c Curtea de la Argeº · c Curtea de la Argeº ... Alchimistul

Horia Bãdescu: AlchimistulÎPS Calinic: Apostoli ai zilelor noastreJohan Galtung: Nepãrtinitor, despre SUADan D. Farcaº: Despre ºtiinþele de graniþãDragoº Vaida: Agendele paralele

ale oamenilor iluºtriMarian Nencescu: Istoria vãzutã de un martor:

acad. Dinu C. GiurescuLuiza Avram: Bravo, bravissimo! Nicolae HerleaAcad. Solomon Marcus: 150 de ani de matematicã universitarã bucureºteanãCãtãlin Mamali: Interviu cu Anatol Vieru (I)Lech Polkowski: Un pionier al informaticii

poloneze: Zdzislaw PawlakPaula Romanescu: Mãria Sa, CodrulIon Pãtraºcu: Iatã-mã ºi în Malta!Gabriela Cãluþiu-Sonnenberg: Fiesta totalMircea Opriþã: Un performer

al radiodifuziunii

Mã ggrãbesc aa ppreciza ccãtitlul vvine dde lla „„mediocru/mediocritate”, nnu dde lla

„medie”, iiar ssubiectul nnu eeste nnouîn ººtiinþele ppolitice. MMi-aa ffost rreadusîn aatenþie ccu ppuþin ttimp îîn uurmã, ccândacad. EEmilian DDobrescu mmi-aa ssemnalatarticolul iintitulat cchiar Mediocracy,de AAndrea MMattozzi ((de lla IInstitutulUniversitãþii EEuropene, FFlorenþa, IItalia)ºi AAntonio MMerlo ((de lla UUniversitateaPennsylvaniei, PPhiladelphia, SSUA).Articolul eeste uun rraport aal SSocial SScienceResearch NNetwork ((http://ssrn.com),circulat, îîn aa ppatra vversiune,în ffebruarie 22013.

Iatã-ii rrezumatul, ppentru aa vvedea ddece aacest rraport mmi sse ppare dde iinteres:

„Studiem rrecrutarea ppersoanelorîn ssectorul ppolitic. PPropunem uun mmodelde tteoria eechilibrului aal rrecrutãrii ppoliticede ccãtre ddouã ppartide ccare sse îîntrecîn ccadrul uunor aalegeri. DDemonstrãmcã ppartidele ppolitice ppot îîn mmod ddeliberatdecide ssã rrecruteze nnumai ppoliticienimediocri, îîn cciuda ffaptului ccã eele aarputea sselecta ppersoane dde mmai bbunãcalitate. ÎÎn pplus, ddemonstrãm ccã aacestfenomen eeste mmai pprobabil ssã aaparãîn ccazul ssistemelor eelectorateproporþionale ddecât îîn ccele bbazatepe rregula mmajoritãþii.”

Pentru aa îîntãri mmesajul,consemnez ddintr-oo nnotã dde ssubsolºi ccã, îîn ddicþionarul Webster, ttermenul„mediocracy” eeste eexplicat pprin„guvernare aa ccelor mmediocri” ººi ccãbibliografia llucrãrii eeste ffoarte bbogatã,putem ddeci vvorbi ddespre oo vveritabilã„teorie aa mmediocraþiei”.

Evident, ddiscuþia sse ppoateramifica îîn nnumeroase ddirecþii.Prima rreacþie eeste dde aa

examina ddetaliile ttehnice, ppentru aavedea îîn cce mmãsurã ppremisele llucrãrii ººiformularea llor mmatematicã ssunt „„realiste”(adecvate, aar pputea ffi uun ttermen mmaibun), ddacã eele sse rreferã lla cceea ccetermenii llimbajului ccurent ssugereazã.Trecem dde lla ccuvinte lla ssimboluri ººirevenim lla ccuvinte –– nnu ccumva ppe aacest

traseu eexistã uun ppasfraudulos? SSigur,nu sse ppoate ppretindevreodatã ccã uunpolitician ssau ooacþiune ppoliticã ppotfi pprinºi îîn fformule.Prietenul DDan DD.Farcaº aar iinsistaºi aasupra ddivorþuluidintre lumea iidealãa mmodeluluimatematic ººi lumearealã, mai aalescã aavem dde aa ffacenu ccu ffenomenedin nnaturã, sstabile,

ci ddin ssocietate, uunde ccomportareaumanã iintervine ddin pplin. AApoi, ssãne aaducem aaminte ccã, îîn mmulte ccazuri(dar nnu îîn ttoate!), mmodelul eeste cconstruitpentru aa sse ppotrivi ccu oo rrealitateobservatã/intuitã, ddeci rraþionamentuleste iimplicit ddirecþionat sspre cconcluziilefurnizate dde mmodel. DDa, ddar pputem ssãpunem îîn bbalanþã ccu aaceste oobservaþiiºi ssimpla cconstatare ccã ppoliticamajoritãþii þþãrilor pparcã iilustreazã eexplicitideea dde mediocraþie. Sã aadãugãm ººicredinþa, dde aatâtea oori pprobatã, îînmisterioasa eeficicacitate aa mmatematicii,venind ddin ssurprinzãtoarea „„potrivire”între ((reiau ddistincþia iintrodusã dde RRogerPenrose) „„lumea ppercepþiilor nnoastreconºtiente, llumea ffizicã ººi llumeaplatonicianã aa fformelor mmatematice”.De cce nnu ss-aar ppotrivi ddeci ººi aaici?...

Lucrarea dde ffaþã îîmi aaminteºtede ccercetãrile mmai vvechi, pprivinddecizia ssocialã, ccu ccelebra

teoremã aa llui KKenneth AArrow, pprivind„imposibilitatea ddeciziei rraþionale ddegrup” ((informal: nnu eexistã nnicio mmetodãde aagregare aa iierarhiilor ppropuse ddemai mmulþi ddecidenþi, mmetodã ccare ssãrespecte ssimultan ccinci ccondiþii mminimalede rraþionalitate). LLansat lla îînceputulanilor ’’50, îîn tteza ssa dde ddoctorat,rezultatul llui KK. AArrow –– ººi ccercetãrileconexe, îîn pparticular, îîn tteoriaechilibrului eeconomic, iinvocat ººi îînarticolul llui MMattozzi ººi MMerlo –– ii-aaadus aautorului, îîn 11972, PPremiul NNobelîn EEconomie. CCercetãrile llui AArrowconfirmau oobservaþii vvechi dde ppevremea RRevoluþiei FFranceze ((celebrulparadox aal mmarchizului dde CCondorcet),au ffost ccontinuate ccu ffrenezie, ddar aaufost ººi ccontestate ((neîntâmplãtor, mmaiales pprin ppublicaþii ddin EEstul EEuropei...),fãrã aa pputea ffi iignorate, ppentru ccãdeschideau nnoi pperspective îîn tteoriadeciziei ssociale, fformulând aavertismentecare sse ppotriveau aadesea ccu rrealitatea(de eexemplu, îîn pprivinþa pposibilitãþilorde aa mmanipula „„ºtiinþific”, rrespectândcadrul llegal, ddecizii ccolective, dde ggenulalegerilor ssau aal vvotului îîn pparlamente).

Tare mmã ttem ccã aaceasta eestesituaþia ººi ccu sstudiile pprivind ccalitateapoliticienilor, aaºa ccum eeste aaceasta„prezisã” dde „„teoria mmediocraþiei”...Sã mmai aamintesc ººi ccu aaceastã oocaziede Manifestul SSFP?...

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIVV �� NNrr.. 88 ((3333)) ��AAuugguusstt 22001133

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Mãnãstirea GGlavacioc

RReevviissttaa aappaarree ccuu sspprriijjiinnuull PPrriimmããrriieeii MMuunniicciippiiuulluuii CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

ººii aall AAssoocciiaaþþiieeii CCuullttuurraallee „CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº””..

Mediocraþia GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Curtea de la Argeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – redactor-ºef al revistei Bibl iotecaBucureºt i lor, Fi lofteia PPally – director al Muzeului Vit icul tur i iº i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, Octavian SSachelarie– director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºt i ,Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg, Piteºt i ,Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Crist ian Bobi ºi Radu Gîr joabã

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 3355A, tel./fax: 00248-7722368)) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342)) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail: [email protected]

Website: wwww.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontul SSCArgeº EExpres PPress SS.R.L., ddeschisla RRaiffeisen BBank CCurtea dde AArgeº,IBAN: RRO83 RRZBR 00000 00600 003735533, ssau îîn ccontul ddeschis llaTrezoreria CCurtea dde AArgeº, IIBAN:RO46 TTREZ 00485 1169X XXX00 00379.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul IIV �� Nr. 88 ((33) ��August 220132

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

ÎÎn nnumãrul dde iieri aam aarãtat, ddestul dde llimpedecredem, ccã îîntreaga ddezvoltare, îîntreagareformã cconstituþionalã aa ÞÞãrilor RRomâne

e ccuprinsã ppunct ccu ppunct îîn fformularea hhotãrâtãde pprincipii aa AAdunãrii aad-hhoc ddin MMoldova.

Dar dde cce îîn MMoldova ººi nnu aaiurea? EExplicareae llesne dde ddat. PPe ttronul MMoldovei sstãtuse uun DDomn,Grigorie GGhica, dde-oo ccurãþie dde ccaracter ººi dde-oo iiubirede ppatrie ccare ccu ggreu îîºi vva ggãsi sseamãn îîn iistorianoastrã. TTot cce ppãmântul DDaciei aavea mmai lluminat aafost sstrâns dde eel îîmprejurul ttronului, ttoatã ggeneraþiaaceea ccare rreprezenta iideile nnoi ssub ddomnia llui VVodãSturdza aa ffost rridicatã aalãturea ccu eel. DDacã aar ffi ttrãit,desigur aar ffi ffost aales DDomn aal ÞÞãrilor uunite.

Dar, ppe dde aaltã pparte, nnu ttrebuie ssã uuitãm ccãvechea sstare dde llucruri ffeudalã eera ddemult ddesfiinþatã,fie pprin llegiuiri aanterioare, ffie pprin rregulament.Era nnatural ddar cca ººi bbalastul dde fforme ccaremai rrãmãsese, llipsite dde sspiritul vvechi,sã sse aarunce îîn aapã.

Într-aadevãr, ddezvoltarea iistoricã aa ÞÞãrilorRomâneºti ssuferise oo ggrea ººi nnevindecatã îîntrerupereprin eepoca dde oo ssutã dde aani aa ddomniilor sstrãine. SSepoate zzice ccã dde aatunci îîncoace aavem uun ppopor nnouînaintea nnoastrã, ccare ººi-aa rreînceput vviaþa îîncheiatãîn ttimpul dde îînflorire aal llui MMatei BBasarab. SSã nnucreadã ccineva ccã eexistã vvreo ccomparaþie ccât dde sslabãmãcar îîntre eepoca llui MMatei BBasarab ººi ccea dde aastãzi.Sunt dde aatunci ddouã ssute ccincizeci dde aani aaproape.Închipuiascã-ººi ccineva ccã aacum ddouã ssute ccincizecide aani bbugetul ÞÞãrii RRomâneºti ffãrã MMoldova eera dde7.000.000 dde ggalbeni, aaceasta îîntr-uun ttimp îîn ccareaurul aamerican nnu iinundase EEuropa; ccã aarmataÞãrii RRomâneºti eera dde 1150.000 dde ooameni, cceeace aamândouã ÞÞãrile aabia aar pputea rridica aastãzi. CCutoate aacestea, ppopulaþia ÞÞãrii RRomâneºti nnu eera mmaimare dde ddouã mmilioane. EEi bbine, îîn aacel ttimp IImperiulGermanic îîntreg nn-aar ffi pputut rridica oo ooaste mmainumeroasã; aabia mmarea aarmie aa SSpaniei eeraegalã pprin nnumãr.

De aaci îînainte ººirul ee ccu ttotulîntrerupt. DDomnia sstrãinã aa îînceputcu ddesfiinþarea ttreptatã aa ooºtirii, îînurmã aa vvenit ddespoiarea ttuturorclaselor ssocietãþii, sscãderea rrepedea ppopulaþiei, ccare îîn ssecolul ttrecutnu mmai aajungea nnici lla uun mmilion.Sentimentul dde ddrept ººi ddatinelevechi ddispãrând, sse ssimte nnecesitateade-aa sstabili nnorme sscrise ppentru vviaþaoamenilor. SSub ddomniile sstrãinese ttipãresc aadevãraþi ccodici îîn llocullegiuirilor bbisericeºti dde mmai nnainte.Precum ccorupþia îîmbãtrâneºte ppeindivid, aastfel pputrejunea bbizantinã aaîmbãtrânit îînainte dde vvreme ppe ppoporulromânesc. ÎÎntr-aadevãr, aacum ddouã ssutede aani aaflãm oo mmulþime dde ccaractereale EEvului MMediu: aaflãm ppe jjuraþi îînchestii ccivile, cceva ccu ttotul mmedieval,

gratuitatea sserviciilor ppublice, oo jjurisdicþiune llimitatãa pproprietarilor mmari ppe ppãmânturile llor; ddar ccaracterulesenþial aal ffeudalitãþii ee nnatura pproprietãþii, llipsaproprietãþii dde mmijloc ººi aa ccelei mmici. PProprietatearãzãºascã nnu eera mmicã, ddin ccontra, mmare. EEra oo mmoºiemare ccare sse ddãduse nnu uunui iindivid, cci uunui nneam.Posesiunea aacestui tteritoriu sse ssubîmpãrþea ddin ttimpîn ttimp ddupã nnumãrul mmembrilor nneamului. CCea mmarese ppãstra iindivizã ººi, ppentru aa nnu sse mmicºora pputereapoliticã aa ffamiliei, sse mmoºtenea îîn ccele mmai mmultecazuri dde ccãtre uunul ssingur, mmulþumindu-sse cceilalþicopii ccu ccâte-oo zzestre îîn bbani ssau îîn aavere mmobiliarã.Din ddocumente sse vvãd rresturi dde iinalienabilitateºi oo îîngreuiare ttoarte mmare aa ccumpãrãturii. PPentrua sse vvinde oo mmoºie ttrebuiau cconsultaþi ttoþi mmembriifamiliei, pprecum ººi ttoþi mmegieºii. DDacã uunul ddinmembrii ffamiliei aar ffi llipsit ddin þþarã, ddreptul llui ddea rrãscumpãra mmoºia nnu sse pprescria îîn zzeci dde aani.

Dispãrând ssistemul ffeudal ssau mmai ddrept zzicândsemifeudal, cce mmai rrãmânea aalt ddecât fformele ccuratexterioare aale rregimului vvechi, ttitlurile?

ÎÎn rrealitate, ssistemul ffeudal ee uun ssistem aallibertãþii ccelei mmai mmari, aal ddescentralizãrii, aalautonomiei ccomunale, aal nneatârnãrii cclaselor;

oamenii nnu eerau eegali ººi ttocmai ppentru aaceasta eerauliberi. CCu ccât ooamenii sse eegalizeazã, ccu aatâta ddevinmai ppuþin lliberi. PProprietãþile mmari îîmpãrþindu-sseºi ssubîmpãrþindu-sse, sschimbându-ººi ooriginea pprincumpãrãturã ccu bbani, eera eevident ccã ddrepturilevechi dde jjurisdicþie ddeveneau oo vvexare aa uuneimâini dde ooameni ppe uun ppetic dde ppãmânt,pe ccare sstatul nnu pputea ss-oo mmai rrecunoascã.

În tteorie ggeneralã ccatã ddar ssã sspunem ccã eesenþasistemului vvechi îîncetase ccu ddomniile sstrãine, ccãsub aacestea ss-aa sstins sstatul nnatural ppentru aa ffaceloc ccelui aartificial.

Pe ccând îîn ssocietatea vveche ttoate cclasele sstãteauîn rraporturi aatât dde bbine îînsemnate pprecum sstau

diferitele oorganeîntr-uun ccorp,fiindu-ººi uunulaltuia dde aajutorreciproc ººinecontestându-ººiunul aaltuiafuncþionarea,în ssocietateanouã aaceaarmonie nnaturalãînceteazã ººi ccatãa sse iintroduceuna aartificialãprin llegi sscrise.Organele uunuiom ssãnãtos ffuncþioneazã îîn mmod rregulat ffãrã cca eelsã ººtie aanatomie ssau ffiziologie; bba eel nn-aare nnici nnevoiede-aa aavea sscris ppe hhârtie ccum îîi bbate iinima ººi ccumcirculeazã ssângele. AAbia ccel bbolnav ssimte ttrebuinþade aa-ººi cconsulta oorganizaþiunea ssa, dde-aa cconsultatexturi sscrise ddespre mmodul ccum ee ffãcut ººi ccumar ttrebui ssã ssubvinã nnaturii ssale cca ssã nnu mmoarã.Pessima rrepublica, pplurimae lleges. Cu ccâte mmai rrãu sstatul, ccu ccât ee mmai aabãtut dde lla nnaturalui, ccu aatâta mmai mmulte llegi ttrebuiesc.

Lipsa aaproape aabsolutã dde llegi sscrise îîn EEvulMediu nne ddovedeºte oo sstare dde ddeplinã ssãnãtatea sstatului. EEl nn-aavea nnevoie dde rreþete sscrise,de aadvocaþi ppentru aa ttrãi.

AAºadar, cceea cce-aa ffãcut pprogres îîn RRomânianu ee llibertatea, nnu ee pprincipiul aautonomieilocale, nnu ee ffuncþionarea lliberã aa ppãrþilor

pentru pprosperitatea îîntregului, cci eegalitatea ººiomnipotenþa sstatului. SStatul ee aatât dde oomnipotentîn RRomânia îîncât ttotul aatârnã dde ccentru, ppânã ººinumirea uunui pprimar dde ccomunã rruralã. SSpunã-nni-ssedacã îîn ttimpul vvechi sse mmai îîntâmpla cca uun cconsiliucomunal, vvornicul ººi ppaznicii, ººoltuzul ººi ppârgariisã ffie îîn bbãtaia ddecretelor mministeriale dde ddizolvareºi dde nnumire... CCând îînsã sstatul aa ddevenit oomnipotente ffiresc ººi ccatã ssã ccerem rrealitatea pprincipiuluimonarhiei cconstituþionale. Cãci, ddându-sseomnipotenþa aaceasta cca jjucãrie îîn mmâna uunui ppartid,fãrã cca ddomnul ssã-ººi eexercite ccontrolul aasupra llui,atunci sse-nntâmplã llucruri cca cconcesia SStroussberg,împrumuturi dde mmilioane nnetrecute îîn ssocoteli, cca ccele8 mmilioane aale RRusiei, rridicarea ccheltuielelor bbugetarecu 334 lla ssutã, ddecorarea ccu mmedalii ººi oordine aa lluiNichipercea ººi aa eegalilor ssãi, nnumirea uunor aadvocaþide mmâna aa ddoua îîn ddirectorate uunde sse ccer vvastecunoºtinþe ttehnice ººi mmecanice, sspolierea ttezauruluipublic pprin ccrearea dde llefuri ffabuloase îîn ffolosulpatrioþilor dde mmeserie, ccu-nn ccuvânt, sstatul oomnipotentdevine oo jjucãrie îîn mmâna ddemagogilor, iiar ppoporulse zzbate ffãrã pputere, jjumulit ººi eexploatat îîntr-uun mmodneomenos dde ccãtre oo ttagmã dde ooameni ffãrã mmerit,fãrã ººtiinþã, ffãrã ccaracter, ffãrã ppatrie cchiar.

(Timpul, 226 iiulie, 11880)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Un ccãlãtor dde ooarecare ccalitate,care a vãzut pânã acum multãlume, n-ar trebui sã oboseascã

pânã nu vede ºi o þarã cu totul specialã:Albania sau Þara Vulturilor, cum i semai spune. Prin anul 1972, dupã cumbine îmi amintesc, un ateu mai pricãjitmã „încuraja” cã peste cincisprezeceani nu va mai fi nicio bisericã înRomânia… Peste ani, am desluºit maibine ce îndrãznea el sã spunã, ºtiindce s-a întâmplat în anul 1967 în ÞaraVulturilor, mai mult decât cei care

am auzit cã Albania s-a declarat cea dintâi þarã atee din lume, în fruntecu preºedintele Enver Hogea.

În 1992, în luna aprilie, fãceam o drumeþie oficialã într-o delegaþieparlamentarã, fãcând parte din Comisia Drepturilor Omului, Culte ºi Minoritãþi,pentru a participa la primul Congres al Aromânilor din Albania. Dupã numaio sãptãmânã, la invitaþia comunitãþilor aromânilor ºi cu binecuvântareaPãrintelui Patriarh Teoctist, am participat la Învierea Domnului de SfintelePaºti, fiind prima slujbã dupã un sfert de veac. Am fost copleºiþi de emoþiilecare nu se mai terminau.

Atunci am auzit pentru prima datãde Arhiepiscopul Anastasios, trimisde Patriarhia Ecumenicã pentru aorganiza Biserica martirã a Albaniei.Am spus organizare, pentru cã totultrebuia luat de la început. Am primitbinecuvântarea pentru a oficiaslujbele îndãtinate, trãind cele maiputernice sentimente religioaseîncercate vreodatã în viaþamea pastoralã.

Cu acest prilej, au fost botezaþi câteva sute de aromâni, fiind ajutaþi deDumitrache Veriga, care peste un an avea sã fie hirotonit la Argeº, pentruaromânii din Korcea, cãrora le-a zidit o bisericã frumoasã din zid, proiectatãla Argeº.

Pentru ccei ccare ccitesc, voi spune din cele ce am vãzut ºi auzit cu prilejulvizitei pastorale în Albania, pe scurt, desigur.

În anul 1967, nu a fost doar declaratã Albania primul stat ateu din lume,ci a fost o adevãratã tragedie. Bisericile au fost aruncate în aer, cimitirele distruse,rãmânând doar cele declarate monumente. Dintre cei 950 de preoþi ortodocºi,

n-au mai rãmasdecât 11. Ierarhiaa fost decapitatã,umplând temniþele.Teroarea a cuprinsîntreaga þarãfrumoasã ca oElveþie balcanicã!Creºtinii nu aveauvoie sã-ºi facãcruce ºi nicisã se adune larugãciune nicãieri.A fost interzisãorice publicaþiereligioasã, iar dincase au fost ascunse toate icoanele ºi cãrþile de rugãciune. Deci, un adevãratdezastru, care a durat un sfert de secol. În aceastã Þarã a Vulturilor, fost-a trimisun om al lui Dumnezeu, marele Arhiepiscop Anastasios, teolog iscusit ºi misionarde excepþie în lumea creºtin ortodoxã.

Aluat-oo dde lla îînceput!A înfiinþat ºcoli teologicepentru pregãtirea clerului

autohton de mâine. A scospublicaþii religioase. A hirotonitºi aºezat ierarhie superioarã,mitropoliþi prin eparhiile vãduvitevreme îndelungatã ºi preoþiprin parohiile pustiite de pãstoriºi rânduiala bisericeascã. Sutede biserici au rãsãrit ca florileînmiresmate de credinþã ºientuziasm apostolic. ªi câte

alte orânduiri aºezate cu însufleþire de marele Apostol al zilelor noastre,arhiepiscopul Anastasios al Tiranei ºi întregii Albanii.

Acest ierarh miraculos, la invitaþia Patriarhului României, Prea FericitulTeoctist, a onorat Simpozionul „Dumitru Stãniloae”, a participat la ºedinþaSfântului Sinod, a vãzut cetatea Târgoviºtei, s-a bucurat vãzând EparhiaBuzãului ºi Vrancei, a binecuvântat Biserica nouã din Ploieºti ºi a primito distincþie prezidenþialã.

Ne-am bucurat în rugãciune ºi cuvânt de mângâiere, zile multe senineºi pline de har. Biserica Ortodoxã Românã s-a bucurat sã îmbrãþiºeze aceastãpodoabã a ortodoxiei mondiale, întru cinstire, mulþumind lui Dumnezeu,care face minuni prin aleºii sãi!


Anul IIV �� Nr. 88 ((33) ��August 22013 3

Homo ssapiens

Apostoli aai zzilelor nnoastreÎÎPPSS CCAALLIINNIICC

AlchimistulHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Hrube îînvãluite îîn ppâclesubterane ººi ppânze ddeîntuneric. AArcade ggotice

boltite ssever ppeste ddale ººi mmesede ppiatrã. RRetorte ººi cclondiremagice llucind îîn llumina ppalidã

a llumânãrilor ººi-nn ssângeriile rreflexe aale ccreuzetelor.Un uunivers dde mmagie ººi eeres bbântuit dde ssilueta lluifausticã. SSilueta aalchimistului: „„fãcãtorul dde aaur”,magul, vvrãjitorul, eereticul. UUn uunivers iireal nnãscândo mmitologie aa pprefacerii; aa pprefacerii mmetalelor îînpulberea ccu ccare sse sstãpâneºte llumea. ªªi ssufletul.Un bbasm dde aadormit ccopiii.

O ffantasmã mmedievalã sspulberatã ddetriumfãtoarea rraþiune aa oomului mmodern, aa llui homoscientificus! OO iimagine ppe ccare ppurificatorii dde ccreiere,ºtergãtorii mmemoriei ggenetice nne îîngãduie îîncãa oo ppãstra îîn rrelicvariul uumanitãþii.

Ei aau ccrezut – ccum zzice uun vvechi ttext cchinezesc ––cã eera vvorba dde aa fface aaur ddin ppietre: nnu-ii aaceastaun llucru llipsit dde ssens? Fãrã ssã îînþeleagã ccã aaceastãwai-ttan, aceastã aalchimie eexterioarã, nnu eeste ddecâtsimbolul aalchimiei ccelei aadevãrate, nei-ttan, alchimiainterioarã.

Fãrã aa îînþelege ccã pprin rritualul aalchimic „„Inimaeste aaceea ccare sse ppreschimbã îîn aaurul ccel mmai ffin”,dupã zzisa iilustrului AAngelus SSilesius.

Fãrã aa îînþelege ccã ccelebra fformulã aalchimicã solve

et ccoagula, purificare ººi iintegrare, nnu-ººi aaflã ssensuldecât îîn ddevenirea iinterioarã, ccã nnu oobþinereaaurului, aaltminteri uun mmetal cca ttoate ccelelalte,e þþelul aalchimistului, cci lãmurirea, purificare sspiritualã,„devenirea îîntru FFiinþã”, aacea nnesfârºitã ccãutarede ssine, aacea ccãlãtorie ccontinuã ccãtre oo ddesãvârºireniciodatã aatinsã, aacea ccãlãtorie ccãtre uun BBagdadcare nnu sse aaflã lla ccapãtul eei, cci eeste îînsãºi ccãlãtoria,pe ccare ddoar ccãutarea oorficã oo eegaleazã.

Fãrã aa îînþelege dde cce llumeaenigmaticã aa rretortelorîºi mmodifica rregistrul, ddar

nu ººi ssensul îîn oorizontul mmisteriosal sscrisului, aal ssemnelor ccarelãmuresc conºtiinþei aalcãtuirea ººimesajele uuniversului, ddându-ii cchipºi nnume, îînvelind ººi ppurtând ccu eeleîn pprofuziunea sscrierilor alfabetuladamic, acele ssemne ddãruiteomului dde ttranscendenþã ppentrua pputea eexprima limba aadamicã,despre ccare vvorbesc aalchimiºtii ººiînvãþaþii nnu mmai ppuþin mmisteriosuluiEv MMediu, aaceea ddespre ccareJustinus KKerner aafirma, îîn zzoriimodernitãþii, ccã „„pãtrunde ddirect îîninima llucrurilor ººi nnumeºte ttot cceea

ce eeste ccu nnumele llui aadevãrat”. Fãrã aa îînþelege ssensul sspuselor llui WWilliam BBlake

despre NNewton: „„Cel ccare vvede iinfinitul îîn ttoate îîlvede ppe DDumnezeu, ddar ccel ccare vvede ddoar rraþiunenu vvede nnimic aaltceva ddecât ppe ssine îînsuºi.” CCãciraþiunea, zzice BBlake, ddelimiteazã ddoar pperiferiaenergiei uuniversale. AAtunci ccând eea sse sseparãde mmiezul eei, ccare eeste iimaginaþia, eea ddevinediabolicã, ssufocantã.

Dar ppe ccine mmai iintereseazã ssensul îîntr-oo llumecare aabia ddacã mmai rrespirã?

Homo ssapiens



Sunt uunul ddintre ooamenii, deloc puþini de altfel,cãrora le place mult sã trãiascã în SUAºi care sunt legaþi sufleteºte de numeroºi

americani, la fel de mult pe cât sunt total împotrivapoliticii lor externe, care aspirã spre hegemonieglobalã. Punând cap la cap, am locuit în SUA,de-a lungul a 43 de ani, în total vreo zece ani.

Am fost profesor – în sensul predãrii de cursuriºi examinând studenþi – la nouã universitãþi dinºapte state ºi din DC. Cea mai lungã perioadã ampetrecut-o la Columbia, Princeton ºi la Universitateadin Hawaii (am refuzat o invitaþie la Harvard, carevenea în timpul Rãzboiului din Vietnam, deoareceUniversitatea Harvard era un participant importantla rãzboi). Personal, consider „SUA-logia” ca fiinduna dintre specialitãþile mele, am publicat câte cevaºi am ºi altele în pregãtire. Dar, cum am spus-o demai multe ori, nu-mi place cuvântul „expert”. Miroasea îngustime autorizatã guvernamental ºi a bani mulþi,plãtiþi pentru a spune banalitãþi pe care oricine le ºtie.

Profilul opus, de a fi îndrãgostit de politicaguvernamentalã reacþionarã ºi de a urî populaþiaSUA, pluralistã, dinamicã, extrem de activã, estecaracteristica extremei drepte europene. Cei careurãsc atât imperiul, cât ºi republica, aproximativîn acelaºi mod în care personal am gânditdin 1945 pânã prin 1965 cã trebuie sã urãsctot ce este german – oameni, limbã, muzicã,orice – poate fi considerat ca anti-american.Iar cei care iubesc ºi înghit orice suferã deo altã boalã mult rãspânditã: americanofiliecronicã. Aceasta din urmã este de obiceiînsoþitã de un solid deficit de cunoaºtere,care slãbeºte sistemul imunitar, de oputernicã negare a ceea ce este clarpentru toatã lumea ºi de un acces masiv lao mass-media garantatã ºi goalã de conþinut.

Îmi amintesc cum unii dintre prieteniisurorii mele Dagny, oameni de stânga,erau porniþi spre negare atunci când au cititprimele dezvãluiri despre Uniunea Sovieticã,precum I Chose Freedom (Aleg libertatea)de Victor Kravchenko, sau Darkness at Noon(Întuneric la amiazã) ºi The God Who Failed(Zeul care a dat greº) de Arthur Koestler. Ulterior, avenit Alexandr Soljeniþîn ºi lucrurile au fost clarificate.A discuta cu persoane care nu atinseserã acestecãrþi era relativ fãrã rost. A discuta cu persoane carenu au citit Howard Zinn, Noam Chomsky, WilliamBlum ºi alþi câþiva este suprarealist. Ignoranþa lor,una dintre fundamentele puterii SUA, are, desigur,o duratã estimatã de viaþã limitatã. Contestatarii CIAsusþin, de exemplu (The Guardian Weekly, 30 dec.1987), cã ºase milioane de oameni ºi-au pierdutviaþa ca rezultat al „acþiunilor sub acoperire” aleCIA. Membri de sindicat, fermieri, persoane careau îndrãznit sã ridice capul peste orizont. Utilde ºtiut, dacã cineva vrea sã prezicã actelede „terorism”.

Probabil ccã eeroarea mmea ccea mmai mmareîn interpretarea geopoliticii a fost fãcutãîn legãturã cu Rãzboiul din Vietnam.

Credeam cã SUA au învãþat ceva din aceaexperienþã, dincolo de cum cineva poate amãgimass-media (sarcinã simplã: dã-le comunicatede presã sã digere) ºi cum cineva poatedesfãºura un rãzboi la viteza maximã, pentrua nu da adversarului timp sã-ºi pregãteascãapãrarea. Am fost, de fapt, atât de naiv cã amcrezut cã au învãþat din Rãzboiul din Vietnamcã un conflict poate fi soluþionat mai bine pur ºisimplu soluþionându-l, nu prin ucidere ºi distrugere.

Concluzia mea a fost cã era ceva esenþial greºitîn întregul mod în care abordasem chestiunea. Amcrezut mult prea mult în decizii raþionale, luate decreiere aºezate sus, în cap, cã americanii raþionaliexaminau, pentru ºi contra, modul în care eraupregãtite hârtiile ce erau plantate în dosare (istoriciise referã la acestea spunând cã sunt „surse primare”,dar sper cã ei nu sunt chiar atât de naivi). Cãutamceva mai stabil pentru a explica stabilul

intervenþionism al SUA. Presupunerea eracã existã un „creier visceral”, undeva unde lucrurilesunt mai solid ancorate în subconºtientul colectiv,în cosmologia naþiunii.

Am acceptat o invitaþie la Princeton pentru1985-87 cu plãcere, în special pentru cã aceastamã aducea în contact cu ambele creiere menþionate.Îmi amintesc de Bob, un specialist în strategianuclearã a SUA, rãsucindu-ºi scaunul sãu rotitor laun seminar, în timp ce un tânãr asistent l-a întrebat:

– Bob, ce ar putea determina SUA sã foloseascãarme nucleare?

– Pãi, spuse el, dupã ce mai roti o datã scaunul,ca pentru a sublinia rãspunsul, dacã controlulnostru asupra continentului Euroasiatic ar fi seriosameninþat!

– Cum?, am exclamat eu. Soþia mea este dintr-uncapãt al acelui continent Euroasiatic iar eu sunt dincelãlalt capãt; nu credeam cã ai în vedere chiartot teritoriul...

– Johan, a spus el cu aroganþã, eºti un caz fãrãsperanþã. Existã o anumitã responsabilitate atuncicând se nimereºte sã fii puterea supremã în lume!

Acesta era limbajul politologiei, „ºtiinþa statului”,cum este numitã în unele limbi europene, ºtiinþa care

pentru Stat este ceea ce ºtiinþele economice suntpentru Capital, foarte inventivã atunci când încearcãsã treacã cu vederea crimele ºi sã deghizeze viciileîn virtuþi – cu rare excepþii. Am vrut sã merg maiadânc spre zona în care era plasatã puterea,acolo unde ei credeau cã pot primi dreptul, dat deDumnezeu, sã distrugã un întreg oraº cu o nouãarmã, sã omoare þãrani de rând din Asia de Sud-Est,pentru a controla Eurasia. Jos, în cultura adâncã.

Îmi amintesc studenþii mei din Princeton, brilianþi,înteligenþi, selectaþi cu grijã, viitoarea elitãa superputerii:

– Câþi oameni au fost uciºi în Rãzboiuldin Vietnam?, i-am întrebat.

– 58.200!, a venit rãspunsul – ca un glonþ,literar vorbind.

– Câþi oameni au fost uciºi în Rãzboiul dinVietnam?, am repetat.

– Dar v-am spus, 58.200! mi-a rãspuns studentul,oarecum iritat.

Am formulat întrebarea a treia oarã. Au mirositcã e o capcanã.

– Se gândeºte oare Johan la vietnamezi?,a întrebat o fatã.

Câteva milioane au fost omorâte! De cãtreamericani. Iar persoane precum studenþii meivor guverna lumea...

Am cconferenþiat despre ce efecte poate aveaasupra politicii externe a unei þãri genocidula 10 milioane ºi þinerea în sclavie a unui

numãr comparabil de americani bãºtinaºi. Apare otraumã în urma traumatizãrii altora: Odatã ºi odatã eivor veni ºi ne vor face ceea ce le-am fãcut ºi noi lor.Am considerat posibilele efecte asupra statisticilorintervenþiilor ºi invaziilor SUA, la vremea aceeaaproximativ 200. Asta înseamnã una pe an dupã

Jefferson, dar între timpau trecut de 230; iar SUAau întrecut Imperiul Romancândva pe la începutul anilor1990, se spune. Aspiranþii laelitã ºi-au plecat capetele.Pixurile se miºcã mai încet,asta nu poate dura la nesfârºit – pânã ce începsã-ºi îndrepte spatele, iar ochii li se lumineazã atuncicând ajung la un genocid pe care ei îl acceptã fãrãreþinere, shoa. Cei mai mulþi dintre ei sunt evrei – ungrup de aproximativ 2% din populaþie, care dã 70%dintre profesorii de la cele mai bune 20 deuniversitãþi. O realizare fantasticã, legatã strâns deconexiunea directã dintre intelectualitate ºi iudaism,de dialogul continuu al Talmudului, opus sentinþelorevanghelizatoare ale Bibliei ºi „adevãrului etern”al Coranului. Dar nu lipsit de probleme, în specialîn ceea ce priveºte insistenþa cã genocidul comisîmpotriva Poporului Ales a fost unic ºi tãcereageloasã asupra practic oricãrui alt genocid.

Îmi amintesc frumoasele seminarii, cu studenþicu mintea deschisã, în special la Universitatea dinHawaii ºi în Nord-Vest ºi Vestul apropiat al SUA,mai puþin pe cinica coastã de Est, ezoterica coastãde Vest, sau în reacþionarul Sud.

La uun mmoment ddat, studenþii de la Princetonm-au întrebat cât de mult pot vorbi de binedespre SUA, coerent, fãrã întrerupere. Am

început. Am vorbit despre incredibila generozitate,despre universalism, despre cum oricine estebinevenit, doar sã-ºi spunã numele pe litere, desprecum SUA au oferit la milioane de oameni un nouînceput. Am vorbit despre priceperea lor de anu aºtepta pânã ce altcineva rezolvã o problemãîn locul lor, despre încercarea de a rezolva singuriproblemele, suflecându-ºi imediat mânecile.Am vorbit despre ospitalitate („c’mon in, join thebarbeque!”...). Am menþionat universalismul miºcãriipentru pace din SUA, cum americanii au fostpreocupaþi cum sã-i ajute pe europeni sã previnão cursã a înarmãrilor care putea duce la un rãzboinuclear în Europa, am menþionat incredibilaimaginaþie tehnicã, abilitatea de a depãºi soluþiiletradiþionale, cum SUA produce lucruri precumautomobilele pentru întreaga societate de consum,în timp ce Europa este încã îngrijoratã dacã asta sauailaltã nu este cumva prea bun pentru omul de rând...

În acest moment, erau gata sã sarã în sus, atât deplini de indignare erau împotriva acestei unilateralitãþi– audienþa era în plinã revoltã. Dar am trecut micullor test, încercând sã combin poziþia proamericanãcu poziþia anti-hegemonicã. La fel cum sunt fãrãprobleme în stare sã fiu anti-Hitler fãrã a devenianti-german, anti-Stalin fãrã a deveni anti-Rusia,anti-sionist fãrã a deveni anti-semitic ºi anti-Quislingfãrã a fi anti-norvegian. De fapt, nici nu e prea greu.

Am pãrãsit Princetonul ºi alte universitãþi de pecinica coastã de Est în favoarea Hawaiiului, colonizatºi anexat mai târziu decât America de Nord, ceeace înseamnã cã societatea pe care America de Norda distrus-o era încã vizibilã.

Când am revenit pe coasta de Est, zece animai târziu, am ales zona Washington. Dacã cinevadoreºte sã înþeleagã lucrurile corect ºi în adâncime,trebuie sã trãiascã acolo unde evenimentele auloc. Hawaii nu era un asemenea loc. Iar putereade atracþie a Virginiei în general ºi a Blue Ridgeºi Shenandoah în particular era puternicã. Aºaa fost ºi cu oraºul Manassas, cu amintirile lui dinRãzboiul Civil ºi cu prietenii de pe coastele MunþilorBlue Ridge. Plus Charlottesville, la o orã ºi jumãtatedepãrtare.

Asprime ºi blândeþe, una lângã alta. Pe scurt,SUA.

(Fragmente din secþiunea „USA: Imperialism”a autobiografiei lui Johan Galtung, On the PeacePath Through the World, 2000.)

Nepãrtinitor, ddespre SSUAJJoohhaann GGAALLTTUUNNGG

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº


Oteoriie este fformatã,aºa cum ºtim,din componentele

tandemului „real-ideal”;adicã teoria conþine, asupradomeniului la care se referã,pe de o parte, un numãr de

adevãruri reale (practice, sau de observaþie, ancorateîn realitate), îndeobºte purtãtoare de erori, iar, pede altã parte, o lume idealã, potrivitã cu adevãrurilereale, descrisã prin adevãruri ideale (socotiteperfecte), asupra cãrora se pot aplica fãrã erorimetodele matematice sau logice. Dacã teoria esteºtiinþificã, ea mai pune douã condiþii: (1) adevãrurilereale luate în considerare trebuie fie sã poatãfi observate, suficient de des, astfel încât oricinesã se poatã convinge de ele în timp util, fie sã poatãfi reproduse, prin experimente de laborator, ori decâte ori se doreºte, ºi (2) din lumea idealã a teorieitrebuie sã se poatã prezice noi adevãruri ideale,cãrora sã le corespundã (prin „dicþionar”) adevãrurireale „netriviale” ºi „inedite”, deci nicicând constatatepânã atunci. Aceste adevãruri prezise vor fi supuseapoi verificãrii, pentru a fi confirmate sau infirmate.În cazul infirmãrii, teoria ºtiinþificã va fi pusã, desigur,sub semnul întrebãrii.

Existã domenii ale cunoaºterii, cum ar ficosmologia, fizica cuanticã, dar ºi multe altele,în care grupului de adevãruri reale, empirice,acceptate, învãþaþi diferiþi le ataºeazã lumi idealediferite, ajungându-se astfel la mai multe teoriiºtiinþifice alternative. Toate aceste teorii confirmãadevãrurile reale cunoscute ºi toate fac predicþiiasupra unor adevãruri nicicând observateîn realitate. Uneori adevãrurile prezise diferã:de pildã, teoria A spune cã, în cutare situaþie,se va petrece un fenomen, iar teoria B cã,în aceeaºi situaþie, fenomenul nu se va petrece.În astfel de cazuri se realizeazã, de regulã,un experiment potrivit pentru a constata caredintre preziceri se confirmã ºi care nu. Un astfelde experiment, numit experiment crucial, va puteaelimina una dintre teoriile concurente, întãrindpoziþia celeilalte.

Din pãcate, sunt multe situaþii în careun experiment dorit (în particular, unul crucial)nu se poate efectua. De pildã, anumite fenomenefoarte rare ºi inexplicabile nu pot fi observatede oricine doreºte. Realitãþile de la începutulsau de la marginea Universului, realitateasubcuanticã, realitatea unor energii imposibil deobþinut pe Pãmânt, nu pot fi aduse în laborator pentrua face experienþe cu ele. Sunt mãrturii conformcãrora existã ºi o realitate transcendentã, de pildã,cea a vieþii de apoi sau a Divinitãþii. Nici acesteanu pot fi abordate când ºi cum dorim. Dar nu potfi abordate ºtiinþific nici situaþiile în care realitatea setot schimbã (de pildã, o entitate care îºi adapteazãpermanent strategiile), nici lumea interioarã, exploratãdoar prin introspecþie, nici mecanismele creativitãþii,în bunã parte inconºtiente º.a.m.d.

Prin uurmare, în privinþa observãrii saurepetabilitãþii fenomenelor, realitatea estefie experimentabilã, adicã poate fi adusã

în laborator sau observatã ori de câte ori vrem,fie neexperimentabilã, dacã nu îndeplineºte acestecondiþii.

În ambele cazuri putem însã construi teorii, lumiideale, ºi putem sã emitem în interiorul lor adevãruriideale; atâta doar cã în realitatea neexperimentabilãcunoaºterea nu îndeplineºte cerinþele ºtiinþeiºi nu se pot efectua experimente cruciale, deci nuputem stãpâni proliferarea necontrolatã a teoriilor.Disocierea de mai sus ne mai ajutã sã distingemºi trei tipuri importante de teorii: ºtiinþifice, metafiziceºi de graniþã.

În cazul unei teorii ºtiinþifice, predicþiile (adevãruriideale) au drept þintã, mãcar în bunã parte, realitateaexperimentabilã, deci aceste predicþii pot fi confirmatesau infirmate.

La teoriile metafizice, principalele adevãruri idealeºi predicþii se referã la domenii neexperimentabile alerealitãþii. Existã douã subcategorii de teorii metafizice,parþial suprapuse: teoriile filosofice (ontologii: de ce

existã lucrurile ºi fiinþele, determinism, informaþie,infinitul actual etc., gnoseologii: cunoaºterea finitãsau infinitã, adevãrurile ultime etc.) ºi teoriileteologice (existenþa ºi natura Divinitãþii,supravieþuirea sufletului etc.). Diversele curentefilosofice, ca ºi diversele religii, posedã aºadarîn nucleul lor teorii metafizice.

Rãmâne însã o zonã, formatã în principal dinfenomenele foarte rare, cele din zone inaccesibile,cele ale introspecþiei sau creaþiei etc. Aceasta esteo „zonã a nimãnui”, întrucât ºtiinþa nu e în staresã o abordeze, datoritã rigorilor pe care ea singurãºi le impune, ºi, de cele mai multe ori, aceastã zonãnu intereseazã nici filosofia, nici religia.

Adevãrurile reale privind „zona nimãnui”, nu suntacceptate în general de ºtiinþã, nefiind verificabile,deºi ele stârnesc uneori interesul pãtimaº alpublicului. În mod firesc, ºi asupra lor (ca asupraoricãrui grup cât de cât coerent de adevãruri reale)se pot construi lumi ideale, formând ceea ce putemnumi teorii de graniþã. Întrucât premisele de la careele pleacã sunt suspecte, atât din punctul de vedereal ºtiinþei, cât ºi din cel al filosofiei sau religiei, acesteteorii nu se bucurã de respectabilitate ºi pot cãdeauºor pradã lumii tabloidelor, vânãtorilorde senzaþional ºi iraþionalului.

Aici sse aaflã tterenul pe care se practicãadesea ceea ce am numit, la un momentdat, „epistemologia paranoicã”. Regulile

acestei „epistemologii” sunt în principal trei, de obiceicombinate: (1) „aranjarea” adevãrurilor reale astfelîncât sã se potriveascã cu teoria doritã (de pildã,selectarea faptelor ce convin ºi ignorarea celorlalte),(2) inducþia incompletã (convingerea cã dacãs-au observat câteva coincidenþe, s-a descoperito legitate) ºi (3) fascinaþia coerenþei. Aceastadin urmã derivã din calitãþile lumii ideale abstractepe care autorul „teoriei” o imagineazã sau o alege,ataºând-o adevãrurilor reale „aranjate”.

Uitând cã orice lume idealã corect construitãe coerentã (ºi uneori chiar „fascinantã”) ºi ignorândfaptul cã asupra unui mãnunchi de adevãruri realese pot construi mai multe teorii, autorii teoriilorpseudoºtiinþifice au impresia cã dacã au gãsito lume idealã frumoasã, ea trebuie sã fie ºi adecvatãla realitate; mai mult, cã adevãrurile ideale gãsite îngrabã sunt ºi adevãruri unice ºi ultime ale realitãþii.Urmeazã certitudinile de neclintit, prozelitismul ºiemiterea de profeþii, dacã se poate, catastrofice.

E pãcat sã lãsãm domeniile de graniþã pe seamaunor asemenea procedee. E adevãrat, de pildã,fenomenele foarte rare nu sunt atestate decât prinmãrturii. Dar existã domenii în care mãrturia esteacceptatã ca valabilã, de pildã, în religie, sau înjustiþie. Dacã o seamã de pelerini depun mãrturiecã au asistat la un miracol, Biserica are metodelesale de a stabili dacã acest miracol poate fi acceptatca real. E drept, aceasta deoarece religia considerãastfel de miracole ca posibile. Dacã la tribunal maimulte persoane depun mãrturie cã l-au vãzut pe X

ucigându-l pe Y, fãptaºul poate fi condamnat,dar aceasta deoarece acþiunea sa, deºi detestabilã,rãmâne în limitele a ceea ce se ºtie cã se întâmplãuneori.

Ce ne facem însã dacã mii de oameni trimit lapoliþiile din þãrile lor rapoarte cã au vãzut plutindnemiºcat la câþiva metri deasupra capului lor unobiect triunghiular cu anvergura de zeci de metri?Astfel de argumente rãmân imposibil de fructificatfaþã de un sceptic convins. Acesta va spune cã a fosto înºelãtorie, o iluzie, o halucinaþie, isterie colectivãetc., fiind convins cã un astfel de fenomen nu existã,„deoarece nu poate exista”, ignorând faptul cãpe baza unei teorii nu putem demonstra niciodatã,cu deplinã siguranþã, ce anume poate ºi ce anumenu poate exista. Reacþia scepticului e de înþelesºi pentru cã, aºa cum spunea profesorul psihiatruJohn Mack, de la Universitatea Harvard, viziuneadespre lume este fundamentalã pentru echilibrulnostru psihic. Ea ne dã siguranþa de zi cu zi cãsuntem stãpâni pe existenþa noastrã. „Punereasub semnul întrebãrii sau atacarea concepþieinoastre despre lume creeazã teroare.”

John MMack ssublinia cã acceptarea punctuluide vedere al scepticilor ºi respingereamãrturiilor privind astfel de fenomene

„de graniþã”, înseamnã „excluderea a priori a uneivaste cantitãþi de date, doar pentru cã acestea vinîn contradicþie cu o anumitã concepþie asupra lumii,ceea ce este o abordare mult mai iraþionalã ºi chiarpericuloasã în cunoaºtere. A exclude datele, doarpentru cã nu se potrivesc cu o anumitã viziuneasupra realitãþii, nu poate, în cele din urmã,decât sã opreascã progresul ºtiinþei ºi sãne þinã în ignoranþã.”

În 1992, ºi filosoful C.A.J. Coady, de laUniversitatea din Melbourne, critica practicanþiiunui „scientism strident”, care resping dintru începutorice observaþie care violeazã legile naturii aºa cumle cunosc ei, în timp ce marele public este inundatde tot soiul de istorii dubioase despre fenomeneparanormale, unele cu o încãrcãturã emoþionalãputernicã, pe care oamenii sunt tentaþi sã le creadãfãrã sã se mai preocupe de criteriile de evaluarea mãrturiilor care stau la baza lor.

Acum un sfert de mileniu, Jean-JacquesRousseau observa cã „pentru a spune cã cevacontravine legilor naturii trebuie sã cunoºti legilenaturii. Or, cine poate spune cã le cunoaºte înîntregime?” La fel, cu multe secole înaintea lui, unuiînvãþat care nega posibilitatea miracolelor, întrucâtele „contrazic legile naturii”, Sfântul Toma D’Aquinoi-a rãspuns: „Tu chiar crezi cã cunoºti toate legilenaturii?”

Comentând aceastã problematicã, unul dintrecei mai importanþi epistemologi ai secolului trecut,Thomas Kuhn, i-a declarat lui John Mack, de care eralegat printr-o veche prietenie, cã „paradigma ºtiinþificãoccidentalã a ajuns sã-ºi asume rigiditatea uneiteologii ºi sistemul sãu de credinþe a fost þinut înloc de structurile, categoriile ºi polaritãþile limbajului,cum ar fi real/ireal, existã/nu existã, obiectiv/subiectiv,intrapsihic/lume externã ºi s-a întâmplat/nu s-aîntâmplat”.

Pentru a ieºi din acest impas, s-au propus diversesoluþii, între altele, acceptarea mãrturiei ca dovadãa unui adevãr real. Mãrturiile ar putea fi evaluateîn funcþie de stranietatea cazului raportat (câte de neverosimil conform teoriilor acceptate) ºi decredibilitatea mãrturiei (calitatea martorilor: sãnãtateamintalã, stabilitatea psihicã, integritatea, calitãþilede observator, interesele ºi prejudecãþile pe caremartorul le are, intensitatea ºi autenticitatea emoþiilormanifestate etc.). Asupra mãrturiilor s-ar putea apoiaplica metode statistice. Dar evaluarea corectãa mãrturiei ar fi doar una dintre componentele uneimetodologii mai cuprinzãtoare, care ar cuprindeºi o „deschidere disciplinatã” a minþii, cu acceptareasinelui, în totalitatea sa (inclusiv a intuiþiei),ca instrument de cunoaºtere.

Despre ººtiinþele dde ggraniþãDDaann DD.. FFAARRCCAAªª



Homo ssapiens

Dupã PPlutarh ((46-1125), cu Vieþile paraleleale oamenilor iluºtri, putem astãzi parafraza,vorbind despre agendele paralele ale

oamenilor iluºtri. Paralele între ele, dar, mai ales,paralele cu preocupãrile concrete ale multor oameni(nici oamenii iluºtri din Plutarh nu s-au vãzutvreodatã). Se propun în spaþiul public teme pentrumeditaþie ºi reforme cu care se spune cã mergem lacâºtig sigur, ca ºi cum ar exista o bancã sau un fonda cãrui insaþiabilã vocaþie ar fi sã premieze automatunele proiecte privind globalizarea, decupareateritoriului naþional în regiuni sau cãsãtoriile unisex.

Nu ºtim cum sã înþelegem aceste proiecte, maiales ultimele douã, cum sã le articulãm cu agendelereale ale nevoilor ºi aspiraþiilor de zi cu zi ºi, maiales, nu se explicã suficient necesitatea proiectelor,de exemplu, când, cât ºi cum am pierdut caneregionalizaþi.

O primã temã paralelã este,deci, globalizarea, în care abordareatransfrontalierã este prezentatã când cao soluþie miraculoasã, când ca un procesdezlãnþuit care „nu ne iartã”. Nu-i nimic dacãdelocalizarea unor investiþii ne lasã cu ochiiîn soare, dacã pentru creºterea costurilorla energie se gãsesc motivaþii legate depreþurile din alte þãri sau dacã o privatizarede amploare este dictatã (deci, mãsurilede austeritate rãbufnesc, totuºi, în mediulde afaceri) ºi dacã, aproape tot timpul,noi, de fapt, nu ºtim de unde ne parvinehis master’s voice.

Vizând oarecare rigoare, trebuie sã dãmpentru cele trei teme de proiecte de mai susun suport, un conþinut ºi, mai ales, o analizãcost/beneficiu (1), cât costã ºi cât obþinem.Sunt necesare atât ample motivãri, cât ºipuneri în relaþie cu istoria ºi cultura noastrã, în scopulde a avea asiguratã coerenþa sistemului. Desprece vorbim? Despre România sau despre un statîn tranziþie aflat în zona rezervatã transferuluide la un zbor la altul, temporar ºi prin ghinioncu trãsãturile de astãzi?

În plus, identific o problemã semanticã.Globalizare, dar cu ce o umplem, ce zestre, culturalã,moralã, spiritualã, europeanã, cu putere de definiþie,îi atribuim? Nu putem clãdi ceva fãrã un conceptsuficient de clar, care sã nu fie o invenþie artificialã,adicã fãrã sã aibã un patrimoniu de tradiþii,precursori, valori culturale.

Cu mult înainte, a intra în Europa însemnaa te încreºtina ºi a avea un regat.

De ffapt, aaºa aa lluat ffiinþã EEuropa. Astãzinu ne putem limita la sensul pur economical termenului, la internaþionalizarea

tranzacþiilor comerciale ºi financiare, intensificarealiberului schimb, cu referire la circulaþia bunurilor,serviciilor, a capitalului ºi a oamenilor. Acestea suntfolositoare ºi îºi meritã locul, dar, lãsând aproapetotul în sfera economicã, fãrã o armãturã de idei,concepte ºi valori, lãsãm uºa deschisã conflictelorde tot felul. Contrar unei pãreri rãspândite,economicul nu îi apropie pe oameni, ci, mai degrabã,îi dezbinã. Complicãm lucrurile prea mult, cui sã-irevinã sarcina realizãrii studiilor necesare? Tocmaide aceea avem oameni învãþaþi, intelectuali,specialiºti, universitãþi ºi o academie!

Actul de culturã (eseu, analizã, studiu, articolºtiinþific), exerciþiul ºtiinþific ºi învãþãtura oferitã,cu mijloacele lor specifice, act a cãrui intervenþieo consider absolut necesarã, în contextul proiectelorcitate, nu poate ignora o sumedenie de întrebãricum ar putea fi, de exemplu, acestea: Global, ce auîn comun bogatul ºi sãracul? Polaritatea Nord-Sudmai este de actualitate, cu transfere uºor observabile,în majoritate din Sud în Nord? Constituie relaxarea,deconectarea, divertismentul, subiect de predilecþieîn media, imaginea corectã a fericirii autentice?Vorbirea în deºert, trãncãneala, denumitã pe alocuri

comunicare, este ea oare o virtute ºi un scopîn sine? Nu ne aflãm la capãtul listei acestor întrebãri.Contextul în care se cautã ºi se dau rãspunsuritrebuie însã sã fie mult mai cuprinzãtor decâtcel din analizele partizane. Managementulºi establishmentul nu sunt oare depãºite deadevãratele probleme ale agendelor noastre,ca pãrinþi, ca profesori sau ca simpli trãitori într-olume în care abordarea nu se mai poate reducela aspectele politice sau tehnice? Identific aici omotivaþie serioasã pentru proiectul propus în aceastãrevistã, SFP, Societate Fãrã Partide. Într-adevãr,abordarea orientatã cãtre partide poate ne apareastãzi ca reprezentând un model convenþional care,mãrginindu-se la interesele de grup, devine miop,demodat, categoric insuficient de reprezentativ,nemaivãzând nimic dincolo ºi mai presusde aceste interese.

Pentru iilustrare, inserez relatarea uneiexperienþe personale, limitate casemnificaþie. La începutul lui 1990, i-am

solicitat preºedintelui refondator al PNL o întrevederepentru a-mi anunþa o disponibilitate pentru activitãþiliberale. Dupã o conversaþie relativ scurtã, am lãsatun CV (de amator). Ilustrul meu interlocutor nu amanifestat niciun interes, nici personal ºi nici princolaboratori. Prin birourile sediului era la marecãutare un domn care mi-a fost student la dreptla fãrã frecvenþã ºi care pãrea a fi omul liberalilorpentru paºapoarte. Mi-a spus cã este ofiþerºi cã el ºi cu colegii lui au pãzit Guvernul înconjurândPalatul Victoria, în ziua marii manifestaþii antifesenedin 28 ianuarie 1990. Liberalii, prin preºedintelelor, ºi-au anunþat retragerea de la manifestaþiepe la patru. Soþia mea ºi cu mine am participat pânãseara. Pe scurt, atunci ºi ulterior mai clar, am rãmascu impresia cã partidele istorice nu s-au constituitca exponente ale Revoluþiei care fãcuse posibilãrevenirea lor în scenã. De la bun început, Revoluþianu a avut liderii ei. În plus, cum sã câºtigi o bãtãliepe care nu o dai? (2)

Revenind, însã, observ cã, iniþiat „de sus”,proiectul privind globalizarea are efecte neprevãzute„jos”, stârnind o solidarizare a celor defavorizaþi.O înfrãþire neaºteptatã a celor chemaþi sã îndureglobalizarea îi conferã proiectului un conþinutneaºteptat. Oamenii ajung sã înþeleagã cã pentruopulenþã, rãsfãþ, lux sau indiferenþã, cineva acolo„jos” munceºte ºi plãteºte. Acesta îmi pare a fi sensul

profund al cuvintelor PapeiFrancisc, care a spus cã acelacare aruncã mâncarea, furã dela masa sãracului. Uitaþi-vã lavitrinele magazinelor ºi întrebaþi-vã ce mãrfuriexpuse sunt folositoare cu adevãrat. Pe unele le vomrevedea peste puþin timp (nu ºi alimentele care voravea o destinaþie ulterioarã nearãtatã), la incredibilereduceri, ceva mai apropiate de costuri – sã nu uitãm,totul reprezintã bani munciþi, intraþi într-un caruselal standing-ului, datoriilor ºi taxelor ºi al unui consumde energie care nu mai are cum sã fie recuperat,resursele epuizându-se.

Interpretãrile date mai sus pot fi false.Ne-a dat însã analistul economic o explicaþieclarã a fenomenelor pe care le observãm pentrua nu mai rãtãci în speculaþii?

Se ppune nnatural îîntrebarea de a ºti care esterostul consideraþiilor de mai sus, prezentateca reflecþii generale privind cultura ºi locul

ºtiinþei în viaþa socialã ºi economicã. La acest stadiu,mi se pare necesar sã fim preveniþi relativ la douãposibile iluzii, care uneori ni se oferã: posibilitateaîmbunãtãþirii situaþiei culturii fãrã referire criticãanaliticã la contextul social ºi economic ºi ideeacã privatizarea asigurã automat propãºirea.

Când vorbim de învãþãmânt, cercetare ºi culturãºi le subliniem trebuinþele, credem cã am fãcut ceera necesar ºi în profilul nostru profesional, ceea ceeste adevãrat. Nu este însã ºi suficient, atâta vremecât imense resurse nu sunt gestionate cum trebuie.Articolele scrise de prof. univ. Afrodita Iorgulescu(ASE) despre Roºia Montanã ºi minerit suntdramatice ºi tot atât de importante pentru propãºireaºtiinþei ca ºi articolele de logicã matematicã ale

aceleiaºi. Cauzele situaþieinemulþumitoare nu provin numaidin interiorul sistemului ºtiinþe-educaþie-culturã,ci ºi din afara acestuia.

Exaltarea proprietãþii privatene-ar putea împinge la ideeacã fiecare trebuie sã-ºi vadãde treaba ºi ogorul lui. Aceastãtendinþã cãtre atribuirea uneiimense importanþe drepturilor ºibunurilor individului este o cauzãa inabilitãþii noastre de asociereºi de identificare a problemelor

cu impact asupra tuturor. Ne vedem de treburile, decompetenþele ºi de limitele noastre ºi nu ne mai uitãmla ce este dincolo de ograda noastrã. Spre deosebirede cazul multor occidentali, ne lipsesc recunoaºtereaclarã a spiritului colectiv de echitate ºi întrajutorare,a valorii progresului în comun, ºi activismul social.Dupã intrarea în hibernare a Alianþei Civice,societatea noastrã civilã a încetat sã mai aparãmãcar la orizont, s-a retras din istorie pentrua relua o dureroasã metaforã a lui Lucian Blaga.Veºnicia se va fi nãscut la sat, dar tot pe acoloîºi va fi încurcat paºii.

Note1. De exemplu, ar trebui sã ni se spunã cât

ne costã un parlamentar (diurnã, birou, secretariat,cazare, transport º.a.) ºi, separat, cât ne costãfolosirea megaclãdirii (încãlzire, curãþenie, întreþinere,securitate º.a.). Notez cã acest din urmã cost nu s-arreduce prin micºorarea numãrului de parlamentari,ci prin gãsirea unor soluþii care sã aducã beneficii.

2. De altfel, de la bun început, când ne-amadunat spontan în faþa sediului PNL, ni s-a strigatde la fereastrã sã nu plecãm, cã tocmai în acelemomente preºedintele vorbeºte cu premierul, pentrua se stabili unde sã mergem. A fost un momentde neuitatã autenticã emoþie când i-am vãzutpe þãrãniºti, în frunte cu Corneliu Coposu, venindpe Magheru dinspre sediul lor. Ne-am luat purºi simplu dupã ei.

Agendele pparalele ale ooamenilor iiluºtri

DDrraaggooºº VVAAIIDDAA

Urmuz, 1130 - 990



IUn apartament bine aerisit, compus

din trei încãperi principale, avândterasã cu geamlâc ºi sonerie.

În faþã, salonul somptuos, al cãruiperete din fund este ocupat de obibliotecã de stejar masiv, totdeaunastrâns înfãºuratã în cearºafuri ude...O masã fãrã picioare, bazatã pecalcule ºi probabilitãþi, suportã un vasce conþine esenþa eternã a „lucruluiîn sine”, un cãþel de usturoi, o statuetãce reprezintã un popã (ardelenesc)þinând în mânã o sintaxã ºi... 20 debani bacºiº... Restul nu prezintã nicio importanþã. Trebuieºte însã reþinutcã aceastã camerã, vecinic pãtrunsãde întuneric, nu are nici uºi, niciferestre ºi nu comunicã cu exterioruldecât prin ajutorul unui tub, prin careuneori iese fum ºi prin care se potvedea, în timpul nopþii, cele ºapteemisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpulzilei doi oameni cum coboarã dinmaimuþã ºi un ºir finit de bame uscate,alãturi de Auto-Kosmosul infinitºi inutil...

A doua încãpere, care formeazãun interior turc, este decoratã cumult fast ºi conþine tot ceea ce luxuloriental are mai rar ºi mai fantastic...Nenumãrate covoare de preþ, sute dearme vechi, încã pãtate de sânge eroic,cãptuºesc colonadele sãlii, iar imenºiiei pereþi sunt, conform obiceiuluioriental, sulemeniþi în fiecaredimineaþã, alteori mãsuraþi, întretimp, cu compasul pentru a nu scãdeala întâmplare.

De aci, printr-o trapã fãcutã anumeîn duºumea, se ajunge, din parteastângã, în o subt-pãmântã ce formeazãsala de recepþie, iar din partea dreaptã,prin ajutorul unui cãrucior pus înmiºcare cu manivela, se pãtrundeîntr-un canal rãcoros, al cãruia unuldin capete nu se ºtie unde se terminã,iar celãlalt, la partea opusã, într-oîncãpere scundã, cu pãmânt pejos ºi în mijlocul cãreia se aflã bãtutun þãruº, de care se aflã legatãîntreaga familie Stamate...

IIAcest om demn, unsuros ºi de

formã aproape elipticã, din cauzanervozitãþii excesive la care a ajunsde pe urma ocupaþiilor ce le avea înconsiliul comunal, este silit sã mestece,mai toatã ziua, celuloid brut, pe careapoi îl dã afarã, fãrâmiþat ºi insalivat,asupra unicului sãu copil, gras, blazat

ºi în etate de patru ani, numitBufty... Micul bãiat, din prea multãpietate filialã, prefãcându-se însãcã nu observã nimic, târãºte o micãtargã, pe uscat, în vreme ce mamasa, soþia tunsã ºi legitimã a luiStamate, ia parte la bucuriacomunã, compunând madrigale,semnate prin punere de deget.

Aceste ocupaþiuni îndeajunsde obositoare îi fac, cu dreptcuvânt, sã se amuzeze, ºi atunci,ajungând uneori cu îndrãznealapânã la inconºtienþã, se uitã tustreicu benoclul, printr-o spãrturãa canalului, în Nirvana (carese aflã situatã în aceeaºicircumscripþie cu dânºii, începând

lângã bãcãnia din colþ), ºi aruncã în eacu cocoloaºe fãcute din miez de pâinesau cu coceni de porumb. Alteori,pãtrund în sala de recepþie ºi daudrumul unor robinete expres construiteacolo, pânã ce apa, revãrsându-se,le-a ajuns în dreptul ochilor, când

cu toþii trag atunci, de bucurie,focuri de pistol în aer.

În ce priveºte personal peStamate, o ocupaþie care îlpreocupã în gradul cel mai înalteste ca sã ia seara, prin biserici,instantanee de pe sfinþii mai învârstã, pe cari le vinde apoi cupreþ redus credulei sale soþii ºi maiales copilului Bufty, care are averepersonalã. Acest negoþ nepermisnu l-ar fi exercitat pentru nimic înlume Stamate dacã nu ar fi duslipsã aproape completã de mijloace,fiind silit chiar sã facã armata cândera abia în vârstã de un an, numaica sã poatã ajuta, cât de curând,pe doi frãþiori nevoiaºi ai sãi, cuºoldurile scoase prea mult în afarã,cauzã pentru care fuseserã daþiafarã din slujbã.

IIIÎntr-una din zile, lui Stamate,

ocupat fiind cu obiºnuitele salecercetãri filosofice, i se pãru, o clipitã,cã a pus mâna ºi pe cealaltã jumãtatea „lucrului în sine”, când fu distras deo voce femeiascã, o voce de sirenã,ce mergea drept la inimã ºi se auzeaîn depãrtare, pierzându-se ca un ecou.

Alergând de urgenþã la tubul decomunicaþie, Stamate, spre marea luiînmãrmurire, vãzu cum, în aerul cald ºiîmbãlsãmat al serii, o sirenã cu gesturiºi voce seducãtoare îºi întindea corpul

lasciv pe nisipul fierbinte al mãrii...În luptã puternicã cu sine, pentrua putea sã nu cadã pradã tentaþiei,Stamate închirie atunci în grabã ocorabie ºi, pornind în larg, îºi astupãurechile cu cearã împreunã cu toþimatrozii...

Sirena deveni însã tot maiprovocatoare... Ea îl urmãri pe întinsulapelor, cu cântãri ºi gesturi perverse,pânã ce o duzinã de Driade, Nereideºi Tritoni avurã tot timpul sã se adunedin larguri ºi adâncuri ºi sã aducãpe o superbã cochilie de sidef oinocentã ºi decentã pâlnie ruginitã.

Planul de seducþiune al seriosului ºicastului filosof putea fi astfel consideratca reuºit. Abia avu el timpul sã sefuriºeze la tubul de comunicaþie, cândzânele mãrii îi ºi depuserã, graþios,pâlnia în preajma locuinþei sale, apoi,uºoare, zglobii, în râsete ºi chiotenebune, dispãrurã cu toate pe întinsulapelor.

Confuz, înnebunit, dezagregat,Stamate abiaputu sã aparãcu cãruciorul princanal... Fãrã apierde însã cutotul sângele rece,azvârli el de câtevaori cu þãrânãasupra pâlniei ºi,dupã ce se ospãtãcu puþinã fierturãde ºtevie, searuncã, dindiplomaþie,cu faþa la pãmânt,rãmânând astfel

în nesimþire timp de opt zile libere,termenul necesar ce, dupã proceduracivilã, credea dânsul cã trebuiasã treacã pentru a putea fi pusîn posesiunea obiectului.

Dupã aceastã trecere de timp,reluându-ºi ocupaþiunile cotidieneºi poziþiunea verticalã, Stamatese simþi cu totul renãscut. Niciodatãnu cunoscuse el pânã atunci diviniifiori ai dragostei. Se simþea acummai bun, mai îngãduitor, ºi turburareace o încerca la vederea acestei pâlniiîl fãcea sã se bucure ºi totodatãsã sufere ºi sã plângã ca un copil...O scuturã cu un otrep ºi, dupã ce îiunse gãurile mai principale cu tincturãde iod, o luã cu sine ºi, cu legãturi deflori ºi dantele, o fixã alãturi ºi paralelcu tubul de comunicaþie ºi, tot atunci,pentru prima oarã, istovit de emoþie,

trecu printr-însa, ca fulgerul, ºi îi furão sãrutare.

Pentru Stamate, pâlnia deveni deatunci un simbol. Era singura fiinþã desex femeiesc cu un tub de comunicaþiece i-ar fi permis sã satisfacã ºi cerinþeledragostei ºi interesele superioare aleºtiinþei. Uitându-ºi cu totul sacreleîndatoriri de tatã ºi de soþ, Stamateîncepu sã-ºi taie în fiecare noapte,cu foarfeca, legãturile ce-l þineau ataºatde þãruº ºi, spre a putea da frâu liberdragostei sale neþãrmurite, începusã treacã din ce în ce mai des prininteriorul pâlniei, fãcându-ºi vânt înea de pe o trambulinã construitã expresºi coborându-se apoi în mâini, cu oiuþealã vertiginoasã, pe o scarã mobilãde lemn, la capãtul cãreia îºi rezumarezultatul observãrilor sale în afarã.

IVFericirile mari sunt totdeauna

de scurtã duratã... Într-una din nopþi,Stamate, venind spre a-ºi faceobiºnuita-i datorie sentimentalã,constatã cu uimire ºi dezamãgire cã,din cauze încã nepãtrunse, orificiul deieºire al pâlniei se strâmtase într-atâta,încât orice comunicaþie prin el eraimposibilã. Nedumerit ºi totuºi bãnuitor,se puse la pândã, ºi a doua noapte,necrezându-ºi ochilor, vãzu cu groazãcum Bufty, urcat sus, gâfâind, fuseselãsat sã intre ºi sã treacã. Pietrificat,Stamate abia avu puterea sã se ducãsã se lege singur la þãruº; a douazi însã luã o hotãrâre supremã.

Mai întâi îºi îmbrãþiºã soþia devotatãºi, dupã ce-i dãdu în grabã o vopsea,

o cusu într-unsac impermeabil,în scopul dea pãstra maideparte, intactã,tradiþiuneaculturalã afamiliei. Dupãaceea, înmijlocul uneinopþi reci ºiîntunecoase,luã el pâlniaºi pe Buftyºi, aruncându-iîntr-un tramvai,

ce tocmai trecea la întâmplare, le fãcuvânt cu dispreþ în Nirvana. Totuºi,mai târziu, sentimentul patern învinse,ºi Stamate, graþie calculelor ºicombinaþiilor sale chimice, reuºisã facã cu timpul, prin puterea ºtiinþei,ca Bufty sã ocupe acolo un postde subºef de birou.

Cât despre eroul nostru, Stamate,pentru ultima oarã cãtând prin tubulde comunicaþie, mai privi o datãKosmosul cu ironie ºi indulgenþã.

Suindu-se apoi pentru totdeaunaîn cãruciorul cu manivelã, luã direcþiaspre capãtul misterios al canaluluiºi, miºcând manivela cu o stãruinþãcrescândã, aleargã ºi astãzi, nebun,micºorându-ºi mereu volumul, cuscopul de a putea odatã pãtrundeºi dispãrea în infinitul mic.

Pâlnia ººi SStamateRRoommaann îînn ppaattrruu ppããrrþþii

8

Seniori aai cculturii



Pentru ppublicul ttânãr,ºi chiar mai puþin tânãr,apariþia, la mijlocul

anilor ’70, a primelor douãvolume din Istoria Românilor,dintr-o proiectatã ºi neîmplinitãserie de opt tomuri, de

Constantin ºi Dinu C. Giurescu, a reprezentat, cusiguranþã, cel mai important proiect de prezentarea istoriei naþionale din cele mai vechi timpuri ºi pânãîn prezent, o sintezã a istoriei politice, diplomatice,culturale, militare, social-instituþionale ºi economico-sociale cum nu mai cunoscuse pânã atunci România.

În acest sens, chiar primul capitol, intitulat„Pãmântul românesc”, marca un pas hotãrât spre oistorie sistemicã, desprinsã de normele ºi dogmelegândirii materialist-dialectice a epocii, autoriideschizând noilor generaþii de istorici ºi cercetãtoricalea spre aprofundarea ºi asimilarea unor amplecunoºtinþe de geopoliticã, antropologie, etnografieºi statisticã, elemente menite sã dea valoareºtiinþificã faptelor interpretate ºi evaluate de istoric.Aceastã nouã metodã, care transformã istoriculîntr-un analist al informaþiilor de securitate naþionalã,a fãcut ºcoalã în România ºi a consolidat sintagmeprecum „poporul unitar”, „baza etnicã a poporuluiromân” sau „chestiunea transilvanã”, conducândnemijlocit cãtre ideea salvgardãrii identitãþii ºicontinuitãþii de viaþã în spaþiul sacru trinitar – Carpaþi,Dunãre, Marea Neagrã – cu limesul mãrginitde Prut ºi pânã dincolo de Tisa ºi Nistru.

Din aceste preocupãri întrerupte dramaticla mijlocul anilor ’80, prin expatrierea voluntarãa istoricului, împreunã cu întreaga sa familie, urmatãde stabilirea vremelnicã în Statele Unite, s-a nãscutideea constituirii unui utopic proiect al naþiuniiromâne, condiþie necesarã ºi obligatorie pentruredresarea pe termen scurt ºi mediu a României.„A mai rãmas puþin timp pentru elaborarea ºi punereaîn aplicare a unui asemenea plan”, susþine publicacademicianul Giurescu. În lipsa lui, „dacã vomcontinua sã vindem pe nimic resursele, dacã vom staîn aºteptarea directivelor venite din patru zãri, nimicdin ce are nevoie aceastã þarã nu se va îndeplini”.Dar, conchide octogenarul savant, „va dovedi clasanoastrã politicã calitãþile necesare pentru elaborareaºi aplicarea unui atare plan naþional?”

În aºteptarea unui rãspuns edificator la aceastãprovocare, profesorul Dinu C. Giurescu s-a implicatîn ultimii ani, dincolo de campaniile publice pentrupromovarea Legii educaþiei (legea actualã favorizând,în opinia sa, formarea unei generaþii fãrã identitatenaþionalã), a proiectului de urbanism al Bucureºtilor

sau de aplicare cu discernãmânt a regionalizãrii(sub rezerva pericolului destrãmãrii României),inclusiv de adoptare a unui statut al minoritãþilorîn acord cu realitãþile istorice ºi socioculturale aleþãrii, în realizarea celui mai amplu proiect de istoriecontemporanã, menit sã redea istoricului implicitcalitatea de martor.

Este vvorba dde cciclul ppublicat eetapizat, între1996 ºi 2010, dedicat evenimentelor ce auurmat dupã 23 August 1944 ºi sfârºind cu

abdicarea forþatã a Regelui Mihai, la 30 decembrie1947, menit sã restituie „ce a fost cu adevãrat, cumotivãrile ºi acþiunile oamenilor de atunci”.

Cu totul, profesorul Dinu C. Giurescu a publicatpânã în prezent 7 cãrþi din acest ciclu, începând cuGuvernarea Nicolae Rãdescu (Editura All, 1996, 400p.) ºi sfârºind cu cel mai recent volum, Lichidatorii.România în 1947 (Editura Enciclopedicã, 2010, 210p.), lucrãri ce închid un interval relativ mic de timp,cu totul aproape 2 ani ºi 10 luni, dar care au marcatsubstanþial ºirul de consecinþe cunoscut drept„trecerea de la un regim european la unul condusexclusiv de Partidul Comunist, dupã modelul sovietic”.

Noutatea acestei abordãri de tip sintetic oreprezintã împletirea unor mãrturii personale, autorulresimþind inclusiv la nivel personal schimbareapoliticã intervenitã în societatea vremii, cu documenteoriginale, culese din arhivele diplomatice americaneºi româneºti, inclusiv mãrturii de presã, documenteoficiale ale statului sau memorii individuale, utilizatepentru prima datã ca sursã istoricã.

Iatã, de pildã, atmosfera din familia Giurescu,în seara zilei de 30 decembrie 1947: „Tata aproapecã n-a scos niciun cuvânt. Din când în când murmuracâte ceva. Nu-l mai vãzusem aºa de îngândurat dinvara anului 1940. Cum va fi Republica Popularã?

Nu ne dãdeam seama în acea noapte cã în curândsute de mii de familii vor fi lovite de «dictaturaproletariatului». [...] Deocamdatã ºtiam cã Regelea abdicat. Cum, în ce împrejurãri? Vom afla pestepatru decenii...„ (op. cit., p. 184).

Cartea descrie pe larg aceste împrejurãri,pânã de curând necunoscute publicului românesc,începând cu „preludiile” de luare a puterii, inauguratela 4 ianuarie 1947, când guvernul american comunicãnoului ambasador la Washington, Mihai Ralea,„extrema dezamãgire pentru felul cum au fostconduse alegerile” [din 16 noiembrie 1946 – n.a.],precum ºi temerile referitoare la „violarea înþelegerilorde la Ialta ºi Malta” [din februarie ºi decembrie 1945,

n.a.], în vreme ce oficialulromân admite un procent„tradiþional” de 5% de voturiobþinute sub presiune ºi princorupþie, ceea ce reprezintãîn opinia istoricului „cea maicolosalã mistificare debitatãfãrã a clipi secretarului de statamerican” (ibidem, p. 9). Peacelaºi ton lejer, de „tangoupolitic”, continuã seriarapoartelor diplomaticevenite de la Bucureºti menitea liniºti Occidentul sub motivcã „România nu este un cazspecial”, dar ºi cã Regele,

„atâta vreme cât se aflã pe Tronul sãu, îºi va exercitainfluenþa asupra þãrii” (ibidem, p. 19; v. ºi Telegramanr. 100 cãtre Departamentul de stat, din 5 februarie1947).

În aacest rrãstimp, opera „lichidatorilor”continuã nestingheritã, Departamentul de statamerican continuând sã reacþioneze „timid”,

pe principiul atât de cunoscut multora dintre cititori,al „neamestecului în treburile interne”, rãmasca un laitmotiv pânã în 1989. Nici suprimarealibertãþilor cetãþeneºti, odatã cu dizolvarea PartiduluiNaþional–Þãrãnesc ºi arestarea lui Iuliu Maniu(6 august 1947), nu produce mai multã emoþie încancelariilor americane ºi britanice, Departamentulde stat mulþumindu-se sã trimitã o „notã verbalãM.A.E. al României” în care face o aluzie voalatãla „caracterul nereprezentativ al guvernului român”,respinsã ºi aceasta de Ana Pauker, titularulministerului, pe motiv cã „hotãrârile unei instanþejudiciare nu pot fi subiect de discuþie sau dezbaterecu o putere strãinã”.

Istoria vvãzutã dde uun mmartorMMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

IIssttoorriiccuull DDiinnuu CC.. GGiiuurreessccuu s-aa nnãscut lla 115 ffebruarie 11927,la BBucureºti. EEste mmembru ccorespondent aal AAcademiei RRomânedin 113 nnoiembrie 11990 ººi mmembru ttitular ddin 221 ddecembrie 22001.

Fiul llui CConstantin CC. GGiurescu. AA uurmat ccursurile CColegiului „„Sf. SSava”ºi aale FFacultãþii dde IIstorie ddin BBucureºti, îîn 11968 ssusþinându-ººi tteza dde ddoctorat.Muzeograf lla MMuzeul dde AArtã ddin BBucureºti ((1956–1964), ccercetãtor ((istoriadiplomaþiei) lla OOficiul dde SStudii ººi DDocumentare aal MMinisterului dde EExterne ((1964-1968), pprofesor lla IInstitutul dde AArte PPlastice „„N. GGrigorescu”, ttitular aal ccursului ddeistoria ccivilizaþiei eeuropene ((1968–1987), „„visiting pprofessor” lla WWilliam PPatersonCollege, WWayne, NNew JJersey, ººi lla TTexas AA&M UUniversity, CCollege SStation, TTexas(1988–1990); eeste pprofesor cconsultant lla FFacultatea dde IIstorie aa UUniversitãþiidin BBucureºti. AActivitatea ssa ººtiinþificã ccuprinde oo aarie bbogatã ººi ddiversã. AArtaromâneascã aa ssec. XXIV-XXVIII: Anaforniþe bbrâncoveneºti (1959); Contribuþii llastudiul bbroderiilor dde lla TTrei IIerarhi (1960); Bisericani, cctitorie aa eepocii llui ªªtefancel MMare (1961); Arta mmetalelor ppreþioase îîn ÞÞara RRomâneascã îîn ssec. XXIV-XXVI(1962) eetc.; sstudiul ccivilizaþiei rromâne îîn ssec. XXIV-XXV: Þara RRomâneascã îîn ssec.XIV-XXV (1973), llucrare ddistinsã ccu PPremiul „„N. BBãlcescu” aal AAcademiei RRomâne;caracteristici aale ffeudalismului rromânesc ººi rrelaþii eeconomice: Relaþiile eeconomiceale TTãrii RRomâneºti ccu þþãrile PPeninsulei BBalcanice îîn pperioada ffeudalismuluitimpuriu (1964); Relaþiile eeconomice aale ÞÞãrii RRomâneºti ccu PPeninsula BBalcanicãîn ssec. XXIV-XXVI (1965). SS-aa aaplecat ººi aasupra iistoriei ddiplomaþiei rromâneºti,publicând, îîn ccolaborare, vvolumele: NN. TTitulescu, Documente ddiplomatice (1967),ºi MM. KKogãlniceanu, Documente ddiplomatice (1972); La ddiplomatie rroumaineet lle PPacte ddes QQuatre (1969). AA ffost ppreocupat ººi dde eeditarea dde iizvoare, ddarºi dde îîntocmirea uunor ssinteze dde iistorie nnaþionalã: Istoria rromânilor ddin ccelemai vvechi ttimpuri ppânã aastãzi (1971, îîn ccolab.); Istoria rromânilor (1974–1975, îîncolab.); Istoria iilustratã aa rromânilor (1981–1982) ººi aa uunor mmonografii: Ion VVodã

cel VViteaz (1974). AA aacordat ooatenþie aaparte pproblemelor ddeistorie ccontemporanã: GuvernareaNicolae RRãdescu (1996);România îîn AAl DDoilea RRãzboiMondial (1999); Imposibilaîncercare. GGreva rregalã 119455(1999); Documente pprivind„alegerile” ddin 11946 (2001);Cade CCortina dde ffier. RRomânia1947 (2002); Uzurpatorii (2004);Falsificatorii (2007); De llaSovromconstrucþii lla AAcademiaRomânã (2008); Lichidatorii(2010); România ººi ccomunismul.O iistorie iilustratã (2010, îîn ccolab.)etc. AA mmilitat îîmpotriva ddemolãriiunor iimportante mmonumenteistorice ººi dde aartã, ccãrora lle-aaconsacrat llucrarea The RRazingof RRomânia’s PPast (1989; eediþieromânã ttrad. AAnca DD. GGiurescu,1994). PPreºedinte aal CComisiei MMixte dde IIstorie RRomâno-BBulgare aa AAcademieiRomâne. DDin 22012 eeste ddeputat îîn PParlamentul RRomâniei.

(Dupã DDorina NN. RRusu, Dicþionarul mmembrilor AAcademiei RRomâne. 11866–2010,Ed. aa III-aa, rrevãzutã ººi aadãugitã, EEditura EEnciclopedicã, BBucureºti, 22010.)

Acad. DDinu CC. GGiurescu

Seniori aai cculturii



Ce-aar ffi ssã nne aamintim ce semnificaþieare cuvântul „vedetã”?

Evident, cei care parcurg paginile acestei revisteºtiu cu adevãrat ce calitãþi ºi împliniri sunt specificeunei vedete autentice. Întrebarea de mai sus eradoar un mod eufemistic de a-mi manifesta frustrareapentru avalanºa de nonvalori care intoxicã mass-media de ani buni! De aceea, ocazia de a evocapersonalitatea unui artist din „generaþia vocilorde aur ale Operei Române” este un privilegiu.

Maestrul Nicolae Herlea este o legendã în viaþã,un model de artist care ºtie ce înseamnã frumuseþea,dar ºi efortul ºiresponsabilitatea necesarepentru a ieºi pe scenã.Magia „scândurii” sceneise obþine ºi se întreþineprin har artistic, inteligenþã,tehnicã interpretativãimpecabilã ºi toate acesteape fundamentul unui echilibruautentic. Echilibrul esteprincipiul, cuvântul de ordinecãruia i s-a circumscrisîntreaga viaþã sufleteascã,profesionalã, socialã amaestrului artei noastre lirice. De la atitudineaaristocraticã, solarã, care transpare prin fiecare gestºi atitudine a maestrului, la controlul impecabil almijloacelor vocale ºi economia de miºcãri prin carese exprimã scenic, Nicolae Herlea emanã cumpãtare.ªi-a condus viaþa personalã ºi cariera de succesinternaþional cu o liniºte înþeleaptã prin care a ºtiutîntotdeauna ce se face, ce nu se cuvine, ce e deevitat. ªi-a împãrtãºit talentul ºi meºteºugul artistic ºia dãruit publicului bucurie din bucuria sa de a cânta.

Publicul, la rândul sãu, îl adorã încã ºi acum ca înanii ’60 ºi îl percepe ca pe un reper artistic ºi moral.

Aºadar, dupã cum subliniazã maestrul, echilibruleste principala calitate pe care o preþuieºte ºi acestas-a manifestat plenar de-a lungul timpului în viaþaºi arta domniei sale.

Adebutat îîn 11951 lla OOpera RRomânãdin Bucureºti cu rolul lui Silvio din Paiaþede Leoncavallo, rol în care lirismul ºi

dramatismul se împletesc. Cariera internaþionalã

ºi-a început-o apoi, curând, cu un personajdiametral opus, Figaro din Bãrbierul din Sevilla deRossini. Buna dispoziþie, mobilitatea, ubicuitatea,verva lui Figaro solicitã toatã precizia intonaþionalãºi de rostire. Ies în evidenþã, apoi, în acest rol,velocitatea ºi lejeritãþile surprinzãtoare pentru ovoce de calibru mare ca a maestrului Nicolae Herlea.Strãlucirea, acel „Glantz” al acutelor, se echilibreazãminunat cu catifelarea naturalã a timbrului general almaestrului ºi a fost unul dintre atuurile prin care celepeste cinci sute cinci zeci de reprezentaþii cu acest

spectacol nu numai cã nuau tocit interesul pentru el,ci au generat continue aclamaþii.Interpretarea acestui personaj laMetropolitan Opera, de-a lungula trei stagiuni, la Teatrul Marede Operã din Moscova, timp dedoisprezece ani, la Scala din Milano, tot cam treistagiuni, în România, de-a lungul ºi de-a latul lumii,pe discuri ºi înregistrãri video, este un miracol beneficpentru comoara de culturã a neamului românesc.

Debutul la Metropolitan Opera din New York aavut loc în 7 martie 1964 cu rolul Rodrigo din operaDon Carlos de Verdi. A cântat alãturi de FrancoCorelli ºi Leony Rysanek. Într-o recenzie aspectacolului, Peter Davis scria în revista MusicalAmerica: „Domnul Herlea aduce un plus de valoarecompaniei pentru cã el posedã un timbru de oculoare catifelatã, o voce amplã, dar bine focalizatã,care rãspunde minunat la toate intenþiile sale”. Deasemenea, în contextul în care criticul ridiculizaprestaþia celebrului tenor Franco Corelli din acelaºispectacol, afirmaþiile referitoare la cele douã ariiale maestrului Herlea din actul al III-lea, care„au fost cântate cu o linie verdianã somptuoasã”,capãtã mai mare greutate.

Din data de 11 martie 1964, maestrul Herleaa cântat la „Met” în Paiaþe de Leoncavallo, rolul luiTonio. O altã recenzie din Musical America, semnatãde acelaºi Peter Davis, consemneazã: „în cea de adoua apariþie a domnului Herlea, alãturi de companiade la Met, acesta a demonstrat cã este un Tonioabsolut ieºit din comun în toate privinþele. Eu nu amauzit un Prolog cântat mai bine din zilele lui LeonardWaren ºi baritonul a arãtat ºi alte calitãþi dramaticefoarte bune.”

(Continuare la pag. 12)

Ca uurmare, lla ppropunerea llui II.V. SStalin, secretarul de stat americanrecunoaºte Guvernul Român constituit dupã alegeri, cu douã minoreamendamente (includerea, formalã, a doi reprezentanþi ai P.N.Þ.

ºi P.N.L. în guvern), fãrã nicio altã referire la probabilitatea mãsluirii alegerilor.Este motivul pentru care ambasadorul britanic va declara: „Am pãrãsit Bucureºtiicu un sentiment de tristeþe ºi profund recunoscãtor cã nu m-am nãscutîn România” (ibidem, p. 142).

Acestea ºi multe alte semne prevestitoare, între care epurãrile pe criteriipolitice, urmate de recompensarea ºi decorarea unor „voluntari” din armatelealiate, inclusiv aplicarea unor mãsuri cu caracter economic, vizând chiar ºi„schimbarea reþetelor de fabricare a pâinii”, reactivarea economatelor oriintroducerea raþiilor alimentare, în paralel cu controlul aplicat asupra domeniuluicultural în general, ca ºi asupra presei democratice în particular, de la repertoriulteatral la conþinutul manualelor de ºcoalã, au pregãtit Lovitura de stat de la 30Decembrie 1947, numitã tandru de fãptuitori drept „un divorþ decent ºi elegantde monarhie” (formularea atribuitã lui Petru Groza nu este confirmatã de niciosursã istoricã credibilã – n.n. M.N.)

Cu multã decenþã, istoricul analizeazã ºi situaþia aºa-zisei averi personalescoase de suveran peste graniþã. De altfel, bunurile incriminate pot fi lesne

identificate în mãsura în care o comisie de inventariere, condusã de LucreþiuPãtrãºcanu ºi alcãtuitã dintr-o judecãtoare ºi un grefier, au asistat pe 3 ianuarie1948, la Peleº, la inventarierea ºi îmbarcarea lor în trenul regal. Ulterior, niciRegele ºi nici membrii suitei personale nu au mai avut acces la aºa-zisa avere,fiecare vagon fiind sigilat ºi pãzit cu gardã înarmatã.

De ce nu se cunosc azi cele mai multe dintre adevãrurile rostite de DinuC. Giurescu în lucrãrile semnalate? Rãspunsul nu este neapãrat greu deformulat, cât grav prin consecinþe. Astãzi, istoria neamului nu se mai scriedupã documente, ci se difuzeazã dupã manuale alternative. Strigãtul în deºertal marilor istorici contemporani riscã sã rãmânã fãrã ecou. Mesajul de alertã alacademicianului Giurescu este edificator: „Am sentimentul cã ne aflãm în 1940,în preajma prãbuºirii hotarelor noastre. Azi se joacã integritatea teritorialã aRomâniei, se joacã stabilitatea ei. Statul de azi nu mai apãrã România. De aceea,fiecare dintre noi ar trebui sã spunã un NU hotãrât la ceea ce ni se întâmplã.Trebuie sã revenim la tradiþiile noastre, la puterea noastrã dintotdeauna.”

Suntem, aºadar, o naþiune cu frânele trase ºi cu direcþia blocatã, angrenaþipe traiectoria periculoasã a cãderii libere. Poate cã lecþia istoriei prezentatãnaþiunii de academicianul Dinu C. Giurescu ne va salva în cele din urmã.

Bravo, bbravissimo!LLuuiizzaa AAVVRRAAMM

Nicolae HHerleaBBaarriittoonnuull NNiiccoollaaee HHeerrlleeaa s-aa nnãscut lla

Bucureºti, lla 228 aaugust 11927.A sstudiat lla CConservatorul

din BBucureºti ccu pprofesorulAurelius CCostescu-DDuca.Mai ttârziu, aa pparticipat lla RRomala ccursuri dde sspecializare llaAcademia ddi SSanta CCecilia,cu mmaestrul GGiorgio FFavaretto.

A ddebutat îîn 11951 ppe sscenaOperei NNaþionale ddin BBucureºti,cu rrolul SSilvio ddin sspectacolulPaiaþe ºi aa rrãmas aangajat,ca pprim-bbariton aal aacestei sscene.

Tot îîn 11951 aa ccâºtigat PPremiulîntâi lla cconcursurile iinternaþionalede lla GGeneva, PPraga ººi BBruxelles.

Aceste mmari ssuccese aau ffost uurmate dde aapariþia ssa ppe ccele mmai mmari sscene aalelumii: aa ccântat lla SScala ddin MMilano, lla OOpera NNaþionalã ddin PPraga, lla TTeatrul BBalºoidin MMoscova ººi OOpera NNaþionalã ddin BBerlin. ÎÎn pperioada 11964-11967 aa ffost mmembrual OOperei MMetropolitan ddin NNew YYork. DDe aasemenea, aa aavut aapariþii ººi ppe sscenele

din BBoston, CCleveland ººi DDetroit.Repertoriul ssãu bbogat ccuprinde rroluri dde sseamã ddin ccreaþia uuniversalã;

a ffost FFigaro îîn Bãrbierul ddin SSevilia de RRossini ((rol ppe ccare ll-aa iinterpretat ddeaproximativ 5550 dde oori), llordul AAshton îîn Lucia ddi LLammermoor de DDonizetti,Rigoletto îîn Rigoletto de VVerdi, EEscamillo îîn Carmen de BBizet, OOneghinîn Evgheni OOneghin de CCeaikovski, IIgor îîn Prinþul IIgor de BBorodin, SScarpiaîn Tosca de PPuccini.

A ccântat îîn ccompania mmultor aartiºti cconsacraþi aai ooperei, pprintre ccare ssenumãrã: MMontserrat CCaballé, MMario DDel MMonaco, FFranco CCorelli, PPlacido DDomingo,Joan SSutherland, GGiuseppe DDi SStefano, NNicolai GGhiaurov, NNicolai GGhiuselev,Giulietta SSimionatto, JJames MMcCracken, CCarlo BBergonzi, FFiorenza CCosotto,Nicolai GGedda, LLuigi AAlva, IIvan PPetrov.

Este ppreºedintele JJuriului IInternaþional aal FFundaþiei „„Hariclea DDarclée” ººi ppredãcursuri dde sspecializare, ppentru mmasterat, lla AAcademia dde MMuzicã ddin BBucureºti.

A pprimit nnumeroase ppremii ººi ddistincþii nnaþionale ººi iinternaþionale: MMedaliade AAur ººi MMarele PPremiu lla FFestivalul PPrimãverii dde lla PPraga ((1954), LLaureatal CConcursului IInternaþional dde CCanto dde lla GGeneva ((1955), MMedalia dde AAurºi MMarele PPremiu lla CConcursul dde CCanto dde lla VVerviers, BBelgia ((1957), TTitlulde AArtist aal PPoporului ((1962), MMedalia dde AAur „„Giuseppe VVerdi” ((1963, MMilano),Cheia ooraºului DDetroit, PPremiul dde SStat ((1964), OOrdinul MMeritul CCultural ((1968),Ordinul MMuncii ((1974), OOrdinul TTudor VVladimirescu ((1981), OOrdinul SSteauaRomâniei ((2000) eetc.

(Wikipedia ººi site-uul ooficial dde lla hhttp://www.nicolaeherlea.com/)


Istoria dde llângã nnoi


Sufocat dde eevenimente dintre cele maialarmante, privind starea lamentabilãla care a ajuns sistemul educaþional, cu

un bacalaureat care nici nu-ºi mai meritã numele,suntem presaþi sã ne amintim trecutul mai mult saumai puþin îndepãrtat, iar atenþia pe care i-o acordãmse transformã în proiect. La 29 august 2013, oSesiune omagialã a Facultãþii de Matematicã ºiInformaticã a Universitãþii din Bucureºti va marca150 de ani de învãþãmânt matematic la Universitateadin Bucureºti. La 8 octombrie 1863, prin Decretul967 al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministrual Învãþãmântului fiind Alexandru Odobescu,s-a înfiinþat Facultatea de ªtiinþe, numitã ªcoalaSuperioarã de ªtiinþe. Urmând informaþia furnizatãde N.N. Mihãileanu în Istoricul Facultãþii deMatematicã din Bucureºti (1863-1948) (lucrare carezace în manuscris de câteva decenii), înfiinþareaacestei facultãþi a fost motivatã de AlexandruOdobescu prin faptul cã o iniþiativã similarã, în 1860,la Universitatea din Iaºi, nu dãduse niciun rezultat.Cursurile, organizate pentru o duratã de doi ani,prevedeau la anul întâi geometrie descriptivã,geometrie analiticã, complemente de algebrã, calculdiferenþial ºi integral, fizicã, zoologie, botanicã,desen liniar, topografie. În anul al doilea: aplicaþiiale geometriei descriptive, calcul diferenþial ºiintegral, mecanicã raþionalã, astronomie, chimie,geologie ºi mineralogie. La matematici, erauprofesori în 1863: Alexandru Orãscu la geometriedescriptivã, Dimitrie Petrescu la geometrie analiticã,Ion Fãlcoianu la calcul diferenþial ºi integral, EmanoilBacaloglu la fizicã. Decanul facultãþii era Al. Orãscu.În 1863, erau înscriºi 40 de studenþi. Practic,facultatea nou înfiinþatã s-a instalat în localulrecent construit (dar încã neterminat) al Academiei,prin transferul catedrelor ºi cadrelor didacticede la Colegiul „Sf. Sava”. Acest transfera fost organizat de Petrache Poenaru, membruîn Consiliul Superior de Instrucþie.

Înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti a avutloc în anul imediat urmãtor. Prin Decretul 765 din4 iulie 1864 al Domnitorului Al. I. Cuza, ministrual Învãþãmântului fiind Dimitrie Bolintineanu,diferitele facultãþi au fost reunite în ceea ce s-anumit Universitatea din Bucuresti. Este interesantsã constatãm cã matematica universitarãbucureºteanã are aceeaºi vechime ca SocietateaJunimea, înfiinþatã de Titu Maiorescu. Matematicauniversitarã ieºeanã devine semnificativã abiaîn secolul al XX-lea, cu venirea la Iaºi, în 1910,a profesorului Alexandru Myller ºi, prin toatãevoluþia ei, s-a încadrat perfect în proiectulJunimii maioresciene, de gãsire a unui echilibruîntre local ºi universal, între tradiþie ºi înnoire.

Acum putem spune cã ºi matematica universitarãbucureºteanã s-a încadrat în aceeaºi tradiþiemaiorescianã ºi a fãcut-o încã din secolul al XIX-lea,deci înaintea celei ieºene, prin seria de doctoratela Sorbona, inauguratã de Spiru Haret.

Dar sã trecem peste ºirul lung de ani careau trecut de atunci ºi sã poposim în zilele noastre.Pe culoarul de la parterul Facultãþii de Matematicãºi Informaticã se pot vedea pe pereþi portretele unor

cadre didactice decedate ale facultãþii. Intenþia era,desigur, sã-i prezinte pe toþi, dar cine-i mai ºtie?În special pentru cei dinainte de anul 1970, pe careºi-l mai aduc aminte cadrele didactice mai vârstnice,memoria colectivã funcþioneazã greu ºi oarecumla întâmplare. Desigur, ar putea fi cãutaþi în arhive,dar cine se oboseºte s-o facã? Pentru anii imediaturmãtori celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, lucrarealui Mihãileanu este o sursã. Dar între 1948 ºi 1970s-au perindat atât de multe cadre didactice, unelepentru perioade scurte, încât reconstituirea listeilor devine o problemã.

Prin rreforma ddin 11948, se trecuse la unînvãþãmânt universitar de masã ºi mulþiprofesori de liceu deveniserã peste noapte

universitari. Desigur, criteriul politic funcþiona din plin.Dar, treptat, universitarii autentici au reuºit, în maremãsurã (nu integral!), sã-i scoatã din facultãþi pecei nechemaþi ºi sã salveze prestigiul matematiciiuniversitare. Aceastã istorie ar trebui sã fie

cunoscutã, ea face parte din întregul proces princare cultura româneascã autenticã a fãcut eforturide a nu se lãsa contaminatã, în perioada de dictaturã,de imixtiunile abuzive ale puterii. Sã sperãm cã sevor gãsi destui supravieþuitori ai acelei perioade caresã contribuie la scrierea istoriei reale a acelor ani.

O problemã la fel de delicatã va fi scriereacorectã a istoriei postdecembriste a facultãþiiºi a întregii vieþi universitare. Alte primejdii, darmereu aceeaºi problemã a pãstrãrii unui standardvaloric la care cultura de orice fel nu poate renunþa.Dar înþelegem oare cum anume s-au modificatcultura, cercetarea, educaþia în aceastã perioadãde emergenþã a internetului ºi a globalizãriieconomice, politice, comunicaþionale, informaþionale,computaþionale, cognitive ºi culturale? Cum va puteauniversitatea sã depãºeascã abordarea fragmentarãla care o obligã separarea pe discipline cu slabãcapacitate interactivã?

Când vezi cât de jos au putut sã coboarechestiunile propuse candidaþilor la bacalaureat,te întrebi ce mai reprezintã diploma respectivã?Aceeaºi situaþie cu nivelul la care a coborât examenulde admitere la liceu. Desigur, la fiecare promoþie,legile naturii furnizeazã o minoritate de talentecare depãºesc mediocritatea ºi se afirmã creator.La recenta Întâlnire a Societãþii Americane de

Matematicã ºi a SocietãþiiRomâne de Matematicã,desfãºuratã la Alba Iulia(26 iunie – 1 iulie 2013), auputut fi vãzute câteva zeci devalori superioare reprezentate de foºti studenþiai matematicii universitare din Bucureºti, Iaºi, Clujsau Timiºoara, unii dintre ei fiind acum profesorila mari universitãþi occidentale; aceºtia au prezentatconferinþe invitate sau comunicãri la cel mai înaltnivel al matematicii contemporane. Mulþi dintre eiîºi amintesc cu plãcere, cu mândrie, de unii profesoripe care i-au avut în studenþia lor în România.

Existã oo ttradiþie dde îînalt nnivel care strãbateistoria matematicii noastre universitareºi nu o putem eluda. Este, însã, interesant

de observat cât de discontinuã a fost evoluþiamatematicii universitare. Aceastã matematicã s-amodernizat abia în perioada imediat urmãtoare celui

de Al Doilea Rãzboi Mondial. Rigoarea epsilon-delta iniþiatã în analiza matematicã la mijloculsecolului al XIX-lea, teoria mulþimilor, de lasfârºitul secolului al XIX-lea, analiza realã, analizafuncþionalã ºi topologia, iniþiate la sfârºitul secoluluial XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, pãtrundmasiv în învãþãmântul universitar abia în a douaparte a deceniului al cincilea al secolului trecut.

Am fãcut parte din promoþia de studenþi care,din toamna anului 1944, a trãit aceastã mutaþiemajorã. Dar nici în Franþa, cu o vârstã culturalãºi ºtiinþificã incomparabil mai avansatã decâta noastrã, lucrurile nu au decurs foarte diferit.Învãþãmântul s-a dovedit mereu extrem deconservator, victimã a unei inerþii imense.Predarea analizei matematice a urmat modelultratatului lui Edouard Goursat pânã spre anii ’40

ai secolului trecut, deºi Franþa fusese unul dintrelocurile în care modernizarea analizei matematiceavusese loc cu aproape un secol în urmã.

În anii ’50 ºi ’60 ai secolului trecut, s-a petrecutla noi un fenomen invers. Pãtrunderea operei luiBourbaki, prin care matematica se reformula pe bazaunor structuri fundamentale, a avut o asemenea forþãde atracþie, încât a apãrut tendinþa de a scurtcircuitaistoria. Achiziþii profunde ale secolului al XIX-leafuseserã date uitãrii, pentru a se ajunge mai repedela analiza funcþionalã ºi la spaþii cât mai abstracte.Spaþiul euclidian devenise un biet caz particular,lichidat în douã rânduri. Aºa se face cã, pentrua da un singur exemplu, generaþii de-a rânduln-au aflat mai nimic despre distincþia algebric-transcendent, despre numerele lui Liouvilleºi despre teorema lui Hermite. Matematica fineþiidispãruse, sufocatã de matematica structurii.

Acum, desigur, altele sunt problemele. Va puteasupravieþui matematica universitarã, în forma eiactualã, încã foarte popularã mai degrabã decâtelitarã, altfel decât în alianþã cu informatica? Nurãmâne decât sã-i urãm matematicii universitarebucureºtene viaþã lungã ºi prosperã, chiar dacã,deocamdatã, nu se contureazã clar cumva fi posibil acest lucru.

150 dde aani dde mmatematicãuniversitarã bbucureºteanã

AAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS

Din îînvãþãturi...Aºadar, ccopiii mmei ººi ffraþii mmei, ººi vvoi ssunteþi cca ººi ººoimul: sstãpâniþi ppeste mmulte ººi îîn mmâinile vvoastre eeste vvânatul, aadicã aavuþia.

Iar ddacã vveþi vvedea ppe uunele ddin nneamurile ccele pputernice îîndreptându-ººi ooºtile aasupra vvoastrã, nnu lle sstaþi îîmpotrivã, ssã vvã bbateþicu ddânºii îîntr-aacel cceas, cci pplecaþi-vvã ppuþin ººi ddaþi-lle ddin gghearele vvoastre ddin vvânat, aadicã ddin aavuþie, ssã mmãnânce, cca ssã sse llasede vvoi, pprecum ººi vvulturul aa llãsat ppe ººoim.

Iar ddacã vveþi vvedea ccã nnu vvrea ssã sse îîntoarcã, nnu vvã ttemeþi dde ddânsul, nnici dde ooºtile llui mmai mmulte, cci lluaþi ppe DDumnezeuîn iinimile vvoastre ººi rrugaþi-vvã, zzicând aaºa:

„Stãpâne aal ttuturor, zziditorule ººi bbunule DDumnezeu, nnoi ssuntem rrobii ttãi ººi nnu nne-aa pplãcut aacest llucru, ccãci ttu eeºti ssingurºtiutorul iinimilor, ccare vvezi ººi ppriveºti iinimile ttuturor, ccele ddrepte ººi ccele vviclene. IIar nnoi, DDoamne, ddupã pporunca tta, nnu ssuntembucuroºi dde aacest rrãzboi, nnici ssã vvãrsãm ssânge, nnici ssã îînmuiem mmâinile nnoastre îîn ssânge oomenesc, cci eei sse îîmpotrivesc pputeriitale dde ssus. IIar nnoi, DDoamne DDumnezeul nnostru, ººtim ccã, ddacã vva vveni ccineva lla ttine ccu ssmerenie, nnu-ll vvei iizgoni dde lla ttine. ªªi nnoine-aam pplecat ssmerenia nnoastrã llor, iiar eei nn-aau vvrut ssã pprimeascã ssmerenia nnoastrã, cci ss-aau îîmpotrivit, ccrezându-sse mmai pputernicidecât ttine. CCãci ttu, DDumnezeul nnostru, mmãrturiseºti: ««Cel cce sse îînalþã sse vva ssmeri, ººi ccel cce sse ssmereºte sse vva îînãlþa». AAstfel,acum, DDumnezeul nnostru, nnu aavem aaltã nnãdejde ddecât ppe ttine ssingur, jjudecãtorule ddrept ººi bbun, ppentru ccã ttoate ccele bbune dde llatine iizvorãsc. ªªi aacum ccãdem ccãtre ttine, îîn aaceastã vvreme dde îîntristare aa nnoastrã, cca ssã nne ffii aajutor îîmpotriva vvrãjmaºilor nnoºtri.Nu ddupã ppãcatele nnoastre, cci ddupã mmila tta ccea mmultã, aajutã-nne, DDumnezeule, mmântuitorul nnostru, îîn aaceastã vvreme dde nnevoie!”




Elena VVãcãrescu(1864-11947) proveneadintr-o veche ºi bogatã

familie boiereascã. Strãmoºii Vãcãreºtilor au descinsdin Þara Fãgãraºului, încã de la formarea ÞãriiRomâneºti, lucru care reiese din efigia blazonului,care a fost descris astfel de Alexandru Odobescu:„…scutul pãrintesc, ce poartã pe dânsul gravatCetatea Fãgãraºului, pe care fâlfâie o acvilã albã,emblemã de imaculatã putere, ºi praporul purpuriucu cicera VIRTUS – scrisã cu literã de aur” (1).

De altfel, stema familiei descrise mai sus sepãstreazã încã pe cavoul familiei din Cimitirul Belludin Bucureºti. Cel mai vechi hrisov al Vãcãreºtilordateazã din 1535 ºi este dat de domnitorul VladVintilã de la Slatina lui „jupân Stoica ot Vãcãreºti”,cãruia îi întãrea moºtenirea asupra „moºiilor Corbiºi Vãcãreºti, care fuseserã partea lui Neagoe…”

Mihai Viteazul a avut printre oamenii sãi deîncredere pe Pãtraºcu Vãcãrescu, pe care l-arãsplãtit cu titlul de Mare Ban al Craiovei ºi carea pierit împreunã cu verii sãi, Neagoe ºi Pãtru,în ultimele lupte purtate de viteazul domn. Dealtfel, cel din care s-a tras ºi eroina noastrã a fostvistiernicul domnitorului Constantin Brâncoveanu,Ianache Vãcãrescu, decapitat la Istanbul în aceafatidicã zi de 15 august 1714, alãturi de domn ºi fiiilui. Fiul vistiernicului, ªtefan, a fost tatãl poetuluiIenãchiþã Vãcãrescu, cunoscutul poet ºi diplomat.Acesta a avut ºapte copii, patru fete ºi trei bãieþi,primul dintre ei fiind Ion, tatãl viitoarei poete ElenaVãcãrescu. Acesta s-a nãscut în 1839 ºi s-a dedicatcarierei armelor, la 20 de ani fiind primit în gardapersonalã a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În1863, se cãsãtoreºte cu Eufrosina Fãlcoianu, desprecare fiica sa, Elena, ne informeazã cã „aparþinea ºiea unei familii de boieri, Fãlcoienii, prezenþi în toatecronicile strãvechi ale Valahiei”. Participã la Rãzboiulde Independenþã, cu gradul de cãpitan, iar pentrufaptele sale de arme obþine gradul de colonel.A îndeplinit o vreme funcþia de administrator aldomeniilor statului, iar între 1888-1892 a fost numitministru plenipotenþiar la Bruxelles, mutat la Belgradºi la Roma, de unde a fost înlãturat, în urma idileipe care fiica sa, Elena, a avut-o cu principelemoºtenitor al României, Ferdinand.

Elena ººi-aa ppetrecut pprimii aani aai ccopilãrieiîn casa bunicilor materni. Începând dela ºapte ani, fetiþa se mutã la þarã, la

Vãcãreºti, reºedinþa strãveche a familiei, refãcutãde tatãl sãu, unde, atrasã de naturã, strãbate uliþelesatului, ascultã cu evlavie cântecele populare,doinele, baladele, bocetele, cântecele vechi pecare le noteazã în caietele ei ºi pe care le va folosiîn volumul de succes Rapsodul Dâmboviþei.

La 14 ani, în 1879, copila este trimisã la Paris,unde urmeazã cursurile vestitei Sorbona ºi începesã scrie cu originalitate ºi talent versuri care o facremarcatã de personalitãþi de primã mãrime din Paris,cum au fost Sully Prudhomme, François Coppée,Leconte de Lisle, care i-au devenit prieteni pe viaþã.Talentul poetic deosebit este rãsplãtit ºi de AcademiaRomânã.

Începând din 1888, Elena Vãcãrescu devinedomniºoarã de onoare a reginei Elisabeta, poetaCarmen Sylva. Tânãra a ºtiut sã profite de situaþieºi, în scurt timp, a devenit favorita reginei, pe carea cultivat-o atât de inspirat, încât aceasta o considerafiica sa spiritualã, amintindu-i de copila ei, Maria,pe care o pierduse la o vârstã fragedã. Fotografiiledin acea vreme o aratã ca pe o tânãrã munteancãcu ochi pãtrunzãtori, cu sprâncene negre arcuite,cu o frunte înaltã, luminoasã, cu o gurã frumos tãiatã,cu un zâmbet luminos, discret, pãrul castaniu închis,încadrând o faþã ovalã bine proporþionatã, cãzându-iîn bucle bogate pe umerii rotunzi, cu o notã dedistincþie ºi hotãrâre care denotã o personalitateputernicã.

Idila care s-a înfiripat între remarcabila ºi voluntaraurmaºã a Vãcãreºtilor ºi timidul ºi introvertitul principe

Ferdinand ne-a fost relatatã de germanul RobertScheffer, în cartea sa Orientul regal – cinci ani laCurtea României, care între 1886 ºi 1891 a fostsecretarul personal ºi bibliotecarul reginei Elisabeta.Scria memorialistul german: „Îmi mai plãcea la easãnãtatea fizicã, manifestatã printr-o poftã demâncare mereu treazã. Obraz colorat, exuberanþagesturilor, râsul facil, domniºoara Vãcãrescuse adresa reginei spunându-i reginul meu, iar ea,fiind scundã de staturã, se numea micuþul.” (2)Domniºoara Vãcãrescu a pãtruns adânc în inimareginei, spre disperarea celorlalte domniºoareºi consternarea doamnelor din anturaj.

Acesta era personajul de care s-a îndrãgostitiremediabil tânãrul prinþ Ferdinand, care avea atunci26 de ani ºi era un tânãr blond, cu ochii albaºtri,taciturn, interiorizat,cu urechi neobiºnuitde mari, pasionatde botanicã ºimuzicã wagnerianã.

Idila ii-aascandalizatpe ppoliticienii

români, care auintervenit energicpentru a zãdãrnici oeventualã cãsãtoriea celor doi. Vorbinddespre acest fapt,Elena Vãcãrescuscria în 1891:„…de aceea leeste fricã miniºtrilorºi oamenilor politiciºi de aceea l-auintimidat pe rege…Invidia ºi geloziaau fãcut ca ei sã facã presiuni asupra regelui, miniºtriiau tremurat pânã l-au vãzut pe prinþ plecat din þarã.”(3) De remarcat cã, la început, regele Carol Ia sprijinit idila celor doi, dar apoi, sub presiuneaoamenilor politici, s-a opus, luând mãsuri durepentru a-i despãrþi.

Intrigile celor din jur se înteþesc, intervineºi prim- ministruul Lascãr Catargiu, care, într-oconvorbire cu regele Carol I, îi spune franc în faþã:„Aiasta nu se poate, Maiestate, decât dacã prinþulFerdinand devine un simplu particular.” (4)

Idila celor doi tineri se apropie de sfârºit!Regina Elisabeta, care îi susþinuse, cu nervii

zdruncinaþi, pleacã din þarã, suferind o paraliziea picioarelor, se stabileºte pentru început la Veneþia,apoi merge în Germania, la castelul pãrinþilor,ºi se va întoarce în þarã abia în 1894.

La rândul sãu, prinþul Ferdinand, care ameninþacã se sinucide, pleacã în Germania, unde esteurmãrit atent de familie.

Elena Vãcãrescu a luat ºi ea calea exilului,s-a oprit în Italia, unde tatãl sãu era ministruplenipotenþiar, dar la Veneþia, unde venise sã o vadãpe regina Elisabeta, nu i se permite s-o întâlneascã.Pleacã la Milano, apoi la Roma. Rãmâne în Italiacâþiva ani, pentru cã regele Carol I dãduse un ordinsecret prin care, temporar, îi era interzis sã revinãîn þarã. Totuºi, vine în þarã, incognito, în 1895,ºi locuieºte în conacul de la Vãcãreºti, pentru cãaristocraþia bucureºteanã continuã sã o evite. Rãnitãsufleteºte, hotãrãºte sã se aºeze în Franþa, undeavea deja un nume ºi unde publicã literaturã în limbafrancezã, în care înfãþiºeazã realitãþi din þara natalã.Acordã o atenþie deosebitã miºcãrii feministe, luptândpentru emanciparea femeilor. La Paris, deschideun salon frecventat de oameni de aleasã þinutãºi culturã: Maurice Barres, Paul Bourget, PhilippeBerthelot, Anna de Noilles, Georges Clemenceau.A fost aleasã membrã de onoare a AcademieiRomâne. La recomandarea lui Leconte de Lisle,a fost premiatã de Academia Francezã.

A continuat sã scrie poezie în limba francezã,fiind elogiatã de oameni de culturã francezi precum

Anatole France, Paul Bourget, Sully Prudhomme.Desfãºurând o largã activitate culturalã în limbafrancezã, ea nu a rupt niciodatã legãturile cu þaranatalã, manifestându-se ca o apãrãtoare dârzãa intereselor româneºti. A fost o dezinteresatãreprezentantã a spiritualitãþii româneºti în Europa.A desfãºurat ºi o intensã activitate diplomaticã întimpul Primului Rãzboi Mondial ºi apoi cu prilejultratativelor de pace care au avut loc la Parisîn 1919-1920.

În perioada interbelicã, mânatã de dorul de þarã,revine în patrie de câte ori timpul îi permite, pentrua-ºi revedea locurile dragi ale copilãriei ºi mormintelestrãmoºilor. Ca o recunoaºtere a meritelor sale,Guvernul României a numit-o delegat permanent

la Societatea Naþiunilor, unde timp de 19 ania militat pentru apãrarea pãcii în Europa ºi înlume, iar în cadrul unor comisii speciale aluptat pentru apãrarea drepturilor femeilor ºicopilului. Tot în aceastã perioadã a devenituna dintre cele mai importante colaboratoareale lui Nicolae Titulescu. În 1924 aveafuncþia de secretarã a delegaþiei permanentea României la Societatea Naþiunilor, pentruca în anii urmãtori sã lucreze la InstitutulInternaþional pentru Cooperare Intelectualã.

Pe pplan lliterar, îîn pperioada iinterbelicãa scris volume de eseuri, culegeride poeme în care cântã frumuseþile

naturale ale României, viaþa pastoralãpe câmpiile dunãrene. În anii când Parisula fost ocupat de trupele hitleriste, 1940-1944,în salonul Elenei Vãcãrescu veneau maripersonalitãþi culturale franceze caresprijineau Miºcarea de rezistenþãantifascistã. Un moment importantîn viaþa sa s-a petrecut în 1943, când,

alãturi de Traian Vuia ºi de compozitorul StanGolestan, a activat în Frontul Naþional Român,organizaþie democraticã a românilor din Franþacare se manifesta împotriva rãzboiuluiºi a hitlerismului.

Dupã terminarea rãzboiului, Elena Vãcãrescua fãcut parte din delegaþia României care a participatla tratativele de pace de la Paris, unde, prin relaþiilepe care le avea cu oamenii politici importanþi ai lumii,a cãutat sã ajute România pentru a obþine condiþiimai bune în discuþiile cu învingãtorii.

Din nefericire, în martie 1947, se îmbolnãveºtede o gripã rebelã ºi, cu toate eforturile medicilor,nu poate fi salvatã; a încetat din viaþã în noapteade 16 spre 17 martie, la orele unu ºi un sfert,în vârstã de 83 de ani.

În amintirea marii dispãrute, pe peretele caseiîn care a locuit la Paris s-a fixat o placã de marmurãpe care erau înscrise cuvintele: „Aici a trãit ElenaVãcãrescu, poetã ºi diplomatã românã, prietenã aFranþei”. Corpul ei a fost depus la Biserica RomânãOrtodoxã din Paris. Veriºoara ei, AlexandraFãlcoianu, a fãcut public un document în care eraînscrisã dorinþa decedatei de a fi înhumatã în cavoulfamiliei Vãcãrescu din Bucureºti, din Cimitirul Bellu.Abia în 1959 s-a îndeplinit dorinþa poetei, care scriacã doreºte sã se odihneascã „lângã pãrintele poezieiromâne Iancu Vãcãrescu, lângã marele Enãchiþãa cãrui nedemnã urmaºã am fost”. (5)

Bibliografie1. Paul ªtefãnescu: Enigme ale istoriei române,

vol. 2, Ed. Vestala, Bucureºti, 2003, p. 128.2. Robert Scheffer: Orientul regal – cinci ani la Curtea

României, Ed. Seculum I.O. – Vestala, Bucureºti, 1997,pp. 38-39.

3. Eugen Teodoru: Din scrinurile regilor,Ed. Junimea, Iaºi, 1978, p. 128.

4. Constantin Bacalbaºa: Bucureºtii de altãdatã,Editura Ziarului Universul, Bucureºti, 1928, vol. II, p. 135.

5. Nicolae Iorga: Regele Ferdinand, Ed. PorþileOrientului, Iaºi, 1996, p. 10.

Femei ccelebre ddin iistoria RRomâniei:Elena VVãcãrescu

GGhheeoorrgghhee VVLLAADD




Adesea, ssemnele ((mobilele) aaºezate ppe uunscut se dobândesc prin atribuirea de cãtreo casã princiarã sau una abilitatã în acest

sens, sau prin hotãrâre proprie, în urma unui consiliucare ia act de semnele agreate.

La stema Bistriþei, cel mai probabil, au operatambele practici.

Capul scutului (partea de sus) are douã câmpurice adãpostesc semne hotãrâte de Consiliul Burgului,dând cuvenita preþuire faþã de domeniile din zonãale voievozilor Moldovei, respectiv ale CaseiCorvineºtilor. Jumãtatea de jos adãposteºte unsimbol hotãrât ºi el, desigur, în Consiliul local, darsemnul cu pricina face trimitere la simboluri atribuiteunor familii vechi ale Transilvaniei. Prin urmare, dacãpentru Capul de Bour propriu Moldovei ºi pentruCorbul Corvineºtilor lucrurile par fireºti, pentru struþulcu potcoava în gurã, ieºind din coroana cu cincicolþuri, lucrurile se aratã mai complicate.

Pornind de la 1240, datã la care este menþionatîn demnitatea de comes de Burzenland (Þara Bârsei)groful Magnus Somer, vom coborî pe filiera celuide-al doilea fecior al sãu, Nicolaus Magnus vonRosenau, cãruia i se atribuie blazonul cu trei roze,dupã modelul scutului cu o singurã rozã al cetãþiiRâºnov.

Dupã asasinarea lui Ladislau al IV-lea Cumanul,Nicolaus von Rosenau se pregãteºtesã-ºi redobândeascãdrepturile reconfirmatede regele Andreial III-lea, mai cu seamãasupra teritoriilordin Budila ºi Tohan,ca ºi recunoaºtereablazonului cu trei roze.

Dupã moartea luiAndrei al III-lea, odatãcu înscãunarea luiCarol Robert în 1309,la prima cãlãtorie pecare acesta o face înTransilvania, Nicolausvon Rosenau deschidecalea celor doi fii ai sãi,Johannes ºi Jakobus,care vor deveni supuºi fideli ºi agreaþi ai lui CarolRobert ºi cãrora acesta le oferã domenii întinseîn jurul Braºovului, Fãgãraºului, Cârþei, pânãspre Homorod.

Din textul Decretului din 15 ianuarie 1341,rezultã cã, la acea datã, cei doi fii ocupau demnitãþiimportante: Johannes era comite de Braºov

ºi Jakobus, comite de Bistriþa.De aici vom rãmâne pe ramura comitelui Jakobus

Somer, omul cu mari privilegii asupra Bistriþei ºi caredobândeºte dreptul de a-ºi schimba vechiul blazonal tatãlui – cele trei roze – în trei crini, simbolul vechial Casei d’Anjou.

De la data la care Jakobus Somer primeºte peblazon cele trei flori de crin, în toate documenteleapare cu numele Sombori sau Sombory, amintindde cea mai veche ramurã a familiei Zsombory dinSãlaj, mai veche decât cea din care s-a tras Saroldu,mama lui Vajk, viitorul ªtefan cel Sfânt al Ungariei.

Prin urmare, noul blazon al ambiþiosului JakobusSombory are în componenþã cei trei crini izvorânddintr-o coroanã cu cinci colþuri (vârfuri).

Dupã mmoartea llui CCarol RRobert, urmeazãLudovic I d’Anjou, care va domni timpde 40 de ani. În timpul acestei domnii,

comitele de Bistriþa, Jakobus Sombory, pãstreazãtoate privilegiile. Ba mai mult, la propunerea sa,noul rege acordã la 1367 târgului Bistriþa dreptulde a avea sigiliu, în care mobila centralã era capulde struþ cu potcoava în gurã. Subliniem spre ase înþelege: e vorba de un sigiliu al oraºului ºi atât.

Descendenþii lui Jakobus sunt amintiþi în diversedocumente: Ianos al II-lea de Sombory la 1370,Benedik I la 1414, Daniel Sombory la 1525 ºi Laszlo

al II-lea Sombory la 1571. Dupã Dieta Transilvaniei

din 25 mai 1571, ªtefanBathory ajunge principe,având între aliaþi de nãdejde pe Laszlo al II-leaSombory. Cu noua schimbare, desigur, semnelecrinilor specifice casei d’Anjou nu mai erau potrivite.În aceastã situaþie, Laszlo al II-lea schimbã blazonul,arborând, în loc de trei crini, trei pene de struþ, ieºinddin coroana cu cinci colþuri, elemente pe care leexpune ºi în cimierul blazonului. Mai mult, de coifulaºezat în capul scutului atârnã o potcoavã, pânãdeasupra celor trei pene de struþ ieºind din coroanã.

În 1581, Laszlo al II-lea ajunge intim al principelui

ªtefan Bathory, iar în 1583Bathory ajunge rege alPoloniei ºi Laszlo al II-leaconsilier princiar.

În acelaºi an, regeleBathory îl cheamã pe Laszloal II-lea Sombory în Polonia,hotãrând pentru Transilvaniarespectarea Dietei din 1581, prin care Zsigmond,de numai nouã ani, sã fie numit principe alTransilvaniei sub tutela unui Triumvirat de oamenifideli bathoreºtilor.

I se atribuie lui Sombory responsabilitateafinanciarã ºi juridicã, lui Kendi Sandor ceadiplomaticã ºi lui Kovacsoczy cea organizatoricã.

Cei 12 consilieri ai Transilvaniei refuzã sãrecunoascã Triumviratul sus numit ºi, în Dieta din20 septembrie 1584, se opun pe faþã hotãrârii regale.

Profitând de tulburãrile iscate dupã noua Dietãdin 1 mai 1585, se acordã conducerea unui singurreprezentant, în persoana cãpitanului Oradei,Ghiczy Janos.

Credem cã pe fondul acestor convulsiiadministrativ-politice, Consiliul oraºului Bistriþaa procedat la adoptarea unor semne propriiºi a unei poziþii drastice faþã de Sombory, carerãmânea înalt demnitar fiscal al Transilvaniei.

Din respect pentru domeniile de veacuri alemovileºtilor (Ciceu,Unguraº, Rodna)ºi ale corvineºtilor(proprietatealui Iancu deHunedoara), consiliuladoptã cele douãsemne: capul debou ºi corbul încâmpurile de susale scutului, iar pejumãtatea de jossemnul regal conferitde Ladislau I, capulstruþului cu potcoava

în cioc, ieºind din coroana cu cinci colþuri ºi amintindde semnele similare din blazonul familiei Sombory,penele de struþ din coroanã ºi potcoava de sub coif,atrãgându-ºi astfel bunãvoinþa înaltului demnitarfiscal al Transilvaniei.

Considerãm cã Bistriþa are temeiuri de a semândri cu o stemã ce propune semne clare, extremde cunoscute ºi cu o vechime de care nu multeburguri se pot bucura.

Despre sstema ooraºului BBistriþaFFlloorriinn HHOORRVVAATTHH

(Urmare de la pag. 9)

Rigoletto, ppe ccare mmaestrul ll-aa iinterpretat la Metropolitan începând din14 octombrie 1964, a stârnit reacþii la fel de bune din partea criticii.Louis Snyder scria în Herald Tribune cã „Rigoletto de Verdi, care este

una dintre cele mai mari opere din toate punctele de vedere, a fost al treileaproiect în noul sezon de la Met în care miercuri seara, Nicolae Herlea în rolultitular, alãturi de Carlo Bergonzi în rolul ducelui, Justina Diaz în Sparafucile ºiNella Santi, dirijor, a avut un debut proeminent... Orice bariton, ca sã îºi meritenumele, trebuie sã se încumete în cele din urmã sã cânte Rigoletto, cãruiacompozitorul i-a creat atât o muzicã de un dramatism sângeros, cât ºi de un lirismtandru... În implorarea de la curtea ducelui de Mantua, compozitorul i-a oferitoportunitatea de a exprima iubire, urã, sarcasm, teroare ºi remuºcare, toatemenite a caracteriza un personaj ce inspirã atât dispreþ, cât ºi compasiune. Ceºansã de a-þi demonstra valoarea! De Luca, Ruffo, Tibbett, Warren trãiesc încãîn amintirea noastrã. Interpreþii contemporani Cornell, Mac Neil, Robert Merrillne-au oferit concepþii personale puternice. Miercuri seara, domnul Herlea a intratpe lista acestora dupã un debut promiþãtor în stagiunea trecutã cu Rodrigo dinDon Carlos în care a manifestat daruri evidente de inteligenþã ºi calitãþi vocale.”

Cu adevãrat, vocea maestrului transmite nuanþe unice de la disperare, acuzare(„Assasini!”), plâns („Seniori, pieta!”), emoþii puternice ºi atât de convingãtoareprin autenticitatea trãirii.

Începând din 14 noiembrie 1964, marele aristocrat al muzicii lirice româneºticântã la „Met”, alãturi de Joan Sutherland, rolul lui Enrico din opera Lucia deLamermoor de Donizetti, iar în 26 noiembrie, acelaºi an, debuteazã ºi în ForþaDestinului, alãturi de Carlo Bergonzi. Criticul Howard Klein scria în Herald Tribunedespre „sensul profund al dramatismului ºi maniera bãrbãteascã în care maestrula interpretat aceste personaje”.

În rolul lui Scarpia, din opera Tosca de Puccini, se dezvãluie o altã faþetã dinbogãþia de trãsãturi temperamentale pe care maestrul Herlea le þine în echilibruîn baza sa de date expresiv–psihologice. Acolo unde alþi interpreþi celebri forþeazãºi violenteazã expresia esteticã, Nicolae Herlea exprimã infamia tiranului diabolic

prin multiple mijloace artistice. Transpunerea sa totalã în personaj are loc prinanalizarea unor fine indicii psihologice ºi de structurã muzicalã. Aºa se face cãsunt surprinse ºi redate caracteristicile esenþiale ale fiecãrui moment dramaturgic.O plasticitate excepþionalã a culorii timbrale ºi o paletã mimicã, atât de ample câtestãri psihologice traverseazã personajul, stau la îndemâna maestrului pentru acontura o tipologie atât de complexã ca a lui Scarpia. De fapt, artistul transpuneîn sonoritãþi ºi augmenteazã cu sufletul toate amãnuntele ºi inflexiunile melodiceºi de libret, toate accentele sunt încãrcate de semnificaþii, de sens ºi, din nou,cu justã valoare, fãrã exagerãri inutile. Din nou se evidenþiazã în concepþia ºiinterpretarea acestui rol extrem de dificil faptul cã maestrul Herlea este, înaintede toate, un muzician inteligent ºi cult, care nu apeleazã niciodatã la efecte facile.

Maestrul sse aadapteazã ccerinþelor ffiecãrui rrol ºi contureazã inteligentcaracteristicile stilistice ale fiecãrei lucrãri, îºi moduleazã vocea deo generozitate inconfundabilã într-o varietate de nuanþe determinate

psihologic, surprinde vocal esenþa cea mai profundã a fiecãrui personajinterpretat, cu nobleþe ºi generozitate artisticã trece peste momentul perfecþiuniiintonaþionale, transcende travaliul mãiestriei tehnice pentru a contura fiinþe umaneveridice prin trãiri muzicale. Nicolae Herlea a stat cu cinste alãturi de cei maiimportanþi artiºti lirici mondiali ai vremii sale ºi a acoperit un repertoriu vast,de la bell-canto la verism, canþonete ºi miniaturi vocale, toate cântate cu aceeaºigrijã pentru servirea muzicii ºi a idealurilor sale de valoare, eticã artisticã, moralãºi virtute. Amplitudinea frazãrii sale, inteligenþa construcþiei muzicale, cãlduratimbrului fermecãtor, ºtiinþa controlului absolut asupra vocii, lirismul de ceamai nobilã sorginte care îi este propriu, talentul reliefãrii esenþelor psihologice,nu în ultimul rând aspectul ºi statura sa charismatice sunt câteva dintre calitãþileincontestabile prin care baritonul Nicolae Herlea a înnobilat scenele liriceromâneºti ºi internaþionale de peste ºapte decenii.

Aºa cum prin anii ’70 copiii care îl vedeau pe scenã nu puteau sã nu exclame:„aºa vreau sã ajung ºi eu sã cânt când voi fi mare”, tot aºa ar merita sã aibãacces la modele, de asemenea valoare, de adevãratã valoare, ºi tinerii de azi!



Dialoguri eesenþiale

C. MMamali: Careau fost principalele motiveºi care a fost contextulcare au determinat opþiuneadumneavoastrã profesionalã,

alegerea carierei muzicale? A. VVieru: Bineînþeles, înainte de toate, un motiv

subiectiv, ºi anume, o vocaþie. O vocaþie este maimult decât o capacitate de a face ceva, ea esteºi necesitatea de a face acel ceva. De multe ori,capacitatea ºi necesitatea se aflã într-o anumitãcontradicþie, existã o anumitã tensiune între ele.Am cunoscut oameni, fãrã îndoialã capabili, darcare nu simþeau necesitatea; oameni foarte muzicalicare ar fi putut compune, dar care nu au avut unmobil interior. Alþii, dimpotrivã, au avut mobilul interior,au simþit necesitatea, dar n-au avut capacitateanecesarã. Am cunoscut însã ºi oameni care au avutatât capacitatea, cât ºi vocaþia. S-ar putea sã aparþinacestei categorii, tipului de om în care existã ºicapacitatea ºi vocaþia. Ele se aflã însã într-o anumitãtensiune, atunci când impulsul interior nu estesatisfãcut de capacitate. Între aceste elemente seiveºte un conflict ºi acest conflict este generator, haisã zicem, de operã, de „ispravã”. La mine a existatiniþial un mare impuls, dar numai o latentã capacitate,

întrucât eu nu am fost educat muzical din copilãrieºi o bunã perioadã de timp din momentul în care amvrut sã mã dedic acestei profesiuni am muncit foartemult pentru a-mi dezvolta latenþele; poate chiar amdezvoltat latenþe de care nici nu ºtiusem înainte,poate am creat latenþe despre care nu ºtiam sãexiste în mine. Cu timpul, dintr-un mare numãr deinsatisfacþii s-a putut dezvolta, sã zicem, un organcomponistic. A trebuit sã trec prin multe dificultãþi,peste multe hârtoape, interioare ºi exterioare(determinate istoric, geografic, de diferite împrejurãri)pentru ca aceste coordonate sã concure în cevace s-ar putea numi realizare profesionalã.

Acestea sunt motivele, iar contextul este, desigur,unul istoric în care m-am nimerit, un context favorabilartei. Eu sunt din generaþia 1944, ani în care a existato anumitã ebuliþie culturalã ce favoriza intrarea înprofesiune. Acesta a fost un noroc al meu. Considertotuºi cã acesta a fost un noroc relativ ºi nu absolut.Împrejurãrile mi-au creat ºi niºte dificultãþi; am avutde fãcut alegeri ºi a trebuit sã rezist unor tentaþii.A trebuit sã mã grãbesc a face ceva sau sã renunþa face altceva, pentru a-mi gãsi afinitãþile ºi ale da curs. Lucrurile au mers încet, la mine perioadadevenirii profesionale a fost extrem de lungã, cumulte falii în interior. În acest drum, am încercatcând un lucru, când altul. Uneori am accentuat peelementele de profesiune purã, alteori de profesiuneîn societate, fiind din punctul acesta de vedereasemãnãtor acelor scriitori care au încercat multeprofesiuni. Am fost ºi dirijor ºi critic muzical, am fost

ºi activist social. Am avut o perioadã (la fel cascriitorii americani), în care eram un fel de proletaral muzicii, perioadã în care am fãcut diferite corvezi,perioadã neclarã pentru mine. Abia dupã aceeaa venit un moment când am putut spune cã suntun profesionist al compoziþiei muzicale.

CM: Sã presupunem cã aþi fi în situaþia utopicãde a reîncepe cariera profesionalã. Aþi face aceeaºiopþiune, aþi reface acelaºi drum profesional?

AV: Acest condiþional „aþi reface” vine împotrivaideii de timp individual ºi istoric. Nu putem spune cear fi fost dacã ceea ce a fost nu ar fi fost. Pot, totuºi,rãspunde: sigur cã aº reface aceeaºi profesiune.Dar acest „sigur” trebuie înþeles în felul urmãtor:eu nu mã mai pot concepe altfel decât ca un „þesãtorde muzicã”; ceea ce a fost latenþã în mine s-atransformat în realitate ºi astãzi eu nu mã mai potimagina altfel. De altminteri, nici nu aº putea facealtceva, nu numai cã aceasta ar fi cea mai bunãopþiune a mea, dar ar fi singura posibilã. Toatecelelalte capacitãþi ale mele legate de literaturã,de abstracþiune, saualtele, s-au vãrsatîn aceastã matcãºi nu-ºi pot avea

existenþã separatã. Înainte de a deveni compozitor,mi-am dat seama cã nu pot sã fac altceva; sunt, cred,mediocru în celelalte, dar nu am ales profesiuneade compozitor din conºtiinþa mediocritãþii în alteprivinþe, ci am ales-o pentru cã mi-am dat seamacã asta doresc. Nici n-am avut conºtiinþa unei alegeri.Cineva mi-a reamintit cã acum vreo 40 de ani i-aºfi spus „Domnule, eu vreau sã fiu compozitor”.Eu nu-mi amintesc. (Este domnul Henri Wald.„Îþi aminteºti?”, m-a întrebat. „Nu-mi amintesc”,dar mi se pare plauzibil.) Profesiunea ar fi aceeaºi,dar drumul cred cã nu ar mai fi acelaºi, pentru cãdrumul meu a avut multe obstacole ºi ele sedatoreazã, desigur, împrejurãrilor obiective strãinemie, dar ºi temperamentului meu, anumitor greºelide judecatã pe care le-aº fi putut evita.

Dacã prin absurd s-ar putea relua acest fir, cusiguranþã cã l-aº parcurge mai bine. Adicã aº învãþadin toate prostiile mele ºi inutilitãþile pentru a mergemai drept la þintã. Nu regret însã sinuozitãþile, pentrucã din ele am învãþat. Pot spune cã le-am suferitºi le-am ispãºit.

CCMM:: Existã în evoluþia unei personalitãþi diferitemomente ºi evenimente cu un mare potenþial deschimbare. Între aceste evenimente eu am observatcã se disting unele pe care le-am numit experienþecruciale: experienþe care, odatã trãite, determinão transformare importantã în modul nostrude a fi, ele obligându-ne sã alegem între cãi, atitudinisemnificativ diferite ºi reprezentând puncte de rupturã

sau de cotiturã în existenþa noastrã. Astfelde experienþe pot fi trãite ºi în cursul evoluþieiprofesionale. Vã rog sã-mi spuneþi dacã rupturilela care v-aþi referit pot avea aceastã semnificaþieºi, mai ales, sã relataþi unul sau mai multe momentede cotiturã, de experienþe cruciale pe care le-aþi trãitîn biografia dumneavoastrã profesionalã.

AV: Dacã este vorba de astfel de evenimente,îmi este mai greu sã vorbesc despre cele exterioare,aº vorbi mai mult de evenimentele interioare.

CM: Alegerea vã aparþine în totalitate. AV: Desigur, evenimente „exterioare” au fost

în biografia mea. Dau ca exemplu momentul cândam plecat sã studiez în Rusia, la Moscova. N-aº vreasã-l analizez aici. Pentru mine, acest eveniment s-adovedit ulterior a fi fost ceva deosebit, a fost o rupturãla care, desigur, cã eu am concurat, am pus umãrulsã fie aºa, dar care s-ar fi putut sã nu fie. Aceastãplecare a fost un moment existenþial cu efectemultiple; un contact cu niºte oameni noi ºi, mai ales,

o rupturã cu o anumitã activitate a mea,anterioarã. La fel, cãsãtoria ºi naºtereacopiilor mi-au modificat psihologia, dândnoi dimensiuni existenþei mele. N-aº vreasã minimalizez nici alte evenimente, cumar fi obþinerea unui premiu internaþionalsau începutul unui ºir de scurte cãlãtoriicare m-au fãcut sã cunosc lumea. Eumã consider un om deschis, sunt dintre„trãiriºti”, fac parte dintre cei ce trãiescabstracþiunile, deci cu atât mai multpipãi realul ºi mã las modelat de el.

M-aº referi însã ºi la evenimentede alt tip. Spre exemplu, prin 1960ºi ceva (’63, ’64?) am avut contactcu profesorul Neculcea. Am luat parte,împreunã cu colegul Stroe, la un cursde reciclare matematicã, un curs pentruprofesorii de filosofie marxistã dinvremea aceea. Þin minte cã erau diverse

persoane: Dorli Blaga, de care profesorul Neculceaera vãdit impresionat, erau, de asemenea, Tonoiu,Popa ºi alþii pe care nu i-am mai revãzut de atunci.Am avut contacte de idei care s-au dovedit a fifructuoase. Este un eveniment care chiar dacãnu ar fi avut loc, l-aº fi recuperat într-un fel. A fosto reciclare strict necesarã, o etapã a creºterii.Eu sunt dintre aceia care învaþã cu profesori; maigreu învãþ singur. Îmi pot fi profesori ºi elevii mei;ei scapãrã întrebãri din care eu învãþ foarte mult.Sunt un experienþial ºi toate acestea reprezintãun alt tip de evenimente importante.

Dar, în afarã de acestea, mai existã un tip deevenimente cu caracter perpetuu: jocul, în gratuitatealui. El îmi produce sistematic mari surprize. Eu nu-mirefuz jocul ºi constat, mai întotdeauna, cã gratuitatealui este rãsplãtitã prin rezultate ulterioare delocgratuite. Constat deseori cã ceea ce mi s-a pãrut joca fost expresia unei necesitãþi, numai cã aspectul denecesitate se ascundea privirilor mele. Evoluþia mease bazeazã pe o permanentã reevaluare a gesturilormele anterioare. Trebuie admisã o anumitã naivitateîn gesturile noastre. Atunci când am devenit conºtientde acest joc de-a jocul am înþeles cã nu pot sãevaluez pe moment semnificaþia gesturilor mele.De aceea, am decis sã-mi consemnez impulsurile,adicã sã am încredere în spontaneitate, rãmânândca mai târziu sã despart ceea ce este semnificativ deceea ce nu este. Pe moment, fiecare gest primeºtedin partea noastrã o notã, o apreciere, dar aceastãapreciere poate fi greºitã. Aprecierea ulterioarã estecea decisivã. Deci, produc gesturi, produc aprecieriasupra gesturilor, iar mai târziu produc aprecieri atâtasupra gesturilor, cât ºi asupra aprecierilor anterioare,corectând astfel ºi aprecierile mele. Acest joc are locºi în istorie. Nu se ºtie de ce oamenii produc gesturiºi emit idei; se observã cã una cred cã fac ºi alta facei în realitate. Acest lucru se întâmplã atât la nivelulsocial, cât ºi la cel individual.

Interviu ccu AAnatol VVieru ((I)CCããttããlliinn MMAAMMAALLII

Anatol VVieru (n. 88 iiunie 11926, IIaºi ––d. 88 ooctombrie 11998, BBucureºti) aa ffost uun ccompozitor,pedagog ººi tteoretician aal mmuzicii rromâneºti cclasicea ssecolului aal XXX-llea.

A sstudiat mmuzicologia ººi ccompoziþia llaConservatorul dde MMuzicã ddin BBucureºti ((1946–1949)cu pprofesorii LLeon KKlepper, PPaul CConstantinescu ººiConstantin SSilvestri. CContinuã sstudiile lla CConservatoruldin MMoscova ((1951–1954) ccu mmuzicianul ººicompozitorul aarmean AAram HHaciaturian. ÎÎn 11978îºi ssusþine, lla CCluj, tteza dde ddoctorat îîn mmuzicologiecu ttitlul De lla mmoduri, sspre uun mmodel aal ggândiriimuzicale iintervalice.

Profesor lla ccatedra dde oorchestraþie aaConservatorului ddin BBucureºti. AA ssusþinut llecþii ººiconferinþe lla uuniversitãþi ddin SSUA, CCanada, IIsrael,Geneva eetc.

Anatol VVieru aa ccompus ppeste 1120 dde llucrãri ddetoate ggenurile, îîntre ccare ººase ssimfonii, oopt ccvartetepentru ccoarde, nnumeroase cconcerte ººi ppiesede mmuzicã ccoralã, ccu ssau ffãrã oorchestrã ((oratorulvocal-ssimfonic Mioriþa), mmuzicã dde ccamerã ((Sita lluiEratostene), mmuzicã dde ffilm ((Felix ººi OOtilia, ÎÎntoarcerea

lui VVodãLãpuºneanu,Iacob). AA ccompus,de aasemenea,operele Iona, dupãMarin SSorescu,Praznicul ccalicilor,dupã MMihail SSorbul,Ultimele zzile,ultimele oore, dupãPuºkin ººi BBulgakov,ºi Telegrame ––teme ººi vvariaþiuni,dupã II.L. CCaragiale.

A ddezvoltatorientarea nneomodalã –– rrezultatele aau ffostsistematizate îîn Cartea MModurilor ººi CCuvinte ddespresunete.

A pprimit PPremiul dde ccompoziþie GGeorge EEnescu(1946), PPremiul HHerder ((1986), ppentru îîntreagaactivitate ccomponisticã, mmuzicologicã ººi tteoreticã,Marele PPremiu aal UUniunii CCompozitorilor ººiMuzicologilor ddin RRomânia ((1996).

Interviul aa ccãrui dderulare îîncepe îîn aacest nnumãr aa aavut lloc aacasã lla iintervievat, îîn zzilele dde 222, 225 ooctombrie ººi 118 nnoiembrie 11985,ºi aa bbeneficiat dde oospitalitatea ddoamnei NNina VVieru, ccare aa ººi iidentificat ttextul iinterviului pprintre mmanuscrisele ccompozitorului, îîn aanul 22008.

8

ªtiinþa, pparte aa cculturii



Un ppionier aal iinformaticii ppoloneze:Zdzislaw PPawlak

LLeecchh PPOOLLKKOOWWSSKKII

Am ffost uunul ddintre ccei vveniþi mmai ttârziu.Ca matematician, m-am specializat întopologie ºi, dupã câþiva ani petrecuþi

la o universitate din SUA, am revenit în Poloniaîntr-o perioadã de mari schimbãri, care, în ciudaunui progres evident în ceea ce priveºte libertateaºi drepturile omului, a adus haos ºi agitaþie în viaþade zi cu zi, din cauza schimbãrilor abrupte, iar acestlucru se resimþea ºi în instituþiile ºtiinþifice. Sloganulera pragmatismul. Era evident cã pentru a reuºiceva de acest gen era nevoie sã-mi gãsesc un noudomeniu. Eram la curent cu informatica dupã aniipetrecuþi în SUA ºi o ºedere de un an în Olanda,într-un departament de informaticã, drept care mi-avenit ideea de a lucra în acest domeniu. În definitiv,dupã cum a spus odatã profesorul Hugo Steinhaus,„dacã e ceva ce trebuie fãcut, un matematiciano face cel mai bine”.

Nu era uºor de intrat în informaticã. Unii colegiai mei au încercat ºi au spus cã nu se poate. Dareu am avut noroc, deoarece prof. Helena Rasiowa,

un logician eminent, mi-a cerut sã lucrez ceva pentrugrupul sãu, care, la vremea aceea, era interesatde logica incertitudinii. M-a prezentat profesoruluiPawlak ca pe un candidat la a lucra în domeniulpe care el îl iniþiase, teoria mulþimilor zgrunþuroase.

Profesorul Pawlak ceruse deja unor experþiîn topologie sã construiascã o teorie topologicã amulþimilor zgrunþuroase, dar fãrã succes: fie problemanu le plãcuse, fie nu reuºiserã s-o rezolve. Drept caream scris o asemenea teorie ºi am devenit membrudeplin al grupului profesorului.

Profesorul Pawlak a fost un om de o energie ºiun dinamism deosebite. Un „fiu al clasei muncitoaredin Lódz”, dupã cum unii dintre prietenii sãi îl numeau

în glumã, din acel Lódz, „Manchesterul Poloniei”,construit în plin câmp, la aproximativ 150 de kilometride Varºovia, spre Vest, ºi dezvoltat mai ales datoritãimensei pieþe ruseºti, care absorbea orice cantitatede bunuri – era în secolul al XIX-lea; mai târziu, aînflorit ca un centru al industriei lânii ºi bumbacului,pânã în vremurile noi, când manufacturile au fostînchise sau mai întâi vândute ºi apoi închise, astfelîncât acum este o umbrã a ceea ce a fost altãdatã.Lódz a produs mai mulþi oameni eminenþi, cum este,de exemplu, marele pianist Artur Rubinstein.

Zdzislaw Pawlak s-a întâlnit cu calculatoarele detimpuriu – în timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial.Avea 20 de ani ºi era angajat la Uzinele Siemensdin Lódz. Ne spunea odatã cã dupã rãzboi s-a gânditsã înveþechineza, darîn cele din urmãa ajuns studentla inginerie laLódz ºi apoi

la Varºovia. Universitatea Tehnicã din Varºoviaavea la vremea respectivã tradiþii serioase în direcþiacalculatoarelor – este suficient sã-i menþionãm pepãrintele erei siliciului, Jan Czochralski, cel care adezvoltat tehnologia obþinerii cristalelor de siliciu, saupe Janusz Groszkowski, fondatorul radio-televiziuniipoloneze (prima staþie TV experimentalã a funcþionatîn Varºovia încã din 1938) ºi, în timpul rãzboiului, celcare a descifrat circuitele electrice ale rachetei V2.

Dupã aabsolvirea PPolitehnicii ddin VVarºovia,cariera prof. Pawlak a fost legatã dedezvoltarea informaticii. A început la

Institutul de Matematicã al Academiei Poloneze

de ªtiinþe, în grupulde „Aparate Matematice”,al cãrui scop era construireaunei maºini de calcul.Profesorul Pawlak îºi aminteadespre acea vreme atuncicând a primit un doctorat honoris causa din parteaUniversitãþii Tehnice din Poznan – reiau câtevarânduri:

A lucra într-un domeniu total nou al ºtiinþei, nouatât pentru Polonia, cât ºi pentru întreaga lume,m-a pus într-o situaþie neobiºnuitã pentru un proaspãtabsolvent al Universitãþii Tehnice. (...) Noi, cei caretrebuia sã construim maºina, eram complet lipsiþide cunoºtinþe, bibliografie, „înaintaºi” care sã fie în

stare sã conducã grupul nostru decercetãtori tineri ºi neexperimentaþi.Exista un mare grup dematematicieni renumiþi care lucraula Institutul de Matematicã alAcademiei, incluzându-i pe profesoriiKarol Borsuk, Waclaw Sierpiñski,Kazimierz Kuratowski, AndrzejMostowski, Roman Sikorski, JerzyLos, Stanislaw Mazur, AndrzejGrzegorczyk ºi alþii. Dar domeniulmaºinilor de calcul, cum se numeauatunci calculatoarele, nu era deinteres pentru ei. Lucrând la Institutulde Matematicã, am avut prilejulsã interacþionez cu mulþi marimatematicieni, chiar ºi din afarainstitutului, precum profesorii HelenaRasiowa, Kazimierz Ajdukiewicz,Hugo Steinhaus, Klemens

Szaniawski ºi alþii. Mai mult, pentru cã lucram lainstitut, am avut ocazia sã întâlnesc câþiva dintre ceimai mari matematicieni ai secolului XX, incluzându-ipe Alfred Tarski, Stanislaw Ulam, Samuel Eilenberg,Alonzo Church, Leon Henkin, Dana Scott, LaszloKalmar, Alfred Renyi, Rozsa Peter, AndreiKolmogorov, Boris Trachtenbrot, Boris Gniedenko,Andrei Markov, Andrei Tikhonov etc. Aceste contactenu au avut un impact direct asupra dezvoltãrii meleºtiinþifice, dar atmosfera din institut ºi contactelezilnice cu savanþi eminenþi au influenþat foarte multinteresele mele ºtiinþifice. (...) Am organizat primulmeu seminar mai târziu, împreunã cu prietenulAndrzej Ehrenfeucht, un matematician strãlucitºi un om cu multe preocupãri ºi interese, nu toatelimitate la matematicã. Întâlnirile noastre priveaucalculatoarele, algoritmii ºi logica, ceea ce mi-a lãrgitmult atât cunoºtinþele, cât ºi orizontul ºtiinþific.

Zdzislaw PPawlak ((10 nnoiembrie 11926, LLódz ––7 aaprilie 22006, VVarºovia) eeste uunul ddintre cceimai iimportanþi mmatematicieni-iinformaticieni aai

Poloniei. AA oobþinut ddoctoratul îîn ººtiinþe ttehnice îîn 11958ºi îîn mmatematicã îîn 11963. ÎÎntre 11951-557 aa llucrat îînechipa ccare aa pproiectat pprimul ccalculator ppolonez. AAlucrat lla UUniversitatea TTehnicã ddin VVarºovia, IInstitutulde MMatematicã, IInstitutul dde IInformaticã ººi cca ddirectoral IInstitutului dde IInformaticã aal UUniversitãþii TTehnicedin VVarºovia ((1989-996). EEste ccelebru ppentruintroducerea, îîn 11981, aa „„mulþimilor zzgrunþuroase”(rough ssets), ddar aare mmulte aalte ccontribuþii îîninformaticã, dde lla pproiectarea dde hhardware, llaintroducerea uunui ssistem dde nnumeraþie ccu bbazãnegativã ººi lla ddefinirea uunui mmodel fformal dde ccalculcunoscut ssub nnumele dde maºinã PPawlak (diferitã dde

maºina TTuring ººide aarhitecturaTuring-vvonNeumann); aacreat uunul ddintreprimele mmodelematematice îîngeneticã eetc.

Bibliografiareferitoare llamulþimilezgrunþuroaseeste iimensã, ccu oo pputernicã ddezvoltare tteoreticãºi ccu nnumeroase aaplicaþii. EExistã cconferinþeinternaþionale ddedicate aacestui ssubiect, pprecum ººi oosocietate dde pprofil, IInternational RRough SSets SSociety.

Eu mm-aam îînvãþat ssã rrevin aasupra ggesturilor mmele (care în definitivnu fac rãu, ele fiind în cel mai bun caz creatoare), sã nu le dau neantuluidecât mai târziu; mai întâi sã le dau curs, sã le notez ºi dupã aceea

sã le apreciez. Or, de multe ori, uimirea mea a fost sã constat cã niºte jocuri alemele în domeniul muzicii nu au fost simple jocuri. Erau în afara miºcãrii de ideiartistice a zilei, dar prefigurau miºcãri de idei ale zilei urmãtoare. Erau în afaramodei, pentru ca sã se insereze mai târziu într-o altã miºcare de idei importantã.Aºa cã, de multe ori, am fost demodat, ca sã constat, ulterior, cã ceea ce erademodat atunci, era, de fapt, moda de dupã aceea. Pot sã dau exemple. Estevorba de evenimente interioare, în ordinea biografiei artistice. Perioada 1964-70a fost deosebit de efervescentã pentru mine; am avut revelaþia multor idei caremi s-au înfãþiºat la început ca un joc. Mult mai târziu mi-am dat seama cã joculrãspundea unor întrebãri ale mele, anterioare. Pe moment, nu mi-am dat seamacã jocul este rãspunsul la o întrebare anterioarã ºi continuarea unui gest artistic.Dacã prezintã importanþã pot sã dau câteva exemple.

CM: Exemplele sunt explicit solicitate de întrebare. Aceste experienþeconstituie materia primã principalã, iar reacþia la interpretãrile, straturilereflectivitãþii faþã de aceste evenimente pot fi „citite” mai exact din afarã,prin corelarea lor cu experienþa care le-a generat.

AV: Unul dintre exemple este acesta: în perioada imediat urmãtoare cursuluicu Neculcea, am citit o foarte interesantã carte de matematicã modernã a unorautori americani traduºi în rusã.

CM: Vã amintiþi titlul, autorii?AV: Mi-e greu sã-mi amintesc titlul, nu are importanþã. Fapt este cã în anul

1964 am avut, pot spune, revelaþia comportamentului de mulþimi matematiceal modurilor în sensul lui Skriabin-Messiaen, adicã a modurilor aºa-zis artificiale.Mi-am dat seama cã ele se supun unui statut ansamblist. Eu le supusesem dejaunui astfel de tratament într-o lucrare anterioarã, Muzicã pentru Bacovia ºi Labiº,din 1959-1962. Muzica aceea pãrea, pe de o parte, tonalã, pe de altã parte,atonalã, pãrea demodatã din punctul de vedere al preocupãrilor serialiste alemomentului. Însã eu nu fãcusem altceva decât sã tratez modurile ca mulþimi,aplicându-le operaþii tipic ansambliste. Cu alte cuvinte, centrul de greutate alacestei muzici era mentalitatea ansamblistã, iar tangenþele cu muzica tonalãnu erau esenþiale. Relevante ºi specifice acestei muzici au fost reuniunile,diferenþele, complementãrile, intersecþiile de mulþimi. Desigur, ele se practicã ºiîn muzica modalã ºi în muzica tonalã ºi în muzica serialã, dar devin semnificativeabia în aceastã muzicã neo-modalã. În momentul când, jucându-mã cu mulþimile,am înþeles acest lucru, mi-am dat seama cã eu îl fãcusem deja în muzica meaºi cã aceastã revelaþie nu era decât o conºtientizare a unui obiect asupra cãruiamã aplecasem deja. În 1968, am fãcut o comunicare ºtiinþificã la Conservator încare am expus aceste idei. Ulterior, le-am gãsit a fi curiozitãþi anonime, întrucâtcu toþi le fãceam, aºa cum Monsieur Jourdain face prozã fãrã sã ºtie. Fãrã sãºtie, muzica tonalã fãcuse acest lucru, muzica serialã de asemenea. Dar eleau intrat sub lupa analizei ºi a tehnicii muzicale abia acum. Mult mai târziu mi-amdat seama cã aceste idei se iviserã în acelaºi timp ºi în Statele Unite, dar dinalt unghi de vedere, mai degrabã teoretic, nu de laborator, cum a pornit la mine.

(Va urma)

Lech PPolkowski eeste pprofesor uuniversitar, ººef aal DDepartamentului dde SSisteme RRobotice IInteligente dde lla IInstitutul PPolono-JJaponez dde TTehnologia IInformaþieidin VVarºovia. AA llucrat îîn ddomenii llegate dde mmulþimile zzgrunþuroase ((rough ssets), mmereologie, rroboticã, iinformaticã tteoreticã, aa sscris ººi eeditat ccãrþi îîn aaceste ddomenii.

Personal, aam ffost ffericit sã simt acelaºiclimat, chiar dacã era aproape de stingere:ca student în matematicã, dupã absolvirea

Universitãþii Tehnice din Varºovia, am preferat sãstudiez singur, trecând ºi examene. L-am rugat odatãpe profesorul Roman Sikorski sã mã examinezela Teoria funcþiilor reale; la acea vreme, subiectulfusese eliminat din programã, dar l-am consideratinteresant ºi important pentru o educaþie generalã.Profesorul Sikorski, care dãdea deja semne ale uneiboli care avea sã-i fie fatalã, a acceptat ºi mi-a cerutsã-i scriu o scrisoare atunci când voi fi pregãtit.La examen, profesorul Sikorski mi-a cerut sãdemonstrez trei teoreme fundamentale: ale luiLebesgue, Hahn–Vitali–Saks ºi Radon–Nikodym,dacã-mi amintesc bine. La teorema lui Lebesguem-am gândit un timp ºi am venit cu o demonstraþietotal nouã, care era o mixturã de idei. Profesorul m-aîntrebat de unde am luat acea demonstraþie ºi amfost derutat de întrebare, pentru cã nu am înþelesrostul ei. La urma-urmei, era a treia demonstraþie,dupã o orã de lucru din partea mea. ProfesorulSikorski s-a uitat la mine ºi mi-a spus: „Vezi tu,atunci când asculþi treizeci de studenþi pe zi repetândaceeaºi demonstraþie, o înveþi pe de rost!” Eracunoscut pentru obiºnuinþa de a glumi, dar glumade acum era o afirmaþie mai adâncã, o dovadãde deschidere imposibilã la un om de un calibrumai mic. Am reamintit acest episod pentru cã pentrumine el sprijinã aprecierea sugeratã de profesorulPawlak în citatul dinainte, despre atmosfera dintreacele personalitãþi – cel puþin între unele dintreele. Într-o atmosferã de acest gen, talentulsãu s-a dezvoltat cu repeziciune.

Mi-a spus odatã cã pe vremea când lucrala institut, mergea adesea la bibliotecã,din fericire, una dintre cele mai binepãstrate dupã rãzboi, pentru a citi lucrãrivechi ale unor mari savanþi, în specialdin logicã. În astfel de lucrãri a gãsit,probabil, discuþii asupra conceptelorincerte ale lui Gottlob Frege ºi ideeacã un concept incert ar trebui sã aibão „frontierã” de obiecte care nu suntnici în concept ºi nici în afara lui – ceeace a influenþat puternic conceptul sãude mulþime zgrunþuroasã.

Lucrul la maºina de calcul s-adovedit fructuos, echipa a construitcalculatorul UMC-1, care folosea noulsistem poziþional, inventat de Pawlak, cubaza -2. El a propus ºi un nou model demaºinã fãrã adrese, numitã acum maºina Pawlak.

Toate acestea fac dovada largului spectru deinterese ale prof. Pawlak ºi a abilitãþii sale de acomunica ºi absorbi idei. O istorioarã este instructivãîn acest sens. În 1965 a apãrut o carte scrisã dePawlak în care era propus un model legat de ADN.Pawlak inventase un algoritm pentru a produceun mozaic 2D complex, format din elemente simple,cu aplicaþii la producerea proteinelor din aminoacizi,ºi a propus un limbaj pentru reprezentarea liniarã aacestor mozaicuri. Publicatã în polonezã, la o editurãrelativ depãrtatã de comunitatea ºtiinþificã (interesatãmai ales de manuale ºcolare), aceastã idee aveaºanse mici sã fie remarcatã, dar prof. Pawlaka avut ideea fericitã sã ia o copie cu el atuncicând a cãlãtorit la Bucureºti, pentru a participala o conferinþã, ºi acolo l-a întâlnit pe profesorulSolomon Marcus, cãruia i-a prezentat cartea.Profesorul Marcus vorbeºte despre acest lucruîntr-un text comemorativ dedicat prof. Pawlak:

Acum patruzeci ºi unu de ani, Z. Pawlak a publicato carte în polonezã, probabil gânditã ca introducereîn matematica lingvisticã. Curând dupã aceea, el aparticipat la o conferinþã internaþionalã în Bucureºtiºi l-am întâlnit. Mi-a oferit o copie a cãrþii. De fapt, elmi-a arãtat cartea ºi ºi-a cerut scuze cã e într-o limbãcare nu-mi era accesibilã. I-am spus însã cã aº vreasã am cartea ºi am reuºit sã o parcurg mãcar înparte. Fericitã idee! În afara unor noþiuni introductiveuzuale privind abordarea matematicã a gramaticilor(titlul polonez „Gramatyka i Matematyka” era evident„Gramatica ºi matematica”), un anume capitol mi-aatras atenþia, deoarece avea de a face cu gramaticacodului genetic. Cunoºteam deja lucrãrile lui RomanJakobson ºi ale altor autori privind analogia dintrelingvisticã ºi genetica molecularã. Abordarea luiPawlak era prezentatã mai ales în simboluri, grafuri ºifiguri geometrice, în timp ce puþinele cuvinte polonezeerau în cele mai multe cazuri cuvinte internaþionale,

precum codon, amino acizi, nucleotide, proteine.Este interesant sã ne reamintim perioada anilor’60 ai secolului trecut. Dupã o lungã perioadãîn care lingvistica istoricã a folosit idei ºi metaforedin biologia darwinianã, o importantã schimbare aavut loc: în loc de a folosi idei ºi metafore biologiceîn lingvisticã, au pãtruns în studiul acizilor nucleici,a aminoacizilor ºi proteinelor, idei ºi metaforelingvistice, legate de segmentarea foneticã ºimorfemicã. La acest itinerariu, Pawlak a adãugatideea perspectivei generative în studiul ereditãþii.Pentru aceasta, el a propus un mecanism operândconcomitent în douã direcþii. Pe de o parte, în direcþiagramaticilor formale, pe de alta, în direcþia a ceeace s-a numit ulterior gramatici picturale.

Profesorul Pawlak mi-a spus cã profesorul Marcusa tradus textul sãu în englezã ºi, astfel, el a avut ooarecare audienþã. În acest punct, gãsesc o nouãocazie pentru a mã referi la itinerarul meu ºtiinþific.Profesorul Marcus mi-a influenþat puternic cariera, careferent în procedurile de abilitare ºi de promovare,totdeauna rãspunzând la întrebãrile mele. Am simþitîncontinuu influenþa sa ºi pot sã spun cã el este unuldintre marii savanþi pe umerii cãrora m-am ridicat.

Dupã cce, îîn 11965, pprofesorul LLotfi ZZadeha introdus ideea de mulþime vagã (fuzzy)ºi o serie de metode euristice au fost

propuse pentru cãutarea unor asocieri interesanteîn date, precum reþelele neurale, arborii de decizieºi altele, interesul în studierea incertitudiniicunoºtinþelor a crescut mult. Aici este loculîn care cultura matematicã a profesorului Pawlakl-a condus spre ideile clasice de aproximare,cunoscute din geometrie ºi topologie.

În geometrie, figurile elementare suntdreptunghiurile, a cãror arie este uºor de calculatca produs al lungimii laturilor; pentru figuri maicomplexe, aria nu e la fel de uºor de calculat, iarideea cunoscutã sub numele de mãsurã Jordanconstã în a umple interiorul unei figuri cudreptunghiuri disjuncte; cu cât dreptunghiurile devinmai mici, cu atât reuniunea lor umple mai bine figura,iar la limitã suma ariilor dreptunghiurilor este ariainterioarã a figurii. Similar, se acoperã figura cudreptunghiuri disjuncte, iar suma ariilordreptunghiurilor este, la limitã, aria exterioarã a figurii.Atunci când aria interioarã ºi cea exterioarã suntegale, valoarea lor este aria figurii. Nu totdeaunaaceastã arie existã: pentru mulþimea punctelor dinplan de coordonate raþionale, mãsura interioarã este0 iar cea exterioarã este infinitã; se spune cã aceastãmulþime nu este mãsurabilã Jordan. În topologie,procedura este aceeaºi, dar dreptunghiurile suntînlocuite cu mulþimi deschise.

Aceste proceduri de aproximare efectuateîntr-un cadru de date abstract i-au permis lui Pawlaksã împlineascã programul lui Frege. Datele au fostreprezentate în termeni de valori ale unor atribute.Elementele erau reprezentate prin intermediulvalorilor unor atribute alese de utilizator. ClasiculIdentitas Indiscernibilium Principium al lui Leibnizspune cã dacã douã lucruri nu pot fi deosebite prinintermediul niciunui operator disponibil, atunci trebuiesã admitem cã ele sunt identice. În termeni de date,asta înseamnã cã elementele cu valori identice aleatributelor trebuie considerate identice. Aceastadefineºte relaþia de indiscernabilitate, iar claseleei sunt concepte elementare. Orice mulþime deelemente, deci un concept, poate fi aproximat dininterior ºi din exterior prin acele clase, iar dacã celedouã aproximãri coincid, atunci conceptul este exact,adicã descris precis prin atribute ºi valorile lor; altfel,conceptul este „zgrunþuros” ºi el are o frontierã de

elemente ale cãror clase intersecteazã atâtconceptul, cât ºi complementara lui.

Aceastã idee simplã din punct de vederematematic s-a dovedit foarte fertilã în contextulproblemelor legate de raþionamente în condiþii deincertitudine, iar Pawlak ºi-a dedicat toatã putereapropagãrii acestei idei. El ºi noi împreunã cu el amparticipat la numeroase conferinþe, am scris multearticole ºi astfel aceastã teorie a devenit cunoscutãºi aplicatã.

Cred cã era fericit gândindu-se cã ideea saa captat atenþia multor persoane ºi s-a rãspânditîn multe þãri, mai ales în China ºi Japonia,iar aceasta i-a dat energia de a fi activ în multeconferinþe ºi proiecte.

Energie a avut profesorul Pawlak din plin.Era dificil sã-l întreci. Cu mai multe ocazii, cândam cãlãtorit în locuri îndepãrtate pentru a participala conferinþe, el se scula la 6 dimineaþa ºi se duceasã înoate în piscina hotelului. Avea acest obiceiºi acasã: de la casa sa din cartierul Bielany dinVarºovia, dupã un drum scurt, ajungea la Academiade Educaþie Fizicã, unde fãcea exerciþii în bazinulde înot.

Acestea erau o continuare a isprãvilor sale fizicedin tinereþe. Fusese canotor, parcurgând cu caiaculsau canoea, cu soþia sau cu prietenii, râurile dinzona lacului Mazury, în centrul Poloniei. Iarna fãceadrumeþii pe schiuri în munþi. Îºi amintea cum, întimpul unei asemenea escapade cu prietenii, s-aurãtãcit ºi au evitat cu greu o serioasã accidentare,descoperind în ultimul moment cabana.

Acum câþiva ani, soþia mea a avut o expoziþiede picturã la Palatul Malachowski din Varºoviaºi l-a rugat pe profesorul Pawlak sã expunã câteva

dintre fotografiile lui, ceea ce el a ºi fãcut.A fost o descoperire senzaþionalã pentrumembrii Societãþii Poloneze de Turism,deoarece aceste fotografii îi arãtaupe Pawlak ºi pe prietenii sãi în MunþiiBieszczady, cea mai din Sud-Est partea crestelor Carpaþilor, la începutul anilor’50. La vremea aceea, regiunea erapractic lipsitã de locuitori, cu excepþiagardienilor de graniþã, a câtorva cocioabeale producãtorilor de cãrbune de lemn ºia cãutãtorilor de aventuri, iar aceasta dindouã motive: era la graniþa polono-rusã,motiv suficient pentru oameni sã nuse aventureze acolo ºi, în al doilea rând,din cauza luptelor dintre trupele polonezeºi rebelii ucrainieni, care în anii 1943-44

au exterminat în jur de 100.000 de locuitori polonezi,iar dupã rãzboi s-au refugiat aici.

În jjurul aanului 11950, o liniºte de moarteacoperise regiunea aceasta. De aceea,o incursiune de iarnã în aceastã zonã

sãlbaticã era greu de imaginat. Pe fotografiile luatede profesorul Pawlak se vãd focuri împotriva lupilor,puºti rezemate de arbori, corturi, schiuri, întregechipamentul pentru iarnã – ºi multã-multã zãpadã.

Fotografiile lui Pawlak sunt o altã istorie: estesuficient sã menþionãm cã pe la începutul anilorcincizeci a trimis câteva dintre fotografiile saleturistice la London Times, pentru un concurs,ºi a câºtigat un premiu. Era un act de curajpentru acele vremuri, în care contactele cu mediadin Vest erau, bineînþeles, suspecte.

Era o caracteristicã a lui sã rupã cuconvenþionalismul ºi „înþelepciunea” comunã. Înafara exerciþiilor turistice, a lucrat mult la restaurareaºi modernizarea vechii case pe care a cumpãrat-o,cãrând în rucsac ciment, mortar, cãrãmizi, zidindsingur soba. Îmi amintesc ºi o cãlãtorie în Alaska,la o conferinþã. Mi-a fost greu sã-l urmez, chiarºi pe gheþari. Pãrea indestructibil. Cu atât maimare a fost tristeþea noastrã atunci când s-a dus.

Ca gânditor, avea darul claritãþii, ajungea repedela esenþa unei probleme ºi era în stare s-o reprezinteîn termeni simpli ºi s-o facã inteligibilã; darsimplitatea lui era departe de banalitate.

Însumând toate acestea, consider cã a fost opersonalitate similarã lui Stefan Banach, cum eraacesta descris în memoriile prietenilor sãi, precumHugo Steinhaus ºi Stan Ulam; de aceea, atunci cândl-am rememorat pe profesorul Zdzislaw Pawlak laConferinþa RSEiSP 2007, dedicatã lui, am parafrazatvorbele lui Hugo Steinhaus despre Stefan Banach:„A fost puternic, a fost realist, a dat informaticiipoloneze mai mult decât oricine altcineva.”

8ªtiinþa, pparte aa cculturii



Teoria nnumerelor este o ramurã a matematiciicare studiazã numerele naturale, 0, 1, 2, 3,…Dupã Carl Friedrich Gauss, unul dintre cei

mai mari matematicieni ai lumii, „matematica esteregina ºtiinþelor, iar teoria numerelor este reginamatematicii”.

Un numãr este prim dacã el nu se poate împãrþiexact decât la unu ºi la el însuºi. Numerele prime,2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23,… sunt „cãrãmizilearitmeticii”. Ele au început a fi studiateîn detaliu înainte de Euclid (c. 300 î.Hr.).Unul dintre cele mai frumoase rezultatematematice este cel care demonstreazãinfinitatea mulþimii numerelor prime. Celmai mare numãr prim cunoscut a fostcalculat în februarie 2013 de cãtre CurtisCooper, de la Universitatea Centralãdin Missouri: el este 2 la puterea57.885.161 minus 1 (7.425.170 de cifre).

Domeniul este fascinant ºi prin faptulcã multe proprietãþi ale numerelor suntuºor de înþeles de nespecialiºti. Faptulacesta nu trebuie sã înºele: multe dintreproblemele privind numerele naturalesunt extraordinar de dificile, de aceeasoluþiile apar foarte rar. Luna mai a acestui aneste o notabilã excepþie: soluþiile a douã importanteprobleme au fost anunþate în aceeaºi zi, motiv demare satisfacþie nu numai printre matematicieni.

Conjectura numerelor prime gemene spune cãexistã o mulþime infinitã de perechi de numere primela distanþa 2, precum (3, 5), (11, 13), (17, 19), (29,31), (41, 43),… Conjectura a fost verificatã pentrunumere uriaºe: recordul este perechea3.756.801.695.685 înmulþit cu 2 la puterea 666.669plus/minus 1 (200.700 de cifre), descoperitã în 2011.Eminenþi matematicieni au lucrat de sute de ani laaceastã problemã – printre ei, englezii G.H. Hardyºi J.E. Littlewood, sovieticul I.M. Vinogradov,americanul E. Bompieri – fãrã a se ajungefoarte aproape de soluþie.

Surpriza s-a produs în ziua de 13 mai, cândYitang (Tom) Zhang, de la Universitatea NewHampshire, Durham, a anunþat cã existã o infinitatede numere prime la distanþã cel mult 70.000.000 (aþicitit bine, ºaptezeci de milioane!). Pentru prima oarã,

s-a putut demonstra cã distanþa este nu numaimãrginitã, dar o margine a fost efectiv calculatã.

Profesorul A. Granville de la Universitatea dinMontreal, unul dintre experþii domeniului, a afirmat cãperformanþa este extraordinarã, nu numai din punctde vedere matematic, dar ºi social. De ce? Cine esteZhang? Matematician la o universitate americanã fãrãmari pretenþii, Zhang a obþinut licenþa în matematicãîn 1982 la Universitatea din Peking ºi a studiat pentru

doctorat la Universitatea Purdue, între1985-1991. În timpul doctoratului, Zhanga fost foarte aproape de a demonstrao altã conjecturãdin teorianumerelor,conjectura luiJacobi. Viaþaca proaspãt doctorîn matematicãnu i-a fost uºoarã:neobþinând opoziþie academicã,a trebuit sã lucrezeîn diverse altelocuri, la un

restaurant, la un motel,la un pub Subway. În final,a obþinut un post de lector launiversitatea unde lucreazã ºi azi (în aceeaºi poziþie).Zhang nu este tânãr (are 50 de ani), nici nu estecunoscut ca un cercetator activ în domeniul sãu(în ultima decadã a publicat un singur articol).

Cum a reuºit Zhang acolo unde atâþiamatematicieni faimoºi au eºuat? Metoda folositãde el nu este nouã, revoluþionarã, ci o variantã multîntãritã a celebrului „ciur al lui Eratostene”, metodãbine cunoscutã experþilor în domeniu. Zhang a reuºitprin tenacitatea ºi perseverenþa cu care a aplicatmetoda. Acestea sunt calitãþi care atrag dupã elesuccesul nu numai în matematicã, dar în aproapeorice altã activitate umanã.

Calea urmatã de Zhang este studiatã cu atenþiede matematicieni: S. Morrison de la UniversitateaNaþionalã Australianã din Canberra a reuºit sã reducãmarginea lui Zhang la 4.802.222 (4 iunie), ºi cursacontinuã. Se va ajunge pe acest drum la 2?

Adoua ddescoperiresenzaþionalã a venitde la Paris ºi este

legatã de conjectura luiGoldbach (1690-1764), ceamai veche ºi mai cunoscutãconjecturã despre numere naturale. Ea spune cãorice numãr par mai mare ca 2 este suma a douãnumere prime: 4 = 2 + 2, 6 = 3 + 3, 8 = 3 + 5, …,100 = 3 + 97 = 11 + 89 = 17 + 83 etc. Conjecturaa fost verificatã pânã la 4 înmulþit cu 10 la putereaa 18-a. O variantã mai slabã a conjecturii, numitaconjectura slabã a lui Goldbach, afirmã cã oricenumãr impar mai mare ca 5 este o sumã a treinumere prime: 13 = 3+5+5, 21 = 5+5+11. În anul2000, editurile Bloomsbury, SUA, ºi Faber andFaber, Anglia, care au publicat romanul de maresucces Uncle Petros and Goldbach's Conjecture,al lui A. Doxiadis (tradus ºi în româneºte),au oferit un premiu de un milion de dolari pentru odemonstraþie a conjecturii, dar soluþia încã n-a sosit...

În 2012, T. Tao, cel mai tânãr matematician carea primit Medalia Fields, a demonstrat cã orice numãrimpar mai mare ca 5 este suma a cel mult cincinumere prime. În aceeaºi zi în care Zhang anunþarezultatul sãu, Harald Helfgott, un matematician de35 de ani de la faimoasa ªcoalã Normalã din Paris,anunþa o demonstraþie pentru conjectura slabãlui Goldbach. Folosind rezultate anterioare bazatepe noþiunea de densitate, dezvoltatã în lucrãrilelui Hardy, Littlewood ºi Vinogradov, Helfgott a arãtatcã conjectura slabã lui Goldbach este adevãratãpentru numere mai mari decât 10 la puterea 30,îmbunãtãþind marginea anterioarã, care era 10la puterea 1.300. Noua margine permite utilizareacalculatorului pentru a testa numeric validitateacazurilor care sunt exceptate de raþionamentulmatematic: programul Helfgott ºi D. Platt(40.000 de ore-CPU) a validat conjectura.

Rezultatul lui Zhang a fost validat ºi va apãreaîn revista Annals of Mathematics. Soluþia lui Helfgott,care implicã o analizã a programului (poate chiaro replicare a calculului), este încã în stadiu deverificare; ea a fost „cu precauþie” validatã de T. Tao.



ªtiinþa, pparte aa cculturii

NNiiccoollaaee DDaabbiijjaa

s-aa nnãscut lla15 iiulie 11948,în ssatulCodreni,raionul CCãinari,RepublicaMoldova.Debuteazã ccupoezie îîn 11965.În 11966 sseînscrie llaFacultateade ZZiaristicãa UUniversitãþiide SStat ddin

Moldova, dde uunde eeste eexmatriculat îîn aanul IIII ppentru„activitate pproromâneascã” ººi eeste rreînscris îîn 11970 llaFacultatea dde FFilologie. ÎÎn vvolum, ddebuteazã îîn 11975,cu Ochiul aal ttreilea (Ed. CCartea MMoldoveneascã).Intensã aactivitate ppublicisticã ººi ppoliticã ((în 11998 eesteales ddeputat îîn PParlamentul RRepublicii MMoldova),înfiinþeazã ººi cconduce rreviste, „„lider dde ggeneraþie,animator aal rrenaºterii bbasarabene, rredactor-ººef aalsãptãmânalului Literatura ººi aarta, ccare aa iimpus ooconºtiinþã nnaþionalã” ((Mihai CCimpoi). NNumeroasepremii lliterare. DDintre vvolumele dde ppoezie ppublicate:Apa nneînceputã (1980), Zugravul aanonim (1985),Aripã ssub ccãmaºã (1989, cconsideratã ccea mmai bbunãcarte aa aanului), Mierla ddomesticitã (1992), Dreptul llaeroare (1993), Lacrima ccare vvede (1994), Libertateaare cchipul llui DDumnezeu (1997), Cercul dde ccretã

(1998), Cerul llãuntric (1998), Fotograful dde ffulgere(1998), Aºchii dde sstele (2002). AA ppublicat ººi mmai mmultevolume dde eeseuri: Harta nnoastrã ccare ssângerã (1999),La eest dde vvest (2001), Hoþii dde ssperanþe (2009) eetc.În 22009 ppublicã ((la EEd. PPrinceps EEdit, IIaºi) rromanulde mmare ssucces Tema ppentru aacasã, reeditat îîn 22010,2011, 22012.

O pprezentare mmai ddetaliatã aa llui NN. DDabija aapareîn nnumãrul ddin ddecembrie 22011 aal rrevistei.

BBaallaaddããPodul ppe ccare-aai ttrecut ffusese oo ccapcanã ––Pentru oo zzidire ssfântã îîmi ttrebuia oo AAnã;Jivina cce-oo ddresasem ssã sstea-nn ccealaltã pparte Þi-aa îînlesnit iintrarea, ffricoasã, îîn ccetate.

ªi þþi-aam zzidit sstatura îîn ppietre ººi ssãruturi, Iubita mmea, ccu ppãrul cca-nngãlbenite lluturi.Te îîmpãcaºi, ddeodatã, ccu ssoarta, nnefiresc,ªi mmã rrugai, nnebunã, mmai bbine ssã zzidesc.

Apusul îîºi ppurtase ddrapelele pprin ssânge.În ssuflet, cca-nntr-oo aapã, ººi-aacuma sse rrãsfrânge. ...Îngenunchez lla ttoate ppicturile sstângace: Toþi îîngerii ddoar þþie îîþi sseamãnã, ººi ppace!

În ttemplul mmeu dde rrime, nnu-ss ddecât ffals sstãpân, Tu-mmi sspui, uuitatã-nn ppietre, ccând pplec ººi ccând

rãmân...

Azi aaº ssfãrma ccetatea ººi oorice aamintire:S-oo ppot aavea-nnc-oo ddatã, mmãcar ppentr-oo zzidire.

(din vvol. Ochiul aal ttreilea, 1975)

BBoocceett ppeennttrruu MMeeººtteerruull MMaannoolleeAnã, AAnã,soarele ppe ccer ee-oo rranã.

Mãnãstirede iiubirevrui ssã-nnalþ, sspre ppomenire. Dar cce-nnalþ zziua, ccu ffalã, peste nnoapte sse ssprãvalã.

Anã, AAnã, lacrimã zziditã-nn sstranã.

Clopotele ggreu aasud, bat ººi nnu sse mmai aaud.

Anã, AAnã,soare-aascuns îîntr-oo bbroboanã.

Unde eeºti? Sub ccare ppiatrã?Sã tte ppot zzidi-nnc-oo ddatã.Lumea aastanu sse þþine:parcã nnu-ii cclãditã bbine.Se cclatinã-nn vvânt oorfanã.

Anã picatã ddin iicoanã.

...Eu, ccând vvãd ccã eea nnu vvine, prind ssã mmã zzidesc ppe mmine.Cerul þþipã-nntre ccupole: – MMaanole, MManoole!

(din vvol. Aripã ssub ccãmaºã, 1989)

13 mmai 22013, zzi dde ssãrbãtoarepentru tteoria nnumerelor

CCrriissttiiaann SS.. CCAALLUUDDEE

Lacrima AAnei

Yitang ZZhang

Harald HHelfgott



Poezie ffãrã ffrontiere

Is-aa sspus ffrate, aadãpost,prieten ccredincios, rrege,împãrat. El, ocrotitorul

tãcut, sfântul aureolat cu verdefrunziº, încoronat cu diademãde crengi, ºi-a acceptat cu

înþelepciune mereu egalã sieºi ºi uscãturile, ºifalnicele vârfuri, ºi armiile de necuvântãtoare, ºicântãtoarele, ºi sãlbãticiunile, ºi lacul cu nuferi, ºifloarea albastrã, ºi izvoarele la care vin sã se adapecãprioarele noaptea când licãresc pe boltã stele,iar în adânc de întuneric, pe pãmânt – ochi de jivinã.

Mãria Sa, Codrul, a fost asimilat în poeziapopularã ºi cultã a lumii, în poveste, dramaturgie, arteplastice, muzicã ºi dans, cu un personaj de tainã încare te poþi încrede, cãruia i te poþi destãinui la ceasde cumpãnã ori de preaplin de suflet: un alter ego încare ne regãsim chipul cel nevãzut, adevãratul nostruchip, pe care, spre a-l vedea, ochii nu-s de ajuns.

Ce alte nume mai poartã codrul? Pãdure, crâng,ca pentru a acoperi toate cele trei genuri de care ºtiegramatica limbii române. Femininul „pãdure” spunede frumuseþe, de singurãtate, de nostalgie,de mireasmã, de liniºte, de tihnã…

„Frumoasã eºti, pãdurea mea,/ Când umbra-iîncã rarã/ ªi peste crengi adie-abia/ Un vântde primãvarã.// Când strãlucesc sub roua grea/ Cãrãride soare pline,/ Frumoasã eºti, pãdurea mea,/ ªisingurã ca mine…”, scria poetul George Topîrceanu,atribuindu-i pãdurii tot greul singurãtãþii de care numaiomul ºtie cu adevãrat. Lui Eminescu îi este de-ajunso floare de crâng spre a-nþelege cum „astfel vieþile ºitinereþile/ trec ºi se stâng…” Poetul anonim, truditorulpãmântului, doineºte simþind asfinþitul vieþii, ca într-orugã de miresme fãrã tãmâieri ºi arderi: „Codrule,Mãria Ta,/ Lasã-mã în poala ta/ Sã mã culc cufaþa-n sus/ ªi sã dorm, dormire-aº dus,/ Iarã vântulmulcomit/ Va gândi c-am adormit/ ªi p’în tei varãscoli/ ªi cu flori m-o coperi.” (Text din arhiva IEF„Constantin Brãiloiu”, cules din judeþul Alba, 1935.)

În toatã literatura lumii, pãdurea, codrul, crângul,oricum i-am spune, nu este deloc o temã doar,ci un personaj în care omuluiîi place sã se rãsfrângã ca-nape adânci de oglinzi, el, trestiagânditoare, fragilã, încovoiatãsub toate adierile ºi viforele vieþii,omul, care ºtie cã schimbãtor enumai el, cã trecãtor e numai el,pe când codrul rãmâne cuminteadivinitate familiarã supusã larându-i ordinii acestui univers„cu turme, umbrã ºi bucate” ºi,’nalt deasupra, „cerul/ cu stelelefãclii”.

Cum aar ffi pputut rrãmâne iindiferent poetul„cel mai chemat s-aline din toþi ºi celmai teafãr” în faþa acestei blânde divinitãþi

care repetã cu fiecare nouã înviere prin râul verticalal sevelor, chiar dorul pãmântului de-a fi mai lângãcer? Dar noi cum am putea rãmâne surzi la versullui dezlegãtor de taine, vers sinonim cu limpezimea,cu firescul, cu armonia? Sã fie întâmplãtor cã,trecând adesea prin urbe, îmi pare cã-l zãrescieºind de la jurnalul Timpul pe cel care-a uitatde mult sã-ºi schimbe-n vreme anotimpul?Sã fie întâmplãtor cã, rostind cuvântul codru,îmi pare cã ºi oamenii în arbori se preschimbãcând printre ei cutreier, îi vãd cum râd, cum plâng,cum se-ncovoaie-n vreme cu/fãrã ploi sau vânt,îi vãd cãtând spre ’nalturi, ’nãlþându-se, cãzând…

Rostesc cuvântul lac, ºi ochii mi se umplu derai de flori de nufãr; rostesc cuvântul tei, ºi-mi cadepeste creºtet o ploaie de miresme; rostesc cuvântulplopi, ºi-n faþã-mi se deschide pustiu de nenþelesuri;rostesc cuvântul stea, ºi cerurile toate cu mãri destele vin, sã mã-mbie cu noapte pe largul drumullor de negrãit mister ºi ard, „ard depãrtãrilor pânã

ce pier…”; rostesc cuvântul om, aud cuvântul soarte;repet cuvântul om, aud cuvântul moarte; îngâncuvântul om, aud vorba iubire ºi cerul tot se frângede greu de nemurire: „O, cere-mi, Doamne, oricepreþ/ Dar dã-mi o altã soarte/ Cãci tu izvor eºti devieþi/ ªi dãtãtor de moarte;// Reia-mi al nemuririinimb/ ªi focul din privire,/ ªi pentru toate dã-miîn schimb/ O oarã de iubire.” Cum sã înþeleg însãrefuzul Preamilostivului: „Tu vrei un om sã te socoþi,/Cu ei sã te asameni?/ Dar piarã oamenii cu toþi,/S-or naºte iarãºi oameni.// Ei au doar stele cu noroc/ªi prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, niciloc/ ªi nu cunoaºtem moarte.// ªi, pentru cine vreisã mori?”

Mã-ntorc la vorba codru ca ºi cum aº intraîntr-un regat de tainã ce m-a ºtiut cândva: „Codrule,codruþule,/ Ce mai faci, drãguþule,/ Cã de cândnu ne-am vãzut,/ Multã vreme a trecut…”

ªi deodatã mã ajung „marea ºi cu râurile,/Lumea cu pustiurile,/ Luna ºi cu soarele,/ Codrul cuizvoarele”, iar „Peste vârfuri trece lunã,/ Codru-ºi batefrunza lin,/ Printre ramuri de arin,/ Melancolic cornulsunã...”

Da, Mãria Sa, Codrul, ºtie cã veºnicia-i este

arvunitã implacabilei legi a marii treceri, dar el nici serevoltã, nici se plânge, ci se leagãnã doar aºa cumpruncul inocent se lasã legãnat pentru dulcele somndin a cãrui trezire, în vreme, la capãt, l-aºteaptã„Nu moartea, ci altã poveste”…

Numai omul, schimbãtor, în ireversibila lui trecere,îºi raporteazã anotimpurile la marele spectacol înpatru acte, care, simplificat pânã la esenþã, s-artraduce blagian astfel: „Copilul râde:/ înþelepciuneaºi iubirea mea e jocul./ Tânãrul cântã:/ jocul ºiînþelepciunea mea e iubirea./ Bãtrânul tace:/ iubireaºi jocul meu e-nþelepciunea”.

ªi ttotuºi, „„actele” aacestui jjoc de-a iubirea-înþelepciune rãmân patru: înmugurirea,înflorirea, rodirea, culesul-desfrunzirea.

Codrul le cuprinde pe toate deodatã. El esteun atotputernic pater familias de neamuri mii, un„împãrat slãvit” a cãrui singurã menire pare sã-i fieaceea de a-l sluji pe neajutoratul, pieritorul, veºnicschimbãtorul om – inventatorul securii, al focului,al armelor pentru toate felurile de vânãtoare întrudesãvârºita artã a distrugerii. Ca orice pater familias,codrul a dat nume fiecãrui membru al marelui sãuclan: brad, stejar, gorun, molid, fag, plop, mesteacãn,alun, tei, salcâm, salcie, zarzãr, mãr pãdureþ, trestie,lãstun, mierlã, sturz, privighetoare, cuc, vrabie,cãprioarã, lup, urs, jder, mistreþ, vulpe, cocoº

de munte, fazan, furnicar, ciupercuþã, floare albastrã,mur, ram, frunzã… elemente-simbol cu care omul seconfundã pânã la identificare. La rândul sãu, fiecareelement din care se compune codrul are povesteasa: Plopii par suflete veºnic tremurate… Dar cinepoate înþelege, dacã nu omul, tremurul de sufletal îndrãgostitului trecãtor pe lângã plopii fãrã soþ?Cine, dacã nu omul, poate înþelege „graiul” plopilor:„Azi-noapte-am stat de vorbã cu plopii/ ªi cu vântul.../Mã cunoºtea ºi vântul,/ Mã cunoºteau ºi plopii,/Mã cunoºteau din vremea/ Când colindam pãmântul/Cu gândul/ ªi cu ochii pe harta Europei.// ªi mi-amadus aminte de ce-aº fi vrut sã fiu –/ Un plop cese ridicã spre cer/ ªi-un vânt grãbit,/ Ce-nconjurãpãmântul mereu.../ ªi-ntr-un târziu/ M-am cãutatpe hartã,/ Dar nu m-am mai gãsit”, zice Minulescu,iar Arghezi, contemplativ: „Din plopul negru sfãrâmatîn aer,/ Noaptea pe ºesuri se destramã linã,/ Lanesfârºit,/ Ca dintr-un fir de caier/ Urzit din fire albe deluminã…”, în vreme ce la ªt.O. Iosif „Pustie-i pãdureade cânturi,/ Eu trec prin pãdure ºi cânt,/ O groazãde gânduri m-apasã,/ Tot sufletul meu e un gând”.

Acum, pe harta Europei se zice cã am cam fi ºinoi de gãsit… Numai de nu ne-am sfãrâma precum

noaptea pe ºesuri…Numai de n-am uitade cânt printre atâteagânduri fãrã rost…

Pentru MihaiCodreanu, sonetistuldin „dulcele târg alIeºilor”, cel care n-avãzut lumina decât cuochii sufletului, plopuleste „o sobrã maiestatevibrând în tãcere,/ înviu concert de râsete-nsurdinã”, când omul

se prinde în râs sau înfiorându-se de jale „din vârfde crengi ºi pân’ la rãdãcinã”, când e de lacrimiomul nãpãdit. Dar cine sã spunã jalea copacilorfãrã pãdure ajunºi stâlpi între stâlpii din cetate,lemn de foc în vetrele rapace? Cine sã înþeleagãpacea din umbra gorunului de la margine de codruîn al cãrui trunchi creºte „cu fiecare clipã care trece”poate chiar sicriul nostru?…

Copacul ccel mmai ddrag, cel mai cântat,cel mereu verde, cel „ucis” precum prunciiîn noaptea „uciderii pruncilor” întru bucuria

Naºterii Pruncului, copacul acela ca o turlã debisericuþã de lemn din Maramureº, piramidã verticalãcare nu ºtie despre moarte decât c-ar fi un cânteccu lerui-ler când steaua sus rãsare, este purtãtorde luminã ºi cu luminã ne umple ochii când albezãpezi aºtern peste pãmânt mantie de liniºti,iar, la gâtul bidiviilor înhãmaþi la sãnii, prin stepelecu iarbã de sidef, „râde pân’ la lacrimi clopoþelul”…Doar brazii bãtrâni se frâng de urgia furtunii sau sunttãiaþi, „fiindcã fac prea multã umbrã” (precum Iorga,bradul cel mai falnic din codrul istoriei româneºti…).

La Eugen Ionescu, Macbett, din piesa cu acelaºinume, se considerã de neînvins de niciun om nãscutdin femeie, dar simte cã va fi învins doar cândpãdurea va înainta spre el ca pentru atac. ªi pãdureaa înaintat: fiecare oºtean purtând în vârful armei oramurã de copac – tulburãtoare ºi de neînvins pãdurede simboluri, trimiþând la înfruntarea dintre Mirceaºi Baiazid, când cel dintâi ºtie cã „râul, ramul” îi suntprieteni. Câtã diferenþã însã între Macbett ºi Mircea,între ucigaºul, învingãtorul lui Macbett – Macol,ºi Domnul Mircea: „N-avem oºti, darã iubirea demoºie e un zid/ Care nu se-nfioreazã de-a ta faimã,Baiazid”, zice Domnul român, în vreme ce la Ionescu,personajul învingãtor, Macol, rãspunde uralelormulþimii care-l divinizeazã, sperând cã paradisulînsuºi va coborî pe pãmânt, cu un discurs terifiantde la care ºi Nero ar fi avut multe de învãþat…

Mãria SSa, CCodrulPPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU



Poezie ffãrã ffrontiere

Profesor uuniversitar lla FFacultateade FFilosofie, Vasile Tonoiu, membru titularal Academiei Române, autor al multor studii

de specialitate, cu un deosebit ecou în rândurileoamenilor de ºtiinþã, precum ºi al unor volumeapãrute recent, Laudã icoanei (2011) ºi Apropieriinsolite – schiþã de idei (2012), ambele tipãritela Editura Academiei Române, cultivãcu acelaºi succes ºi creaþia literarã.

Amintesc doar câteva dintre lucrãrile salecu un caracter estetic apãrute în ultimii ani:Rotund cu falii, Reverii lucide ºi aporii ludice,Mãºti ºi oglinzi, O sutã ºi una de povestiritrãsnite, care s-au bucurat de o bunã primireîn rândurile literaþilor români ºi al criticilor.

Ultima din serie se intituleazã Bucuriivindecate ºi a fost tipãritã de Editura Semne,Bucureºti, în 2012.

La începutul lecturii, am considerat cã,trecând de la forma de exprimare filosoficã,la cea liricã, parcurgerea poeziilor saleîmi va fi mai uºoarã.

Dar apoi, pe mãsurã ce înaintam, amînþeles cu uimire cã nu se schimbaserã preamulte în gândirea lui abstractã: ea a rãmasla aceeaºi formã de vârf de piramidã egipteanã,doar aranjamentul cuvintelor a devenit mai sugestivºi mai vioi.

Acumulând o bogatã experienþã de cititorde poezie clasicã ºi modernã, autorul utilizeazão diversitate de forme de exprimare, de la încifrareatip Ion Barbu, la topica specificã lui Tudor Arghezi,alunecând uneori peste fruntea creaþiilor populareºi pânã la unele ecouri din lirica lui Mihai Eminescusau a lui Vasile Voiculescu – toate acestea îmbinateca într-un recipient bine dozat (din laboratorulde gândire al filosofului), dând naºtere unei cãrþiaparte în lirica româneascã.

Mã refer la subtila îmbinare dintre lirism ºigândirea abstractã, la conciziunea exprimãrii ºisugestiile unor versuri, la suspansuri bine dozate,astfel încât, dupã finalul unor poezii, cititorul rãmâneo vreme gânditor, cu o valenþã a reflecþiei deschisã,completând cu propria-i fantezie ideile exprimatedoar parþial de autor.

Am încercat sã aleg câteva exemple, fãrãa avea pretenþia cã voi epuiza mulþimea de sensurifrumos orânduite în aceastã carte.

Volumul se deschide, sugestiv, cu un citat dinRainer Maria Rilke: „Nu pot lucrarea sã-mi pricep,/simt, totuºi: stã-mplinitã-aparte./ Dar, cu privirea-n

altã parte,/ vreau iar ºi iarãs-o încep”, continuând, cumnu se putea mai firesc, cuun dialog al filosofului poetcu divinitatea: „Ce crâncenºi savant ºi straniu cânt/e calculul vieþii pe pãmânt!//Visez la un metacalculatorîn stare/ sã computeze calcululîn mare/ de unde sã ne naºtemiar/ poate mai norocoºi la zar,/la ADN ºi la abecedar”(Calculul Domnului, p. 7).

Folosirea unor termenimoderni, alãturi de alþii,din lirica tradiþionalã, oferãun fel de testament moralal creatorului (diferit gândit ºialtfel scris decât Testamentul

lui Tudor Arghezi), sugerându-ni-se apropierea deevoluþia contemporanã a ºtiinþei ºi a creaþiei poetice.

Apoi, o alunecare Moldoveneascã spre romaneleistorice ale lui Mihail Sadoveanu: „Singurãtãþi de apevechi/ pe care Sadoveanu le umblase/ prin cãlimãricu pana moale/ prietenesc blajine la urechi/ devisãtori închiºi în case/ cu aerul stãtut ºi goale” (p. 9).

Observãm oo aapropiere dde ttermeni, într-otopicã aparte (aerul este „stãtut” ºi casele„goale”), fãcându-se un acord simultan,

raportat la douã cuvinte diferite.În continuare, drumul creaþiei

pare imprevizibil, de la clasicila moderni – ºi premoderni,anunþat încã din titluAntemodernitãþii mele post:„Savant codificatã palimpsest/ vechea mea locuinþãpostmodernã/ se reveleazã ochiului din Vest/ luminãviitoare trasã-n bernã:/ E închisoare, e ºi adãpost//antemodernitãþii mele post –” (p. 10).

Astfel aº putea decupa analiza întregului volumal lui Vasile Tonoiu, cu mari surprize de virtuozitateliricã ºi cu grãbite parcurgeri tematice, printr-ocombinaþie aparte, care ar deveni repere de studiupentru mulþi poeþi români contemporani.

Iatã, mai spre sfârºitul volumului: „La lemnulnelucrat în stare pu / vruºi sã te-ntorci dupã dorinþetoate/ crezând cã, cine ºtie, se mai poate/ sãfii, în cele zece mii de lucruri,/ un Tu/ de caresã te bucuri” (Precipitare de neophytos, p. 89).

Se poate interpreta cã acel pu (scris italic)este neterminatul de la pur, joc de cuvinte doarca sã rimeze cu Tu.

O scenã liricã, puþin ironizatã, cu trimitericoloristice la un tablou: „Eu lucram în faþa mãrii/bleumarinã/ cu penelul unduios// ea, o fostã balerinã/mai încoace gospodinã/ ºi din când în când creºtinã/scutura ºarpele scãrii/ cu momeli-bodogãneli”(Când lucrãm în faþa mãrii, p. 96).

Mai încolo, o revenire parcã la Testamentul iniþial:„Atenþie, cad cuvinte!/ Scria clar pe româneºte/Ochiului care citeºte;/ Însã nu luã aminte/ ªi cuvintelecãzurã/ Din calota glaciarã/ Pe calota-i cranianã./Iar apoi direct în gurã./ Rãget suplu de ghepard/Îi strãpunse nas ºi gât/ Cã mai zise doar atât:/ Tatã,nu vezi cã eu ard!” (Tatã, nu vezi cã eu ard!, p. 146).

Aici copilul sugereazã cuvântul,iar tatãl este creatorul.

Regret ccã nnu mmai ssuntprofesor aactiv, în faþaunei clase de filologie, unde

volumul prietenului meu filosof mi-arfi oferit o frumoasã cãlãtorie printretainele sale stilistice.

Bucurii vvinndecateIIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

Sã rrevenim lla ppãdure, ccu nnorodul eei ddenecuvântãtoare. Iatã ursul, simbol al forþei,vulpea – viclenia, iepurele – eternul învins,

eterna victimã, vulturul – tãriile vãzduhului, seteade zbor, cãprioara – graþia, fragilitatea, cerbul – falapurtãtorului de coroanã: „Trãia odatã-ntr-o pãdure/Un moº bãtrân ºi baba lui,/ Trãiau sãraci ca vai de

lume/ În întunecimeacodrului./ (…)/ DarDomnul se-ndurã debabã/ ªi-un pui decerb i-a dãruit,/ Un pui de cerb cu stea în frunte/Gonit din codru ºi rãnit./ L-a sãrutat pe fruntemoºul,/ Miloasa babã l-a spãlat,/ L-au îngrijitcu grijã mare/ ªi cerbul mi l-au vindecat…/ Erafrumos ºi blând sãrmanul,/ Zburda mereu dinloc în loc,/ Venise ca o vrajã nouã/ De tinereþe ºinoroc. (…)// Dar într-o zi trecu pe-acolo/ Feciorulunui împãrat,/ Cu ceatã de curteni, cu arcuri/ªi cu ogarii la vânat:/ – Dã-mi mie cerbul tãu,bãtrâne,/ Îþi dau pe el tot ce doreºti/ Îþi dau averiîmpãrãteºti/ ªi ranguri cât pofteºti./ – Nu-mitrebuie averi ºi cinste,/ Sunt prea bãtrân sãle primesc,/ Dar dacã vrea sã vinã cerbul,/Eu, bucuros vi-l dãruiesc… (Sã nu ne grãbimsã-l acuzãm pe bietul moºneag de servilism: ºtieel ce ºtie, cã doar va fi învãþat „graiul” pãduriiorotitoare!) „Atunci, minune fãrã seamãn,/Întreaga lume ce vãzu?/ Vãzu cum cerbul dã dincoarne/ ªi parcã zice: Nu vreau! Nu!/ Nu vreausã vin la curtea voastrã/ Deodatã cerbul a grãit,/Tu mã doreºti ca pe-o podoabã,/ Ei sufletulmi l-au dorit./ La curtea voastrã-aº fi o fiarã,/O jucãrie pentru proºti;/ În viaþa lor sunt o luminã/Pe care tu n-ai s-o cunoºti.” (…)

Câtã deosebire între poveºtile duiosmoralizatoare din vremea copiilor care vom

fi fost ºi violenþa, vulgaritatea dinceea ce astãzi trece drept povestemodernã în care cei buni par infinitmai rãi decât rãii…

Unde sunt brazii ºi pãltinaºii,pãsãrelele mii ºi stelele fãclii –nuntaºi solemni la logodnaciobãnaºului mioritic cu fatade crai?... Unde „mistreþul cu colþide argint” – himera care-l vapreschimba pe vânãtorul prinþ

din Levant în vânat, rãpus la ceasul când peste creºtete scapãtã luna?...

De ddincolo dde sscãpãtat dde ttimp, ne ajunge iar ºi iar sunet de corn: „Maibine ia cornul ºi sunã întruna,/ Sã suni pânã mor pe sub cerul senin./Atunci scãpãtã peste creºtete luna/ ªi cornul sunã,/ Însã foarte puþin...”

Doar Poetul-nepereche se întreabã încã prin fiecare dintre noi: „Mai suna-vei,dulce corn,/ Pentru mine vreodatã?// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, totmai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte…”

Temãtor, Nichita Stãnescu, simþind venirea toamnei, îi cere iubitei:„Acoperã-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac/ sau, mai bine, cu umbra ta”.

René Guy Cadou, poetul francez care n-a durat sub soare decât treizeci ºiunu de ani: „Noaptea peste mine vine/ cu rai de flori de crâng ºi-ngenunchiat/pãmântul mi-e în rouã îmbrãcat.”

Paul Verlaine: „ªi-n vântul rãu/ Mã las ºi eu/ Când mã poartã,/ De ici colea,/Asemenea/ C-o frunzã moartã”.

Ana de Noailles, brâncoveanca rãsfãþatã a Parisului literar: „Pãdurea caremi-a fost/ Alean ºi-mpãrãþie/ Va rãspândi în aer parfumul meu uºor,/ Iar întristeþea surdã a lumii, ºi târzie,/ Voi încrusta amprenta din sufletu-mi de dor”…Ei, da, ºtia de românescul dor contesina care nu prea voia sã ºtie de România…

Cât despre Marin Sorescu, este atât de limpede vechea lui înþelegere cucodrul! Altfel cum ruga aceea: „Codrule, dã-mi o frunzã de sus,/ pentru luminãºi pentru tinereþe/ ºi pentru viaþa care nu moare.// Codrule, dã-mi o frunzãde jos,/ pentru întuneric ºi pentru bãtrâneþe/ ºi pentru moartea care nu învie.//Noi ne-am scris sufletul pe frunze./ Codrule, dã-mi toate frunzele tale,/ sã cântcu ele./ Sau mai bine cântã tu ºi cu sufletul meu.”

O cânta vreodatã cineva ºi cu sufletul nostru?

Desen dde NNicolae ((Cucu) UUreche



Pe AArgeº îîn jjos...

Muzeul GGoleºti a fostînfiinþat în anul 1939,prin Legea nr. 296/7

iunie, promulgatã prin decretregal semnat de Carol al II-lea. Iniþial, s-a numit„Muzeul Dinicu Golescu”, patrimoniul muzealcuprinzând ansamblul memorial al boierilor Goleºti,format din: Conacul Goleºtilor, ªcoala SlobodãObºteascã, Foiºorul de pazã, Bolniþa banului RaduGolescu, Baia turceascã, dependinþele conacului,în care au fost amenajate Secþia Etnografia ºi Artapopularã din judeþul Argeº ºi Secþia Istoria Goleºtilor.

Titulatura Muzeul Viticulturii ºi Pomiculturii-Goleºtia fost stabilitã prin Legea nr. 311/2003. Instituþia esteamplasatã în oraºul ªtefãneºti, judeþul Argeº, stradaBanul Radu Golescu, la km 11 pe DN 7 Piteºti-Bucureºti, pe o suprafaþã de 14 ha, unde patrimoniulmuzeal este structurat în douã mari muzee:Secþia Aer Liber ºi Secþia Istorie–Etnografie.

În 1966, ca urmare a demersurilor ºi iniþiativeiunor reputaþi cercetãtori etnografi (Boris Zderciuc,Valeriu Buturã, Georgeta Stoica, Paul Niedermaier,Gheorghe Focºa, Ion Vlãduþiu, Cornel Irimie,Constantin Iliescu, Ion Chelcea ºi alþii), la MuzeulGoleºti s-au pus bazele unui muzeuetnografic în aer liber, a cãrui tematicãtrebuia sã reflecte cele douã ocupaþiide bazã ale românilor: viticulturaºi pomicultura.

Proiectul viitorului muzeua fost elaborat de arhitectul PaulNiedermaier. Patrimoniul iniþial trebuiasã cuprindã 12 gospodãrii depomicultori, 12 gospodãrii de viticultoriºi construcþii specializate, respectiv:12 poverne, 16 crame, 8 cuptoare deuscat prune, 9-11 adãposturi pentrupaza viei, 3 gospodãrii sezonierepentru paza viei ºi diferite elementedecorative auxiliare.

Primul criteriu al reprezentãriiexpoziþionale l-a constituit reflectarea specificuluifiecãrei provincii istorice, coroborat cu criteriulgeografic al zonelor de provenienþã, stabilindu-segrupajele care sã sugereze organizarea diferitelortipuri de sate: satul de drum, caracteristic zonelordeluroase subcarpatice cu diferite profiluri de uliþe,satul de drum rectangular din zona de câmpie, satulde drum relativ ordonat, caracteristic Transilvaniei,forma veche a satului de drum din aceeaºi provincieºi satul de tip împrãºtiat.

Ansamblurile gospodãreºti trebuie sã aibã aspectveridic, sugerând, unde este cazul, raportul între loturiconstruite ºi neconstruite, rezervându-se o partedintre loturile neconstruite pentru a putea fi folositela extinderi ulterioare, celelalte urmând a forma zonetampon, sau a permite vederea liberã spre dealuri.De asemenea, s-a stabilit ca fiind necesarã creareaunor perdele plantate de pomi fructiferi, care sãizoleze optic diferite grupuri de gospodãrii, arboriiobiºnuiþi fiind rari ºi doar în interiorul gospodãriilor.De asemenea, s-a prevãzut a fi fãcute umpluturilocale, care sã formeze movile fireºti pentruamplasarea locuinþelor semi-îngropate.

La bbaza hhotãrârii dde îînfiinþare a acestui muzeu,la Goleºti, s-a aflat rolul important al celordouã ocupaþii în viaþa economicã a României,

în general, dar ºi pe teritoriul judeþului Argeº.Numeroase descoperiri arheologice ilustreazãfolosirea fructelor ºi strugurilor ca hranã a omuluipaleolitic, începuturile culturii viþei de vie ºi pomilorfructiferi fiind identificate în Neolitic: la Radovanus-au gãsit urme ale folosirii fructelor de nuc, prun,alun; la Pietrele, judeþul Giurgiu, au fost descoperitealune carbonizate; în judeþul Argeº, corzile de viþãde vie erau folosite la legarea snopilor de stuf,folosiþi la acoperiºuri.

În epoca geto–dacicã, au crescut permanentsuprafeþele cultivate cu viþã de vie, îmbogãþireaaristocraþiei favorizând relaþiile comerciale cu coloniilegreceºti care valorificau vinurile mai dulci, apoi cucoloniile romane. Consemnãri scrise despre

consumarea vinului la geto–daci întâlnim în lucrãrileunor scriitori antici: Diodor din Sicilia, care vorbeºtedespre vinul bãut în cupe de argint ºi aur, dar ºi înpahare de corn ºi lemn; Strabon, care menþioneazãhotãrârea lui Burebista de a tãia viile ºi a-i învãþape daci sã trãiascã fãrã vin etc.

În epoca romanã, cele douã ocupaþii, viticultura ºipomicultura, cunosc o remarcabilã dezvoltare, aspectilustrat de originea latinã a unui numãr însemnatde nume ºi soiuri de pomi fructiferi ºi viþã de vie.

Extinderea suprafeþelor cultivate, perfecþionareauneltelor ºi instalaþiilor de prelucrare (vase de lemntronconice pentru cãlcatul strugurilor, teascuri de maridimensiuni cu bârnã orizontalã ºi ºurub), emisiunilemonetare ale lui Traian, în 112, ºi Decius (249-251),în care apare ºi strugurele alãturi de spicul de grâu,altarele votive închinate divinitãþilor protectoare,numãrul mare al amforelor greco-romane ºi locale –toate acestea ilustreazã o semnificativã dezvoltarea viticulturii în aceastã perioadã.

Perioada migraþiilor ne oferã informaþii mai puþinample, dar care subliniazã ponderea însemnatãa celor douã ocupaþii în existenþa strãmoºilor.În schimb, în Evul Mediu, sunt bogate sursele

de informare: consemnãri ale cãlãtorilor strãini,zapise, acte de stãpânire, documente comerciale,scrieri ale cãrturarilor. Se continuã extindereasuprafeþelor cultivate, iar stãpânirea asupra acestoraaparþine domnitorilor, boierilor, mãnãstirilor, darºi þãranilor.

Practicarea vinãriciului, o dare care se cuveneadomnitorului ºi din care acesta putea ceda o parteBisericii sau altor beneficiari, este un argument istoricmajor în evaluarea viticulturii ca ocupaþie de bazãa românilor. Mulþi domnitori dãruiau mãnãstirilorcantitãþi însemnate de vin: Mircea cel Bãtrân, la 1408,dãruia 10 butoaie cu vin Mãnãstirii Cozia ºi, în 1409,douã buþi cu vin, anual, Mãnãstirii Strugalea, danieîntãritã, în 1464, de Radu cel Frumos.

Vinurile pproduse îîn ÞÞara RRomâneascãerau comercializate în Transilvania, DelChiaro arãtând cã aceastã provincie „se

îndestuleazã din Valahia cu cele mai bune vinuri albeºi roºii, cu gust delicat ºi sãnãtos pentru stomac”.Vinurile din Þara Româneascã, mai uºoare ºi maiieftine, sunt achiziþionate de Braºov ºi Sibiu, nu doarpentru consumul intern, ci ºi pentru export în Europa,Transilvania fiind un antrepozit al vechilor podgoriiromâneºti din Mehedinþi, Gorj, Vâlcea, Dolj, Muscel,Argeº, Prahova, Buzãu. (Cãlãtori strãini prin ÞãrileRomâne, vol. VI, Ed. ªtiinþificã, 1980, p. 208.)

Dupã 1848, suprafeþele cultivate cu vie au crescutsemnificativ, Muntenia ºi Oltenia înregistrând, îna doua jumãtate a veacului al XIX-lea, producþii maimari decât Moldova, primele judeþe producãtoare devinuri, fiind, în ordine, Dolj, Ilfov, Romanaþi, Mehedinþi,Gorj, Fãlciu, Tecuci, Covurlui, Tutova ºi Iaºi.

Între anii 1898-1906, filoxera a redus suprafeþelecultivate cu viþã de vie la 48.810 ha, douãzeci de animai târziu acestea crescând de aproape ºapte ori.

Zonele Argeº ºi Muscel, asemenea celorlalte zoneromâneºti, au fost cultivate cu vie ºi pomi fructiferidin timpuri strãvechi, cele mai vechi dovezi proveninddin Cultura Gumelniþa, de la Teiu, de la locuitorii geþi

ai aºezãrii de la Cetãþeni, din Curtea de Argeº,de la necropola hallstattianã, din podgoria de laªtefãneºti (resturi de amfore de producþie localã).Documente scrise, care se referã la viticulturã,provin din secolul al XVI-lea.

Un dicþionar istorico-geografic, apãrut la Basel,în anul 1752, noteazã: Piteºti, mic oraº din Valahia,în împrejurimile cãruia se produce un vin care nu estemai prejos de cele mai bune vinuri din Europa. Crizafiloxerei a dus la înfiinþarea, în 1893, a unei pepinierede viþã de vie, pentru ca viticultorii sã-ºi poate refaceviile devastate.

În anul 1907, la Piteºti se constituie SocietateaAgricolã de Viticulturã, care editeazã propria sarevistã, Podgoreanul, iar în anul 1919 aici seînfiinþeazã prima cooperativã viticolã din România.Importanþa regiunii ªtefãneºti pentru viticulturã estesubliniatã ºi prin faptul cã aici este creatã, în anul1959, Staþiunea pentru cercetare–dezvoltarepentru viticulturã ºi vinificaþie, de care aparþineºi un combinat de vinificaþie. La ªtefãneºti se producvinurile albe: Sauvignon, Riesling italian, Feteascãalbã, Feteascã regalã, Pinot Gris, Aligote,

Muscat–Otonel, TãmâioasãRomâneascã – cel mai cãutatvin al podgoriei, consideratpatrimoniu naþional, acesta fiind celmai vechi soi cultivat în podgorie.

Începând ccu ssecolul aal XXV-llea,viile din satele muscelene eraustãpânite de domnie, alãturi

de mãnãstiri, boieri ºi þãrani. Dintrevoievozi, îi menþionãm pe Radu celFrumos (vii la Topoloveni), Pãtraºcucel Bun, Radu de la Afumaþi, GavrilMovilã, Radu ªerban, MateiBasarab, Constantin Brâncoveanu.

Despre vinul din Argeº, Paulde Alep consemna, în secolul al

XVII-lea, cã „aici se face un vin dulce ºi este celmai bun din toate vinurile fãcute în Þara Românescã”.

Toate aceste mãrturii istorice au justificat alegerealocalitãþii ªtefãneºti ca loc al dezvoltãrii, în 1966,a Muzeului Viticulturii ºi Pomiculturii din România,secþie în aer liber a Muzeului Goleºti–Argeº.Concepþia tematicã urma sã valorifice un patrimoniureprezentativ pentru cele douã ocupaþii, ilustrândcivilizaþia þãrãneascã din secolul al XIX-lea,în întreaga ei complexitate.

Gospodãriile aduse din zonele viticole ºi pomicole,grupate pe provincii istorice, al cãror amplasamentcorespundea conturului geografic al hãrþii României,cuprind construcþiile, instalaþiile ºi uneltele, întregulinventar gospodãresc ºi ocupaþional specific zoneide provenienþã.

Conceput ca un sistem unitar, satul de la Goleºtiºi-a constituit propria vatrã, în care locul central îlocupã biserica (Drãguþeºti, Argeº, 1814), apoi ªcoalasãteascã (Comãneºti, Bacãu, 2/4 sec. XIX), primãria(Hârseºti, Argeº, 1910-1911) ºi hanul (Poseºti,Prahova, 1860). Au urmat atelierele meºteºugãreºti:de olar, din Coºeºti–Argeº, ºi de fierar, din Prahova,precum ºi moara cu roatã, din Musteºti–Arad.

Situate în vecinãtatea livezilor de pomi fructiferi ºia loturilor de viþã de vie, construcþiile ºi adãposturiletemporare se constituie într-un sector specializat,de o parte ºi de alta a drumului care strãbate satul,cuprinzând pimniþe, conace de deal, poverne, unteasc cu ºopru ºi cruci de piatrã ce strãjuiau, cândva,podgoriile ªtefãneºtilor. Pimniþele sunt construite,în general, din lemn de stejar, dar sunt ºi din bradsau de plop (crama Popeºti–Vrancea, datatã 1800).În ordinea vechimii, pimniþele aflate în muzeu sunt:Muscel–Podgoria (1707), Mehedinþi (1794),Glodeni–Gorj (1796), Prahova (1801), Dâmboviþa(1822). Ele au temeie de stejar, arareori din bolovani,ºi acoperiº din ºiþã sau ºindrilã.

Muzeul NNaþional aal VViticulturii ººiPomiculturii, GGoleºti - AArgeº

FFiilloofftteeiiaa PPAALLLLYY

Gheorghe IIordache-GGolescu Constantin DDinicu GGolescuNicolae GGolescu



Pe AArgeº îîn jjos...

Construcþiile ddin ppodgorii pentru pãstrareautilajului viticol, ca ºi cele pentrufermentarea ºi pãstrarea vinului, au apãrut

ºi au evoluat în timp, odatã cu extinderea plantaþiilorºi îndepãrtarea lor din gospodãrii. Ele au fostdublurile acestora în zonele viticole mai vechiºi mai importante, cum a fost cazul în zona Huºilor,Iaºilor, în podgoria Odobeºtilor, în Gorj, Vâlcea etc.

În Gorj, unde au primit un pronunþat specific zonal,aceste construcþii s-au numit pimiþe, pimniþe, ca ºicele din temelia caselor, foarte frecvente în zonã, caîn zonele învecinate. Una dintre cele mai interesanteeste pimniþa cu boltã, al cãrei acoperiº este realizatdin bârne orizontale, aºezate în trunchi de piramidã(numit local în burduf), bârnele laterale de la nivelulsuperior, ca ºi temeiele paralele fiind cu un metru mailungi decât celelalte, cu capetele susþinute de stâlpiciopliþi. Peste bârne, se fixeazã poduri cioplite cusecurea, sau scânduri mai groase, întregul acoperiºfiind din corzi uscate de viþã de vie, aºa cum estepimniþa din Dobriþa–Dolj. Având acoperiºul solidºi uºile masive, bine zãvorâte, pimniþele construitepe dealurile cu vii sau livezi adãposteau, întregulan, butoaiele cu vin, în gospodãrie fiind aduse,periodic, cantitãþi mici de bãuturã.

Lucrãrile din podgorii începeau primãvara,cu dezgropatul viilor, continuau cu tãiatul, cotoritulsau copcitul, legatul, sãpatul, stropitul, plevilasau tãiatul corzilor ºi se încheiau, toamna, cuculesul ºi îngropatul viilor. Pentru tãiatul corzilorºi al ciorchinilor de struguri, cosoarele s-aufolosit încã din vremea dacilor, fiind cunoscutedouã tipuri: cosor fãrã secure ºi cosor cusecure. Dacã primul tip, de dimensiuni micisau mijlocii, a fost rãspândit pe întregul teritoriuromânesc, al doilea tip a cunoscut douãvariante: cosorul lung, puternic curbat, armatcu o secure micã, ºi cosorul cu lamã latã ºisecure mare, asemãnãtoare unei arme de luptã.

Cercetãrile de teren au ilustrat o frecvenþãmai mare a primei variante în Câmpia Dunãriiºi Dobrogea, în zonele cu via oloagã, a douavariantã fiind rãspânditã în Transilvania,îndeosebi în podgoriile sãseºti, asemãnãtoarecu cele din þãrile vest–europene.

Culesul viei, un moment important,presupune existenþa unui inventar complex:gãleþi de lemn, coºuri din nuiele sau scoarþã decireº, cofe sau doniþe, în unele zone din Transilvaniafolosindu-se vase speciale, de formã tronconicã,prevãzute cu curele sau cu o ureche prin carese introducea un bãþ, pentru transportarea lorla ciuberele sau hârdaiele cu douã toarte, aflatela capãtul rândurilor. În aceste vase, strugurii semustuiau cu mustuitorul. În gospodãrii sau la crame,strugurii mustuiþi se turnau în zãcãtoare, din mustuldenumit rãvac obþinându-se vinul cel mai bun.

Cel mmai vvechi pprocedeu dde sstoarcerea strugurilor mustuiþi îl reprezintã cãlcareaîn cãlcãtor (un trunchi scobit cu o gurã de

scurgere a mustului), urmat de linul din împletiturãde nuiele sau din doage. Linurile din Drãgãºani ºiTeleorman sunt remarcabile prin elementele de decor,capetele de cal, ca ºi moldele în care se scurgeamustul. În schimb, linurile din Gorj, numite þarcuricu corfe, sunt confecþionate din nuiele împletite,lemn de stejar sau plutã, iar cele din Vrancea,monumentale, au pereþi din ºtacheþi de lemn. A urmatzdrobitorul, apoi, presa sau teascul, cea mai vechemenþiune documentarã datând din 25 august 1443,în care se face referire la teascul unei vii de lângãCetatea Neamþului, document care ilustreazãexistenþa acestor instalaþii în podgorii, ºi nu îngospodãrii, aºa cum existau în Transilvania.

Instalaþiile cele mai performante pentruprelucrarea strugurilor sunt teascurile, care auevoluat de la teascul cu pene de lemn, întâlnitîn podgorii din Drãgãºani, Huºi ºi Vaslui, caracteristicantichitãþii greco–romane, la teascul cu pene ºi ºurub,specific Argeºului, teascul cu un ºurub central delemn (ulterior, din metal), întâlnit în toatã þara, teasculcu douã ºuruburi (Drãgãºani ºi Huºi), teascul cuºurub într-o parte, teascul cu pârghie ºi ºurub,teascul cu lanþ, teascul cu ºurub ºi urs, întâlnit,îndeosebi, în Transilvania, la marii proprietari de vii.

Mustul colectat în curãtoare se punea în buþisau poloboace închise cu cepuri de lemn; dupãterminarea procesului de fermentare, urma rãvãcireasau tragerea vinului într-un alt vas, drojdia devenindmaterie primã pentru fierberea în velniþe (poverne)

ºi obþinerea rachiului de drojdie.Vasele pentru depozitarea vinului ºi þuicii au

forme ºi mãrimi diferite, cele mai vechi fiind strânseîn cercuri de lemn, iar cele de mari dimensiuni fiindinstalate pe loc, înainte de construirea pivniþei,majoritatea având formã alungitã, pentru a puteafi transportate cu cãruþele.

Profilul ocupaþional de podgorean sau pomicultoreste reflectat nu numai de existenþa unor anexespecializate ºi a instrumentarului corespunzãtor,ci ºi de planul casei, adesea acestea dispunândde un parter dezvoltat, cu spaþii destinate depozitãriifructelor, vaselor cu bãuturi, uneltelor ºi instalaþiilor.

Pomicultura, cca ººi vviticultura, are îndelungatetradiþii pe teritoriul românesc, condiþiilenaturale favorizând dezvoltarea acestei

ocupaþii, aspect argumentat de numeroasedescoperiri arheologice (strecurãtori ºi fructierede lut), documente istorice ºi mãrturii etnografice.

Legãturile cu lumea greacã ºi influenþele romaneau dus la creºterea interesului pentru valorificareafructelor în alimentaþie, îndeosebi, prin conservareaacestora (uscate, marmelade, cidru).

În Evul Mediu, în primele acte de danii cãtrevechile ctitorii, sunt menþionate livezi ºi nuceturi, aºa

cum sunt cele ale lui Vladislav Voievod, la 1374,Dan I, la 1385, Mircea cel Bãtrân, la 1407, carescuteºte satele Tismanei de mai multe dãri, inclusivdijme din livezi, din pomet. Un document de cãrãuºie,din 1466, aratã cã merele erau transportate de þãranila Chilia ºi Cetatea Albã, în vederea exportãrii, iar,la 1597, Mihai Viteazul întãreºte negustorului Nicula,printre alte bunuri, ºi 21 de livezi vândute.

Consemnãrile cãlãtorilor strãini ºi ale cronicarilordescriu abundenþa pomilor fructiferi în þãrile române:„Nu se gãsesc grãdini cu pomi roditori, ci pãduriîntregi de pomi cu roade”, scrie Cantemir,în Descriptio Moldaviae.

Extinderea livezilor a dus la formarea unorrenumite bazine pomicole (Argeº, Muscel, Buzãu,Prahova, Gorj, Mehedinþi, Vâlcea, Bacãu, Iaºi,Vrancea, Neamþ, Suceava, Covurlui, Þara Haþegului,Banat, Munþii Apuseni, Þara Criºurilor, Sãlaj,Maramureº, Þara Oaºului, Þara Lãpuºului, ÞinutulNãsãudului ºi al Bistriþei, Podiºul Târnavelor,Mãrginimea Sibiului, Þara Oltului, Þara Bârseietc.), iar pomicultorii au cultivat numeroase soiuriautohtone de meri, peri, pruni, cireºi. Dintre acestea,menþionãm câteva dintre cele mai cunoscute: mãrulcreþesc, mãrul dulce, botanele, perele cu miez roºu,perele tãmâioase, cireºele negre de Voineºti, cireºeledrãgãnele de Piteºti, cireºele negre de Buzãu,cireºele scorþoase de Râmnicu Sãrat, prunelevinete româneºti, prunele grase româneºtiºi prunele tuleu gras.

Fructele se culegeau treptat, pe mãsurãce se coceau, culesul fãcându-se cu mâna, iar,pentru mere, cu muºcãtoarea sau prãiþa (claºta).Unele erau puse la uscat pe lese împletite din nuiele,altele erau preparate: merele erau zdrobite ºi pusela fermentat (pentru þuicã), stoarse (mustul de mere),zdrobite ºi amestecate cu apã (cidrul), puse la murat(Moldova), sau depozitate în fân, pentru consumulde peste iarnã.

Prunul era pomul cel mai frecvent întâlnit în livezi,acesta fiind productiv ºi puþin pretenþios. Zonele

consacrate pentru livezile de pruni sunt în SubcarpaþiiGetici, în: Argeº, Muscel, Vâlcea, Prahova, Buzãu,Gorj ºi Mehedinþi; în Moldova: zonele Bacãu, Neamþ,Suceava, vestul Jijiei; în Transilvania: pe ValeaMureºului, Þara Zarandului, Þara Criºurilor, Sãlaj,Þinutul Bistriþei, Dealurile Clujului; în Banat. Pruneleerau consumate sub formã de chisãliþã ºi de magiun,obþinute prin fierberea fructelor coapte. Uscate încuptoare de uscat poame (în cãldurã, cu sau fãrãfum), acestea se conservau pentru iarnã. Însã, ceamai mare parte a producþiei de prune se întrebuinþala prepararea þuicii sau a vinarsului (rachiu). Culese,lãsate la fermentat în cãzi sau zãcãtori, prunele setransformau în borhot, care era fiert ºi distilat (o datãsau de douã ori) în velniþe, poverne, cazane etc.

Acestea se gãseau de-a lungul vãilor, îngospodãrie, în capãtul livezilor sau grãdinilor cu pomifructiferi, fiind instalaþii simple, cuprinzând un cuptorrotund, un cazan din aramã, în care se fierbeaufructele fermentate, de la care pornea o þeavã(uneori, douã sau chiar trei) în formã de serpentinãde rãcire, care strãbãtea, în diagonalã, rãcitorul (ocadã cu apã, construitã din doage), ieºind în capãtulde jos, deasupra botei (vas din doage cu douã toarte,înfundat deasupra cu un capac cu douã orificii: unulpentru curgerea þuicii în el, celãlalt pentru aerisirea

bãuturii).Alãturi de botã, se afla þancul, un bãþ cu

crestãturi, cu care se mãsura cantitatea deþuicã din botã, iar apa din rãcitor se schimbacontinuu, alimentându-se din iazul moriloralãturi de care se aflau instalaþiile mici,ori din iazul special amenajat pentruinstalaþiile mari.

Povernele aveau pe acoperiº oafumãtoare, ca zonã distinctã a centruluiacoperiºului, pentru evacuarea fumului,iar pereþii erau fie din piatrã ca la uneleexemplare (din Buzãu, Prahova, Muscel,Mehedinþi), fie din lemn (Gorj, Argeº, Muscel,Dâmboviþa), sau din nuiele ºi pãmânt (VelniþaVrancea), fiind construite deasupra solului,cu pereþii îngropaþi în pãmânt (Buzãu)sau semi-îngropaþi (Prahova, Mehedinþi).

Abundenþa fructelor ºi a preparatelorcasnice din fructe a generat intensificarea

schimburilor comerciale pe cereale sau de vânzareprin târguri ºi prin pieþe. Sunt consacrate drumurilecomerciale ale pomicultorilor ºi viticultorilor pe întinsedistanþe: drumul vinului, drumul fructelor, cele maiimportante direcþii ducând cãtre câmpie, loc deunde se puteau procura cerealele necesare pentruconsumul gospodãriei.

Alãturi dde cconstrucþiile sspecializate ºi deinstrumentarul pomicol ºi viticol, muzeuletnografic în aer liber de la Goleºti deþine,

în completarea gospodãriilor existente, ºi anexespecializate pentru creºterea animalelor ºidepozitarea cerealelor: grajduri, ºuri, pãtule pentruporumb din nuiele împletite, hambare sau timnicuridin scândurã de fag, jimniþe (Jigniþa din Gorj)pentru pãstrarea alimentelor.

Începând cu anul 1966, muzeul ºi-a completatpermanent patrimoniul, atât prin achiziþii de noimonumente reprezentative tematic, cât ºi princompletarea interioarelor þãrãneºti, a costumelortradiþionale din zonele existente, a mobilierului,uneltelor ºi instalaþiilor, în prezent, muzeul etnograficexpunând peste 160 de monumente ºi aproximativ53.000 de piese muzeale.

Recunoscut ºi apreciat pentru valoarea sa, muzeuleste de peste 40 de ani un cadru de referinþã pentrucinematografia româneascã, aici filmându-senumeroase secvenþe din filme de succes: Ciuleandra,Iancu Jianu, Haiducii, Bãtãlie pentru Roma, Trenulvieþii, Chiriþa în provincie, Trandafirul galben etc.

Numeroase personalitãþi ºtiinþifice, culturale,politice, administrative ºi diplomatice au descoperit,cu admiraþie, Muzeul Goleºti, lãsând în Cartea deOnoare, pentru memoria generaþiilor viitoare, cuvinteelocvente. Încheiem demersul nostru cu apreciereafãcutã de academicianul Constantin C. Giurescu:„Este o realizare remarcabilã, care va formaun punct de atracþie nu numai pentru turiºtii dinRomânia, ci ºi pentru cei de peste hotare. Felicitpe cei care au avut ideea colecþionãrii, restaurãriiºi conservãrii unor asemenea valori ºi pe cei ce auîndeplinit aceastã idee cu atâta pricepere ºi pasiune.”



La ppas pprin ssatul gglobal

În zzilele dde 220-221septembrie 11989, l-amînsoþit pe Aurel Duma,

ministru secretar de stat laMinisterul Afacerilor Externe,într-o vizitã oficialã în Malta,unde a reprezentat Guvernul

României la festivitãþile ocazionate de cea dea 25-a aniversare a proclamãrii independenþeide stat a acestei þãri insulare. Prezenþa delegaþieiromâne la acel eveniment era un gest normal faþãde o þarã prietenã, cu care existau relaþii diplomaticedin anul 1968. Nu aveam o ambasadã acolo, pentrucã volumul relaþiilor bilaterale, în special economice,nu impunea acest lucru. Contactele curente dintrecele douã þãri erau menþinute prin intermediulambasadei noastre de la Roma.

Ca element mai aparte, de curiozitate, amintescde prezenþa în þara noastrã a Ordinului suveranal Cavalerilor de la Malta, începând cu anul 1932.Activitatea acestuia la noi a fost întreruptãîn perioada postbelicã, pânã în anul 1990,când a fost reluatã.

Abia ulterior am aflat ºi noi cã eram prezenþiîn Malta în ajunul unui eveniment cu rezonanþãºi cu consecinþe de amploare mondialã. Negãseam acolo cu doar douã luni ºi jumãtate înaintede întâlnirea preºedinþilor sovietic ºi american,Gorbaciov ºi Bush. Acel moment a consemnatîncheierea ciclului postbelic Yalta–Malta ºi demarareaunui alt ciclu, care vom vedea cum se va derula.În orice caz, la 23 de ani distanþã, semnalele suntde genul: mamã, vacii noastre nu-i este bine, vinetata cu pielea pe bãþ! Sã-mi fie iertatã zicala ruralã,dar nu am gãsit alta mai potrivitã.

Am venit de acolo nu numai cu o medalie jubiliarã,dar ºi cu impresii puternice despre o þarã micã ºivoinicã. Fiind la rãscruce de drumuri în Mediteranã,cele ºase insuliþe ale Maltei au primit ºi ele în vizitão lungã listã de nãvãlitori ºi ocupanþi. Pentru început,îi menþionez pe fenicienii, care, cu 15 secole î.Hr.,i-au învãþat pe maltezi comerþul ºi au pus bazelelimbii lor. În timpul romanilor, Malta avea statutprivilegiat de oraº aliat. În secolul I d.Hr, SfântulApostol Pavel le-a lãsat credinþa creºtinã. Nu puteauevita stãpânirea bizantinã sau pe cea arabã. Dupãarabi au apãrut normanzii, moºtenind de la Roger

al acestora drapelul naþional de astãzi, alb-roºu.În 1530, Carol al V-lea al Spaniei a încredinþatinsulele malteze Cavalerilor Sfântul Ioan, cunoscuþiapoi drept Cavalerii de la Malta, pentru 268 de ani.

De ocupaþia turceascã, maltezii au scãpatprintr-un act eroic, de genul frumoasei poveºti biblicedespre David ºi Goliat. David era reprezentat decei 600 de cavaleri ºi 12.000 de maltezi, aflaþi toþisub comanda francezului Jean Parisot Valette.De la el au moºtenit maltezii numele actual alcapitalei lor – La Valetta. Goliat nu era altul decâtSoliman Magnificul, în fruntea unei flote de rãzboide 400 de vase, care a trebuit sã ridice blocadaºi sã o ºteargã umilit din faþa micuþului David.

Avansând în istorie, ajungem la ocupaþia luiNapoleon, de mai puþin de un an, urmatã de ceaenglezã, pentru mai mult de 180 de ani. În cel de-AlDoilea Rãzboi Mondial, micuþul David maltez a jucatun rol crucial, fiind cunoscut drept Fortãreaþa dinmijlocul Mediteranei sau Cuirasatul nescufundabil.

Adoua zzi ddupã jjubileu am vizitat locuriextrem de importante de pe douã insulemai mãricele: Malta – 246 kmp ºi Gozo –

67 kmp Ne aflam în zona unor taine de nepãtruns,pe un tãrâm care figura pe lunga listã a posibileloramplasamente ale misteriosului continent Atlantida.Cu sau fãrã temei, totul pornea de la opiniile luiPlaton privind existenþa acelui continent pe o insulã,dincolo de stâncile lui Hercule (Gibraltar), care, dupãel, era la fel de întinsã precum Africa. Numeroºiistorici ºi geografi au venit cu ipotezele cele mai

interesante, fanteziste chiar, privind locul unde adispãrut Atlantida într-un cataclism, cu aproximativ9.000 de ani î.Hr.

În peregrinãrile mele diplomatice sau turistice,am trecut prin unele dintre acele locuri ipoteticesau prin vecinãtatea lor. Am fost pe coasta andaluzãa Spaniei, am ajuns în vecinãtatea insulei Santorinidin Grecia ºi am petrecut ceva timp în Cipru.Mã cam deruteazã puþin siguranþa cu care omulde ºtiinþã suedez Ulf Erlingsson susþine cã Irlandaar fi singura insulã de dincolo de Gibraltar carecorespunde în proporþie de 98,98% descrieriilui Platon a cetãþii Atlantis, datã fiind arhitecturamegaliticã a acestei þãri. Din aceastã povesteincitantã, nu putea lipsi America. Se afirmã cumcã insula Bimini (la 80 km de Miami, Florida),cu construcþiile sale ciclopice, ar fi o rãmãºiþãa continentului descris de Platon sau, cel puþin,o colonie a Atlantidei.

La rândul sãu, Malta ºi-a dobândit un loc de frunteîn aceastã poveste fantasticã. Totul a început în anul1913, când un fermier s-a plâns de existenþa unorpietre uriaºe pe pãmântul sãu. S-a dovedit, pânãla urmã, cã acele pietre fãceau parte din salba unortemple ciclopice, lãsate moºtenire de o populaþiedispãrutã cu peste 4.000 de ani în urmã.Monumentele respective sunt prezente pe osuprafaþã de peste 300 de kmp ºi se înscriu înpatrimoniul cultural al omenirii. În sprijinul aceleiipoteze a venit ºi descoperirea (octombrie 1999)a unui sanctuar submarin, la 3 km de coasta orientalãa Maltei, la o adâncime de 19 metri. Este vorbadespre un templu de piatrã, din adâncuri, care,precum o femeie cochetã, nu a vrut sã-ºi dezvãluievârsta nici chiar la analizele cu Carbon-14.Rezistenþã explicabilã, întrucât proba respectivãdã rezultate numai în cazul reziduurilor organice.

Aºa se contureazã ideea cã Malta ar fi fost bazaavansatã a Imperiului Atlant, întrucât ea deþine ceamai mare concentraþie de temple megalitice complexe,ridicate cu mult înainte de piramidele egiptene.

Cãlãtorind mult pe tãrâmuri de basm, m-amîndrãgostit de legende, pe care nu scap nicio ocaziesã le împãrtãºesc ºi celor care doresc sã le asculte,ºi nu întâmplãtor: legendele nu cer efortul de a lestudia pentru a le înþelege, spre deosebire de istorie,care nu se lasã cuceritã fãrã explicaþii.

Iatã-mmã ººi îîn MMalta!IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Din AArizona, ddespre ffilmul uunei ccrimeOOccttaavviiaann DD.. CCUURRPPAAªª

Povestea llui JJodi AArias,criminala condamnatãpentru cã ºi-a omorât

prietenul într-un mod cu totulbestial, a ajuns în iunie 2013ºi pe micile ecrane din SUA.Dat fiind faptul cã procesul afost ultra-mediatizat în ultimele

luni, ºi vizionarea filmului a fost pe mãsurã. RichardBlaney, cel care a scris scenariul acestui film, s-agrãbit sã infirme speculaþiile potrivit cãrora cei dinindustria filmului s-au orientat rapid din dorinþa de-acâºtiga de pe urma unui caz de crimã senzaþional.Recent, acesta a declarat cotidianului USA Todaycã echipa sa a finalizat scenariul filmului în lunadecembrie, anul trecut. Jodi Arias ºi-a omorâtprietenul, Travis Alexander, la locuinþa acestuia dinMesa, Arizona, la data de 4 iunie 2008, iar procesulei a început sã fie televizat din decembrie 2012.Jodi Arias: Dirty Little Secret nu este un film despreprocesul lui Jodi, care a rezultat într-o condamnare„first degree murder”, ci, potrivit scenariºtilor, esteun subiect cu privire în relaþia dintre o femeie carea devenit capabilã de crimã ºi un bãrbat care a avutghinionul sã se implice cu ea din punct de vederesentimental. Se pare cã regizorii au petrecut nopþiîntregi analizând filmãri video, documente, rapoarte,dovezi cu amprente ºi documente de tribunal, pentrua concepe ºi scrie acest scenariu, care pe parcursulprocesului aflat în desfãºurare suferea constantmodificãri. „De fiecare datã când Jodi spunea cevanou la proces, noi primeam telefoane ºi eram

întrebaþi dacã am putea sã introducem acele frazeîn scenariu”, afirmã Richard Blaney.

Rolul lui Jodi Arias a fost jucat de cãtre actriþaTaniaRaymonde,iar rolul luiTravisAlexandera fostinterpretatde cãtre JesseLee Soffer.Regia: JaceAlexander.„Portretullui Jodi,pe care amîncercat sã-lzugrãvesc,era într-ocontinuãevoluþie. Noiam filmat viaþa unei persoane, care nu a fost încãscrisã integral” – a explicat Tania la postul CNN.Echipa de scenariºti ºi actori a petrecut ore în ºirîncercând sã evite portretizarea celor doi (Travis ºiJodi) în alb ºi negru. Ambele personaje sunt trasatecu virtuþi ºi capricii. În aceeaºi mãsurã, a fost avutîn vedere respectul faþã de familia Alexander. În modcert, Travis Alexander, un trainer motivaþional, esteconsiderat o victimã în favoarea cãreia producãtoriifilmului ºi-au propus sã vorbeascã. În acelaºi timp,

nu a fost uºor de interpretat rolul lui Jodi, o tânãrãinteligentã, care, din pãcate, nu ºi-a valorificatresursele, renunþând pânã ºi la completarea studiilorliceale. Aceasta a avut abilitatea sã trãiascã o viaþãfrumoasã, însã, datoritã unui caracter îndoielnic,ºi-a ruinat viitorul. Desigur, actriþa Tania Raymondenu a avut ocazia sã o întâlneascã pe Jodi personal.Actorul Jesse Lee Soffer a declarat, însã, cã pentruel lucrurile sunt mult mai clare. El este convins cãTravis a fost un bãiat de treabã ºi ºi-a propus caoamenii sã vadã aceasta când vor privi filmul. ActorulDavid Zayas, originar din Puerto Rico, a interpretatrolul detectivului Esteban Flores de la poliþia dinMesa, Arizona. Zayas l-a contactat pe Flores, însãnu a primit niciun rãspuns. „Sunt convins cã EstebanFlores este un detectiv de criminalisticã de excepþieºi un om deosebit. Deoarece nu am avut prilejulsã-l întâlnesc, probabil nu am captat gesturilelui ºi modul lui de-a fi, dar sper cã în final vaspune cã am interpretat rolul sãu în mod onest.”

În fond, scenariºtii sperã cã au creat o povestecare va fi recunoscutã de cãtre telespectatori,nu pentru cã aceºtia au petrecut luni întregi

în a pregãti acest film ºi au urmãrit de aproapeafirmaþiile care s-au fãcut la proces ºi în mass-mediadespre acest caz, ci pentru cã oamenii se pot regãsipe ei în aceste personaje ºi conjuncturi. În cele dinurmã, este un film despre o relaþie tragicã din caremulþi vor avea de învãþat, vor ºti sã evite anumitesituaþii înainte de-a fi prea târziu...

Stânga: aactorii ddin ffilmDreapta: ppersonajele rreale

O zzi ffãrã ggriji



La ppas pprin ssatul gglobal

Acrede ccã eexpresia mmaximã aa lluptei ttaurinese concentreazã în spectacolul bine regizat,desfãºurat în arenele special amenajate în

acest scop – corida – ar fi o eroare de neiertat ºi onedreptate fãcutã tradiþiilor ºi culturii naþiunii spaniole.Cine porneºte de la premisa cã fenomenul corida(span. corrida) ar fi baza confruntãrii dintre taurºi om uitã sã ia în calcul sãrbãtorile populare, carese desfãºoarã pe tot parcursul verii în toate zoneleSpaniei, evenimente care atrag mult mai mult publicdecât dansul toreadorilor din ring. Nu degeabaspaniolilor le place sã-ºi priveascã þara ca peo „piele de taur întinsã la uscat”! O privire fugarãaruncatã pe harta peninsulei confirmã fantezia lor.

Din cele aproape ºaptesprezece mii (!) de festejostaurinos care se înregistreazã anual în Spania, doarcincisprezece la sutã au loc în arene, cu intrarepe bazã de bilet. Majoritatea manifestãrilor de acestgen se rostogolesc zgomotos direct pe strãzilelocalitãþilor aranjate fotogenic, în straie de sãrbãtoare.De când s-a inventat corida au existat ºi encierros,denumire datã curselor ocazionate de mânareavitelor cãtre sau dinspre arena destinatã luptei„oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativãbinevenitã poporului de rând.

„Pe acoperiºuri, pe stâlpii felinarelor, prin celemai neaºteptate locuri atârnã ciorchine flãcãiºi bãrbaþi în toatã firea” – scria la 1966 JuanGoytisolo în romanul sãu Señas de identidad.Femeile þipã isteric, provocând taurul ºi aþâþândbãrbaþii, mulþimea entuziasmatã urlã în modbarbar, toatã lumea combate, cu toate mijloacele.„E un public simplu, primitiv, fãrã turiºti..., fãrãseñoritos cu pãlãrii mari, cu boruri largi ºi þigãride foi, fãrã femei frumoase, cu piepteni în pãrºi mántile fistichii, instalate comod în rândul dinfaþã, fãrã anglosaxone frigide, avide de senzaþiiautentice, în cãutare de emoþii tari.” Taurul estealergat ºi vânat cu metode identice celor dinvremurile preistorice. Comparatã cu aceastãbarbarie, corida e un joc civilizat, aproape un balets-ar putea spune. Între timp, s-au înãsprit legile,protectorii animalelor protesteazã, politicienii ºistatul se strãduiesc sã pondereze brutalitatea unorpractici, restrângând ºi suprimând, riscând adeseaconfruntarea cu mânia populaþiei ºi pierdereavotului unei mase considerabile de cetãþeni.

Pentru mozos – protagoniºtii bipezi ai acesteialergãri – mânarea vitelor în tumult este prilejde aventurã, un joc periculos cu focul ºi o ocaziebinevenitã de a-ºi demonstra curajul ºi bãrbãþia. Penimeni nu preocupã idealurile înalte pentru care seînfierbântase pe vremuri scriitorul Ernest Hemingway,cel care, prin scrierile sale, a conferit celebritate curseide pe strãzile oraºului Pamplona. În realitate, ocupaþicu probarea propriei lor vitejii, los mozos nu au timppentru considerente estetice; nevoia de a demonstrasuperioritatea inteligenþei faþã de forþa brutã a naturiisau conflictul dintre culturã ºi haosul necivilizat joacãaici un rol cât se poate de secundar. Detalii precumatinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tãiereacozii ºi înmânarea ei învingãtorului au o semnificaþiemult mai adâncã, ducând cu gândul la unele ritualuriarhaice ºi la obiceiuri perpetuate din antichitate.

Taurul a fost animalul totemic al multor popoaredin bazinul mediteraneean. Hitiþii ºi arameenii îldivinizau, pe post de simbol al fecunditãþii mitice, alputerii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoicepracticau un ceremonial cu o scenografie elaboratã,care prevedea miºcãri complicate de eschivã ºisãrituri peste taurul în plinã alergare. Perºii obiºnuiausã-ºi „boteze” novicii proaspãt iniþiaþi cu sângele unuitaur sacrificat, convinºi fiind cã în acest mod li seva transfera puterea ºi virilitatea sa. Multe culturi dinAsia Micã presupuneau uciderea unui taur, act-simbolal victoriei binelui asupra rãului. Sacrificarea se doreaimpuls dat reiniþierii unui ciclu de renaºtere a naturii.Nu întâmplãtor, aluzia la sângele vãrsat de Iisusse interpune pânã ºi paºnicului cult creºtin, în chiarziua Învierii de Paºte, când tradiþia sevilianã prevededeschiderea sezonului coridelor prin lãsarea înlibertate a taurilor supranumiþi toros de haleluya.Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarneleînfãºurate în vatã ºi pânzã le taie calea câte-unun torero rãtãcit, mai mult sau mai puþin improvizat.Aleluia!

Tauri de foc, cu spatele ºi coarnele îmbibate

în substanþe inflamabile – toros ardiendo, au existatîncã din Antichitate; în Spania Evului Mediu erauprezenþi atât la sãrbãtorile regale, cât ºi în ocaziicu semnificaþie religioasã. Dar fantezia omeneascãnu cunoaºte limite: tot în Antichitate îºi are origineaºi obiceiul de a momi taurii spre o rampã amenajatãîn apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge”într-un final sã se arunce în vâltoare. Un ecou alacestor crude amuzamente populare a supravieþuitpânã în zilele noastre, sub forma vestitelor torosal agua, jocuri celebrate în lunile iulie ºi augustprin localitãþile spaniole de pe litoral.

Singurele llocuri ddin llume în care mai trãieºteliber taurul arhaic, din rasa vestitã de pevremea Imperiului Tartezian, sunt zona

Navarra-Þara Bascilor, regiunea Salamanca-LaMancha ºi malurile Guadalquivirului, în sudulAndaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri ºicreºtini obiºnuiau sã-ºi omoare timpul în pauzeledintre bãtãliile Reconquistei exersându-ºiîndemânarea ºi iuþimea în lupta cu exemplarele celemai impresionante ale acelor tauri legendari. Însuºieroul naþional al Spaniei, El Cid Campeador, pe lângãincontestabilele calitãþi de conducãtor de oºti de carea dat dovadã, a fost un toreador magnific, „MareaMândrie a Castiliei”, dupã cum îl descrie poetul

Nicolás Fernández de Moratín. De atunci ºi pânãastãzi, întreaga naþiune spaniolã pare decisã în lunilede varã sã nu se abatã de la mottoul încetãþenit:„Nicio fiesta fãrã taur!”

Iulie, august. Cãldurã mare. Creierele seînfierbântã, sângele prinde a clocoti în vene.„Duminicã dupã-amiazã, 6 iulie, fiesta explodeazã.Descriere mai potrivitã nu existã”, aºa descrieHemingway în anul 1926, prin glasul lui Jake Barnes,personajul principal al romanului Fiesta, aceaatmosferã incandescentã. Opera sa a aduscelebritate sãrbãtorii Feria de San Fermin dinPamplona, cunoscutã ºi sub numele de Feria delToro, pe scurt, sanfermines. Chiar dacã puncteleculminante ale sãrbãtorii sunt vestitele encierros –mânarea alertã a vitelor, activitate de cel mult optminute cu care se începe ºi se încheie ziua –caracteristica principalã a nebuniei generale rãmânesãrbãtoarea neîntreruptã, plãcerea de a petrecedezlãnþuit pe strãzi, timp de opt zile ºi nopþi,încontinuu, cântând, dansând, bând ºi mâncând cotla cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transã generalizatã,o magicã fiesta total. Singurul moment solemn almanifestãrii este dat de parada din dimineaþa zileide 7 iulie, când figurina în mãrime naturalã care-lreprezintã pe sfântul (San) Fermin este purtatã peun car alegoric pompos pe strãzile oraºului, însoþitãde episcop, cler, primar, consilieri, „regina” Pamploneiºi nelipsita orchestrã. Odatã cu revenirea sfântului înincinta bisericii, se încheie partea religioasã a zilei ºise trece la festivitatea propriu-zisã. Începe adorareazeului Dionis, o nebunie cu alurã de bacanalã,complet strãinã de morala cuminte a catolicilor, oconcesie fãcutã sub acoperiºul tolerant al sloganului„una vez al ano, esas cosas no hacen dano” (o datãpe an, aceste lucruri nu dãuneazã). Ventilul serveºtenormalizãrii presiunii din întregul sistem.

Feria de San Fermin se deosebeºte fundamentalde Feria de Abril, celebratã la Sevilla: aici nu se punepreþ pe apartenenþa la o pãturã socialã privilegiatã,ci, dimpotrivã, se cautã înfrãþirea cu toatã lumea, fãrãrestricþii sau discriminãri. În nicio altã arenã taurinã

nu se consumã atâta alcoolca la Pamplona. Aici coridelesunt organizate de „Casade la Misericordia”, o instituþiede binefacere, care împartesãracilor carnea taurilorsacrificaþi ºi finanþeazã din profitun cãmin de bãtrâni. În Pamplona, aproapeo jumãtate de milion de oameni aleargã cu tauriipe strãzi, cam de trei ori mai mult decât populaþiaoraºului (180.000), danseazã ºi petrece pe strãzi,fãcând din noapte zi. Turiºtii prezenþi au citit, desigur,romanul Fiesta al lui Hemingway sau au vizionatmãcar ecranizarea sa, cu Ava Gardner în rolulprincipal.

E fapt incontestabil cã Sanfermin este osãrbãtoare a bãrbãþiei, chiar dacã nu e o noutate sãvezi ºi femei alergând printre tauri. Tumultul interioreste enorm, inima bate sã sarã din piept, corpul îºimobilizeazã toate rezervele, pãrul se face mãciucã,pielea de gãinã. Alergaþi de tauri, sub tropãitul lorasurzitor, cu mirosul de jivinã în nãri, simþind suflarealor fierbinte în ceafã, amatorii de senzaþii tari parsuspendaþi între spaþiu ºi timp, între viaþã ºi moarte.Toate detaliile supãrãtoare ale cotidianului anostse topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice,extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog,evenimentul cel mai preþios al anului. Atracþia lorirezistibilã îi smulge de lângã mamele sau soþiilegrijulii, de lângã copiii care-ºi contemplã îngroziþi taþii,rugându-se sã scape nevãtãmaþi. Unii aleargã peascuns. Cursele – las carreras – sunt iuþi ºipericuloase; localnicii experimentaþi ºtiu cum sã eviteînvãlmãºeala ºi sã se refugieze în ultimul moment,dar veneticii neºtiutori – patas sau descerebrados,cum îi supranumesc pamplonezii pe candidaþiiinvoluntari la sinucidere – sunt surprinºi adeseape picior greºit. Poate ºi pentru cã tind sã se ridiceimediat dupã ce sunt aruncaþi la pãmânt, încercândsã fugã mai departe, în loc sã rãmânã culcaþi,nemiºcaþi. Americanii ºi australienii deþin recordulla accidentãri. Cu toate acestea, e un adevãratmiracol cã se înregistreazã relativ puþine incidentegrave ºi extrem de rare cazuri mortale.

Taurii sunt programaþi genetic sã evite îmbulzeala,fiind mereu în cãutarea unui „tunel” prin care întrevãddrumul spre libertate. Majoritatea izbiturilor suntprovocate însã de colegii din plutonul de co-alergãtori. Doar trei la sutã dintre rãni sunt provocatede coarne ºi în doar zece la sutã din cazuri suntimplicaþi patrupezii. Sunt dramatice momentele încare taurul se clatinã, încercând sã decidã direcþiaîn care s-o ia, nehotãrât în faþa „vitejilor” înarmaþi,conform tradiþiei, cu nimic mai mult decât un simpluziar. Pe care dintre ei sã se prãvãleascã? În astfel declipe, se-ntâmplã ca unul sau altul dintre combatanþisã se piardã cu firea, trãgându-ºi vecinul în faþã, pepost de scut uman. Homo hominis taurus est.

Cu eexcepþia „„poporului ssimplu”, partizanetern al luptelor cu tauri, corida a preocupatdintotdeauna atât strãinii, cât ºi spaniolii,

fiind un veºnic subiect controversat. Încã de pevremea grecilor ºi romanilor, învãþaþii ºi clericiicondamnau obiceiul barbar, atribuindu-i originineclare, pãgâne. În anul 1567, Papa Pius al V-leaa interzis tradiþionalele curse taurine duminicale, daringenioºii sãi contemporani au gãsit imediat o portiþãde scãpare, programând spectacolele lunea ºi„inventând” astfel o nouã zi de sãrbãtoare. „Pe totparcursul istoriei noastre, puþine sunt lucrurile careau reuºit sã entuziasmeze ºi sã fericeascã naþiuneanoastrã în mãsura în care a fãcut-o aceastãsãrbãtoare”, nota scriitorul José Ortega y Gasset,referindu-se la euforia trezitã de apariþia primilortoreadori, la graniþa dintre secolul al XVII-lea ºi alXVIII-lea. Nici în secolele urmãtoare, liderii naþiuniinu au reuºit sã cadã la pace: în timp ce protagoniºtiigeneraþiei de scriitori de la 1898 – Unamuno,Pío Baroja, Antonio Machado, Azorín – cultivauaversiunea faþã de coridã, în fruntea generaþiei de aur1927 s-au situat Federico García Lorca ºi RafaelAlberti, adepþi înflãcãraþi ai luptelor cu taurii. A urmatepoca franchistã, care a stilizat corida ca pe unspectacol de fiesta naþional, dar a restrâns sãrbãtorilepopulare locale. Abia dupã moartea dictatoruluiFranco, situaþia a revenit la normal.

Fiesta ttotalGGaabbrriieellaa CCÃÃLLUUÞÞIIUU-SSOONNNNEENNBBEERRGG

Nãscut lla 66 nnoiembrie1942, în Cernãuþi(m. 2 martie 2013,

în Bucureºti), Dan Ursuleanua studiat Literele la Facultateade Filologie a Universitãþiidin Bucureºti, fãcând apoi o

lungã carierã în cadrul Radiodifuziunii Române. Carealizator de emisiuni, ºi-a legat numele de emisiunipreocupate de cuceririle recente ale ºtiinþei, precumLaboratoarele performanþei, Cãutãtorii de energie,La frontierele cunoaºterii. Acest interes speciall-a adus în mod firesc ºi spre domeniul anticipaþiei,unde s-a dovedit unul dintre popularizatorii constanþiai performanþelor genului, incluzându-le ºi pe celedatorate autorilor români, pe calea undelor radio.A creat, într-o primã fazã, emisiunea RadiobibliotecaSF, difuzatã în anii 1982-1983 pe Programul III(unde ultrascurte). Într-un gest de alint, avea s-onumeascã „un copil rãsfãþat al fandomului românesc”,schiþându-i existenþa experimentalã, dar profundbeneficã în condiþiile în care ºi miºcarea de amatoride la noi intrase deja într-o fazã dinamicãde organizare ºi activitate:

„Aceastã emisiune a debutat timid, puþindezorientatã, cãutându-ºi ºi gãsind repede rosturileei adevãrate. A crescut, treptat, de la 10 minuteîn fiecare sãptãmânã la 40. ªi s-a impus, aproapeinstantaneu, ca prim ziar vorbit, hebdomadaral SF-ului din þara noastrã.

ªi-a diversificat ambiþiile, modalitãþile, posibilitãþileºi, mai ales, colaboratorii. Fanii din toatã þara ausimpatizat-o, au simþit-o ca fiind «a lor» ºi au începutsã o bombardeze cu scrisori. Teancul acestor scrisorinu mãsoarã mai puþin de 1 metru.”

La începutul anului 1984, dupã 93 de ediþiidifuzate în eter, emisiunea era pregãtitã sã setransforme în alta, complexã ºi maturã, structuratãvariat ºi mizând pe colaboratori de bunã calitate. Subdenumirea de Exploratorii zilei de mâine, ea avea sãcunoascã o lungã perioadã de manifestare publicã.Primul sãu redactor a îngrijit-o pânã în 1990, momentdin care avea s-o preia ªtefan Ghidoveanu, mutând-ode la Radio România Tineret la Radio RomâniaCultural, ceea ce i-a asigurat existenþa în continuare,inclusiv azi, dar ºi o mai bunã vizibilitate între celelateprograme. Ca performanþã, emisiunea este primaºi cea mai lungã emisiune radiofonicã dedicatãanticipaþiei în România ºi, dupã toate probabilitãþile,chiar în întreg spaþiul european. Talentul deorganizator al iniþiatorului i-a creat suficient prestigiuîncât Dan Ursuleanu însuºi („prezenþã statornicã,discretã ºi persuasivã, dispunând de-o excelentãinformaþie, mereu la zi”, cum îl portretizeazã DanRebreanu într-un articol din revista Tribuna) sã treacãastãzi drept o legendã a Radiodifuziunii Române.Dupã Revoluþie, a devenit director al nou înfiinþateiDirecþii de relaþii cu publicul ºi redactor-ºef al postuluide radio Antena Bucureºtilor, creat de direcþiaamintitã. În 1996 a trecut la conducereadepartamentului de Jocuri ºi Concursuri, activitate

de divertisment destinatã copiilor ºi tineretului.Acesteia i s-a dedicat cu o pasiune ce avea sãproducã mai târziu, în 2002, un Dicþionar de scrabble,publicat împreunã cu Dorina Arhip.

În cciuda ffaptului ccã aa vvenit îîn ccontactcu numeroºi autori de SF, de la „seniorii”Vladimir Colin, Ion Hobana, Horia Aramã,

Ovid S. Crohmãlniceanu, Florin Manolescu, ºi pânãla „speranþele” în curs de profesionalizare ale epocii,Ursuleanu a rezistat tentaþiei de a aborda el însuºicreaþia literarã în registru anticipativ. S-a limitatla unele dramatizãrirediofonice difuzateîn serial dupã lucrãricelebre din SF-ulmondial: Soarelegol ºi Eu, robotulde Isaac Asimov,Krakatit de KarelCapek, Mareleportret de DinoBuzzati, Oraºelescufundate de FelixAderca. A rãmasfidel gazetãrieiradiofonice, pecare o recunoaºtemºi în rarele situaþiicând acceptã sãºi-o transfere paginiitipãrite. A publicat,de pildã, la limita dintre articol ºi povestireaumoristicã, materialul intitulat Eterna meserie aviitorului (1987). Deplângând complicarea continuãºi specializarea extremã a meseriilor tradiþionale(„în curând n-ai sã mai poþi pune un flec la pantoffãrã diplomã de doctor în geofizicã, iar un actorde provincie, care nu e expert în holografie, nu-ºiva mai gãsi locul pe scenã”), autorul ne consoleazãtotuºi cu perspectiva mereu promiþãtoare a profesieide scenarist SF. Acesteia îi descrie amuzat tematicilefundamentale, ideile nãstruºnice ºi diverse schemede subiect, „valabile” ºi „productive” în cadrul cliºeelorrutinate ale genului: catastrofa cosmicã, lumeape dos, invazia extraterestrã, cãlãtoria în timp.Propunerile de scenarii cad în avalanºã, unamai comicã decât alta, precum în setul menitsã ilustreze tema holocaustului nuclear:

„Lumea postatomicã. ªobolani imenºi. Scorpioni.Oamenii au murit. (SFÂRªIT). Variantã îndulcitã:ªobolani imenºi. Scorpioni. Aproape toþi oameniiau murit. Au scãpat doar câþiva (care lucrau într-ominã de lignit, care explorau o peºterã, care navigaucu un submarin, care tocmai coborâserã în beci,dupã vin etc.). Sãlbãticiþi, se bat cu ciomegelepentru o conservã iradiatã (cutie de chibrituri, albumentomologic, televizor color în stare de nefuncþionare,femeie etc.). ªobolanii ºi scorpionii îi împuþineazã ºimai mult. Un supravieþuitor zice: «Va trebui sã reluãmistoria civilizaþiei de la început». Se naºte primul

copil. Pare normal. (SFÂRªIT). Variantã parþialîndulcitã: ºobolani imenºi, scorpioni ºi niºte fiinþemonstruoase, jumãtate ºobolani, jumãtate scorpioni.Sunt foºtii oameni care au suferit mutaþii genetice.Se hrãnesc cu dãrâmãturile fumegânde ale fostelororaºe, devenite acum nefolositoare. Unul dintreei zice: «Va trebui sã deschidem o paginã nouãîn istoria civilizaþiei». Nu se naºte niciun copil,mutanþii se înmulþesc prin dedublarea personalitãþii.(SFÂRªIT).”

Soluþiile ddescãrnate pe care le sugereazãautorul sunt parodii de cliºee, iar gestulsãu este mai curând unul critic, în ciuda

lipsei sale de gravitate ºi a amuzamentului cãutat.Dan Ursuleanu ºtie sã-ºi facã treaba ºi în versiunegravã. O povestire din 1985, War-game, ni-i prezintãpe Alex ºi Ted, personaje antrenate cu patimã înreconstituirea, pe tabla de joc, a bãtãliei debarcãriialiaþilor în Normandia. Întrucât cãrþile ºi zarurilepermit ºi diverse manifestãri ale imprevizibilului, joculia turnuri capricioase, iar dorinþa „ambelor pãrþi” dea câºtiga un rãzboi astfel reactivat, inclusiv cu preþultriºãrilor, contribuie ºi ea la escaladarea conflictului,pânã când totul scapã de sub control. Realitatea seamestecã subit cu ficþiunea, vechi scene de luptã seprelungesc în altele de neconceput pentru Al DoileaRãzboi Mondial, intervenþia unor forþe catastrofale,dezlãnþuite de furia umanã, zguduie planetadin temelii.

„Tot mai multe proiectile scãpau din orbita jocului,ciuruind pereþii afumaþi. Camera începu sã trepidezeîngrozitor, odatã cu întreaga casã, odatã cu terenulde sub ea. Ted detona bombele fãrã alegere,atomice, chimice, neutronice, bacteriologice.

Afarã, sub cerul liber, se dezlãnþui grozãvia.Cartea cicloanelor fusese întoarsã, nu se ºtiede cine, cei doi combatanþi nu mai controlau de multlogica jocului. Fluxurile ionice, eliberate spontan deaparaturile mascate savant în diferite zone strategice,þâºneau spre atmosferã deturnând vânturile,prãvãlind uragane ºi trombe de praf radioactiv pestecontinente. Un snop de bombe cu hidrogen explodãîn adâncul Pacificului. Apele oceanului planetar,cuprinse de frenezia unui balans nebun, mãturarãirezistibil uscatul pe zeci de kilometri dus-întors.”

Datoritã lui Dan Ursuleanu avem, scos la luminãdin colecþiile vechi ale revistei Viaþa Româneascã(volumul LXXXIII din 1930), un eseu filosofic allui H.G. Wells, Despre individualitate ºi nemurire,document literar valoros, mãcar pentru faptulcã ni-l aratã pe autorul Maºinii timpului colaborând,probabil fãrã ºtirea sa, dar spre satisfacþia noastrã,la o publicaþie din România interbelicã. Alte volumepublicate de autor (Umor pe patru roþi, 1981; Comic-voiajor, 1987; Poveºti cu poze ºi… pozne, 1989)servesc vocaþia sa de umorist, fãrã a mai aveavreo legãturã cu SF-ul.



Orizont SSF

Un pperformer aal rradiodifuziuniiMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

În 11862, aautorului dde bbasme HHans CChristian AAndersen i se face rãu odatãcu rãpunerea primului taur în arena din Málaga; scriitorul este nevoit sãpãrãseascã tribuna dupã sacrificarea celui de-al cincilea taur din seria de

doisprezece prevãzuþi în program. În schimb, mai târziu, poetul ºi prozatorul KurtTucholsky comenta: „O barbarie. Dar, dacã se þine ºi mâine, eu unul mã duc dinnou”. Criticul de artã Théophile Gautier, la fel ca ºi conaþionalul sãu AlexandreDumas, considera lupta cu taurii drept „unul dintre spectacolele cele maifrumoase pe care omul le poate imagina”, mãrturisind cã în momentul lovituriimortale de la final, când toatã arena îºi þine rãsuflarea, a simþit emoþiicare egaleazã tulburarea ocazionatã de cele mai cutremurãtoare drameshakespeariene. Astãzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hãituirea bovinelortrezeºte reacþii contradictorii, de la entuziasm pânã la respingerea totalã,într-un amestec de fascinaþie ºi consternare.

Explicaþia supravieþuirii acestei tradiþii de-a lungul veacurilor, în ciudanumeroaselor încercãri de a-i pune capãt, constã în inegalabila forþã deatracþie pe care o exercitã acele momente de rãvãºire emoþionalã exacerbatã.Sentimentul atingerii morþii, presimþirea neantului ºi efemeritãþii existenþei,norocul de a scãpa de sub pericolul iminent, a doua ºansã, încununatã mai apoide o renaºtere aparent miraculoasã sunt câteva dintre elementele care creeazãemoþiile cele mai puternice. Nu doar jocul cu viaþa ºi moartea sunt tipice pentruspanioli, ci însuºi respectul ºi importanþa pe care o acordã sentimentelor adânci,acelor emociones fuertes care conferã existenþei un sens profund. „Rigiditateaºi incapacitatea de a simþi emoþie constituie pentru spanioli nenorocirea ceamai groaznicã ce poate paºte un om”, scria cândva Gerald Brenan în The Face

of Spain. Spania îi regizeazã morþii un spectacol multicolor: lupta cu taurii,un spectacol pe care îl exportã chiar ºi prin fostele colonii de peste ocean(în Mexic, ele se numesc Pamplonadas).

Aºa cum o operã italianã îi zguduie pe unii, tot aºa fiorul estetic îi electrizeazãpe spectatorii luptelor taurine. Cu toate acestea, nu se pune problema uneiindiferenþe suverane a spaniolilor faþã de suferinþã, sânge ºi moarte, aºa cumsuspecta în mod eronat americanul Richard Ford. Nu uciderea taurului joacãrolul decisiv, ci momentul care precede moartea, secunda de dinainte de final.Þelul spectacolului nu este sã contempli luarea în coarne a unui mozo, ci sãte abandonezi admiraþiei pentru talentul sãu inegalabil de se apropia de bestiepânã la limita supremei atingeri, rãmânând, ca prin minune, nevãtãmat.

Aºa paradoxal cum sunã, motivul pentru care spaniolii cautã pericolul ºiapropierea de moarte rezidã tocmai în pofta lor nestãvilitã de viaþã. Nu eobligatoriu sã te simþi nemuritor atunci când te confrunþi cu un taur fioros, darînseamnã enorm dacã poþi sã simþi mãcar pentru o clipã cã trãieºti la intensitatemaximã. Hemingway ºi Spania se potrivesc de minune: eterna învecinare cumoartea, sentimentul existenþial, acea bãnuialã instinctivã cã moartea ar fi singuracertitudine, emoþiile puternice care o însoþesc au darul de a relativiza precaritateagrijilor „lumeºti”, diminuând importanþa lor ºi ajutându-ne sã gustãm din plin fiececlipã, ca pe un cadou divin. O incursiune în fiesta spaniolã este un pas pe caleadepãºirii propriei noastre temeri de moarte, un miracol al renaºterii setei de a trãi.

(Spania, iunie 2013)

Bibliografie: Rolf Neuhaus, FIESTAS, Spanien im Festrausch, Verlag Winfried Jenior,Kassel, 1999.

Investeºti îîn eeducaþie, cculegi îîn eeconomie, aai ººcoli bbune, aai ººi ccetãþeni ccuminþi cclare, îîi îînveþi ssã îînveþe lla ººcoala mmuncii, aai bbunãstare. Ce a spus SpiruHaret, am descoperit în multele þãri pe care, împreunã cu elevii mei, membri

ai cercurilor de artã plasticã „Cromo” din Albeºti ºi „Culoare ºi Vis” din Corbeni,le-am vizitat în diverse contexte, în special ca invitaþi la festivitãþi de premiere acâºtigãtorilor la concursuri sau pur ºi simplu invitaþi pentru a iniþia în tainele picturiiºi desenului copii din mai multe þãri din Europa ºi America. Am trecut oceanulde nenumãrate ori, rãspunzând invitaþiilor fãcute de mai multe ºcoli prestigioase,

ºcoli de varã, unde copiii nu au prea multãvacanþã, petrecându-ºi timpul la „ºcoalamuncii”, de pildã, în California, NewMexico, Arizona, Nord Carolina, NewHampshire, Massachusetts, Georgia,Main, Michigan, Illinois. Ne-a

impresionat interesul autoritãþilorfaþã de ºcoalã, faþã de copii, ne-aimpresionat atenþia pe care ne-auacordat-o de fiecare datã primariidin oraºele respective, precum ºimass-media. De exemplu, nu micãne-a fost surprinderea când primaruloraºului Los Angeles ne-a invitat la sediul primãriei pentru a ne felicita ºi mulþumicã împãrtãºim copiilor americani tehnica noastrã de lucru, iar primarul dinfrumosul oraº Santa Maria (California) ne-a înmânat o Proclamaþie care sunãastfel:

Având în vedere cã Urbea Santa Maria, California, SUA, îi întâmpinã cu bun venit pe învãþãceii

într-ale artei ai cercului „Cromo”, pe mentorul lor artistic, Elena Stoica, pe ceilalþiînsoþitori, ºi

Având în vedere cã Membrii cercului „Cromo”, România, au fãurit frumuseþea prin picturile

lor ºi au câºtigat premii la concursuri artistice din Europa, Orientul Mijlociuºi Asia, ºi

Având în vedere cãElena Stoica ºi copiii din Albeºti oferã demonstraþii de lucru

artistic, prin bunãvoinþa celor de la Santa Maria – Bonita SchoolDistrict, ºcolarilor noºtri din localitate, ca sã-i ajute în stimulareacreativitãþii, ºi

Având în vedere cãCentrul Artistic Muzeal MAC se foloseºte de acest prilej ca sã-i

gãzduiascã pe români ºi sã le expunã lucrãrile artistice pe durataprezentului schimb cultural internaþional, cu sprijinul urmãtorilorsponsori (...),

Eu, Roger G. Bunch, ca primar, þinând seama de cele de maisus, proclam acum, prin aceasta, duminica de 11 august

ZIUA CERCULUI „CROMO”în urbea Santa Maria, în onoarea micilor artiºti învãþãcei,

a mentorului lor din România, care, prin iubirea lor faþã de artã,

au mai deschis o poartã între þãrile noastre, ajutându-nesã promovãm înþelegerea ºi respectul reciproc.

Drept mãrturie, mi-am pus, mai jos, semnãtura,precum ºi pecetea urbei Santa Maria, în aceastã aunsprezecea zi de august.

Roger G. Bunch, Primar

Elocvent ppentru mmodul îîn ccare eeste pprivitã eeducaþia ºi arta copiilorde cãtre edilii unor mari oraºe ale lumii.

În acea a unsprezecea zi din august, la posturile de radio ºi TV din SantaMaria s-au prezentat muzicã, imagini, reportajedin România.

Nu putem sã nu amintim ºcolile ºi copiiiminunaþi din Atlanta, aprecierile prezentatede ziare ºi reviste, precum ºi de posturile TV,dedicându-ne la ore de maximã audienþã multeminute surprinzãtoare în ceea ce ne priveºte,cam în genul urmãtor: „În Atlanta, din cealaltãparte a lumii... Vreþi sã vedeþi niºte copii carevin de la multe mile depãrtare? Tot ce trebuiesã faceþi este sã mergeþi la ºcoalã ºi laexpoziþia lor. Dacã o sã vã duceþi, o sãîntrebaþi ce întreabã ºi alþii: Este posibil sãte formezi, în timp scurt, în domeniul artei?Cum de au aºa jocuri atractive de creativitate?Lucrãrile chiar sunt pictate de copii?... Aceºtiartiºti sunt dintr-un sat mic, de munte, dinRomânia. Sunt atât de buni, încât au fostinvitaþi încã din 1996 în numeroase statedin America sã-i înveþe pe copiii americanisã picteze. Când o sã-i vedeþi, o sã ziceþi:Minunat!”

Sunt multe exemple de prezentat ºi de urmat, nu numai din America,ci ºi din Europa ºi Asia. Ne-am bucurat de atenþia primarilor ºi în Monaco,Roquebrune Cap Martin (Franþa), Evora (Portugalia), Celje (Slovenia),Tambre (Italia), Gaziantep (Turcia) etc.

N-aº putea încheia aceastã notã fãrã a menþiona Japonia – absolut uluitoare,din toate punctele de vedere, cu interesul pe care îl acordã copiilor, concursurilornumeroase, unde oamenii de rând suntprotagoniºtii. De ce în Japonia totuleste artã?!...

Rândurile acestea sunt un pretextpentru a încerca descifrareamecanismului intern al funcþionãrii unorstate, în particular, relaþia dintreoficialitãþi/administraþie ºi artã/culturã.

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� ÎPS CALINIC –– aarhiepiscop aal AArgeºului

ºi MMuscelului�� Acad. JJohan GGALTUNG –– NNorvegia�� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti�� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Luiza AAVRAM –– mmuzicolog, BBucureºti�� Acad. SSolomon MMARCUS –– BBucureºti�� Gheorghe VVLAD –– pprofesor, RRoºiorii dde VVede�� Florin HHORVATH –– sscriitor ººi eezoterist, ZZalãu

�� Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SSUA�� Lech PPOLKOWSKI –– pprof. uuniv., PPolonia�� Cristian SS. CCALUDE –– pprof. uuniv., NNoua ZZeelandã�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti�� Filofteia PPALLY –– iistoric, GGoleºti, AArgeº�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti�� Octavian DD. CCURPAª –– ppublicist, SSUA��Gabriela CCÃLUÞIU-SSONNENBERG –– sscriitor, SSpania��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Elena SSTOICA –– pprofesor, CCorbeni, AArgeº

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul IIV �� Nr. 88 ((33) ��August 220132244 24 ppag. - 55 llei

Totul þþine dde eeducaþieEElleennaa SSTTOOIICCAA

Numãr iilustrat ccu iimagini ddin MMuzeul VViticulturii ººi PPomiculturii GGoleºti-AArgeº. FFotografii dde CCãtãlin EEremia, AAurel ZZamfir ººi GGerard CCãlin.

c Curtea de la Argeº · c Curtea de la Argeº ... Alchimistul

Documents

Transcript of c Curtea de la Argeº · c Curtea de la Argeº ... Alchimistul