreaza inavantajul nostru.”

§coala ascultatii 167



Uneori, dupa ce toate lecpile viepi au fost inva ate,§i soarele pi stelele au apus pe veciLucrurile pe care judecata noastra slaba de aici le-a dispre$uit,Lucrurile pentru care ne intristam cu genele ude,

Vor straluci inaintea noastra din noaptea mtunecata a viepi, Apa cum stelele stralucesc mai mult pe nuan|e mai inchise de albastru.§i noi vom vedea cum toate planurile lui Dumnezeu sunt drepte,§i cum ceea ce parea mustrare era dragostea cea mai adevarata.

§i vep cunoapte curand ca respirapa lungitaNu este cel mai dulce dar pe care Dumnezeu il trimite prietenului Sau§i ca, uneori, mantia neagra a morpi

Ascunde cel mai frumos dar pe care il poate trimite dragostea Sa.Daca am putea intredeschide porple viepi,Sa stam lntre ele pi sa vedem toate lucrarile lui Dumnezeu

Am putea interpreta aceasta indoiala pi lupta$i am putea gasi o cheie pentru fiecare mister,.

Dar nu astazi. Atunci fii mulpmita, biata inima!Planurile lui Dumnezeu se deschid precum crinul pur pi alb;Nu trebuie sa sfapiem frunzele cazute in bucap,Timpul va dezvalui potirele de aur;§i daca prin munca rabdatoare aj ungem in $araIn care piciorul obosit, cu sandala dezlegata, poate sa se odihneasca,§i in care vom putea vedea in mod clar pi in elege —Cred ca vom spune „Dumnezeu a ptiut cel mai bine.”

Mary Riley Smith



Capitolul 22

Testele ascultarii

Dumnezeu testeaza intotdeauna o parte din copiii Sai. Uniidintre ei tree testul primind pi laude, dar nu putini sunt pupi sa

invete din nou lec ia. Multi epueaza, in aceasta vreme critica, inexperien a lor spiritual! pentru ca nu in eleg scopul divin. Ei strigalmpreuna cu Iov: „Mi-a taiat orice iepire; pi nu pot trece; araspandit intuneric pe cararile mele.” Ei nu in eleg faptul ca pozitiain care ajung din nou pi din nou inseamna testare.

Madame Guyon a spus: „Dumnezeu ne va oferi ocazii ca sane incerce consacrarea, sa vada daca este adevarata sau nu. Nici unom nu poate fi pe deplin al Domnului daca nu este consacrat in

totalitate Domnului; pi nimeni nu poate pti daca e astfel consacrat,decat prin necaq. Acesta este testul. A te bucura de voia luiDumnezeu atunci cand acea voie nu implica altceva decat fericire,este upor chiar pi pentru omul firesc. Doar omul nou, doar omulreligios se poate bucura in voia Divina atunci cand aceasta ii

#intersecteaza calea, cand ii dezamagepte apteptarile pi cand ilcoplepepte cu tristete. Prin urmare, necazul, in loc ca fie evitat, artrebui binevenit ca un test —singurul test adevarat —al unei stariadevarate. Suflete preaiubit, exista mangaieri care tree, daradevarata mangaiere care ramane nu o vei gasi decat intr-oabandonare totala pi in acea dragoste care iubepte crucea. Cel carenu ureaza bun-venit crucii nu-I ureaza bun-venit nici luiDumnezeu.”

Cati dintre noi nu I-au spus lui Dumnezeu in mod repetat pideliberat: „Ma predau in intregime in mainile Tale: pune-ma la ce

vrei Tu; pune-ma pe picior de egalitate cu cine vrei Tu; pune-ma safac, pune-ma sa sufar; accepta-ma ca angajat al Tau sau pune-ma

deoparte pentru Tine; inaltat pentru '1' ne sau umilit pentru Tine;



170 Calea crucii

fie plin, fie gol, fie avand toate lucrurile, fie neavand nimic; renun£de bunavoie pi din toata inima la tot pentru ca acestea sa fie la

dispozitia Ta pi pentru placerea Ta.”La vremea potrivita Dumnezeu ne ia pe cuvant. Ne-a tinut inpcoala Sa dmp de luni sau poate chiar ani de zile pi ne-a dat o marelibertate pi bucurie. Ne-a apezat piciorul in „locul larg” albinecuvantarii cand, deodata, poate ca suferinta de cel mai inaltgrad ia locul experien elor minunate prin care am trecut panaatunci. Vasul care naviga sub un cer frumos pi insorit este lovit deun uragan, iar rezisten a lui este supusa din plin testarii.

Printre multe cuvinte de mangaiere pentru un astfel de dmp,cel al apostolului Iacov este cel mai relevant. lata ce spune el:„Fra|ii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin feluriteincercari, ca unii care ptiti ca incercarea credin ei voastre lucreazarabdare. Dar rabdarea trebuie sa ipi faca desavarpit lucrarea, ca safiti desavarpip, mtregi, sa nu ducep lipsa de nimic” (Iacov 1:2-4).Observap condipa — inconjurati de felurite incercari” Dinimprejurarile care au contribuit la pace, confort pi prosperitate

exterioara, cadem dintr-o data in mijlocul unui pir de incercaripradatoare. Parem ca suntem, dupa cum spune cineva, „lasap in voia cruzimii a o mie de draci mici, care patrund in fiecarecircumstanta; care par, precum legendarii liliputani, ca ne leagamainile pi picioarele in dmp ce dormim; care inpfaca toate firelegherghefelor noastre financiare, care rastoarna planurile noastreobipnuite, care transforma bucuriile anticipate in scrum. Existaperioade in care se vine fluxul unor astfel de lucruri, perioade in

care totul pare sa se tese in plasa stricata a mediului inconjuratorparalizat, pi orice efort al nostru de a scapa nu face decat sa neraneasca.”

Suntem tentap sa ne inspaimantam de dupmanii noptri, sadisprepiim mustrarea Domnului, sa ne saturam de disciplinarea Sa,pi sa cadem de oboseala in ziua necazului. Pentru a prevenislabiciunea noastra in fata vreuneia dintre aceste ispite, Dumnezeupi-a revelat scopul in mod clar pi ne-a spus raspicat care ar trebui sa

fie atitudinea noastra. Daca avem vreodata nevoie sa auzim voceaDragostei Infinite,, acel moment este acum. Ascultati, El spune:



Testeleascultatii 171

„Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: eptial Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; pi raurile nu te

vor ineca; daca vei merge prin foe, nu te va arde, pi flacara nu te vaaprinde. Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul luiDumnezeu, Mantuitorul tau!” (Isaia 43:1-3).

Predand o lectie despre flacara, un om de ptiinta a facut unexperiment foarte interesant. A vrut sa arate ca in centrul fiecareiflacari exista un gol, un loc de linipte to tala imprejurul caruia foculsau este un simplu perete. Pentru a demonstra acest lucru aintrodus in mijlocul flacarii ceva minuscul pi 1-a pazit cu aten ie de

influenza pulberii explozive. Apoi protec ia a fost inlaturata cugrija nefiind urmata de nici o explozie. Dupa aceea obiectul era dinnou protejat pi retras. Experimentul a fost repetat a doua oara pi,printr-o upoara agitare a mainii, protec ia centrului s-a pierdut, pi oexplozie imediata a hotarat rezultatul. Siguranta noastra, deci, estedoar in liniptea sufletului nostru. Daca suntem speriap. pi dacaschimbam principiul credin ei cu acela al fricii, sau daca nerazvratim pi nu suntem linipti i, vom fi arpi de flacari, iar rezultatul

va fi chin pi dezamagire.Mai mult, Dumnezeu va fi dezamagit daca vom fi dobora£.

Testarea este o dovada a dragostei pi a increderii Sale, pi cine poatespune ce placere Ii aduc stabilitatea pi liniptea noastra? Daca Elne-ar permite sa umblam in via a fara a fi testati, acesta ar fi unlucru daunator experien ei noastre spirituale. Chinul pi suferintanoastra indelungata inseamna, deci, ca Dumnezeu are incredere in

noi, ca El crede ca suntem indeajuns de puternici incat sa orabdam; ca Ii vom fi loiali chiar pi atunci cand ne-a lasat fara nici odovada vizibila a grijii Sale, pi aparent, la mila dupmanilor noptri.Daca El inte epte necazurile in loc sa le atenueze, aceasta este oexpresie a increderii Sale in noi pana in prezent pi o dovada

viitoare ca El vrea ca noi sa II glorificam chiar in cele mai marifocuri prin care ne cheama sa trecem. Sa nu ne temem! Subtilitapile

vietii eului vor fi expuse, iar acest lucru odios [via$a sinelui] va fi

distrus. Vom fi elibera i de ceea ce este material pi trecator pi vomfi atrapi intr-o relate de partapie mult mai apropiata cu InsupiDumnezeu.



172 Calea crucii

Cand folositi lama ascutita a briceagului, gandip-va caascu$ipul lui a fost realizat numai printr-un proces teribil de dur.

Otelul cel mai bun este supus alternarilor de caldura extrema piracire extrema. Mica lama a fost incalzita pi lovita cu ciocanul, apoiiarapi incalzita, pi apoi aruncata in cea mai rece apa spre a-i daforma pi taria potrivita. Nu ai avea cuptul acela in mana dacametalul s-ar fi sfaramat in acest proces de calire. Daca atunci canda fost apezat sub o piatra de moara ar fi aparut vreun cusur, chiardaca mai inainte a parut a fi o lama perfecta, ar fi fost respins caceva nefolositor, pi aruncat. Tot apa Dumnezeu, tanjind dupa

echipamentul nostru pentru slujirea cea mai inaltane testeazaintr-o mie de feluri. Toatelucrurile —nu exista nici o exceppe —lucreaza pentru curatirea, purificarea, testarea pi intarireacaracterului uman. Acum suntem aruncati in cuptorul durerii,meins de papte ori mai mult decat este de obicei incalzit, acumsuntem aruncap in apele reci ale pierderilor grele, acum suntemmacinati intre pietrele superioare pi inferioare ale necazului pi alenenorocirii. Cum vom putea razbate? Depinde in intregime demodul in care induram. Daca spunem simplu „cum vreaDumnezeu, pi in cel mai fierbinte foe, voi sta liniptit”, atunci El ne

va da un loc de onoare printre slujitorii Sai pi ne va incununa cuslava eterna.

„Dar El ptie ce cale am urmat; pi daca m-ar incerca ap iepi caaurul.” Fanul pi miriptea se tem de foe, dar aurul provoaca foculsa-pi arate puterea cea mai mare. De aceea:

Lasa-p aurul sa fie aruncat in cuptor — Aurul tau ropu, prepos pi stralucitor;Sa nu-p fie teama de focul maniosCu pepterile lui de lumina arzanda;

Aurul tau se va intoarce mai prepos,Curapt de orice pata pi murdarie;Caci aurul trebuie sa fie incercat de foe,Iar inima trebuie sa fie incercata de durere.

Apostolul Iacov ne spune care este scopul testarii - „ca sa fitidesavarpip, intregi pi sa nu ducep lipsa de nimic” (Iacov 1:4). „0



Testeleas cultatu 173

mapina perfecta realizeaza lucrul pentru care a fost facuta”, spuneun comentator capabil, „iar un creptin perfect are un asemenea

caracter incat realizeaza lucrul pentru care a fost facut creptin.«Intreg, neducand lipsa de nimic» transmite ideea de a fi pupi lapunct, pregatiti, astfel incat caile noastre prin care vine ispita sa fiepazite corespunzator. Un constructor nu se gandepte niciodata sapuna o fereastra in podea sau o upa in tavan, iar Dumnezeu vrea canatura noastra morala sa fie reglata ca sa avem totul la locul lui pi,in consecin a, sa fim «intregi, neducand lipsa de nimic.»”

Ne vom da inapoi din fa£a unei experience, oricat dedureroasa ar fi ea, ce implinepte un scop ca acesta? Ceea ce ne facematuri in Hristos Isus, neducand lipsa de nimic din ceea ce artrebui sa aiba pi de ceea ce ar trebui sa se bucure un creptin, este

vrednic de orice suferinta, oricat de dura pi de lunga ar fi. Chiardaca, astfel, am fost „intristati pentru putina vreme, prin feluriteincercari pentru ca increderea credintei noastre, cu mult maiscumpa decat aurul care piere sa fie, totupi, cercata prin foe,”

haide i, apa cum ne indeamna Iacov, „sa privim totul cu bucurie.”Dumnezeu nu dorepte ca noi sa mtelegem in astfel de vremuri, cidorepte sa ne mcredem. El ne disciplineaza pentru a fi tovarapii Saipe vecie, pi datorita faptului ca „ce vom fi nu s-a aratat inca”,haideti sa stam cu bucurie in mijlocul cuptorului aprins, ptiind canu vom pierde nimic in foe decat lanturile noastre pi ca,intotdeauna, in mijloc va sta Cel care este Fiul lui Dumnezeu.

Vom inceta sa ne mai miram de osteneala pe care §i-o da

Dumnezeu pentru a curati pi a desavarpi caracterul uman, atuncicand ne amintim ca aceasta este singura lucrare a mainilor Salecare, in ceea ce ne privepte, va dainui pe vecie. Orice alt lucru pecare il avem pi il urmarim este deja in proces de ofilire pi pieire.Caracterul moral, zidit sub indrumarea pi inspirarea Duhului Sfant,este co-partap la nemurirea lui Dumnezeu, pentru ca nu estealtceva decat natura Divina mtrupata, incorporate pi manifestata inom.

Dobandirea lui este atat de pretioasa pentru Dumnezeu incatEl platepte orice pret ca sa-1 aiba. El ne apeaza chiar in locul undescopul Lui poate fi indeplinit cel mai bine. Cateodata ne plangem



174 Calea crucii

de natura mediului in care traim, dar cand Dumnezeu ne apeazaacolo unde suntem, El are lumea intreaga drept alternativa; pi daca

scopul Sau ar fi fost mdeplinit mai bine in alte medii, ne-ar fiapezat in acele locuri. Haidep sa ducem la capat mantuirea noastraintr-o cooperare plina de recunoptinta cu El. Diamantul nu poateopune rezistenta frezei, nici lutul nu poate riposta olarului. Noi putem atat sa opunem rezistenta, cat pi sa ripostam.

Recunoscand cu recunoptinta ceea ce Butier numepte„dispunerea providenpala a lucrurilor”, haideti sa incetam sa maiopunem rezistenta pi, cu toata inima, sa renuntam la ripostat.



in fiecare congregatie, in fiecare biserica, in toata creptinatatea,exista doua clase [de oameni]: aceia care sunt umpluti cu Duhul luiDumnezeu pi aceia care au Duhul, dar care nu sunt umpluti. Ceea ce ainevoie sa faci este sa ip pleci capui pi sa II lapi pe Dumnezeu sa tecerceteze cu lumina Lui cercetatoare, ca sa pop primi raspuns lalntrebarea „Sunt eu plin de Duhul?”

Exista o veche legenda romana despre o vrajitoare care a venit la unnou rege cu trei volume de legi; ea a pretins ca orice $ara care se conduce

dupa aceste legi va prospera cu siguran a. Vrajitoarea s-a oferit sa vandaaceste carp regelui pentru a-1 ajuta in a da legi bune pentru poporulroman; dar a cerut un pre$ atat de mare pe ele incat regele a refuzat sa lecumpere. Dupa un timp, aceeapi femeie s-a intors la imparat dupa cearsese in prealabil unul din volume pi s-a oferit sa ii vanda cele douaramase. Totupi, in loc sa ii ceara o suma de bani mai mica pentru celedoua carp, ea a crescut mult prepil. Din nou, considerand ca prepilpentru carple ravnite este prea mare, imparatul i-a zis sa piece. Ea s-aintors la el inca o data, de data aceasta avand un singur volum. 11-a oferit

imparatului, dar prepil cerut pentru el era pi mai mare; cu adevarat, eramai mare decat pre ul inipal, pentru trei volume. Imparatul a ezitat, dar,temandu-se ca nu cumva sa arda pi acest ultim volum, 1-a cumparat.

§i astfel, daca refuzi aceasta binecuvantare oferita pe, va deveni dince in ce mai dificil sa o obpi. Intarzierea ta va face ca prepil pe caretrebuie sa il platepti pentru ea sa fie mai mare la sfarpit. Oh, daca dorin ata de a avea aceasta binecuvantare este slaba, cere-I lui Dumnezeu sa ointareasca, pi apoi spune „0 voi avea.”

AndrewMurray



Capitolul 23

Umplut cu Duhul

Un scriitor filosof, insa adanc spiritual, a atras aten ia asupra

faptului ca expresiile atat de des lntrebuintate pentru a indicaexperienta cunoscuta sub numele de „umplere cu Duhul” autending sa transmita o impresie gre§ita §i ca le putem aplica cu greuminpi fara sa ne gandim la ceva ce are o forma materiala $i, deaceea, sunt predispuse la a fi „umplute” in sensul material alcuvantului. In mod repetat, ac iunilor Duhului Sfant, ii sunt atribuiteun caracter pamantesc, devenind tangibile $i perceptibile. De vremece aceste acpuni sunt spirituale in cel mai inalt sens, asemenea

concept trebuie sa fie gre ite.Din aceasta ln elegere gre ita se nasc acele apeluri des auzite

adresate lui Dumnezeu pentru a distribui o for a care este descrisain mod vag ca „putere”, §i care ar putea fi ravnita din acelea imotive ca cele care 1-au determinat pe Simon sa ofere apostolilorbani pentru a o avea. Darurile Duhului sunt mult mai intens doritede catre unii decat roadele Duhului §i este foarte posibil sa avem ocantitate mare din primele §1 o masura foarte mica din ultimele. Nune putem dori o ilustrapie mai izbitoare a acestui adevar ca aceeacare se afla in scrisorile catre Corinteni.

Capitolul 12 din prima epistola vorbe te despre darurilespirituale pe care le aveau corintenii, dar capitolul 13 contdnua §i spune ca daca aceste daruri nu sunt exercitate in dragoste sau, altfelspus, in harul (roada) Duhului Sfant, nu valoreaza nimic pentruDumnezeu §i nu-I dau nici un fel de bucurie sau satisfactie. Chiar

daca flamandul este hranit, chiar daca nevoile saracilor suntimplinite, chiar daca intelectul omului este satisfacut, inima luiDumnezeu nu gase te nici o placere daca dragostea lipse te. Un omcu multe daruri poate fi orice altceva, dar nu un om care gande§te



178 Calea crucii

spiritual, iar un om care gandepte spiritual poate fi foarte multindepartat de „un lucrator care n-are de ce sa-i fie rupine.” Primul

are multe daruri, dar putin har, iar celalalt mult har, dar purinedaruri. Nu ar trebui oare sa ravnim la fel de mult atat darurile, cat pidin harurile (roadele) care ne fac folositori Stapanului? Faptul canatura este stapanita in intregime de Duhul este evidentiat de ogandire purificata, de un duh iubitor, bland pi smerit, de inclinatiisfintite, intr-un cuvant, de chipul pi gandul lui Isus.

Nimic nu a lucrat mai dezastruos in ultimii ani ca tendin|a de asubestima pi chiar de a ignora importanta roadelor (harurilor)

Duhului. Rezultatul a constat in nein elegeri intre lucratorii creptini,frecupuri pi controverse acasa pi pretutindeni, pi o lipsa trista deindelunga rabdare pi de bunatate. Efectele dezastruoase nu s-auoprit aici. Lucrarea lui Dumnezeu a fost impiedicata, dupmaniicrucii s-au bucurat, iar stindardul sfinteniei, in loc sa fluture in vant,a fost tarat in tarana.

Plinatatea Duhului a fost socotita un lucru esenpal pentruslujirea publica, dar nu era considerata esenpala pentru relatiile deacasa unde avem nevoie mai mult decat oriunde altundeva derabdarea, mireasma placuta pi blandetea lui Isus. Cine are mai multanevoie de duhul lipsit de egoism al lui Isus decat negustorul careeste inconjurat de oameni care incearca mereu sa profite de alpi picarora nu le pasa deloc de nenorocirea care vine peste ceilalp atatatimp cat ei se imboga esc? Ar trebui, atunci, sa cautam sa fim plinide Duhul nu pentru a deveni o baterie de putere spirituals care safixeze adevarul asupra multor suflete, ci ca sa putem iubi pi indura,sa putem sluji pi suferi acolo unde Dumnezeu ne apeaza,

amintindu-ne ca a face voia luui este infinit mai inaltator decat acapti a sute de suflete.

In camerele de la American Tract Society (Societatea Americana de Brofuri) din New York exista doua obiecte foarte interesante. Unuleste un cadru neimpresionant din lemn brut inalt de cateva zeci decentimetri, legat cu cleme pi cu balamale in apa fel incat sa poata fidezasamblat pi pnut in mana. Acesta era amvonul lui Whitefieldatunci cand calatorea pi pe care 1-a folosit cand predica miilor de

oameni in aer liber, in pnuturile mlaptinoase ale Angliei, fiindu-i



Umplut cu Duhul 179

interzis accesul in biserici. [Cand ll veti vedea] va veti gandi la acestapostol modem, ridicat pe mica platforma, cu gloata de oameni

flamanzi lmprejurul lui sau alergand dintr-un camp in altul,purtandu-pi Biblia in mana, tot timpul in mi care, muncind cu oenergie herculeana, §1 cu o for a ca aceea a unui gigant. Acolo, inacel amvon primitiv, se afla simbolul a tot ce este activ §i inflacaratin zelul cre§tin neinfricat. Celalalt obiect, aflat pe mica platforma pecare predicatorul obi nuia sa stea, este un scaun —un scaun £aranescneatragator, cu spatarul drept cu brate; neprelucrat, simplu,

captu§it cu un material subtire, nelacuit §i rigid. Era scaunul luiElizabeth Wallbridge, „fiica laptarului”, pe care statea tu§ea, §i §optea §i pe care 1-aparasit pentru o canapea doar in ultimele eiceasuri, atunci cand era pe moarte. Avem de-a face din nou cu unamvon; el este simbolul unei vie i, tacute §i monotone, a unei vietigrele in suferin a. Fiecare cuvant pe care 1-a rostit acea femeieinvalida - fiecare noapte pe care a indurat-o cu rabdare - era opredica a Evangheliei. Via fa acelei slujitoarea lui Dumnezeu a predicat

milioanelor desujletebogatiileslavei §i harului lui Hristos. Care dintre acestedoua amvoane este mai onorabil numai Dumnezeu §tie, Cel care,fara indoiala, le-a acceptat§i le-a sfintit pe amandoua.

Este o lege a dinamicii ca doua obiecte sa nu ocupe acela i locin acela§i timp, §i daca suntem ignoranp. cu privire la crucificarea vie|ii sinelui ca experienta traita, nu putem fi umplu i de DuhulSfant. „Daca inima ta,” spune Arndt in lucrarea saTrueChristianity (Adevaratul creftinism), „este plina de lume, nu va exista loc pentru

venirea Duhului Sfant; pentru ca acolo unde este una nu poate ficealalta.” Daca, din contra, ne-am insult lucrarile Mantuitorului caDistrugator al lucrarilor diavolului, $i daca am revendicat inintregime beneficiile mortii Sale $i ale vietii Sale de inviere, ce altcevaII impiedica pe Duhul Sfant de a stapani fiin a noastra in totalitate§i in mod continuu, daca nu necredinta noastra?

Orice dorin a care nu este de la Dumnezeu sta ca o bariera in

fa$a intrarii Celui Sfant pentru a prelua controlul suprem al fiin einoastre. Haide i sa recunoa tem clar acest lucru. Orice dorintanesfintita constituie o pozi ie de rezistenta fata de Duhul Sfant. Darcand via|a naturala este sfintita, dominatia lui Satan este cu adevarat



180 Calea crucii

rasturnata §i se deschide calea pentru intrarea triumfatoare aDuhului. Prezen|a Lui este acum un rezultat invariabil §1 El nu ar

a tepta niciodata, nici macar un ceas pentru a umple templultrupului nostru cu slava Sa daca nu ar exista impotrivirea adusa denatura noastra nesfinpta. El sta la u$a si bate §>i, atunci canddu§manii Lui §i ai no tri sunt aruncati afara, El va putea spuneintr-un sens mai deplin decat mainte: „Por£i, ridicap-va capetele, casa intre Imparatul slavei!” §i haidep sa ne amintim ca Duhul Sfanteste Aceia care I$i pregate te locuinta. El da prima§i ultima loviturain aceasta lupta pentru stapanirea oamenilor rascumparap. El este

Cel care trans forma Babilonul care inseamnaconfute, in Salem, careinseamnapace. §i, intrand in locuinta purificata §i lini§tita a fiin einoastre, El spune: „Aceasta este locul Meu de odihna pe vecie; voilocui in el pentru ca 1-amdorit.”

Haidep sa ne bucuram de venirea Lui cu profunda recuno tinta§i sa ne obi nuim sa recunoa tem in mod constant prezenta Sa,intr-o lini te sufleteasca sfanta. Ce II poate dezonora mai mult decatca noi sa ne indoim de sosirea Lui in noi §i sa punem sub semnul

intrebarii ramanerea Sa in noi atunci cand toate aceste condipi suntindeplinite?

El nu vine pentru a ne fi Slujitor, ci Stapan; nu pentru a fi ladispozitia noastra, ci a teptandu-Se ca noi sa fim tot timpul ladispozitia Lui. El nu vine pentru a ne face rezervoare de apa vie, cidoarapeducte. Noi nu suntem ca o baterie incarcata, ci precum cablultelegrafic de-a lungul caruia fulgerul poate trece oricand.„Dumnezeu nu mi-a dat un cufar cu aur poetic”, i-a spus FrancesRidley Havergal unei doamne care credea ca poate scrie poezii „lacomanda.” „E1 pastreaza aurul §i imi da cate o bucata doar atuncicand vrea El $i doar cat vrea El. Sunt ca un copil mic care, atuncicand scrie o scrisoare, se uita in sus §i spune: «Ce trebuie sa maiscriu?» Astfel, suntem adu§i la o dependents de Dumnezeu clipa declipa, socotind eul eclipsat, inaintea oricarui act de inchinare sau deslujire, §i ni se aminte te adevarul ca «Nu pot face nimic de la

mine».” In felul acesta devenim, dupa cum a spus Rutherford,„datori vanduti harului Sau,” sau, dupa cum ar trebui sa spunemnoi, „datori Lui pana peste cap.”



In aceste conditii, roada Duhului va aparea cu siguran a,deoarece fructul are natura pomului care 1-a produs, iar Duhul care

locuie te inlauntru produce ceva ce este asemenea Lui in viata pecare o locuie te. Lucrarile firii pamante ti sunt numeroase, darroada Duhului esteuna.

„Daca dam putin frau liber imaginatiei, putem vedea ceintelege apostolul prin aceasta roada a Duhului indivizibila. Acestenoua trasaturi mentionate sunt calitatile roadei. Avem in fa anoastra fructul —Dragostea este miezul, chiar inima fructului;Bucuria este sucul; Pacea este pulpa fructului; Indelunga rabdare

este codi a de care atarna; Bunatatea este mireasma; Facerea debine sau milostenia este gustul; §i Credin|a, sau mai degrabaCredincio ia sau corectitudinea, este forma fructului; Blandeteaeste coaja; Infranarea poftelor —natura morala echilibrata inintregime —poate fi culoarea fructului. Roada Duhului este odezvoltare frumoasa care imbina toate aceste calitati; nu le gasimseparat. Daca nu este bucurie, nu mai avem sue, iar fructul devineuscat vested; daca nu exista dragoste, fructul nu are miez §i in

curand va fi mancat de viermi. §i, la fel, nici pe celelalte nu leputem separa. Aceasta inseamna ca, atunci cand primim Duhul ininimile noastre, primim germenele acestui fruct. Duhul esteradacina sau principiul pe care create fructul §i acesta create fara canoi sa depunem vreun efort in acest sens. El devine al nostru doarprimindu-1 prin credinta.”

Deci, conditiile pentru a fi „umplut cu Duhul” sunt:In primul rand, o convingere de nezdruncinat ca acesta este

un drept al nostru inalienabil pe care il primim la najtere, §i ohotarare de a nu-1 mai dispre ui. In al doilea rand, fiind nelini§ti| i,fara putere§i neconsolati pana cand Duhul nu vine in templul Sau,trebuie sa incepem sa tanjim dupa plinatatea lui Dumnezeu a§acum cerbul tanje§te dupa izvoarele de apa. In al treilea rand, aici ca§>i pretutindeni, moartea este poarta vietii. Despre untdelemnulsfant de ungere este scris: „Sa nu se unga cu el trupul (camea) niciunui om”. Duhul Sfant nu va umple o natura lipsita de sfin|enie.

Firea pamanteasca (carnea) este potrivnicul Lui permanent, §i dacaEl vine sa locuiasca in noi, nu vine ca sa Se impace cu du§manul

Umplut cu Duhul 1B1



182 Calea crucii

Lui, ci ca sa-1 nimiceasca in totalitate. In al patrulea rand, DuhulSfant Se une te cu aptitudinile purificate §i cu energiile sfintite alenaturii noastre §i le folose te pentru gloria Luiproportional cu credinta §i credinciofia noastra.



„Tine pasul cu Isus!” Poate fi aceasta pentru mine?O, pot cu adevarat sa umblu cu Tine prin credinta?Eu, cel care atat de des am ratacit departe,§i care te-am intristat cu raceala mea zi de zi?

Cat de des, Stapane, am „ramas in urma”,§i m-am temut sa Te urmez cand vocea Ta atat de blanda

M-a chemat, poruncindu-mi sa ma incred in Tine,Oricat de intunecata mi s-ar fi parut cararea.

§i nu am ie§it eu oaresingur uneori,Nici nu am ajteptat ca mana Ta sa ma conduca,Ci m-am gandit la viitor cu o grija plina de teama,In loc sa fac„urmdtorulpas” in rugaciune?

Din nou, astazi, imi pun mana in mana Ta,

Cu o credinta ca de copil vreau sa renun$ la totul pentru Tine;Condu-ma, doar, unde vrei Tu i indruma-ma in tacere,Implinind in mine toata voia Ta binecuvantata.

E. May Grimes



Capitolul 24

Pas cu pas

Episcopul Moule ne aminte te in valoroasa lui lucrare - Veni

Creator —ca exista o particularitate a exprimarii in cuvantul grecesc„umblam” din Galateni 5:25. El traduce versetul astfel: „Daca traimprin Duhul, haideti sa o §1 luampas cu pas prin Duhuir Traducerea luiConybeare este la fel de sugestiva: „Daca traim prin Duhul, fie capa?ii no tri sa fie lndruma i de Duhul.” „A trai prin Duhul”, a £ti caavem via| a prin puterea Lui este un lucru; dar a ceda in fataautorita ii §1 indrumarii Datatorului de Viata in detaliile cele mai miciale acesteia, este altceva. Andrew Murray crede ca aceste cuvinte nesugereaza clar diferen a dintre viata cre tina bolnava §1 ceasanatoasa. „In prima, cre tinul este multumit sa ‘traiasca prinDuhul’; el este multumit sa £tie ca are via a noua; dar el nu umblaprin Duhul. Adevaratul credincios, din contra, nu este multumitdaca intreaga lui umblare §i purtare nu sunt prin puterea Duhului.”

De ce nu mai este sus inuta pozipa care s-a luat atat de des inacele mari intalniri ale credincio ilor, acum atat de comune? Cat de

multi sunt cei care, intr-un moment suprem, sub minunata putere alui Dumnezeu, deschid fiecare carare a fiintei lor pentru sosireaDuhului Sfant! §i nu mdraznim sa ne indoim de faptul ca El inundaintr-adevar intreaga fiinpa cu energia Sa, cand aceasta este predataLui. Dar experienta este prea adesea trecatoare, dupa cum esteexprimat in urmatoarele versuri -

... Au existat momente pure

Cand 'fi-am vazut fa£a§i Ti-am simpt puterea Atunci, raul §i-a pierdut stapanirea patima a fost redusa la tacereFiind stapanite de farmecul Divin al momentului,

Acestea nu erau altceva decatperioadefrumoasefi rare.



186 Calea crucii

De ce „perioade frumoase §i rari'} Pentru ca aceia care se

predau in acest mod nu „o iau pas la pas cu Duhul.” Intr-unmoment de neveghere, eului i s-a permis sa recagtige suprematiaanumite domenii ale vietii au fost repuse sub controlul sau. Pa ii aufost luati nu de Duhul, ci de firea pamanteasca. Pentru un scurtmoment, poate doar in ceva ce parea un detaliu neinsemnat,haturile, care erau puse neconditionat in mainile Duhului luiDumnezeu, au fost smulse din stapanirea Lui. Rezultatul este unDuh intristat, o viata§1 o lucrare pe care puterea le-a parasit.

In multe cazuri acesta este mai mult rezultatul neatentiei decatorice altceva. De aici, nevoia de o inva atura mai clara despre acestsubiect. Lucratorul creptin a spus, la fel ca Samson, „Voi face ca§i mai inainte, §>i ma voi scutura. Nu jtia ca Domnul se departase deel” (Judecatori 16:20). Spre nefericirea sa, descopera ca un rau subtil1-adezbracat de puterea lui, ca o mica crapatura din lauta a facut camuzica sa inceteze, dar nu §tie cum sau de ce s-a intamplat acestlucru.

John Wesley, gtiind ca experienta de a o lua pas cu pas prinDuhul este mult mai inal atoare decat aceea de a trai prin Duhul, arefuzat sa recunoasca perfectiunea cre§tineasca a unora dintreconvertitii sai pentru ca duceau lipsa, spunea el, de evidence. „Ei nufolosesc in mod consecvent acel fel §i acea cantitate de hrana desprecare §tiu sau ar trebui sa §tie ca contribuie la sanatatea, taria §i

vigoarea trupului; ori nu sunt cumpatati in somn; ei nu se lipesc curigurozitate de ceea ce e cel mai bine pentru trup §i pentru minte;

altfel, s-ar duce la culcare s-ar trezi devreme, la o ora fixa, in modconstant; sau cineaza tarziu, ceea ce, de asemenea, nu este bine nicipentru trup, nici pentru suflet; sau nu folosesc nici postul, niciabstinenta; sau prefera acea predicare, citire sau conversape care leda o bucurie §i un confort vremelnice (ceea ce reprezinta atat demulte forme de necumpatare), in locul aceleia care le aduce tristetesfanta sau mdrumare in neprihanire.”

Multi cre§tini inca nu au invatat sensul acestui cuvant: „Fie ca

mancap, fie ca beti, fie ca facep altceva: sa faceptotul pentru slava luiDumnezeu”, pentru ca a o lua pas cu pas prin Duhul inseamna ca



Pas cu pas 187

mancarea §1 bautura noastra, tot ce intra in domeniul sim urilornoastre, trebuie sa fie supus intotdeauna unei discipline sfinte.

Aceea§i disciplina este la fel de indispensabila pentru viatasentimentelor $i gandurilor noastre, pentru ceea ce citim, pentrurecreerea noastra, pentru preocuparile noastre literare §1 artistice. Aignora calauzirea Duhului Sfant in vreunul dintre acestedepartamente ale vietii inseamna a-L intrista §i a pierde putereaspirituala pe care, potrivit dorintei Lui, noi ar trebui sa o transmitemneincetat unei lumi pe moarte, asemenea unor apeducte nesecate.

Ca nu cumva cineva sa- i imagineze ca o viata care este traita

pas cu pas prin Duhul Sfant este una plictisitoare, da£-mi voie saspun ca ascultarea constanta produce intotdeauna bucurie §i paceconstanta. Un cre tin fara bucurie este aproape invariabil un cre tinneascultator. „0 via$a a dragostei care renunta la sine este o via a delibertate” pentru ca acolo unde este Duhul Domnului —unde Eleste recunoscut §i ascultat in cele mai marunte detalii ale vietii —„acolo este libertate.”

„Pas cu pas” este secretul unei vie i care nu este niciodata

tulburata, niciodata surprinsa de atacuri subite ale celui rau,niciodata vaduvita de puterea ei spirituala. Cu o continuacon tiendzare avem, intr-o asemenea via a, o determinare hotaratade a nu face nici un pas pe calea nebatuta a unei zile decat prinDuhul. In alegerea mancarii este cautata indrumarea Sa §1 esteconsultata voia Sa. Orice lucru despre care se §tie ca intuneca

vederea noastra spirituala §1 ca deturneaza trupul de la scopurilesacre pentru care este intocmit, va fi evitat. „Ce efect va avea aceasta

carte asupra vietii mele spirituale? Va create sau va diminua poftamea dupa Cuvantul lui Dumnezeu?” sunt intrebari pe care trebuiesa ni le punem atunci cand ni se ofera oportunitati de a citi. „Nucheltuiesc nici un banu fara sa cer indrumare pentru a cum sa-1folosesc”, spunea intr-o zi scriitorului o vaduva saraca. Ea cauta safaca fiecare pas prin Duhul. Nu trebuie sa mai particularizam. lataprincipiul dupa care via a noastra trebuie sa fie guvernata, iar a-1urma inseamna a ne umple viata cu o asemenea bucurie §i puterecum nu am visat niciodata inainte.



188 Calea crucii

Cele doua taramuri, pe care oamenii le-au numit profan §i sacru, se vor „topi unul in altul precum dungile trandafirii ale zorilor

se topesc in splendorile diminetii” pe masura ce o luam pas cu pasprin Duhul, pentru ca atunci cand Duhul lui Hristos respira prin

viata noastra, atunci chiar §1 cea mai banala activitate devinedumnezeiasca. Nimic nu este mic sau mare in ceea ce prive telucrurile lui Dumnezeu. Tot ceea ce poarta sigiliul voii Sale estemaret, oricat de neinsemnat ar parea. Doar aceasta da valoareindatoririlor viepi noastre nimic din ceea ce este obiectul dorinteiSale nu poate fi considerat mic sau neinsemnat. Este u$or sa invingi

o tendinta naturala spre dezordine daca, de dragul Lui pentru a-Iplacea Lui in totul, pastrezi camera sau hartiile in ordine.

Ceea ce dovede te realitatea §i delicatetea dragostei noastre esteaceasta grija de a-I placea lui Dumnezeu chiar §i in cele mai micilucruri. „Nu iubim in mod desavar it daca neglijam micile ocazii dea-i face pe plac celui pe care il iubim§i daca nu ne este teama sa nu-1ranim cu diferite lucruri mici. Gelozia lui Dumnezeu este infinita; ease extinde la orice lucru §i orice suflet care iube te cu adevarat va

incerca sa nu dea niciodata acestei gelozii Divine un motiv de a fiofensata.”

Viata noastra este alcatuita din ace ti paji mici. Ne inchipuimca putem fi eroi in anumite circumstance marete. Credem ca amputea muri pentru Hristos daca am fi chemap sa ne dam via apentru El. Totu i, este pupn probabil sa putem face acest lucru dacanu am cultivat un duh de martiraj ora de ora, caci daca puterea §idorin a noastra de a-I face pe plac lui Dumnezeu au e uat in

amanuntele viepi noastre, cum putem fi siguri de ele in vremurilegrele de testare? Este mult mai greu sa traie ti pentru Hristos clipade clipa decat sa mori o data pentru El; sau daca a§teptam ocaziimarete in care sa ne aratam loialitatea, vom observa ca viata noastratrecut pe nesimpte, ?i impreuna cu ea ?i oportunitaple pe care le-aadus fiecare ceas pentru a ne demonstra dragostea fata de Domnulnostru, fiind credincio i in lucrurile mici.

Este un fapt uluitor ca daca pamantul ar fi dependent numai de

soare pentru incalzire, atunci nu ar mai exista viata animala §1

vegetala pe suprafata lui. Stelele dau suficienta caldura intr-un an



Pas cu pas 189

pentru a topi o crusta de gheata groasa de douazeci de metri -aproape la fel de mult ca soarele. Aceasta pare ciudat atunci cand ne

gandim cat de mica trebuie sa fie cantitatea de caldura primita de laoricare dintre aceste corpuri indepartate. Dar surprinderea disparecand ne amintim ca intreaga bolta cereasca este atat de denspresarata cu stele incat, in unele locuri, sunt grupate mii de steleintr-un spatiu la fel de mare ca cel ocupat de o luna plina. Aceastailustreaza adevarul pe care am cautat sa ll intarim. Adevaratul copilal lui Dumnezeu are lumina, caldura $>i frumusetea vietii Sale prinmiile de actiuni mici care au devenit luminoase deoarece Duhul lui

Hristos a intrat in ele.Nu putem face ceva mai bun decat sa incheiem cu vorbele

pastorului Stockmayer: „Atunci cand pacatul sau egoismul se ivescla orizontul nostru, oricare ar fi distanta la care se afla, atunci candobservam ceva in vant in a$a fel incat cerul nostru moral, atmosferanoastra spirituala nu mai sunt absolut curate, trebuie sa §tim ca harulSau este cel care anunta pericolul, Duhul Lui este Cel care ne atrageatenpa. Haideti sa ne oprim imediat, haideti sa ne grabim sprerefugiul nostru, la umbra aripilor Sale; haideti sa strangem din noulegaturile care ne unesc cu El pana cand lumina chipului Sauindeparteaza orice urma a norului, iar atmosfera devine din nouluminoasa. Sa nu va descurajati daca la prima incercare e uati in aln elege via a aceasta. Chiar daca parta ia ta cu Dumnezeu ar fiintrerupta de o suta de ori, da, chiar de o mie de ori, nu te lasaparalizat de aceste experience triste. Este adevarat ca un rau facut

sufletului chiar §i numai printr-o separare momentana deDumnezeu, pe care o poate prilejui un singur pacat - un pacat ingandire, in vorba sau in fapta —este mult mai dezastruos decat po|isa lntelegi. Cu siguran a, poate exista ceva mai rau, ceva care adaugarau la rau, i anume, a-£ permite sa te descurajezi in loc sa te intorciimediat la Dumnezeu pentru a gasi in El iertare §i innoire a vietii.”„Daca traim prin Duhul, haideti sa o §i luam pas cu pas prinDuhul.”



Aid gasim un paradox inepuizabil al acestei mari probleme; pe de-oparte, o renun are la sine totala §i adevarata, pe de alta parte, o nevoiezilnica de crucificare a sinelui. Acesta este un lucru pe care suntmulpimit sa il afirm, doar, §i sa il las ca pe cuvantul Domnului asupraminpi §i sufletului credinciosului.

Dar „itflniS’; fara pauze, fara vacan e; acum, astazi, in aceasta ora; $iapoi maine! §i cruced’’ zilnica; ceva care trebuie sa fie instrumentul

ru$>inii $i execupei unui alt lucru! §i ce este acel altceva? Chiar ceea ce daocazia unei testari mai profunde a predarii sinelui despre care am vorbit;chiar ceea ce expune ru§inii §i morpi vechile dorin e, scopuri §i planuri,

vechiul duh al eului $i via a sa.Poate este un mic detaliu al rutinei zilnice: o intersectare a

preferin ei personale in lucruri foarte mici; o acumulare a lndatoririlor, ointrerupere nea§teptata, o distragere care nu este binevenita. Ieri, acestelucruri doar te nelini teau §[, in interior cel pupn, te „tulburau” Azi, dincontra, leridici, ip intinzi mainile spre ele, §i le laji sa fie prilejul unei noi

ru§ini §i al unei morp mai adanci ale vechiului duh al sinelui. Le ridici cuo acceptare plina de dragoste §i de inchinare. Le duci la Calvarul lorintr-o supunere plina de recuno tin|a. §i maine vei face la fel.

Episcopal Moule



Capitolul 25

Crucea zi de zi

„Daca dore te cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de Sine,

sa- i ia crucea in fiecare zi $i sa Ma urmeze” (Luca 9:23). Incapitolele anterioare ale acestei car i am vorbit despre o cruce pecare, in puterea Duhului Sfant, am vazut pironita fireapamanteasca impreuna cu poftele §i patimile ei. In acest ultimcapitol ne vom gandi la acea cruce care trebuie luata zi de zi, carepentru cre tini este un Crucian, dupa cum spune Luther.Salvatorul ilustreaza inaintea ascultatorilor Lui o procesiune in careEl insupi, preia conducerea purtand crucea. El este cel mai mare

Crucian. Toti ucenicii Sai adevara i II urmeaza in aceastaprocesiune. Fiecare l i are propria cruce specifica, iar direcjdaprocesiunii, daca privim suficient de departe, este spre Imparatiagloriei cere ti.

Cruciajii obi nuiau sa poarte o cruce pictata pe umerii lor, iarunii oameni vorbesc despre purtarea unei cruci care este a ezata lafel de superficial. Pentru ei, crucea este doar o chestiune deornament, un papaport pentru demnitate, fiindca exista o crucecare a devenit la moda din care a disparut orice urma desuferinta §i de renuntare la sine.

Acesta nu este felul crucii despre care Hristos a vorbitucenicilor Sai. Via a la care El ne cheama §i cararea pe care neconduce El este caracterizata de purtarea crucii de la inceput lasfarjit. In infa£i§area exterioara, crucea este diferita, darintotdeauna este ceva care rastigne te eul §i care ne elibereaza de

vointa eului. Prin urmare, este calea spre odihna, pentru casingurul loc din intreaga lume unde sufletul poate gasi adevarataodihna este in luarea jugului sau a crucii lui Hristos. Niciodata nuavem odihna atunci cand facem voia noastra, dar in supunerea fata



192 Calea crucii

de voin$a Altuia este odihna. „Sufletul, locuind sub aceasta cruce,ajunge la libertatea adevarata, pura §i perfecta, unde are ca pinta

sfin£enia, libertate pentru neprihanire unde se afla in legaturidrepte $i in lanturi sfinte, pazit de orice libertate a firii pamante ti,de orice necurape§i faradelege de orice fel.”

Cineva a descris aceasta via a de purtare a crucii ca pe opredaredeanvergura, o predare care acopera intreaga noastra sfera deacpune §i care rezista in toate zilele noastre. Deseori, Hristos necere sa ne lepadam de noi inline in lucruri mici; pentru unii ar fimult mai u or sa-$i ia o cruce mare §1 sa moara o data pe ea decatsa ia aceste mici cruci zi de zi §1 sa moara de o moartemai profunda pe ele. Astfel, cuvantul „zilnic” devine pentru unii ceea ce crucealui Hristos a fost pentru evrei, o piatra de poticnire§i o stanca decadere.

Totu§i, dupa cum am sugerat deja, noi vom gasi odihna §1

pace numai in aceasta viata de purtare a crucii §1 numai insupunerea permanenta a voin ei noastre voin ei Domnului. Caleacrucii este calea regala§i cei care merg pe ea sunt lmparap $i preotipentru Dumnezeu. Pentru aceia care o urmeaza ea este

intotdeauna calea gloriei, a a cum a fost §i pentru Hristos „care,pentru bucuria care Ii era pusa inainte, a suferit crucea, a dispre£uitru inea.” Din cauza aceasta, Pavel s-a bucurat in necaz, §dind „canecazul aduce rabdare; iar rabdarea aduce biruin a in incercare, iarbiruin a aceasta aduce nadejdea.” Insa nadejdea aceasta nu in§>eala,pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastreprin Duhul Sfant, care ne-a fost dat” (Romani 5:3-5). „Caci Cel cea patimit in trup a sfar§it-o cu pacatul.”

De cateva ori, arta a fost sfintita pentru a ilustra acest lucru.Intr-o pictura, spre exemplu, o portiune de tinut mla§tinos i§i intinde paragina singuratica la mare distanta §1 se a§eaza pedealurile albe de pe partea cealalta. In prim plan, cativa arbugtirisipiti ?i-au facut loc printre pietrele atat de ascutite pentrupicioarele plapande. Din vai, peste care planeaza nori intuneca| i,urea o femeie cu pa§i incep, tri ti §i cu o expresie serioasa. Dintr-ocrapatura in cerul de deasupra ei, o lumina blanda cade peste

crucea de la picioarele ei. O cruce, inaintea careia umerii ei slabi se



Crucea de%7 193

dau inapoi datorita greutatii ei. Langa ea, fara sa fie vazut, staMantuitorul care a mdrumat-o pana in acel loc singuratic §i o

priveste. Nu a venit cu trupul aplecat, nici cu fata ranita, nu caOmul durerii, ci ca Domnul ei inviat. Inve§mantat intr-o hainaalba, fara pata, care cade de la gat pana la picioarele incaltate insandale, El ii acorda o privire in care dragostea rabdatoare, scopulneclintit §1 mila plina de duio ie sunt amestecate in mod divin. Intimp ce sta acolo privind, a teptand, ilustratia de pe panza mcepesa prinda viata §1 auzim cuvinte induio atoare, „Hristos are multi

indragostiji de imparatia Sa, dar putini purtatori ai crucii Sale!”Pa§ii dmizi nu se mai clatina. Riduri de supunere se aduna in jurulgurii ei curajoase. Cu frumosul ei par suflat de vant de pe fa$a eiserioasa, cu ochii ei dulci, „camine ale rugaciunii tacute,” intreagaei fiinta exprimand cea mai induio§atoare umilinta, femeia seapleaca pentru a ridica crucea.

Dar iata! O schimbare minunata! Cu pu$in timp inainte, in fa$aochilor ei mce|o§ati se infati a doar forma crucii aspre, §i povara ei

grea. Dar acum, cu vederea mai clara, ce i-a fost data in ceasulpredarii ei, femeia vede buchete de trandafiri mroura i atarnandfrumos de cruce. Ele ascund conturul ne lefuit. I i intind petalelematasoase dezmierdand marginile ascu ite. I§>i deschid inimile deaur $i, cu o dulcea a generoasa, i§i impra tie parfumul pretutindeniin aer. Lumineaza povara mare. O pazesc de atingerea dura.Lumineaza $i infrumuse eaza calea care a fost descrisa ca fiind atat

de intunecoasa §i de singuratica. Ah! Artistul a facut ceva mai mult decat sa simbolizeze o ideestralucitoare. Cu pensula sa magica a intervenit intre acele nuancestralucitoare cu lumina alba a unui adevar nemuritor. Cei care aupurtat crucea lui Hristos pot sa marturiseasca cat de mult aimboga it §i a implinit via a lor; cat de binecuvanta i sunt ei, ceipeste care este a ezata crucea, fa|a de ceilalti oameni! Prin aceastamisterioasa armonizare a voin ei in Hristos, pacea curge in suflet

ca un rau nesecat. Pentru o inima care bate tot tirnpul in acord -prin El —cu simfoniile naturii, lucrurile cele mai banale ale vietii i§ipierd josnicia§i, in fiecare zi apare o noua „splendoare in iarba onoua slava in floare.”



194 Calea crucii

Cine ar putea citi vreodata scrisorile lui Samuel Rutherfordfara sa observe cum acest aspect al crucii zilnice era necurmat

inaintea lui? Ascultap: „Acela care prive te la partea alba a crucii §i care o poarta cu generozitate, descopera ca ea este o povara pentruel exact a a cum aripile sunt o povara, pentru o pasare...” „Amdescoperit ca prezen a Sa dulce inghite toata amaraciunea tristetii§i a suferintei. Cred ca este dulce faptul ca Hristos spune desprecrucea mea «Jumatate este a Mea!», ca imparte aceste suferinte cumine §1 ca ia cea mai mare parte asupra Lui; ba mai mult, ca eu $iintreaga mea cruce suntem in totalitate ai lui Hristos.” „...Unii au

o cruce, altii §apte, altii zece, altii o jumatate de cruce. Totu i, totisfintii au bucurie deplina; iar japte cruci inseamna §apte bucurii.Descopar ca chiar §i privirea incruntata a lui Hristos face curte inmod dulce §i dragastos. Prefer pumnul lui Hristos §i lovitura Luide dragoste decat sarutul oricarui alt rege. Sa vorbeasca rau despreHristos cine vrea! Eu sper sa mor cu ganduri de dragoste fa|a deEl.” „...Nu am nici cuvinte, nici peni|a sa exprim dulcea a §i desavar§irea dragostei lui Hristos. Lan urile mele sunt aur. Crucea

lui Hristos este impodobita §i parfumata in intregime: inchisoareaSa este gradina§i livada desfatarilor mele. M-a§>da sa fiu ars pentruHristosul meu minunat.” „...Va dau o marturie scrisa cu manamea despre Hristos §i crucea Sa; sunt un cuplu dulce, iar Hristosnu a fost inca a$ezat in scaunul Sau de onoare printre noi toti.”„...Descopar cruci, lucrarea cioplita a lui Hristos, pe care El letraseaza pentru noi; §i descopar ca lmpreuna cu aceste cruci, El neschiteaza§i ne zugrave te dupa chipul Sau, taind bucatile rautapi §i

stricaciunii noastre. Doamne taie, Doamne ciople te, Doamnerane te, Doamne, fa orice ca chipul Tatalui Tau sa sedesavar§easca in noi §1 fa-ne potriviti pentru slava” ,,...0, cepriveli te placuta sa vedem o cruce intre Hristos §i noi, sa-L auzimpe Rascumparatorul nostru spunand la fiecare oftat §i la fiecarelovitura, §i la fiecare pierdere a unui credincios ‘Jumatate este aMea!’ Astfel, ele se numesc ‘suferintele lui Hristos" §i ‘ocara lui Hristos.* A$a cum doi oameni sunt parteneri proprietari ai unui

vas, jumatate din ca tig§i jumatate din pierdere aparpne fiecaruiadintre cei doi; tot a$a Hristos este jumatate ca tigator, jumatate



pierzator cu noi in suferintele noastre. Da, partea cea mai grea acrucii din lemn negru cade pe Domnul tau: intai cade pe El, dar

apoi se intoarce asupra ta: iar daca crucea ta iese din mana luiHristos inainte de a veni la dne, prime§te un luciu frumos de la El;primepte un gust §i o savoare a nardului Regelui §i a parfumuluiCeresc. §i jumatate din ca tig va fi al tau, atunci cand corabia luiHristos plina cu aur va ajunge acasa.”

Repetarea de trei ori a cuvintelor „nu poate” din Luca 14 estesugesdva. Daca nu traim aceasta viata de purtare a crucii nu putem fi ucenicii Sai (vers. 26, 27, 33). Nu spune „nu vom fi”, ci „nu

putem fi.” Cu alte cuvinte, aceasta este o lege de nestramutat auceniciei. Singura cale posibila prin care putem face voia luiDumnezeu §i trai via|a cre dna ideala este prin predarea absoluta afiin|elor noastre in mainile Domnului nostru Divin. Fara aceastapredare totala care, dupa cum am spus, se intinde asupra intregiinoastre vie{d, putem sa-L urmam pe Hristos pe din afara, putem fichemati dupa numele Sau, dar nu putem fi ucenicii Sai a§a cum onici o pasare nu poate zbura fara aripi. Pe de alta parte, dupa cumspune faimosul Crucian, Rutherford: „Daca purtam crucea cugenerozitate vom descoperi ca este o povara la fel de grea cumsunt aripile pentru o pasare.”

Suportand cu rabdare micile contradic ii, u oarele neplaceri,pierderile neinsemnate atat de des intalnite, crucea zilnica vadeveni painea noastra zilnica. Hrana vietii noastre va fi sa facem

voia lui Dumnezeu a$a cum vine ea la noi in acele lucruri care,

odata, erau suparari banale, dar care acum sunt oportunita i de aspune un continuu Amin la voia lui Dumnezeu. In aceasta constahrana despre care lumea nu £tie, iar sufletul gasepte o odihnaperfecta§i o satisfactie deplina in acceptarea acestei vointe.

Sa fim aten i la crucile facute de noi inline. Nu trebuie saiepim niciodata de pe calea noastra pentru a le gasi, iar acelea pecare ni le facem singuri sunt cruci duble pentru ca, fiind in afara

voii lui Dumnezeu, nu aduc nici o putere, nici o consolare sau

roada. A§a sunt toate crucile care se ridica din temeriletulburatoare cu privire la viitor. Nu avem nici un drept saanticipam voia Sa, ori sa incercam sa suplinim providenta Sa cu

Crucea de 195



196 Calea crucii

providenta noastra: „Cat timp trebuie sa stau aici, doctore?”, amtrebat pacientul la inceputul unei boli grele; medicul creptin nu

i-ar fi putut da un raspuns mai potrivit ca acesta: „Numai cate o zi,pe rand.”

Nu te incarca cu povara unui an, -Copil al Stapanului, credincios §i drag —Nu alege crucea pentru saptamana viitoare;Pentru ca a§a ceva este mai mult decat ip porunce te El sa caup.

Nu-p pleca mainile pentru povara de maine; Peaceasta trebuie sa o la§i Dumnezeului tau plin de har.„Zi de zi” ip spune El intotdeauna,„Ia-p crucea §i urmeaza-ma.”

Haideti sa uram bun-venit crucii zilnice §1 sa ne intrebam inzorii fiecarei dimineti: Cum pot astazi sa ma lepad de mine pentruHristos? §i cand umbrele noptii se strang in jurul nostru, iar noi ne

lntindem sa ne odihnim, fie sa fim purtati chiar §i in somnulnostru de adierea Duhului Sfant, §i fie sa ne intrebam: „Am gasitodihna bucurie, ?i slava astazi in purtarea crucii mele zilnice?”

sf A r i t



Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea lui Dumnezeu in lume fara o

experienta clara a purificarii inimii si fara botezul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca numai

in acest fel inaintasii nostri din primul secol au fost de folos pentru Stapanul; dar astazi existaimpresia ca aceasta calificare pentru o slujire roditoare poate fi dispensabila. Rezultatul este e?ec,

descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este un Dumnezeu al metodei. Duhul Sfant

asteapta sa le arate barbatilor $i femeilor modul in care Crucea lui Hristos este calea spre o

eliberare completa de puterea $i vina pacatului.

Din motive evidente, nici o ramura a cunoasterii nu este atat de neglijata ca aceea a cunoa$terii

sinelui. Inalte§tiintecun oa$terea flateaza vanitatea inimii nesfintite; ii inalta pe oameni in ochii

celorlalti, le mareste influenta in lume. Dar adevarata descoperire a sinelui raneste mandria

noastra $i distruge opinia buna pe care ne-am format-o despre noi $i pe care o pretuim.

Putem fi priceputi in orice alta ^tiinta $i ignoranti in aceasta. Putem fi priceputi in a calcula

miscarile corpurilor ceresti $i sa nu $tim nimic despre mi carile propriei noastre naturi pacatoase.

Putem fi in stare sa ne a$ezam piciorul pe un pise montan unde nici un alt picior uman nu a

calcat§i sa fim, totu$i, ignoranti cu privire la dimensiunile muntelui negru al eului din inima

noastra. Putem fi in stare, prin analiza chimica, sa detectam ?i sa descompunem substanta

materiei din jurul nostru si, totu^i, sa nu analizam niciodata motivele prin care suntem influentati,

$i care coloreaza ^i murdaresc intregul nostru comportament

Calea Crucii by Gregory Mantle

Documents

Transcript of Calea Crucii by Gregory Mantle