C4)

download C4)

of 3

Transcript of C4)

DR. proc. Civ. CURS 4

9.11.2011 Actiunea civila

Dr. subiectiv civil este sanctionat prin posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului, adica la activitatea special reglementata, desfasurata de catre instantele de judecata si de alte organe cu activitate jurisdictionala, adica prin dreptul la actiune. Definitie- este ansamblul mijloacelor procesuale prin care in cadrul procesului civil se asigura protectia dreptului subiectiv civil prin recunoasterea sau realizarea lui in cazul in care este incalcat sau contestat, ori a unor situatii juridice ocrotite de lege. Actiunea civila poate fi privita atat in sens obiectiv, ca mijloc de aparare a dreptului subiectiv civil, cat si in sens subiectiv, ca drept subiectiv procesual care apartine titularului dreptului subiectiv material. Observatii: 1) actiunea civila nu poate fi conceputa decat in legatura cu protectia drepturilor subiective civile de care este distincta, precum si a unor interese protejate de lege pentru care calea justitiei este obligatorie. 2) Actiunea cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale pe care legea le prevede, cum ar fi : cererea de chemare in judecata, administrarea probelor, masurile asiguratorii, caile de atac etc. 3) Actiunea civila este uniforma, una si aceeasi, adica cuprinde aceleasi mijloace procesuale, indiferent de dreptul care se valorifica (ea este inflentata insa de dreptul subiectiv dobandind natura si caracteristicile acesteia) 4) In momentul in care titularul dreptului subiectiv civil sau cel care valorifica la un interes apeleaza la o actiune, ea se individualizeaza in sensul ca devine proces. 5) Actiunea civila este definita in viitorul cod de pr. Civ. in art 29 potrivit cu care ea reprezinta ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in proces.

Elementele actiunii civile Elementele: 1) partile 2) obiectul 3) cauza 1) avand in vedere raportul dintre actiunea civila si dreptul subiectiv, actiunea presupune existenta titularului dreptului subiectiv civil, deci subiectul activ al raportului juridic dedus judecatii, iar pe de alta parte, existand o nesocotire a dreptului subiectiv sau o nerealizare a lui, este necesara existenta subiectului pasiv

al raportului juridic dedus judecatii. In consecinta, actiunea civila presupune existenta a cel putin 2 persoane care daca indeplinesc conditiile exercitiului actiunii civile (afirmarea unui drept, existenta unui interes, capacitatea procesuala si calitatea procesuala) devin parti in procesul civil. Partile in procesul civil au denumiri particulare: reclamantul si paratul, appellant si intimat, contestator si intimate, reclamant si intimate, creditor si debitor. Observatie: -prin parti nu intelegem reprezentantii persoanelor intre care exista raportul juridic dedus judecatii ; - au calitatea de parte in procesul civil si persoanele/ organele carora legea le recunoaste in mod expres posibilitatea de a exercita actiunea civila. - Pot intervene in process si alte persoane denumite tertzi, fie din proprie initiative, fie din initiativa partilor. 2) In momentul introducerii actiunii civile, aceasta devine process, iar obiectul procesului il constituie ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii. Obiectul actiunii civile se concretizeaza in functie de mijlocul procesual folosit. (ex: pentru cererea de chemare in judecata, obiectul il constituie pretentiile reclamantului; pentru exceptiile procesuale, obiectul il constituie incalcarea normelor juridice de organizare/ competenta/ procedura; pentru masurile asiguratorii, obiectul il constituie conservarea sau indisponibilizarea unor bunuri ) Pentru caile de atac, obiectul acestora il constituie desfiintarea hotararii atacate. Obiectul actiunii civile trebuie sa fie licit, determinat si posibil. 3) Cauza reprezinta temeiul juridic al cererii, respective fundamental legal al dreptului (ex: contractul sau titlul de proprietate. Cauza este conflictul dintre reclamant si parat. Critica acestei opinii, adica nu se refera la actiune, ca un ansamblu de mijloace procesuale. Cauza este scopul spre care se indreapta vointa celui ce reclama sau se apara, scop care exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a afirma pretentia sa in justitie, scop explicat prin motivele si imprejurarile speciale care au determinat partea sa actioneze. Trebuie sa facem distinctia intre cauza petendi si cauza debendi. In consecinta cauza actiunii (cauza petendi) nu este acelasi lucru cu cauza raportului juridic sau a obligatiunii puse in discutie (cauza debendi). Ex: intr-o actiune in revendicare, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva a bunului de catre parat si vointa reclamantului de a face sa inceteze aceasta stare. Cauza debendi este reprezentata de izvorul dreptului invocat de catre reclamant, izvor care poate sa fie contractul, succesiunea etc. Observatie: -cauza debendi este cea care intereseaza puterea de lucru judecat si indispendenta. Conditiile de valabilitate ale cauzei: - cauza trebuie sa: a) existe; b)sa fie reala; c) licita si morala

a) presupune existenta unui scop, iar lipsa acestuia poate ridica problema lipsei de interes in promovarea actiunii; b) pornirea actiunii trebuie sa fie determinata de acopul pe care titularul dreptului il urmareste prin pronuntarea hotararii judecatoresti. De exemplu, actiunea in revendicare are ca scop intrarea in posesie a bunului. Daca ea este formulata pentru a sustrage un bun de la urmarirea creditorilor, cauza este falsa. c) trebuie sa fie conform legii si regulilor morale. Aceasta conditie se refera la cauza dreptului, deoarece scopul actiunii este licit si moral prin el insusi. Daca cauza dreptului este licita si morala, aceste caractersitici se rasfrang si asupra actiunii civile.