c Curtea de la Argeº · Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardul lui LLampedusa... În pprima zzi d...

Horia Bãdescu: Manole sau imanenþa tragiculuiJohan Galtung: Privind pacea dinspre sãnãtateDumitru Pãsat: Martin Heidegger

(40 de ani de la trecerea în eternitate)Sorin Lory Buliga: Mituri comune

lui Brâncuºi ºi lui EliadeMarian Nencescu: Cultul eroilor, ieri ºi aziAcad. Florin Gheorghe Filip: Mihai Drãgãnescu

la Academia RomânãAcad. Petru Soltan (in memoriam):

Geometria, rãdãcina meaVasile Andru: Pelerinajul Reginei Ana

la 7 mãnãstiriNicolae Melinescu: În dialog

cu Peter/Petru HurleyFernando Sancho Caparrini:

Douã romane ale unui informatician Maria Vaida: Lecþia de istorieVictoria Milescu: Terapie prin poezieDan D. Farcaº: Proiectele SETI

Wikipedia nne-oo pprezintã aastfel:Principesa AAna dde BBourbon-Parma ((cunoscutã ººi ssub

apelativul Regiina AAna, pprenume ccompletAnne AAntoinette FFrançoise CCharlotteZita MMarguerite; nn. 118 sseptembrie 11923,Paris, FFranþa –– dd. 11 aaugust 22016,Morges, EElveþia) aa ffost ssoþia ffostuluisuveran MMihai II aal RRomâniei ººi ffiicaprinþului RRené dde BBourbon-PParmaºi aa pprinþesei MMargaret aa DDanemarcei.A ffost sstrãnepoata rregilor CChristian aalIX-llea aal DDanemarcei ((pe llinie mmaternã)ºi MMiguel II aal PPortugaliei ((pe llinie ppaternã)ºi nnepoata dde ssorã aa îîmpãrãtesei ZZitade BBourbon-PParma.

Sunã cca ddin ccartea dde lliteraturã,ca ddin ccartea dde iistorie.

Parte ddin iistoria RRomâniei, ppartedin iistoria EEuropei –– aa aaceleia ccu ººtaifºi sstrãlucire, ccu iimplicare ººi ssacrificiiîn vvremurile ggrele ((de-aar ffi ffost ddoarparticiparea vviitoarei nnoastre rreginela RRãzboiul aal DDoilea MMondial, cca ººoferde aambulanþã ººi iinfirmierã, dde pparteageneralului dde GGaulle, dde-aar ffi ffostdoar eexilul dde ddupã aabdicarea iimpusãde ccomuniºti îîn 11947), ccu eeleganþãtotdeauna, ccu ddiscreþie-mmodestie-sstil.Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardullui LLampedusa...

În pprima zzi dde aaugust, RReginaa pplecat sspre llungul eei ººir dde sstrãmoºi,din mmai ttoate rregatele EEuropei, mmulþiînrudiþi ccu vvoievozii nnoºtri ddin vveac,pânã sspre îîntemeietorii dde þþarã.

Iar lla jjumãtatea llui aaugust aa ffostziditã, cca oo aaltã AAnã, ppredestinatã pprinnume, lla ttemelia uunei nnoi ccatedrale ––care sse ttot cconstruieºte ººi sse ttot ccon-struieºte ((prima ppiatrã aa ffost ppusãîn pprimãvara llui 22009), ffãrã aa ffi îîncãterminatã, îîn ppoarta MMãnãstirii AArgeºului,a llui NNegru-VVodã, aa llui MManole, ppoatear ttrebui ssã sspunem a AAneii, „mãnãstirenaltã, ccum nn-aa mmai ffost aaltã”, rridicatãacum ffix oo jjumãtate dde mmileniu ((o vvomsãrbãtori îîn aanul cce vvine), îîn nnumai ccinciani. EE aadevãrat, eera aatunci lla pporuncaSfântului VVoievod, ddar ttot aar ttrebui ccanoi, ccei dde aazi, ssã nne llãsãm oochii îîn jjos.

De-aacum, ffiecare ddintre ccele ddouãcatedrale aare ccâte oo AAnã lla ttemelie,„ziditã” aacolo îînainte cca zzidul ssã ffieterminat, sspre aa-ii dda dduratã...

Dumnezeu ss-oo oodihneascã îîn ppacepe RRegina AAna!

Tot sspre rruºinareanoastrã, aa ccon-temporanilor, aaº

adãuga: DDumnezeu ssã nneierte, ppe nnoi, mmeschinii ººicârcotaºii dde aazi, ccoborâþiparcã îîn sstradã ddirect ddincartea llui OOrwell, ccel ccareîºi llua pprecauþia dde aa ssubliniacã eel vvrea ssã aavertizeze,nu ssã ddea iidei –– ddar ccinesã-ll aasculte?, prolii reþinând/

înþelegând ddin iistorie eexact aatâta ccâtne ppermite ppropaganda dde ttoate ffelurilepe ccare aam ssuportat-oo îîn uultimele ttreisferturi dde ssecol, ccât nne ppermit ccom-plexele ººi mmicimea ssufleteascã ººi, ppoate,în ccazul uunora, „„sarcinile dde sserviciu”.Cã nn-aa ffost nnicio zzi rreginã, ccã nnua îînvãþat rromâneºte, ccã nn-aa ttrãit îînRomânia, ccã nnu ee oortodoxã... DDe aaici,peste îîncã uun ppas, mmic, ddar ttotal iino-portun, vvorbe ddespre RRegele MMihai,despre mmonarhie, ppãreri uultimative,prejudecãþi, ttrãncãnealã, uuneoripreþioasã, dde ccele mmai mmulte oori ssu-perficialã ººi ssuficientã, ccliºee iinduse-impuse, ddefulãri.

Privesc îîn jjur, ccaut îîn ttimp ººi oobservcã îîn ttoate þþãrile îîn ccare ddomneºte uunrege, soþia aacestuia sse nnumeºte regiinã.Caut îîn ddicþionar ººi ggãsesc aacelaºi llucru.Casa RRegalã aa RRomâniei ((avem aaºaceva, dde ffix 1150 dde aani, aani aai cconstituiriiRomâniei mmoderne, ii-aam ssãrbãtorit cchiaranul aacesta! –– aam pputea aadãuga lla eeiºi ccei 77 aani aai îînceputurilor, ccând ppetron aa ffost CCuza-VVodã ººi mmulte aau ffostatunci îîncepute, ddar ffãurirea RRomânieiMari rrãmâne llegatã dde CCarol II ººi ddeFerdinand-îîntregitorul), CCasa RRegalã,cea ccare sstabileºte pprotocolul îîn cceeace oo ppriveºte, vvorbeºte ddespre RRege ººiReginã. Punctum! Numãrul zzilelor ccât aadomnit ssau nnu RRegina AAna ppot ffi ssubiectde ddezbatere ddacã aar ffi ssã-ii ccalculãmpensia dde rreginã, nnu ppentru uun rromâncare pparticipã, ffie ººi îîn ffaþa ttelevizorului,la ffuneraliile RReginei. FFuneralii oortodoxeºi ccatolice îîn aacelaºi ttimp, aaºa ccuma ffost RRegina, aaºa ccum eeste RRomânia.

Evident, oorice oom aare ddreptulde aa ffi ssau nnu mmonarhist, aarelibertatea dde aa sse eexprima îîn

aceastã pprivinþã, nnu ddespre aasta ee vvorbaaici, cci ddespre ddouã llucruri ((mai) ssimple:(1) stiilul (care, sse zzice, „„este oomul”; ccaomagiu RReginei ffrancofone, rreproducºi ooriginalul, ddin ddiscursul ccontelui ddeBuffon lla pprimirea îîn AAcademia FFrancezã,la 225 aaugust 11753: Le sstyle eest ll’hommemême) ººi ((2) momentul (nu mmai iinsist,tocmai ppentru ccã îîncã oo rreferire lla OOrwellnu sse ppotriveºte ddeloc ccontextului...).

Dumnezeu ss-oo oodihneascã îîn ppacepe RRegina AAna aa RRomâniei! IIar ppenoi, ccontemporanii EEi, ssã nne iierte...ºi ssã nne ppovãþuiascã...

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVIIII �� NNrr.. 99 ((7700)) ��SSeepptteemmbbrriiee 22001166

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Noua CCatedralã ((necropolã rregalã) ddin CCurtea dde AArgeº

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte) ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

Regina AAna ss-aa mmutat pe AArgeº îîn SSus...

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:[email protected]

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot ffacela ssediul rredacþiei – Trustul dde

Presã „„Argeº EExpres”(25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni)sau ttrimiþând bbanii îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea

de AArgeº ((detaliile bbancare aaparmai jjos) ººi oo aadresã ppoºtalã

prin ee-mmail.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteº[email protected]

www.tiparg.ro

Anul VVII �� Nr. 99 ((70) ��Septembrie 2201622

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...Oºtire dde ccea mmai mmare iimportanþã nne vvine

din SSofia. CCu ttoate ccã pprincipele ee cconsti-tuþional, ccu ttoate ccã gguvernul ddemisionar

al BBulgariei sse bbucurã dde mmajoritate îîn AAdunare,plângerile ccontinue îîn ccontra aadministraþiei, ppoateprea ppatriotice, ll-aau ffãcut ppe pprincipe ssã aadresezepoporului bbulgar oo pproclamaþiune pprin ccare aameninþãcu aabdicarea îîn ccaz dde-aa nnu ggãsi ddin ppartea þþãriiun cconcurs ssuficient ppentru îîndreptarea sstãriide llucruri. ((...)

Marea AAdunare NNaþionalã dde ccare vvorbeºteprincipele îîn mmanifestul ssãu ººi ccare aar aavea aa pprimisau aa rrefuza bbazele uunei oorganizãri pposibile aa þþãrii eeprecum sse vvede oo CConstituantã; ccabinetul, fformat ssubprezidenþia ggeneralului rrus EEhrenroth, ee uun ccabinetde ttranziþie, mmenit aa ggaranta llibertatea aalegerilorºi mmai ccu sseamã nneinfluenþarea llor ddin ppartea ppa-trioþilor dde mmeserie, ccare sse vvor ffi îînmulþit rrepedeºi îîn BBulgaria. TTrebuie ssã sse ffi îînmulþit, ccãci,una, aau aavut eexemplul lluminos aal BBosnagiilorºi CCaradalelor dde ddincoace dde DDunãre, aal ddoilea,formaþiunea ddemagogiei mmerge rrepede îîntr-oo þþarãa ccãrei ccontinuitate dde ddezvoltare iistoricã aa ffostnimicitã pprin ddominaþiunea sstrãinã ººi ccare eeste eeaînsãºi oo ccreaþiune ppoliticã pproaspãtã. CCând îîntr-oo þþarãtrecutul nn-aa ddistins ppe oomul dde mmerit dde ccel dde rrând,când cconºtiinþa ppublicã ººi îîmprejurãrile ssunt tturburiºi ddeparte îîncã dde ccristalizaþiune, aajung,ca lla aapa ccea tturburatã, ggunoaieledeasupra. AA sstriga ppe ttoate uuliþele ººi ppetoate ttonurile patriie, lliibertate, eegaliitate,fraterniitate! nu ee uun mmerit nnici lla nnoi, nniciîn BBulgaria, nnici uundeva îîn llume. DDar ccinenu aare aaltul îîºi ccreeazã ddin aasemeneastrigãte uun ttitlu dde rrecomandaþie, pprecumCaligari îîºi ccreeazã uunul ddin pproclamarea„Republicei RRomâne” îîn ddepãrtatul PParis.

Surpatã ddin ttoate ppãrþile dde vvaluriledemagogiei ººi dde aapetiturile nnesãþioaseale ssectei ppatrioþilor dde mmeserie, BBulgaria,dupã mmãrturisirea ppropriului eei DDomn,are ttrebuinþã dde-aa rrecunoaºte ccã uun sstat,pentru aa eexista, aare nnevoie dde aanumecondiþii oorganice, ccare nnu ppot ffi nnici ppro-dusul ffantaziei, nnici jjucãria îîntâmplãrii,ci ccatã ssã rrãsarã ddintr-oo llimpede rrecu-noaºtere aa ffuncþiunilor eesenþiale aale llui.

Dar cceea cce iizbeºte vvederea ssuntanalogiile ccare eexistã îîntre sstãrile ddelucruri dde lla nnoi ººi ccele dde ddincolo ddeDunãre. ÎÎn oorice ccaz ((...) îîntre iignoranþaºi nnesãþioasa ddemagogie rromânã ppede oo pparte ººi îîntre ccea bbulgarã, rrecrutatãdin eelemente ccu ttotul aasemãnãtoare,nu ppoate eexista oo ddeosebire eesenþialã.Ai nnoºtri ssunt mmai practiisiiþii, iatã ttotul.Demagogia aaceasta aare mmajoritateaîn AAdunare. CCu ttoate aacestea, pprincipele

s-aa cconvins dde aabsoluta eei iincapacitate dde-aa dda ooorganizare ssãnãtoasã sstatului, oo cconvincþie ppe ccareºi-oo fformase VVodã CCuza ddespre ddemagogia dde lla nnoi,ºi vvoieºte ssã ssustragã sstatul dde ssub ddominaþiuneaexclusivã aa eelementelor aacestora.

ªi lla nnoi llumea ppoliticã îîn ggenere, dd. II. BBrãtianuîndeosebi, ss-aau cconvins ccã, ccu oorganizarea aactualã,þara ppoate ffi uun tteren ffavorabil ppentru ccolonii sstrãine,dar ee ddeparte dde-aa îîntruni ccondiþiile uunei mmoºteniriistorice aa ppoporului rromân. CCine ssuferã ssub oorga-nizarea iiscoditã dde dd-nnii CC.A. RRosetti ººi CCaradae mmai ccu sseamã ppoporul aautohton.

Cu ttoate aacestea, cconºtiinþa ppublicã vviciatãºi llãnþuitã dde mmiile dde mmijloace dde ccorupþie ppecare lle îîntrebuinþeazã ppartidul ddemagogic aa ppierdutcoarda uunei pputernice rreacþii ccontra aacestui ssistemde îînjosire aa ccaracterelor ººi dde eegalizare aa iignoranþeiºi aapetiturilor ccu aadevãratele aaptitudini dde ooamenipolitici.

Dar aanalogia ccea mmai mmare eexistã îîntre cceeace fface pprincipele BBulgariei aacum ººi-nntreceea cce uun oom ppolitic, ssãvârºit ddin vviaþã,

propunea MM. SSale RRegelui lla vvenirea ssa îîn þþarã.Acest bbãrbat ppolitic îîi sspunea MM. SSale ccã nnu

trebuie ssã pprimeascã ccu oochii îînchiºi oo oorganizarepusã lla ccale îîntr-oo ssingurã nnoapte dde ccãtre ddoi dde-

magogi, cci ssã ccearã ttimp ddereflecþie, ssã sstudieze þþara, ssãcearã cconsilii dde lla ooameniobiºnuiþi ccu cconducereastatului ººi ssã ppropunã aacelemodificãri aale pproiectului ddeConstituþie ccare aar ffi aabsolutnecesare ppentru oo ddezvoltareregulatã ººi oorganicã aa þþãrii.M. SSa ppãrea lla îînceput ddispussã aasculte aaceste cconsilii;dar, îîmpins ppe dde-oo ppartede ppresiunea ddemagogiei,pe-aatunci aatotputernicã,necunoscãtor dde þþarã ppe ddealtã pparte, aa pprimit pproiectulastfel ccum ss-aa vvotat ddeAdunare. CCu ttoate aastea,e dde nnatura ooricãrui ppactca aamândouã ppãrþile ssãpuie rreciproc ccondiþii ººica sstipulaþiunea llui ddefinitivãsã ffie rrezultatul uunor cconce-siuni rreciproce.

Cu ccâþiva aani îîn uurmãM. SSa aa rrecunoscut ccã aacelom dde sstat aa ffost ssingurul ccarea vvoit sserios ººi bbinele þþãrii ººial ttronului. DDar eera pprea ttârziu.Declasarea, rridicarea îîn ssusa eexistenþelor ccatilinare sse

consumaserepede; sstatulromân eeracondamnatde-aa sse vvedeastãpânit ddeCaradale ººide CCostineºti,de iignoranþaîmpreunatãcu sspeculaintereselorpublice.

(Tiimpul,30 aaprilie 11881)

Ageneraliza oo aaserþiune ssusþinutã nnumaiîn pparte ee oo ssofismã ddin ccele mmai ccomune.E aadevãrat ccã ssofismele ssunt aatât dde ddese

în ggazete îîncât mmai nnu mmeritã cca ccineva ssã rrelevezeerorile, pparte iintenþionate, pparte nneintenþionate, ccâteobvin îîn eele. UUn ccod aal ººiretlicului ggazetãresc, aalapucãturilor ssofistice aale aacestei bbresle dde nnegustoride vvorbe, sscris ppopular ppentru îînþelegerea ffiecãrui,ar mmerita îîn aadevãr aacel nnume ppe ccare ccãlugãrii-lldãdeau îîn EEvul MMediu llogicei llui AAristotel:mediicamentum mmentiis.

În uunul ddin nnumerele ttrecute vvorbisem ddeschimbãrile ddin BBulgaria ººi ggãsisem ccã mmanifestultânãrului pprincipe dde BBattenberg aavea, aabstracþiefãcând dde oorice aalte mmotive, uun ssâmbure ssãnãtos.

În aadevãr, oorice sstat aare nnevoie dde oo sseamã ddecondiþii iindispensabile ppentru cca ssã ppoatã eexista ddepe oo zzi ppe aalta. LLa sstatele ccu ttrecut iistoric ssau ccareºi-aau aavut îîn ccurs dde ssute dde aani oobiceile llor jjuridiceºi aadministrative llucrul mmerge dde lla ssine. MMoravurilefãrã llegi ppot ttotul, llegea ffãrã mmoravuri aaproape nnimic.E uun aadevãr aacesta, aatât dde ggeneral, aaplicabil ttuturorformaþiunilor dde sstat, îîncât sse vva vvedea ccã sstatele îîncare eexista ººi mmai mmultã jjustiþie ººi mmai mmultã llibertatecetãþeneascã ssunt aacelea uunde oobiceiul vvechi, ddatina,þine lloc llegilor sscrise, uunde aacea ddatinã nnici aa ffostcodificatã vvreodinioarã. CCu ttotul aaltfel îîn BBulgaria,lipsitã ddin vveacul aal XXIV-llea dde oo aautonomie ooricâtde rrestrânsã, ttrecutã pprin ffocul ººi ssabia ccuceritorilorosmani, ddreptul ppublic ººi ccel pprivat, ttradiþie ººi ddatinãau ffost îîngropate ssub rruinele CCetãþii dde SSpini, îîmpre-unã ccu ddinastia ªªismanizilor ddin BBdyn, îîncât mmiºcareade eemancipare aa ppopoarelor oorientale ii-aau ggãsitegalizaþi dde ssabia ppãgânã, ccare ttãiase oorice ccaprãsãrea ddeasupra ppuþin îînþelegãtoarei mmulþimi.

Problema aa ffost ººi eeste ccu ttotul aalta ddecât îînRomânia, aale ccãrei ppãrþi cconstitutive aaveau ttrecutulºi ttradiþiile llor sstabilite dde lla îînceputul ssecolului aalXIII-llea ººi ppânã lla 11700. AAlte ccondiþii dde eexistenþãca sstat aare ddeci aa ppropune AAlexandru BBulgariei ssaleca ssã eexiste îîn mmod nnormal.

(Tiimpul, 22-223 mmai 11881)

Expunere ººi rrezilienþã.Sãnãtatea ºi paceasunt idei similare,

holistice; ceea ce urmeazã sereferã la dialectica lor comunã.Existã o eternã contradicþieîntre expunerea [solicitãrile],E, ºi rezilienþa [elasticitatea,rezistenþa], R, corpului, minþii

ºi spiritului unei persoane. Stricãciunile produse deexpunere – traume, microorganisme, poluarea dinaer, apã, hranã – depind de rezilienþa corpului, minþiiºi a spiritului. O componentã a lui R este sistemulimunitar al corpului uman.

Avem trei cazuri:E > R: persoana suferã, se îmbolnãveºte,

are un deficit de sãnãtateE = R: persoana este plasatã pe graniþãE < R: persoana se bucurã de o stare bunã,

are un surplus de sãnãtate.Terapia curativã a bolii îndepãrteazã expunerea

ºi vindecã efectele în policlinici ºi spitale – terapieprimarã ºi secundarã. Restaurarea ºi creºterearezilienþei – terapia ternarã – se face acasã ºi în„case” [de odihnã-recuperare], în convalescenþã.Toate astea, dacã sunt disponibile ºi dacã ni lepermitem.

Terapia preventivã, anterioarã bolii, este bazatãpe profilaxia primarã, descreºterea expunerii, ºipe profilaxia secundarã, creºterea rezilienþei. Acestlucru se poate face la un nivel scãzut al celor douãsau la un nivel ridicat, în ambele cazuri scopul fiindde a stabiliza relaþia R > E. Avem douã cazuri:

Sãnãtate negativã: R > E, cu R atât de reduscã sãnãtatea înseamnã doar absenþa bolii, ºi

Sãnãtate pozitivã: R > E, cu R suficient de ridicatîncât se poate face faþã bolii, ceea ce înseamnão persoanã puternicã, cu un surplus de sãnãtate,chiar ºi într-un mediu ostil.

Expunerea poate fi exogenã sau endogenã(un exemplu este situaþia congenitalã), iar rezilienþapoate fi exogenã, bazatã pe îmbrãcãminte, adãpost,dragoste, grijã, sau poate fi bazatã pe factoriendogeni, cum ar fi celulele albe (leucocite).

Abordarea aceasta poate sã circumscrie multeabordãri din teoria ºi practica sãnãtãþii, sau traiectoriiindividuale între zone de sãnãtate, boalã, nesãnãtate,toate acestea ghidate sau nu de o culturã a sãnãtãþii.

Figura urmãtoare sintetizeazã cele spuse.

Putem aaveasãnãtate lacombinaþii

(E, R) ridicate sauscãzute, dar cel maibine este, desigur,sã avem un nivelînalt de rezilienþã,combinat cu unnivel scãzut alexpunerii, pentrua avea un nivelridicat de surplusde sãnãtate pe caresã-l folosim dacã E creºte sau R descreºte. DacãR = 0, chiar ºi expuneri minore pot provoca cea maigravã boalã, moartea. Dacã E = 0, atunci organismulse deplaseazã de-a lungul segmentului de viaþãdeterminat genetic fãrã a-ºi consuma resursa R,înglobatã în homo sapiens filogenetic ºi ontogeneticºi modificatã de trãsãturile fiecãrui individ particular.Când aceste trãsãturi sunt negative, ele sunt numitedefecte congenitale, când sunt pozitive, conducla o constituþie robustã.

Situaþia lui E ºi R poate fi totdeauna modificatã,de sine sau de celãlalt:

– prin profilaxie primarã, îndepãrtând saudiminuând expunerea E,

– prin profilaxie secundarã, crescând rezilienþa R. Sfaturile/avertismentele sunt binecunoscute:

„Fii atent!” (E), „Ai grijã de tine!” (R). Conteazãmult infrastructura sãnãtãþii – pentru terapia primarã,secundarã, ternarã, ºi cultura sãnãtãþii – pentruînþelegere. Dar cultura sãnãtãþii trebuie internalizatãpentru a fi eficientã.

Omoloagele lui E ºi R în teoria pãcii-rãzboiuluisunt uºor de identificat.

Un tip de expunere este puterea distructivã,

D, a armelor, a celor de lovire, foc, explozie ºi a celorde distrugere în masã (WMD).

WMD: arme atomice, biologice, chimice, DEW:îndreptate împotriva mediului, FAE, modificãrigenetice, laser, particule, radiologice, energie solarã,

raze X – un alfabet al nebuniei umane.Rezilienþa constã în invulnerabi-

litate, I, opusã lui D, iar aceasta estede multe tipuri în multe contexte,explicând supravieþuirea noastrã.

Otrecere îîn rrevistã aa ffacto-rilor dde iinvulnerabilitate:Spaþiul natural: diverse

ecosisteme simbiotice capabilesã gãzduiascã oameni chiar ºi dupãagresiuni militare asupra naturii ºidupã efectele secundare ale agre-siunii militare asupra mediului creatde om.

Spaþiul uman: – Corp ºi minte: un nivel înalt de sãnãtate fizicã

ºi mintalã pozitivã pe care populaþia sã se bazeze; – Spirit: o dorinþã de a rezista dezordinii post-

traumatice, cu proiecte de reconstrucþie ºi cu noiconstrucþii, fãrã a ceda, fãrã a capitula.

Spaþiul social: sisteme sociale diversificate,simbiotice, echitabile, cu capacitãþi interne dea transforma conflictele ºi cu intenþia-capacitateade a rezista agresiunilor din afarã, inclusiv prinfolosirea apãrãrii defensive.

Spaþiul internaþional: relaþii intersocietalediversificate, simbiotice, echitabile, cu mecanismeintrinseci de transformare a conflictelor.

Spaþiul cultural: valori ºi norme care sã susþinão culturã a pãcii.

Prin aceastã translatare a abordãrilor curativeºi preventive omoloage, ambele tipuri de profilaxii,precum ºi pacea negativã ºi pozitivã, pot fi preluateîn teoria pãcii ca fructe gata coapte:

Pacea negativã: I > D, I atât de redus cã paceaeste doar absenþa violenþei.

Pacea pozitivã: I > D, cu I suficient de ridicatîncât violenþa poate fi controlatã.


Anul VVII �� Nr. 99 ((70) ��Septembrie 22016 33

Homo ssapiens

Privind ppacea ddinspre ssãnãtateJJoohhaann GGAALLTTUUNNGG

Nimic nnu ppare aa ddamãsurã mmai eexactãdimensiunii uumane

ca ttragicul. CCãci, ddacã ttragiculînseamnã uun aact dde ssupremãconºtiinþã, aadicã aasumareaconºtientã aa llimitei, îîn ssensulactiv aal ddepãºirii aacesteia,

indiferent dde cconsecinþe, eel ppresupune aaspiraþiaomului sspre iinfinit, ccu aalte ccuvinte, iinstituireadimensiunii ccosmice aa aacestuia. DDin ccadrul uuneistricte ddeterminãri, eel ttinde ssã-ººi aasume llibertateaabsolutã aa iilimitatului, ttinde ssã-ººi aasume ccondiþiauniversului îînsuºi ººi mmãreþia aacestuia. ªªi ddacã oomulse ddefineºte ddin ººi nnumai îîn pperspectiva cconºtiinþei,atunci nnatura ttragicului eeste uuna iimanentã ººinecesarã nnaturii uumane. AA ttrãi ttragic, aa ttrãi ddinperspectiva cconºtiinþei ttragice îînseamnã aa dda ffiinþeicea mmai îînaltã vvaloare, îînseamnã ttriumful oomuluiasupra ppropriei llui ffinitudini. „„Susþinem ddeci ccãsentimentul ttragic aal eexistenþei, nneliniºtea mmetafizicãºi ttensiunea ssufleteascã mmare –– aaspecte ffoartepuþin ddiferite aale aaceleiaºi aadânci ººi ppermanentestãri aafective aa cconºtiinþei –– ssunt iizvor dde ffoartemare pputere ssufleteascã... ªªi mmai ssusþinem ccãputerea ssufleteascã aamintitã ee ccreatoarea cceleimai mmari llibertãþi sspirituale ppe ccare oomul oo ppoatecuceri, îîn aaceastã llume. LLibertatea aactivã, ttrans-formatoare dde llume...” ((D.D. RRoºca, Exiistenþatragiicã, Ed. ªªtiinþificã, BBucureºti, 11968, pp. 1185).

În aacelaºi ttimp, ddacã ttragicul, cca eexperienþãindividualã ssau ccolectivã, „„dobândeºte cconºtiinþa ddesine pprin ttragedie cca pprilej ccultural”, ddacã „„tragediaeste eexperienþa ttragicã cconºtientizatã îîntr-oo fformãartisticã” ((Gabriel LLiiceanu, Tragiicul, OO ffenomeno-logiie aa lliimiiteii ººii ddepãºiiriiii, Bucureºti, EEd. UUnivers,p. 114), pprezenþa aacesteia cca eexpresie sspiritualã aa

unui eetnos eeste îînsemnul uunor vvalenþe uumanesuperioare, aal uunei mmaturitãþi dde cconºtiinþã iincontes-tabilã, aal uunei îînalte cconcepþii ddespre oom. AA ppune ddeciîn eevidenþã aacest „„prilej aartistic”, pprin ccare ttragiculcapãtã cconºtiinþa dde ssine, îîn aaria cculturalã aa uunuipopor, eeste uun aact dde uumanism, îînseamnã aa-ii rrea-minti OOmului fforþa ººi mmãreþia ssa ffireascã ººi pperpetuã.

PPoate ccã, rraportându-nne lla cclasicii ttragedieigreceºti, sspiritul Meºteruluii MManole seapropie ccel mmai mmult dde ssuflul ttragic eeuri-

pidian, aaºa ccum ffusese eel iinterpretat dde NNietzsche:„În cconcepþia llui ((a llui EEuripide, nn.n.), eefectul pprodusde ttragedie nnu aavea nniciodatã ddrept ccauzã aanxietateaepicã, pputerea dde aatracþie aa iincertitudinii ccu pprivire llasubiectele pperipeþiilor eeventuale, cci sscenele mmãreþe,pline dde llirism rretoric, în ccare ppasiiunea ººii ddiialectiicaerouluii ppriinciipal (s.n.) sse îîntindeau ººi sse uumflauca nnãvala dde aape aa uunui ffluviu. TTotul eera ffãcut ssãpregãteascã nnu aacþiunea, cci ppateticul ººi cceea cce nnupregãtea ppateticul eera rrespins.” ((Friedrich NNietzsche,Oriigiinea ttragediieii, îîn De lla AApollo lla FFaust, Ed.Univers, BBucureºti, 11978, pp. 11) CCãci, cchiar ddacãretorica nnu eeste uuna ddintre „„virtuþile” MeºteruluiiManole, cceea cce nnu nni sse ppare oo ppierdere, cci, mmaidegrabã, uun ccâºtig, îîn mmod eevident ppasiunea ººi mmaiales ddialectica eeroului pprincipal eexistã ººi cconstituieosatura îîntregului sscenariu ddramatic. NNu aatât aacþi-unea, ccât mmai aales cceea cce oo pprecede ººi oo îînsoþeºte,miºcarea ssufleteascã, zzbuciumul nnemãsurat, sstrigãtulimplorator ssau ttãcerea ddeznãdãjduitã fformeazãsursa pprincipalã aa sspiritului ssãu ttragic. NNu cceeace sse îîntâmplã, cci mmai aales cceea cce nnu sse îîntâmplãcutremurã îîn Meºterul MManole. Nu ffapta îîn ssinene îînfioarã, cca îîn ttragediile llui EEschil, cci ffurtunasufleteascã, aacea sstihie iinterioarã ddin ccareºi ppentru ccare aaceasta sse nnaºte.

O aatare vvocaþie iinterioarã aa ttragicului nni sse ppare aafi oo ttrãsãturã ccaracteristicã nnu nnumai ooperei ddiscutateaici, cci îînsãºi sspiritualitãþii rromâneºti. ((...)

Nu vvrem ssã sspunem ccã Meºterul MManole este ootragedie ((literar vvorbind ººi nnumai lliterar), îîn aadevãratulînþeles ppe ccare ccuvântul îîl ppresupune îîn ddeterminan-tele ssale pprozodice. Meºterul MManole este oo ttragediefãrã ssã ffi ffost „„scrisã” cca aatare ººi ffãrã ssã ffi ffostgânditã ppentru nnecesitãþi sscenice, oo ttragedie îînesenþialitatea ssa ssimbolicã ººi aartisticã, îîn sspiritulsãu, îîn ttrama ssa, îîn ppersonajele ssale, îîn aalcãtuireaarticulaþiilor ssale. ((...)

VVorbind ddespre Miioriiþa, BBlaga oo nnumea „„imncu ppervaz dde bbaladã”, ssesizând nnecesitateaunor ddisocieri dde sspecii ººi ggenuri ppe ccare

literatura ooralã aa rromânilor lle ccere. CCãci lliteraturaacestora, îîntr-oo aanumitã eepocã, aa ffost ooralã ººi ppopu-larã nnumai ddin nnecesitãþi iistorice. VVrem ssã sspunemcã eea eeste îîncadratã, uuneori ffãrã aa sse þþine sseamade aaceastã nnecesitate iistoricã, uunor sstructuri ccom-poziþionale cce ssunt ddepãºite dde ssubstanþa ººi þþesãturaintimã aa ccreaþiei, ppentru ssimplul mmotiv ccã sspaþiulcultural rromânesc aal eevului dde mmijloc aa ffost îîn ccea mmaimare mmãsurã uunul dde mmanifestare ooralã ººi ppopularã.Ca aatare, ttoate sspeciile lliricului aau ffost îîncadrateîn ccântec, ddupã ccum ttot cceea cce þþinea dde mmiºcareadramaticã, dde sscenariul ddramatic ººi-aa ggãsit lloculpe oosatura eepicã aa bbaladei. DDar, nniciodatã aaceastãciudatã mmixturã nnu ss-aa aaflat mmai aaproape dde uuniversuldramatic, dde tteatru, cca îîn ccapodopera aanalizatã aaici.Ceea cce nne îîngãduie ssã sspunem ddespre MeºterulManole – aceastã ttragediie ccu ppervazz dde bbaladã!

(Fragmente dde lla îînceputul ººi ffinalul ccãrþii HHoriaBãdescu, Meºterul MManole ssau IImanenþa ttragiiculuii,Ed. VViitorul RRomânesc, BBucureºti, 22001)

Manole ssau iimanenþa ttragiculuiHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens



Profilaxia cconstruieºte oo ppace nnegativãsau una pozitivã. Pentru profilaxiaprimarã a WMD, e nevoie de eliminarea

lui D. Profilaxia secundarã bazatã pe I înseamnãadãposturi, pastile antiradiaþie pentru toþi etc.; astafuncþioneazã însã numai pentru a proteja elitele ºiarmele, nu ºi populaþia. A fi împotriva dezarmãriinucleare este un simptom al antidemocraþiei.

Abordãrile standard ale pãcii ºi rãzboiuluidin studiile strategice ºi de securitate curentesunt deficiente intelectual, aproape în întregimeorientate cãtre D, neglijând I. Inventarele desituaþii strategice reduc pacea la „balanþa puterii”(IISS, Institutul Internaþional de Studii Strategice,Londra) sau la „dezarmare ºi controlul armamen-tului” (SIPRI, Institutul Internaþional de Cercetarea Pãcii de la Stockholm). Asta ar corespunde„înarmãrii” corpului uman cu microorganisme,neglijând sistemul imunitar ºi medicina curativãmenitã sã vindece ºi sã repare. Pace negativãnumai, încercând sã creeze o lume fãrã rãzboaieºi un corp fãrã boli prin echilibrarea agresiunilor...

Abordãrile care duc la pace pozitivã vor construiinvulnerabilitate, în înþelesul de mai devreme, dar vorasigura ºi I > D, prin reducerea, eventual eliminareaD, în particular, prin eliminarea WMD. Cele douãabordãri nu se exclud una pe cealaltã, dar abordãrilede tip negativ pot duce cel mult la sãnãtate-pacede scurtã duratã ºi pot fi contraproductive pe termenlung, la fel ca viaþa într-un mediu steril, sau într-o niºãsocialã securizatã, sau stimulând cursa înarmãrilorîn numele echilibrului.

Fãrã invulnerabilitate, formula echilibrului puterilordevine o comparare simplistã a nivelurilor D. Luândîn seamã invulnerabilitatea, obþinem comparaþiimai sofisticate ale nivelurilor D – I, chiar ducândla apãrarea defensivã mai mult orientatã spre I,neprovocatoare, la nealiniere, autosusþinere eco-nomicã ºi la societãþi utile unele altora. Aceastaeste problema: vulnerabilitatea deschide cutiaPandorei nu numai arãtând inutilitatea abordãriicentrate pe D, ci ºi a alternativelor.

Intelectualii militari ai SUA au vãzut Vietnamulca o putere D de rangul al cincilea, neglijând nivelulI înalt, într-o þarã cu sate ºi locuitori autonomi,autosusþinându-se. ªi ei, americanii, au fost o puterede rangul al cincilea, dar încã sunt în aceeaºi situaþie,comit aceleaºi erori (Afganistan, Irak etc.).

Cele trei avioane din 11 septembrie 2001 s-auizbit de douã clãdiri, un D foarte ieftin, costând maipuþin de un milion de dolari, care a fãcut pagube demiliarde, din cauza vulnerabilitãþii ridicate a „statuluiavansat industrial”. Echilibre ecologice instabile,capacitate scãzutã de a face faþã disconfortului,oameni avansaþi în sãnãtatea negativã ºi precari însãnãtatea pozitivã, politici centralizate ºi vulnerabile,sisteme de apãrare ofensive ºi dependenþe de tipexploatator-exploatat într-o lume tot mai globalizatã,care genereazã conflicte, dar nepriceputã la trans-formarea conflictelor – stilul modern de viaþã estepatogenic, iar modernizarea bellogenicã, acest stileste deficitar în ceea ce priveºte paxogenii I, bogatã

în bellogeni D.Cealaltã parte ºtie

cã, folosind I-ul scãzutal inamicului ca un aliatîn atacuri sinucigaºelocale cu bombe, cuma fost în septembrie2001, cu distrugerienorme, este o strategiecare dã roade. De aiciisteria privind „teroris-mul”: funcþioneazã.

Profilaxia primarã„cautã ºi distruge micro-organismele” devine„cautã ºi distruge tero-riºtii”, indiferent unde

sunt ei: invazie-ocupare ºi drone-SEAL. Limitareadistrugerii la teritoriul altora.

Profilaxia secundarã: a întãri rezilienþa prin a facesocietãþile moderne invulnerabile este fãrã sens; aface rachetele nucleare ºi centrele de comandã civileºi militare invulnerabile în buncãre pe pãmânt sauîn submarine care se deplaseazã la întâmplare,în moduri nici lor cunoscute, este ºi mai fãrã sens.Retranslatând în termeni medicali, asta ar însemnaconcentrarea numai pe rezilienþa inimii ºi creierului –tensiune arterialã ºi colesterol – nu ºi asupramuºchilor, spiritului, ignorând echilibrul pãrþilor.

Asta explicã precaritatea naturii sistemuluiinter-statal, inter-naþional. Problema nu este numaicã D este atât de înalt, iar I atât de scãzut, ci cãdiscursul oficial este atât de firav în ceea ce-l priveºtepe I ºi profilaxia secundarã.

Ca în medicina curativã, care vindecã stricãciunile,o mai profundã profilaxie primarã este necesarã:reconciliere dupã traume, rezolvarea conflictelor,asigurarea echitãþii ºi armoniei. QED.

Similaritãþile ddintre ((E, RR) ººi ((D, II) pot fifolosite ºi pentru a compara surplusurileºi deficienþele de pace ºi sãnãtate. Imagi-

naþi-vã o societate cu surplus de sãnãtate, diferenþaR – E ridicatã pentru toþi, indiferent de nivelul lui R.

Cine este deþinãtorul acelui surplus de sãnãtate?Statul, folosind indivizii cu surplus de sãnãtate casoldaþi pentru distrugere? Capitalul, folosindu-i calucrãtori pentru producþie? Societatea civilã, caresã-i folosescã în beneficiul cetãþenilor? Familia,spre binele membrilor ei? Indivizii, pentru propriulbeneficiu?

Indiferent cine primeºte acest surplus, ar puteasã trebuiascã sã plãteascã pentru deficite, dar arputea ºi sã adune ºi mai mult surplus. Socialismul luiBismarck, corporatismul japonez, statele bunãstãriinordice, familismul amoral ºi individualismul amoralsunt, cu toate, consecinþe sociale ale rãspunsuluila aceste întrebãri.

Cine este deþinãtorul unui surplus de pace, cumar fi în cazul unui nivel scãzut de violenþã sau ame-ninþare a violenþei ºi a unor bugete militare reduse,„dividendele pãcii”? Cetãþenii, care vor avea taxele

micºorate? Statul, care poate trece la ofensivecultural-economice, numite eronat „putere soft”?Piaþa, liberã sã se concentreze numai pe consume-rism? ONU, ca nivel superior? În principiu, toatãlumea ar trebui sã beneficieze de pe urma unui nivelscãzut al fricii de violenþã ºi de pe urma unor costurireduse ale prevenirii ºi vindecãrii distrugerilor.

Dar, sãnãtatea ºi pacea, în surplus sau în deficit,bunele ºi relele sociale, toate sunt distribuite asi-metric. Durata aºteptatã de viaþã este mai mare lacei plasaþi sus, iar deficitul de sãnãtate la cei plasaþijos. În lume, þãrile cu un surplus intern de pace suntîn vârf, iar cele cu deficit intern de pace sunt jos,dacã luãm în seamã distribuþia violenþei. Claseleºi þãrile de jos sunt cufundate în boalã ºi violenþã,cu atât mai mult clasele de jos din þãrile de jos.Asta dã claselor de sus din þãrile de sus libertateade a interveni asupra pãrþii de jos din partea de jos.ªi chiar o fac; încontinuu.

Pot sstudiile aasupra ssãnãtãþii, mai vechi ºimai bine articulate, sã beneficieze de peurma studiilor asupra pãcii, nu numai invers?

Ar putea teoria invulnerabilitãþii din studiul pãcii sãdea sugestii pentru teoria rezilienþei în sãnãtate?

De pildã, sãnãtatea este mai mult reactivã, cusistemul imunitar pus în acþiune atunci când estecazul; pacea este construitã atunci când actoriiinteracþioneazã în moduri producãtoare de pace,proactiv, nu aºteptând ca ceva sã se întâmple.Ar putea oamenii sã fie mai interactivi, stabilindrelaþii mai bune cu microorganismele?

O altã întrebare: ar putea practica sãnãtãþiisã devinã mai puþin centralizatã? Invulnerabilitateaprin descentralizare este bazatã pe douã idei: pãrþilese descurcã mai bine atunci când nu depind deun centru, iar distrugerea centrului poate paralizaîntreaga societate, aºa cum o fac atacurile cerebralesau cardiace cu întregul corp.

Nu cumva ne concentrãm prea mult pe creierºi inimã, în detrimentul altor pãrþi ale corpului,ºi astfel am pierdut din vedere echilibrul acestora?

Deoarece pacea ºi sãnãtatea sunt atât deasemãnãtoare, o translatare a formulei holisticea pãcii înspre sãnãtate poate fi semnificativã. Vomavea patologii la numitor – cele cronice, din trecut,ºi cele acute, din prezent – contracarate de terapiicurative ºi preventive la numãrãtor: echilibru psiho-somatic, echitate între aspectele fizice ºi mintale,armonie socialã cu ceilalþi. (...)

Louis Pasteur s-a concentrat pe o cauzã externãa bolilor acute, microorganismele; rivalul sãu, AntoineBechamps, tot de la Universitatea din Strasbourg, s-aconcentrat pe „mediul interior”. Imunitate – echilibru.Avem nevoie de ambele perspective: promovareanumãrãtorului ºi contracararea factorilor de la numitorconstituie un bun program pentru sãnãtate. La felca pentru pace.

(Fragmente din lucrarea O teorie a pãcii.Construind o pace directã, structuralã ºi culturalã,numãrul 10 în seria de cãrþi publicate deTRANSCEND University Press, 2013. Va urma.)

TTeenniiss - cciinnee ccââººttiiggãã uullttiimmuull mmeeccii??......Mihai NNADDIN

Dupã RRio dde JJaneiro – Jocurile Olimpiceîn faza decadenþei – septembrie aducecu sine celebrul US Open. Totul devine

tenis, aproape în întreaga lume. Pentru mine, aducenostalgia anilor în care am învãþat sã joc, pe subTâmpa Braºovului, inevitabil cu Ion Þiriac ºi GuentherBosch, mai apoi cu Ilie Nãstase (încã nedecis dacãfotbalul sau tenisul îi erau mai importante). Ei audevenit campioni – celebritãþi. Eu am luat cu mineceva ce în anii aceia nu aº fi putut formula.

Am jucat tenis cu plãcere. Niºte teniºi ieftini (fãrãde care accesul pe terenul cu zgurã nu era permis),pantalonaºi cârpiþi, nimic din ceea ce a devenit modãasociatã cu sportul în zilele noastre. Þiriac, cu carejucasem ºi ping-pong, îmi era coleg de ºcoalã, locuiacu trei case mai jos, lângã Strada Sforii (pe careautoritãþile o blocaserã). Era unul dintre cei cu careerai sfãtuit sã nu te încurci. Nu-i plãcea ºcoala, bãteape oricine i se împotrivea, dar gãsise în sport supapade siguranþã. Îl admirasem pe terenul de hochei(iarna, terenul de tenis devenea patinoar natural –ºi era frig la Braºov în anii copilãriei mele!...). Elm-a învãþat sã servesc, aºa cum Bosch, sistematic

ºi silitor, m-a învãþat backhandul. Amândoi vor deveniantrenori ai lui Boris Becker, marele talent al unorani în care învingãtorii începuserã sã câºtige baniadevãraþi. Þiriac ºi Bosch au fost sportivi disciplinaþi –muncã multã, perseverenþã. Nãstase se nãscusetalentat. L-am vãzut ºi eu jucând cu sine însuºi untenis aproape absurd: trimitea mingea peste plasã,sãrea ca sã o ajungã aproape în zbor ºi sã ºi-otrimitã înapoi. Pentru cine cunoºte legile fizicii,ceea ce fãcea el era imposibil.

Dar, îîn aacele zzile, ppe TTâmpa copilãriei mele,s-a cristalizat întrebarea: de unde ºtie unjucãtor bun unde va lovi mingea? Gogu

Viziru, campion al României în anii aceia, nu câºtigaprin forþa loviturii, ci prin capacitatea de a ºti undeva ajunge mingea. Nãstase, mai târziu, va fi artistulimposibilului. Ghiceau? Sau erau isteþi? Întrebarea adevenit, peste ani, centrul preocupãrilor mele – cum

se explicã creativitatea?Ei erau jucãtori creativi,nu maºini de tenis (cumau devenit jucãtorii de

performanþã în zilele noastre). Un om pe care îl voi

cunoaºte mai târziu, carea vrut ºi el, aºa cum am vruteu, sã joace tenis, dar carea înþeles, tot ca mine, cã fãrãtalent rãmâi diletant, se vaocupa de fizica tenisului. I-amexplicat de ce pentru mineanticiparea e mai importantã decât fizica – ºia înþeles. Howard Brody a studiat la MIT (înCambridge, Massachussetts) ºi a jucat tenis înechipa universitãþii. Mai târziu, când a devenitprofesor de fizicã la University of Pennsylvania,a antrenat echipa lor. Cartea lui despre miºcareaatomilor (Atoms in action) a explicat ce înseamnãtop spin, backspin ºi altele, secretele minunateale lui Nãstase (care n-avea habar cã existã fizicasau cã formulele matematice sunt bune la ceva)ºi ale altor jucãtori creativi.

Howard a murit acum un an. E trist cã a pierdutultimul meci... Oare existã cineva pe pãmânt careîl poate câºtiga?...

Homo ssapiens



Motto: „„Furtuna ccaretraverseazã ggândirea lluiHeidegger –– cca ººi aaceea ccare,prin mmilenii, îîncã mmai bbatedinspre oopera llui PPlaton –– nnueste uuna aa vveacului aacesta.

Ea vvine dde ffoarte ddeparte, ddinspre oorigini, ººi cceeace llasã îîn uurmã ee oo îîmplinire ccare, cca oorice îîmplinire,readãposteºte ttotul îîn ooriginar.” ((Hannah AArendt)

În 11909, ddupã aabsolvirea ggimnaziului, MartinHeidegger face teologia la Freiburg (Breisgau),iar în 1911 se transferã la Facultatea de

filosofie, concomitent studiind matematica ºi ºtiinþelenaturii. La filosofie l-a avut ca profesor pe EdmundHusserl (creatorul fenomenologiei moderne). În 1913,Heidegger susþine teza de doctor în filosofie. Devineprofesor la Universitatea din Marburg, ca în 1928 sãfie transferat la Freiburg, drept urmaº al lui Husserlla Catedra de filosofie. Peste câþiva ani, este numitrector al acestei instituþii de învãþãmânt, dar, pentrua se consacra scrierilor ºi sarcinilor didactice,demisioneazã. Organizeazã seminarii „privatissime”,pentru un numãr limitat de doctoranzi aleºi dupã celemai stricte criterii. Printre doctoranzii ºi studenþii lui,pe parcursul unui deceniu ºi jumãtate, au figurat ºifilosofii români Alexandru Dragomir, Dumitru CristianAmzãr, Nicolae Balcã, Walter Biemel, Virgil Bogdan,Constantin Floru, Vintilã Horia, Constantin Noica,Constantin Opriºan, Petre Pandrea, Chirilã Popovici,ªtefan Teodorescu, Petre Þutea, Octavian Vuia.Aceºtia, de altfel, erau foºtii studenþi ai lui NaeIonescu de la Bucureºti sau D.D. Roºca ºi LucianBlaga de la Cluj. Profesorul Martin Heideggerli se adresa românilor care îi frecventau cursurilecu substantivul „die Lateiner” (latinii). În 1942,de exemplu, Walter Biemel (autorul de mai târziual monografiei Heidegger) certifica: „Heideggercunoaºte România din buna reputaþie de a fi o þarãa filosofilor, cãci mereu îi vin de acolo studenþi înfilosofie... Pe când bulgarii vin la Freiburg sã studiezeeconomia politicã, iar maghiarii medicina, româniiîºi reprezintã þara pe frontul spiritual”. [1]

Dupã sfârºitul rãzboiului, Martin Heidegger estesuspendat de la universitate, fiind reintegrat în corpuluniversitar în 1950, iar peste doi ani este pensionat.

A decedat la 26 mai 1976 la Freiburg ºi esteînmormântat în cimitirul din Mebkirch, localitateaunde s-a ºi nãscut, la 26 septembrie 1889.

În ccreaþia llui HHeidegger putem distinge douãperioade/etape importante. Prima cuprinde anii1927-1935, când au fost scrise lucrãri ca Fiinþã

ºi timp (1927), Ce este metafizica? (1929), Kantºi problema metafizicii (1929), Despre esenþaadevãrului (1930), Introducere în metafizicã (1935),Originea operei de artã (1935). A doua perioadãîncepe cu anul 1936 ºi dureazã pânã la sfârºitulvieþii. Vom enumera doar opurile apãrute în timpulexistenþei pãmânteºti a autorului: Nietzsche (1936),Scrisoare despre romantism (1946), Ce înseamnã agândi? (1951), Întrebarea privitoare la tehnicã (1953),Sfârºitul filosofiei ºi sarcina gândirii (1964), Heraklit(1966-1967).

Chiar de la începutul carierei sale filosofice,marele savant ºi distinsul profesor german MartinHeidegger este posedat de întrebarea referitoarela sensul existenþei fiinþei în timp, devenind cea dintâiºi cea de pe urmã chestiune, care se transformã îninterogaþia tuturor interogaþiilor. Aºadar, la origineagândirii heideggeriene stã întrebarea cãlãuzitoarea metafizicii: ce este fiinþarea? Asta ar însemnacã imboldul cel mai profund al reflecþiei sale filosoficeîl constituie cãutarea originalului.

Antropologia, biologia, chimia, fizica, sociologiaetc. sunt ºtiinþe care abordeazã un anumit domeniual fiinþãrii sau trateazã acelaºi aspect/sferã de acti-vitate, dar cu diverse formulãri ºi metode. Într-o

atare ordine de idei, devine clar faptul cã ºtiinþele,în general vorbind, nu pot rãspunde cu exactitateîn ce sens îl lasã pe individul uman „sã fie fiinþãtor”,ele procedând, dacã e sã ne exprimãm astfel,ca ºi cum omul, în lumea privitã ca întreg, ar puteafi observat în paralel cu alte obiecte existente.

În pprima llucrare eeditatã, Fiinþã ºi timp (1927),M. Heidegger considerã cã perplexitateape care o invocã Platon în dialogul Sofistul

(„Întrucât, aºadar, noi am intrat în nedumerire,lãmuriþi-ne voi lucrurile, arãtându-ne ce anume vreþisã înþelegeþi când vorbiþi despre ceea ce este. Voi ºtiþilucrurile astea de multã vreme, desigur, pe când noicredeam a le ºti, iar acumam cãzut în perplexitate.”)[2] persistã, însã nu dorims-o recunoaºtem, fiindcãne facem a nu ºti „desprece este vorba atunci cândspunem despre cevacã este fiinþãtor”. [3]Heidegger, astfel, facedistincþie între „fiinþare”ºi „fiinþã”: „fiinþarea îºidatoreazã existenþa fiinþei,iar fiinþa nu existã decâtca fiinþare”. Constatãm,aºadar, cã lucrul decisivpentru Martin Heideggereste faptul cã „fiinþareaascunde fiinþa”. Filosofulgerman ne oferã oexpunere pe margineaîntrebãrii referitoare lasensul fiinþei, deoarece lupta între „giganþi” pentrufiinþã a impulsionat investigaþiile lui Platon ºi Aristotel,cãzând mai târziu în uitare. Heidegger spune cãne menþinem, de la început ºi pentru totdeauna,în sfera unei obiºnuite ºi vagi înþelegeri a fiinþei,iar întrebarea, ca atare, n-o putem dezvolta într-unmod satisfãcãtor: „Întrebarea pe care o avem învedere a cãzut astãzi în uitare, deºi epoca noastrãconsiderã drept un progres al ei reafirmareametafizicii. Cu toate acestea, ea se crede scutitãde sforþãrile (...) ce s-ar cuveni din nou stârnite.”ªi totuºi, întrebarea invocatã nu este una oarecare.Ea nu a dat pace lui Platon ºi Aristotel, în cãutãrilelor, pentru ca apoi, ce-i drept „ca întrebare tematicãa unei investigãri efective, sã se stingã”. [4]

De aaci ppornind, Heidegger dezvoltã temapreeminenþei ontologice a întrebãriireferitoare la fiinþã, demonstrând cã, la

nivelul onticului, sau al fiinþãrilor, una dintre acestefiinþãri obþine o preeminenþã doar în cazul cândurmeazã a fi pusã întrebarea privitoare la fiinþã.Fiinþarea în cauzã nu poate fi decât omul, în mãsuraîn care el este Dasein. În viziunea lui Heidegger,Dasein-ul, potrivit „unui fel de a fi care îi aparþine,are tendinþa sã înþeleagã fiinþa proprie pornind dela Dasein-ul însuºi, ºi astfel, în propria sa înþelegerea fiinþei, se aflã ceea ce vom evidenþia ca fiind refle-xul ontologic al înþelegerii lumii asupra explicitãriiDasein-ului, fiinþare la care, prin esenþa lui, el seraporteazã în chip constant ºi în primã instanþã,pornind de la lume”. [5] Volens-nolens, Dasein/existenþã înseamnã cã noi, ca indivizi umani, nu doarsuntem, ci ºi percepem cã suntem. Atâta timp câttrãieºte, Dasein-ul nu este finit, ci rãmâne oricândplin de posibilitãþi ºi mereu deschis spre viitor, fiindcãDasein-ul nu este o simplã fiinþare care se raporteazãla propria-i existenþã, ci se raporteazã la fiinþa fiinþãriiîn genere.

În opinia filosofului Otto Pöggeler, preeminenþape care o deþine Dasein-ul heideggerian în raportcu celelalte fiinþãri este triplã:

„1. Dasein-ul are o preeminenþã onticã – el este

privilegiat în raport cu celelalte fiinþãri, deoarece estedeterminat printr-o relaþie cu fiinþa, prin excelenþã;

2. Datoritã acestei determinãri, el este în el însuºiontologic, înþelegãtor-de-fiinþã, bucurându-se astfelde o preeminenþã ontologicã;

3. Pe baza acestei înþelegeri a fiinþei, el îºi înþe-lege fiinþa proprie ca ºi pe aceea a fiinþãrii ce nue Dasein, fiind în acest fel condiþia ontic-ontologicãde posibilitate a oricãrei ontologii. Analitica existenþeiscoate la luminã orizontul în care este înþeleasã fiinþaca fiinþã. Faptul-de-a-fi-în-lume (das-In-der-Welt-sein)este un fapt de a fi într-un complex de semnifi-cativitate, iar timpul ºi felul în care aparþine timpulsensului fiinþei sunt înþelese plecând de la tempo-

ralitatea Dasein-ului, timpul fiind dezvãluitca aparþinând sensului fiinþei însãºi.Fiinþa ºi timpul apar îmbucate una în alta,raportându-se una la cealaltã. Fiinþareaîºi dezvãluie sensul fiinþei desfãºurândunitatea structurii grijii în temporalitate –ºi invers”. [6]

Martin HHeidegger cconsidera,aºadar, cã Dasein-ul areca mizã propria putinþã de-a-

fi-în-lume, mizã care îi este proprie prinexcelenþã, fiindcã cel care existã areposibilitãþi, iar cea mai existenþialã dintreele, în orice clipã ºi în cele din urmã,este „certitudinea morþii sale”, deoarececel care existã, ca finitate umanã peTerra, îºi descoperã fiinþa ca „fiinþã întrumoarte”. Heideggerian vorbind/gândind,moartea nu este doar „un evenimentviitor”, nici ceva care „poate ne pân-

deºte”, ea „nu se aflã în viitor”, ci, ca posibilitate,ea „este încã de pe acum constitutivã existenþialului”.Deci, vrem sau nu vrem, fiinþa-întru-moarte este ceeace dã existentului posibilitãþile sale, individul umanpurtând rãdãcinile cele mai adânci în teama de amuri, adicã în aruncarea noastrã în moarte, undesuntem cu toþii egali, de la vlãdicã pânã la opincã.Orice am inventa, oricum ne-am strãdui, în faþa morþiirãmânem doar cu „posibilitãþile noastre integrale”,dacã e sã le numim astfel, de a fi/exista.

Existenþa umanã, de altfel, mai înseamnã cã noinu doar suntem, ci ºi percepem cã suntem, dându-neseama, pânã la urmã, cã suntem ceea ce devenim,iar întrebarea la fiinþa fiinþãrii este cea cu privire laadevãr, ea reprezentând chintesenþa/nucleul demer-sului heideggerian. Reiese, indubitabil, cã MartinHeidegger încearcã sã gãseascã (ºi îi izbuteºte)precondiþiile oricãrei cãutãri/cercetãri adevãratea adevãrului ca interogaþie asupra fiinþei fiinþãrii.

Paragraful 40 al opului amintit, semnificativprin subiectul tratat, ne pune la dispoziþie o analizãdetaliatã a stãrii afective de angoasã. „Angoasa,opineazã celebrul filosof german, face manifestãîn Dasein fiinþa întru putinþa ei de a fi, adicã faptul-de-a-fi-liber pentru autenticitatea fiinþei sale caposibilitate care este din capul locului. Însã, în acelaºitimp, aceasta este fiinþa cãreia Dasein-ul i s-a remisca fapt-de-a-fi-în-lume. Lucrul pentru care angoasase angoaseazã se dezvãluie ca lucru de careangoasa se angoaseazã: faptul-de-a-fi-în-lume.

Identitatea llucrului în faþa cãruia survineangoasa cu cel pentru care ea se angoasea-zã ajunge sã cuprindã însuºi faptul-de-a-te-

angoasa. Cãci ca situare afectivã faptul-de-a-te-angoasa este un mod fundamental al faptului-de-a-fi-în-lume. Identitatea existenþialã a deschiderii cu ceeace este deschis, astfel încât prin aceasta din urmãlumea este deschisã ca lume, iar faptul-de-a-sãlãºlui-în, ca putinþã-de-a-fi individualizatã, purã ºi aruncatã,atestã cã, odatã cu fenomenul angoasei, o situareafectivã privilegiatã a devenit tema interpretãrii.

Martin HHeidegger(40 dde aani dde lla ttrecerea îîn eeternitate)

DDumitrru PPÃSAT

Homo ssapiens



Angoasa iindividualizeazã ºi deschide astfelDasein-ul ca „solus ipse”. Însã acest„solipsism” existenþial nu strãmutã câtuºi

de puþin un lucru – subiect izolat în vidul indiferent alunei surveniri lipsite de lume; dimpotrivã, într-un sensextrem, el tocmai cã aduce Dasein-ul în faþa lumiisale ca lume ºi, astfel, pe sine însuºi în faþa lui însuºica fapt-de-a-fi-în-lume”. [7] Mai simplu spus, angoasaeste „regina” din umbrã a stãrilor afective ºi trebuiedeosebitã de fricã, deoarece frica este îndreptatãspre ceva determinat ºi este limitatã, spre deosebirede angoasã, care este, precum lumea, nedeterminatãºi nemãrginitã. În angoasã, Dasein-ul experimenteazãstanietatea lumii ºi propria libertate, ceea ce arînsemna „teama de lume ºi teama de libertate”. [8]

Martin Heidegger ne dã de înþeles chiar de labun început spre ce se îndreaptã totul: „interpretareatimpului ca orizont posibil al oricãrei înþelegeri afiinþei”. Rezultã, evident, cã sensul fiinþei e timpul.Sã ne întrebãm acum de ce e nevoie de fenomenultemporalitãþii ca sã putem înþelege sensul fiinþei?Întru clarificarea gândurilor, Heidegger afirmã cã„aºa cum ochiul fizic are nevoie de un luminãtorpentru a vedea, la fel, orice cunoaºtere filosoficãpoate sã dezvãluie fiinþa numai dacã aceasta aprimit o strãluminare specificã (...). Ceea ce luminaSoarelui este pentru vãzul sensibil, este pentrugândirea ºtiinþificã, în special pentru cunoaºtereafilosoficã, ideea binelui”. [9] Dacã stãm sã cântãrim/clarificãm esenþa pasajului citat, ne dãm lesne seamacã ceea ce s-a dovedit a fi ideea binelui pentrufilosofia anticã, pentru fenomenologia lui MartinHeidegger rãmâne a fi fenomenul timpului.

Problemele asupra cãrora autorul se opreºteocupã un câmp foarte vast, rãmânând însã legatede una dintre interogaþiile fundamentale ale cãrþii,cea care priveºte relaþia dintre Dasein ºi fiinþã.

Heidegger promulgã ideea cã în întrebarea despresensul fiinþei „nu se aflã un cerc în demonstraþie,ci o remarcabilã retrospectivã ºi perspectivã ainterogatului (Fiinþa) cu privire la interogare ca modde a fi al unui fiind”. [10] În optica acestui celebrureprezentant al culturii germane ºi universale, „fiinþafiinþãrii este în centrul preocupãrilor fenomenologiei,în acest sens fenomenologia este ontologie, maiprecis, ontologie fundamentalã, ontologia nu esteposibilã decât ca fenomenologie. Înþelegerea fiinþeiinerente Dasein-ului însuºi ajunge sã cunoascãsensul autentic al fiinþei, precum ºi structurilefundamentale ale fiinþei Dasein-ului. Fenomeno-logia Dasein-ului este hermeneuticã în semnifi-caþia originarã a cuvântului, potrivit cãreiael desemneazã activitatea explicitãrii”. [11]

În ggândirea mmarelui ffilosof german nu trebuievãzutã doar o nouã filosofie, ci e necesarsã evidenþiem ºi faptul cã ea are propria

ei semnificaþie potrivit istoriei fiinþei, deoarecetraseul heideggerian în filosofie este unul ce cautãsã audã „glasul Fiinþei” ºi sã-i „înþeleagã chemarea”.„Într-adevãr, trebuie sã ne punem aceastã întrebare:dacã gândirea care mediteazã asupra adevãruluifiinþei determinã esenþa lui humanitas ca existenþã,pornind de la apartenenþa acestui humanitas lafiinþã, rãmâne atunci oare aceastã gândire doaro reprezentare teoreticã a fiinþei ºi a omului sau,în acelaºi timp, dintr-o astfel de cunoaºtere se obþinîndrumãri destinate sã ne ajute în viaþa practicã?Rãspunsul sunã astfel: aceastã gândire nu este niciteoreticã, nici practicã. Ea precedã aceastã distincþie.În mãsura în care este, aceastã gândire este gândirea fiinþei ºi nimic altceva. Aparþinând fiinþei, deoareceeste aruncatã întru pãstrarea ºi adeverirea adevãruluiei ºi revendicã pentru aceastã pãstrare, ea gândeºtefiinþa. O astfel de gândire nu duce la un rezultatanumit. Ea nu produce niciun efect. Ea îºi satisfaceesenþa în mãsura în care ea este. Însã ea este înmãsura în care îºi rosteºte cauza ei (seine Sache).Cauzei gândirii îi aparþine doar o singurã rostire – ceacare este pe mãsura acestei cauze. Valabilitatea înraport cu cauza acestei rostiri este cu mult mai maredecât validitatea ºtiinþelor pentru cã ea este liberã.Cãci ea lasã ºtiinþa sã fie”. [12]

Fiinþã ºi timp pune astfel bazele ontologiei funda-mentale, prin care se rupe cu tradiþia sistemelorontologice care dãinuiau încã de la Aristotel ºi Platon.Gânditorul german vorbeºte chiar de la bun începutdespre „necesitatea reluãrii întrebãrii privitoare lafiinþã”, ceea ce ar însemna cã demersul sãu este,indubitabil, unul ontologic, el venind în continuareaontologiei lui Platon ºi Aristotel. În centrul „ontologieifundamentale” heideggeriene, însã, stã Dasein-uluman (das-In-der-Welt-sein, adicã faptul de-a-fi-în-lume). De aici pornind, întrebarea referitoare la fiinþãia forma întrebãrii privitoare la fiinþa unei fiinþãrideterminate. La drept vorbind, dezbaterile privindnatura fiinþei s-au reliefat întâia oarã „în contextulseriei permenideene de dihotomii logice între fiinþãºi nefiinþã (me om); ceea ce este nu poate sã nufie; ceea ce nu este nu poate sã fie – enunþuri ceechivaleazã cu negarea schimbãrii ºi a miºcãrii”. [13]

Heidegger, aaºadar,vine cu întrebareaesenþialã asupra

sensului existenþei indivi-dului uman, care nu ar fifost tratatã îndeajuns înontologia clasicã. Chiardacã Aristotel prezintãîn Metafizica sa o siste-matizare a categoriilorfiinþei, el tematizeazãsensul existenþei, care ducela înþelegerea diversitãþiiontologice. În calitateasa de fiinþã umanã, omul,evident, are totdeaunao reprezentare asupraideii de existenþã care,la rându-i, poate fi asimilatã

cu reprezentarea pe care o posedã asupra obiectelor.Cunoºtinþa în cauzã este denumitã „onticã”, fãrãa cerceta relaþiile sale cu obiectivele, iar problemaexistenþei obiectelor este denumitã „ontologicã” sauchiar „pre-ontologicã”, în mãsura în care se puneproblema sensului existenþei. Intenþia lui MartinHeidegger consta în a „demonstra rolul coordonatelortemporale ca orizont transcendent al cãutãrii sensuluide a fi”, din care rezultã sensul unitar al structuriitemporale în cele trei dimensiuni ale sale: viitor,prezent, trecut. E o concepþie heideggerianã carea marcat o cotiturã importantã în filosofia europea-nã, sub a cãrui influenþã s-au îmbogãþit curenteca existenþialismul ºi deconstructivismul.

Tot îîn Fiiiinþã ººii ttiimp Martin Heidegger afirmãdespre Immanuel Kant cã a fost „primul ºisingurul care a mers o bucatã de drum cãtre

investigarea dimensiunii temporalitãþii fiinþei”, ca pestedoi ani sã aparã cu aºa-numita „carte despre Kant”,întitulatã Kant ºi problema metafizicii, care are labazã discuþia extinsã din prelegerea Interpretarefenomenologicã a Criticii raþiunii pure (1925).O face pentru a scoate la ivealã un Kant

„metafizician”, adicã unul dintotdeauna preocupat deproblema ontologicã a metafizicii. Heidegger încearcãsã demonstreze cã facultatea imaginativã este „timpulînsuºi”, ceea ce înseamnã cã determinarea fiinþeiumane porneºte de la timp. Vorbindu-se mereudespre „finitudinea omului”, descoperim cã în aceastã„carte despre Kant” determinarea terminologicã numai e tot atât de strictã ca în Fiinþã ºi timp. Gânditorulvorbeºte acum despre „Dasein-ul din om”. Nu se maiputea ºti dacã Dasein înseamnã omul însuºi sau o„facultate” a sa, fapt surprinzãtor pentru acea vreme.Era, probabil, un semn cã proiectul filosofic din Fiinþãºi timp începuse sã suporte unele modificãri mairadicale, pânã când filosofia heideggerianã, în anii ’50ai sec. XX, va cunoaºte o „rãsturnare” spectaculoasã.

Dupã 11950, ttemele aabordate s-au dovedit afi istoria metafizicii ca destin al Occidentului,esenþa tehnicii ca realizare a metafizicii

(cu posibilitatea de a se depãºi pesine însãºi), esenþa limbajului ºi funcþiapoeziei (ca posibilitate de a ajungela conºtiinþã ºi la evadarea dinsuperficialitate). Printre opereleimportante ale lui Martin Heideggerdin perioada datã le amintim peurmãtoarele: Ce înseamnã a gândi(1951), Tezele lui Kant asupra fiinþei(1963), Asupra tratatului lui Schelingdespre esenþa libertãþii umane (1971).Mai specificãm faptul cã cea maiimportantã scriere publicatã deHeidegger în ultimii sãi ani de viaþãpare a fi textul conferinþei þinute laFreiburg în anul 1962, intitulatã Timpºi fiinþã, ceea ce vrea sã semnalezecã „gândirea din Fiinþã ºi timp a fostcontinuatã”. Aici îºi face apariþia pentruprima datã termenul–cheie al filosofiei

heideggeriene târzii, Ereignis, care, ca ºi Dasein, esteunul intraductibil, însã specialiºtii-traducãtori îi redausemnificaþia prin formula „evenimentul revelãriipropriului”.

Neîndoielnic rãmâne ºi faptul cã Heideggera mers împotriva nihilismului/atitudinii de negareabsolutã, de pe direcþia sugeratã de predecesorulºi companionul sãu întru neam ºi gândire, Nietzsche.

Reflecþiile/meditaþiile lui Martin Heidegger pentrucultura contemporanã sunt consistente, el fiindunul dintre cei mai semnificativi ºi influenþi filosofiai zilelor noastre, precum ºi personalitatea ceamai reprezentativã a filosofiei existenþei, iar întreagasa operã rãmâne, dupã acad. Alexandru Boboc,„una dintre participãrile majore la creaþia teoretico-filosoficã ºi la redimensionarea modernã a domeniiloracesteia”. [14]

Note1. Walter Biemel. Heidegger. În Universul literar,

1942, dec.2. Platon. Sofistul, 244a.3. Rüdigger Safranski. Heidegger ºi opera lui.

Bucureºti, Humanitas, 2004, p. 147.4. Martin Heidegger. Fiinþã ºi timp. Bucureºti,

Humanitas, 2003, p. 5.5. Idem, p. 23.6. Otto Pöggeler. Drumul gândirii lui Heidegger.

Bucureºti, Humanitas, 1998, p. 41.7. Martin Heidegger, op. cit., p. 255.8. Rüdigger Safranski, op. cit., p. 147.9. Martin Heidegger. Problemele fundamentale

ale fenomenologiei. Bucureºti, Humanitas, 2006,p. 454.

10. Martin Heidegger. Fiinþã ºi timp, p. 49.11. Idem.12. Martin Heidegger. Scrisoare despre umanism.

În Repere pe drumul gândirii. Bucureºti, EdituraPoliticã, 1988, pp. 336-337.

13. Fransis E. Peters. Termeni filosofici greceºti.Bucureºti, Humanitas, 1997, pp. 202-203.

14. Alexandru Boboc. Filosofie contemporanã.Orientãri ºi stiluri de gândire semnificative. Bucureºti,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1995, p. 148.

Homo ssapiens



Lucrãrile llui BBrâncuºiprezintã în majoritatealor diverse aspecte ale

sacrului, sugerând totodatãîntoarcerea la originile mitice,

la starea paradisiacã a unitãþii primordiale ºi, implicit,la Marele Timp al începutului ºi al creaþiei (se ºtie cão întrebare care-l urmãrea mereu pe Brâncuºi era:„Ce-a fost la început?”). În acest fel, ele exprimãºi mitul eternei reîntoarceri care va fi, mai târziu, oadevãratã cheie de boltã în opera lui Mircea Eliade.

Brâncuºi a fost un artist-filosof cu o gândire mito-religioasã de sorginte arhaicã ºi tradiþionalã, carepare sã provinã din straturile profunde ale tradiþieimito-religioase specifice spaþiului sud-esteuropean ºi carpato-dunãrean (Buliga 1,p. 336). Studiindu-i viaþa ºi creaþia plasticã,am putut constata cã Brâncuºi era unexemplu tipic de „homo religiosus”, careregãsea ºi trãia direct acest „timp sacru aloriginilor” atunci când se adâncea în muncalui de creaþie. Iar faptul cã el reuºea sãtransmitã operelor sale sacralitatea pe carecãuta s-o aducã în primul rând în viaþa sa,ar putea explica ºi atracþia puternicã pe careacestea o exercitã în permanenþã, dincolode stranietatea sau simbolismul lor. Cumel considera pe artist un „preot anonim” care„oficiazã transmutaþia profanului în «sacru»”,„munca de creaþie un «act religios»” (Giedion-Welcker, p. 43) ºi cã „arta nu este o evadaredin realitate, ci o intrare în realitatea ade-vãratã, în singura realitate valabilã” (apudGeorgescu-Gorjan, p. 46), am putea credecã timpul în care artistul îºi elabora operele,meditând îndelung asupra „spiritului materiei” pe caredorea sã-l redea în arta sa, devenea unul calitativdiferit ºi cumva sanctificat (aºa cum este, de exempu,timpul liturgic al Bisericii).

De fapt, concepþia despre lume a lui Brâncuºiprovenea în mod esenþial din credinþa sa, care erachiar creºtinismul þãrãnesc al românilor, pe careEliade îl numea „creºtinism cosmic”, adicã unulcaracterizat de prezenþa a numeroase elementereligioase arhaice (pãgâne), specific de altfel EuropeiOrientale. Influenþa Bisericii Ortodoxe Române aupralui Brâncuºi este un fapt cert. În copilãrie, Brâncuºi amers adesea la Mãnãstirea Tismana ºi a fost puternicinfluenþat de spiritualitatea acesteia (duhul athonit alMãnãstirii Tismana a fost adus acolo de Sf. Nicodimde la Athos, în 1377), ceea ce explicã de ce el îispunea lui P. Pandrea cã, la Paris, a deschis o „biatãfilialã a Tismanei în Impasse Ronsin” (apud Pandrea,p. 98). Se mândrea (faþã de V.G. Paleolog) cã moºiisãi au durat biserici. A fost, de asemenea, ajutat ºifinanciar, Epitropia Bisericii Madona Dudu sprijinindstudiile lui Brâncuºi în Craiova ºi la Bucureºti(Brezianu, pp. 239-241).

Dar ccea mmai iimportantã llegãturã în acestsens o constituie faptul cã el fost cântãreþîn bisericã: la stranã în satul sãu, la Biserica

Madona Dudu din Craiova, la Biserica Mavroghenidin Bucureºti, iar la Paris, în 1904, a fost angajatca paracliser la biserica românã din strada Jeande Beauvais. Dupã moartea mamei sale (nãscutãDeaconescu ºi provenind dintr-o familie de diaconi,ea a sperat mult timp ca el sã ajungã preot), în 1919,Brâncuºi a dat în permanenþã pomelnice la bisericaromânã ºi a împãrþit colivã în amintirea acesteia,ceea ce aratã respectul sãu faþã de datinile creº-tin-ortodoxe. În ultimele sale zile de viaþã refuzãinternarea, spunând cã-l aºteaptã pe BunulDumnezeu acasã, ºi a dorit sã fie „mãrturisitde episcop român”, deoarece ºi-a „închinat viaþaRomâniei ºi a slujit Bisericii româneºti” (David,pp. 325-327).

Credinþa sa strãmoºeascã se regãseºte ºi în artasa, un exemplu clar fiind preluarea de cãtre Brâncuºia unor elemente plastice folclorice arhaice (precreº-tine), aºa cum ar fi cele prezente în cimitirele uneiRomânii încã tradiþionale la sfârºitul secolului alXIX-lea: stâlpi de mormânt (adesea ciopliþi sub formaunui ºir de elemente rombice) împodobiþi la parteasuperioarã cu „pasãrea sufletului”, care reprezintãspiritul defunctului în ascensiunea sa spre cer.

Aceste elemente tradiþionale explicã în modcoerent atât originea, cât ºi semnificaþia Coloaneifãrã Sfârºit ºi a Pãsãrilorbrâncuºiene, deoareceartistul obiºnuia sã punã

pe socluri romboidale(foarte asemãnãtoarestâlpilor funerariamintiþi, dar ºiColoanelor din atelierulsãu) Pasãrea Mãiastrãºi Pasãrea de Aur.Practic, operele brân-cuºiene respectiveau avut la origine astfel

de stâlpi ºi pãsãri din lemn, transformate ºi stilizateconform esteticii artei moderne din Parisul începutuluide secol XX. Aceasta explicã ºi de ce Brâncuºispunea, refuzând sã fie încadrat în vreun curentavangardist al vremii: „Eu nu sunt nici sur-realist,nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiul ãsta.Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi” (apudRussu-ªirianu, p. 60) ºi „Sunt imbecili cei ce spuncã lucrãrile mele sunt abstracte; ceea ce calificãei drept abstract este tot ce poate fi mai realist,cãci realã nu este forma exterioarã, ci ideea, esenþalucrurilor” (apud Georgescu-Gorjan, p. 125).

Coloana ffãrã SSfârºiit, ca stâlp funerar(stilizat ºi monumentalizat în amintireaeroilor gorjeni) reprezintã Columna Cerului,

dupã cum remarca Eliade, sau Axis mundi, carese gãseºte în Centrul Lumii, lângã ea omul putândcomunica cu puterile cereºti. Pãsãrile reprezintã

o „esenþã a zborului” (care l-a obsedat pe artistîntreaga sa viaþã) sau „zborul magic”, ele simbo-lizând, ca ºi Coloana, ascensiunea, transcenderea,depãºirea condiþiei umane ºi, evident, fericirea(Eliade, p. 22).

Se pare cã Brâncuºi a fost influenþat de ideileplatoniciene din Banchetul, privind mitul androginului(care provine însã dintr-un fond comun universalal „arhetipurilor”). Chiar Sãrutul din 1907 (carereprezintã debutul sculpturii moderne) poate fi oexpresie plasticã a androginiei: cele douã corpuriîmbrãþiºate par sã se contopeascã într-o singurãfiinþã, cu mâinile strânse pe lângã corp, cu gurãºi cu un singur ochi (format din unirea ochilor celordouã personaje), cu pãrul separat printr-o cãrarepe mijloc, de-o parte ºi de cealaltã a capului.

Acelaºi lucru se poate spune ºi despre Sãrutuldin 1910, aflat în Cimitirul Montparnasse, remar-cându-se suplimentar faptul cã ºi poziþia picioarelorpersonajelor dã impresia cã acestea aparþin uneisingure persoane, strânse însã, întocmai camâinile, lângã corp, amintind flagrant ºi de poziþiaCuminþeniei Pãmântului (este interesant cã Brâncuºiînsuºi se fotografia stând pe masa rotundã dinatelierul sãu, cu braþele strânse ºi picior peste picior,cu una dintre Coloanele sale pe fundal, care paresã-i þâºneascã din creºtet, ºi cu Peºtele aºezatpe o masã din spatele lui, aranjamentul fiind realizatpentru a transmite, fãrã îndoialã, un mesaj). Acestcuplu androgin va fi simplificat progresiv, pânã când

va ajunge motivul rotund(secþionat) de pe PoartaSãrutului din Târgu-Jiu,care reprezintã, de fapt,aºa cum însuºi artistulmãrturisea, imagineamãritã a ochiului unificatal fiecãrui cuplu depersonaje, dintre cele40 aflate pe arhitravalucrãrii.

Dupã EEliade,„Dacã s-a pututvedea, în opera

lui Brâncuºi, o solida-ritate structuralã ºimorfologicã cu arta

popularã românescã, dar ºi analogii cu arta neagrãsau cu statuara preistoriei mediteraneene ºi balca-nice, aceasta s-a datorat faptului cã aceste universuriplastice sunt cultural omologabile: «sursele» lor segãsesc în paleoliticul inferior ºi în neolitic” (Eliade,p. 16).

Influenþele exercitate de ªcoala de la Paris„ar fi suscitat o anume anamnezã conducândneapãrat la auto-descoperire. Întâlnirea cu creaþiileavangardei pariziene sau cu lumea arhaicã (Africa)ar fi declanºat o miºcare de «interiorizare», deîntoarcere la un tãrâm secret ºi de neuitat, fiind înacelaºi timp tãrâm al copilãriei ºi al imaginarului. [...]Geniul lui Brâncuºi a constat în aceea cã a ºtiut undesã îºi caute adevãrata «sursã» a formelor pe carese simþea capabil sã le creeze. În loc de a reproduceuniversul plastic al artei populare româneºti sauafricane, el s-a preocupat, aºa zicând, sã îºi «inte-riorizeze» propria sa experienþã vitalã. El a reuºitastfel sã regãseascã «prezenþa în lume» specificãomului arhaic, fie el vânãtor din paleoliticul inferiorsau agricultor al neoliticului mediteranean, carpato-danubian sau african” (Ibidem, pp. 15, 16).

Astfel, „Dupã ce a înþeles «secretul» central –anume cã nu creaþiile folclorice ºi etnografice suntsusceptibile de a reînnoi ºi îmbogãþi arta modernã,ci descoperirea «surselor» acestora – Brâncuºis-a adâncit în cãutãri fãrã sfârºit, curmate doarde moartea lui” (Ibidem, pp. 18, 19).

Mituri ccomune llui BBrâncuºiºi llui EEliade

Sorrin LLorry BBULIGA

Homo ssapiens



Dar „„analogiile” ººi „„omologãrile” culturale potfi extinse pe spaþii mult mai ample, aºa cumsavantul constata în perioada sa indianã

(1928-1931): „Acolo, cred, în Bengal, am vãzut câtde bine se înþelege folclorul românesc sau sud-esteuropean, când se înþeleg izvoarele acestor civilizaþiiasiatice. De acolo am reluat firul cu istoria, mai preciscu protoistoria neamului românesc” (interviu cuAdrian Pãunescu).

Este foarte interesant cã ºi Brâncuºi regãseaîn India (unde ajunge în ianuarie 1938, iar Eliadecu un an înainte; nici aici ºi nici mai târziu, la Paris,cei doi titani nu s-au întâlnit) tocmai acea „filosofie anaturalitãþii eterne” moºtenitã de la Hobiþa, dupã carese ghida mereu în viaþã ºi în arta sa: „Ah, India! Mãsimt în India ca la mine acasã. [...] Ceea ce admir înIndia este vitalitatea enormã, vitalitatea copleºitoare,obiºnuitã negrilor ºi asiaticilor. [...] În India am gãsitînþelepciunea mea pãstratã sub ploile Occidentuluiºi stupiditãþilor Parisului: la paix et la joie!” (apudGeorgescu-Gorjan, p. 153). Ceea ce gãsea Brâncuºiîn India era o formã de Philosophia Perennis,adicã o înþelepciune primordialã, mereu ºipretutindeni consecventã cu sine însãºi, foarteasemãnãtoare însã cu credinþa animist-panteistãprecreºtinã, a unei naturi însufleþite, a þãranilorromâni. De altfel, acest lucru reiese din chiarspusele sale, care relevã concepþia unui cosmosmagic: „orice lucru, fiinþã sau nefiinþã, are unsuflet” (apud Russu-ªirianu, p. 63) ºi „Dumnezeue peste tot, de multe ori o simt în inimã” (apudAntonovici, p. 100).

Referitor la spusele lui Brâncuºi despre India,S. Al-George considerã cã acesta, concomitentcu sentimentul comuniunii celor douã lumi,marcase totuºi un anumit decalaj: „Menþionând«ploile Occidentului» ºi «stupiditãþile», se refereala un proces care, pe de o parte, a efectuat ocoroziune ducând la fragmentarea ºi anihilareaunor pãrþi din ansamblul moºtenirii noastrespirituale, iar, pe de altã parte, ca o consecinþãdirectã, a aruncat asupra-i un vãl de neînþelegere ºidiscreditare. Deºi mediul nostru rural, ca ºi cel al altorstate din rãsãritul Europei, deþine o culturã folcloricãcu puternice – poate cele mai puternice – ataºeîn experienþa simbolicã a lumii arhaice, din aceastãexperienþã nu ne-au rãmas decât în artã ºi în praxisulritual o sumã de imagini ºi gesturi lipsite de sensurilemiturilor din care descind: de aceea, deºi tardivanoastrã culturã citadinã era deschisã în principiuspre recuperarea folclorului, totuºi nu s-a putut validaspiritul, ci ornamentul ºi litera acestui fond arhaic;în mãsura în care, lipsite de sensul lor, fragmenteleacestui fond strãvechi contraveneau unei realitãþiconcepute doar pe dimensiuni citadine, unele dintreacestea erau discreditate ºi chiar repudiate capernicioase superstiþii absurde. Originea sãteascãa lui Brâncuºi, dintr-o regiune de munte olteneascã,pãtrunsã de o mare tradiþie, ca ºi puterea intuiþieisale, i-au permis sculptorului gestul marelui curajcultural de a regãsi sensul primordial nu numai înornamental, dar chiar ºi în acest fond consideratdiscreditat ºi irecuperabil. [...] Dacã nu ar fi accedatla aceste înþelesuri inexplicite, încifrate doar însupravieþuirile folclorice, Brâncuºi nu ar fi pututdobândi sentimentul unei comuniuni de dincolode milenii cu India. [...] Arta sa presupune nu numaio coborâre spre originile comune ºi spre sensurilesimbolice primordiale, dar totodatã ºi o ridicare spreceea ce se aflã implicat în acestea, ca ontologieºi filosofie a formei estetice. Brâncuºi reface astfel,singular, drumul pe care l-ar fi parcurs o culturãistoricã româneascã, dacã ar fi dezvoltat coerentºi organic, virtualitãþile existente pe treapta eiprimordialã ºi anistoricã. O atare continuitate întreaceste douã trepte privind mai ales arta simbolicãnu a existat decât în marile culturi orientale, cacea indianã ºi chinezã; este firesc deci ca pe unasemenea parcurs, opera sculptorului sã-ºi poatãregãsi propriile ei consonanþe în spiritualitateaindianã. Oul, Pasãrea, Cuplul, Stâlpul ºi chiarÞestoasa, aceste teme dominante în universul plastical artistului fac parte dintre simbolurile primare alelumii, întrucât sunt prezente din preistorie pe întreaga

Eurasie, tot aºa ca ºi în Africa, Australia ºi Americaprecolumbianã. În India însã putem afla de ce acesteimagini l-au obsedat pe Brâncuºi ca ºi pe omul depretutindeni. În textele cele mai vechi ale culturiiindiene, cele vedice, unde respectivele teme legãsim în aceeaºi solidaritate ca în repertoriul luiBrâncuºi, ne vom putea da seama totodatã cãaceastã solidaritate se explicã prin participarea lorla câmpul simbolic al reprezentãrilor cosmogonice”(Al-George, pp. 23-25).

Dacã ppânã aacumne-am situatîn domeniul

omologãrilor ºi conflu-enþelor culturale, existãînsã unele lucrãri caredenotã în mod certcunoaºterea de cãtreBrâncuºi a filosofiilorºi religiilor indiene.

De exemplu, prin lucrareaSpiritul lui Buddha (Regeleregilor) Brâncuºi a doritsã punã în evidenþãmicrocosmosul umansubtil, aºa cum estedescris în tratatele misticeindiene, a cãrui structurãeste o reflectare în mic astructurii macrocosmosului(ambele având în centru„Arborele Vieþii” sau AxisMundi). Se sugereazã chiar posibilitatea depãºiriiîntregului Cosmos pentru a se ajunge la SpiritulUniversal, aflat dincolo de spaþiu ºi timp (vezi detaliiîn Buliga 2).

Templul ovoidal pe care Brâncuºi plãnuiasã-l ridice la Indore trebuia sã fie o reprezentareplasticã a miticului Ou al Lumii. Interiorul sãu poatefi asimilat cu grota iniþiaticã, dar ºi cu caverna inimii(corespondenta grotei respective în ordine micro-cosmicã). Dacã tunelul ºi labirintul subteran auînsemnat în general o pregãtire a iniþierii, spaþiulinterior al ovoidului constituie în mod logic locul undese înfãptuieºte iniþierea propriu-zisã. Aceasta are locîn chiar Centrul Lumii, adicã locul unde se efectueazãcomunicarea atât cu Infernul (labirintul subiacentdin templu), cât ºi cu Cerul (bolta ovoidului).

Actul ffinal aal ttranscendenþei este sugerat deBrâncuºi prin raza soarelui la zenit (simboluldivinitãþii) care lumineazã brusc Pasãrea de

aur. Acest moment de frumuseþe sublimã trebuia sãconstituie revelaþia faptului cã sufletul omenesc esteconsubstanþiabil cu cel divin ºi, de asemenea, sãsugereze cu putere ascensionalitatea sufletului caretranscende Cosmosul (ieºind prin deschiderea dinbolta templului care întruchipeazã Cerul, dar careeste echivalentã în om cu brahmarandhra dincreºtetul capului) ºi care apoteotic se uneºtecu Dumnezeu (vezi Buliga 2).

Cuminþenia Pãmântului este o lucrare enigmaticã,dar poziþia ei (cu mâinile ºi picioarele strânse, ceeace trimite la lucrarea Sãrutul), ochiul frontal (între

sprâncene) ºi ºanþul cvasiliniar de pe spatele lucrãriisunt elemente care pot fi citite de asemenea pringrila filosofiilor indiene.

În concluzie, existã numeroase teme miticecomune lui Eliade ºi Brâncuºi: Coloana Cerului(Axis Mundi), Androginul (ce exprimã conceptulde coincidentia oppositorum), Labirintul, Oul Lumii,Drumul spre Centru, Marea Trecere (transcendenþa)etc. Acestea apar în numeroase lucrãri brâncuºiene:

Sãrutul, Coloana fãrã Sfârºit, ciclul Pãsãrilor, ciclulOvoidelor, Cuminþenia Pãmântului, Spiritul luiBuddha (Regele regilor) sau în Templul de laIndore (opera neînfãptuitã însã în plan fizic).Brâncuºi a încifrat în lucrãrile sale unele idei,credinþe ºi mituri esenþiale (multe dintre ele sub-sumate în fapt mitului eternei reîntoarceri), careau fost cercetate mai târziu ºi independent, dinprisma istoriei religiilor, de cãtre Mircea Eliade.

Este iinteresant ffaptul cã în lucrarea Spiritullui Buddha ºi în planul Templului de laIndore, Brâncuºi s-a folosit de simboluri

arhaice din arta popularã românescã, în ciudafaptului cã operele exprimã (prin chiar onomasticalor) preceptele filosofiilor ºi religiilor indiene (înspecial budism, hinduism ºi brahmanism). Artistul acreat în acest fel posibilitatea decriptãrii simbolurilorfolclorice româneºti respective în cheia filosofiilorindiene, tocmai cu scopul de a arunca o nouãluminã asupra înþelegerii lor, deoarece semnificaþiarealã a acestora s-a pierdut, atât datoritã treceriitimpului, cât ºi intransigenþei culturii occidentale,în special de la Renaºtere pânã în prezent, carea aruncat în derizoriu elementele sacre arhaice

ale vechilor civilizaþiieuropene.

Simbolurileplastice folositede Brâncuºi au,de asemenea, uncaracter universal,regãsindu-se ºiîn India, ceea cedemonstreazã atâtconfluenþa celor douãcivilizaþii, indianãºi româneascã(deoarece ambeleau ataºe puterniceîn lumea arhaicã),cât ºi poziþia depunte culturalã

ºi spiritualã a României între Orient ºi Occident.

Bibliografie1. Sergiu Al-George, Arhaic ºi universal. India

în conºtiinþa culturalã româneascã, Editura UniversalDalsi, Bucureºti, 2000.

2. Constantin Antonovici, Brâncuºi maestrul.Mãrturii, amintiri, exegeze, Editura Semne, 2002.

3. Barbu Brezianu, Brâncuºi în România,Editura Bic All, Bucureºti, 1998.

4. Sorin Lory Buliga, 1, „Spirit” ºi „materie”în viziunea unui artist-filosof: Constantin Brâncuºi,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2010.

5. Sorin Lory Buliga, 2, Simbolisticã sacrã în operalui Constantin Brâncuºi. Cuminþenia pãmântului,Regele regilor (Spiritul lui Buddha), Templul din Indore,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009.

6. P.I. David, Aniversãri-comemorãri, BisericaOrtodoxã Românã (Bucureºti), anul XCIV, nr. 3-4(1976), pp. 325-327.

7. Mircea Eliade, Brâncuºi ºi mitologiile, în Mãrturiidespre Brâncuºi, Editura Fundaþiei „ConstantinBrâncuºi”, Târgu-Jiu, 2001.

8. Sorana Georgescu-Gorjan, Aºa grãit-a Brâncuºi,Editura Criterion Publishing, Bucureºti, 2010.

9. Carola Giedion-Welcker, Constantin Brâncuºi,Editura Meridiane, Bucureºti, 1981.

10. Petre Pandrea, Brâncuºi. Amintiri ºi exegeze,Editura Meridiane, Bucureºti, 1976.

11. Adrian Pãunescu, Scriu în limba românã, limbãîn care visez, Contemporanul, nr. 11 (1972), p. 2.

12. Vintilã Russu-ªirianu, Vinurile lor. Ore petrecutecu George Enescu, Constantin Brâncuºi etc., Editurapentru literaturã, Bucureºti, 1969, pp. 30-72.


Istoria dde llângã nnoi


Interpretat mmodernmai degrabã drept o„esteticã a dispariþiei”,

dupã fericita expresie a luiJean Baudrillard (Obiectelesingulare. Arhitecturã ºifilosofie, Ed. Paideia, 2015),cultul eroilor rãmâne, în

spaþiul autohton, un substitut funerar al vechilorpractici de omagiere a strãmoºilor, metamorfozaþi înipostaze de moºi ai neamului, pomeniþi la sãrbãtori,„o modalitate tradiþionalã de a reface legãturile cutrecutul, de a vindeca rãnile colective ºi de a rezolvafavorabil negocierea cu moartea” (David Sutton,Ritual. Continuity and change, în History ofAntropology, 2004, p. 99).

Pãtruns la noi, susþin specialiºtii (Andi Mihalache,Mãnuºi albe, mãnuºi negre, Cluj-Napoca, Ed. Limes,2007), mai degrabã pe filierã neo-greceascã, fiindun produs importat de luptãtorii greci pentru libertate,de la mijlocul veacului al XIX-lea, cultul eroilor a gãsitîn spaþiul românesc o fericitã compatibilitate cu tra-diþia religioasã ortodoxã, reunind astfel antichitateagreacã cu modernitatea europeanã (op. cit., p. 8).În acest fel, ortodoxia ºi-a asumat rolul de „mamãpurtãtoare a durerii colective”, asociind reprezentãriledespre moarte cu „gestualitatea” specificã, faptremarcat, între alþii, ºi de Regina Maria care, înÎnsemnãrile sale zilnice, relateazã o „ceremonie”de acest gen, petrecutã la 1 ianuarie 1922, într-o„mahala” bucureºteanã: „Locuitorii au ridicat o crucede lemn în memoria celor cãzuþi în rãzboi ºi m-aurugat sã vin sã o dezvelesc, ceea ce am ºi fãcut.Am stat nemijlocit printre oamenii simpli care erauîn semicerc în jurul meu, cu pomenile alãturi de ei:pâine, cozonac, vin ºi lumânãri subþiri puse pestetoatã aceastã mâncare ºi pe care încercau zadarnicsã le protejeze de vânt. Femeile ºi, desigur, vãduveleºi orfanii, care alcãtuiau grupul principal, stãteau înpicioare, cu feþele resemnate ºi rãbdãtoare, pentrucã oamenilor sãrmani le sunt dragi ceremoniilepentru morþi (Însemnãri zilnice, Bucureºti, Ed.Albatros, 2005, p. 23). Desigur, aceastã ceremonie,simplificatã, relatatã de o voce autorizatã, ne conducespre ideea cã, în mentalul colectiv, recunoaºtereafaptului inevitabil al morþii este compensatã de per-petuarea memoriei sociale a celui pierdut. „Pretextuldolorist”, cum îl numesc specialiºtii, este, aºadar,dublat de o „laturã ludicã”, o ceremonie socialã careamestecã eroii naþionali cu conducãtorii „în exerciþiu”într-o formã de sociabilitate care trãdeazã, în esenþã,„plãcerea gratuitã de a fi împreunã unii cu alþii”(George Simmel, Sociologia modernitãþii, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, p. 119 ºi urm.).

Cu mmenþiunea ccã, în cazul cultului eroilor,nu sociabilitatea este esenþialã, semioticamanifestãrilor fiind mult mai complexã,

vom observa cã orice solemnitate publicã de la noieste un amestec de ludic ºi de gravitate ºi cã, înaintede orice, în capul listei de prioritãþi stau, alãturi dedecorul floral ºi de nelipsitul Te Deum, ospeþele dedupã slujbã, semn cã sacrul românesc este puternicgrefat pe gesturile profane. Prezent recent într-ocapitalã balticã, la o ceremonie de comemorarea deportãrilor staliniste din 1941, am remarcat nudoar simplificarea comemorãrii în sine, cât un anumemod de a pune în scenã emoþia colectivã. Concluziaacestui contact cu o lume care nu poate fi suspectatãde lipsa sinceritãþii în relaþiile interumane este cã,pentru multe popoare, comemorarea minimalistãa eroilor este un mod de a rãspunde (indirect) laceea ce istoria exaltã ºi complicã adesea. Fãrãintenþia de a demitiza, la rândul meu, un ritual publicîn care vizibilitatea þine adesea loc de probitate,voi pleda, pe cât posibil, pentru spontaneitate ºinaturaleþe, dar mai presus de orice, pentru adevãr,convins cã modernitatea nu a reuºit încã sã egalezepracticile satului românesc tradiþional, care aveagrijã ca „dalbul cãlãtor” sã fie cât mai bine primitºi integrat în lumea „de dincolo” ºi totodatã sã seîmpace ºi sã se solidarizeze cu cei rãmaºi. În acest

sens, mã voi opri asupra a trei moduri de raportarela cultul eroilor, semnalând evenimente care nuau intrat poate suficient în mentalul colectiv, darcare pot, oricând, constitui exemple concurente.

La 33 mmai 11873 mmurea, dupã 7 ani de exil,într-un hotel din Heidelberg, Germania,Alexandru Ioan Cuza, primul domn al

Principatelor Unite, erou rãmas în amintirea românilordrept un reformator altruist, un conducãtor care afãcut „numai bine” ºi a fost rãsplãtit cu rãu. Moarteasa, printre „strãini”, departe de þarã ºi de prieteni,în loc sã fie „o moarte bunã”,a fost consideratã drept unaccident nefericit, care a su-prapus biografia eroului pestebiografia sfântului. În mentalulcolectiv, Cuza-Vodã a devenit,în acest context, un „mediator”între Dumnezeu ºi naþie („Trimitecerurilor strigãtele noastre de

durere ºi implorãde la sufletul lui

Alexandru Cuza sã roage Providenþa pentru Þarãºi poporul Român care l-au iubit”, scria în ziarulReforma, din 6(18) mai 1873, un admirator devotat,poetul Gheorghe Baronzi, care nu se sfia, de pildã,sã-l compare pe defunct cu Napoleon al III-lea,fãcând o paralelã istoricã între moartea în exil adomnului Unirii ºi moartea în condiþii cvasisimilarea susþinãtorului sãu francez). În aceste condiþii,se produce un transfer de simpatie de la monarhiade drept, reprezentatã prin Regele Carol I, cãtreCuza-Vodã, fenomen care nu a scãpat necomentatde istoriografia comunistã. În context, i s-a reproºatRegelui cã ar fi refuzat onorurile publice cuvenitedefunctului predecesor ºi cã ar fi ordonat trupelor dedorobanþi sã limiteze accesul publicului la manifestãri(v. Gh. Chiriþã, Presa ºi opinia publicã la moartealui Cuza Vodã, în Studii, 3/1973, p. 549).

Realitatea eeste ccu ttotul aalta, Regele însuºiordonând onoruri militare ºi trimiþândvãduvei, respectiv Elenei Cuza, o scrisoare

olografã de condoleanþe, dar pentru public a persistatideea relei credinþe a autoritãþilor. Analizând atitu-dinea Regelui Carol I ºi a familiei regale faþã demoartea predecesorului, istoricul Andi Mihalacheconstatã cã „nu e vorba de o ranchiunã personalã,ci de un cod diplomatic al reticenþei ce obligãpersoanele cu funcþii publice sã nu se implicesuplimentar în acþiuni ce nu-i privesc direct”(op. cit., p. 45). În fapt, lamentaþiile postume decare s-a bucurat real Cuza-Vodã la înmormântareade la Ruginoasa, din 16/29 mai 1873, din care nuau lipsit elemente de scenografie tradiþionalã – sicriuldeschis, trupul dus pe nãsãlie de þãrani, sãrutatulsicriului ºi a mâinii mortului, coroane, gardã militarã,sobor de preoþi ºi 21 de salve de artilerie – au con-solidat, paradoxal, prestigiul familiei domnitorului.Despãrþirea de trecut, „doliul” public, regretele ºicompãtimirea pentru fostul domnitor, odatã consu-mate, au permis reevaluarea rolului noului condu-cãtor al Statului, restabilind echilibrul social.

Ca dovadã cã lecþia Cuza-Vodã a fost bineînsuºitã de familia regalã stau comemorãrile din1904, iniþiate de Spiru Haret, în memoria lui ªtefancel Mare, primul jubileu care confirmã cã, singurã,culpabilitatea reseteazã sentimentul de recunoºtinþãsau, cum spunea Nicolae Iorga: „Dacã vom fi rãiºi neînþelegãtori, ºi fãrã priinþã unul cãtre altul,plângerea va fi mai rea decât acum ºi în ziua cândvom împlini 500 de ani de la moartea marelui ªtefan– respectiv la 2 iulie 2004, n.a. – nu vom cutezaa sta în faþa strãbunului care-ºi va întoarce faþade la noi” (N. Iorga, Pomenirea lui ªtefan cel Mare,

Bucureºti, Ed. Minerva, 1905, p. 106).

Patru ddecenii mmai ttârziu, respectivîn iulie 1945, un tânãr istoric custudii fãcute la Moscova, Mihai(l)

Roller (1908-1958), reseta practic istoriamodernã publicând un studiu de nici 20de file, intitulat Pagini ignorate din istoriaRomâniei, în care supunea istoria „ºtiinþeimaterialismului dialectic ºi istoric, întemeiatde Marx ºi Engels ºi îmbogãþit de Leninºi Stalin”. Articolele sale, care au continuatca o avalanºã, reunite în 1947 în lucrareaProbleme de istorie (ediþia I, 55 p.), auconstituit, în opinia istoricului AurelPentelescu (n. 28 noiembrie 1939, PoianaStampei, Suceava), un adevãrat „programde acþiune”, fiind transpuse iniþial în manu-alele ºcolare ºi mai apoi în masiva lucrareIstoria României, „cartea de cãpãtâi a zilelornoastre, o preþioasã ºcoalã de învãþãturãºi de adevãrat patriotism” (v. studiul MihaiRoller ºi stalinizarea istoriografiei române,în Timp revolut, Buzãu, Ed. Echigraf, 2015,p. 15).

Teza rollerianã, care corespunde etapei stalinizãriimasive a þãrii, este aceea cã istoria, ca ºtiinþã, e„parte a întregului”, respectiv o secvenþã din regimulpolitic general, care funcþioneazã la un momentdat într-o þarã, astfel încât rolul ei se limiteazãla a sluji regimul, respectiv, „sã nimiceascã claseleexploatatoare ºi sã fãureascã statul de democraþiepopularã”. Concret, Mihai Roller introduce în lucrãrilesale de bazã, Istoria Românilor, ediþiile 1947 ºi 1948,ºi Istoria R.P.R., ediþiile 1955 ºi 1956, normeleobligatorii ale dogmei staliniste: periodizarea istorieipe principiul orânduirilor sociale, principiul luptei declasã ca „motor” al evoluþiei istorice, rolul maselorpopulare în fãurirea istoriei ºi rolul revoluþiilor ca„locomotive ale istoriei”, la care adaugã ºi principiul„ireconcilierii” dintre exploataþi ºi exploatator, impri-mând astfel ceea ce s-a numit „un suflu nou” încercetarea istoricã, „pe baze marxist-leniniste”.

Convins ccã, lla sscara iistoriei, constituireasocialismului ºi a comunismului e lege,Mihai Roller a deschis calea reinterpretãrilor

istorice, pe principiul funcþionãrii ineluctabile aluptei de clasã – tezã reiteratã periodic, sub diverseformulãri ideologice. Astãzi, ideile sale poartã unnume mult mai prozaic – mistificãri – unele dintreele fiind chiar periculoase ºi ostile ordinii de drept dinRomânia. Cum sã explici altfel interpretarea potrivitcãreia Unirea din 1918 este etichetatã în termenica: „În urma tratatelor de pace, România... capãtãTransilvania, Banatul, Maramureºul, Bucovina ºiSudul Dobrogei” (Manual unic de Istoria României,ed. a III-a, 1947, p. 630), ori cã înãbuºirea „revoluþiei”comuniste a lui Bella Kun, din 1919, de la Budapesta,de cãtre trupele române, a însemnat „rãsturnareaguvernului revoluþionar maghiar ” (Ibidem, p. 620)?Dacã azi, mulþi istorici, între care ºi Aurel Pentelescu,sunt de acord cã „greaua moºtenire” a istoriografieicontemporane este tocmai denaturarea ºi falsificareaadevãrului istoric, rezultã cã despãrþirea de Rollernu este definitivã ºi cã, sub diferite forme, spiritulsãu continuã sã planeze peste unele instituþiifundamentale ale statului de drept.

Cultul eeroilor, iieri ººi aaziMarrian NNENCESCU




Din ffericire, eexistã ººi iistorici llucizi,care considerã, pe bunã dreptate,cã decizia din 25 ianuarie 2006 a

Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei,care s-a abþinut, la recomandarea PartidelorComuniste din Grecia ºi Franþa, sã con-damne public crimele, inclusiv ideologice,ale regimurilor totalitare, este nedreaptã faþãde sacrificiul multor popoare din Est, fiindmai degrabã o dovadã de „indiferenþã” decâtde corectitudine politicã. Chiar dacã scriitorulfrancez Stefane Comtois a numit acest gest,în cartea sa Comunism ºi totalitarism, odovadã cã „stânga europeanã ºi-a pierdutonoarea”, spiritul celor care pretind cãRomânia meritã sã se bucure de minime drepturi în poziþia sa de „Þarãmartirizatã” nu a pierit. Între aceºtia se situeazã ºi Florin ªinca (n. 26 mai 1970,Brebu, Prahova), poliþist de profesie ºi istoric de vocaþie, autor, între altele, almasivei lucrãri Martirii Poliþiei Române, carte unicat în peisajul nostru publicisticºi, din pãcate, insuficient valorificatã ºi popularizatã. Lucrarea lui Florin ªincanu este doar „un document”, ci mai ales „o pomenire”. Este, dupã cum remarcãºi Dan Puric, unul dintre susþinãtorii lui Florin ªinca, gestul unui om decis „sãfacã curãþenie”, mai ales acolo unde „procesul comunismului” a acþionat timid,respectiv la Interne. „A vorbi despre patimile ºi rãstignirea Poliþiei Române,întãrea ºi prinþul Dimitrie Sturdza în alocuþiunea sa din 21 martie 2014, þinutãîn holul Ministerului de Interne, înseamnã a deschide un amplu ºi necesar procesde asanare moralã.”

Cu totul, Florin ªinca a identificat un numãr de peste 400 de poliþiºti arestaþi,umiliþi, marginalizaþi de regimul comunist. Concret, dintr-un efectiv de aproape16.400 de funcþionari, câþi avea Poliþia Românã în 1944, peste 12.300 au fost

eliminaþi din sistem pânã în 1945, iar în Corpul Detectivilor„curãþenia” a fost ºi mai asprã, din 2.816 angajaþi fiind menþinuþidoar 57! O situaþie similarã întâlnim ºi în ºcolile de agenþi, unde, în1952, din 800 de cadre-instructori, nu mai fãcea parte niciun poliþistde dinainte de 1944. Mai grav, partidele politice ale vremii, inclusivcele istorice, „n-au miºcat un deget în apãrarea poliþiºtilor”. Pasulurmãtor epurãrii a fost, firesc, arestarea. Începând cu noaptea de26/27 iulie 1948 au început raziile. Sute de foste cadre de poliþieau fost cãutate la domiciliu ori prin sate, pe la rude, pe unde seascundeau, ºi, luaþi cu dubele, au fost internaþi, iniþial la Piteºti,iar apoi, dupã triere, în majoritatea închisorilor din þarã. Treptat,fenomenul s-a extins, astfel încât în 1952 simpla acuzaþiede „poliþist” putea aduce internarea.

Dintre mmultele ccazuri ccu aadevãrat ddramatice, mã voi limitaa aminti pe cel al fostului poliþist Vasile Daºchievici (n. 27decembrie 1880, Marniþa, Basarabia – d. 1955?, Cernica),

fondator ºi director al primei reviste de poliþie din þara noastrã, Paza. Arestat/internat în 1952, pentru vina de a fi fost „chestor de poliþie”, dar ºi pentru acuzaþiafrecventã de „atitudine duºmãnoasã faþã de regimul comunist”, Vasile Daºchievici,cãlugãrit între timp sub numele de Vladimir la Mãnãstirea Cernica, de lângãBucureºti, a fost anchetat ºi închis la Vãcãreºti ºi Jilava. Avea 74 de ani ºi eraofiþer în retragere din 1941. Ca o curiozitate, Florin ªinca menþioneazã cã acãutat mormântul fostului cãlugãr în cimitirul de la Cernica, dar nu l-a gãsit.

Concluzionând, ne punem întrebarea fireascã: ce este un erou? Este unmartir jertfit pentru credinþã ºi datorie. Toþi eroii neamului au drept de acces înPanteonul naþional, instituþie simbolicã, dar care ar trebui sã funcþioneze inclusivîntr-o Românie prãduitã. Chiar dacã, prin firea noastrã, încã ne mai fascineazãspectacolul public, principalul mod de a ne cinsti martirii rãmâne exerciþiullibertãþii.

Se sspune ccã ppoetul eenglez Algernon CharlesSwinburne ar fi declarat cã dacã ar fi fostconstrâns – ce romantic! – sã aleagã între

a-ºi trãda þara ºi a-ºi trãda un prieten, ar fi alesmai degrabã sã nu-ºi trãdeze prietenul.

De ce? Rãspunsul – pe scurt, fiindcã oamenii deazi nu mai au rãbdare nici cu alþii ºi nici cu ei înºiºi –este cã un prieten are o faþã, pe când þara nu, un omeste o fiinþã concretã, o bucatã de pãmânt este cevaconcret. Cele douã categorii sunt diferenþiate la toatenivelurile. Poetul de regulã reuºeºte sã simtã fibraultimã a naþiei în care s-a nãscut ºi uneori s-oºi redea mai pregnant sau mai eliptic în funcþiede disponibilitatea sa sufleteascã de moment.

Sensibil la cuvinte ºi la ce se ascunde dede-subtul lor, el înþelegea cã nu poþi amesteca lucrurileconcrete cu cele abstracte, ºi încã ºi mai puþinatunci când te-ai mai fi apucat sã tragi concluziimoralizatoare dintr-o astfel de nepotrivitã, sforãitoareºi pânã la urmã absurdã operaþie, prin care se bagãîn aceeaºi oalã concepte total diferite, pentru ale ierarhiza într-un fel de naturã a scandaliza doarminþile neglijente sau cele nedeprinse a rumegabine de tot ceea ce vãd, dar mai ales ceea ce aud.

Am auzit cu toþii cã, joi 23 iunie 2016, poporulenglez a decis sã iasã din… sã iasã din ce? – nicinu ºtiu cum s-o numesc pentru a fi cât de cât exact,cel puþin la fel de exact (ºi adorabil de cinic) ca JohnDonne (alt mare poet englez) ale cãrui câteva stihuri,în tãlmãcirea care se vede, le-am gãsit ca nimerite.Sã iasã, deci, …sã iasã, deci …dintr-un fel dearanjament în care desigur avea drepturi, dar ºiobligaþii de care evident s-au sãturat ºi au decis,suveran, sã se extragã.

Uite cã am trãit s-o vedem ºi pe asta. Nu e demirare cã, ºtergând-o „englezeºte”, dupã cum miezosse ºi spune, mai mult ca probabil pe bunã dreptate,au rezolvat conjectura Swinburne. La urma urmei,e o chestiune de blazon de familie. ªi, în plus,ce mai exerciþiu didactic pentru rubrica „Aºa da!”

Eu zic cã dacã a izbucnit taman acum, chestiacocea mai demult. Undeva în fibrele alea prime încare e împãnuºat caracterul unei naþii, englezului„teoretic” i-a ajuns muºtarul la nas când a auzitalaltãieri, a auzit ieri, a auzit azi, cã – pe scurtãturã –regina lui englezoaicã trebuie sã asculte de niºte

butoane apãsate în altã parte decât în Anglia, ba maimult, sã mai ºi contribuie cu masochism la o astfelde puºculiþã generalã ºi n-a mai avut la un momentdat stomac sã digere ºi una ca asta.

Cu eefect dde tturnesol iinstantaneu, scrutinulcu denumire de calambur (umor englezesc,sadea) BREXIT-ul (un cuvând compus din

verbul break = a rupe ºi exit = a ieºi, adicã, la un loc,„rupere cu ieºire”, sau de la BR(itain)EXIT ar fi o altãvariantã de interpretare) a scos la ivealã stofa degalã a unei þãri care vrea sã continue a se afirma cao monarhie suveranã ce este, pentru care steagulnaþional, Union Jack,cum numesc patrioþii lorcele trei cruci, ale sf.Andrei, sf. Gheorghe ºisf. Petru, puse una pestealta pe fond albastru, nueste doar un abþibild deparadã, ci ceva de carechiar cã meritã sã fiimândru (aviz celor caredoresc refacerea scruti-nului pe motiv cã n-auºtiut ce fac: subcon-ºtientul lor colectiv avotat pentru ei aºa cumse cuvenea). De aiciavem ce învãþa cu toþiicei ce doresc sã înveþesau cei cãrora nu lee ruºine sã mai înveþeºi altceva în afarã decele cu care le împuiazãcapul presa în fiecare zi. La fel cum prietenul luiSwinburne cel de acum un secol era cineva concret,în vreme ce þara era ceva abstract, pentru engleziide azi þara lor li s-a pãrut mult mai „concretã” decâto Europã formal-abstractã, sufocatã într-un pãienjeniºde ordonanþe, reglementãri, recomandãri, instrucþiuni,avertismente ºi altele asemenea.

Trebuia trasã o linie ºi englezii au tras-o, dreptexpresia cea mai simplã ºi mai elocventã a dorinþeide a avea mai curând o Anglie englezeazcã decâto Anglie globalistã ºi globalizabilã în numele

mercantilizãrii absolute. Afost zvâcnetul intim al tradiþieicontra modernismului. Tradiþiaºi modernismul înseamnã cutotul altceva decât tradiþia saumodernismul. Prima formulãînseamnã toleranþa vigilentãla derapaje în care cele douãtendinþe trebuie sã existeîmpreunã ºi sã conlucreze oricât de mari ar fi riscu-rile de schizofrenie, cea de-a doua formulã e unaextremist–reducþionistã, cu un potenþial convulsiv cenu trebuie desconsiderat nicio clipã. Aceºti doi vectori(tulburãtor de apropiaþi ca valoare absolutã în scrutin)sunt cei care aspirã, fiecare legitim în felul sãu, lacucerirea sufletului britanic, fiecare cu argumentele

sale mai tari sau mai ºubrede, mai profundesau mai superficiale, dupã cum e capulînfierbântat de sub pãlãrie.

Nu pot sã nu-mi aduc aminte aici decuvintele regelui Carol (al României, cã ºi noiam avut regi ºi încã mai avem, lungeascã-leDomnul zilele!…): „Prin noi înºine.”

Instinctul ccolectiv aal iinsularilor a simþitnevoia unui recul. Fie doar ºi pentrua-ºi aminti lor ºi tuturor cã sunt ceea

ce sunt ºi cine sunt în caz cã acest lucru s-auitat. Dar cel mai mare câºtig al acestei lecþiide demnitate în aceastã lume în care totul parea fi digitalizat ºi evaluat financiar, ca orice vitãde povarã în oborul de odinioarã, este reapa-riþia în câmpul de percepþie a lumii întregia noþiunii sacre de stat, ºubrezitã pânã laevanescenþã sub asaltul furibund al pragma-tismului pus în solda unei tot mai agresiveorientãri ºi filosofii globaliste de esenþã purmercantilã. Dar „câinele moare de drum lung

ºi prostul de grija altuia” glãsuieºte un vechi proverbromânesc. Sã lãsãm englezilor rezolvarea proble-melor englezeºti ºi noi sã ne vedem mai bine deamarul din laturile cãminului nostru. Sã lãsãmcluburile de combinatori sã jeluiascã dupã graficelelor Gantt cu predicþii stricate ºi iþe încurcate ºi brokerii(sau intermediarii în potlogãrii virtuale) sã se azvârleîn cap de la ce etaj au chef fiindcã jocul cifrelor numai urmãreºte stupidele lor evaluãri globaliste dincauzã cã un mare jucãtor a avut tupeul sã-ºi iajucãriile ºi sã se care în cel mai pur stil „englezesc”.

Conjectura SSwinburneRadu PPINTEA

Nu te mira pentru cine clopot rãsunã – E pentru tine, aceeaºi poveste sã-þi spunã... (1)

dupã John Donne – Insulã nimeni nu e




Nu ddegeaba aa aapãrut ºi nu dintr-odatã s-apetrecut acest divorþ. Generalul de Gaulleafirma cã între popoare nu poate exista o

alianþã dezinteresatã, cã popoarele pot fi aliate doaratât timp cât au interese comune; odatã ce intereselecomune au încetat sã mai existe, alianþa dispare ºi eaîn mod firesc, fãrã acuzaþii de lipsã de loialitate saude trãdare a „cauzei”. Interesul este, de asemenea,cel care þipã împotriva cutremurului nu atât naþiona-list, cât statal, cu epicentrul în Albion. Interesulmultinaþionalelor este de a traversa tot mai multegraniþe „în numele comerþului” ºi de a nu plãti delocniciun fel de impozit niciunei pãrþi geografice anumetocmai pentru motiv cã e „multi”, „trans”, „meta” ºiorice altceva, dar nu naþional. Normal cã acesteicaracatiþe ipocrite deghizate sub justificareamodernitãþii care ar trebui acceptatã din oficiunu-i convine revenirea la paradigmastatului tradiþional faþã de care aravea obligaþia sã plãteascã pentruperformanþe ca orice contribuabilde rând; ori multinaþionalele de azi,toate, fãrã excepþie, s-au obiºnuitatât de mult sã se amestece pestetot ºi cu impunitate, sã facã tot ceau chef, încât nu mai pot sã suporteo miºcare de histerezis social caresã le diminueze influenþa ºi nicioaltã entitate, fie ea ºi statalã, în faþacãreia sã rãspundã ºi la vistieriacãreia sã ºi verse fãrã sã le tremuremâna ceva din japca agonisitã.

Naþiunea s-a mai cutremurato datã ºi, speriatã cã nu a ºtiutce face, cere cu fervoare reluareascrutinului. Dramatic demers.Instinctul sã-þi dicteze soluþiacorectã, pentru ca zvâcnireaobiºnuinþei sã încerce sã preia dinnou controlul, pentru a fi „politiceºte corect” faþãde celelalte entitãþi ale unei Europe abstracte încare – ce s-o mai dãm pe dupã viºin – drepturileomului au devenit tot mai mult un lux pe care nouademocraþie nu ni-l ºi/sau ºi-l mai permite, un toposîn care oamenilor li se vârã pe gât tot felul detâmpenii cu denumiri criptice ºi rosturi dubioasedoar–doar or trece cu vederea noul sclavagismtehnologic în care lumea pare a juisa cu plusque romantique abandon de sine.

Tectonica sspiritului uunei nnaþiuni a clintitînsã toate. De jos de tot, din strãfunduri,amintind de lucruri strãvechi, de lucruri dragi,

de lucruri pentru care odinioarã, pânã nu demult,oamenii mureau în înverºunate încleºtãri povestiteîn ditirambi de aezi, menestreli, poeþi ºi dramaturgi.

Nimeni nu e cazul sã se teamã; insulele britanicen-au s-o apuce aiurea fiecare de capul ei; ele vorrãmâne tot acolo, cu oamenii lor cu tot, cei careau avut curajul sã-ºi pipãie jugulara ca sã constate,ºi odatã cu ei noi toþi, cã pe acolo încã pulseazãfluidul vital, baza a tot ce conteazã. „A bate ºaua sãpriceapã iapa” e un alt proverb românesc care îºi aretâlcul lui în a noastrã scriere. Întrebarea e: mai ºtieiapa de ºa sau ºaua care e sau unde mai e iapa?...

Iete, cã taman mã proprii în uluca gardului sãmestec eu grija englezilor, dupã ce tot eu ghiceamsoarta câinilor la drum lung. Eh, am fost ºi noi martorila o poveste frumoasã, în care nimeni n-a avut nimicde pierdut (acum chiar c-aº fi de tot sãrac cu duhuldacã m-aº apuca sã le plâng eu de milã multina-þionalelor care þipã de mama focului cã niºte sãgeþisunt îndreptate în jos în loc sã fie îndreptate în sus!).

Dar cu toþii, privitori ºi ascultãtori, am avut cevade câºtigat. Chiar mult. E scris pe manºeta tuturortricourilor judecãtorilor – pardon, jucãtorilor (multi)naþionalelor care se înfruntã zilele acestea pentrutitlul de „cea mai cea” echipã naþionalã din Europa –echipã de fotbal, vreau sã zic, dar voi la ce vãgândeaþi? E un singur cuvânt: Respect.

Noroc cu Brexit-ul cã l-a scos din nou la luminã,mai înainte de a fi dispãrut cu totul din uz, dindicþionar ºi din amintire.

Pentru lume, Anglia a plecat învinsã (la fotbal) –pentru mine ea e campioana în ceea ce meritã

cu adevãrat. Dacã n-aº fi atât de timid, aº recomandaconducerii FIFA sã ridice pe viitor pentru echipa defotbal a Angliei obligaþia de a coase pe manºetatricourilor de joc petliþa pe care stã scris „Respect”.Pentru cã pur ºi simplu, în cazul lor, dupã 23 iunie2016, nu mai e nevoie; ei înºiºi sunt incarnareaa ceea ce stã scris acolo, îl respirã prin tricouºi prin numãrul de pe tricou, prin jambiere ºi prinºireturile ghetelor ºi crampoanelor, prin frizurãºi prin zâmbetul lor.

Prin nnoi îînºine, cum a zis regele Carol(al nostru), adicã „Prin ei înºiºi”, fiindcãîn propoziþie e vorba despre englezi, care,

simþind pericolul ca o abstracþie sã ia locul a cevaconcret, au reacþionat instinctiv, ca acum un secolSwinburne, poetul, a cãrui atitudine multiplicatã la

scala unei naþiuni întregi sepãstreazã, iatã, ºi azi neclintitãîn vâltoarea halucinantã a zilelornoastre, spre a ei laudã, precumstâncile albe, semeþe din Dover.

Din 23 iunie MMXVI, altfeluita-se-vor la Anglia ochii carevor sã vadã. ªi chiar dacã presade pe întregul glob pãrintescva avea grijã sã îngroape subºuvoiul altor fapte diverse zilniceºi fierbinþeala altor ºtiri cele

petrecute cãtresfârºitul lunii luiCireºar, dacã vorreuºi în cele dinurmã sã împingãîncet-încet în ceaþã,umbrã ºi uitareacest vot vrednicde epopee, încãrcatde mustul tradiþieiacolo unde doaro privire agerã ºiîndrãzneaþã dupã mult ºi rãsplãtit efort poate spera apãtrunde, lucrurile se vor întrezãri aºa cum trebuieele sã fie în alcãtuirea lor primordialã. Fiindcã, în astãviaþã, fiecare facem ce putem, însã, din când în când,bine e a ne strãdui sã facem ceea ce trebuie – totunul de-al lor a zis-o, Churchill pe numele sãu.

Anglia aa aales cceea cce eera dde aales, a fãcutceea ce trebuie fãcut. Cel mai mare divizoral ei comun, fibra ei cea mai veche a zvâcnit

reflex întru refacerea asietei unei lumi deºucheate,dezmãþate ºi dezechilibrate de isterii comerciale,ameninþând tot mai mult a deveni tot mai monocrompreocupatã doar de ratele de schimb valutar în timpreal, la care maniacal maºinist reduce totul. Iardacã pânã azi nu eram sigur dacã statistica pentruconsumul mondial de lame de ras prin indicelesãu staþionar venea sã confirme sec faptul, dejaobservabil, al apariþiei bãrboºilor chelioºi care – princompensaþie parcã – gãsesc de cuviinþã sã se radãîn cap, de-acum încolo m-am liniºtit; Anglia a fãcutsã scârþâie din nou þâþâna lumii. Eroii puþini salveazãpânã la urmã pe seama celor mulþi ordinea ceafrumoasã a lumii. Cu cât mai puþini, cu atât maimari, cu atât mai exemplari.

Anglia ºi-a dat în 23 mãsura nepereche aexemplului ei. Am avut un déjà vu din lecturi clasice,doar cã aici n-a mai fost literaturã veche, ci o foarteînaltã ºi prezentã tensiune, aproape electricã; unatulburãtor de similarã celei de la un scrutin, dinCanada însã, descris cu febrilã acurateþe de altulde-al lor, Arthur Hailey, în romanul sãu Pe culmi(In high places, în original), apãrut pe la 1960.

Departe de a se simþi dezbinate, ambele pãrþi

se pot privi cu mândrie una pe cealaltã ºi se pot chiarîmbrãþiºa. Este proporþia corectã a celui mai seriosºi mai dramatic discernãmânt, este aliajul cel maide preþ dintre douã elemente care par nemiscibileîn nicio stare de agregare, este modul în care seprimeneºte la momente epice renumele unei naþiuniîn concertul celorlalte, este mãrturia ocularã la felul încare se forjeazã caracterul noilor generaþii de cetãþeniai acesteia ºi care, prin botezul de foc al acestei noiconºtiinþe de sine, încep iavaº–iavaº a se deprindea purta cu destoinicie ºi demnitate ºi pe mai departegreaua sarcinã a unui destin asumat.

Acest rrecul eeste ddovada prezenþei în strã-funduri a unui instinct statal atavic, încãviu, încã suficient de puternic pentru a putea

smulge insula din pãienjeniºul unor reþele invizibilepe cale de a transforma în vasal modern un regatstrãvechi ºi mândru, odinioarã inima unui mareimperiu.

Pe scurt, insularii, fiecare în legea lui, au simþitcã regina Angliei nu poate fi ºi nu trebuie condusãde la butoanele din Bruxelles. ªi au transmis acesttulburãtor mesaj de reafirmare a identitãþii stataleepurat de abjecte ºi ipocrite pretexte globaliste,care au în spate cinice combinaþii financiare alecompaniilor multinaþionale care, în râvna lor de a nuplãti datorii fiscale statului, sunt în stare sã declaredisoluþia de facto a graniþelor ºi în orice caz grãbirealucrurilor într-acolo prin toate mijloacele posibile.

Reculul Angliei, admirativ ºi cu obstinaþie repet,are în el ceva deopotrivã majestuos ºi tragic;sufragiul exprimat a fost brusc, iar reacþia emo-þionalã, fãrã amestecul gândirii, îl face foarte uman,foarte cald. I-a luat complet pe nepregãtite pe com-binatorii care fãceau de zor calcule pe seama ei;probabil încã de demult. Lucrurile nu s-au întâmplatdintr-odatã. Ele s-au acumulat de-a lungul anilor.Ele n-au mai fost aceleaºi ca în urmã cu cincizecide ani; ele nu s-au mai tradus la fel; sau au dispãrutcomplet din limbaj, din uz ºi din dicþionar.

Conjectura Swinburne e portabilã. ªi mai acutprezentã ca oricând. Mai bine o Anglie concretãºi colþoasã, care, iatã, a developat turnesolul, decâto Europã abstractã, însãilatã într-o urzealã ipocrit–unificatoare de anschluss-uri mercantile în caretradiþia ºi naþiunea sunt privite ca douã simpleartefacte de muzeu care demult nu mai conteazã.

Asta a fost lecþia de englezã. Urmeazã oarecea de germanã? Sau cea de rusã? Nu conteazãce scrie la orar. Românaºul e multilingvist din ADN.ªi nu e prost – doar al dracu’. Nu se poate sã nusimtã cã simplul fapt de a þine timona e un act debravurã. Sã mai ai ºi cât de cât idee încotro pluteºti,e aproape divin, iar cei puþini care trudesc fiecareîn felul sãu ºi la una ºi la alta meritã întregul respectal celor mulþi care, de pe margine, chibiþeazã maimult sau mai puþin avizat, ºi bine fac, pentru cãºi sã chibiþeze e în firea nepervertitã a omului.De trei ori „Hip hip, hooray!” cum se strigãpe la ei, Bravo, naþiune! cum s-ar exclamape la noi. Cu jind.

Pentru ppopoarele EEuropeii forma de guver-nãmânt cea mai potrivitã este monarhia.Numai coroana este în stare sã adune în

jurul ei partidele care, de multe ori, prea înverºunateîn lupte fratricide, ajung pe punctul de a subminaînsãºi integritatea statalã. Monarhia este singura înstare sã þinã laolaltã unite sub un singur sceptru toateaceste forþe care tind sã sfâºie þara pentru a puteaface faþã împreunã vâltorilor vremurilor ce or sã vinã– am citat din memorie din reflecþiile unui om carea scris peste o mie cinci sute de cãrþi ºi ºase miide articole. Acest om a fost Nicolae Iorga. Brexit-ulAngliei de azi este dovada justeþei ºi profundei clar-viziuni a celor spuse de marele savant român acum75 de ani. În punctul critic, forþele centripeteau fost mai mari decât cele centrifuge.

Notã: (1) Sentinþã exprimatã de poetul JohnDonne ºi aleasã de Ernest Hemingway ca mottopentru romanul sãu Pentru cine bat clopotele, despreRobert Jordan, un american care s-a apucat sã lupteîn rãzboiul civil din Spania, un rãzboi care nu era allui. Cinism, sarcasm sau clarviziune?

88

Moisil - 1110



L-aam ccunoscut ppe pprof. MMoisil în toamna anului1952, cu ocazia unei reuniuni organizate deAcademie la casa de odihnã de la Cãciulaþi.

Eram pe atunci un modest cercetãtor la Institutul deFizicã, devenit ulterior Institutul de Fizicã Atomicã, ºimã ocupam cu aparate electronice pentru mãsurãride radioactivitate. Am participat ºi eu la acea reuni-une ºi astfel, timp de câteva ore, m-am aflat înmijlocul unei societãþi alcãtuite din vârfuri ale inte-lectualitãþii româneºti. Se purtau discuþii deosebitde interesante în domeniul literaturii cu TudorVianu ºi Alex. Rosetti, în domeniul artelor cu prof.Zambaccian, fondatorul muzeului care-i poartãnumele, în domeniul numismaticii cu acad. Moisiltatãl etc. Eram de-a dreptul uimit de competenþalor ºi tot timpul n-am rostit un cuvânt. În schimb,interlocutorii lor, printre care academicieniiSimion Stoilow ºi Grigore Moisil, deºi aveau altãspecialitate, demonstrau o erudiþie ºi o culturãdeosebite. Aceasta le permitea sã-ºi prezintepãrerile proprii bazate, în cazul prof. Stoilow,pe o profundã cunoaºtere a marilor muzee dincapitalele europene, sau, în cazul prof. Moisil,pe numeroase citate în versuri în limba francezã.

Aºa mi-a rãmas în minte prima imagine aprof. Moisil, un intelectual deosebit de erudit,cu un larg orizont cultural. Prin formaþia sa, prof.Moisil era matematician. În perioada anilor ’50,ºcoala matematicã româneascã se bucura de unprestigiu deosebit, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate.În calitate de profesor la Facultatea de Matematicãa Universitãþii din Bucureºti, prof. Moisil afirmacu mândrie cã din aceastã facultate fãceau parteaproximativ 10 membri ai Academiei Române,iar pe lista înaintaºilor figurau nume ilustre,ca Gh. Þiþeica sau D. Pompeiu.

Prof. Moisil era îndrãgostit de matematicã. Peun disc realizat de Electrecord, din seria Persona-litãþi de seamã ale culturii româneºti, el declara:„Despre frumuseþea matematicilor se poate vorbicomparând o teoremã matematicã, o demonstraþiematematicã sau o teorie matematicã cu o operãde artã, de exemplu, cu o operã de arhitecturã.”

Prof. Moisil a studiat mai multe domenii aleºtiinþelor matematice. Pasiunea lui cea mare afost totuºi pentru domeniul algebrei logicii, aplicateîn teoria algebricã a mecanismelor automate. De aicia apãrut terenul comun al automatizãrilor, în general,ºi al calculatoarelor electronice, în particular, pe carene-am întâlnit în viaþã.

Proiectul llogic al mult discutatei maºiniCIFA-1, calculatorul electronic al Institutuluide Fizicã Atomicã, a fost prezentat la

Simpozionul internaþional de tehnicã de calcul carea avut loc la Dresda, în noiembrie 1955. Era primulcalculator electronic realizat în þãrile foste socialiste.Delegaþia românã la simpozion era formatã dinprof. Moisil ºi subsemnatul, în calitate de autoral comunicãrii. La Dresda a ajuns însã numai prof.Moisil, eu fiind probabil considerat prea tânãr pentrua primi o vizã pentru R.D.G., într-o perioadã încare comunicaþia între R.D.G. ºi R.F.G. era practicnestingheritã. (...)

Doi ani mai târziu, în 1957, a avut loc tot înR.D.G., la Erfurt, o consfãtuire C.A.E.R. tot îndomeniul tehnicii de calcul. Delegaþia românã eraformatã din nou din prof. Moisil ºi subsemnatul.De aceastã datã, zarurile au fost favorabile, astfelcã mi-a ieºit mie viza, deºi în metroul din Berlinse anunþa la un moment dat: „Atenþie, aceastaeste ultima staþie de pe teritoriul R.D.G.” Cine voiasau nu era atent se pomenea imediat „dincolo”.

Nu-mi amintesc ce s-a discutat la aceastãconferinþã, interesantã mai curând prin programulturistic auxiliar, în schimb am reþinut concluziaexprimatã de prof. Moisil: „Lucrul cel mai importantla o ºedinþã C.A.E.R. este sã se fixeze data ºi loculºedinþei urmãtoare. ªi, din acest punct de vedere,scopul acestei conferinþe a fost atins.”

Tot împreunã am fost ºi la Moscova, de douã ori,profesorul fiind însoþit ºi de doamna Moisil. Primadatã în 1956, la Conferinþa despre construcþia

calculatoarelor electronice sovietice. Atunci a fostprezentatã maºina BESM, care realiza „fantastica”vitezã de 5.000 de operaþii pe secundã, prin folosireade memorii operative pe tuburi catodice. Cu aceastãocazie l-am cunoscut pe acad. Liubomir Iliev, carereprezenta Bulgaria, matematician ºi prieten personalal prof. Moisil, care s-a interesat foarte mult derealizãrile noastre în domeniul calculatoarelorelectronice.

Ulterior, îîn 11960, am participat la Congresulinternaþional de automaticã I.F.A.C. Dindelegaþia românã mai faceau parte doi

specialiºti, Hanganut din Cluj ºi Popov din Bucureºti.În cursul unei excursii organizate cu acest prilej, l-am

cunoscut pe Norbert Wiener,întemeietorul ciberneticii,ºtiinþa care era mult atacatãîn presa sovieticã, pe temeideologice, fiind consideratão pseudo-ºtiinþã americanã.La acest congres, prof. Moisila prezentat o comunicare,spre surprinderea mea, înlimba rusã. Aceasta a fostprima ºi ultima datã cândl-am auzit vorbind, nu citind,ruseºte. Când, mai târziu,am citit despre Nicolae lorgacã a învãþat limba turcã într-onoapte, trebuind, în calitatede prim-ministru, sã rãspundãla prezentarea scrisorilorde acreditare de cãtre amba-sadorul Turciei, atunci mi-amamintit cum vorbea prof.Moisil ruseºte, prezentândaceastã comunicare într-o

limbã pe care a învãþat-o probabil tot într-o noapte.La întoarcerea în þarã, prof. Moisil a organizat cutoþi membrii delegaþiei române o serie de conferinþela Bucureºti, Iaºi ºi Cluj, cu titlul „Ce-am reþinut dela Congresul Internaþional I.F.A.C.”, în care fiecaremembru al delegaþiei a prezentat ceea ce era maiimportant în domeniul sãu de activitate. Materialelerespective au fost publicate. Un astfel de exempluar putea fi urmat ºi în alte împrejurãri similare.

În aceeaºi perioadã au avut loc în þarã numeroasemanifestãri ºtiinþifice, atât cu caracter naþional, cât ºiinternaþional. O manifestare deosebitã a ºcolii mate-matice româneºti a constituit-o Congresul internaþio-nal de matematicã, þinut la Bucureºti în toamna anului1956, la care au participat mai mulþi matematicienirenumiþi de peste hotare. În calitatea sa de preºedinteal Societãþii Matematice din România, prof. Moisila avut un important rol organizatoric. Între altele,a organizat pentru participanþii la congres vizitede informare la laboratorul de calculatoare electro-nice de la I.F.A. Mãgurele.

Calculatorul CCIFA-11 era deja construit ºi urmasã intre în funcþiune câteva luni mai târziu,în aprilie 1957. Pentru mulþi dintre mate-

maticienii ale cãror preocupãri erau eminamenteteoretice acesta era un domeniu nou ºi vedeaupentru prima datã un calculator electronic. Iar licãririlelãmpilor indicatoare cu neon care marcau efectuareaunui ºir de operaþii aritmetice cu numere din câte10 cifre zecimale produceau un efect magic, fiecaregândindu-se cã ºi în creierul propriu se producfenomene similare. Bineînþeles cã aceste vizitesuscitau numeroase discuþii, în special cu privirela aplicaþiile viitoare ale calculatoarelor electronice,iar prof. Moisil, în calitate de moderator al discuþiilor,se simþea în elementul sãu. Dânsul urmãrise cuo curiozitate nativã evoluþia construcþiei primuluicalculator electronic românesc, participase ºi lacongrese de specialitate, iar din punct de vedereteoretic se ocupase ani îndelungaþi de teoriaalgebricã a mecanismelor automate, astfel cãdispunea de toate datele necesare unor discuþiicompetente. Trebuie sã subliniez cã atmosferade atunci era total diferitã de cea de astãzi, când

calculatoareles-au vulgarizatºi când pânã ºicopiii ºtiu mãcarsã se joace cuun calculator.Pe atunci,un asemeneainstrument erao raritate ºi eraucazuri când chiarºi cunoscuþi matematicieni nu aveau o idee preaclarã despre calculatoare, despre posibilitãþile lorde folosire, despre evoluþia viitoare posibilã, despreconexiunile cu ºtiinþele matematice. Astfel, se spunechiar ºi despre acad. Simion Stoilow cã, atuncicând a auzit cã fiica sa, studentã la Facultateade Matematicã, doreºte sã se specializeze în pro-gramare (software), ar fi rãspuns cã nu are nimicîmpotrivã, dar cã personal ar fi preferat ca ea sã facã„matematicã”. Din acest punct de vedere, prof. Moisilera mult mai apropiat de domeniile tehnice, chiardacã formaþia sa era tot matematica.

Prof. Moisil era un mare sprijinitor al tineretului,pentru care manifesta o afecþiune deosebitã. De fapt,era destul de îngãduitor ºi încadra în rândul tinerilorchiar ºi pe cei care nu mai erau chiar foarte tineri.Îmi amintesc, de pildã, spusele lui: „Ce frumos estesã ai vârsta de 40 de ani, fiindcã ºtii cã ai în faþãcel puþin 25 de ani de activitate ºtiinþificã”. Iar atuncicând sprijinea pe cineva despre care credea cãmeritã, o fãcea din tot sufletul, folosind toatã putereasa de convingere. Astfel, când, de exemplu, unreprezentat al colectivului care construia calculatorulMECIPT-1 din Timiºoara, mã refer la inginerulLowenfeld, venea la Bucureºti pentru indiferentce problemã, primul cãruia i se adresa pentru sprijinera prof. Moisil. Cu toate acestea, simpatia sa totalãera în primul rând pentru studenþii sãi, ºi anumepentru cei merituoºi, cu care continua relaþiile,sprijinindu-i ºi dupã absolvirea facultãþii.

Chiar îînainte de punerea în funcþiune acalculatorului CIFA-1, prof. Moisil a sesizatnecesitatea activitãþii într-un domeniu nou,

al programãrii calculatoarelor, ºi în acest scop asusþinut repartizarea la I.F.A. a unor studenþi merituoºiai Facultãþii de Matematicã, din seria anului 1956fãcând parte D. Vaida, I. Zamfirescu ºi N. Moldovan,iar din seria urmãtoare G. Martin, B. Cristoriu ºialþii. Sarcina matematicienilor nu era deloc uºoarã:ei trebuia sã identifice problemele care puteau firezolvate folosind mijloace automate de calcul, sãstabileascã algoritmi corespunzãtori pentru calcululnumeric, sã programeze problemele în cod maºinã,cum se lucra în acea perioadã, ºi sã rezolve efectivproblemele propuse. În plus, trebuia sã þinã cursuride programare cu beneficiarii, pentru ca aceºtiasã-ºi soluþioneze singuri problemele. Prin muncalor intensã într-un domeniu nou, aceºti tinerimatematicieni au pregãtit terenul în vedereaintroducerii tehnicii de calcul în România. Deºi nuera specialist în software, prof. Moisil urmãrea cumult interes aceste activitãþi ºi ºtia sã le încurajeze.

În anul 1957 prof. Moisil iniþiazã þinerea unorcursuri facultative la Facultatea de Matematicã aUniversitãþii din Bucureºti. Au fost invitaþi sã prezinteaceste cursuri colegul meu Edmond Nicolau, pentrucalculatoare analogice, ºi subsemnatul, pentru cal-culatoare numerice. Prof. Moisil a fost prezent latoate prelegerile þinute ºi fãcea pentru aceasta unefort deosebit. Într-adevãr, datoritã orarului curselorde autobuze Universitate – I.F.A. Mãgurele, nuputeam þine aceste cursuri decât dimineaþa, întreorele 8 ºi 10. Prof. Moisil lucra din obiºnuinþã pânãnoaptea târziu ºi totuºi, cu preþul unui efort deosebit,era prezent de fiecare datã la ora 8 dimineaþa. (...)

Dupã aceste cursuri de iniþiere în domeniulcalculatoarelor, la propunerea prof. Moisil, a luatfiinþã, în 1961, la Facultatea de Matematicã, o secþiede maºini de calcul la care erau înscriºi aproximativ25 de studenþi.

CClliippee ddee nneeuuiittaattVictorr TTOMA

Victor TToma (n. 114 aaprilie 11922, LLeova-CCahul, RRep.Moldova –– dd. 226 nnoiembrie 22008, BBucureºti) aa cconstruitcalculatorul CCIFA ((model ººi ppentru ccalculatorul bbulgar VVitoºa),

primul ddin þþãrile ssocialiste, eexceptând UURSS. MMembru ddeonoare aal AAcademiei RRomâne ((1993; SSecþia dde ªªtiinþa ººiTehnologia IInformaþiei) ººi aal AAcademiei BBulgare ((2008).

Moisil - 1110



În aanul uurmãtor, 11962, se înfiinþeazã Centrulde calcul al Universitãþii din Bucureºti, totdin iniþiativa prof. Moisil, care deþine ºi funcþia

de director o perioadã de câþiva ani. Dupã propriasa declaraþie, acest centru de calcul urmãrea douãobiective: sã pregãteascã profesori de programare,care sã ºtie, la nivel universitar, sã înveþe pe alþii sãfacã programare, iar în al doilea rând sã facã cerce-tare ºtiinþificã, întrucât nu poate fi un profesor buncineva care nu are preocupãri în domeniul cercetãrii.

Pentru îndeplinirea acestor deziderate, Centrul decalcul trebuia sã fie dotat cu un calculator electronicnumeric, astfel cã a fost comandatã la I.F.A. maºinaCIFA-3. Construcþia a fost terminatã în 1961, a fostrodatã la I.F.A. timp de un an, iar în 1962 a fostinstalatã la Centrul de calcul al Universitãþii. Înlegãturã cu aceasta, am constatat cã, în anumiteîmprejurãri, prof. Mosil ºtia sã fie ºi autoritar.Astfel, la predarea maºinii, care timp de un anera în garanþie, a avut loc urmãtorul dialog:

Prof. Moisil: CIFA-3 trebuie sã funcþioneze fãrãdefecþiuni. Totuºi, în cazul în care apare o defecþiune,în timp de douã ore sã fie remediatã.

Interlocutor: Dar, sã vedeþi, noi suntem laMãgurele, iar maºina este în Bucureºti. Cum sãse deplaseze o echipã sã identifice ºi sã remediezeun defect în douã ore?

Prof. Moisil: Nu conteazã. Dacã construiþi maºinide calcul, sã le faceþi sã meargã bine. Iar dacãse defecteazã, în douã ore sã le reparaþi.

Interlocutor: Dar poate veþi lucra ºi în regim de24 de ore pe zi. O defecþiune poate surveni oricând,doar sunt 800 de tuburi electronice. În plus, poatefi ºi o eroare datoritã programului, iar programelenu le facem noi.

Prof. Moisil: Dacã e o eroare de program, aceastao rezolvãm noi. Dar dacã e o eroare de naturãtehnicã, aveþi la dispoziþie douã ore sã o remediaþi.Altfel, veþi suporta penalizãri.

Fãrã comentarii.Cert este cã CIFA-3 a funcþionat la Centrul

de calcul al Universitãþii aproximativ 5 ani, cu ungrad de disponibilitate de 95%. Abia dupã aceastãperioadã centrul s-a dotat cu un calculator IBM seria360/30, din generaþia a 3-a. Iar prof. Moisil, în cali-tate de preºedinte al Comisiei de Automatizare aAcademiei Române, nu a ezitat sã propunã pentruPremiul de Stat pentru anul 1962 construcþia cal-culatoarelor CIFA-1, CIFA-2 ºi CIFA-3. Printreargumentele de sprijinire a acestei propuneri,prof. Moisil menþioneazã: „Este meritul incontes-tabil al conducerii Institutului de Fizicã Atomicãde a fi înþeles importanþa acestor preocupãriºi de a fi sprijinit aceastã construcþie. Este meritulincontestabil al ing. Victor Toma de a fi realizataceste trei calculatoare.” Din pãcate, propunereaa rãmas la stadiul de nominalizare.

Prof. MMoisil eera uun mmare aamator de cãlãtorii,care constituiau prilej de studii ºi de instruire,dar ºi de dezvoltare a relaþiilor cu oamenii

de ºtiinþã, de prezentãri de conferinþe, de contacteculturale. Mijlocul de transport preferat era trenul.Chiar ºi pentru distanþe mari, de exemplu Bucureºti-Tokyo, prefera sã traverseze timp de o sãptãmânãun continent întreg cu transsiberianul, contemplânddiferitele peisaje care defilau la fereastra vagonuluide dormit, decât sã stea 17 ore încordat în fotoliulunui avion. Probabil cã era ºi o reminiscenþã atimpurilor când circulaþia aerianã era consideratãmai periculoasã decât circulaþia terestrã sau marinã.De altfel, timpul petrecut în tren nu era pierdut,cãci putea citi sau scrie, iar „glasul roþilor de tren”îi stimula activitatea. Cu toate acestea, chiar ºi întren avea uneori un sentiment de anxietate. Astfel,când cãlãtorea spre Iaºi, la Bîrnova era întotdeaunaobsedat de marele accident de cale feratã careavusese loc cu ani în urmã.

Dar ºi folosirea automobilului îi fãcea prof. Moisilo plãcere deosebitã. Pentru a schiþa puþin culoarealocalã, aº reaminti celor mai în vârstã ºi i-aº informape cei mai tineri cã în acea perioadã circulaþia auto-mobilelor din Bucureºti, ºi mai ales a celor parti-culare, era extrem de redusã. Majoritatea celor careaspirau la sentimentul de independenþã pe care-lcreeazã conducerea unui vehicul motorizat utilizaumotocicleta. În 1956, beneficiind de un generospremiu de inventator oferit de Academie, am devenitposesorul unei maºini marca IFA, din întâmplareiniþialele Institutului de Fizicã Atomicã. Timp de 10 aniam colindat þara în lung ºi în lat cu aceastã maºinã,

astfel cã unii binevoitori afirmau cã Toma are douãmaºini, una IFA de plimbat în þarã ºi una CIFA deplimbat în strãinãtate. Adeseori am cãlãtorit împreunãcu prof. Moisil la munte sau la mare. În special cândvoia sã organizeze excursii pentru delegaþi strãini,în loc sã recurgã la maºinile Academiei, greu deobþinut ºi întotdeauna grãbite dupã ce erau obþinute,prof. Moisil prefera sã invite pe Nicolae Cristescucu Wartburgul, pe Mircea Maliþa cu Moskviciulsau pe mine cu IFA. Posesorii acestor maºinierau consideraþi nu numai conducãtori auto, ciºi interlocutori competenþi. Mulþi ani mai târziua devenit ºi prof. Moisil posesor al unei maºiniTrabant, pe care o conducea soþia sa.

În anul 1960 a fost singura datã când am ieºit cumaºina mea IFA în strãinãtate. Rãspunzând invitaþieiadresate de AcademiaBulgarã de ºtiinþe de a þineo serie de conferinþe laInstitutul de matematicãcondus de prof. L. Uiev,am plecat împreunã cuprof. Moisil ºi cu doamnaMoisil la Sofia. Nu a fosto simplã cursã Bucureºti-Sofia, ci o cãlãtorie decunoaºtere a unei þãrivecine. Astfel, am fãcutlungi escale la Ruse ºiîn istoricul oraº Tîrnovo,ne-am oprit la MonumentulPopoarelor din PasulShipka, am înnoptat încentrul industrial ºi turisticGabrovo, în ziua urmãtoarene-am oprit la Kazanlîk,iar la insistenþa prof. Moisils-a obþinut telefonic de laSofia autorizaþia de a vizitamormântul soldatului tracdin sec. IV, care fuseserecent descoperit. În multelocalitãþi ne opream într-unloc central, lumea se adunaîn jurul nostru ca la urs (omaºinã din România constituia o raritate), iar prof.Moisil improviza pe loc un fel de conferinþã de presã.Subiectele preferate aveau caracter istoric ºi serefereau la tradiþionalele relaþii de prietenie dintrecele douã popoare.

La SSofia aa uurmat uun pprogram iintens decontacte cu oamenii de ºtiinþã ºi de vizitecu caracter cultural ºi turistic organizate

de prof. A. Balevsky, preºedinte, ºi de prof. L. Iliev,prim secretar al Academiei Bulgare de ªtiinþe. Amprezentat o serie de conferinþe publice, prof. Moisil îndomeniul teoretic al algebrei logicii, iar eu în domeniulmai practic al calculatoarelor electronice, unele dintreele fiind publicate. S-au pus bazele colaborãriiviitoare dintre cele douã academii, introducându-seîn Acordul de colaborare tehnico-ºtiinþificã pe anii1961 ºi 1962 tema Maºini electronice de calcul.În acest cadru a fost construit la Centrul de calcul alInstitutului de matematicã din Sofia primul calculatorelectronic bulgar din generaþia I, maºina Vitosha,pe baza documentaþiei calculatorului CIFA-3ºi cu asistenþã tehnicã din partea românã. (...)

Prof. Moisil era un om sensibil ºi susceptibil.Putea fi rãnit în amorul sãu propriu chiar ºi cu unsingur cuvânt. Aºa ceva mi s-a întâmplat ºi mie ºiregret pânã în ziua de astãzi acest lucru. Þineamîmpreunã la Sofia o conferinþã publicã. Prof. Moisila vorbit primul despre schemele cu contacte ºi relee,iar eu am urmat, vorbind despre realizãrile îndomeniul calculatoarelor numerice la I.F.A. Au urmatîntrebãri ºi discuþii. La un moment dat, mi s-a adresatîntrebarea: „În proiectarea calculatoarelor construiteaþi folosit metodele teoretice prezentate de prof.Moisil în conferinþa precedentã?” Luat prin surprin-dere, am rãspuns NU, ceea ce de fapt era adevãrat.Totuºi, cu puþinã prezenþã de spirit, puteam sã dauun rãspuns mai diplomatic. Profesorul nu mi-a spusatunci nimic, dar am aflat mai târziu cã în adânculsufletului l-a nemulþumit rãspunsul meu.

În cursul celor douã sãptãmâni petrecute la Sofia,am avut ºi un necaz cu maºina pe un traseu montan.Deºi prof. Moisil nu era atunci cu mine ºi cu toatecã maºina a fost reparatã ulterior, totuºi, dinprudenþã, a revenit la Bucureºti cu trenul.

În anul 1987 am participat, de data aceasta singur,

la aniversarea unei perioade de 25 de ani dela înfiinþarea Centrului de calcul al Institutului dematematicã din Sofia. Numele marelui absent, prof.Moisil, a fost adesea amintit, cu un deosebit respect.

În aceeaºi perioadã, ºi Centrul de calcul alUniversitãþii din Bucureºti a sãrbãtorit 25 de ani deexistenþã. Bineînþeles cã a fost subliniat încã o datãrolul predominant al prof. Moisil, care a întemeiat,a condus ºi a îndrumat acest centru de calcul.

Profesorului MMoisil îîi pplãcea ssocietatea,care-i dãdea prilejul sã-ºi manifesteinteligenþa scãpãrãtoare ºi observaþiile

sale tãioase. Uneori, totuºi, prefera sã fie singur,de exemplu, la vizitarea unui muzeu. Într-o astfelde împrejurare nu accepta nici mãcar compania

soþiei sale. „De ce sã ne enervãm reciproc?Fiecare are dreptul sã-ºi aleagã poziþiacea mai convenabilã pentru a contemplao operã de artã, sã se opreascã mai multsau mai puþin asupra ei, sã-ºi formezepãrerea proprie fãrã sã fie influenþat.”

Bineînþeles, era singur ºi atuncicând lucra. În aceastã privinþã, prof. FlorinCiorãscu povestea: „Când se vorbeºtedespre prof. Moisil, prima imagine care îmivine în minte este un anumit local din Iaºi,unde putea fi deseori întâlnit, întotdeaunala aceeaºi masã, cu un teanc de hârtiiîn faþã ºi cu o halbã de bere mai multsau mai puþin plinã.”

Într-adevãr, profesorului Moisil îi plãceaulocalurile ºi unul dintre cele preferate ºides folosite era Casa Oamenilor de ªtiinþãdin Bucureºti. În sala de sus se þineau, deobicei sãptãmânal, seminariile cu grupulsãu de studii de logicã matematicã. Acesteaaveau loc dupã-amiaza, discuþiile se pre-lungeau pânã seara ºi se continuau în salade jos, la restaurant. Era cunoscut obiceiulsãu ca fiecare sã-ºi plãteascã consumaþia,cu excepþia bãuturii, care trecea integralpe nota de platã a profesorului. Aceastadãdea naºtere, din partea participanþilor,nu la excese, ci, dimpotrivã, la moderaþie.

În aceastã perioadã, frecventam ºi eu, destulde des, mai ales seara, acest restaurant. Pe atunci,preþurile nu erau prohibitive ca astãzi, iar conducerealocalului nu anunþa vizitatorii cã trebuie sã consultemai întâi lista de preþuri, chiar ºi pentru o cafea. Înfelul acesta, un cercetãtor al Academiei îºi permiteasã viziteze acest local fãrã ca aceasta sã constituieun dezastru financiar. ªi totuºi, de multe ori, salarestaurantului era aproape goalã. În aceastã privinþã,prof. Moisil avea o teorie proprie: „Orice local arenevoie de un client permanent sau aproape perma-nent. Acesta este un stâlp care reprezintã, din punctde vedere psihologic, raþiunea de a fi a localuluirespectiv. Este la fel ca în cazul unui profesor laal cãrui curs participã un numãr restrâns de studenþi.Dar dacã participã mãcar unul, profesorul trebuiesã-ºi þinã cursul în mod normal. Nu poate sã o facãdacã nu participã nici unul, cãci atunci ar spune lu-mea cã a înnebunit domnul profesor ºi vorbeºte lapereþi. Dar dacã un singur student este prezent, esteobligat sã-ºi facã datoria ca ºi când ar fi sala plinã.”

Umorul pprofesorului MMoisil era fin, era o formãde exprimare voalatã a unor critici mai multsau mai puþin incisive, constituia întotdea-

una un prilej de reflecþie. Unele dintre aforismelesale au devenit proverbiale, de exemplu, cu privirela previziunile meteorologice: „Se demonstreazãstatistic faptul cã aceste previziuni se adeverescîn 30% din cazuri. Atunci e suficient sã interpreteziaceste previziuni exact invers pentru ca sãse adevereascã în 70% din cazuri.”

Iar altã datã povestea cu seninãtate: „Am avutieri un vis foarte frumos. Se fãcea cã participamla o ºedinþã foarte interesantã a Academiei. ªi dintr-odatã m-am trezit ºi am constatat cu stupoare cã visula devenit realitate: mã aflam chiar la o ºedinþã foarteinteresantã a Academiei.” (...)

(Text apãrut pentru prima datã în Academica,anul VI, numãrul 65, din luna martie 1996. Aicieste reluat, cu unele omisiuni, din volumul GrigoreC. Moisil ºi continuatorii sãi, Ed. Academiei Române,Bucureºti, 2007, editat de A. Iorgulescu, S. Marcus,S. Rudeanu, D. Vaida, pp. 77–85.)

88

In mmemoriam



Mihai DDrãgãnescu la AAcademia RRomânã

AAccaadd.. FFlloorriinn GGhheeoorrgghhee FFIILLIIPP

În aacest aan sse îîmplinesc 225 dde aani de lafondarea Secþiei de ªtiinþa ºi TehnologiaInformaþiei a Academiei Române de cãtre

academicianul Mihai Drãgãnescu. Evocarea defaþã are ca scop sã prezinte atât concepþia acestuiaprivitoare la Academia Românã, cât ºi acþiunileconcrete întreprinse ºi rezultatele obþinute de acestaîn ºi pentru instituþia noastrã, aºa cum le-am perceputîn urma rememorãrii unor fapte ºi episoade la caream participat direct, dar, mai ales, studiind o partedintre documentele (publicate sau comunicate)existente. Textul prezent este o versiune actualizatãa celui publicat în volumul Mihai Drãgãnescu in mediares, publicat de Editura Academiei Române în anul2004, avându-i coordonatori pe Dan Tufiº,Gheorghe Tecuci, Adrian Rusu ºi Ionuþ Isac.

Momente pprincipale. ProfesorulDrãgãnescu a fost ales membru cores-pondent al Academiei Române în anul1974. Aceastã alegere rãsplãtea rezultateleºtiinþifice conþinute în lucrãrile sale dindomeniul dispozitivelor semiconductoare,crearea unei ºcoli româneºti de dispozitiveelectronice semiconductoare ºi microelec-tronicã, precum ºi activitatea de pregãtireºi conducere a Programului naþional pentrucircuite integrate, calculatoare electronice ºiinformaticã. În anul alegerii sale în Academie,era ºeful Catedrei de Dispozitive, Circuiteºi Aparate Electronice din Facultatea deElectronicã ºi Telecomunicaþii a Politehniciibucureºtene. În perioada 1967–1971, a fostsecretar permanent al Comisiei guvernamentalepentru dotarea economiei naþionale cu calculatoareelectronice ºi automatizarea prelucrãrii datelor,perioadã în care au fost înfiinþate majoritateaîntreprinderilor ºi institutelor reprezentative pentrudomeniile electronicii ºi informaticii (IIRUC, ICE,ITC, ICI, ICCE etc.), multe centre de calculteritoriale ºi licee de informaticã [19].

În anul 1990, este ales membru titular ºi pre-ºedinte al Academiei Române renãscute. În acelmoment, instituþia mai avea 33 de membri titulari ºi59 de membri corespondenþi, iar personalul ei eraredus la ºapte salariaþi [6, 7]. În anul 1992, înfiinþeazãSecþia de ªtiinþa ºi Tehnologia Informaþiei, al cãruipreºedinte este ales, funcþie pe care o deþine pânã înanul 1994, când devine, pentru doi ani, ambasadorulRomâniei în Regatul Belgiei, unde ºi-a continuatpreocupãrile ºtiinþifice [9]. În anul 1998 este alesdin nou preºedinte al Secþiei de ªtiinþa ºi TehnologiaInformaþiei ºi preºedinte al Comitetului Român pentruIstoria ºi Filosofia ªtiinþei ºi Tehnologiei (CRIFST).În anul 2000 primeºte Diploma „Meritul Academic”,conferitã de Academia Românã.

Academia RRomânã îîn cconcepþiaacademicianului DDrãgãnescu. Oricineanalizeazã cu atenþie scrierile ºi acþiunile concreteîntreprinse de cãtre academicianul Drãgãnescuîn Academia Românã poate distinge un set de idei,preocupãri ºi obiective urmãrite cu consecvenþã.În continuare, se vor prezenta unele dintre ideileexprimate de-a lungul timpului de cãtre profesorulDrãgãnescu privind principalele atribute carecaracterizeazã Academia Românã: a) menire,b) compoziþia Adunãrii Generale, c) modalitãþide lucru ºi d) relaþiile cu alte elemente constituenteale societãþii româneºti.

Cu ocazia aniversãrii a 125 de ani de la înfiinþareainstituþiei, profesorul Drãgãnescu arãta cã aceastatrebuie sã fie „un for al adevãrului, al nivelului ºtiinþificînalt, al civilizaþiei în sensul ei contemporan global,[...] o componentã importantã a vieþii intelectuale

din þara noastrã, unde valoarea ºi responsabilitatease îmbinã pentru a contribui la ridicarea roluluiromânilor în civilizaþia universalã” [7]. Cu aceeaºiocazie, el arãta cã Academia Românã „îºi va spunecuvântul sub formã de consilierat în diferite problemeale vieþii contemporane, folosind inteligenþa ºiînþelepciunea oamenilor de valoare care lucreazã,sub o formã sau alta, în sau pe lângã Academie”.Acest rol de consiliere ºi, în ultimã instanþã, deinfluenþare în mod pozitiv a societãþii face parte din„vocaþia româneascã (naþionalã) a instituþiei, alãturide celelalte douã roluri tradiþionale” care privesc„vocaþia consacrãrii marilor valori culturale ºi ºtiinþificenaþionale” ºi „vocaþia cercetãrii ºi creaþiei” [8].

Percepþia profesoruluiDrãgãnescu asupra meniriiAcademiei Române a fostnuanþatã ºi detaliatã ºi cualte ocazii. Trei elementemeritã, în opinia noastrã,a fi menþionate în moddeosebit în momentulde faþã. Acestea sunt:a) considerarea conceptuluide culturã în sens larg,pentru a cuprinde atât„cultura umanistã”(literatura, arta, istoria,filosofia), cât ºi pe cea„ºtiinþificã” (ºtiinþa, tehno-logia, cunoaºterea ºtiin-þificã) [14], b) spectrul largde domenii de interes ºi

menþinerea tradiþiei interbelice privind preocupareafaþã de tot ce ar putea interesa societatea româ-neascã, „de la studiul solului românesc, [...] pânãla realizarea marilor opere prevãzute de întemeie-torii Academiei Române” [7], c) atenþia acordatãvalorificãrii moºtenirii culturale, concomitent cupreocuparea pentru pregãtirea marilor deschideriale viitorului, „în cadrul firesc euroatlantic”.

În privinþa compoziþiei corpului membrilorAcademiei Române (Adunarea Generalã), profesorulDrãgãnescu a insistat pe trei elemente, dupã cumurmeazã:

• Calitãþile morale ºi umane pe care trebuie sãle posede cineva care aspirã la calitatea de membrual Academiei Române, pe lângã rezultatele în planºtiinþific ºi cultural. Astfel, în cuvântul sãu la alegereaca preºedinte al Academiei, el arãta cã „valoareamembrilor Academiei trebuie sã fie împlinitã princalitãþi morale ºi umane, pentru ca Academia sãreprezinte cu adevãrat o parte strãlucitoare aspiritualitãþii româneºti” [5]. Mai târziu, el dezvoltãideea ºi propune în programul sãu electoral,prezentat cu ocazia Adunãrii Generale de alegeridin 16 ianuarie 1998, ca „Academia Românãsã contribuie la reintroducerea civilizaþiei moraleîn viaþa românilor” [11].

• Asigurarea unei largi reprezentativitãþi aAcademiei Române pentru naþiunea noastrã, princhemarea în rândurile ei a „marilor personalitãþi deorigine românã de peste hotare” ºi „atenþia îndreptatãspre personalitãþile tinere care se contureazã caoameni de ºtiinþã sau de culturã, promiþând înperspectivã sã devinã membri ai Academiei [5, 7].

• Recunoaºterea meritelor membrilor Academieiplecaþi din lumea pãmânteanã ºi preocuparea pentrurealizarea unor reparaþii faþã de spiritualitatearomâneascã prin alegerea în calitatea de membripost-mortem ai Academiei a unor personalitãþidin trecut, care fie au fost excluºi în mod abuzivla începutul perioadei comuniste, fie au avuto contribuþie ºtiinþificã majorã care nu a primitconsacrarea cuvenitã la vremea ei [6, 7].

În ceea ce priveºte modul de lucru în AcademiaRomânã profesorul Drãgãnescu este preocupat

de: a) rolul central al AdunãriiGenerale, b) deschidereaAcademiei Române cãtresocietate ºi c) modul demo-cratic de adoptare a deci-ziilor. Astfel, el susþine ideeacã, în contextul stabilit de menirea AcademieiRomâne, Adunarea Generalã trebuie „sã redevinãparlamentul spiritual pentru marile problemeale cercetãrii fundamentale ºi avansate, pentruproblemele culturii ºi ale limbii române, pentruceea ce implicã fiinþa naþionalã ºi viitorul europeanºi global al românilor” [11].

Ideea unei activitãþi transparente ºi a deschideriicãtre societate a Academiei apare de mai multeori în scrierile profesorului Drãgãnescu consacrateAcademiei Române. Chiar de la alegerea sa capreºedinte al Academiei Române, arãta cã „viaþaacademicã va fi deschisã” [5], pentru ca, în primulnumãr al revistei Academica, al cãrui directorfondator este, sã susþinã imperativul „ieºirii dinaltar în mijlocul poporului ºi intelectualilor sãi”(Drãgãnescu, 1990).

În cuvântul sãu la încheierea mandatului depreºedinte al Academiei, profesorul Drãgãnescu[4] identificã, pe lângã „vocaþiile tradiþionale” aleinstituþiei, altele noi, a cãror existenþã o pune peseama „vremurilor noi pe care le trãim”: a) vocaþiasimbioticã, de a realiza colaborãri ºi unitãþi decercetare în comun cu învãþãmântul superior, cualte instituþii, ministere, ºi b) „vocaþia europeanã,euroatlanticã ºi globalã, prin colaborãri cu academiilelumii ºi prin relaþii directe între institutele noastreºi institutele din strãinãtate, prin relaþii directe întreoamenii de ºtiinþã ºi culturã de la noi ºi din alte þãri”.

Ideile de colaborare cu alte instituþii de cercetareºi deschiderea ºtiinþei româneºti cãtre Europa ºi cãtrelume au fost prezente ºi în alte scrieri ale profesoruluiDrãgãnescu [5, 7, 10]. El a fost atent ºi la relaþiileinstituþiei cu alte elemente constitutive ale societãþiiromâneºti, militând constant pentru statutul de forindependent din punct de vedere politic al Academiei.Astfel, chiar în primul numãr al revistei Academica,el aratã cã „a sosit momentul sã facem ºi aceastãseparare între cultural ºi ºtiinþific, pe de o parte,ºi politic, pe de altã parte” [4]. În acelaºi timp, elîncurajeazã stabilirea de relaþii cu principalele partideparlamentare ºi instituþii ale statului, cu condiþia caaceste relaþii sã se bazeze pe „înþelegerea roluluinaþional ºi spiritual al Academiei, dincolo deinteresele unui ciclu parlamentar sau altul” [11].

Realizãri. Contribuþiile practice ale profesoruluiDrãgãnescu în ºi pentru Academia Românã au fostaduse atât în calitatea sa de om de ºtiinþã, cât ºi calider de opinie, preºedinte al instituþiei ºi al Secþieide ªtiinþa ºi Tehnologia Informaþiei. Ca lider de opiniei se pot recunoaºte multe iniþiative ºi realizãri. Dintreacestea, menþionãm:

• Eforturile depuse pentru scoaterea la luminã acontribuþiilor membrilor Academiei ºi ale altor oamenide ºtiinþã români, de-a lungul timpului. Articoluldespre Augustin Maior [3] a fost primul dintr-o serielungã de lucrãri publicate sau manifestãri organizateºi conduse direct, având ca scop recunoaºterea unorprioritãþi româneºti ºi evocarea unor mari personalitãþiculturale sau ºtiinþifice ca: Daniel Danielopolu, ªtefanOdobleja, Paul Postelnicu, Tudor Tãnãsescu, AurelAvramescu, N. Georgescu-Roegen, Ioan InocenþiuMicu Klein, George Bariþiu, Mihail Kogãlniceanu,Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu,Nicolae Titulescu, Emil Racoviþã, ªtefan Milcu.Activitatea începutã în anul 1983 ca membru alComitetului Român pentru Istoria ºi Filosofia ªtiinþeiºi Tehnologiei (CRIFST), al cãrui preºedinte a fostales în 1991 ºi reales în 1998, ºi cea de directoral volumelor NOESIS se înscriu pe aceeaºi linie.

In mmemoriam



•Promovarea uunor cconcepte ºi direcþii deacþiune moderne în cadrul Academieia fost materializatã prin definirea rigu-

roasã a domeniului ºtiinþei ºi tehnologiei informaþiei(în Adunarea Generalã din 24 noiembrie 1998),clarificarea conceptelor privitoare la societateacunoaºterii ºi propunerea conceptului de societatea conºtiinþei. De altfel, obiectivul de „promovarea societãþii cunoaºterii bazate pe ºtiinþã, tehnologieºi protejare a mediului” a fost inclus în articolul 4din noul Statut al Academiei Române (AR, 2002)la propunerea sa. Pe aceeaºi linie se înscrie fon-darea (în 1993) a unui centru de cercetãri avansateîn învãþarea automatã, prelucrarea limbajului naturalºi modelarea conceptualã ºi transformarea acestuiaîn Institutul de Cercetãri pentru Inteligenþã Artificialã(ICIA), în anul 2002.

• Ca prim preºedinte al Comisiei „Forumul pentrusocietatea informaþionalã”, pe care a fondat-o în anul1997, a iniþiat ºi condus desfãºurarea unor dezbateriinteresante privind probleme actuale, ca de exemplu„Comerþul electronic”, „Problema anului 2000”,„Realitatea virtualã”, „e-learning”, „Cartea electronicã”.Forumul, care este compus din personalitãþi dindiferite domenii de activitate din societatearomâneascã, a avut iniþiative importantede sensibilizare a factorilor de decizie înfavoarea construirii societãþii informaþionalebazate pe cunoaºtere în România. Foartemulte idei ºi iniþiative propuse în manifestulpentru construirea societãþii informaþionaleîn România, elaborat pe baza dezbateriiîn cadrul Forumului din ianuarie 2000 [17],au devenit deja realitãþi în numai câþiva ani.Toate aceste acþiuni au continuat în modnatural iniþiativele promovate ºi conferinþeleorganizate pe timpul când era vicepre-ºedintele Comisiei Academiei Românepentru „Revoluþia ºtiinþificã ºi tehnicãcontemporanã” (1978–1990).

• Preocuparea statornicã pentrudezbaterea tuturor problemelor care privescAcademia într-un cadru cât mai larg, înPrezidiu ºi în Adunarea Generalã. Propu-nerile sale de îmbunãtãþire a StatutuluiAcademiei Române (în special cele privi-toare la rolul esenþial al Adunãrii Generale)au fost adoptate ºi incluse în noua formã adocumentului care reglementeazã funcþionareainstituþiei noastre (AR, 2002).

Ca prim preºedinte al Academiei Româneales dupã 1989, profesorul Drãgãnescu a contribuitla renaºterea instituþiei. Se pot remarca urmãtoarelerezultate obþinute din iniþiativa ºi prin aportul sãudirect sau sub coordonarea sa:

• Redactarea, alãturi de acad. Ilie Murgulescu,acad. ªtefan Milcu ºi prof. Gheorghe Manole, aDecretului–Lege nr. 4 din 5 ianuarie 1990, privindorganizarea ºi funcþionarea Academiei Române[7, 21]. Decretul, care reda instituþiei denumireade Academia Românã, îi asigura autonomia înceea ce priveºte alegerea membrilor ºi a conducerii,adoptarea Statutului, stabilirea de relaþii internaþionaleºi prevedea dreptul de a avea institute propriiºi finanþarea activitãþilor de la Bugetul statului.

• Reconstituirea ºi împrospãtarea compoziþieiAdunãrii Generale prin alegeri bazate pe valoareºi realizarea de reparaþii morale faþã de vechii membriai Academiei împotriva cãrora s-au luat mãsuriabuzive în regimul trecut. Astfel, în timpul preºedinþieisale ºi cu sprijinul sãu, au fost primiþi în Academie125 de noi membri corespondenþi, au fost promovaþica titulari 38 de membri corespondenþi ºi au fostreconsiderate o serie de personalitãþi eliminate dinAcademie în anul 1948 (Lucian Blaga, Ion Petrovici,Gheorghe Brãtianu, Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, NicolaeBãlan etc.). Alte reparaþii au constat în alegerea camembri post-mortem a unor personalitãþi ca NichitaStãnescu, Marin Preda, Ion Barbu, ConstantinBrâncuºi, Constantin Noica etc. [6, 7, 8].

• Redeschiderea Academiei Române cãtre lumeºi cãtre diaspora româneascã, prin alegerea camembri de onoare a unor oameni de ºtiinþã de vazãdin strãinãtate (J.Y. Custeau, Francois Chamoux,Frederico Mayor, Joseph Juran, Anghel Ruginã,Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Andrei Andrieº etc.).

• Înfiinþarea Secþiilor XIII (Artã, Arhitecturã ºiAudio-Vizual) ºi XIV (ªtiinþa ºi Tehnologia Informaþiei).

• Revenirea la Academie, reînfiinþarea ºi indivi-dualizarea a peste 60 de institute, centre, laboratoareºi colective de cercetare, care constituie o reþeasimilarã cu cea a Societãþii Max Plank din Germaniasau a CNRS din Franþa [6].

• Hotãrârea Adunãrii Generale din 31 ianuarie1991 de redezbatere a problemelor ortografiei limbiiromâne a fost urmatã de restabilirea în anul 1993a ortografiei clasice adoptate iniþial tot de AcademiaRomânã, în anii 1904 ºi 1934. În acea Adunare,a prezentat comunicarea „Asupra unor îndreptãriale ortografiei limbii române actuale”.

• Reluarea tradiþiei discursurilor de recepþie,primul fiind chiar al academicianului Drãgãnescula 6 septembrie 1990 [2].

• Recuperarea unor bunuri ale Academiei(Casa Oamenilor de ªtiinþã, bunurile FundaþieiElias) ºi obþinerea Casei Academiei, care gãzduieºteîn prezent principalele institute de cercetare dinBucureºti, ºi începerea construcþiei noii clãdiria Bibliotecii Academiei Române, în anul 1992.

• Elaborarea ºi promovarea împreunã cu acad.A. Þugulea ºi dr.D. Popescu, în anul1991, a Hotãrârii deguvern pe baza cãreias-a realizat RNC(Reþeaua naþionalãde calculatoare pentrucercetare, la ICI),prima reþea prin carecomunitatea ºtiinþificãromâneascã a avutacces la EARN, apoila Internet [18].

Aprecieri. Oserie de personalitãþiale vieþii ºtiinþificeºi politice româneºtiau apreciat favorabilactivitatea profesoruluiDrãgãnescu, ca omde ºtiinþã ºi lider înºi pentru AcademiaRomânã. În continuare

sunt prezentate câteva dintre afirmaþiile care au fostconsemnate în diverse publicaþii ºi sunt relevantepentru tema acestei evocãri. Activitatea lui MihaiDrãgãnescu ca om de ºtiinþã este poate cel mai binecaracterizatã de acad. Zoe Dumitrescu-Buºulenga.În Cuvântul sãu de rãspuns la Discursul de recepþieal acad. Drãgãnescu, din 6 septembrie 1990, searatã: „[… ] om de ºtiinþã de cea mai modernãformaþie (în materia fierbinte a electronicii ºi infor-maticii), [...] Domnia sa se numãrã printre acelespirite superioare, neliniºtite, mereu supuse propriilorîntrebãri despre lume ºi viaþã, despre existenþãºi sens, cãutând rãspunsuri pentru sine ºi pentruceilalþi... Urmãrind succesiunea lucrãrilor originaleale academicianului Drãgãnescu în toate domeniilepe care le-a abordat, observi într-adevãr pretutindenievoluþia de la praxis-ul ºtiinþei magistral stãpânitela gândirea teoreticã, la încercarea de explicaþiimajore pentru fiecare din ramurile ºtiinþifice pe carele slujeºte [...]” [16]. Angajarea în efortul de renaºterea Academiei a fost observatã ºi recunoscutã. Astfel,acad. Nicolae Simionescu arãta: „Academia Românãa trebuit sã fie refãcutã fizic ºi moral printr-un pre-lungit ºi nu simplu proces, al cãrui succes este meritulconducerii ei din perioada 1990–1993 ºi îndeosebial preºedintelui, acad. Mihai Drãgãnescu.” [20].

Continuitate. Profesorul a plecat la celeveºnice în anul 2010. Academia pãstreazã ºi azistructura pe care a proiectat-o Mihai Drãgãnescuîn 1990. A continuat opera de reparaþiuni morale faþãde cei excluºi din instituþie de cãtre regimul comunist,prin reprimirea lor în rândul membrilor Academiei.Secþia pe care a fondat-o în 1992 e acum completã.Institutul pentru Inteligenþã Artificialã ºi PrelucrareaLimbajului Natural al Academiei Române a primitîn 2013 numele celui care a fost fondatorul sãuºi continuã sã obþinã rezultate excelente. Aceleaºilucruri se pot spune despre Institutul pentru

Informaticã Teoreticã Iaºi. În Biblioteca AcademieiRomâne a fost înfiinþat Cabinetul „Academician MihaiDrãgãnescu”, care cuprinde colecþiile de cãrþi ºireviste ale Profesorului donate cu generozitate dedoamna Nora Rebreanu, soþia sa. Colecþiile Biblioteciise extind ºi în lumea digitalã sub formã de expoziþiivirtuale [21], transpunând în realitate o parte dinviziunea Profesorului prezentatã în volumele de studiiprospective realizate în Academie [22] referitoarela Societatea bazatã pe cunoaºtere. Douã dintre cele11 teme de studii prospective ale Academiei Româneîncepute în 2015 („Societatea bazatã pe cunoaºtere”ºi „Securitatea ciberneticã”) se realizeazã în coor-donarea unor membri ai secþiei pe care acad. MihaiDrãgãnescu a fondat-o. Ideile Profesorului sunt,începând cu anul 2014, dezvoltate în cadrul „Coloc-viilor Mihai Drãgãnescu”. În semn de preþuirea operei ºi de recunoaºtere a actualitãþii ideilor celuicare a fost primul preºedinte al Academiei Românerenãscute, Prezidiul instituþiei a aprobat în anul 2014instituirea Premiului „Mihai Drãgãnescu”, care a fostacordat în acelaºi an.

Bibliografie1. Statutul Academiei Române, Editura Academiei

Române, Bucureºti, 2002.2. M. Drãgãnescu, Tensiunea filosoficã ºi

sentimentul cosmic (Discurs de recepþie, 6 sept.1990), Editura Academiei Române, Bucureºti, 1991.

3. M. Drãgãnescu, „Augustin Maior”, Scânteiatineretului, 13 decembrie 1976.

4. M. Drãgãnescu, Gânduri de început, editorialla apariþia revistei Academica, Academica, 1, 1990,1–3.

5. M. Drãgãnescu, Cuvânt la alegerea ca preºe-dinte al Academiei Române, în Academia Românã,Anuar 1990, Editura Academiei, Bucureºti, 1991.

6. M. Drãgãnescu, Academia Românã dupãrevoluþia din decembrie 1989 – în loc de prefaþã,în: ªtefan Pascu, Istoricul Academiei Române, 125de ani de la înfiinþare, Editura Academiei Române,Bucureºti, 1991, 5–15.

7. M. Drãgãnescu, „De la naºterea la renaºtereaAcademiei Române”, comunicare la sesiuneasolemnã dedicatã aniversãrii a 125 de ani deexistenþã a Academiei Române, Bucureºti,Academica, 12, 1992.

8. M. Drãgãnescu, „Renaºterea Academiei,expunere la încheierea mandatului de preºedinteal Academiei Române”, 18 ianuarie 1994. În M.Drãgãnescu, Cariatidele gândului, Editura AcademieiRomâne, Bucureºti, 1996, 226–230.

9. M. Drãgãnescu, „Le retour de la langueroumaine dans son espace latin”, Bulletin del’Academie royale de la langue et de la litteraturefrançaises, Tome LXXII, No. 3–4, Bruxelles, 1994,343–358.

10. M. Drãgãnescu, „Românii ºi Academia”,în: M. Drãgãnescu, Cariatidele gândului, EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 1996, 153–164.

11. M. Drãgãnescu, Cuvânt în Adunarea Generalãde alegeri. Adunarea Generalã a Academiei, 16ianuarie 1998.

12. M. Drãgãnescu, „Societatea informaþionalãºi a cunoaºterii. Vectorii societãþii cunoaºterii”,în [22], 43–112.

13. M. Drãgãnescu, Colegiul de conºtiinþãal Academiei Române – propunere, 2001.

14. M. Drãgãnescu, ªtiinþa, cultura ºi societatearomâneascã, notã deschisã, 2002.

15. M. Drãgãnescu, CV extins, 2002.16. Z. Dumitrescu-Buºulenga: „Cuvânt de rãspuns

la discursul de recepþie”, în [2], 35–39.17. F.G. Filip, M. Drãgãnescu, I. Trandafir, „Carta

construirii societãþii informaþionale în România”,în [22], 523–526.

18. F.G. Filip, I. Popa, „Reþele de calculatoarepentru cercetare-dezvoltare”, Academica, VI, 12(72), 1996, 10–13.

19. F.G. Filip, M. Guran, „La technologiede l’informatique”, Academica, III, 9 (33), 1993.

20. N. Simionescu, „Mãsuri pentru îmbunãtãþireacercetãrii ºtiinþifice în Academia Românã”,Academica, iunie 1994, 16.

21. F.G. Filip, „Colecþiile de patrimoniu în eradigitalã”, Biblioteca, LXVII (3), 2015, 68–71.

22. F.G. Filip (coord.), Societatea informaþionalã –Societatea cunoaºterii. Concepte, soluþii ºi strategiipentru România, Editura Expert, Bucureºti, 2001.

In mmemoriam



Orientarea îîn sspaþiu, precum aflu,e o chestiune ereditarã. Cred cã de aicivine predispoziþia mea spre geometrie,

de aici vine imaginaþia topologicã.N-am sã descriu rezultatele obþinute de mine în

colaborare cu discipolii ºi colegii mei, ci doar câtevadetalii, pe care le-aº numi folclorice, din cariera meade matematician.

Cele mai importante realizãri ale mele þin deaceste obiecte. Fac cercetãri ºi în alte domenii alematematicilor, iar dacã unul ar fi mai lesne înþeles,ar fi vorba de aplicaþii, bunãoarã în economie.Rezultatele în aceste douã discipline, topologiaºi geometria, cred cã multor reprezentanþiai lor le-ar fi dificil sã le prindã esenþa.

S-ar cere a menþiona o chestiune specificã nunumai mie, ci ºi marilor mei profesori. Orice expunerepublicã din matematici, în special în cele douãdiscipline menþionate, o fac cât mai accesibilã,coborând chiar la demonstraþii elementare. Aicisimt o analogie cu raportul meu faþã de oricepersoanã. De intru în contact cu cineva, aº zice,„de la opincã pânã la vlãdicã”, inconºtient o facde pe picior egal, chiar cu un handicap faþã deunii dintre aceºtia: dacã desconsideri persoanarespectivã, n-o sã priceapã ce þii sã spui. (...)

În 11991, ssunt iinvitat lla CCluj ca oaspetecunoscut în ºtiinþã. Când mi se propune sãþin o prelegere în aula cu aspect de amfiteatru,„Tiberiu Popoviciu”, am cãutat sã fiu înþeles.Pornit spre aulã, pe perete vãd un anunþ„Academicianul…” Era vorba de aceastãprelegere. Acolo, lume peste lume. Toþi mate-maticieni. Se anunþã tema. Eu scot vestonul,îl îmbrac pe speteaza unui scaun de pe podium.Iau creta ºi tot explic, scriind expresii simple.Un profesor de la galerie, de-acum regretat,se ridicã ºi, impulsiv, pronunþã cu glas tare: „Iatã,aºa s-ar cere sã vorbim!” Alte complimente n-amavut nici în timpul prelegerii, nici dupã asta. (...)

Pe ccând eeram îîn PParlament (1990–1994), neface o vizitã un academician cu o posturã înaltãîn Guvernarea României. Fiind unicul ce þinea deaceastã posturã în Prezidiul Parlamentului nostru,mi se propune sã-l însoþesc la toate întâlnirile,inclusiv în excursii. Aflându-ne în doi într-o maºinãluxoasã ºi þinând drumul spre Orheiul Vechi, dânsulîncearcã sã mã „citeascã” – cine sunt ºi cu ce mãocup. Aflând multe, îmi spune: „De-acum ºtiu cã viides la Bucureºti. Sã-mi aduci acasã dosarul matalepentru a te recomanda Academiei Române”. Pestescurt timp, eram la Bucureºti ºi i-am dat un telefonla serviciu, pentru o problemã importantã – sã sedea o Hotãrâre a Guvernului Român pentru a acordaburse românilor din Ucraina: din cele douã mii deburse pentru Republica Moldova, la indicaþia mea,dãdeam posibilitatea de a face studii ºi celor dinSudul Basarabiei, din Bucovina de Nord etc. Dupãce practic se rezolvã aceastã problemã, dânsulmã coboarã la limuzina sa de serviciu, care ne ducela spaþioasa dumnealui casã, ascunsã într-o pãdurede brazi înalþi. Îmi face cunoºtinþã cu tânãra sa soþie.La o cafea, dânsul îmi cere dosarul. Apoi, soþia sa,cu o maºinicã elegantã, mã duce la hotel. Printr-uncoleg, mi s-a transmis cã în 15 mai 1992 problemava fi rezolvatã, chiar în ziua când la Cluj urma sãmã onoreze cu titlul de DHC. Preºedintele AR, lao întâlnire, îmi spune „Matematicienii v-au respins”.Am înghiþit un nod amar, cu zâmbet gustând cafeauacomandatã de Preºedinte.

Peste vvreo ccinci aani, la Facultatea de Matematicãºi Informaticã, la care îmi fac serviciul, are loc unconcurs de rezolvare de probleme între studenþiinoºtri ºi cei veniþi din România. Am fost prevenitcã la sfârºitul concursului o sã þin o prelegere pentruaceºti studenþi. Dintre cele trei domenii iniþiate demine, mi s-a pãrut cã cercetãrile fãcute cu discipolii

mei cele mai lesne de înþeles sunt legatede geometria mulþimilor d-convexe.

Conceptul, expus ºi de alþi mari matematicieni,fãrã sã ºtiu, mi-a fãcut creierul sclav ºi reuºesc sãconstruiesc fundamentele teoriei d-convexitãþii. Acestsubiect mi-a constituit ºi esenþa celui de al doileadoctorat scris într-un an la Universitatea „M.V.Lomonosov” din Moscova, însã susþinut în cadrulAcademiei mari din URSS. Aceastã teorie pe caream fundamentat-o mi-a ridicat ºi mai mult ratingulîntre matematicienii de pe mapamond: exact pesteun an sunt ales membru al Academiei de ªtiinþe dinRepublica Moldova. Sã mã întorc însã la concurs.

Iatã-mmã iintrat îîn aaula 4404 cu ideea de d-con-vexitate. Erau prezenþi peste o sutã de studenþi.Surpriza fu cã în prima bancã se aflau doi bãrbaþi

în vârstã. Pe unul mise pãrea cã îl cunosc.N-am avut emoþii: cu unvolum editat la Springer,eram sigur pe mine.Asistând dupã astala prelegerile Domniilorlor, am aflat cã unuldintre aceºti doi bãrbaþi,mai josuþ, era marelematematician de la Iaºi,cu câteva posturi înalte,academicianul ViorelBarbu, iar celãlalt, totde la Iaºi, academicianulRadu Miron, pe careîn tinereþe îl vãzusemîn gara de la Chiºinãu –era un coleg al prie-tenului meu, DanPapuc.

Început dde ooctombrie, 11993. Sinaia. Sala marede ºedinþe. Un enorm careu de mese, în interiorulcãruia fel ºi chip de flori exotice, predispunândla un gust mai fin de viaþã, iar în jur, lume ºi lumealeasã – ambasadori, miniºtri, poeþi, profesori.E în toi ºedinþa de deschidere a SimpozionuluiInternaþional UNESCO, organizat de ComisiaNaþionalã a României, având programate pe parcursºi alte întruniri în capitalele unor þãri din bazinulstrãvechi al Dunãrii. Moderator – un bãrbat înalt,precum aflu mai târziu, reputatul om de culturãMircea Tomuº. Aºezat în centrul unui grup depersonalitãþi ce completa latura mai micã – un felde Prezidiu – a careului, tot anunþa vorbitorii. Însã,înainte de a da cuvânt persoanei respective, se ridicaîn picioare, demonstrându-ºi înalta ºi zvelta sa figurã,chiar dacã era atacat de o chelie bifurcatã: cu unsmoc de fire negre netezite spre stânga. Eu, fiinddus pe gânduri, tresar pe neaºteptate la fraza:

– Domnu’ Soltan, ce se mai aude prin RepublicaMoldova? Moderatorul, cu o pulbere de zâmbet,se uitã spre mine. Dar ce sã se audã?, mã întreb euîn gând. Creierul meu, o veveriþã speriatã, îºi cautãun ram de sprijin pentru a se prezenta ºi corect, ºilaconic. Parlamentul de la Chiºinãu, ales în 1990, eîn destrãmare, fracþiunea de agrarieni deja mulþumitãcã în noua constituþie limba de stat va fi cea moldove-neascã, un guvern cu urechile ciulite spre Moscova.Intelectualii abia de mai þin piept... Slavã Domnului:pare cã m-am prins de un ram. Mã ridic ºi încep:

– Anul trecut, la Cluj, am fost invitat la premieraspectacolului Tulburarea apelor de Lucian Blaga.Un podium cu un apendice de punte care separasala în jumãtãþi se întindea pânã dincolo de uºile dela intrare. Un cârd de fete nude de sus pânã la brâu,una ca una frumoase de pãreau opera unei singuremame, cutreierã acest podium straniu într-un desfãtcu extaz printre chiote ºi dangãte de râsete, tulburândnobilul public. În alt act, aceleaºi fete, îmbrãcatemodest ºi îmbrobodite ca niºte þãrãncuþe neprihãnite,

smerite ºi înge-nuncheate cupalmele încruci-ºate la piept, seroagã evlaviosMaicii Domnului.Dupã pãrereamea, o luptã peviaþã ºi pe moarteîntre sâniºorii cei bine pârguiþi ºi puritatea SfinteiMarii. Aceeaºi luptã o duce ºi Republica Moldova:trupul aparþine Rãsãritului, Moscovei, iar spiritul –Vestului, Bucureºtiului.

În salã coborî o liniºte de te durea auzul. O gafãdiplomaticã. Aºezându-mã, vecinul din dreapta îmiatinge cotul.

– Uitã-te, cu ce grabã îºi ia notiþe ambasadorulrus.

L-am prins ºi eu cu ochiul, însã un bãrbatdin Prezidiu, bãlãior, precum se zice la noi înTransnistria, având pleoapele un pic lãsate sprecolþurile ochilor, pare prin telepatie, îmi atrage atenþia,privindu-mã cu o þârã de curiozitate beneficã, apoipe o fãrâmã de clipã întoarce ochii spre persoanace-ºi lua notiþe. Îl întreb pe vecinul din dreapta cine-iacel domn.

– E academicianul Eugen Simion. O somitatede mare corectitudine.

Acest bãrbat, aº zice, mi-a adus tot ce puteasã-mi aducã matematica. Însã asta – mai jos.

La întrerupere, îl salut pe un academiciancunoscut al Academiei Române. Îl rog sã-mi facã laîntoarcere cunoºtinþã cu ºeful secþiei de matematicãa AR, cãruia i-aº explica rezultatele ºi cercetãrilemele: mi-e ruºine de cele auzite. „ªeful secþieide matematicã este plecat pe un timp lung înstrãinãtate”, a rãspuns dumnealui în modul celmai oficial. A zâmbit plãcut, pe când eu am rãmascu un dop de îngheþatã rece ºi amar în gât.

Octombrie, 22001. Universitatea de Stat dinTiraspol (UST) de acum amplasatã la Chiºinãu,retrasã de la separatiºti prin semnãtura mea de ºefde Comisie Parlamentarã, îºi sãrbãtoreºte cei 70de ani. O solemnitate fastuoasã la Operã. Cu câtevazile mai înainte, prorectorul Departamentului ªtiinþãa UST, academicianul Mitrofan Ciobanu, organizeazãun Simpozion ªtiinþific Internaþional, la care þin ºi euun discurs în plen. La o pauzã de cafea, în biroul dluiMitrofan Ciobanu, oaspetele de la Iaºi, academicianulRadu Miron, îmi zice: „Noi o sã te facem membru deonoare al Academiei Române”. Imediat vin cu replica:„Refuz! Îl propun pe tânãrul, dar ilustrul matemati-cian, dl Mitrofan Ciobanu”. Domnul Miron continuã:„Asta nu depinde de mata, iar noi o sã-l rugãmpe dl Ciobanu sã vã perfecteze dosarul”. „Dareu îl am gata: dumnealui e Doctor Honoris Causaal Universitãþii noastre!”, a relatat academicianulM. Ciobanu. ªi apoi sã zic cã Universitatea dinTiraspol nu e cea care mi-a adus noroc? Pãcatar fi ºi mare pãcat. Cu atât mai mult cã din aceastãUniversitate mi-am ales incomparabila mea con-soartã, care ºi-a lãsat serviciul pentru a avea grijãde soþ ºi fecior. În 2003, sunt informat de domnulacademician Marius Iosifescu cã adunarea generalãa AR va avea loc pe data de 22 iulie. (...) Am fostinformat de sãptãmânalul Literatura ºi Arta, prinfelicitãrile semnate de Grigore Vieru ºi Mihai Cimpoi,cã sunt ales. Ba, mai mult – la secþia de matematicãa AR am fost votat în secret unanim. Când în varalui 2004 mã duc la AR sã-mi iau însemnele, o mareplãcere mi-a fãcut-o personal noul Preºedinteal AR, academicianul Eugen Simion. Însã tot atunciaflu cã n-am fost acceptat la timpul când s-a pre-zentat dosarul de persoana sus-pusã în primãvaralui 1992, deoarece persoana în cauzã, n-o numesc,era consideratã de intelectualitatea românãcã nu meritã nici titlul de academician. (...)

Geometria, rrãdãcina mmeaAAccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN

La mmijlocul llunii iiulie, nne-aa ppãrãsit PPetru SSoltan, aacademician,personalitate dde eexcepþie aa mmatematicii, cculturii ººi vvieþii ppoliticedin RRepublica MMoldova, mmembru dde oonoare aal AAcademieiRomâne, uun mmare pprieten aal rrevistei nnoastre. OO pprezentare aasa ppoate ffi ggãsitã îîn nnumãrul ddin iiunie 22012 –– aaceasta ffiind lluna

sa dde nnaºtere: 229 iiunie 11931. UUltima ccarte dde lliteraturã ppe ccarea ppublicat-oo aa aapãrut lla EEditura ZZodia FFecioarei, ddin PPiteºti:Poveºtiile NNiistruluii, 2012. RReluãm ddin vvolum uun ccapitol, rrea-mintindu-nni-ll aastfel ººi ddorindu-ii ddrum bbun pprintre ddimensiunile,geometrice ssau nnu, pprin ccare vva ffi ccãlãtorind aacum. ((N. rred.)

In mmemoriam



Pe 117 ooctombrie 11995,la MãnãstireaSâmbãta de Sus,

am fost printre cei care auîntâmpinat-o pe Regina Ana.

Era pe vremea când dl. Ion Iliescu îi interziceaRegelui Mihai sã ia o gurã de aer din patrie. Cãci ogurã de aer poate fi ºi o testare a tronului… Nu uitamacel de pominã 7 octombrie, când Iliescu i-a interzisRegelui sã coboare din aeronava care aterizase peAeroportul Bãneasa. Astfel, Regina a decis sã vinãsingurã, adicã fãrã soþul ei, sã facã un pelerinaj, cusau fãrã legãturã cu iluzia cã „monarhia oblojeºteRomânia”.

Formal, Regina era invitatã de un mitropolit saude primarul locului, deci avea o acoperire protocolarã.Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru,sub cliºeul „legãturii tradiþionale între Familia Regalãºi Biserica Ortodoxã” ºi sub simbolul Casei Regalea României, Nihil sine Deo. ªi, în aproape toatecele 7 „staþii” sacre ale pelerinajului sãu, MajestateaSa era întâmpinatã de primar ºi de episcop.

Aºa ºi aici, la Mãnãstirea Brâncoveanu,Majestatea Sa va fi întâmpinatã de primarulFãgãraºului ºi de mitropolitul Antonie Plãmãdealã,care l-a luat cu el ºi pe Vasile Andru, pentru cã unscriitor român dãdea bine momentului festiv. (LaGalaþi, de pildã, din suita episcopalã care a primit-ope Reginã fãcea parte ºi scriitorul Al. Paleologu.)

Andru se afla pe-acolo din întâmplare, sau dinsincro-destin. Venisem la Sibiu cu o conferinþã-atelier,la Grupul sapienþial „Univers 21”, pe care îl „înfia-sem” de vreo 7 ani (adicã dupã moartea filosofuluiConstantin Noica), unde le vesteam neoisihasmul,cu patos. ªi, aflându-mã la Sibiu, am trecut sã-l salutpe mitropolitul Antonie, care-mi spune:

– Vreþi sã mã însoþiþi la Mãnãstirea Brâncoveanu,la Sâmbãta de Sus, unde o aºteptãm pe Regina Ana?

– Da, cu voioºie! i-am rãspuns.

Regii nnoºtri, pprin CConstituþie, eerau ortodocºi. Înserare solemnã, intrarea Reginei

ºi a grupului de însoþitori. Mitropolitul îi spunecuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Reginãspre biserica veche, pentru închinare.

Urcã scãrile bisericii vechi. Acest lãcaº a fostrectitorit de Regele Mihai, pe vremea când pãrinteleArsenie Boca era stareþul.

Regina face cruce ducând mâna de la dreaptala stânga, precum ortodocºii. Regii României, princonstituþie, au fost botezaþi ortodocºi. „Constituþiacerea Regelui nostru ºi descendenþilor sãi sã fiecrescuþi în religia ortodoxã. Credinþa majoritãþiiromânilor.” ªtiam, dintr-o evocare, cã la Sãvârºin,pe vremuri, familia regalã mergea o duminicãla biserica ortodoxã ºi o duminicã la biserica unitã.

Pr. AArsenie BBoca, ttangenþe ccu CCasa Regalã. Regina Ana se apropie de icoanele

împãrãteºti ale altarului. Ele au fost dãruite dePrincipesa Ileana. Principesa a vizitat de câtevaori Mãnãstirea Brâncoveanu, între 1945 ºi 1947,venea sã-l vadã pe pãrintele Arsenie Boca. S-aspovedit la pãrintele Arsenie. Alungatã din þarã în1948, Principesa Ileana (fiica cea micã a RegeluiFerdinand) s-a cãlugãrit în Statele Unite, devenindMaica Alexandra.

Pãrintele Arsenie a avut de suferit pentru relaþiasa cu Casa Regalã a României. În 1948, pãrinteleArsenie a fost propus de Patriarhia Românã sã fieepiscop al Maramureºului. Pentru aceasta era nevoieºi de un raport al Siguranþei comuniste; Siguranþaface cercetãri ºi decide cã pr. Arsenie Boca „estepericulos”, având legãturi cu grupuri de rezistenþãanticomunistã ºi cu Casa Regalã; ºi este arestat.

Acum, Regina Ana se opreºte în dreptul uneifresce lângã uºa de la intrare. Fresca îl reprezintãpe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv.A fost pictat în anii ’40, când s-a renovat bisericamãnãstirii distruse de austrieci. Astfel, RegeleMihai I al României apare ca al doilea ctitor, dupã

Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 august,Regele Mihai I a fost prezent la resfinþirea bisericiirenovate de la Sâmbãta de Sus. A stat alãturide stareþ, de pãrintele Arsenie Boca.

Ieºim din biserica veche ºi vizitãm complexulmãnãstiresc nou. Regina este impresionatã deconstrucþia nouã. Mitropolitul Antonie se mândreºtecu ce-a contribuit el la restaurarea integralã. Nespune ce proporþii a avut aceastã restaurareîntreprinsã de dânsul în mai mulþi ani, la concurenþãcu Brâncoveanuînsuºi, primul ctitor!Regina îl laudãamabil pe ambiþiosulmitropolit care areclãdit pãrþi impor-tante din complexulmãnãstiresc, dupã200 de ani de cândfusese distrus deaustrieci. Antoniea fãcut ziduriledimprejur, portalul,pagodele, ºi devineastfel al 4-lea ctitor(al treilea a fostmitropolitul Bãlan).

O rrecepþie ffãrãpoliticã. Intrãm însala de mese. Reginaar fi vrut sã mãnâncechiar la trapezã, sã fie cu obºtea, dar mitropolitulpromite cã mâine o sã-i facã acest hatâr, iar azi esteo recepþie datã de dânsul. Aºa cã, plini de voie bunãºi salivând moderat, intrãm în salonul pentru oaspeþi.

Mitropolitul a binecuvântat masa, apoi a rostitun toast de primire, o politeþe cu citate patristice.Regina a multumit fãrã citate. A spus câteva cuvinteºi domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei.

Eram în total 11 persoane. Se vorbea în francezã.Majoritatea cunoºtea franceza. Mitropolitul Antonieºtie o francezã impecabilã, o englezã acceptabilã(doctorat la Oxford!), iar rusã nu ºtie deloc: înBasarabia numai orãºenii au cedat slavizãrii, la sates-a vorbit mereu româna aceea frumoasã de pevremea fraþilor Jderi.

Primarul Fãgãraºului a întrebat: „Ce face Regele,ce ne spuneþi despre Rege?” Ne-a spus despre Rege.

Întrebatã cum se simte în cãlãtoria aceasta,Regina ne-a împãrtãºit câteva impresii. A fost primitãcu aclamaþii, peste tot. Adunãri spontane de oamenivechi ºi noi. ªtiam ºi din presã, citisem despre primulei popas la Galaþi. Aici a fost mult entuziasm, dar ºiceva tevaturã fesenistã. Primarul a refuzat sã vinã laîntâmpinarea Reginei. Majestatea Sa a luat prânzulcu episcopul ºi cu prefectul... S-a deplasat fãrã gãrziprin oraº, aclamatã. Doar când a vrut sã intre laUniversitate, un grup de studenþi n-au lãsat-o, auscadat „fãrã politicã, fãrã politicã”. Oamenii au înþelescã erau manipulaþi de politicã ºi de aceea strigau:fãrã politicã!

Regina Ana a spus câteva cuvinte despre popasulla Mitropolia din Iaºi, la Catedrala Sf. Parascheva,unde s-a închinat, pe 14 octombrie. A vorbit admirativdespre mitropolitul Daniel.

– La Iaºi am simþit ºi respiraþia Basarabiei! zice.Atunci cineva a pomenit de Yalta, dezastrul

României dupã Yalta. Regele a fost înºelat ºi deenglezi ºi de americani! zice. S-au dat la ivealã multedocumente... cã americanii ºi englezii înºiºi au fostjucaþi de ruºi la Yalta. Regele a fost înºelat, atunci.Primarul, dr. N. Cican face niºte punctãri inteligente.

Regina mai mult ascultã. Din interes, din politeþe. – Mai avem de ispãºire! zice pãrintele Ion Bria. Eu spun cã tocmai vizitasem Yalta, în varã.

Confraþii basarabeni, care mi-au prilejuit vizita,mi-au cerut: „Mergi ºi constatã, prin tatonãri radies-tezice ºi extrasenzoriale, ce vibraþii malefice suntacolo, la Yalta, la Palatul Livadia, unde s-a semnattratatul satanic”.

Am mers, dar n-am fãcut tatonãri radiestezice,ambianþa toposului Crimeea este tonicã, geografianu are nicio vinã...

Regina AAna iiubeºte IIndia. MitropolitulAntonie, ca sã introducã un pic de culoare, îi spuneReginei:

– Domnul Andru a fost ºi în India!... Regina devine voioasã, mã întreabã pe unde

am fost, ce locuri speciale am vãzut.Îi spun despre pelerinajul meu la 7

biserici întemeiate de Apostolul Toma... – Vãd cã cifra 7 ne urmãreºte în

pelerinaje! spune pãrintele Ion Bria.– Da, Apostolul Toma a fondat în India

7 biserici ºi jumãtate! Eu am fost înSãptãmâna Luminatã, îl însoþeam pemitropolitul indian ortodox Mar Osthathios.Când vedeam biserici creºtine în junglã sauîntre plantaþiile impresionante de cocotieri,îmi venea în minte exclamaþia lui IulianApostatul: Ai învins, Galileanule!

Apoi tac sfios. Dar Regina insistãsã mai spun despre India...

Sofia dde SSpania eeste vveriºoara Regelui. Mai spun cã, în India, am

vãzut-o pe Regina Sofia a Spaniei, aflatãºi ea într-un pelerinaj dravidian...

Regina Ana devine interesatã, spune cãSofia a Spaniei este veriºoara Regelui MihaiI; a fost ºi domniºoarã de onoare la nunta

Majestãþilor lor, la Atena.– Cum aþi întâlnit-o? ªtiam cã a fost în India în

1992! zice Regina. Rãspund: Da, în 1992, în februarie. Eram într-un

pelerinaj în India de Sud, maestrul meu indian ne-adus sã vedem un rishi, considerat sfânt. Înainte dea intra la sfânt, ne-a zis sã facem meditaþie jumãtatede orã, pentru afânarea minþii, ca sã percepem mailesne harul acelui sfânt. Am meditat la uºã. Maestrulne-a spus cã înãuntru, la sfânt, se afla ºi ReginaSofia a Spaniei.

Când am intrat, privirea mea fost atrasã de ReginaSofia, care era aºezatã pe o pernã portocalie lângãsfânt ºi era veselã, eu m-am uitat fascinat la ea,ratând comunicarea mentalã cu rishi indian...

– Iertare! spune înveselitã Regina Ana, înþelegândcã o reginã îþi poate abate gândul de la sfinþenie.

– Dimpotrivã, o reginã poate crea emoþii religioaseputernice, zic.

(Nu am mai spus cã, în altã zi, aveam s-oîntâlnesc pe Sofia Gandhi cea asemenea reginelor,venitã la o retragere spiritualã la Mãnãstirea dinNeyyar Dam, unde mã aflam la un stagiu spiritual.Era puþin dupã asasinarea lui Rajiv Gandhi, soþul ei.Sofia Gandhi era îndemnatã sã candideze la funcþiade prim-ministru, câºtigase capital electoral dinasasinatul soþului. Dar ea a refuzat, nu atât deteamã cã urma sã fie victimã rapidã a unui asasinat,cât din inteligenþã sclipitoare. ªi toþi au iubit-ocã n-a mai candidat.)

Primeazã hhaloul ppãrintelui AArsenie BBoca.La fiecare închinare de pahar se schimbã

subiectul de discuþie. Pãrintele Ion Bria, care tocmaise întorsese de la Geneva, unde rezidase 21 de anicu funcþii în Consiliul Ecumenic, dornic de regãsireavetrei, spune cã de când a pus piciorul la Sâmbãta,îl copleºeºte amintirea pãrintelui Arsenie Boca.Îl întreabã pe mitropolit dacã l-a cunoscut.

– L-am cunoscut bine pe pãrintele Arsenie, zice.Eram student la Bucureºti, veneam aici la Sâmbãta,cu alþi studenþi, ne spovedea, era mare lucru sãte ºtii spovedit de el, cotrobãia în tine în adâncime,nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o varã sã-i facemun schit în pãdure, apoi sã-i facem un lac, în acesttimp ne dãdea hranã cum se dã muncitorilor.M-a influenþat total. Crea în jurul lui o atmosferãde creºtinism primar, de credinþã vie, puternicã.

Pelerinajul RReginei AAna lla 77 mmãnãstiriVVaassiillee AANNDDRRUU

Principesa AAna dde BBourbon-PParma ss-aa nnãscut lla 118 sseptembrie 11923, lla PParis. AA ffost ffiica PPrincipelui RRené dde BBourbon-PParma ººi aaPrincipesei MMargareta aa DDanemarcei, sstrãnepoata rregilor CChristian aal IIX-llea aal DDanemarcei ((pe llinie mmaternã) ººi MMiguel II aal PPortugaliei ((pe lliniepaternã) ººi nnepoata dde ssorã aa îîmpãrãtesei ZZita dde BBourbon-PParma.

S-aa ccãsãtorit ccu RRegele MMihai II aal RRomâniei lla 110 iiunie 11948, lla AAtena. RRegina AAna aa îîncetat ddin vviaþã îîn zziua dde 11 aaugust 22016, îîn EElveþia,iar ppe 113 aaugust 22016 aa ffost îînmormântatã îîn NNecropola RRegalã dde lla CCurtea dde AArgeº.

Nevoia dde rromânism



Pentru mmulþii eeuropenii, România a încetatsã mai fie un þinut interzis odatã cu cãdereacomunismului. Ceea ce unora le-a oferit doar

ºansa satisfacerii curiozitãþii turistice printr-un fel detur al unei noi grãdini zoologice cu animale rare saudeloc întâlnite, pentru alþii, mult mai puþini, a devenito provocare, o invitaþie de a cunoaºte oameni, locuriºi tradiþii care pãstrau ceva ce dispãruse din peisajulpropriilor societãþi post-industriale ale vestuluieuropean. Atracþia aceasta pentru insolit, originalitateºi pitoresc l-a cucerit la începutul anilor ’90 ºi peirlandezul Peter Hurley, pe când avea 26 de ani.Prosper specialist în industria de publicitate dinIrlanda, comunicator înnãscut, ºi-a zis cã drumulspre est poate dezvãlui taina ºi plãcerea aventurii.În 1994 a optat pentru o schimbare de mediuprofesional ºi de atunci s-a stabilit la Bucureºti,vorbeºte româneºte ºi scrie cãrþi în limba noastrã,iubeºte satul ºi tradiþiile româneºti ºi îºi consacrãtimpul, energia ºi banii ca sã le facã cunoscuteîn toatã lumea.

Când am hotãrât sã vin în România nici nu ºtiambine unde este, în afarã de faptul cã se afla undeva,în rãsãritul Europei. Ideea a pornit de la o scurtãvizitã la Praga, în vara lui 1993. Atunci mi-am datseama cã ratam ceva absolut nou ºi am simþit ochemare sã descopãr evenimentele din acea partea continentului nostru. Nu era o distanþare de þaramea natalã, Irlanda, dar, aºa cum îmi spunea tata,cuvântul cheie în viaþã este „aventura”. IubescIrlanda din ce în ce în ce mai mult, pe mãsurã ce seadunã anii, pentru cã este un loc fascinant, dar existãmereu chemarea necunoscutului, care ne ducepe fiecare în alte ºi alte locuri.

Începutul ultimului deceniu al secolului trecutera o perioadã de mare incertitudine politicãºi economicã, lucrurile nu se aºezaserã dupãschimbarea de regim din România – nu cã s-arfi aºezat în prezent. În primii ani exista o mareconfuzie, inclusiv legislativã. Mulþi strãini, în primulrând etnici români, transfugii din perioada comunistã,stabiliþi în afara graniþelor, au încercat sã facãinvestiþii, sã încurajeze noile tendinþe din România.În cele mai multe cazuri asemena proiecte pline debune intenþii au eºuat, din cauza unor intermediarilocali care au furat banii veniþi din vestul Europeisau din America ºi au dispãrut cu ei.

Eu ºi cei doi prieteni cu care am venit în Româniaam avut parte de o aterizare linã. David ºi Barrymai cãlãtoriserã în România în 1992. Nici nu ºtiucum am reuºit sã evitãm toate maºinaþiunile, sistemulde mituire ºi sã deschidem o firmã de consultanþãîn publicitate. Cred cã naivitatea noastrã ºi bunacredinþã ne-au ajutat de la începutul începutului.Acum înþeleg mult mai mult din ceea ce se întâmplãºi din cum merg lucrurile, dar atunci ignoranþanou-venitului cred cã ne-a ajutat sã progresãm.Am avut o firmã foarte dinamicã, ne-am dezvoltatfoarte repede. Am început sã cãlãtoresc prin þarãcu afacerile firmei ºi aºa am ajuns sã cunoscoamenii ºi locurile cele mai interesante. A fosto perioadã fascinantã, pentru cã atunci mi-amfãcut primii prieteni.

Noi experienþe, noi întâlniri i-au dezvãluit orealitate incertã, nemaiîntâlnitã, dar provocatoare.Aºa a apãrut ºi s-a dezvoltat iniþial un soi decuriozitate susþinutã de sentimentul cã se afla în faþaunor împrejurãri total diferite de ceea ce anticipase,total diferite de traiul în Irlanda. Dar ca sã simtãaceastã nouã realitate, ca sã dimensioneze corectniºte stãri intuitive, era nevoie sã iasã din atmosferacosmopolitã, uneori artificialã, a Bucureºtiului. Drumulspre mediul rural a fost o experienþã recompensatãde descoperirea unor adevãrate comori de spiri-tualitate autenticã, pãstrãtoare ale specificitãþiipoporului român. Treptat, a descoperit bunãvoinþa,

politeþea, dãrnicia ºi hãrnicia celor ce trãiesc dinmunca pãmântului, cei mai apropiaþi de repereleperene, multiseculare ale supravieþuirii ca naþiune.

Am ajuns în Maramureº prima datã în 2003ºi atunci pot spune cã a început cea de-a douaaventurã. Am rãmas câteva zile la o familie din Botizaºi þin legãtura cu membrii ei ºi în prezent. Când vinla Bucureºti ne întâlnim, stãm de vorbã, povestim ceni s-a mai întâmplat ºi discutãm despre evenimenteledin viaþa fiecãruia. Cândva, am fãcut un drum lung pejos, m-am oprit ºi la aceastã familie ºi cu toþii ne-ambucurat de revedere. Aceºti oameni mi-au înfãþiºatun anumit arhetip al românului prin ceea ce fãceau,prin modul în care se comportau. Viaþa lor de zi cuzi a devenit un fel de simbol pentru modul de traide la þarã. Ei ºi alþii ca ei mi-au dovedit cât de diferitºi de bogat este satul românesc tradiþional. Cândam ajuns în Maramureº vorbeam destul de bineromâneºte, se deschisese o poartã. Acum locuiescîn Bucureºti, aici trãiesc, aºa cã nu m-am cufundattotal ºi ireversibil în viaþa de la þarã. Anul trecutam petrecut zece sãptãmâni la Sãpânþa ºi a fosto experienþã care mi-a dat posibilitatea sã percepun anumit cadru de care m-am simþit din ce în cemai atras, privindu-l fascinat pentru cã îl înþelegeamtot mai bine. Ceea ce cred cã am descoperit atuncia fost satul arhaic, opus comunitãþii rurale cu activitãþiagro-economice. Asemenea activitãþi îi angajeazãpe membrii sãi. Uriaºa problemã a satului tradiþionalnu este faptul cã locuitorii sãi nu muncesc. Marealor problemã este cã ei nu-ºi pot valorifica rodulmuncii lor, tot ceea ce produc este pentru subzistenþalor ºi a familiei lor. Poate sã parã pitoresc, dar estevorba de multã muncã durã care nu produce bani

sau produce foarte puþini.Comercializarea celeimai bune hrane din Europa,pentru cã asta este hranaprodusã aici, în micilegospodãrii tradiþionaleromâneºti de cãtre artizaniicare aºa au trãit de-a lungul a multe generaþii,constituie o paradigmã care trebuie îmbunãtãþitãdacã vrem sã dãm relevanþã ºi semnificaþie satelor,sã le ajutãm sã progreseze. Activitãþile economicerurale au existat ºi pânã acum, dar ele nu au fostsustenabile. Singura activitate care aduce bani lichiziîn Sãpânþa este lucrul în pãdure. Este o ocupaþieîn multe alte sate, dar asta nu poate dura o veºnicie.Nu este o soluþie nici sã-i opreºti pe oameni sã taiepãdurea, pentru cã li se ia singura sursã de venituri.Trebuie sã li se ofere altceva, trebuie sã fie instruiþica sã foloseascã alte modalitãþi de interacþiunecu mediul ºi nu doar comercializarea cherestelei.Organismul comunitãþii rurale pe care l-am descope-rit anul trecut constã în legãturile masive ºi complexecare existã între oamenii locului. Toþi se cunosc decând erau copii. Pãrinþii ºi bunicii lor se ºtiu între eide o viaþã. Este tipul de relaþie interumanã pe carenu o gãsim la oraº ºi care dezvoltã un fel de capa-citate telepaticã atunci când cineva face anumitelucruri. M-am întâlnit cu studenþi ai Universitãþii dinOradea cu ocazia unei prelegeri. I-am întrebat dece sunt satele importante pentru noi. O tânãrã s-aridicat ºi mi-a spus „pentru cã de acolo a începuttotul”. ªi aici am avut, cred, acelaºi rãspuns, pentrucã satul este izvorul structurilor noastre sociale. Dacãnu suntem pe deplin mulþumiþi de structurile socialeurbane din cauza anonimitãþii pe care unii o acceptãºi alþii o resping, atunci este foarte util sã putem sãrevenim ca sã bem o canã cu apa fântânii din sat.Pentru cã este un fel de întoarcere la origini, carete reîncarcã cu un alt grad de energie ºi care teface sã simþi cã ai cãpãtat un „ceva” deosebit. Atuncicând revii în mediul cunoscut, vezi lucrurile dintr-oaltã perspectivã ºi iei anumite hotãrâri mult mairaþionale ºi mai echilibrate. De asta consider cãexperienþa satului este foarte valoroasã ºi foartebinevenitã. Fiecare þarã are ceva deosebit. Unuldintre lucrurile care m-au determinat sã aleg Româniaºi care face ca România sã fie absolut unicã estetocmai civilizaþia satului. Sunt convins cã aceastãvaloare ar trebui sã fie promovatã, sã fie o prioritateºi nu un termen minor de comparaþie, pentru cãnu face parte din politicã, nu aparþine unui grup,nu este prefaþa unei cãrþi, este însuºi conþinutulei care o diferenþiazã de alte þãri. România se aflãpe cel mai valoros teren din Europa, este parte ablocului continental, are un potenþial uriaº ºi ar trebuiprevenitã aceastã vânzare a pãmântului cãtre strãini.Asemenea tranzacþii ar trebui plasate pe primul local ordinei de zi administrative. Trebuie spus: „Staþipuþin, prieteni, suntem cu toþi membri ai familieieuropene, dar jocul nu este echilibrat. Avem nevoiede mai mult timp ca sã regularizãm piaþa noastrãinternã înainte sã expunem terenurile noastrecomerþului internaþional.”

În ddialog ccu PPeter/Petru HHurleyNNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU

R o m â n ii a ee s t e aa b s o l u t uu n ii c ã pp r ii n cc ii v ii l ii zz a þ ii a ss a t u l u ii .

Aºa mm-aam hhotãrât ssã mmã ccãlugãresc. M-a cãlugãrit la Prislop pãrinteleArsenie Boca, în 1949. Mi-a fost „naº” Sandu Tudor, scriitorul.

Mãnãstirea VVladimireºti ccu aamintiri rregeºti. Aflãm apoi ce alte locurivoise Regina Ana, în mod special, sã descopere în acest pelerinaj: mãnãstiriledin Bucovina ºi cea din Vladimireºti. Cãlugãrii ºi stareþii o impresioneazãca martori ai unui timp de trecutã domnie.

La Mãnãstirea Vladimireºti a þinut sã meargã pentru cã este tot o ctitorieregalã. Despre maica Veronica ºtia dinainte. Aflase câteva legende religioaseale anilor ’40, i le povestise soþul: Maica Veronica, într-o rãpire vizionarã,L-a vãzut pe Iisus Hristos, dupã aceea a primit puterea sã punã temelia uneimãnãstiri. I-a venit ideea sã meargã la Rege, sã-i cearã un sprijin financiar.S-a dus la Castelul Peleº. Vede un tânãr care meºterea ceva la un automobil,îl repara. Îl întreabã pe acel tânãr cum poate ajunge la MS Regele, fãrã sã ºtiecã vorbeºte chiar cu Regele. Acesta se uitã uimit la acea copilã îmbrãcatã înhaine cãlugãreºti ºi îi zice sobru cã nu va putea sã-l vadã pe rege. Dar o întreabã

în ce pricinã a venit. Mãicuþa îi spune cã, printr-o viziune, i s-a poruncit sã facão mãnãstire ºi umblã prin þarã sã adune fonduri. Regele îi aduce economiile sale,juna mãicuþã zice bogdaproste, pleacã fãrã sã ºtie cã acela era chiar Regele.

La Mãnãstirea Vladimireºti se poate vedea, pe peretele de la intrare, tabloulvotiv al Regelui.

Finalul ccinei îîn ttãcere. Regina Ana lãsa impresia cã abia acum descoperãþara pe care o avea în soartã fãrã s-o fi vãzut. Se mãritase cu un rege exilat,alungat, ºi învãþase crâmpeie de Românie din poveºtile sau ofurile soþului.Pelerinajul acesta era prima ei rãsfoire iute ºi fierbinte a României.

În acest timp, am mai ºi mâncat. Sarmalele erau grozave ºi aveau succesnecontenit. Plãcintele bãteau cozonacul ºi invers. Luam ºi câte o înghiþiturãde vin.

La urmã, am fost conduºi fiecare la chiliile ce ne-au fost destinate pentruodihnã.

Nevoia dde rromânism



Fasciinat dde oobiiceiiuriile nnoastre, de fireaprimitoare ºi deschisã a oamenilor, PeterHurley s-a strãduit sã întemeieze ceva

ce nu poate fi nici comercializat ºi nici mânjit dekitsch-ul suburban. Aºa s-a hotãrât sã-ºi concentrezeenergia, cunoºtinþele ºi veniturile ca sã aducã înpeisajul manifestãrilor tradiþiilor populare un festivalal obiceiurilor ºi ritualurilor dintr-un pitoresc satmaramureºan, Sãpânþa, dominat de un monumentcolectiv cu trimitere la credinþa strãmoºilor daci,potrivit cãrora moartea era o bucurie. Festivalul„Lungul drum spre Cimitirul Vesel” a devenit nunumai o colecþie vie a valorilor din zonã, ci ºio mãrturisire a credinþei lui Peter în Româniacivilizatã ºi în valorile strãvechi ale acestei þãri.

Românii, cei pe care i-am cunoscut în Maramureºsau în Sãpânþa, sunt oameni plini de viaþã, trãiesccu pasiune emoþiile ºi experienþele lor. Sunt foartepricepuþi în lucrul cu mâinile, pur ºi simplu ºtiu cumse fac anumite lucruri. În tot ce întreprind se combinãobiºnuinþa cu creaþia. Este o formã de transcendenþãîntre viaþã ºi moarte. Festivalul „Lungul drum spreCimitirul Vesel” nu face decât sã punã în luminãtocmai aceastã filosofie, aceastã formã de creaþie.Evenimentul în sine nu este doar o scenã pe carese aprind reflectoarele o datã pe an. Este parte aunei campanii de promovare menitã sã atragã atenþiaopiniei publice asupra unei filosofii de viaþã. Într-unfel, îmi pare rãu de cei din Sãpânþa, pentru cã suntprezentaþi numai în relaþia cu Cimitirul Vesel, interesuleste direcþionat numai spre acesta, în timp ce alteposibile resurse suferã într-o oarecare mãsurã.Oamenii din Sãpânþa sunt foarte deosebiþi de veciniilor. Iatã o parte a poveºtii economice despre caream vorbit. În Maramureº existã foarte multã energieumanã, iar Sãpânþa exceleazã în acest domeniu.Anul acesta festivalul a ajuns la a ºaptea ediþie,ceea ce poate fi considerat un record pentrucã manifestãrile sunt non-comerciale.

Pe 26 noiembrie 2012, Peter Hurley a pãrãsitSãpânþa, gata sã parcurgã cu pasul cei 650 dekilometri pânã la Bucureºti. Nu a fost un test derezistenþã, ci o cufundare în tradiþia româneascãautenticã, în întâlnirea cu ospitalitatea ºi omeniaromâneascã. Aºa a reuºit sã le atragã ºi altoraatenþia asupra valorilor pãstrate încã de oameniide la þarã. Ulterior, a considerat experienþa celortrei sãptãmâni de drum un fel de pelerinaj laic carei-a consolidat admiraþia faþã de românii întâlniþi încale, care i-au oferit gãzduire ºi l-au aºezat la masalor. Aºa a parcurs pe jos 30 de kilometri în fiecarezi, cu un rucsac de 10 kilograme în spate, fãrãsã cumpere hranã ºi fãrã sã plãteascã vreo cazare.S-a bazat în totalitate pe bunãtatea celor la poartacãrora a poposit. Se întâmpla sã treacã ºi pe la maivechi cunoºtinþe pe care le suna numai ca sã fie sigurcã le gãseºte acasã. A fost nevoie de multã dârzeniepentru cã nu de puþine ori, la capãtul puterilor fizice,l-a tentat ideea abandonului. Tocmai atunci seaprindea o luminã într-o fereastrã sau se deschideao uºã ca o invitaþie tãcutã la odihnã ºi împãcarecu sine.

Cred cã este unul dintre cele mai extraordinareºi mai frumoase lucruri pe care le-am fãcut, pentrucã a fost dobândirea controlului total asupra deciziilorpe care le-am luat în viaþa mea. Mi-a venit aceastãidee dupã ce am realizat cã tot ceea ce fãcusempânã în 2012 nu era de ajuns ºi nici nu mã schim-base prea mult. În mod normal ºi comod, nu puteamspera la altceva decât sã-mi continui viaþa ca ºi pânãatunci, iar cei din jur sã spunã „frumos festival”. Darmajoritatea evenimentelor care aveau loc ºi carepreluau ºi implicau cultura tradiþionalã, dupã pãrereamea, nu reprezentau esenþa acesteia, nu-i acordauseriozitatea necesarã. Am discutat cu mulþi dintremeºterii locali chemaþi la cine ºtie ce târg popularca sã-ºi expunã produsele. ªi aceºti oameni caresunt adevãrate monumente ale culturii popularetrebuia sã-ºi gãseascã un mijloc de transport,sã-ºi împacheteze produsele, sã le care în condiþiidificile pânã la un cort ridicat la marginea ºoseleiîn care sã stea sã îi ude din cap pânã în picioaremaºinile în mare vitezã. Nimeni nu cumpãra nimic

ºi bieþii meºteºugari erau nevoiþi sã facã drumulînapoi spre casã. Niciun tânãr cu capul pe umerinu va dori sã fie moºtenitorul sau ucenicul unuiasemenea artist popular. Este un mod inacceptabilde a-i trata pe aceºti monºtri sacri ai culturii populare.

La doi ani dupã încheierea acestui temerar drumde-a lungul þãrii, irlandezul pornit sã înþeleagã esenþapoporului care-l fascinase a scris cartea Drumulcrucii, o legãturã de suflet între impresie ºi credinþãpornitã ºi din faptul cã dupã experienþele saleRomânia este greu de înþeles din afara ei, pede o parte, pentru cã este incorect prezentatãîn strãinãtate ºi, pe de altã parte,pentru cã are destui adversari careconsiderã cã ignorându-i valorile opot izola. Ceea ce a descoperit PeterHurley strãbãtând þara ºi întâlninddiverse manifestãri de folclor autenticeste cã strãvechea civilizaþie ruralãface mari eforturi sã supravieþuiascã,fie ºi pentru cã esenþa ei reprezintãînsãºi fiinþa naþionalã.

Când am pornit pe jos de laSãpânþa la Muzeul Þãranului Romândin Bucureºti am considerat cã trebuiesã dovedesc ceva fãrã sã mã costenimic, pentru cã nu banii conteazãîntr-un demers de relansare a unorvalori tradiþionale. Bani existã înRomânia, doar cã ei nu ajung acolo

unde se cuvine. Aºa cã, dacã fac ceva care sãaibã efect, nu trebuie sã fac un festival costisitorîn Maramureº, ca sã primesc aplauze. De aceea,am pornit pe acest drum care nu a costat absolutnimic. Numai banii nu oferã soluþii, dar pot sãprovoace foarte multe greºeli. M-am întrebat ceeste gratis? Mersul pe jos! Atunci asta am sã fac.Am unit douã locuri pe care le cunoºteam: CimitirulVesel din Sãpânþa ºi Muzeul din Bucureºti. Iniþial amrâs de mine însumi când m-am uitat pe hartã, dar amobþinut câºtiguri spirituale inegalabile, pentru cã ceeace am întâlnit pe drum a fost de multe ori ca un felde dar care m-a încurajat ºi m-a copleºit. Practic,am trãit un sentiment uriaº de umilinþã ºi de bucuriepentru cã am urmat un traseu iniþiatic. Româniaa parcurs un proces amplu al construcþiei, pentrucã este singura þarã ortodoxã de origine latinã ºi sepoate considera ca o punte între insula de latinitatepe care o pãstreazã ºi vestul continentului în care seaflã civilizaþii înrudite. Din punct de vedere spiritual,naþiunea românã traverseazã o prãpastie, punândîn legãturã creºtinismul ortodox rãsãritean de originebizantinã ºi creºtinãtatea latinã. Aici s-a manifestatun puternic sentiment de toleranþã religioasã, ceeace a transformat România într-un concept ilustru.Viaþa în aceastã parte a lumii s-a manifestat printr-opermanentã încercare ºi România a fost nevoitãsã trãiascã neîntrerupt cu aceastã confruntare timpde generaþii. Aºa se face cã populaþia sa a devenitmaestrã a auto-controlului nu în sens restrictiv,ci în sensul libertãþii, al spiritului Mioriþei. De-a lungulsecolelor, aceastã atitudine a fost încorporatã con-ceptului de persoanã, de individ, care se transpuneîn toleranþã faþã de alþii. Românii au învãþat sãpriveascã dincolo de orizont. Secole de-a rândul

oamenii acestor locuri au trãit ºi ºi-au pãstratidentitatea între cele trei mari imperii europene.De aici cred cã s-a dezvoltat ºi o diplomaþieimportantã, care a însemnat foarte mult pentrurelaþiile europene de-a lungul timpului.

Aventura s-a transformat pe mãsura cunoaºteriitot mai atente a românilor în ataºament faþã devalorile lor. Dintre acestea, ortodoxia ºi-a exercitatputerea ºi harul ºi l-a transformat pe Peter în Petru,în urma convertirii la creºtinismul ortodox românesc.Evenimentul a avut loc la Mãnãstirea „Schimbareala Faþã“ de pe Ceahlãu, în miez de iarnã. Nu peisajul

ºi nu postul Crãciunului sau nunumai acestea au generat stareade acceptare a dreptei credinþe.Slujba Vecerniei pe care agãsit-o în desfãºurare a fostca o chemare acolo sus, aproa-pe de cer, unde bãrbatul dela stranã l-a invitat sã citeascãalãturi de el. ªi, treptat, cãlãtorulcare învinsese zãpada, frigulºi gheþuºul înºelãtor al drumuluia realizat cã venise timpul pentruo schimbare fundamentalãºi cã era pregãtit pentru tainabotezului.

Un preot din Balta Albãmi-a spus zilele trecute cã lucrulcel mai greu de realizat estesmerenia. Eu sunt începãtor

în ortodoxia creºtinã. Am întâlnit-o prima datãla Muntele Athos în 2008 ºi a continuat cu drumulde la Cernãuþi la Ceahlãu, în 2014, spre sfârºitullui decembrie. Am pornit pe 26 noiembrie de laCernãuþi, cu intenþia sã fac ceva similar cu drumulde la Sãpânþa la Bucureºti, dar mult mai simpluºi mai dificil. De data asta nu am întâlnit pe nimenipe drum, relieful a fost mult mai divers ºi mai greude traversat prin pãduri, peste dealuri abrupte ºifãrã niciun ban. Aveam doar un telefon mobil pentruurgenþe maxime. În postul Crãciunului am mersde la o mãnãstire la alta în Bucovina, am coborâtspre Neamþ prin zãpadã, am mers ºi pe înserat, peîntuneric, riscând sã mã rãtãcesc. Douã sãptãmânimai târziu, când m-am aflat pe vârful Ceahlãu, ammers la schitul de acolo. O voce interioarã mi-a zis:„Ce mai aºtepþi, Peter? Ai de gând sã umbli princurtea bisericii încã 25 de ani sau te hotãrãºti sã-itreci pragul?” Aºa mi-am dat seama cã trebuie sãintru în biserica ortodoxã româneascã. Nu am avuto revelaþie euforicã, ci am realizat cã venise vremeapentru acest pas. Câteva sãptãmâni mai târziu,o mãicuþã mi-a spus la poarta Mãnãstirii Antim:„Bine ai venit acasã, Petru” ºi mi-a bucurat inima.Cu ani în urmã, cineva mi-a povestit în Irlanda cãSfântul Patrick, care ne-a creºtinat în secolul al V-lea,ne-a adus ortodoxia în Irlanda, urmatã de cãlugãriºi cãlugãriþe, aºa cum s-a întâmplat cu câteva secolemai devreme pe teritoriile româneºti de azi. Chiar înSãpânþa existã multe cruci celtice, ceea ce dovedeºteaceastã continuitate ºi demonstreazã cã indiferent desimbolurile de pe cruce, concluzia este acceaºi – oviziune monoteistã asupra vieþii, confirmatã de BunaVestire. În 2004, tata mi-a dat un telefon, a venitcu mama sã mã viziteze, au fost amândoi foarteimpresionaþi ºi mi-au spus cã vor sã vadã mãnãstiriledin Bucovina, pentru cã flacãra monasticismuluia început sã ardã viguros în aceastã parte a lumii,iar mãnãstirile au fost pãstrãtoare de credinþã.Dintr-o asemenea înþelegere, Cimitirul Vesel nu estevesel deloc. Este profund, este încãrcat cu mesajuloamenilor, al vieþii lor, al iubirii lor, al durerii ºitragediilor lor, cãrora li se adaugã atitudinea faþãde muncã ºi faþã de viaþã. Eu mã consider privilegiatpentru cã am putut parcurge acest drum. Nu spuncã a fost uºor, uneori pentru cã apar provocãri înfiecare zi, dar este o onoare sã fiu martor ºi sã amasemena gânduri ºi sentimente pentru aceste locuri,trãiri inspirate chiar de cunoaºterea lor. O sã iubesctotdeauna România pentru cã aºa descopãr multelucruri despre mine însumi.

88

Dialoguri eesenþiale



Vezzii ccã ººii îîn RRepubliica MMoldova s-au produsschim-bãri în acest sens, cota de intrare epeste o mie de lei, auzit-am, plus majorarea

cotizaþiilor ºi needitarea cãrþilor, cum se fãcea odi-nioarã, iar editurile sunt doar private, se editeazã,de asemenea, prin contracte, dar nu se mediatizeazãnici într-un fel, principalul este sã plãteºti, calitateaprodusului depinde de la o editurã la alta ºi, deregulã, cãrþile abundã în greºeli, redactorul cãrþiineasumându-ºi în acest sens nicio responsabilitate.

Ceea ce este de spus încã e cã, în peninsulã, nuvei putea participa decât cu rare ocazii la concursuriîn mod gratuit. De obicei, va trebui sã mergi iniþialla bancã ºi sã faci transferul bãnesc cerut prinregulamentul concursului ºi sã alãturi textelorexpediate bonul de transfer (ºi transferurile costã).Ca în toate domeniile, ºi aici se întâmplã sã fie ºiinterese, ºi trafic de influenþã ºi, bãnuiesc, corupþie.M-am ciocnit personal de aceste lucruri. Am parti-cipat, de exemplu, în noiembrie 2009, la ConcursulInternaþional de Poezie „Ugo Foscolo”. La GalaLaureaþilor am fost invitatã sã particip ºi sã þinun recital în Teatrul „La Fenice” din Veneþia. Depe podiumul prestigioasei scene s-a anunþat cãsunt laureatã a Premiului Special „Ugo Foscolo”,care constã în editarea gratuitã a cãrþii În debaracu mijloacele organizatorilor. Am fost surprinsãsã primesc apoi un Atestat de Onoare pentruparticipare de excelenþã la Concursul… etc., iardemersurile mele ca volumul sã fie editat conformangajamentelor anunþate sã se dovedeascã afi zadarnice. Am editat apoi cartea din mijloacelecare mi-au fost oferite de cãtre DepartamentulRomânilor de Pretutindeni, cu titlul de Premiupentru promovarea literaturii române în strãi-nãtate. ªi iar fãrã „acoperire documentarã”,ca sã ironizez puþin. Astfel, nu vei regãsi în CV-ulmeu cã aº avea aceastã distincþie, la fel cum nuexistã nicio trimitere la Premiul „Ugo Foscolo”.

Am fãcut parte, pe cât am putut, din anumitecenacluri, grupuri de scriitori care relaþionau destulde interesant, nonconformist, cu publicul, dar,mai ales, între ei, întrunindu-se în teatre, cafeneleºi chiar în biserici. Am fost cap de afiº, am þinutrecitaluri, iar ochii, aplauzele, tãcerile profunde întimp ce lecturam, sau comentariile ulterioare mi-auvorbit. Din condiþia de claustrat (chiar dacã nu clasic)ºi cea de prizonier al unui sistem paralel celui oficial,nu am gãsit cu putinþã ºi nu mi-am propus sã devinmembru al vreuneia dintre uniunile scriitoriceºtidin Italia. O pot face oricând, dar sã am cu ce îmiachita plãcerea.

Este adevãrat, un scriitor trebuie sã aibã o bunãvizibilitate, dar aceasta trebuie sã-i fie asiguratã, înprimul rând, de creaþia lui, de unde apar douã mariprobleme: cea a mijloacelor pentru editarea lucrãrilorºi, cea de a doua (dacã nu cumva chiar aceastae prima), problema difuzãrii cãrþii. Am ajuns laconcluzia cã soluþia care se impune este proiectul,formulat ºi direcþionat spre instituþiile care au meni-rea sã ne sprijine, sã sprijine cultura, în general.Eventual, e binevenitã ºi sponsorizarea, dar nu suntdeloc sigurã cã Legea sponsorizãrii motiveazã înacest sens agenþii economici. Þin însã enorm lacriteriul valoric, de aceea aº pleda pentru proiectetrecute prin instituþii, or, în ultimul timp, apar destuletexte, puþin spus, mediocre. Mã simt intimidatã cândcitesc texte slabe ºi îmi este extrem de neplãcut sãcitesc texte mediocre destinate copiilor. Peste toateîºi pune amprenta ºi provincialismul nostru.

Nu pot sã nu amintesc de revista Clipa sideralã,fondatoarea cãreia eºti, o revistã pentru adolescenþi,de înaltã þinutã de creaþie, elegantã, dar care, separe, e într-o corabie, nu cea a lui Noe, ci una careriscã sã naufragieze total. Oare chiar nu se gândeºteEugenia Bulat cum s-o salveze, sunt niºte anide la fondarea ei ºi ar fi mare pãcat sã disparã,ca atâtea altele…

Clipa sideralã este proiectul meu de suflet. În elconverg, într-o sinergie perfectã, dragostea pe care

o port Limbii Române, Cauzei Naþionale ºi tinerilordotaþi, ei fiind speranþa noastrã într-un viitor europeanºi naþional de alt nivel, pus pe temeliile adevãruluiºi performanþei. Acad. Mihai Cimpoi nota în Istoriadeschisã a literaturii române din Basarabia despresperanþa de viitor pe care o oferã vlãstarele din„pepiniera” revistei Clipa sideralã ºi a Cenaclului „IuliaHasdeu”, despre paternitatea polivalentã ºi sãnãtoasãa publicaþiei: clasicii, marii interbelici, „monºtrii sacri”ai literaturii universale. În anul 2009, deja sub condu-cerea prof. Iulia Iordãchescu ca director de proiect,propusã de cãtre Uniunea Scriitorilor, revista iaprestigiosul Premiu de Stat pentru Literaturã pentruTineret. Alãturi de Clipa sideralã, ca mentor, profesorºi estet, s-a aflat pe parcursul multor ani scriitorul IonHadârcã, alþi câþiva scriitori. Ne-a sprijinit continuuAmbasada României la Chiºinãu. Maestrul IonUngureanu care, de la conducerea ICR Bucureºti,a dat girul existenþei Clipei siderale atunci când eragreu sã presupui dacã va fi un proiect de succes,

a spus în cadrulunei gale alaureaþilor, laBiblioteca „OnisiforGhibu”: „De undeaþi apãrut voi,pentru cã apariþiavoastrã nu a fostprogramatã?!...Apariþia Clipeisiderale esteun miracol!”Revelarea acestuimiracol, a acesteierupþii a rostirii afost posibilã doarîn urma anuluisideral 1989, carea fãcut ca limba ºiliteratura românãsã treacã Prutul,a reaºezat, dupãmodelul româ-nesc, învãþãmântul

în Basarabia (prin reforma Guvernului Druc), oferindtinerilor un enorm câmp de valoroase lecturi ºio nemãrginitã libertate de creaþie. Clipa sideralã,Cenaclul acesteia, Concursul Naþional de CreaþieLiterarã „Iulia Hasdeu” sunt toate la un loc o ade-vãratã trambulinã pentru tinerii creatori, de la careaceºtia se lanseazã în viaþã, nu înainte de a aveaun criteriu valoric, o conºtiinþã de sine, o conºtiinþãidentitarã, o poziþie de viaþã deja conturatã, uneori,chiar un nume. La acestea contribuie, fãrã îndoialã,ºi aºa-numitele „catedre” ale revistei, paginile dincare conºtiinþelor în formare le vorbesc, prin textelelor, scriitori, critici literari, profesori. E, în adevãr,un lucru frumos, un lucru mare, care s-a efectuat,iatã, pe parcursul a 20 de ani, cu mijloace mici ºicu multã dãruire. În consecinþã, ar fi pãcat ca, ajunsla maturitate, diriguit acum aproape în exclusivitatede tinerii înºiºi, acest proiect sã disparã. Aº zicechiar: ar fi o mare greºealã ca aceastã redutãa inteligenþei tinere ºi a Limbii Române, câºtigatãîn Basarabia cu greu, sã disparã. Timpul va arãtacât suntem de grijulii cu valorile noastre culturale.Mai suntem ºi vom rãmâne mereu la margine deþarã, la confruntarea dintre Est ºi Vest, dintre Lati-nitate ºi Oceanul Slav. Este ºi va fi continuu nevoiede o Clipã sideralã, de conºtiinþe treze, de culturã.Din parte-mi, oriunde m-aº fi aflat, am fãcut din-totdeauna tot ce mi-a stat în puteri ca sã trec revistapeste hopurile care i s-au ivit în cale (ºi au fostmulte, credeþi-mã). Era ºi rãmâne „copilul” meu.

Dragã Eugenia, ºtiu cã ai o familie frumoasã:un soþ grijuliu, doi copii minunaþi, care la rândullor au dat naºtere la alþi minunaþi copii – nepoþeiidragi. Când vorbeºti despre ei þi se lumineazã faþa,iar vocea îþi abundã de duioºia care se revarsãdin suflet. Ce ai putea sã adaugi?

La Veneþia, într-o discuþie cu un înalt prelat

de acolo (îi spuneamMonseniorul), într-un avântde sinceritate, îmi revãrsamîntreaga angoasã, tristeþeapentru viaþa mea de exilat,gândurile negre. Avea peste90 de ani ºi era foarteapreciat pentru înþelepciunea,dar ºi deschiderea sa cãtre imigranþi. CunoºteaRomânia ºi poporul ei, cãci lucrase, ani mulþi înurmã, într-o bisericã din Transilvania. A rãmas recela durerile mele, reale sau închipuite, m-a întrebatînsã dacã nu am grave probleme de sãnãtate.Nu aveam. Dacã am familie, soþ, copii ºi dacã þinla aceºtia. I-am spus cã da. „ªi acum eºti aici ºi îi poþiajuta”, a constatat, privindu-mã interogativ. Am tãcut.A concluzionat cã nu am niciun motiv valid ca sã fiutristã sau nemulþumitã. Atunci nu i-am dat dreptate,astãzi îi dau, iar din ºocul pe care mi l-a produs aceadiscuþie am tras învãþãminte. Soþul meu, Valeriu, esteinginer, profesor la o ºcoalã auto. Este o fire plinã desimplitate ruralã, mereu pus pe glume, pasionat depropria profesie. A scris o carte de umor, Pãtãraniide pe Valea Sadovei, iar în ºcoala auto lucreazãdupã propria carte de specialitate. Fiul, Marin,este designer pe calculator ºi lucreazã mai mult înproiecte din strãinãtate. E familist, are o fetiþã de ºaseani, Tincuþa, ºi în curând aceasta va avea un frãþior.Doiniþa, fiica mea, odinioarã foarte activã la Clipasideralã (a debutat în carte, cânta la pian ºi chitarã),a absolvit limbi strãine aplicate la Universitatea deNord din Baia Mare. Ea a realizat în felul ei Unirea:acolo, în Maramureº, s-a cãsãtorit cu un tânãrminunat din Satu Mare, a adus pe lume un bãieþel-minune, pe nume Luca, are acum patru ani. Înprofesie, m-a urmat: este jurnalistã, redactor-ºefadjunct la cotidianul Glasul Maramureºului.Nu o recunoºti dintre localnici: vorbeºte„maramureºeneºte”.

Nepoþeii, desigur, sunt bucuria mea cea mai maredin ultimii ani. Sunt frumoºi ºi dulci, cum numai eipot fi; vorbesc frumos româneºte (unul ca la Chiºinãuºi altul ca în Maramureº) ºi sunt de o inocenþãdezarmantã. În faþa lor, cum bine a spus cineva, poþivedea veºnicia. Îmi place la nebunie sã caut sã vãdprin ei... în timp. Tincuþa e toatã „zburândã” prin nori,vorbeºte la geam cu cãluþi zburãtori, care „o însoþesc”chiar ºi atunci când vine la mine; este foarte expre-sivã în a reda detaliul ºi miºcarea în desen (aº zicechiar talentatã) ºi deja ne putem înþelege cu ea într-osumarã italianã. Vom continua, este captivant pentruambele ºi, pe viitor, vom putea comunica, cãlãtoriîn ºi prin aceastã minunatã limbã; vom putea aveasecrete! Luca mã copleºeºte cu energia ºi cubunãtatea lui: este un perpetuu titirez zâmbitor,lipicios de maicã-sa de ne face pe toþi geloºi! Credcã se mai întrevede clar o calitate: capacitateade a se concentra/învãþa lucruri noi, interes pentruexerciþiile de logicã ºi pentru... cosmos (îmi vorbeºtedespre „iarbã lunarã”, de „nave cosmice îndrãgostitede iarba lunarã” etc.). Abia aºtept sã-mi fac timpca sã scriu pentru ei ºi despre ei. Face parte dinîmplinirea pe care am cãutat-o mereu.

Mulþumesc pentru interviu ºi sã nu uiþi sã mã inviþila lansarea celui de-al treilea jurnal al unei evadatedin Est. Mult succes, inspiraþie ºi echilibru sufletesc.

Neapãrat. Îþi mulþumesc ºi eu pentru aceastãinvitaþie la dialog, prilej de comunicare cu cititorii ceimai dragi: cei de o parte ºi de alta a Prutului. Nicãieri,totuºi, nu eºti mai bine înþeles ca ACASÃ.

P.S.: În perioada pregãtirii acestei convorbiri,recent, în Sala cu Cãmin a Uniunii Scriitorilor, a fostdat citirii „certificatul de deces” al Clipei Siderale.Dintre vorbitori, între alþii, criticul literar Ion Ciocanuavea sã spunã cã ne putem considera criminali dacãnu putem face nimic pentru ca revista sã nu disparã.

DDee vvoorrbbãã ccuu EEuuggeenniiaa BBuullaatt ((IIIIII))Raia RROGAC

Cãrþi ººi aautori



Ocarte nnouã sseiveºte pentru a nefi de ajutor în truda

noastrã neîntreruptã pentrucunoaºtere. Cunoºti autorul,remarcându-l în spaþiul publicprin þinuta moralã ºi fapta safrumoasã vizibilã în creaþiadãruitã cu generozitate, dar

îþi pui imediat câteva întrebãri: ce aduce nou?, cuifoloseºte? ºi, mai ales, cât timp îºi va menþine pros-peþimea?, într-o literaturã specificã – în cazul de faþã,despre administraþie, în general. Pornind de la câtevaconstatãri privind mersul lumii, ca de exemplu ceadespre veºnica miºcare, cu permanentele modificãride stare, gãsim motivaþia permanentei actualizãri,ca o sincronizare a particularitãþii, a specificului,la regula definitorie a întregului.

Întregul cel nou, în cucerirea lui pas cu pas, prinmilenii, a devenit globul însuºi. Procesul de potrivirea mersului unitar pe planetã este globalizarea, preaagresivã, prin viteza cu care se insinueazã în nouabiologie. Subsidiar acestui proces integrator, pe maimulte paliere, au loc recristalizãri în structura intimãa societãþii tradiþionale: politici continentale, federa-lizãri, regionalizãri, autonomizãri locale etc., toate,în plasa cea mare… a pãsãrarului mondial. Regulajocului este demult intuitã ºi formulatã de minþilegeniale: Aristotel, în Organon, Francis Bacon, înNovum Organum (la aproape douã milenii distanþã!),Justinian ºi Napoleon Bonaparte, în fundamentareanormelor juridice, despãrþiþi de peste un mileniu.Adevãrurile celor vechi, conceptualizate ºi validatede o realitate istoricã, s-au rafinat în sisteme denorme, legi, s-au adaptat în structuri, sã poatã apro-pia realitatea trãirii de proiecþia idealã a principiilor.

Perioada actualã, a începutului de mileniu trei,este cea a spaþiului planetar în care comunicareapoate fi nu doar instantanee, ci ºi într-un asalt alinformaþiilor de necuprins. Pentru a cumineca oinformaþie (cum spune românul!), ea trebuie sã de-vinã cunoºtinþã, pentru a o folosi ca normã de viaþã(inclusiv conduitã în spaþiul public). Pentru aceastatrebuie sã avem la îndemânã instrumentul de…decodificare ºi judecare cu mintea proprie, pe care îlconstruim, treptat, prin învãþare ºi prin experimentarecontinuã. Societatea cunoaºterii, cãreia îi aparþinem,ne cere imperativ un nou profil socio-cultural, caresã-ºi ia în posesie, în cunoºtinþã de cauzã, noualãrgime, fãrã a renunþa la trãirea cu intensitate alocului mãrginit efectiv de rãdãcina etnicã, cu semnulunicitãþii ei spiritual–culturale. Credem cã lucrarealui Ilie Gorjan Din istoria autoritãþilor administraþieipublice ale Judeþului Vâlcea rãspunde acesteinecesitãþi.

Importanþa ccercetãrii în domeniul administraþieiîn general, într-o perioadã de reconotare, estemaximã. „Administraþia publicã este coloana

vertebralã a unei societãþi, ea constituie aparatulde gestiune a problemelor publice… Este imagineacotidianã a puterii”… (Constantin Oprean ºi cola-boratori în Administraþia Publicã, consilierul ºicetãþeanul, Sibiu 2001). Statul Român, în plinãremodelare dupã instrumentul totalitar experimentatde la 23 August 1944, are nevoie de redefiniri con-ceptuale, reformãri instituþionale ºi de noul profil alfuncþionarului public. Toate acestea sunt comanda-mente ale revenirii în matca statului de drept, darºi a consonanþei noastre europene. Puterile StatuluiRomân, participant la construcþia europeanã, trebuiesã se manifeste unitar. În domeniul juridic observãmcalificarea autorului ºi conºtiinþa cã orice cucerireeuropeanã ne poate servi, dacã ºtim cine suntem,de unde venim, ºi încotro mergem.

Studiul lui Ilie Gorjan privind istoria administraþieipublice din judeþul natal rãspunde, dincolo de cu-prinderea largã a lumii în general, ca o coloanãvertebralã, ºi vecinãtãþii sale afective: Judeþul Vâlcea.

„A administra înseamnã a acþiona neîntrerupt.Nu se obþine nimic fãrã o acþiune, ºi nu pãstreazãnimic din momentul în care efortul a încetat, filosofiaadministraþiei constând în activitatea ei.” (ConstantinOprean, op. cit.). Administrarea, prin reguli ºi structuriconstituite, spune sociologul Traian Herseni, „nuconstituie un scop în sine, ea trebuie sã serveascãrelaþiile sociale în veºnicã miºcare. Nici oamenii nu

sunt pretutindeni identici. De aceea, a administra nuînseamnã oriunde acelaºi lucru. Ceea ce este valabilîntr-o þarã, nu este valabil pentru orice þarã.” Pentruþara vâlcilor (vezi Eugen Petrescu), cu Râmniculvechi scaun de judeþ, Ilie Gorjan restituie generaþieidin scenã o istorie necesarã, pentru experienþe pãþite,singurele în mãsurã sã se impregneze în cortexulindividual, în marele creier al mentalului publicdintr-un loc dat. Înþelegându-ne moºtenirea, cupriceperi ºi moravuri care au determinat acþiunileistorice cu evenimente tragice ºi clipe faste, putemsã ne mântuim, evitând retrãirea lecþiilor neînsuºite.

Autorul constatã absenþa din literatura de spe-cialitate a unei lucrãri dedicate evoluþiei ideilor ºiprincipiilor ºi aplicãrii lor în viaþã privind autoritateapublicã ºi alege pentrustudiul de caz, nuîntâmplãtor, judeþulnatal, cel cu cea maiveche atestare, cunumele actual, întrejudeþele þãrii.

Cercetãtor, oomde ccatedrã,militar (în

cel mai înalt eºalonal jandarmeriei), omde culturã, recomandatde lucrãrile publicate,Ilie Gorjan înþelegecã nu ne putem regãsinormalitatea unui drumpierdut abrupt în 23August 1944 fãrã aprivi cu obiectivitateînapoi ºi a pune, într-osuccesiune fireascã,paºii devenirii, în mersul lumii moderne, într-oalergare asincronã, defazatã în urmã, din cauza preahulpavelor imperii. Este convins cã sincronizareanoastrã la valorile europene, prin dificilul proces deintegrare, în curs, nu este un proces care depindedoar de voinþa noastrã politicã, de altfel explicitformulatã, cât mai mult de depãºirea unor barierementale, cum va fi constatat cândva ºi DumitruDrãghicescu. Descrierea, în perspectivã istoricã,a drumului parcurs de neamul statornic al acestuipãmânt, într-un permanent compromis al legii pã-mântului, obicei nescris, dar acceptat tacit, ºi legeadurã a imperiului, poate induce cauzalitatea unui spirittranzacþional, a neîncrederii în stãpânii vremelniciºi în noile reguli, de import. Ostilitatea faþã de oriceregulã nouã, dupã ce din realitatea prea crudã seobservase cã între bunele intenþii ºi rezultatul final seinterpunea mereu o prãpastie, se manifestã printr-orezistenþã acerbã la schimbare. Fãþiº suntem deacord cu totul, uneori acceptând superficial, chiarºi ceea ce nu ni se potriveºte, ºtiind cã nu vomatinge obiectivele asumate. Ne declarãm voinþa,mereu, fãrã a o pune în acord cu putinþa, ignorândaproape întotdeauna ºtiinþa. ªtiinþa despre noi înºine,construitã credibil, printr-o cercetare riguroasã ºi apoidatã în procesul de educare–formare, ne poate trezidin starea precarã a unei somnolenþe prelungite.Când vremurile ne-au fost prielnice s-au recuperatîntârzieri remarcabile de la mersul normal al lumii.Dar la schimbarea macazurilor istoriei, soarta celuiaflat pe frontierele dintre taberele de conflict, ºi noivom fi fost pe liniile de demarcaþie, era de-a alegeîntre a fi ºi a nu fi, cu preþul marilor compromisuri.

Din aceastã perspectivã, cercetarea autoruluieste de maximã utilitate publicã. Sã ne dumirimde ce suntem aºa, ca un reflex dobândit, de atâteadresaje forþate ºi nevoia de supravieþuire. Apoi sãputem urmãri cum ºi-au fãcut loc în practica admi-nistrativã principiile înalte ºi cum ºi-a construit so-cietatea instituþiile. Lucrarea se adreseazã studenþilor,masteranzilor ºi vine din partea pedagogului, careva fi constatat necesitatea ei în bibliografia suport.Aceastã misiune se vãdeºte ºi în alte lucrãri aleautorului: Ghid metodic privind pregãtirea profe-sionalã a cadrelor militare din Jandarmeria Românã,Lecþia – formã principalã de organizare a învãþã-mântului militar, Îndrumarul comandantului de sub-unitate, Comunicarea educaþionalã, precum ºi încursurile universitare Drept administrativ european,

Drept administrativ, Dreptul administrativ în UniuneaEuropeanã etc., realizate, unele, în colaborare.Funcþionarii publici îºi pot desluºi în lucrarea de faþãtemeiurile atribuþiilor din fiºa postului ºi semnificareaunor cuvinte-cheie din vocabularul lor profesional.Pot sã distingã cum practici curente, acceptate întrecut, au devenit abuzuri azi ºi sunt imorale: ploco-nul, cumpãrarea demnitãþilor etc. Fiecare instituþiede autoritate publicã îºi poate recupera istoria într-oexpunere sinteticã, cu multe date statistice intere-sante ºi cu amprenta marilor personalitãþi carele-au slujit. Câºtigat este orice cititor. Cetãþeanfiind, el aflã repede, ca dintr-un îndreptar, lucruriindispensabile minimei sale culturi civice.

Lucrarea eeste uun llucru aadãugat ºi se alãturãunui imens material documentar. Spiritulei sintetic respirã multe lucrãri, pe care

cuprinzãtoarea bibliografie ºi notele de subsol leremarcã. Ghid pentru aprofundarea unor idei, alteoriloc de întâlnire a mai multor definiþii pentru acelaºiconcept, cartea lui Ilie Gorjan este ºi o retrãireafectivã a unor momente cu încãrcãtura omenescului.

Desprins din modelul naturii, un organ al unui corpfuncþionând ca un tot unitar are o funcþie în slujbavieþii. Organul, ca o structurã perfecþionatã perpetuuîn mediul sãu existenþial, se aratã ca un cevaconstituit ºi îºi dezvãluie funcþionarea prin constituþie.

Descrierea funcþionãrii, în memoria lumii, sepoate face dupã îndelunga contemplare ºi mirarea observatorului. Aºa se formuleazã, în limbajulposibil, legile naturii – incluzînd aici ºi vocaþia socialã,puterea, ca expresie a poziþiei în sistem ºi/sau adinamismului. Este profitabil ca fiecare generaþiesã-ºi reinventarieze avutul ºi sã-ºi proiecteze mersul,în cunoºtinþã de cauzã, faþã de toate „puterile” sepa-rate între ele, dar în slujba întregului. A putea, a voiºi a ºti sunt o treime de fiinþare autenticã, în legeavieþuirii, indiferent de specificitate. Plasat în cerce-tarea obiectivã, autorul ºtie cã abstractul este sintezarealitãþii concrete printr-un proces de rafinare înde-lungat. Ca sã poþi accede în cele elaborate cu minteaîncã nealfabetizatã în cele necesare, este nevoiede rãbdarea actului formativ ºi pedagogia asocialã.Este nevoie de experienþa personalã ºi ajutorul altorcercetãtori, din varii domenii. Credem cã pentruorizontul întreg, cu cele 3600, cu 365 de zile, întrecerile cu întoarceri, peste întreg, dar ºi pestelocul anume, este nevoie de privitorii de pretutindeni,dar ºi de cei aplecaþi asupra amãnuntului.

Lucrarea llui IIlie GGorjan apeleazã la obibliografie vastã, cu personalitãþi alepanteonului universal: Platon, Aristotel,

Augustin, Toma d’Achino, Thomas Hobbes, JohnLocke, Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu etc.sau cercetãtori români recunoscuþi: Paul Negulescu,Ion Muraru, Antonie Iorgovan etc. Pentru „studiul decaz” privind judeþul Vâlcea, izvoarele cercetate punîn evidenþã cercetãtorii ºi lucrãrile lor, evidenþiaþi ºicunoscuþi ca persoane afirmate în câmpul culturallocal: Corneliu Tamaº, Smarand Þanã, GheorgheDumitraºcu, Ion Soare, Eugen Petrescu, CosteaMarinoiu etc. Nu achiesez (ca sã folosesc un cuvântal autorului) la laudele aduse unor istorici – cudiplome ºi lucrãri! – pe care i-am deconspirat înpublic privind angajamentul lor în slujba unei retoricimanipulante ºi cu veninul derizoriului, în detrimentulanalizei obiective. Atunci când îi citeazã, autorulle subliniazã contribuþia pozitivã, trecând prea uºorpeste „sentinþele” ºi „judecãþile de valoare”. Da!În Râmnic s-a cântat, într-un cadru instituþional, înpublic, Deºteaptã-te române!, ca sã dau un singurexemplu din câmpul dezbaterii partizane, în carese consumã multã energie ºi patimã.

Lucrarea, structuratã în opt capitole, porneºtede la general spre specific. Defineºte cuprinzãtorcuvintele-cheie, insistând asupra semanticii ºiapariþiei lor pe scenã, cu abstractizãri esenþiale:administraþie, stat, autoritate, putere, politicã,persoanã juridicã, unitate administrativã, funcþiunepublicã etc. Valorificând mecanismul cercetãriiîn cronologia procesului istoric, identificã, specificepocii cercetate, între secolele al XIV-lea ºi mijloculsecolului al XX-lea, starea de fapt, în structuraºi fiinþarea ei, evaluabilã în raport cu legitateaprocesului general.

NNeeoossttooiittaa aaººeezzaarree îînn vvrreemmeeMihai SSPORIª




Deºi aaceste ddouã rromane, ale lui MiguelÁngel Gutiérrez Naranjo [profesor,Universitatea din Sevilla, Spania], spun

poveºti complet diferite, iar deosebirile dintre ele suntmai numeroase decât asemãnãrile, Esencia (Esenþa)ºi Artífices del Tiempo (Meºterii timpului) au în comundouã lucruri fundamentale: acþiunea alertã, care-lcaptiveazã pe cititor, ºi intenþia de a diseminainformaþii ºtiinþifice de ultimã orã. În plus, ambeleromane îl determinã pe cititor sã reflecteze asupraunor chestiuni care privesc viaþa de zi cu zi,din puncte de vedere etice ºi filosofice.

Prima carte, Esencia (Esenþa) [4], publicatã în2013, ne propune sã ne gândim la manipularea ideiide viaþã ºi la consecinþele acestei acþiuni. Principaladirecþie a acþiunii curge într-un context universitar-academic, iar cele douã personaje principale aparþinacestei lumi: un bãtrân profesor de matematicã ºi undoctorand în biologie. Amândoi sunt implicaþi într-oaventurã care în mare parte se desfãºoarã în timpulunui congres internaþional de biologie care are locla Praga. Autorul prezintã în opoziþie punctele devedere diferite ale protagoniºtilor, alãturi de partici-parea personajelor secundare, punând în discuþieo varietate de aspecte legate de progrese de ultimãorã din biologie, din cercetarea ºtiinþificã în general.

Dintre chestiunile avute în vedere de roman suntde menþionat competiþia dintre diferitele laboratoarepentru întâietate în obþinerea de rezultate de vârfºi dilema cercetãtorilor de a opta pentru finanþareprivatã, caz în care li se cere sã pãstreze confiden-þialitatea cercetãrilor, sau finanþare publicã, cuposibilitatea publicãrii libere a rezultatelor. Cititoruldin afara domeniului va fi interesat sã afle detaliidespre organizarea unui congres ºi aspecte maipuþin cunoscute privind cercetãrile recente asuprasirtuinelor [proteine cu rol în biochimia celulelor] ºicontrolului telomerilor [fragmente de cromozom] saudespre folosirea creºterii exponenþiale a bacteriilorîn vederea rezolvãrii unor probleme de complexitatecomputaþionalã ridicatã, dar toate acestea nu suntdecât „sosul” prin care cititorul este condus spreproblema centralã: biotehnologia curentã ne permitemodificarea informaþiei genetice a celulelor ºi creareade fiinþe artificiale (care nu sunt rezultatul evoluþieinaturale) cu o uºurinþã imposibil de imaginat acumcâþiva ani. În faþa acestor progrese, trebuie sãne oprim ºi sã ne întrebãm: orice lucru care poatefi fãcut trebuie ºi realmente fãcut sau trebuiesã ne punem niºte limite în manipularea vieþii?

Subiectul îîn ssine este descris ceþos-aluziv,iar liniile directoare conduc personajelespre acþiuni care seamãnã cu cele de tip

MacGuffin ale lui Hitchcock [1]. Încã de la primelepagini, cititorul este confruntat cu mistere care-l prindºi-l þin în suspans pânã la ultimele pagini ale cãrþii.Textul se parcurge alert, lucru favorizat de capitolelescurte, de trecerea de la un personaj la altul ºideclanºarea mai multor fire ale acþiunii care seîntrepãtrund pe mãsura avansãrii romanului. În plus,autorul introduce în fiecare capitol o serie de „cârlige”care sunt clarificate câteva pagini mai departe, cândpersonajele reapar în scenã, într-o manierã care îlîmping înainte pe cititor spre rezolvarea situaþiilorrãmase suspendate. Remarcabil este faptul cãautorul doar schiþeazã trãsãturile fizice ale perso-najelor, lãsând imaginaþia cititorului sã le completezeportretul – în contrast, depunând un efort considerabil

în a descrie în detaliu gândurile sau starea de spirita acestora.

Romanul este lung, 432 de pagini în estimareaAmazon pentru ediþia Kindle, iar uneori autorulreaminteºte cititorului unele detalii din trecut, lucrunenecesar, deoarece ritmul rapid al acþiunii ne þineinformaþi în fiecare moment. Este o carte alertã,care îl va captiva pe cititor, prin acþiune ºi detaliileºtiinþifice, ºi-l va invita sã-ºi punã întrebãri asupralimitelor ºtiinþei zilelor noastre.

Al ddoilea rroman, Artífiices ddel TTiiempo (Meºteriitimpului; se poate spune ºi Artiºtii timpului)[5], a fost publicat la sfârºitul anului 2015.

El are în comun cu Esenþa genul de acþiune încare investigaþia poliþieneascã are un rol important,precum ºi efortul de a explica publicului larg o serie

de probleme cu carese confruntã cercetareaºtiinþificã astãzi, dar

se poate remarca dinmulte puncte de vedereºi faptul cã între celedouã romane s-au scurs doi ani. A doua carte paremai maturã, se observã evoluþia autorului. În timpce capitolele scurte, cu desfãºurare fluentã, alertã,au în continuare prioritate, cu mai multe fire aleintrigii dezvoltându-se în paralel, aparent inde-pendent, acþiunile rãmase neterminate nu maisunt la fel de frecvente, cartea prezintã personajemai adânc conturate, iar romanul ca atare permitemai multe faþete ale lecturii.

Povestea sse dderuleazã în oraºul universitarportughez Evora ºi în împrejurimile acestuia,unde se împletesc douã intrigi principale.

Pe de o parte, microuniversul asociat conferinþelorºtiinþifice este prezent din nou – de aceastã datã,având de a face cu o întâlnire dedicatã timpului casubiect de cercetare, ceea ce îi oferã autorului prilejulde a prezenta câteva chestiuni cosmogonice maimult sau mai puþin standard, cum ar fi relaþia dintreentropie ºi sãgeata timpului, chrononii sau tahionii.Pe de altã parte, al doilea punct de interes îl repre-zintã monumentul druidic (cromleh) aflat la LosAlmendres, la aproximativ 15 kilometri de Evora.Cromlehul cu pricina este un monument megaliticconstând dintr-o serie de pietre aranjate pe elipse,cu un scop magic-religios. Cel mai cunoscutansamblu de acest tip este probabil Stonehenge,în Anglia, dar cel de la Evora, fãrã a fi la fel despectaculos, este cu mult mai vechi. O serie deevenimente stranii legate de acest cromleh ºi deGuadalupe, oraºul unde complexul Los Almendreseste situat, constituie punctul de plecare al unei

anchete a poliþiei careformeazã una dintre axeleprincipale ale acþiunii.Dualitatea dintre origineasacrã a cromlehului ºiabordãrile ºtiinþifice aleconferinþei despre timpeste exploatatã de-a lungulromanului, cu apariþia unorsituaþii ºi personaje care atingirealitatea într-o abordare neaºteptatã, de tipul celeicare a fost numitã Realism magic [2].

Detaliile sunt tratate cu mare grijã, iar paginilesunt pline de sugestii pentru cititor, care poate urmãripovestea fãrã sã bage în seamã aceste „semne cuochiul”, dar el poate degusta cu mai mare plãcerecartea dacã recunoaºte, de exemplu, semnificaþianumelor personajelor în diferite limbi sau altereferinþe mai mult sau mai puþin ascunse în text.

Este de remarcat spargerea abruptã ºiimpetuoasã a ceea ce s-a numit „al patrulea zid”[3]. Nu avem o carte în raport cu care cititorul esteun spectator pasiv sau o poveste care descrie ununivers inventat, având menirea de a pãrea realºi credibil, ci, în acest al doilea roman, personajelese recunosc pe ele însele ca fiind personaje într-opoveste, sunt conºtiente cã existenþele lor suntînchise într-o carte, ele se simt observate de cititorºi chiar îndrãznesc sã-i adreseze solicitãri cititorului.Acest artificiu literar îi permite autorului sã conturezenoi metafore stilistice privind sensul timpului, legândtimpul pe care cititorul l-a petrecut parcurgândromanul de timpul ºi dinamica internã a personajelor.Din acest punct de vedere, cartea funcþioneazã ca ohartã cu mai multe straturi, asemãnãtoare trucurilorcele mai interesante din romanele spaniole barocedin secolul al XVII-lea.

Scopul ffinal aal rromanului este sã elucidezenatura timpului, dintr-un punct de vedereobiectiv-ºtiinþific, dar ºi dintr-un punct de

vedere subiectiv, ceea ce ne conduce la a ne auto-chestiona în privinþa utilizãrii pe care o dãm timpuluinostru. Toate acestea se petrec într-un cadru realist-magic în care autorul ne poartã pe muchie de cuþit,punând încontinuu în discuþie veridicitatea afirmaþiilorºtiinþifice ºi a acelor aserþiuni cãrora ºtiinþa nu lepoate oferi o justificare.

Pe scurt, douã romane de recomandat, uºor decitit indiferent de audienþã, fãrã a cere o pregãtireºtiinþificã, dar cu calitatea cã furnizeazã prezentãriplãcute ºi accesibile ale unor aspecte ale cercetãriiºtiinþifice curente. Douã romane de degustat ca atare,în acelaºi timp incitându-ne la a reflecta asupravieþilor ºi timpului nostru.

Referinþe[1] https://en.wikipedia.org/wiki/MacGuffin [2] https://en.wikipedia.org/wiki/Magic_realism [3] https://en.wikipedia.org/wiki/Fourth_wall[4] Miguel Ángel Gutiérrez Naranjo: Esencia,

septembrie 2013. Ediþie electronicã. Disponibil în spaniolãla http://www.amazon.com/Esencia-Spanish-Edition-Gutiérrez-Naranjo-ebook/dp/B00FB5EGWM; http://www.amazon.es/Esencia-ebook/dp/B00FB5EGWM

[5] Miguel Ángel Gutiérrez Naranjo: Artífices delTiempo, noiembrie 2015. Ediþie electronicã. Disponibil înspaniolã la http://www.amazon.com/Artífices-del-Tiempo-Spanish-Edition-ebook/dp/B017Y39X08; http://www.amazon.es/Artífices-Tiempo/dp/B017Y39X08/

Perioada dde îînceput aa cconstrucþiei sstatelor rromâneºti ni se relevã cu sa-voarea unor lucruri din lada de zestre, cu virtutea lor înaintemergãtoare.Acumulãrile culturale, în ritmicitatea lumii înconjurãtoare, defazate

temporar, din cauza absenþei gradelor de libertate, se vor realiza în vremurileprielnice, prin eforturile iluministe ale personalitãþilor ridicate din neam, ori trãindîn vatra neamului. Timpul de transfer dinspre spaþiile cuprinse de modernitate(vezi valorile... Apusului) pentru transformare structural-funcþionalã, spuneam maisus, ne-a amprentat mentalul, contemplarea pasivã, neîncrederea în interpuºiiimperiilor politice ºi ecleziastice: domni aserviþi (cum au fost fanarioþii), mitropoliþi,episcopi, cãimãcami, guvernatori imperiali (habsburgi ºi þariºti), regulamenteorganice, puteri suverane ºi protectoare. Timpul intermedierii este un timp (câtesecole!) al stagnãrii ºi al capului plecat, al neadecvãrii cerinþei patriei ºi neamuluila înnoirea lumii, în primul ei val. Lucrarea surprinde în Capitolele 3 ºi 4 aceastãrealitate ºi zbaterea supravieþuirii în matricea originarã. Capitolele 5 ºi 6 relevãprocesul intens de recuperare ºi dezvoltare a statului român modern, în perioada

lui A.I. Cuza ºi a Regatului. Efortul uriaº ºi capacitatea unei naþiunii de a-ºi împliniun destin istoric se vãdeºte ºi prin documentele citate, din care rãzbate fervoareatrãirii cauzei, prin personalitãþile providenþiale ale românilor. Perioadei 1940–1944îi este dedicat Capitolul 7. Perioadã complicatã, în care rãzboinicii lumii îi rãpescStatului Român teritoriile, reîntregite cândva cu jertfã de sânge, iar finalul celuide-Al Doilea Rãzboi Mondial ne aruncã sub stãpânul roºu al Rãsãritului, ampu-tându-ne statul de drept ºi distrugându-ne fundamentele cultural-spirituale,pentru a ni se impune, din nou, o politicã imperialã, strãinã de nãdejdile naþiei.

Capitolul 8, Jandarmeria vâlceanã – file de istoric, este un dar special, adãugatde vâlceanul nostru din Orleºti, cel ce a slujit Jandarmeria ca general, în eºalonulei superior, ºi, prin prinosul de cunoaºtere, se dedicã slujirii conºtiinþei de neam.

Studiind conþinutul acestei lucrãri, sã nu uitãm truda anilor dedicaþi ei, ºi sã-lapreciem pe autorul ei, Ilie Gorjan, nu doar general al oºtirii, dar ºi un remarcabilom de culturã, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Românului, vâlceanautentic, celui ce ni se dãruieºte cu un cuvânt de întemeiere, respectul nostru.

DDoouuãã rroommaannee aallee uunnuuii iinnffoorrmmaattiicciiaannFerrnando SSancho CCAPARRINI




În Portrete ddiin cciioburii,Ligia Seman reiateme din cãrþile sale

precedente ºi compune unroman arborescent, în douãvolume. Cartea sa este oanalizã a eºecului ºi triumfuluiîn dragoste, o poveste despre

convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, darºi fresca unei lumi, a societãþii româneºti de dinainteºi dupã Decembrie 1989. În construcþia sa, Portretedin cioburi îmbinã componente de roman creºtin,roman de dragoste, de moravuri, politic etc.Romanul poate fi privit ºi drept unul intelectual.

Ligia Seman este o prozatoare românã creºtinãde valoare. Debuteazã în anul 1995 cu romanulFuniile dragostei, urmat de Handicapul conºtiinþei(1999), Tragedie ºi triumf (2004) ºi Domnind pesteîmprejurãrile vieþii (2006) – ultima, un volum de eseuricu adresabilitate femininã, îmbinate cu psihoterapie,propunând soluþii biblice. Primele douã cãrþi men-þionate prezintã, pe lângã experienþa creºtinã apersonajelor, ºi o poveste de iubire bine conturatã,care aduce un plus de umanitate ºi dã o notãromanticã naraþiunii.

„Dincolo de experienþa umanã limitatã estedivinitatea”, afirma cândva, scriitoarea. Acest adevãreste exploatat ºi în Portrete din cioburi. Aici, LigiaSeman ne demonstreazã cu talent cã în labirintulameninþãtor ºi plin de tentaþii înºelãtoare al lumii,a rãmâne de partea binelui, adevãrului ºi puritãþiireprezintã un act plin de eroism, un test al credinþeiºi loialitãþii faþã de Dumnezeu. Atât la vârsta adoles-cenþei cât ºi a maturitãþii, spiritul de compromis neîncearcã continuu, oferindu-ne ocazii de realizarematerialã, dar sacrificând idealurile înalte ale curãþieide suflet, de caracter.

Una ddintre ttemele rromanului Portrete dincioburi ar putea fi atingerea fericirii priniubire. Pe parcursul acþiunii, Gabriel, fiul

lui Emil, ajunge sã repete istoria de viaþã a tatãluisãu. Povestea se repetã cu cele douã iubiri alesale, Stela ºi Isa. Autoarea pune foarte mult accentpe aceste idile, încadrându-le perfect în conjuncturisocio-politice specifice. Experienþa trãitã de Gabrielcu Stela ºi Isa ne aratã latura realistã a eroului, însãºi pe cea sentimentalã. Aceste relaþii îi determinãlui Gabriel destinul. Iatã cum descrie autoarea luptasa interioarã, alãturi de Isa. „Când opiul trupului numai acþiona, în tot mai multe seri, în urma unei beþiia cãrnii, Gabriel, obosit ºi nervos, rãsuflând lângã

ea în întunericul dormitorului – îi scãpa printre de-gete. Trupul îi era lungit lângã ea, dar sufletul lui seîndepãrta de ea, se întorcea mereu spre obsesia luifixã, spre familia pe care o pãrãsise. Stãtea nemiºcatºi la început ea credea cã doarme, dar apoi a înþelescã ochii lui erau deschiºi ºi realiza la ce se gândeºte.Era chinuitor gândul cã poate nu va mai putea facenimic sã-l pãstreze.”

Personajele principale, Emil ºi Gabriel, tatãºi fiu, vor afla în cele din urmã, prin intermediulexperienþelor trãite, sensul propriei existenþe, dar ºisensul existenþei lui Dumnezeu. Din cauza acestorexperienþe, inclusiv cele amoroase, cei doi îºi vorschimba, pe mãsurã ce trece timpul, concepþiadespre viaþã, familie ºiDivinitate. Emil ºi Gabrielsunt personaje complexeºi ocupã poziþii înalte însocietate. Cei doi suntcapabili de trãiri interioareprofunde, devastatoare.Gabriel este tipul omuluifilosof, contemplativ, unintelectual. „Aluziile lui Goricãla faptul cã Gabriel e naturalînzestrat pentru a urca învârful piramidei, urmând pildatatãlui sãu, care în timpulstudenþiei fusese secretar alUniunii Tineretului Comunist,mult timp iscarã în sufletulbãiatului sentimente ºigânduri contradictorii.”

Credinþa îîn DDumnezeu e singura forþã pentrusupravieþuire. Gabriel, tipul de intelectualcare încearcã sã se autodepãºeascã,

trãieºte într-o realitate crudã. „Dorinþa uriaºã dininteriorul lui de a-ºi depãºi propria condiþie, dea se ridica deasupra oamenilor obiºnuiþi, se luptacu aversiunea faþã de armele care îi erau oferite –fuziunea cu teoriile materialismului dialectic. Nu puteaaccepta aceastã filosofie în primul rând pentru cã eareprezenta fundaþia pe care se clãdise viaþa tatãluisãu. Eºecul acestei vieþi îi adusese atâta suferinþãºi frustrare, încât se ferea de orice ar putea prevestio istorie asemãnãtoare. În al doilea rând, politicabazatã pe aceastã filosofie excludea credinþa înDumnezeu, despre care el nu ºtia prea multe, darcare fusese totuºi singura forþã care o ajutase pemama lui sã supravieþuiascã ºi sã vadã un sensîn tot ce îndurase.”

Romanul Ligiei Seman poate fi considerat ºiun roman politic. În paginile cãrþii, autoarea evocãsocietatea socialistã vãzutã prin ochii unor intelec-tuali, tatã ºi fiu, Emil ºi Gabriel. Autoarea prezintãmoravurile acestei societãþi, falsitatea regimuluipolitic. Însã niciodatã nu s-a putut inventa o calesigurã de adormire a conºtiinþei atunci când ai avutocazia sã cunoºti chemarea Cuvântului divin. Nuexistã nici liniºte ºi nici odihnã pentru cei care alegsã lase deoparte frumuseþea inocenþei de copil allui Dumnezeu pentru plãcerile ºi realizãrile de o clipãale compromisului ºi pãcatului. Nimic nu se comparãcu o conºtiinþã curatã faþã de sine ºi faþã de ceeace este bine ºi drept, fiindcã indiferent cât de mult

suntem minþiþi de societatea în mijlocul cãreiatrãim, totuºi Dumnezeu existã ºi noi am fostcreaþi pentru El.

Tema iubirii de Dumnezeu este omni-prezentã în carte, ea înglobându-le pe celeamintite mai sus. Iubirea, dragostea deDumnezeu este singurul lucru care îl þineîn viaþã pe Gabriel. Ea a fost singura care i-amenþinut aprinsã flacãra vieþii. El nu a încetatniciodatã sã creadã în Dumnezeu, indiferentde circumstanþe ºi asta l-a definit ca om.Chiar dragostea sa pentru soþie se circumscrieºi se realizeazã ca urmare a dragostei pentruCreator. „Dragostea profundã dintre un bãrbatºi o femeie, cu siguranþã sunt simbolul Celeimai mari opere de Iubire ºi Rãscumpãrare,iar reflectarea acestei iubiri în vieþile celor dinjur o stea veºnicã pe firmamentul Universului,deosebitã de orice altã stea a lumii acesteia.”

În rroman, ddialogul are un rol foarte bine deter-minat ºi foarte important. Autoarea se faceuºor înþeleasã ºi exprimã totul în fraze simple,

pe un ton familiar. La fel ca în celelalte romane, ºiîn Portrete din cioburi stilul Ligiei Seman este clarºi concis. Un alt lucru care o apropie pe autoarede cititorii sãi este tonul degajat pe care îl foloseºte.Limbajul utilizat demonstreazã cã Ligia Seman esteo bunã observatoare a realitãþii. Concluzia care sedesprinde din roman este cã nici negura comunis-mului, nici tentaþiile bunurilor lumeºti nu pot sã stingãdorinþa dupã Dumnezeu, care ia naºtere atunci cândajungi sã cunoºti Cuvântul Sãu. Preþul compromisuluieste amar ºi plin de suferinþã, o cãrare care te aruncãîn abisul disperãrii fãrã întoarcere. Totuºi, farmeculiubirii divine se revarsã pe drumul celui ce ajungesã învingã, chiar ºi în urma multor greºeli, amãgirileunei lumi lipsite de repere morale autentice.

IIuubbiirreeaa ccaarree þþiinnee aapprriinnssãã ffllaaccããrraa vviieeþþiiiiOctavian CCURPAª

Doamna AAuroraLiiceanu esteuna dintre cele

mai interesante scriitoarede analize psihologice,îmbrãcate în straie literare,promovatã într-o seriede autor de cãtre Editura

Polirom, cu volume precum: Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, Patru femei, patru poveºti, Viaþanu-i croitã dupã calapod, Nici alb, nici negru ºi altele.Ultima apariþie editorialã din anul 2015, Dragosteacea veche îþi ºopteºte la ureche. Primele iubiri,trezeºte o vie curiozitate cititorilor, în primul rândprin tema aleasã.

Autoarea abordeazã, de fiecare datã, printr-undialog interactiv, oscilând între citatul literar ºi co-mentariu, subiecte atât de interesante încât volumeleîi sunt aºteptate cu o justificatã curiozitate ºi emoþie,îndeosebi de o anumitã categorie de cititori – ceicu o pregãtire umanistã superioarã. Aceasta se faceîntr-un mod specific, apelând la prezentarea analiticãa diferiþilor scriitori din literatura universalã, filosofi ºipsihologi, care se referã la o problematicã similarã,faþã de care Aurora Liiceanu îºi exprimã punctelesale de vedere, rezultate ale unei fine analize

psihologice, cu o competenþã ºi la un nivel cel puþinasemãnãtor cu cel al autorilor abordaþi.

Se realizeazã astfel o literaturã comparativã, oþesãturã de imagini ºi idei, spre o comunicare multiplãºi universalã, cu reale mijloace de informare pentrucititor ºi cu o dezvãluire treptatã a izvoarelor infor-mative, despre operele celebre, pe tema aleasã.

În aceasta constã adevãrata originalitate ascrierilor doamnei Aurora Liiceanu, înfãþiºându-nefelul cum privesc ºi descriu în operele lor acestsentiment scriitorii, pe de o parte, ºi oameniide ºtiinþã, pe de altã parte.

Textele ddin vvolumul aamintit poartã titluriprecum: Prima iubire ºi Scriitorii fac psi-hologie, psihologii nu prea fac literaturã.

În cadrul acestor douã mari secþiuni, complementare,autoarea se referã la o serie de teme adiacente,cum ar fi: Oare este prima iubire? ªi ce este iubirea?,Iubirea ambivalentã, dar necesarã, Fragilitatea iubirii,ori, în secþiunea a doua: Ne-scriitorii despre îndrã-gostire ºi iubire, În cãutarea timpului pierdut, Unsociolog vede iubirea ca pe-o revoluþie, Îndrãgostireaºi iubirea, Iubirea ºi politica sinceritãþii, Când iubireadispare, jalea lungã a vãduviei ºi altele; analizeazãfenomenul primei îndrãgostiri în câteva opere ale

lui Yasunari Kawabata, Marguerite Yourcenar, AntonCehov, Amos Oz, Vladimir Nabokov ºi alþii, prezentaþicomparativ. Zonele geografice ale primelor iubiri suntdin spaþii diferite ale globului pãmântesc, chiardistanþate între ele, Roma Anticã, Tunisia, Turcia,Japonia, Italia, Anglia, America ºi încã altele. Scriitoriialeºi sunt din primul raft al bibliotecilor universale,de un talent deosebit ºi de-o sensibilitate deosebitã.Specific mi se pare ºi faptul cã nu e vorba numaidespre iubiri fericite, ci, uneori, despre insuccesulprimei iubiri, reluatã apoi la maturitate sau bãtrâneþe.Cartea este astfel alcãtuitã încât ne dã mereu degândit, în raport cu propria experienþã, cititorullecturând astfel interactiv. Metodele folosite suntdiferite: fragmente de viaþã, citate similare din alþiautori, pe aceeaºi temã, într-o mãiestritã alãturare,cu un astfel de talent încât nu ºtii ce sã-þi placã maimult, autorul analizat sau scriitoarea prezentatoare;aceasta presupune o muncã imensã de selecþieºi adaptare, un efort aparte de-a te sincroniza tuînsãþi la armoniile de pian ale celor care cântã cumãiestrie pe coardele sufletului. Pare o întrecerecu sine, dar se zãreºte ºi ºtacheta înaltã pe careea ºi-o impune: adicã de ce n-ar simþi ºi scriela fel ca aceste celebritãþi?

OO ccaarrttee ccuu oo tteemmaattiiccãã aappaarrtteeIon CC. ªªTEFAN

88




Nicolae BBãlcescu aafirma oodinioarã cã„istoria este cea dintâi carte a unei naþii”,iar gânditorii antici spuneau cã istoria este

„magistra vitae”, dar noi nu învãþãm adesea nimicdin lecþiile istoriei, cãzând mereu în aceleaºi greºeli,ascultând vocile falºilor profeþi, cum spune Biblia. Dinfericire, cartea recentã a academicianului Ioan-AurelPop, intitulatã Istoria, adevãrul ºi miturile, Note delecturã, Ediþia a II-a, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti,2014, vine ca un suflu de aer proaspãt peste maras-mele cotidiene ale interpretãrilor tendenþioase aleistoriei neamului, când istoricii noºtri se împart înspecialiºti ºi cunoscãtori, dar nu ezitã sã-ºi dea cupãrerea despre delicata problemã a naþiunii româneºi a conºtiinþei naþionale a poporului nostru. Iar cândaceastã problemã e tratatã în mod tendenþios chiarde cãtre specialiºti, ea gãseºte rezonanþã în rândultinerilor cercetãtori, tentaþi de a cãuta cu sârg felde fel de mituri româneºti, cu precãdere naþio-naliste, ºi dezvoltã teorii în jurul acestora, evi-denþiind serii întregi de tare reale ºi imaginareale poporului român. Iar acest mod de abordare,preluat de tinerii cercetãtori ai istoriei, este completeronat, credem noi, ca ºi autorul volumului la carefacem referire. De aceea, ºi din respect pentruadevãrul istoric, Domnul Ioan-Aurel Pop, oconºtiinþã a neamului românesc, a consideratnecesarã reeditarea unui volum publicat în 2002,þinând seamã de faptul cã notele de lecturã (cum,cu modestie, îºi subintituleazã volumul) nu au avutacelaºi impact asupra publicului cititor ºi asupraspecialiºtilor ca lucrarea profesorului Lucian Boia,intitulatã Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã,care a fost republicatã periodic, în româneºte ºiîn alte limbi, în þarã ºi peste hotare. Astfel, lucra-rea profesorului Boia a creat emuli, a dat direcþiide cercetare, acþionând rapid asupra unor tinerientuziaºti absolvenþi din domeniul istoriei, condu-când cercetãrile lor pe o cale greºitã, începându-ºicercetãrile cu studiul elementelor de conºtiinþã, deimaginar, cu istoria contrafãcutã, cu mitologia istoricãºi nu cu cercetarea faptelor efective din trecut,refãcute dupã tehnicile consacrate ºi învãþate înfacultate. Emulii profesorului Boia au creat impresiacã istoria noastrã e falsã, mincinoasã, plinã de mituri,prin urmare, cercetarea ei nu este necesarã. Aceastãmanierã de a privi istoria aºazã munca istoricilor dela Herodot încoace, sau în istoriografia româneascãde la Grigore Ureche încoace, sub semnul inutilitãþii,dar nimeni nu poate fi numit om, dacã nu-ºi cunoaºteînaintaºii. Limba ºi istoria sunt temeliile unei naþiuni,iar adevãrul istoric nu poate fi reconstituit cu exac-titate decât de bunul Dumnezeu, considerã DomnulIoan-Aurel Pop; specialiºtii se pot doar apropia detrecut prin metode specifice, care se aprofundeazãîn facultate, iar Domnia sa îi îndeamnã spre aceastape tinerii cercetãtori, dar ºi pe lectorii interesaþi deistoria noastrã. Argumentele sale comparative suntluate din artele plastice, din fizicã, geografie sauchimie, abia apoi din istorie. Motivaþia istoriculuiIoan-Aurel Pop nu are neapãrat tendinþe polemice,dovedeºte înþelepciune calmã, respect pentrucuvânt, dar ºi pentru dreptul la exprimare al celuilalt:„A respecta nu este totuna cu a aproba. Respectãmdreptul domnului Boia de a crede ºi scrie cãistoriografia româneascã este o însãilare de miturinaþionaliste, cã istoricii ºi oamenii de culturã româniîn general au fost ºi sunt laºi, cã tot trecutul nostrueste ticãlos etc., dar credem cu tãrie cã, în Cetate,trebuie sã fie libere ºi sã se facã auzite ºi alte vocicredibile, cu mijloace similare celor de care dispuneautorul citat.” (op. cit., pp. XV-XVI)

Volumul se compune dintr-un Cuvânt înaintela ediþia a II-a, urmat de o Explicaþie preliminarã,apoi de Analiza conþinutului, de Reflecþii finale,încheindu-se cu un Indice de nume, totul desfãºurat

pe întinderea a 400 de pagini. De la pagina 11 pânãla pagina 333, autorul nostru analizeazã temeinic,punct cu punct, cartea profesorului Lucian Boia,aducând contraargumente la opiniile acestuia,susþinute logic, dar ºi cu propriile argumente aleistoricului Boia, care nu o datã se încurcã în afirmaþii,în mod paradoxal, ajungând la concluzia cã pânãºi în ºtiinþele exacte totul este relativ, cu scopul dea pregãti terenul în vederea tratãrii istoriei românilorca mit, ca sumã de mituri. Pentru a contrabalansafalsele argumente, acad. Ioan-Aurel Pop aducedovezi din cercetãrile istoricilor strãini, referitoarela rolul miturilor în cadrul diferitelor comunitãþi,în mentalul colectiv: Y.-M. Berce, Roger Caillois,Ernst Cassirer, Susanne Citron, N. Cohn, G. Durand,Raoul Girardet, Candido Mendes, Jean Tulard º.a.

Aplicat ººi ccuargumentelexicale,

discursul profe-sorului clujeandevine convingãtorºi captivant, do-vedind vastaculturã ºi spiritulenciclopedic alacestuia, calitãþilesale de poliglot,fapt ce-i conferã operspectivã multiplãasupra surselorºi documenteloristorice, studiatedirect, în original,nu prin traduceri.Un argument foarteputernic se referã

la Mihai Viteazul, istoricul clujean menþionând: „DarMihai Viteazul nu a fost ales ca simbol al unitãþiinaþionale din purã întâmplare, numai pentru cã uniiºi-au propus sã introducã imaginarul în conºtiinþapublicã sau în istorie, ci pentru cã unele fapte de la1593-1601 (destul de multe, nu doar alãturarea celortrei þãri care aveau sã formeze ulterior România),prevestesc sau devin prolog a ceea ce avea sãurmeze pe linia unitãþii naþionale. Implicit, dacã mitulexprimã un adevãr esenþial, cum spune Lucian Boia,înseamnã cã el exprimã ºi neadevãruri. Iatã cum,deºi îºi propune programatic sã evite tandemuladevãr-neadevãr, autorul nu poate face acest lucruºi se contrazice pe sine.” (Idem, p. 23) Dacã la modulindirect, Lucian Boia afirmã cã toþi care ar credeîn obiectivitatea istoriei ar fi un soi de neocomuniºti,sau doar nostalgici, faptul este curios ºi jignitor, doarse cunoaºte cã adevãrurile istorice se corecteazã,se primenesc prin noi cercetãri, izvoare, interpretãri,studii comparative. Mesajul autoritar ºi xenofob arveni dinspre miturile naþionaliste, afirmã Lucian Boia,dar nu numai acestea au deformat istoria Românieiºi nu doar ele sunt vinovate ºi rãspunzãtoare pentruprofilul inadecvat al conºtiinþei româneºti de azi, neaminteºte istoricul Ioan-Aurel Pop. Un exemplu însensul melanjului pe care profesorul Boia îl practicã ºiîn alte scrieri eseistice ale domniei sale îl gãsim într-ocarte mai recentã: „Balcicul este Balcic, tocmai fiindcãpeste Balcicul real ºi transfigurându-l, s-a aºezat unBalcic imaginar. Istorie, legendã, cine mai ºtie undeera adevãrul? De fapt, translaþia spre legendã eun semn bun, un simptom de vitalitate. Rãmânecu noi doar acea parte a trecutului susceptibilã sãstârneascã imaginaþia.” (Lucian Boia, Micul paradisal României Mari, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2014,în chapeau) Poetic spus, dar unde este istoricul ºidragostea sa pentru adevãr? Cartea este consolidatãcu numeroase imagini ale Reginei Maria la Balcic,

dar ºi cu reprezentãriale picturilor celor careau fost fascinaþi de locurilemagnifice din acest colþde lume. Foarte frumos,iar când afirmã cã ReginaMaria „Fusese simbolul viual înfãptuirii României Mari.Cu ea dispãrea cea maiputernicã ºi totodatã cea maiiubitã personalitate a dinastiei” (Idem, cap. 16,Dispariþia reginei, p. 155), înclinãm sã credem cãprofesorul Boia a revenit la sentimente mai bunereferitor la unitatea naþionalã ºi la simbolurile ei...

Argumentele Domnului Ioan-Aurel Pop privindideea de naþionalitate devin ºi mai credibile atuncicând sunt preluate din domeniul istoriei universale,unde face apel la nume de rezonanþã, cum ar fi:Michel Mollat, K.F. Werner, Leon C. Tipton, GordonG. Coulton, Louise R. Loomis, Rosario Romeo,Dimitri Obolenski, Jan N. Moles, Marin Pundeff,Jozsef Pereny, Frantisek Smahel, Johan Huizinga,iar dintre istoricii români îi amintim pe Nicolae Iorga,Gheorghe I. Brãtianu, ªerban Papacostea, ªtefanS. Gorovei, Nicolae Bãlcescu, Constantin C.Giurescu, Petre P. Panaitescu, Vasile Pârvan,Alexandru D. Xenopol º.a.

Cât ddespre mmarii ddomnitori ai Moldovei,autorul nostru aduce lãmuriri din perspectivaistoricului, iar afirmaþiile sale sunt tranºante:

„A spune ºi a scrie cã ªtefan cel Mare a închinatþara otomanilor ca ºi Petru Aron, numai cã a fãcut-odupã un ºir de rãzboaie (p. 287), înseamnã fals prinomisiune. Seduºi de aceastã neinspiratã remarcãa d-lui Boia, autorii unui manual (alternativ) deistorie pentru clasa a XII-a nu au gãsit sã aducãla cunoºtinþa elevilor despre ªtefan cel Mare decâturmãtoarele: «1457-1504: domnia lui ªtefan celMare. Dupã o domnie plinã de rãzboaie, voievodulmoldovean se închinã ºi el turcilor.» Atât ºi nimicmai mult!” (op. cit., p. 235)

Acest mod de a macula istoria naþionalã, practicatcu nonºalanþã de profesorul Boia, poate avea con-secinþe grave asupra tinerelor generaþii, care aunevoie de modele ºi trebuie sã cunoascã adevãruldespre înaintaºii lor, iar acest fapt nu se obþineprin falsificãri ale istoriei naþionale. Strãmoºii noºtrise rãsucesc în morminte vãzând acestea, darmai ales incalculabile sunt daunele pe care ideileotrãvitoare ºi tendenþioase le pot avea asupraminþilor tinere în formare. Ce sã mai spunem desprestrãinii care citesc traducerile cãrþii profesorului Boia,cu ce pãrere vor rãmâne despre istoria neamuluinostru ºi despre noi, ca popor?!

Se remarcã în lucrarea Domnului Ioan-Aurel Popo dragoste caldã pentru neamul sãu românesc, pânãla confundarea sa cu destinul acestuia. O carteesenþialã, expresie a unui studiu doct pe tema istorieinaþionale, fãcutã de unul dintre cei mai elevaþi inte-lectuali ai noºtri, o lecþie de istorie a neamului, dragiromâni, cum ne spunea odinioarã profesorul deistorie de la Liceul „Samuil Vulcan”, regretatulConstantin Duma-Suceveanu. Cursivitatea ºi armonialimbajului, fineþea observaþiilor, calitãþile de excelentstilist, documentat fãrã infatuare, demn fãrã a fitendenþios, cu respect pentru adevãr, fãrã exaltare,cumpãtat, ca un bun ardelean capabil sã ducãun gând pânã la capãt, iatã câteva dintre calitãþilescriitorului Ioan–Aurel Pop; iar salutul nostru colegialvine din istorie: Salve, Magister! Multe idei pot firelevate dupã lectura acestei cãrþi, care poartãsemnãtura istoricului Ioan-Aurel Pop, dar vã lasbucuria propriilor descoperiri, deoarece meritãosteneala, vã asigur.

Lecþia dde iistorieMMaarriiaa VVAAIIDDAA

Pentru uun ccititor aatent, se observã încã o nuanþã: cei prezentaþi trãiesc eiînºiºi la vârsta adolescentinã despre care scriu, pe când Aurora Liiceanuse afla (în momentul elaborãrii) la o maturitate înþeleaptã, când putea

desprinde o învãþãturã, pe care s-o rãsfrângã apoi, cu generozitate, asupra.Ni se oferã o mare ºansã, fiindcã suntem prinºi în acest joc al aparenþelor, faþãîn faþã cu esenþele evidente, reflectate peste realitatea ºi profunzimea analiticãa sentimentelor general umane, îndemnându-ne sã gândim în paralele, adicãsã alegem ºi sã preþuim, sã facem unele raportãri la propria noastrã primã iubire.De mult n-am mai citit o carte atât de solicitantã.

Mai mult încã: abilitatea sa constructivã constã (parcã recapitulativ)

în coincidenþele de situaþii, pe care Aurora Liiceanu ni le prezintã, pentru a puteaface unele legãturi conclusive între ele, la anumite etape ºi vârste, între autoriianalizaþi iniþial (la începutul volumului) ºi cei care sosesc dupã, ca o sugestiecã, uneori, deºi sentimentele pot fi asemãnãtoare, faptele care le-au dat naºtereau fost diferite. Existã oare, iniþial, o vârstã asemãnãtoare, a primelor iubiri? –întreabã autoarea, lãsându-vã sã vã pronunþaþi dumneavoastrã, chiar pe durataparcurgerii acestui interesant volum.

Vã îndemn, deci, la lecturã ºi de aceea nu v-am dezvãluit toate momenteleselectate de autoare, subliniind doar câteva aspecte ale acestei cãlãtoriisentimentale în spaþiu ºi timp.




Lectura ccãrþii llui AAdrianVizireanu, O lumede poezie (Editura

eLiteratura, 2016), aduce ostare de confort psihic princalda umanitate pe care oemanã versurile încãrcatede iubire, de compasiune faþãde semeni. Poeziile, în formã

fixã sau în vers liber, configureazã mozaicat o auto-biografie liricã, o existenþã bogatã, cu sentimente ºiexperienþe deplin asumate. Unele versuri vorbescexplicit despre profesia sa de medic, cu impactulzilnic al suferinþei, altele impresioneazã prin dorulde þara natalã, resimþit acut de cel ce lucreazã înstrãinãtate, urmãrit de amintirile preþioase prin carecirculã nostalgia copilãriei, a tinereþii petrecute într-undecor edenic. Plecat de mulþi ani în Germania, undelucreazã ca medic specializat în terapie intensivã laun spital din Bavaria, Adrian Vizireanu, în puþinelesale clipe de tihnã, scrie poezie, încercând sãmarcheze afectiv semnificaþiile parcursului proprieivieþi. Sunt evocate locurile în care a trãit, parti-cularizate prin elemente geografice, istorice, etno-logice. Ilustrativ în acest sens este poemul ampluDobrogea, realizat asemeni unui tablou de Picasso,în care aceastã zonã însoritã a tinereþii sale e vãzutãca o fãpturã omeneascã alcãtuitã din elementeledefinitorii ale naþionalitãþilor conlocuitoare, distincte,dar congruente într-un ansamblu viu ºi pitoresc:„În ochii mari ºi migdalaþi/ îþi râd în hohot pescãruºi/pomeþii-s de tãtar sãltaþi/ ºi buzele din lotci de ruºi/

Seara-n amurg, îþi prinzi în pãr/ Þânþari de aur ºi-uncocor./ Cu rogojini întinse-n tindã,/ peste-un nãvodlipovenesc,/ adormi sub o albastrã grindã/ Iar stele-nnuferi te pãzesc.“

Cel cce aare cca priietenã emoþia ºi prietenstejarul cel bãtrân din câmpie se refugiazãdin când în când în copilãria ca o „fântânã

a sufletului“, în care se cufundã pentru revigorareaforþelor vitale, vãzutã mai ales ca o „grãdinã aamintirilor“ care-ºi trimite prin ani mirosul crud alierbii, cântecul pãsãrilor, dar unde se aflã ºi strãmoºii.Atmosfera are o puternicã amprentã de românism,fãcând apel la obiceiuri, tradiþii, nume ori locuricu o anume rezonanþã: Zamolxe, Sarmisegetuza,Maramureº etc. „Acasã“ poate însemna uneori „O ieºi-o faþã de masã“. Rememorarea nu are însã nimictragic, lacrimogen ori vindicativ, dimpotrivã, trecutulreînvie sub o aurã de luminoasã duioºie. Dacãtrecutul e absolvit, prezentul se confruntã cu traumadiasporei însingurate: „Copaci suntem, cu rãdãcinileîn vânt,/ Avem pãmântul doar în gând,/ Seminþerãtãcite-n pietre,/ Cu miezul ne-ncolþit de sete,/ Defoamea miriºtii cu maci,/ Te uiþi în tine ºi doar taci“(...) (Diaspora). Luciditatea salveazã de la eºec,lamentaþie, sentimentalism ºi potenþeazã capacitateaafectivã. Poeziile de dragoste au senzualitate,voluptate, susþinute fiind de un vibrant sentiment derezonanþã cu universul, de apartenenþã la eternitate,inspirând imagini pe planuri ample: „O dragostefierbinte, uranicã ºi voluptuoasã/ îmi înfãºoarã trupul“.Iubirea terestrã e în consonanþã cu ritmul cosmic:

„muzica uranicã/ însoþeºte alaiul logodnei timpuluicu statornicia“. Poetul crede în puterea iubirii, a cu-vântului, a binelui, ceea ce nu exclude problematicaexistenþialã, cu dilematicul Eu cine sunt? Rãspuns:„Eu, un univers în multivers“. Se induce ideea cãeternitatea, nemurirea se aflã în om, cu originea samisterioasã: „Suntem nemuritori ca timpul“. ªi: „Avemo sãmânþã venitã în noi/ de peste tot ºi de nicãieri“.Empatizând cu pacienþii, medicul este uneori exas-perat de limitele sale în a-i salva, de absurditateamorþii: „Mã simt obosit ºi ochii mã dor/ Sã vãd cumsufletele mor/ Mã simt obosit ºi ochii mã dor/ Deveghea sufletelor“. Astfel cã s-a gândit sã îºi tratezepacienþii ºi cu un alt medicament. Cu poezie. Fieea tradiþionalistã, modernã, ori chiar postmodernã.

Lecþia dde ppoezie aa llui NNichita SStãnescu, cucare a bãut „din pahare cuvinte/ cu aromemultiple, nedefinite“, este bine asimilatã de

autorul nostru, care pare a nu avea complexe dedebutant. „Mã întind la umbra inimii tale,/ acoperin-du-mi ochii cu bãtãile ei./ Pe þãrmul tãu,/ întinsã lângãmine, stã vocea ta./ Mã þine de mânã citindu-mi/ opoveste de dragoste interminabilã,/ mã joc cu amurgprin pãrul tãu/ privind rãsãritul abandonat în ochii tãi,/întind orizontul de braþe ºi te ating./ Cuvintele sesting,/ vântul nu mai respirã,/ timpul încremeneºte,/dãruindu-ºi eternitatea atingerii” (Pe malul tãu).Adrian Vizireanu propune ca alternativã la lumeasuferinþei, a urâtului, a nedreptãþii, O lume de poezie.Poate cã poezia nu va salva lumea, dar dacã vaînsenina puþin un suflet, ºi-a îndeplinit menirea.

TTeerraappiiee pprriinn ppooeezziieeVictorria MMILESCU

Semn(al) dde ccarte Lia-MMaria AAndreiþã, Fântâna ccu llacriimii, Editura SSemnE, BBucureºti, 22014 O lume plinã de eresuri, dar ºi de realitãþi administrative necruþãtoare.

O veþi gãsi în aceste pagini pe care Lia-Maria Andreiþã vi le înfãþiºeazã aidomaunor inspirate tapiserii, þesute de data aceasta din cuvinte. (Titus Vîjeu, scriitor).

Fraza doamnei Lia-Maria Andreiþã are o tãieturã simplã ºi totodatã durã,ca de cuþit cu lama foarte bine ascuþitã; harul de povestitor este dincolo deorice discuþie – ceea ce ne îndrituieºte sã afirmãm cã avem în faþã un prozatorde excepþie. (Florentin Popescu, scriitor)

Cartea doamnei Lia-Maria Andreiþã rezumã însuºi destinul neamului nostru,cu suiºurile ºi coborâºurile sale, oferindu-ne o lecturã fermecãtoare ºi emoþio-nanþã de neuitat. (Valeriu Birlan, poet)

Textele anterioare sunt reluate de pe manºeta copertei din spate a cãrþii:

Lia-MMaria AAndreiþã, ÎÎn uumbra ssorþiiii, roman, EEditura SSemnE, BBucureºti, 22015

Ion AAndreiþã, Liiniia lluii DDumnezzeu, poezii, eeLiteratura, BBucureºti, 22014

Ion AAndreiþã, Mãtura dde ppeliin, ediþia aa III-aa, eeLiteratura, BBucureºti, 22015Melancolic ºi înþelepþit de trecerea anilor (poetul s-a ivit pe lume acum trei

sferturi de veac, la 11 iunie 1939, zi sfântã, de duminicã, în a cãrei amiazã dãduprimul strigãt!), Ion Andreiþã a comentat fãrã ifose „priveliºtile ºi sentimentele”(cum ar fi spus Geo Bogza) pe care viaþa i le-a scos în cale, operând cu sentinþelipsite de ostentaþie, probã a sufletului sãu curat, de copil de þãrani.

În aceastã percepþie purã, nesofisticatã, aproape primar-senzorialã, a marilorºi fastuoaselor spaþii pe care le-a strãbãtut, se aflã ºi vigoarea scrisului sãu.(Titus Vîjeu, la începutul cãrþii)

Zamfir CC. AArbure, Basarabiia îîn ssecolul XXIXEste vorba despre o carte masivã, de peste 700 de pagini, apãrutã în

1898 la Bucureºti, o „operã premiatã ºi tipãritã de Academia Românã” – scriepe contrapagina de gardã a unei ediþii mai noi, publicatã de Editura Novitas,Chiºinãu, în 2001, sub îngrijirea (de fapt, „text îngrijit, studiu introductiv, note,comentarii, indice”) lui Ion ºi Tatianei Varta. Autorul „închinã aceastã lucrarefruntaºului boerimii pãmântene, marelui patriot basarabean, nemuritoruluiAlexandru Hasdeu”.

Despre autor, în Oameni cari au fost, Nicolae Iorga spunea: „Zamfir Arburereprezintã tipul basarabeanului bun, patriarhal ºi înaintat în vederi, gata de luptãºi iubitor de pace, sol al schimbãrilor de mâine ºi pãstrãtor neclintit al datinii.Cu aceºti oameni s-a þinut, de fapt, toatã vechea Moldovã, cu aceºti blajinineînfricaþi.” ªi adãuga, referindu-se la lucrare: „Cartea despre þara familieilui este ºi pânã astãzi ce se poate gãsi mai deplin, mai sigur ºi mai lãmurit cuprivire la Moldova de peste Prut. Academia Românã s-a onorat publicând-o.”

Reluãm mai jos primele paragrafe ale Cuvântului înainte al ediþiei recente.

Retipãrirea voluminoasei monografii a lui Zamfir Arbure, la un secol dela prima ediþie, îºi propune sã repunã în circuitul ºtiinþific ºi cultural o lucrarevaloroasã, care astãzi lipseºte aproape cu desãvârºire din biblioteci.

Editarea, în 1898, de cãtre Academia Românã, a acestei ample lucrãri scrisede un român basarabean ºi consacrate Moldovei de la Rãsãrit de Prut, aveaconotaþii multiple. Prin acest gest, cel mai prestigios for ºtiinþific al þãrii –Academia Românã – inaugura o schimbare de opinie în societatea româneascãde atunci faþã de spinoasa problemã basarabeanã, care avea sã culmineze,peste numai 20 de ani, cu reintegrarea provinciei dintre Prut ºi Nistru în spaþiulcãruia îi aparþinuse dintotdeauna.

Lucrarea lui Z. Arbure a constituit o importantã sursã de referinþã, din cares-au informat mulþi români din þarã despre realitãþiledin acest teritoriu înstrãinat timp de mai bine de o sutãde ani, în condiþiile în care pentru o parte din populaþiaVechiului Regat provincia de la Est de Prut parcãîncetase sã mai existe ca o realitate istoricã.

Cartea lui Z. Arbure, cu multiplele ei argumentede ordin istoric, etnografic, demografic, venea sãspulbere aceste aparenþe ºi sã demonstreze cã unsecol de izolare de trunchiul neamului ºi de politicãde deznaþionalizare ºi rusificare nu dãduse roadelescontate de þarismul rus, în Basarabia populaþiaromâneascã continuând sã rãmânã majoritarã ºiviabilã. Autorul aratã cã satul basarabean a constituitacea redutã de care se spãrgeau toate tentativeleasimilatoare ale þarismului, „înghiþind” elementelealogene ºi convertindu-le la valorile populaþieibãºtinaºe. (...)

Fir ccu pplumbTata-ntre ferestre-aºteaptã Gol ºi singur ca un zeu, Tata n-o mai þine dreaptã Linia lui Dumnezeu

Uitã mâna într-o parte, Cumpãnã-n balanþa lunii, ªi în dans rotund de ºoapte Stinge echilibrul lumii

Tata-i un poem frumos ªi postum ca o baladã Peste care maiestuos Timpu-ntârzie sã cadã

ªi tot tace-ntre ferestre Gol ºi singur ca un zeu, Neºtiind cum sã mai afle Linia lui Dumnezeu.

Cherchez lla ffemme



Afost oodatã, cca mmai mmereu îîn vviaþã, o prea-frumoasã fatã ºi-un mândru cavaler frumosºi el... Cã se vor fi înamorat unul de altul

de ce ni s-ar pãrea un lucru nefiresc?Cã s-au vãzut ºi-apoi nimic pe lume nu li se va fi

pãrut mai minunat decât ochii în care îºi vor fi oglinditsufletul, e cã sufletul lor îºi va fi gãsit unul în altuljumãtatea exactã a întregului care vor fi fost din chiarsecunda aceea în care Creatorul a suflat duh pestecea dintâi fãpturã de lut ca mãsurã a perfecþiunii.

Numai cã pe lume mai sunt ºi alþi oameni,iar dacã mãcar unul dintre aceºtia se aflã de-acurmeziºul celor douã suflete pereche, sau dacãvreo lege de care raþiunea inimii nu vrea sã ºtie leeste îndrãgostiþilor opreliºte, iubirea le devine inimiisfâºiere, iar moartea le rãmâne singura soluþie.

Cei care le-au cunoscut povestea autransmis-o ºi continuã sã o transmitã dingeneraþie în generaþie urmaºilor lor, pânãcând lacrima se transformã în cânt.

Dacã despre iubirea dintre Tristan ºi Isoldase va vorbi de-a pururi, este fiindcã aceastaface parte dintre acele poveºti de care lumeauitã sã mai uite.

Aºa au apãrut legendele.Legenda Isolda ºi Tristan va fi circulat oral

prin lumea celticã ºi cu mult înainte de veaculal XII-lea, când, poate într-o noapte cu viscol,lângã focul din vatrã, vreo bãtrânã jefuitãde vise îi spunea nepotului ei poveºti carenu erau decât amintirile ei despre o iubireneîmplinitã din vremea când, tânãrã fiind,iubise cu disperare un tânãr la care n-arfi avut dreptul sã-ºi ridice privirea dinconsiderente care þineau de niºte legiîntre care ºi a onoarei.

Ce-o mai fi ºi onoarea asta, s-or întrebapoate niscai recenþi mestecãtori de gumã?Ce sã fie de nu un nepreþuit sentiment pe careunii oameni pun un preþ ce nu se poate plãti decâtcu propria viaþã!

ªi de ce n-am crede cã acel copil de demultva fi fost chiar viitorul bard Thomas, cel dintâi poetnormand care a prins a aºterne în scris povesteaminunatã auzitã de el în copilãrie!

A numit-o Tristan. Era povestea unui nobil ºiviteaz cavaler englez crescut la curtea regelui deCornwall, Mark, un monarh atât de ocupat cu luptelepentru supremaþie cu irlandezii regelui Donnchadh,încât nu avusese nici mãcar timp sã se însoare... Iar,când ºi-a spus cã va fi venit ºi pentru el ceasul, sorþiiau fãcut ca aleasa sã fie tocmai blonda Isolda, fiicaduºmanului sãu de moarte, cãruia Tristan îi omorâseîn luptã fratele, ca mai apoi el, ucigaºul, sã fie salvatde la moarte de aceasta cu leacuri doar de ea ºtiutecare nu erau de fapt decât balsamul iubirii...

S-au despãrþit ca sã se regãseascã mai apoi:el, ca trimis al regelui Mark, s-o aducã la curteaacestuia spre a-i fi mireasã.

ªi Tristan, cavaler pentru care cinstea ºi respectulpentru regalul sãu unchi nu puteau fi puse la îndoialã,i-a adus-o. Dar iubirea i-a devastat pe amândoi.

Îndrãgostiþii nu mai puteau rupe lanþul trupurilorlor (Ion Vinea o spune mult mai bine!), lãsându-ledoar gândul drept verigã.

Asta ee ttoatã ddrama: sã nu vrei sã-l trãdezi pecel care te-a ocrotit ca un pãrinte, sã nu poþitrãi fãrã femeia iubitã, sã nu ignori onoarea

ºi sã nu vezi altã soluþie de a ieºi din acest pãienjeniºde patimi decât jertfirea, moartea ca supremã ºiirevocabilã mãrturie a sufletului cã, la altarul impo-sibilei nuntiri, se poate aduce drept jertfã doartrecãtorul trup.

Fuga amanþilor (unde sã te ascunzi de lume fãrãsã þii seama cã dupã primum vivere, vine un deindedeloc de ignorat!), condamnarea la moarte a luiTristan de regele sãu – trãdatul, separarea lor,încercarea de a vieþui departe unul de altul, totuln-a servit la nimic.

Tristan se va însura chiar cu o altã Isolda – ceacu mâinile albe, fãrã sã reuºeascã sã-ºi stingã jaruliubirii pentru blonda lui Isolda.

ªi moartea avea sã-ºi trimitã solia. La el maiîntâi. Ultima dorinþã – s-o mai vadã o datã pe dragalui dragã.

Regele, cu mintea de pe urmã regãsitã, înþelegecã iubirea celor doi e mai puternicã decât mândrialui, dar, acceptând s-o lase pe Isolda sã meargã sã-ºiîntâlneascã sufletul pereche, îºi permite o „inocentã”rãutate: pânzele corãbiei care urma s-o aducãpe Isolda lângã Tristan muribund aveau culoareaneagrã, (con)semn cã ea nu era pe vas, deºi era!

Isolda ajunge dupã stingerea lui Tristan din viaþã,pentru a muri la rându-i lângã el.

Zadarnicã pãrerea de rãu a regelui – soþ trãdat,cutremurãtor de frumos gestul Isoldei cea cu mâinialbe (albe nu doar cã ºi le-ar fi spãlat precum Pilat

din Pont, ci ca simbolal inimii sale curateºi iertãtoare) de a-iînmormânta alãturiunul de altul pecei doi îndrãgostiþi.Splendidã metaforacu acea tufã detrandafiri care-ºiîmpleteºte „braþele”deasupra mor-mântului lor.

S-ar spune cãpovestea de iubire-urã-trãdare-onoare-jertfire-moarte nu-ideloc nouã pentrunoi, beneficiarii unuitimp cãruia îi spunemprezent ºi careînglobeazã în eltoatã experienþa

de viaþã a omenirii de când e lumea lume.Ce alta este povestea de iubire Lancelot-

Guinevere din vremea Cavalerilor Mesei Rotunde?Dar cea despre Romeo ºi Julieta? Dar povesteata, tinere de astãzi, care descoperi pentru întâiaoarã acest negrãit sentiment fãrã de care inimata n-ar putea afla ritmul înfloririi în spaþiul cenuºiu ºiîmburuienat al vieþii, care nu ºtie decât de interdicþiifrumos înveºmântate sub platoºã de legi (toatede ne-nþeles): datorie, respect, rãzbunare, urã,ascultare, raþiune, politicã, religie!...

Prima pprelucrare în formã poeticã (cea abardului Thomas din veacul al XII-lea) alegendei celtice despre iubirea dintre Tristan

ºi Isolda conþinea nu mai puþin de 3000 de octosilabeîn maniera cânturilor despre ºi de pe la curþile regale.

Am zice cã Thomas acesta este un Alecsandriavant la lettre dacã ne gândim cã bardului de laMirceºti îi datoreazã literatura românã Mioriþa ºiLegenda Mãnãstirii Argeºului – cele douã bijuteriiale cântului popular transmis prin vreme de cinemai ºtie câte generaþii de anonimi creatori de cântde prin Carpaþii noºtri.

Tot prin veacul al XII-lea, o nouã variantã aaceleiaºi legende (ºi tot în 3000 de versuri octo-silabice!) mai scrie ºi un alt poet, Béroul, în manierãmai realistã ºi mai puþin... curtoazã.

Nu a rãmas indiferentã nici Marie de France,prima poetesã din literatura francezã, trãitoare îna doua jumãtate a veacului al XII-lea, adaptatoarea fabulelor esopice (Isopet) ºi a legendelor bretone,între care Le lay du chevrefeuille – Legendacaprifoiului, în care transpare „mesajul” poeticdin Tristan ºi Isolda.

Dar nici alte naþii nu s-au lãsat mai prejos:În Germania, despre Tristan und Isolde au scris

prin secolul al XIII-lea Ulrik de Turkheim, Henride Freisburg ºi Gottfried de Strasbourg. (Acestadin urmã nu pare nume german? Sã nu uitãmcã Strasburgul ºi Alsacia fãceau parte de prinanul 855 din Sfântul Imperiu...)

În Anglia, Matthew Arnold, Tennyson, Swinburne(re)scriu ºi ei legenda.

În Italia, GabrieleD’Annunzio (1863-1938)ne lasã versiunea lui.

ªi, în sfârºit, legendaiubirii dintre Tristan ºi blondaIsolda a ajuns la Wagner!

Dacã Destinul are grijãsã ne punã/ Viaþa-ntr-unscenariu definit, cum s-a tot spus în poezia lumii,destinul legendelor este poate acela de a strãbateveacurile pânã la întâlnirea cu omul providenþialcare sã le nemureascã prin artã, dându-le mãsuraîntreagã a geniului creator. Iar el, omul acela provi-denþial, trebuie sã fi cunoscut cumva sfâºiereade suflet dintr-o iubire ca o ranã vie care, în locsã sângereze, cântã.

Richard WWagner ((1813-11883), neliniºtitulºi titanicul compozitor german, a trãit, sespune, pe la vârsta de patruzeci ºi ceva de

ani o mare ºi pasionalã poveste de dragoste pentruMathilde Wesendonck (1828-1902), o foarte cultivatãfemeie, un pic scriitoare, un pic poetã (dupã versurileei Wagner a compus o suitã de cinci lieduri), unpic pianistã, de o frumuseþe seraficã, soþia unuiindustriaº în domeniul mãtãsii.

Pentru acesta, iubirea nu intra neapãrat încalculele lui privind rentabilizarea afacerilor... Sau,poate, cine mai ºtie ce dramã va fi fost ºi pentruel simulacrul de iubire a aceleia pe care ºi-o alesesede soþie ºi cât de dureros i s-o fi pãrut jocul de-aignorarea unei realitãþi care fãcea deliciul bârfitorilorde profesie din saloanele protipendadei artistico-financiare a vremii!

El avea grijã ca Mathildei sale sã nu-i lipseascãcele mai fine mãtãsuri în care sã-ºi înveºmânte trupulfragil de nouã Isoldã. Ba era foarte atent sã-i punãla dispoziþie ºi compozitorului Wagner, prietenul lormereu strâmtorat (pentru cã nu înþelegea de ce ar fitrebuit sã ducã o existenþã la limita meschinei aureamediocritas!), nu doar arginþii necesari pentru pâineacea de toate zilele ºi pentru cele ce þineau de muzicalui, dar ºi o vilã în apropierea lor.

În zilele de vizitã în familia lui Otto ºi MathildeWesendonk (adicã zilnic!), Wagner ºi Mathilde sestrãduiau sã afiºeze o biatã politeþe pe care privirilelor o anulau, incendiind cu laserul iubirii distanþaconvenþionalã care-i separa. Dar mai erau ºi nopþileinsuportabile, când dragostea îi contopea doar în visîntr-o singurã fiinþã, fãcându-i sã uite cum c-ar maifi sub cer ºi alte fãpturi. Raþiunea le rãmânea infinitãpovarã ºi n-o puteau nesocoti. Cum sã iubeºti trã-dând? Cum sã iubeºti fãrã a rãni sufletul celui carenu are nicio vinã cã este chiar la locul lui statornicitde legile omeneºti! Cum sã ignori legile onoarei?Cum sã trãieºti fãrã iubirea vieþii tale!

Wagner era la rândul sãu cãsãtorit de aproape20 de ani cu Minna Planer, cântãreaþã la opera dinMagdeburg, unde el era dirijor. Au fost ani de mariinsuccese ºi neajunsuri financiare, dar ºi de rãvãºirisufleteºti. Soþia lui cunoºtea foarte bine gustullacrimilor ºi înþelegea cã nici lui nu-i era uºor.

Dupã cce aa ddemisionat de la opera dinMagdeburg, a dirijat la Riga vreo trei ani,plecând ºi de aici, ca sã scape de hãrþuiala

necontenitã a cãmãtarilor de la care împrumutasebani, la Londra mai întâi, apoi la Paris, unde se vavedea obligat sã împlineascã diferite munci care nuprea aveau tangenþã cu muzica... Nu ºtim exact dacãva fi fost nevoit sã spele ºi ceva blide pe la vreunrestaurant, cum avea sã facã hobiþeanul Constantinînainte de a deveni Brâncuºi... ªtim însã cã laParis avea sã-i cunoascã pe Heine, Liszt, Berlioz,sã-ºi finalizeze opera istoricã Rienzi ºi, deopotrivã,Olandezul zburãtor (Der fliegende Holländer).

Triumful cu opera Rienzi n-a întârziat sã aparã.Vasul Fantomã însã a... eºuat.

Compune Tannhäuser, Lohengrin ºi Maeºtriicântãreþi din Nürnberg.

Blonda IIsolda ººi aal eei TTristanPaulla RROMANESCU



Cherchez lla ffemme

Prins dde iideile rrevoluþionare care bântuiauprin Europa anilor ‘40 din veacul al XIX-lea,ia parte activã la luptele din primãvara anului

1849 de la Dresda, este în pericol de a fi arestat(Nicolae Bãlcescu al nostru este exilat în Italia!),se refugiazã la Weimar pe lângã Liszt. Frumoasafiicã a acestuia, Cosima, îl priveºte cu ochii ei maricât inima...

Pleacã ºi de aici, pãrãsind Germania, cu un ocolpe la Paris, înainte de a se stabili pentru mai binede un deceniu la Zurich, de unde face dese sejururiprin Londra, Paris, Veneþia.

Citeºte filosofie. Feuerbach ºi Schopenhaueraveau sã-i influenþeze întreaga creaþie de mai apoi,muzica ºi poezia devenind pentru el de nedespãrþitîn drama ca mãsurã a conflictului dintre om ºi propriullui destin. Tetralogia Der Ring des Nibelungen (InelulNibelungilor) este chiar rodul muzical al filosofieicu care se familiarizase.

ªi, ca drama existenþei sã-i fie bine pecetluitãîn suflet, iubirii fierbinþi ºi deznãdãjduite dintreel ºi Mathilde Wesendonck, variantã modernãa legendei lui Tristan ºi Isolda, au hotãrât eidupã grele încercãri sã-i punã capãt, devastaþisufleteºte, spre a respecta în felul lor codulonoarei... Despãrþirea lor – tot un fel de moarte!

Marele câºtig, pentru zestrea muzicalã alumii – opera Tristan ºi Isolda, pe care Wagneri-a dedicat-o Mathildei.

În 1861, Richard Wagner s-a despãrþit oficialde Minna.

Rãtãcitul prin landul raþiunii, regele Ludovical II-lea de Bavaria, wagnerian împãtimit care-ºifãcuse din compozitor idol, îi este aproape ºi îipromoveazã opera, ajutându-l sã monteze la operadin München Vasul fantomã, Tannhäuser ºi Tristan,sub conducerea muzicalã a lui H. von Bulow,cãsãtorit cu Cosima cea cu ochii mari cât inimaei... îndrãgostitã de Wagner!

Drept mmulþumire (!), Wagner i-a furat-o luiBulow pe Cosima, fiica lui Liszt ºi a conteseiMarie d’Agoult, unica fatã dintre cei trei

copii (recunoscuþi, fiindcã ar mai fi, se spune, de pusla socotealã ºi Carol Davila, întemeietorul ªcolii deMedicinã ºi Farmacie din România!) ai acestui cupludespre care Europa acelei vremi bârfea mai cevadecât cumetrele din satul meu despre vesela iubeaþãIoana vãdana...

Scandal, fuga lui (cu atâtea fugi care mai de caremai repezi, putea aspira ºi la un titlu de campionmondial...) prin Elveþia, Italia, Franþa, se opreºte laTriebschen pe malul lacului Celor Patru Cantoane,unde, în 1865, în sfârºit, l-a (re)gãsit ºi Cosima,despãrþitã de acum oficial de Bulow, spre a nu-lmai pãrãsi niciodatã.

I-a dãruit trei copii – Isolde, Eva ºi Siegfied(1869-1930) – viitor compozitor, dirijor, directoral Festivalului Muzical „Richard Wagner” carese desfãºoarã an de an în lunile iulie-augustla Bayreuth.

Au fost anii cei mai aºezaþi ºi cei mai rodnicidin viaþa lui Wagner. Poate cã ºi inima lui îºi gãsiseîn sfârºit echilibrul.

Cosima Wagner a ºtiut ce-a vrut de la viaþã,a ºtiut ce-i trebuia cu adevãrat celui ales de ea ºiiubirea ei i-a fost acestuia reazim, împlinire, îndemn.

Dar Cosima nu era Mathilde – Isolda lui, de careviaþa ºi convenþiile sociale l-au împiedicat sã ºi-ofacã legiuitã consoartã.

Graþie lui Ludovic al II-lea, el a lucrat fãrã sâcâ-itoarele constrângeri materiale de care au avut partemai toþi artiºtii vremilor ºi a pus în scenã AurulRhinului ºi Walkyria. Tot în perioada aceea ºi-a dictatautobiografía, Mein Leben, Cosima fiindu-i scrib ºi totea asigurându-i postum (în 1911) publicarea lucrãrii!

ªi-a descoperit totodatã ºi vocaþia de pamfletar,denunþând prin scrisul sãu metehnele statuluicapitalist ºi militarist (ºi erau destule ºi pe atunci,

ca ºi azi, ca ºi dintotdeauna!), ale clerului, alematerialismului, pledând pentru „puritatea” raseigermane – tezã preluatã ºi „îmbogãþitã” pânã laexacerbare de naziºti înainte ºi în timpul celui de AlDoilea Rãzboi Mondial, cã pânã astãzi Wagner esteconsiderat, ilogic, în concepþia unora, drept nazist.

Mai avea un vis: Sã aibã un teatru al sãu undesã-ºi poatã reprezenta Tetralogia dupã placul lui.ªi visul i s-a împlinit!

Prin ddonaþiile ssubstanþiale ale lui Ludovical II-lea, la care s-au adãgat fondurilerealizate prin subscripþie publicã inter-

naþionalã, la Bayreuth a început în 1872 faimoasaconstrucþie Festspielhaus – Salã a Festivalului,cu originala dispunere a scenei imense fãrã fosaorchestrei care sã o separe de salã, orchestrarãmânând invizibilã, undeva sub scenã.

Inaugurarea teatrului a avut loc în 1876. Partici-pau la fastuoasa reprezentare a operei wagnerieneWilhelm I, împãratul Germaniei, ºi regele Bavariei...

S-ar spune cã muzicianul obþinuse totul de laviaþã.

ªi viaþa lui dãdea semne cã se apropie de asfinþit.Cântecul de lebãdã i-a fost opera Parsifal (1882).Moartea avea sã-l ajungã un an mai târziu, în Italia,la Veneþia.

Mathilde a lãsat prin testament ca scrisorileprimite de ea de la Wagner sã fie publicate cândva,cu acordul membrilor familiei acestuia. Au fost.

Ludovic al II-lea, din ce în ce mai „pierdut”în hãþiºul lumilor de muzici ºi poveºti, ar fi vrutsã construiascã pentru fiecare legendã germanãînveºmântatã în muzicã de Wagner câte un castel.Bani ar fi gãsit el destui în regatul sãu... Aºa aufost ridicate castele de o fantasticã arhitecturãca Linderhof, Neuschwanstein, Herremshiemsee,Hohenschwangau...

Numai ccã mministrul dde FFinanþe al regatului adispus... internarea regelui la castelul Berg,unde acesta avea sã moarã curând înecat,

împreunã cu medicul sãu, în împrejurãri rãmaseneelucidate încã.

De cãsãtorie nu vrusese sã audã, lui îi eraude ajuns muzica ºi castelele. Statutul de regei s-a pãrut util câtã vreme avea acces nelimitatla finanþele coroanei.

Dupã ce miniºtrii sãi au pus piciorul în prag,Ludovic al II-lea de Wittesbach (sau de Bavaria)i-a trecut unchiului sãu Leopold prerogativeleregale, izolându-se de nebunia puterii înnebunia lui... adevãratã. Fratele sãu Othonera deja internat de ceva vreme...

În 1912, nepotul sãu de unchi, Ludovic alIII-lea de Wittelsbach, devine rege, fiind obligatsã abdice când cu revoluþia din 1918, de carefuseserã cuprinse mai toate popoarele carese cam sãturaserã de „binefacerile” imperiilor...

La Bayreuht a ajuns înainte de Primul RãzboiMondial ºi marea stea a dansului care a fostirlandeza Isadora Duncan. În felul ei cu totul original,ea a interpretat Tanhäuser, Inelul Nibelungilor,Parsifal.

Cosima Wagner a mãrturisit cã nicio altã inter-pretare dupã muzica lui Richard al ei nu a fost maitulburãtoare ºi mai perfectã decât dansul Isadorei.

Într-o altã searã, într-un cadru foarte select,ca pentru un ritual de tainã mare, în grãdina vileiWahnfried, chiar la mormântul lui Richard Wagner,Isadora a interpretat Moartea Isoldei.

Niciodatã moartea nu fu mai frumoasã…De ce am fãcut o mai amplã prezentare lui

Wagner decât frumoasei legende de dragoste ºimoarte Tristan ºi Isolda? Pentru a vã lãsa întreagãbucuria de a o citi aºa cum au ticluit-o poeþii dedemult, de a o asculta aºa cum ne-a lãsat-o marelecompozitor din veacul al XIX-lea, de a o repovestila rândul vostru într-o nouã variantã, pentru cã rostullegendelor nu-i decât acela de a ne limpezi sufletulîn ape de poveste, fãcându-l sã renascã într-o iubireca nici o alta pe lume.

ªi-abia atunci vom înþelege sensul adânc al ziceriiaceleia pe care ne-a lãsat-o drept sacrã moºtenirede suflet Apostolul Pavel: De n-ai iubire, nimic nu ai!

Lacrima AAneiGabriela MMelinescu s-aa nnãscut lla 116 aaugust 11942, lla BBucureºti, uunde uurmeazã ººi lliceul, IInstitutul

Pedagogic, aapoi FFacultatea dde LLimba ººi LLiteratura RRomânã, ppe ccare oo aabsolvã îîn 11967. DDebuteazã ccu ppoeziela Luceafãrul, în 11959, ººi îîn vvolum ccu Ceremoniie dde iiarnã, în 11965. CColaboreazã lla mmai mmulte rreviste, eesteredactor lla Femeiia ºi Luceafãrul (1967-11975), aapoi sse sstabileºte îîn SSuedia. AA ppublicat ppoezie, rromane,reportaje, ccãrþi ppentru ccopii, îîn llimba rromânã ººi îîn ssuedezã. EEste ººi ppictor, ggravor, ddesenator, ccu eexpoziþiipersonale îîn SSuedia ººi EElveþia.

Dintre ccãrþile ppublicate: Fiiiinþele aabstracte (1966), Interiiorul llegiiii (1968), Bobiinocariiii (1969), Catargulcu ddouã ccorãbiiii (1969), Boala dde ooriigiine ddiiviinã (1970), Jurãmântul dde ssãrãciie, ccastiitate ººii ssupunere (1972),ÎÎngânarea llumiiii (1972), 12 rrevelaþiiii (1974), ÎÎmpotriiva cceluii ddrag (1975) –– iiar îîn aanii uurmãtori mmai mmulte ccãrþiîn ssuedezã, uunele ttraduse îîn uultimele ddecenii ººi îîn rromâneºte.

Poemul aalãturat eeste rreluat ddin vvolumul Ceremoniie dde iiarnã, Editura ppentru LLiteraturã, BBucureºti, 11965.

Ana-aa llui MManole

MMeellooddiicc nnuummeellee þþii-ll ssppuunn ººii mmãã ddeessppaarrtt ddee mmiinnee ssãã-ll aauudd.. DDooaarr PPhhrryynnee aa rrããmmaass nneemmuurriittooaarree,, ssttaattuuiiee ddee zzããppaaddãã ººii ddee SSuudd..AAsseemmeennii lluuccrruurriilloorr ddiinn îînncchhiippuuiirree,, ppooaattee eeººttii ttiimmppuull lluunneeccaatt îînn fflloorrii ccããrruuiiaa ppããmmâânnttuu-nndduuiiooººaatt ii-aa ddaatt ddee nniimmeenneeaa ººttiiuutteellee ccuulloorrii..

DDaarr aaii ffuuggiitt mmââhhnniittãã ddiinn ssttaattuuii,, ttuu,, AAnnãã-aa lluuii MMaannoollee,, mmiinnuunnaattãã,, ººii pprriinnttrree ooaammeennii eeuu îîþþii vvããdd oocchhiiii ccããpprruuii ººii ssppeerriiaaþþii ddee ffaattãã..CCããccii eeuu iiuubbeesscc ppeerreeþþiiii ccaasseeii mmeellee ccuumm cciinnsstteeaa aarrmmeelloorr bbããrrbbaaþþiiii ddiinn EEllaaddaa.. NNiinnggee ppee ttrruuppuull ttããuu,, ppee ttrruuppuull mmeeuu,, mmãã aarrddee ººii ttee mmiissttuuiiee zzããppaaddaa..



La ppas pprin ssatul gglobal

Analele dde iistorie ne asigurã cã ºtiinþapersanã s-a afirmat, în primul rând, prinmedicinã. La începuturi era vorba mai mult

de vraci ºi tãmãduitori. Tratarea empiricã a bolilorrevenea unor preoþi din casta magilor, numiþi ºivrãjitori, care descifrau semnele bolilor ºi pregãteaubãuturi rituale (inclusiv acea haomã halucinogenã),care puteau apãra de anumite afecþiuni. Este evidentcã, în acele vremuri îndepãrtate, religia era unputernic suport mental ºi practic al medicinei.Mãrturie stau unele principii zoroastriene, gãsiteîn cartea de cãpãtâi a cultului, Avesta. Pe atunci,nu se putea concepe medicina fãrã adorarea zeilor,cu precãdere a lui Ahura Mazda, cu cele trei coman-damente ale lui: gândul bun, vorba bunã, fapta bunã.Printre referirile la medicinã din Avesta este ºi cerinþaca medicul sã þinã seama de lupta continuã între bineºi rãu, între suflet ºi trup, sãnãtate ºi boalã, durere ºilipsa durerii, de reflexele umane etc.Bolnavul era îndemnat sã învingãrãul prin posturi ºi rugãciuni, prinlupta contra minciunii, injustiþiei ºipornirilor impure, prin austeritate,disciplinã ºi rigoare.

Chiar înainte de secolul al IV-leaî.Hr., în societatea persanã bineaºezatã, destul de avansatã, seacorda o mare atenþie igieneipersonale, sãnãtãþii publice ºiprevenirii îmbolnãvirilor. Un accentdeosebit era pus pe medicinanaturistã ºi pe remediile simple.Dintr-o carte zoroastrianã s-a pãstratun text, conform cãruia, în vastulImperiu Persan existã mii de plantemedicinale, create de Ahura Mazda(Duhul Binelui), pentru a prevenimiile de boli aduse de Ahriman(Duhul Rãului). La acestea, un medicpersan al antichitãþii mai adaugã un conceptinteresant: sãnãtatea bunã este rezultatul unei dozecorecte de elemente ale umorului, iar boala rezultãdin excesul sau deficitul acestora. Este de apreciatfaptul cã, încã din secolul al IV-lea î.Hr., mediciipersani erau organizaþi, ca ºi grecii, în trei corporaþii:cei care foloseau cuþitul (chirurgii), cei care trataucu ajutorul plantelor (medicii propriu-ziºi) ºi cei carevindecau prin cuvânt (magicienii ºi vrãjitorii). Toþi,însã, se bucurau de onorarii stabilite prin lege.

Un capitol strãlucit din istoria medicinei persanea fost scris de celebra ªcoalã medicalã de laGundishapur, care aparþine celor patru secole deglorie ale epocii sasanide, începutã în anul 226 d.Hr.ºi încheiatã odatã cu cucerirea arabã din anul 651.În contul regelui Shapur I (?242-272) istoria trecemarea sa victorie împotriva trupelor romane ºi luareaca prizonier a împãratului Valerian (premierã absolutãa epocii). În timpul domniei lui ºi a regelui ShapurII (308-379) ºcoala medicalã amintitã dobândeºtetreptat statutul de Universitate (prima din lume), fiindnumitã ºi Academie. Între timp, ºi oraºul Gundishapurcreºte în importanþã, devenind capitala ImperiuluiSasanid.

Prin ssecolul IIV dd.Hr., instituþia respectivã,acel spital-facultate, devenise cel mai vechicentru medical cunoscut vreodatã, unde

studenþii fãceau practicã pe pacienþi, pe toatã duratastudiilor, desigur, sub supravegherea medicilor.Centrul avea ºi una dintre cele mai mari biblioteciale timpului, cu cca 400.000 de volume. Pe lângãactul medical ºi cel educaþional, se asigura tradu-cerea unor texte indiene de astronomie, astrologie,matematicã ºi medicinã, precum ºi a unor textechinezeºti de medicinã naturistã ºi religie. Centrulera cunoscut ºi sub numele de Oraºul lui Hipocrat.

Acolo, puteau fi întâlniþi în permanenþã savanþi dinIndia, China ºi Grecia. Toate acestea se întâmplau înceea ce se cunoaºte drept Epoca de Aur a ImperiuluiSasanid. La faima acestui centru a contribuit, înmare mãsurã, ºi regele Khosrow I (531-579), princonstruirea unui Observator astronomic ºi a uneiªcoli a ºtiinþelor, unde erau predate anatomia,medicina, stomatologia, astronomia, matematica,filosofia, arta militarã, arhitectura, agricultura ºi

irigaþiile. Tot el a organizat ºi primul simpozionmedical din lume (în anul 550), unde s-au reunit sutede medici ºi reprezentanþi religioºi din diverse þãri.Din acele timpuri fiinþeazã ºi prima instituþie carese ocupa de treburile medicilor, nu doar de celeadministrative, dar ºi de cele privind testarea lor ºiacordarea titlurilor academice. Învãþãmântul medical,dublat de practica în spital, asigura specialiºti deînaltã clasã chiar ºi pentru Casa Înþelepciunii dela Bagdad. În analele Universitãþii Cambridge,se aprecia cã Academia de la Gundishapur a fostcel mai important centru medical al lumii vechi.

Dupã cucerirea arabã, Universitatea dinGundishapur a mai funcþionat câteva secole custatutul de Institut musulman de învãþãmânt superior.Ocupaþia arabã a adus schimbãri majore, nu doarpe plan statal, dar a impus ºi o nouã religie, onouã limbã, cea arabã, pentru ºtiinþa ºi cultura

din perimetrul vastului Imperiu Arab. Se ºtie, însã,cã oamenii deºertului, arabii, au intrat în marea istorieavând cunoºtinþe rudimentare nu doar în domeniilecultural-ºtiinþifice, dar ºi în administrarea imperiului.Aºa cã, dacã astãzi se poate vorbi de faptul cã lumeamusulmanã a excelat în medicinã ºi cã a existat chiarºi un Secol de Aur al islamului, aceasta se datoreazãîntr-o mãsurã definitorie contribuþiei oamenilor deºtiinþã din teritoriile periferice ale Califatului arab,cu precãdere a savanþilor persani. Dintre aceºtia,o influenþã majorã au avut enciclopediºtii precumZakariyya Al-Razi (latinizat în Rhazes sau Rasis;Fig. 1) ºi Abu Ali Ibn-Sina (Avicenna pentru europeni;Fig. 2). Ei sunt primii care au introdus metodeºtiinþifice în medicinã, cum ar fi disecþia, autopsiaºi diverse teste clinice.

Savantul ZZakariyya AAl-RRazi (854-925) arãmas în istoria omenirii ca unul dintre ceimai originali medici musulmani ºi mai prolifici

autori de tratate de specialitate (cca 237). Pionieral medicinei tradiþionale, el recomanda folosireaunor remedii simple ºi a unei medicaþii sãnãtoase.Supranumit ºi doctorul doctorilor, Al-Razi a ajunschiar în fruntea unui celebru spital din Bagdad. Eraapreciat, în egalã mãsurã, ca profesor ºi ca medicla patul bolnavilor, cãrora le era devotat, indiferentdacã erau bogaþi sau sãraci. Doctorul Al-Razi a fãcutprima descriere exactã a varicelei ºi a variolei. Totel este considerat pãrintele pediatriei ºi un pionier înoftalmologie. Era un savant total, unul dintre celebriienciclopediºti persani. Dovadã este ºi lucrarea saKitab al-Hawi (în 24 de volume), care încorporeazãtoate cunoºtinþele medicale ale epocii sale. Traduseîn limba latinã, lucrãrile lui au avut o influenþãprofundã asupra educaþiei medicale din Europa.Prin el, lumea arabã a intrat în posesia cunoºtin-þelor greceºti de medicinã pe care, la rândul ei,le-a transmis Europei prin ºcoala de traduceride la Toledo (Spania).

ªtiinþa persanã l-a dat ºi pe Avicenna (980-1037),enciclopedistul care îl întruchipa pe intelectualuluniversal al Evului Mediu, pe unul dintre cele maiimpresionante genii din istoria umanitãþii. Pentruîntreaga civilizaþie musulmanã, el a fost cel mai maresavant, care are contribuþii de vârf în toate domeniile

de care s-a ocupat: medicinãinternã ºi chirurgie, fiziologie,chimie, alchimie, geografie,astronomie, psihologie, filo-sofie, gramaticã, poezie ºimuzicã. Avicenna a fost uncopil superdotat: la numai 10ani învãþase Coranul pe derost; la 14 ani îºi depãºeaprofesorii în cunoºtinþe; la 18 ani învãþase deja totceea ce exista atunci sub formã de cunoºtinþe scrise;înainte de majorat el citise Metafizica lui Aristotelde 40 de ori ºi o memorase cuvânt cu cuvânt, fiindconsiderat drept discipolul lui Aristotel, sau Al treileaAristotel. I se mai spunea ºi Floarea culturii arabe,Principele medicilor. El face parte dintre acei pioniericare au pus bazele ºtiinþifice ale aventurii cunoaºteriiumane.

La vvârsta mmajoratului, el se considera unmedic iscusit, tratându-ºi primii pacienþigratuit. De fapt, banii nu-l interesau. El

s-a trezit cu o sumã importantã de bani dupã cel-a vindecat de colici pe emirul în serviciul cãruia seafla. Avicenna a refuzat banii, în schimbul accesuluila biblioteca ºi arhivele emirului. Pentru asemeneaperformanþe medicale, el a ajuns chiar vizir (azi,prim-ministru), însã ceva nu a mers ºi a fãcutcunoºtinþã cu închisoarea. Însã, colicii emirului aurevenit ºi i-au redat nu doar libertatea, ci ºi funcþia.

Avicenna era un medic cãlãtor, practicândmeseria în mai multe oraºe, printre care Hamadanºi Isfahan, unde intra în serviciul unor emiri. Era,însã, o fire nu doar dinamicã, dar ºi rebelã demulte ori. La sfatul prietenilor de a se mai potoli, elrãspundea constant: prefer o viaþã scurtã ºi bogatã,în locul uneia lungi ºi mãrginite. De aceea, nu estemai puþin adevãrat cã multe cãlãtorii ale lui erausilite, fiind persecutat pentru convingerile salereligioase, respectiv ºiite.

Medicul Avicenna era convins cã poþi stãpâniun caz medical numai dacã ºtii bine cauzele careprovoacã afecþiunile ºi bolile. Ca bun cunoscãtoral metodelor medicale tradiþionale ale egiptenilor,indienilor, grecilor, chinezilor ºi tibetanilor, era ºi eladeptul luãrii în calcul a legãturii dintre suflet, corpºi boalã, a temperamentelor umane, a energiei vitale,precum ºi a asemãnãrilor dintre structurile corporale,anatomice ºi fiziologice ale omului. El aprecia cã,în afara unor diferenþe superficiale, toate acestesisteme se confruntau cu aceleaºi realitãþi. Ca adeptal vindecãrii naturiste, el i-a influenþat ulterior ºipe fondatorii homeopatiei. Sesizând relaþia strânsãdintre emoþii ºi condiþia fizicã, el a intuit rolul fizic ºipsihologic al muzicii asupra pacienþilor. Avicenna arereputaþia de a fi diagnosticat boala dragostei, pornindde la cazul unui prinþ persan pentru care medicii s-audeclarat neputincioºi. Preluând cazul, el a constatatcã pulsul tânãrului prinþ se accelera doar la auzulnumelui iubitei sale. Atunci, medicul Avicenna aprescris remediul corect: unirea suferindului cu iubita.

Marele ssavant ppersan a lãsat o operãmonumentalã, care încorpora aproapetoate aspectele cunoaºterii umane din

vremea sa. Dintre cele cca 300 de lucrãri, în limbilearabã ºi persanã, Canonul medicinei este de departecea mai importantã ºi mai influentã la nivel planetar.Lucrarea, în cinci volume (un milion de cuvinte), eraconsideratã o adevãratã Biblie medicalã sau, dupãcum consemneazã Enciclopedia Britanicã, cea maiimportantã carte din istoria medicinei, scrisã vreodatãîn Orient sau Occident. Este cartea care a fost editatãde 15 ori în secolul al XV-lea ºi de 20 de ori în celde al XVI-lea, constituindu-se timp de 600 de aniîn manualul de bazã al multor ºcoli de medicinãºi spitale din Europa. Valoarea cãrþii constã tocmaiîn geniul lui Avicenna, în capacitatea lui de a distilaºi sintetiza toate cunoºtinþele medicale din vremeasa. Sã mai amintim ºi Cartea vindecãrii sufletului,o altã lucrare de referinþã, în care Avicenna face uninventar, adicã o sintezã a cunoºtinþelor greco-arabe,cu referi concrete la ºtiinþele filosofice, ºtiinþeleumane, ºtiinþele pure, aplicate ºi ale naturii, ºtiinþeleastronomiei ºi cele ale economiei.

ªtiinþa îîn vvechea PPersie ((II)IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

1 2



La ccurtea eepigramei

Printre ccolaboratoriiMoftuluii RRomân, senumãrã ºi V.A.

Urechiã, care, într-o conferinþãþinutã la Ateneu, combate„ºarlatanismul în medicinã“.Atins, pe atunci binecunoscutulfarmacist Popini („Cine nu-l

cunoaºte pe Popini – inventatorul Salvadentuluiromân?“) trimite o scrisoare de protest, cu o epigramãpe adresa lui V.A. Urechiã. Cum acesta colaboraºi la Revista nouã a lui Hasdeu, catrenul (publicatîn numãrul 6, 1893) se referã la „perechea“ Hasdeu-Urechiã:

Istoricã pereche –Aºa prieteni zic ºi eu!Urechiã jurã-ntr-un HasdeuHasdeu într-o ureche!

În numãrul din 11 noiembrie 1901, apare o epi-gramã amuzantã, semnatã de Negrea, pe o temãfrecventã în epigramistica româneascã:

Guþã, arhitect de case,Umblã foarte încântat,Umblã beat de fericire,Umblã pur ºi simplu beatCã nevasta l-a lãsat.

Interesantã, pentru epigramã, este disputaapãrutã între Caragiale ºi Teleor (Þaþa). Numãrul 2al revistei din 8 aprilie 1902, publicã „daravela”despre epigrama pe tema „de jos te vezi atâtde mic”, publicatã în numãrul anterior, semnatãde Teleor-Þaþa ºi adresatã unui burghez parvenit:

E lucru natural,Iubitul meu amic:Cu cât te-nalþi mai sus,Cu-atât te vãz mai mic.

Or, Evenimentul din Iaºi, care ia imediat atitudine,afirmã cã, printre epigramele domnului Cuza, „scrisemai demult /…/ e una aproape le fel cu a Þaþei”ºi o citeazã:

Te-ai înãlþat atât de sus,Iubitul meu amic,Încât sã nu te miri de-mi pari,De jos, atât de mic.

La Moftul RRomân au ssosit ºi alte scrisoridin þarã pe aceeaºi temã. N-au lipsit niciînþepãturile epigramatice la adresa lui Teleor:

Precum scânteia licãreºte,De zgândãreºti oleacã spuza,Oricine-ar zgândãri gãseºteSub Teleor pe A.C. Cuza.

sau:Teleor, dragã þãþicã,Te prinsei, mânca-þi-ai muza,ªi nu cu ocaua micã,Ci cu ocaua lui Cuza.

În urma apelului fãcut la Teleor, care e rugat sãspunã adevãrul, revista care gãzduise epigrama cupricina publicã urmãtoarele rânduri: „Þaþa, cu multsânge rece, ne-a rãspuns cã este dinastic ºi nicin-a fost cuzist, cã nici nu vrea sã ºtie cã a existatvreodatã un domn Cuza. – Bine, toate astea suntfrumoase, cum le spui D-ta, dar oriºicum, pentrucititorii noºtri ar trebui sã avem o scuzã! – Cine, sesCuzã, se A.C.Cuzã! rãspunse þaþa impenetrabil.”

Publicarea acestor rânduri a umbrit oarecumrelaþia cu Teleor, care-l atacã pe Caragiale în SecolulXX: Lui I.L. Caragiale

ªi dupã ce pe la RegieFuseºi atâta timp mai mare,Este pãcat sã-þi zicã lumeaCã n-ai ºi tu niþicã sare.

Aceluiaºi:P-acest „Moft Român” ce-odatãFãcea onoare astei naþii,A început de la o vremeSã-l redacteze abonaþii.

Cele douã epigrame sunt urmate, în numãrulde a doua zi, de alta mai rãutãcioasã, cum spuneCaragiale: Tot lui I.L. Caragiale

Ai fost funcþionar cinstitTu, la Regie, cât îmi pare,Cãci vãd cã nu ai profitatNici de tutun ºi nici de sare.

Totul esterelatat în MoftulRomân, seriaa II-a, nr. 3, 15aprilie 1901,unde citim ur-mãtoarele: „Cutoatã mâhnireace simt cã amiculmeu d. Teleornu-mi gãseºteniciun pic desare, tot amo mângâierevãzându-l cumrecunoaºte cãam fost cinstitºi n-am profitatde sare strãinã.Ca semn derecunoºtinþã, dar,mã simt dator a-idedica acesteepigrame:

Cã n-am destulã sare-a mea,Te rog, amice,-a mã sCuza,Dar c-aº fura-o altuiaNu cred cã poþi a m-A Cuza.

Nu zic… Poate cã n-am haz,Dar, te rog, admite-mi scuza,Scumpe-amice,-n orice caz,Eu sunt eu ºi nu sunt Cuza.”

Apoi, îîn nnr. 44 aal Moftuluii RRomân, se adre-seazã din nou cititorilor care au urmãrit„procesul-literar” CAZU-CUZA, fãcându-le

cunoscut cã, tocmai când „amicul Teleor eraameninþat sã fie osândit de Tribunalul republiceiliterelor”, în acelaºi Evenimentul din Iaºi, sare sã-lapere un avocat nou, care-ºi bazeazã pledoariape aceastã judecatã simplã: „Teleor nu poate fi niciacuzat, necum osândit, cã ar fi rãpit bunul d-lui Cuza.Pentru ce? Pentru cuvântul simplu cã acel bun nuera al d-lui Cuza. Poate cineva rãpi de la cinevaceea ce acest cineva nu are? Sau dacã acest cinevaare acel ceva fãrã sã fie al lui, atunci opinia publicãtrebuie sã osândeascã mai întâi pe acel cinevacare a rãpit acel ceva de la altcineva… Prin urmare,sã lãsãm deocamdatã, onor Curte, pe Teleor ºisã regulãm pe Domnul Cuza.” Apoi prezintã Curþiiurmãtorul document: Neamþul (Fliegende Blaetter,de acum 16 ani)

S-arate cât e dumnealui de mare,Pe scarã vrea sã urce un piticªi, ah!... de-ar ºti, dar bietul habar n-are:La înãlþime-aratã ºi mai mic! [trad. Elis R.]

Pe pagina Moftului Român, apar epigrama luiCuza din 1886, despre care Caragiale specificase,în nr. 3, cã „se gãseºte în toate antologiile didactice”,ºi epigrama lui Teleor. „Avocatul” aºazã epigramaneamþului între cele douã – a lui Cuza ºi a lui Teleor– ºi îºi încheie astfel pledoaria: „Putem zice, OnorCurte, punând pe Cuza de o parte ºi pe Teleor dealta, iar pe neamþul la mijloc, cã bietul neamþ ºaderãstignit ca Domnul Christos între doi epigramiºtiromâni”. Aºa se încheie aceastã disputã carea avut un mare rãsunet în epocã.

Prezentul nne rrezervã însã o altã surprizã:în antologia epigramei germane DeutscheEpigramme aus fünf Jahrhunderten

(1965), aflãm cã ideea aparþine, de fapt, luiFriedrich von Logau (1604-1655) din secolul XVII.Iat-o, tradusã de Florea ªtefãnescu: Parvenitului

Un înþelept a spusDe cel ce-i de nimic:Cu cât e dus mai sus,De jos îl vezi mai mic.

Preocupat de venituri ºi datorii – domeniucare s-a dovedit pãgubos pentru cel înzestratde Dumnezeu cu harul scriitoricesc, Caragialeadapteazã la aceastã temã urmãtoarea epigramãa lui Radu D. Rosetti, adresatã lui Brãtianu ºiapãrutã în Cronicele lui Max 1886, pagina 311:

Când e lunã veche,N-aud de-o ureche;Când e lunã nouã,N-aud de-amândouã.

Iatã epigrama lui Caragiale, cu o motivaþieclarã:

Pentru-o datorie veche,Eºti fudul de o ureche;Pentru-o datorie nouãEºti fudul de amândouã!

Meritã menþionatã ºi urmãtoarea terþinã adresatãUnui amic înecat în datorii:

Eºti mâncat de cãmãtariCum e lemnul vechi de cariªi þara de prinþi coþcari.

Oþintã ppredilectã a atacurilor sale esteprostia. Ca ºi Alecsandri, care scria:Privind fãrã-ncetare/ Prostia omeneascã/

De lung urât cuprinsã,/ Eternitatea cascã, NeneaIancu afirmã: Proºtii mor, dar prostia e nemuritoare.ªi, dacã rãmasã individualã, poate fi consideratão slãbiciune caracteristicã omului, când e colectivã,devine dãunãtoare. Se declarã preocupat, mai ales,de prostia manifestatã acut în zona politicului, pecare o înfiereazã în piesele ºi în publicaþiile sale.În anul 1885, pornind de la un articol scris deFr. Paulhan, „Despre prostie la om”, publicat înRevue politique et littéraire, Caragiale, în consenscu acesta, considerã cã prostia este „mai mult unchip de a înþelege rãu, decât a nu înþelege delocºi, mai adesea, ea se manifestã prin pretenþie”.În epigrama Unui filosof pleºuv, citatã data trecutã,îºi îndreaptã ironia sarcasticã spre o astfel de pre-tenþie, care „ne loveºte prin contrastul între ceeace ni se anunþã ºi ceea ce ni se dã în adevãr”.

Caragiale ººi eepigrama ((II)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Influenþa llui îîn EEuropa a fost atât de mare, încât a dat naºtere unui adevãratavicennism latin. Filosoful René Descartes a fost printre primii gânditorimoderni care au fost influenþaþi de ilustrul spirit al lui Avicenna. Pentru

statura sa ºtiinþificã monumentalã, Dante Alighieri i-a rezervat lui Avicennaun loc de cinste în Divina Commedia: în anticamera Raiului, alãturi de Vergiliu,Averroes, Horaþiu, Ovidiu, Socrate, Platon ºi, desigur, Saladin, celebrulconducãtor al musulmanilor împotriva cruciaþilor.

În România, Avicenna are un loc bine definit în literatura de specialitateºi nu numai. Aici aº menþiona doar câteva lucrãri de prezentare a vastei operea savantului persan, publicate în ultimii zece ani. Încep cu Cartea definiþiilor,

o traducere din limba arabã, studii ºi bibliografie de arabistul George Grigore(2012). Apoi, din seria impresionantã de lucrãri traduse de un alt arabist, GreteTartler, sã reþinem doar Înþeleptul singuratic (2006) ºi Viaþa lui Abu Ali Ibn-Sina(Avicenna) (2012). Unele dintre acestea pot fi gãsite în Colecþia BiblioteciiMedievale a Editurii Polirom din Iaºi.

De acest om de ºtiinþã pluridisciplinar ne despãrþim aici, deºi ar mai fi multede admirat în opera lui poeticã ºi filosoficã, obiect de studiu perpetuu pentruiranieni ºi orientaliºti. Pe noi, însã, ne preseazã timpul. Trebuie sã ajungemºi pe aleea marilor poeþi persani.



Orizont SSF

La îînceputul ssecolului ttrecut, majoritateaoamenilor de ºtiinþã erau convinºi cã înUnivers existã ºi alte civilizaþii, probabil mai

avansate decât noi, ºi cã aceste civilizaþii au mariprobleme în a se întâlni, ori de a ajunge pe planetanoastrã, datoritã dificultãþilor ridicate de cãlãtoriilecosmice. În consecinþã, ºi-au spus atunci, negreºitei trebuie sã comunice prin unde radio, care eracel mai nou ºi mai spectaculos mijloc de comunicareal acelor vremuri.

Nikola Tesla propusese, încã în 1896, efectuareaunor experimente de ascultare a Cosmosului (maiexact, a planetei Marte) prin radio. El a ºi avutimpresia cã a recepþionat ceva în 1899, dar nua convins. Pe 21-23 august 1924, când Marte eramai aproape de Pãmânt decât oricând într-un secol,în Statele Unite a fost lansatã „Ziuanaþionalã de tãcere radio”, în care, timpde 36 de ore, toate emiþãtoarele ºi-auîntrerupt programul, câte cinci minute lafiecare orã. Un receptor radio al marineia fost ridicat la 3 kilometri deasuprasolului, cu ajutorul unui dirijabil, încer-când sã capteze semnale nepãmântene.S-a asigurat ºi concursul criptografuluiºef al armatei Statelor Unite, pentrueventualitatea cã ar fi trebuit descifratepotenþialele mesaje marþiene. În aceeaºiperioadã, încercãri asemãnãtoare aefectuat ºi Guglielmo Marconi, la borduliahtului sãu „Elettra”. Se spune cãau fost captate astfel niºte semnaleinexplicabile, care însã nu s-aumai repetat.

Problema ascultãrii radio aCosmosului a fost reluatã într-un faimosarticol publicat în 1959, în revista Nature,de Giuseppe Cocconi ºi Philip Morrison,articol de care am mai amintit într-unepisod anterior. Ei au sugerat cã ascul-tarea ar trebui fãcutã cu ajutorul radio-telescoapelor, adãugând cã cel mai probabilsemnalele de la alte civilizaþii vor veni pe bandade frecvenþã de 1420,405 MHz, caracteristicã emisieiradio a hidrogenului neutru, elementul cel mai comunîn Univers, frecvenþã aflatã, în acelaºi timp, ºi într-ofereastrã cu bruiaj minim.

Primul pprogram dde „„ascultare”, numit „OZMA”,pe aceastã frecvenþã, s-a realizat înperioada aprilie-iulie 1960, de astronomul

Frank Drake de la Universitatea Cornell (Ithaca,New York), cu radiotelescopul cu diametrul de 26de metri, de la observatorul Green Bank (Virginia deVest). Acesta a fost îndreptat spre cele mai apropiatedouã stele asemãnãtoare Soarelui: Epsilon Eridaniºi Tau Ceti. Dar nu s-a recepþionat nimic special.

Tot Drake a convocat apoi, în 1961, la GreenBank, o întâlnire cu zece specialiºti, pentru a discutaproblema comunicaþiilor cu alte civilizaþii. Aºa cum ammai avut prilejul sã amintesc aici, cu aceastã ocazie,el ºi-a prezentat faimoasa ecuaþie, care-i poartã deatunci numele, formulã menitã sã estimeze cam câtecivilizaþii, cu care s-ar putea comunica pe calea

undelor radio, ar exista în galaxia noastrã. Au urmat apoi numeroase alte încercãri simi-

lare, majoritatea americane sau sovietice (NikolaiKardaºev, V.A. Troiþki). S-au recepþionat în decursulanilor câteva semnale promiþãtoare, dar fie cãacestora li s-a gãsit o explicaþie obiºnuitã, fie eleau fost neconcludente ºi nu s-au mai repetat. Depildã, la 15 august 1977, la un observator de lângãColumbus (Ohio) s-a recepþionat, dinspre constelaþiaSãgetãtorului, un semnal de 30 de ori mai puternicdecât zgomotul de fond înconjurãtor, pe o bandãde frecvenþã mai îngustã decât a oricãrui emiþãtorpãmântean. Semnalul s-a activat ºi s-a oprit decâteva ori, dispãrând apoi pentru totdeauna. Semnaleinexplicabile, dar nerepetate, s-au recepþionat ºi înanii 1980-1981, la observatorul din Arecibo (Puerto

Rico), dotat cu o antenã capabilã sãdetecteze un radar militar îndreptatspre noi de la o distanþã de 60 deani-luminã (!).

S-a mai avansat, la un momentdat, ideea cã civilizaþiile dornicesã comunice vor fi instalat niºtefaruri sau balize cosmice care sãemitã permanent, mii de ani, în toatedirecþiile, anunþând prezenþa lor.În 1967 s-au recepþionat, din câtevalocuri ale Galaxiei, semnale radio

pulsândextrem derapid. S-a crezut o clipã cã s-au descoperit astfelde „faruri”, dar la puþin timp dupã aceea s-au gãsitexplicaþiile naturale (rotirea unor stele neutronice),aceste surse fiind numite azi „pulsari”.

Pânã îîn aanii nnouãzeci, investigaþiile s-auconcretizat prin circa ºaizeci de proiectede cãutare radio a inteligenþelor extra-

terestre, în cel puþin ºase þãri. Ele au fost denumitecu termenul generic de „Cãutarea inteligenþelorExtraterestre” sau, în englezeºte: Search forExtraterrestrial Intelligences (SETI). ProiecteleSETI au devenit treptat tot mai organizate ºi chiarinstituþionalizate.

Volumul potenþial de date este covârºitor,pe mãsurã ce au fost luate în considerare ºialte frecvenþe, ca ºi stele aflate tot mai adânc îndepãrtãrile galaxiei. De aceea, semnalele recep-þionate prin radiotelescop au fost prelucrate pecalculator, prin programe din ce în ce mai evoluate,capabile sã sesizeze eventuale emisii cu caracter

repetitiv ºi sã elimine automatpe cele de provenienþãpãmânteanã. Dupã un timp,s-a fãcut apel inclusiv lavoluntari, care au oferit timpide prelucrare pe propriilecalculatoare, folosindu-setehnici de calcul distribuit,prin reþeaua internet sau reþele proprii. În loculradiotelescoapelor de mari dimensiuni, scumpeºi greu de manevrat, în ultimul timp se preferãconstrucþia unor reþele dedicate, din zeci de anteneparabolice (de regulã comerciale, fiecare de circa6 metri diametru) lucrând simultan. Un exemplu esteAllen Telescope Array (ATA), aflat la 470 km nord-estde San Francisco. Metoda poate elimina ºi o bunãparte dintre semnalele parazite.

Începând ddin 11984, coordonarea eforturilorîn acest sens s-a fãcut mai ales prin InstitutulSETI, din oraºul Mountain View, California, o

organizaþie non-profit care a beneficiat de participareaunui mare numãr de oameni de ºtiinþã, între care CarlSagan, Jil Tarter, Seth Shostak etc. Institutul a avutcolaborãri cu NASA ºi a beneficiat de sponsorizãri,inclusiv de stat, pânã în 1993, dupã care s-a sprijinitmai ales pe finanþãri private.

Din pãcate, în ciuda celor peste 55 de ani decãutãri, rezultatele sunt mai mult decât modeste,ca sã nu zicem inexistente. În ultimul timp s-auridicat din ce în ce mai multe voci care cereauºi alternative. Seth Shostak a recunoscut cãradioul nu este singura modalitate de a cãutainteligenþe cosmice, dar rãmâne cea mai ieftinãºi cea mai promiþãtoare în acest moment. Auînceput astfel ºi cãutãri de semnale luminoaseintermitente, eventual laser, în spectrul vizibilsau în infraroºu. Dar, din pãcate, lumina disparepe distanþe mai scurte decât undele radio...

O altã posibilitate, deºi încã inaccesibilãtehnologiilor de care dispunem, ar fi scanareaatmosferei unor exoplanete cãutând în ea

urme de viaþã ºi de inteligenþã. Shostak a notatcã e complicat, existând multe emisii nenaturalede examinat. Un alt indicator – mai spunea Shostak –ar putea fi cãldura degajatã în exces, de pildã, de unnumãr mare de maºinãrii. Din pãcate, la ora actualã,omenirea poate detecta emisiile infraroºii anormaledoar în cantitãþi uriaºe, cum ar fi o stea strãlucitoaredintr-o galaxie.

(Va urma)

Proiectele SSETIDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Contaminat dde aatmosfera vvremii, când sepracticau ºaradele ºi alte jocuri de cuvinteasemãnãtoare, Caragiale îl satirizeazã

pe un jucãtor de cãrþi (clubman), într-un catren rãmascelebru:

La cãrþi, c-un as, eºti asasin,Cu spada-n luptã, spadasin,Dar, fãrã spadã, fãrã as,Tu singur spune: Ce-ai rãmas?

De sub condeiul marelui umorist au þâºnit ºiepigrame cu tentã picantã: Unei tinere:

Când erai micuþã,-n ºcoalã,Mi-era drag sã fiu ºcolar;Azi, când tobã eºti de carte,Zãu, m-aº prinde toboºar!

Unui senator:Cãnit? ªi crezi cã ãsta-i chipulSã-ntinereºti într-adevãr?Ca Venerii sã-i fii discipul,Mai va ceva, pe lângã pãr!

Prin creaþiile sale epigramatice, Caragiale – unumorist complet – scoate în relief virtuþile catrenuluicu poantã. El se dedicã epigramei ca oricãrui produsliterar ce stã sub semnul umorului, al „moftului“, alironiei, al satirei, al sarcasmului. Deºi scrie încruntatlucrurile cele mai hazlii, dupã cum spunea BarbuLãzãreanu, el îºi varsã pojarul ironiei, nu apa detrandafiri a glumei dulcegi. Raportatã la întreagasa operã, putem afirma, în spiritul sãu, cã epigramae o bijuterie cu diamant, purtatã pe degetul mical literaturii.

Desen dde NNicolae ((Cucu) Ureche

Orizont SSF



Paul DDiaconescueste un autor cumanifestãri efemere

în anii ’60 din secolul alXX-lea, pãrând la un momentdat suficient de interesat deSF încât sã intervinã în dezba-terea de idei lansatã în epocãasupra genului, printr-un articol

publicat în Contemporanul, nr. 3 din 1958. Opiniileformulate în Utopie liricã nu sunt ale unui critic profe-sionist, ci simple constatãri de amator, care avea ladispoziþie, pentru comentarii, doar textele mediocrepublicate de Colecþia „Povestiri ºtiinþifico-fantastice”în primii sãi ani de apariþie. Lipseºte, aici, tehnicismulîngust al altor comentatori din epocã (Max Solomon,I.M. ªtefan, Ovidiu Râureanu), însã articolul rãmânela nivelul unor generalitãþi comune. („A rãspundela asemenea întrebãri nu e suficient sã imaginezi,sã profetizezi o ipoteticã sau plauzibilã dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnicii. E nevoie de o previziune adezvoltãrii întregii lumi, sub toate aspectele ei.”)Povestiri ca Marea experienþã de Mircea Naumescuºi Astrida de Mircea Brateº sunt atacate pe seamaideilor lor ºtiinþifice, considerate aberante, în vremece Mircea Brateº, cu Ghidul din lunã, e criticat pentruliteraturizare. Ideea autorului este cã, asemeniutopiilor clasice, utopiile SF nu trebuie sã-ºi piardã„lirismul”, ceea ce e iarãºi exagerat, întrucât niciCetatea soarelui, nici Nebuloasa din Andromedaa lui Efremov (exemplele din articol) nu suntconstrucþii lirice.

Ca pprozator, îîl ccunoaºtem din broºura pecare i-o rezervã Adrian Rogoz în Colecþia„Povestiri ªtiinþifico-fantastice” (nr. 234, din

15 august 1964). Autorul publicã acolo trei povestiripe subiecte de circulaþie în epocã, marcate vizibilde cliºeele anticipaþiei noastre relansate dupãcel de-Al Doilea Rãzboi Mondial: optimismul utopicºi fermitatea ideologicã, chiar dacã nu condusã,aceasta din urmã, pânã la rezultate catastrofale.Sentimentalul prezintã un robot capabil de manifestãriafective, care oferã o garoafã persoanelor de cares-a „îndrãgostit”. Tema era tratatã, cam tot pe atunci,ºi de Gheorghe Sãsãrman, în schiþa Rãsãritul lunii,dar Paul Diaconescu preferã sã deconspire în mani-festãrile de gingãºie ale creaturii mecanice o glumãa „marelui Dunãreanu”, savant genial ºi astronautimplicat în primul zbor intergalactic. Poetul Think-R407 abordeazã o idee SF pe care ulterior o va trataîn glumã Victor Kernbach (în Trubadurul 0114 XK1,3). Data aceasta, Diaconescu e cel ce-ºi pierdeumorul, lãsându-ºi personajul sã transforme o ma-ºinã gânditoare, campatã la Muzeul spiritului uman,dintr-un instrument de supraveghere electronicãprin citirea gândurilor, agreat de capitaliºtii de odi-nioarã, într-un proslãvitor în versuri al umanismului

cosmic victorios. Anticipaþia aceasta preferã, aºadar,sã producã versificãri plicticoase, dar „pe linie”,distanþându-se cu dezgust tocmai de situaþiile carei-ar fi dat dramatism ºi culoare ºi pe care Think-R407 era capabil sã le genereze în societateaprecomunistã:

„Mulþi oameni nu semai priveau în ochi, cicercetau pe furiº aparatulminuscul ascuns înbuzunar, sãrutãrile iubiteierau verificate în acelaºifel, pãrinþii nu mai aveauîncredere în privirilelimpezi ale copiilor.

Erau oameni careconsiderau cã numai astfelpot fi siguri pe semenii lor,fãrã sã-ºi dea seama cã,de fapt, nu erau siguritocmai pe ei înºiºi, deve-nind sclavii însinguraþiai acelui aparat primitiv.”

Moralizarea senti-mental-ideologicã vafuncþiona însã ºi „peinvers”, în Cum amînvins moartea, undemai greºesc ºi oameniiviitorului luminos. Astfel,naratorul îºi închipuie cãimortalitatea meritã sãfie cuceritã prin realizãriletehnice strãlucite (precumideea unor oameni-razã,care sã circule la infinit prin Univers cu bagajul lorintelectual ºi spiritual condensat în fotoni), când, defapt, supravieþuirea ar fi deja atinsã, cum spune unpersonaj, prin faptul cã „aparþinem Viitorului prin ceeace dãruim Prezentului”. Motivele SF sunt puse astfelîn serviciul unei literaturi în care morala bunului-simþºi sofistica poetizatã merg mânã în mânã.

Fantastiic MMagazziin s-a editat în condiþiiartizanale în 1981, de Cenaclul de Anticipaþiedin Iaºi, devenit ulterior „Quasar”, ºi este de

facto primul almanah SF românesc (apare înainteamai cunoscutului Almanah Anticipaþia). Acestei prio-ritãþi remarcabile i se adaugã originalitatea de a fifost multã vreme singurul almanah neoficial de lanoi. Altele vor fi concepute ºi publicate de revisteculturale cu o certã notorietate (România literarã,Contemporanul, Convorbiri literare, Steaua º.a.), derevistele de popularizare ºtiinþificã (ªtiinþã ºi tehnicã,Magazin), de asociaþii ale scriitorilor, sau – cum esituaþia volumelor Condinf – de instituþii judeþenecu profil politehnic, controlate de stat. În plus, trebuiemenþionat faptul cã în toate aceste almanahuri

oficiale, cu excepþia Almanahului Anticipaþia, SF-ulocupã doar o secvenþã printre alte compartimente deinteres specific sau de profil estival. Dedicat integralanticipaþiei, Fantastic Magazin a apãrut, însã, exclusivca o creaþie a fandomului, lucrare iniþiatã, montatãºi multiplicatã prin mijloace relativ rudimentare.Cu textele bãtute la maºinã, cu titlurile ºi ilustraþiainserate în paginã manual, multiplicat la xerox în tirajrestrâns, caietul nu este, totuºi, un fanzin, din celpuþin trei motive. Primul þine de dimensiuni: are numai puþin de 180 de pagini format A4, faþã de celecâteva file ale unei reviste cenacliere obiºnuite. În aldoilea rând, deºi iniþiativa a pornit ºi s-a concretizatefectiv în redacþia cenaclului ieºean, ea a recoltatºi colaborãri din alte cenacluri existente în epocã,aºa cum avea sã procedeze, în fond, ºi AlmanahulAnticipaþia nu peste mult timp. În fine, structurareavolumului – pe secþiuni de SF, fantastic ºi literaturãîn manierã avangardistã, cu compartimente rezervatearticolelor ºtiinþifice, aventurii critice a genului ºi ma-terialelor distractive, de coloraturã – urmeazã, deasemenea, compoziþia mai bogatã a unui almanah.

Conducerea redacþiei se distribuie între DoruPruteanu (redactor-ºef), George Ceauºu (redactor-ºefadjunct), Dan Meriºca (secretar de redacþie), aceºtiasprijinindu-se pe o echipã din care mai fac parteSorin Antohi, Radu Gavrilescu, Lucian Meriºca,Sorin Simion, Cãtãlin Bordeianu ºi Cristian Ostafi.

Printre ccolaboratorii autohtoni din FantasticMagazin figureazã Lucian Meriºca,George Ceauºu, Leonard Oprea, Alexandru

Ungureanu (cu prozã), Doru Pruteanu ºi DanPetrescu (cu eseu critic), George Aaron, RaduGavrilescu, Grigore Bejenaru ºi Marina Nicolaev(cu materiale de graficã). Existã ºi traduceri dinFredric Brown, Isaac Asimov, Jean-Pierre Andrevon,Damon Knight, Jacques Bergier ºi Iuli Kagarliþki(ultimului publicându-i-se prefaþa volumului Ce esteliteratura ºtiinþifico-fantasticã?). Almanahul datoreazãmult energiei ºi inteligenþei practice a lui Dan Meriºca,autor ºi al complicatei tehnoredactãri pe care opresupunea executarea volumului cu mijloace tehniceprecare. În concepþia redacþionalã, iniþiativa din 1981urma sã fie continuatã, întrucât tipãritura în cauzãare înscris pe copertã numãrul 1. În plus, o notãanunþa intentia redacþiei de a dedica numãrul 2temei timpului ºi paradoxurilor caracteristice chirur-giei temporale. Dacã numãrul acesta n-a mai apãrut,o explicaþie plauzibilã ar fi faptul cã în vara anului1982 apãrea deja, editat de revista ªtiinþã ºi tehnicã,aºadar în formã tipãritã ºi beneficiind de o logisticãmult mai puternicã, Almanahul Anticipaþia. Cu ºaptenumere pânã la Revoluþie ºi tot pe atâtea din 1990încoace, acesta avea sã strângã în jurul sãu, aniîn ºir, forþele creatoare ale fandomului, constituindinclusiv pentru foarte activii membri ai Cenaclului„Quasar” un irezistibil centru de gravitaþie.

Rememorãri ddisparateMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Elisabeta FFaiciuc, Strâmtura MMaramureºuluii. CCartede iidentiitate, Editura CCarolina, CCluj-NNapoca, 22015

Este vorba despre o carte masivã, de peste 500 de paginide format A4, prezentând cu minuþioase ºi documentatedetalii, inclusiv numeroase fotografii, cele trei sate alecomunei Strâmtura din Maramureº, Strâmtura, Slãtioara ºiGlodul. Am primit de curând cartea de la un maramureºeande toatã isprava, stabilit în Piteºti, mare prieten al culturiiargeºene ºi al revistei noastre, inginerul Gheorghe Griguþa,unul dintre sponsorii cãrþii, prin firma sa Coniz Romarg SRL,Piteºti, www.conizromarg.ro. Reluãm mai jos câteva rânduridin finalul prefeþei, „Cuvinte cãtre cititori”, semnatãde geograful clujean Nicolae Hodor:

Aºadar, aveþi în faþa domniilor voastre o carte de istorie,de lingvisticã, de etnografie ºi folclor, de onomasticã, degeografie, un model de cercetare monograficã de arhivãºi de teren. O împletire a cunoaºterii ºi pasiunii, pentru cã,dacã n-ar fi fost pasiunea autoarei, n-ar exista nici aceastãlucrare, întrucât interesele ºtiinþifice ºi culturale ale românilorocupã azi un loc din ce în ce mai redus, comparativ cu celeeconomice ºi financiare imediate. Însã, acolo unde nu existã

interes ºi respect pentru trecut ºi pentru realizãrile strãmoºilor,nu se poate crea un suport pe care sã se clãdeascã viitorul.Totul se poate disipa într-o mare masã de populaþii, în caresã se piardã mult din personalitate ºi sã se urmeze o calenecunoscutã ºi fãrã orizont.

Pe de altã parte, prezenta lucrare are o mare importanþãpentru cele trei localitãþi, pentru Valea Izei ºi pentru întreagaregiune, întrucât din studiile monografice ale satelor ºioraºelor se pot realiza opere de sintezã care sã cuprindãîntregul Maramureº.

În final, ne permitem sã venim cu un sfat pentru locuitoriicomunei ºi pentru toþi maramureºenii de la sate, recoman-dându-le sã nu simtã deloc un sentiment de inferioritatereieºit din condiþia lor de þãrani. Dimpotrivã, sã fie convinºicã aceasta reprezintã astãzi un mare avantaj, sã pãstrezecu sfinþenie cultura popularã ºi tradiþia strãmoºilor. Sãse bucure dacã vor avea permanent în casa lor credinþa,omenia, optimismul ºi veselia! Se pare cã încã le mai au.Aºa sunt locuitorii satelor Strâmtura, Slãtioara ºi Glod!

Iatã de ce vã îndemnãm cu tãrie, stimaþi cititori ai cãrþii,sã parcurgeþi cu atenþie paginile acestei valoroase lucrãri,pentru cã în cuprinsul lor veþi descoperi adevãrate comoriale lumii tradiþionale maramureºene. ªi apoi, sã mergeþisã le vedeþi la faþa locului ºi sã le simþiþi sensibilitatea,profunzimea ºi excelenþa!

Semn(al) dde ccarte

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� Johan GGALTUNG –– ppolitolog, NNorvegia��Mihai NNADIN –– pprof. uuniv., SSUA�� Dumitru PPÃSAT –– sscriitor, CChiºinãu�� Sorin LLory BBULIGA –– iistoric dde aartã, TTârgu-JJiu��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Radu PPINTEA –– sscriitor, BBucureºti�� Victor TTOMA –– iinginer,

Membru dde OOnoare aal AAcademiei RRomâne�� Acad. FFlorin GGheorghe FFILIP –– BBucureºti�� Acad. PPetru SSOLTAN –– CChiºinãu,

Membru dde OOnoare aal AAcademiei RRomâne�� Vasile AANDRU –– sscriitor, BBucureºti�� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti

�� Raia RROGAC –– sscriitor, CChiºinãu��Mihai SSPORIª –– ppublicist, RRâmnicu-VVâlcea�� Fernando SSancho CCAPARRINI –– pprof. uuniv., SSpania�� Octavian CCURPAª –– sscriitor, SSUA�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti��Maria VVAIDA –– pprofesor, CCluj-NNapoca�� Victoria MMILESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti �� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti�� Dan DD. FFARCAª –– sscriitor, BBucureºti ��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul VVII �� Nr. 99 ((70) ��Septembrie 220163322 32 ppag. - 55 llei

Nicolae MM. NNica„„UUn ppatriarh aal ssculpturii ppopulare” ll-aa nnumit iistoricul ppiteºtean GGrigore

Constantinescu, „„sfinxul dde lla CChilia” ii-aa zzis LLaurenþiu GGuþicã, ddirec-torul MMuzeului JJudeþean OOlt. AA ttrãit 997 dde aani –– ss-aa nnãscut lla 77

februarie 11917, îîn ccomuna CChilia, jjudeþul OOlt ((acum ssat aal ccomunei FFãgeþelu) ººia mmurit lla 88 iiulie 22014. AA llucrat cca ttâmplar lla MMuzeul SSatului ddin BBucureºti ((1936-

1938), îîn 11939 aa ffost cchemat îîn aarmatã, iiarîn 11940 aa pplecat ppe ffrontul dde eest, lluptând îînRegimentul 553 dde aartilerie. AA ffost ddecorat ccuMedalia „„Bãrbãþie ººi ccredinþã”. ÎÎn nnoiembrie1943 eeste lluat pprizonier ººi ppetrece ccinciani ggrei îîn llagãrele ssovietice. ÎÎn 11948 eesteeliberat ººi rrevine îîn þþarã. ÎÎntre 11959 ººi 11962urmeazã ccursurile ªªcolii PPopulare dde AArtãdin PPiteºti, sspecializarea ssculpturã, ppe ccarea aabsolvit-oo îîn 11963.

Locuieºte oo vvreme lla PPiteºti, iiar îîn1970 sse mmutã lla ªªtefãneºti, îîn ssatul IIzvorani.Colaboreazã ccu MMuzeul GGoleºti, ddin aapro-

piere, rrefuzând îînsã ssã sseangajeze ddefinitiv, ccu uurmãtoareajustificare ((cãtre VVasile NNovac,directorul dde aatunci aal mmuzeului):„Niciodatã nnu-ii vvoi pputea eegala ppeBrãtieni, ppe GGoleºti, ppe IIzvoranisau ppe RRebreanu. AAºa ccã, ddle ddirector, ddaþi-mmi vvoie ssã pplec îîn ssatul mmeu nnatal,Chilia, ssã îîncerc ssã-ll ppun ººi ppe eel uundeva ppe hharta cculturii.”

ªi ll-aa ppus. LLa 11 iiunie 11979 ddeschide pprima eexpoziþie ººi ccu aaceasta MMuzeulSãtesc ddin CChilia, îîn ccare, ppe llângã llucrãrile ssale, aadunã oobiecte dde ppatrimoniuistoric ººi eetnografic llocal. „„Lucrãrile mmele, îîncepând dde aastãzi nnu vvor mmai pplecadin ssatul mmeu”, aa ffost ddecizia llui. ÎÎntre 11994 ººi 22003 aa ffost ccustode aal ffilialeiChilia-FFãgeþelu aa MMuzeului JJudeþean OOlt.

Deasupra uuºii dde iintrare îîn mmuzeu aa pplasat iinscripþia „„Moºtenirea nnu sse vvinde!”A ssculptat mmult, îîn llemn ººi oos, llucrãri dde iinterior ººi aambientale; aare, dde aase-

menea, nnumeroase ttablouri-iintarsii,din oos, ccorn dde aanimal, mmetal. LLamuzeul ddin CChilia ssunt ppãstrate ppeste300 dde llucrãri aale ssale. LLucrãrileambientale, dde mmari ddimensiuni,sunt pplasate îîn ccurtea mmuzeului, llaintrãrile îîn CChilia, pprin ssat ((aºa ccume iimpresionanta llucrare ChemareaBasarabiieii, prezentatã ddeasupra).De aaltfel, mmai ttoate ssculpturile ssaleau nnume eexpresive, ppoetice cchiar:Ascultând iiubiirea, EEnergiie ccaptiivã,Eroii aaii ppãciiii, LLegãmântul GGoleºtiilor(se ggãseºte îîn aapropierea MMuzeuluiGoleºti, îînainte dde iintrare), Ultiimatorcãtoare, UUltiimul cciizzmar, OOmeniie,Ospiitaliitate, VVatra, LLecþiia vviieþiiii, OOchii

ºii uuniivers, VViiaþa, FFântânapanduriilor, TTunelul ttiimpuluii.A rrealizat ººi oo sserie ddeportrete: Cap dde ffatã,Burebiista, MMiihaii EEmiinescu,Horea, NNiicolae IIorga etc.

A pparticipat lla nnume-roase eexpoziþii: AArad,Bucureºti, BBotoºani, CCurteade AArgeº, CCâmpulung, IIaºi,Mioveni, PPiteºti, SSlatina,Sibiu, GGoleºti ºº.a. AA ppubli-cat ttrei ccãrþi îîn ttimpul vvieþii,Ciiopliitorul dde ggândurii(2006), Croniicã îîn ttãcere (2008) ººi Ciiochiia ffermecatã (2012), iiar îîn 22015,Naºterea MMuzzeuluii dde lla CChiiliia-FFãgeþelu, sub îîngrijirea ffiicei ssale, NNuºa CCantemir,devotatã ººi aactivã îîn ppromovarea mmoºtenirii aartistice aa „„dacului lliber, NNenea NNicã”.O ppersonalitate pputernicã, uun ooltean bbãþos ((deloc poliitiically ccorrect, a ppreziscontinuu rreabilitarea mmareºalului AAntonescu) ººi aaltruist ((a ssusþinut ffinanciar mmaimulþi ttineri ddin ssat pplecaþi lla ººcoalã), mmuncind zzi-lluminã ººi cchiar mmai mmult, ccu oobibliotecã iimpresionantã ((donatã ººi eea mmuzeului), cconºtient dde vvaloarea ssa ººia ccreaþiei ssale. „„Veniþi, vveniþi, vvã ccheamã nnemurirea!” eera uuna ddintre zzisele ssale,iar ddespre mmuzeu sspunea, pprintre aaltele: „„Muzeul eeste sscutul ccare aapãrã iistorianeamului”, „„Muzeul nne aaratã ccine ssuntem, dde uunde vvenim ººi uunde nne dducem”,„Muzeul ttrebuie rrespectat cca uun ttemplu; îîn eel nnu sse vvorbeºte”, „„Muzeul nnu ttrebuiesã llipseascã ddin nniciolocalitate, ooricât dde mmicã aarfi eea, ttot aare aamintirile eei”.

CCiine aa aavut ssauva aavea ººansasã îîl ccunoascã

pe ddecanul dde vvârstã aalmeºteriilor ppopularii ddiinjudeþul OOlt vva ssiimþii eemoþiiarevelaþiieii ddescoperiiriiii îîncontemporaneiitate aa uunuiifiiu aal mmeºteruluii MManole,a uunuii ddestiin ddãltuiit îîntreDoiina ººii MMiioriiþa nneamuluiiromânesc. ((...))

El cciiopleºte îîn llemnmetafore, ddoriind ssã nnereamiinteascã ttaiina uunuiiadiintre ccele mmaii ssemniifiicatiive mmiiturii aaleneamuluii rromânesc, ccel aal ttiinereþiiii ffãrãbãtrâneþe ººii aal vviieþiiii ffãrã dde mmoarte.(Laurenþiu GGuþicã)

Numãr iilustrat ccu llucrãri dde NNicolae MM. NNica.

c Curtea de la Argeº · Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardul lui LLampedusa... În pprima zzi d...

Documents

Transcript of c Curtea de la Argeº · Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardul lui LLampedusa... În pprima zzi d...