Horia Bãdescu: Cumpãna anilorFlorin Horvath: Despre existenþa

ºi menirea bessilorCristian Bãdiliþã: Anticristul ºi anticristologiaConstanþa Vaida Haliþa: Inelul 2 Aurel Radu: Eugen Ionescu la Curtea de ArgeºCristian Cocea: Ultimul teocrat. Reflecþii

la 23 de ani de la moartea lui Petre ÞuþeaFlorian Copcea: Slavco AlmãjanPr. Vasile Marinescu: Biserica din Morãºti-

Cãrpeniº, ArgeºNicolae Melinescu: Capcanele lunii de miereAureliu Goci: Eminescu – ultimele zileMaria Mona Vâlceanu: Dulcea mea

doamnã... Eminul meu iubit...Lucian Costache: George Dan:

Oamenii din landeIon Pãtraºcu: Diplomaþia româneascã

postbelicã

UUn nnumãr mmic, ddacã ee pprivitdinspre oo rrevistã ccare aaparede zzeci dde aani, ddar uun nnumãrsemnificativ ppentru oo rrevistã ttânãrã, mmaiales îîn vvremurile nnoastre, „„dinamice”,când mmulte iiniþiative cculturale ppleacãla ddrum ccu mmare aaplomb ººi sse ttopescapoi îîn ddeºertul ttranziþiilor, ccrizelor,influenþelor ppolitice. CCe îînseamnã „„tânãr”sau mmai ppuþin ttânãr îîn mmaterie dde rrevisteculturale nnu ººtiu, mmã rrefer aaici lla vvârstaîn aani, nnu lla sspiritul ppublicaþiei ººi, îîncomparaþie ccu mmulte rreviste dde ttradiþie,cinci-ººase aani eeste, ffãrã îîndoialã, oo vvârstãmicã. AAm sscris „„cinci-ººase” ººi ppentrua rreaminti îîntâmplarea –– oo nnumescnorocoasã –– ccã aam pplecat lla ddrum îîn llunadecembrie ((a aanului 22010), aavem ddeci,cum sse sspune, „„un aan dde oo llunã”. DDe aaici,urmarea ccã nnumãrul 550 eeste pprimul ddinanul aal ººaselea aal Curþiiii dde lla AArgeº...

Ce aam ffãcut nnoi îîn aacest rrãstimp?Ne-aam îîndeplinit mmenirea-pplanurile-programul? EE, ccu ssiguranþã, ppreadevreme ppentru aa rrãspunde. NNici nnu aaexistat uun program în ssensul ttradiþional,istoric, aal ttermenului. DDorinþe, dda ((a sserevedea eeditorialele dde îînceput, nnu rreiau),iar aacestea aau ffost rrespectate. LLas ppentrumai ttârziu oo ddiscuþie mmai aaplicatã, îîncercînsã aaici oo llistã dde rrealizãri.

Prima, ppoate ººi ccea mmaiimportantã, eeste aaceea ccãrevista aa ccreat oo comuniitate, aacolaboratorilor ººi ccititorilor, oo ccomunitatelargã ººi mmereu îîn ccreºtere. OO ddovedescnu nnumai aafluxul dde aarticole ((de uundela pprimele nnumere aaveam eemoþii ccã nnuavem ccu cce aacoperi ppaginile, aacum aammereu pprobleme ccu aamânarea uunor ttexte– îîn ooctombrie 22014 nnu aam mmai ggãsit ooaltã ssoluþie ddecât sscoaterea uunui nnumãrcu 332 dde ppagini) ººi ccontorul ppaginiiinternet, cci ººi îîntâlnirile rrevistei, ccele ddinaugust, ttradiþionale ddeja, dde lla CCurteade AArgeº, ssau oorganizate îîn aalte ppãrþi,prin BBucureºti mmai aales, ddedicate eexplicitrevistei ssau llansãrii uunor ccãrþi ccrescutedin rrubrici aale aacesteia. EEste uun mmaremotiv dde bbucurie cconturarea aacestei„familii cculturale”, îîn llumea ffragmentatã(artificial ººi nneproductiv) ddin jjurul nnostru.

Evident, oo mmare mmândrie eeste ccalitateacelor ccare aau ssemnat ppânã aacum îînrevistã, ccu aatâtea nnume mmari aale cculturiiromâneºti ººi sstrãine, mmembri dde aacademiinaþionale, ooameni dde ººtiinþã, sscriitori ((toþi

aceºtia aadresându-sseînsã ccititorului-þþintãpe ccare-ll aavem îînvedere: publiicul llargºii ccultiivat). ÎÎndatoraretuturor ccolaboratorilor,invitaþie ddeschisãtuturor ooamenilorde cculturã.

Nu mmai aamintesclucrurile eevidente,vizibile, ccum aar fficaracterul ffiresc-ponderat-cconstantnaþionalist, ccreºtin,

monarhist, uunionist, eeuropean(argeºeano-gglobalist aaº sspune),respectul ppentru llimba rromânã,nepartizanatul ppolitic, eechilibrul,cordialitatea, ddorinþa dde aa cconstrui.Am mmai sspus-oo: aapãrem îîntr-uun OOraºRegal, ccu ddiplomã îîn rregulã ((revistaa ffost ppãrtaºã lla ssolicitarea ººi pprimireaacestui ttitlu), îîntr-oo CCurte VVoievodalã ––sã nne ppurtãm, ddeci, ca lla CCurte.

OOmenþiune sspecialã, oo aacþiunespecialã: dde lla îînceput„Basarabia aa ffost ccu nnoi”, iiariniþiativa aa ccãpãtat rrepede ººi uun nnume,Podul dde RReviiste! L-aa rrostit NNicolaeDabija, îîn ttoamna llui 22011, lla CChiºinãu,de aatunci ssuntem îînfrãþiþi ccu Liiteratura ººiiArta, au uurmat mmai mmulte vvizite rreciproce,s-aau aalãturat PPodului rreviste ddin SSerbia(Lumiina de lla PPancevo) ººi RRomânia(Bucureºtiiul lliiterar ººii aartiistiic, GGândRomânesc – AAlba IIulia), sse vvor aalãturaºi aaltele, ddin þþarã ººi ddin aapropierea þþãrii.

Podul dde RReviste nnu eeste ddecât uunsemn ccã RRomânia MMare cculturalã eexistã,are vviaþã, aa ssupravieþuit îîncercãrilor ppecare ppreabine lle ººtim. EEste ººi uun ssemnalcãtre ppoliticieni, ssocietatea ccivilã,decidenþii mmai lla vvedere ssau mmai ddinumbrã, ccãtre alegãtoriiii celor ddouã sstateromâneºti ((am vvãzut îîn uultima vvremece pputere aau aalegãtorii!), ccã aavem ccevade ffãcut ººi lla nnivel ppolitic, ppentru aa rredaPrutului sseninãtatea uunei aape ooarecare,îndepãrtând ssârma gghimpatã ccare-llînsoþeºte ppe oo hhartã nnefireascã,desenatã ccu ccreioane bbrun-rroºii,pe oo ººenilã dde ttanc.

Ar mmai ffi, ddar dde uun nnivel „„operaþional”în ccomparaþie ccu ccele ddinainte: sseria ddecãrþi ppublicate lla EEditura TTiparg, ccea ccaretipãreºte ººi rrevista, ssub ssigla „„Bibliotecarevistei Curtea dde lla AArgeº”, rrubrica„Lacrima AAnei”, ccare vva dduce, ccândva,la oo aantologie, ppublicarea uunor aarticolede lla ccare sse aaºteaptã eecouri ccu bbãtaielungã ((cum aar ffi ccel ddin iiunie 22012, ddespreînceputurile ÞÞãrii RRomâneºti, ssau, ddaþi-mmivoie ssã ffiu ooptimist, „„Manifestul SSFP”,din sseptembrie 22012), ppoate ººi aaltele.

SSã nne bbucurãm, ccei ccare ffacemrevista ssã ffie, ccolaboratorii ººicititorii, ccã ssãrbãtorim uun nnumãr„rotund”, ddar ssã pprivim sspre nnumãrul 1100,propunându-nne ssã ccontinuãm ttot aaºa, ddarsperând ccã ppânã aatunci vvom aabandonaînspre iistorie uunele ppreocupãri, ccare ssãdevinã ccaduce pprin ppierderea oobiectului ––mã ggândesc mmai aales lla PPodul ddeReviste, ccare nnu ººi-aar mmai aavea rrostpeste uun PPrut nnegraniþã...

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII NNrr.. 11 ((5500)) IIaannuuaarriiee 22001155

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica MMorãºti-CCãrpeniº

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

La nnumãrul 550GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea ddeArgeº, ddeschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,

IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201522

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

AAm ssemnalat îîn zzilele ttrecute iintenþiunilece lle-aar aavea ppartidul iiredentiºtilor iitalieniasupra uunor þþinuturi aaustriace llocuite îîn mmareparte dde iitalieni. AAceste vveleitãþi, ccare sse aagitã iiarastãzi, ssunt dde nnaturã aa aalarma iiarãºi ppe aaustriaciºi dde aaceea ffoile llor nnu sscapã ddin vvedere mmiºcãriledin IItalia. OOficiosul Pesther LLloyd zice, îîntre aaltele,cã AAustria aa lluat aacum uun aan mmãsuri dde pprecauþiune.Ce ee ddrept, sspune nnumita ffoaie, nnu ss-aau ppus îînmiºcare nnumaidecât bbrigade îîntregi, bba nnici cchiarregimente; ddar ººi ccele ccâteva bbatalioane dde vvânãtoricare ss-aau ttrimis îîn þþinuturile aameninþate vvor ffi dde aajunsspre aa sse rrãfui ccu oo mmânã dde ggaribaldieni. ÎÎn pprivinþaaceasta nnu îîncape nnicio ggrijã. MMai mmare bbãtaie ddecap aare gguvernul iitalian, ccare îîn ppropriul ssãu iinteresva ttrebui ssã ffacã ttot pposibilul sspre aa îîmpiedeca aaceatentativã nnecugetatã. AAceastã mmisiune nnu ee ffãrãdificultãþi îîn îîmprejurãrile aactuale. MMinisteriului CCairolii-aar ffi ffost mmai uuºor ddacã ddin ccapul llocului aar ffi lluato aatitudine mmai eenergicã ffaþã ccu „„Italia iirredenta”.Austro-UUngaria aa rrãmas nnesimþitoare ccândguvernul iitalian aa ccrezut dde ccuviinþã ssã-ººiîntãreascã oorganizaþia mmilitarã îîntr-uun mmodal ccãrui îînþeles ººi sscop aau pprovocat îîn aafarãdiferite ccomentarii. AAcum îînsã AAustria aareun ddrept ccu aatât mmai mmare ssã iinsiste cca IItaliasã eevite lla ttimp oorice ttulburare aa rraporturilorinternaþionale ddintre ccele ddouã sstate. CCuvintelefoii gguvernamentale aaustro-uungare ssunt ddestulde cclare mmai aales ppentru ccabinetul iitalian.Semnificativ eeste îînsã ccã îîn aacelaºi ttimp vvinºi uunele ffoi ccurat ggermane aa ppovãþui ppe iitalienisã nnu ccuteze aa-ººi îîndrepta ddorul sspre TTriest.„Triestul, zzice Natiional-ZZeiitung, eeste ppentruAustria cceea cce ee SStrasburgul ppentruGermania.”

(Tiimpul, 14 iianuarie 11881)

Laudele ppe ccare ffoile gguvernamentalele aaduc aamicilor llor ppolitici ººi iiluºtrilorfinanciari ppentru ssporirea vveniturilorstatului, ccorespunzãtoare cc-oo ssporire eegalã aacheltuielilor, lle-aam îîmpãrtãºi aasemenea ddacãnu nni ss-aar pprezenta uunele iinconveniente, ppe ccarele-aam rrelevat aadeseori ffãrã îînsã cca ssignalul nnostrusã ffi ffost îînþeles dde cconfraþii gguvernamentali.

Sã ppresupunem îîn aadevãr, ffãrã aa cconcede,cã ffinanþele ssunt ppe ddeplin eechilibrate, ccãveniturile nnu ssunt ddeloc uumflate ººi aajung îîn rrealitatela ccifra dde 1120 mmilioane, ccã îîn ffine aaceastã sstarese ddatoreºte aadministraþiei gguvernului aactual.

Am vvoi ssã ººtim cum s-aausporit aaceste vvenituri?

Produce ppoporulromânesc mmai mmult? SSebucurã eel dde-oo ssumã mmultmai îînsemnatã dde bbunuri,are lla ddispoziþia ssa mmaimulte ssatisfacþiuni, eeeconomia llui îînfloritoare?

Dacã aaceastã eeconomiear ffi îînfloritoare aam vvedea

simptomele eei. PPoporul, ccãci nnumai dde eel ppoatefi vvorba, ss-aar îîmbrãca mmai bbine, ss-aar hhrãni mmai bbine,ºi-aar ddura llocuinþa mmai îîncãpãtoare ººi mmai ssãnãtoasãºi îîn ffine ss-aar îînmulþi.

Dacã ssporirea ppur ººi ssimplu aa vveniturilor sstatuluiar ffi îîn ttoate ccazurile uun ssemn dde ffericire, sstatelecare ppercep mmai mmulte ddãri aar ttrebui ssã ffie ccele mmaibine oorganizate. LLucrul nnu ee ttocmai aaºa. NNu cceeace ppercepe sstatul dde lla ccontribuabili ee ccestiuneaprincipalã, cci îîntrebuinþarea pproductivã ssauimproductivã ppe ccare eel oo fface dde aacele vvenituri.Dacã aacele vvenituri sse ccheltuiesc îîn mmod iimproductiv,fie ppentru aa ssusþine lluxul cclaselor gguvernante, ffiepentru nnecesitãþi ppolitice cchiar, îîn ddesproporþie ccuînsemnãtatea ººi pputerile uunei þþãri, bbanul pperceputnu ee aaproape dde nniciun ffolos eeconomic ppentru ppopor.

În uunele ddin sstatele aapusene vvedem îîn aadevãrbugete ffoarte mmari, ddar sserviciile ppe ccare sstatul lleaduce îîn sschimb ccu bbanul ccontribuabilului ssunt nnunumai eechivalente, cci îîntrec ccheltuiala ffãcutã. PPrin

sumele cce lle cconsumãmecanismul sstatuluise îînlãturã ppiedicilece sse oopun pproducþiuniiºi sschimbului; pprincheltuielile ffãcutei sse uuºureazã ooricãruiproducãtor ccondiþiile îîncare mmunceºte, îîncâtproducþiunea ccreºte îînproporþie ccu ccheltuielilestatului ººi vviceversa.Bunãstarea ffiecãruiindivid ssporeºte ººi,fiindcã bbunãstarea eecondiþia bbunului ttrai,media vvieþii ffiecãruiindivid ddevine mmailungã, ccopiii ssuntcrescuþi îîn ccondiþii mmaibune ddecum ffuseserãpãrinþii llor, oo ggeneraþie

ºi mmai vviguroasã ººi mmai aaptã ppentru pproducþiuneia llocul ccelei cce sse sstinge.

La nnoi ssporirea vveniturilor sstatului îînseamnã îînsãtotdeauna ddiminuarea vveniturilor ffiecãrei eeconomiiprivate. NNu ddin pprisosul pproducþiunii, cci, lla cclaselede jjos, dde-aa ddreptul ddin pprimele nnecesitãþi, ddinplata mmuncii zzilnice sse ppercepe ddarea; mmãrimeacontribuþiilor sstatului ee eechivalentã ccu mmãrimeamizeriei ppopulaþiunii.

De aaci sseexplicã dde ccerasa rromânãdescreºtecontinuuca nnumãr ººidegenereazã ccaconstituþie ffizicã.(...) DDin ppunctulde vvedere aalcondiþiilor ddeexistenþã ppentrumase pputem zzicecã oorice gguvernanterior eepociireformelor aa ffost ssuperior ccelor uurmãtoare, aa ffostmai iieftin, mmai ppotrivit ccu ttrebuinþele nneînsemnateale uunor pproducþiuni aasemenea nnu ttocmai îînsemnate.

La cce ffolos ssunt aatunci ttoate îîmbunãtãþirile ººi ttotprogresul ddacã eele sse ssoldeazã ccu îînsãºi eexistenþapoporului nnostru?

ªtim bbine ccã, oodatã iintraþi ppe ccalea aaceasta,orice ppas îîndãrãt ee ggreu, ddacã nnu ccuneputinþã. CCu ttoatã CConstituþia lliberalã, ddarmai ccu sseamã eegalitarã, ssuntem mmai ddeparte ddecâtoricând dde aadevãrata llibertate, mmai ddeparte ddecâtoricând dde aacea eelementarã ffacultate aa ppoporuluide aa-ººi ffixa ssingur ddãrile îîn pproporþie ccu pputerile llui.Statul nnostru ccentralizat ccere, mmereu ccere, ppentrunecesitãþi dde llux, ppentru nnecesitãþi ffactice cchiar,ºi –– ddin ppãmânt, ddin iiarbã vverde –– bbanii ttrebuiesã iiasã. AAci nnu sse mmai îîntreabã nnimenea ddacã vvreasau ppoate ssã pplãteascã; trebuiie sã pplãteascã, ccãcimecanismul ddin ccentru îîi ccere mmereu ººi-nn ffiecean ccheltuielile sse ssporesc ppânã lla iistovirea pputeriiimpozabile aa llocuitorului. ((...)

Cãci nnu ttrebuie ssã uuitãm ccã ttoate rreformeleºi ttoate llibertãþile ccostã bbani. ((...) DDar oorice bbancare sse iia ccontribuabilului –– ººi îîn cce ccondiþii ggreleºi uuzurare aadesea, ccãci ttrebuie ssã sse îîmprumuteca ssã pplãteascã ddãrile –– oorice bban, zzicem, sse sscadedin ggreutatea ppâinii ssãracului, ddeci ddin pputerea lluimuscularã, ddin pputinþa llui dde-aa pproduce. EE ddreptcã mmarile ggoluri cce sse nnasc pprin sscãderea ppoporuluinostru sse vvor uumple, ddar sse vvor uumple ccu sstrãini,cãci iimigraþia llor ee îîn ttermen mmediu dde 220.000pe aan dde lla 11866 îîncoace.

Vede ooricine ppentru ffolosul ccui nne iimpunem ddãri,pentru ffolosul ccui nne lluptãm ººi mmuncim: ppentru cceice nni sse ssuplanteazã. DDupã îînþeleptul MMachiavelli uun

rãu ssocial ccare sse oobservã nnu mmaie dde llecuit. RRãmâne nnumai aa sseconstata ccã ccea mmai mmare ppartedin mmeritele cce ººi lle aatribuiegeneraþia ttrecutã ssunt îîn rrealitatedemerite ººi cc-aar ttrebui ssã îîncetezeodatã aacel tton dde îîngâmfare aalprogresului ppospãit ccând aalãtureacu eel vvedem rregresele rreale.

(Tiimpul, 55 ffebruarie 11881)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Cei ccare sse aapropie de cunoaºterea istorieinoastre strãvechi pot intra, fãrã voie,desigur, în capcana generatã de diversele

interpretãri pe care le dau, la palierediferite de vreme, vocile vechi ºi maiapropiate zilelor noastre, despreexistenþa bessilor.

De aceea, din creuzetulnenumãratelor prefaceri ale deveniriiomenirii, vom încerca sã aducemun dram de luminã în ce-i priveºtepe aceºtia. Sperãm sã nu nepierdem în acest demers, dacãpornim de la enunþul lui PlutarhBeotul, anume cã nu existã pemapamond „popor fãrã religie ºi fãrãsacerdoþiu”. Din cuprinderea acestuienunþ rãzbate invitaþia de a nuneglija componenta sacerdotalã.

Acceptând iinvitaþia,vom lãsa deoparte,deocamdatã, religia

propriu-zisã a geto-dacilor, concentrându-ne atenþiape aspectul sacerdotal (preoþesc), desprins dinmãrturiile despre bessii-preoþi, retraºi în perimetrelelor de tainã Bess-terra, acolo unde îºi desfãºurauactivitatea lor iniþiaticã, asemeni înaintaºului lorZalmoxis, slujitori ai acelor locuinþe subpãmântene,„pãmânturi sacre ale bessilor”, peºterile din pânteculmunþilor sacri.

Mai nou, unele voci asemuiesc aceastã castãpreoþeascã a bessilor cu cea similarã a leviþilor dinpãmântul lui Israel sau cu cea a preoþilor egipteni,care lucrau în lumina monoteismului propus deAmon-Athon ºi a celei coborâte din pãrþile geto-dace,soþia sa neegipteanã, Nefertiti.

Herodot ne aminteºte ºi el, în Istoriile sale,cã bessii sunt cei ce îndeplinesc sarcinile de profeþi

în sanctuare, iar oracolele sunt date de o preoteasãîntocmai ca la Delfi...

Lângã mãrturia lui Herodot se alipeºte ºi mãrturialui Strabon, care ni-i descrie pebessii sacerdotali astfel: „Bessiierau cãlugãri, oameni iuþi,intransigenþi, singuratici,rãzboinici redutabili, supuºi doarlui Dumnezeu. Dupã reforma luiZalmoxis, ei au pãrãsit practiciledionisiene ºi trãiau o viaþã încastitate ºi asprã ascezã. Nu seatingeau de carne. Actele lor decult se sãvârºeau în locurile puredin vârful munþilor, în peºteriledin care izvorau limpezile aperepezi de munte.”

Credem cã de la ei, greciiºi romanii au numit spaþiul lor depriveghere Bess-terra, adicã þarabessilor, cuvânt preluat mai târziude slavi, zicându-i bistera saubistra, de unde slavizatul bistro.

Crestele munþilor sfinþite de albul zãpezii,za-pada (za – în sensul abrevierii de la zeu ºi pada,pados însemnând picioare), mãrturiseau despre„locul unde stãteau picioarele zeilor”.

În ssec. aal VV-llea ddupã HHristos, Sf. Paulin de Nolascrie despre acei bessi „nesupuºi de nimeni”,cum amintea Herodot, propunându-ne ideea cã

ei au fost neosteniþii lucrãtori în ogorul sfânt al vechiiLegi, contribuind la lina trecere de la zalmoxismla monoteismul creºtin: „Bessii nãpraznici prinpãmânturile ºi sufletele lor mai aspre ca zãpezile auajuns acum ca niºte oi ºi, sub îndrumarea lui (Nicetade Remesiana, bess ºi el), se îmbulzesc spre locaºulpãcii, grumazurile pe care, neînfrânþi de rãzboi, aurespins sã le supunã sclaviei, le pun acum cu bucurie

sub jugul adevãratului Stãpân.Acum bessul, mai bogat

prin valoarea muncii sale, seînalþã. Aurul pe care îl cãutamai înainte cu mâna înpãmânt, îl culege acumcu mintea din cer.”

Dacã la început, în culturaprezalmoxianã, se practica botezul taurobolic,constând în sacrificarea unui taur tânãr ºi stropireaneofiþilor cu sângele acestuia, credinþa zalmoxianãa recurs la botezul simbolic din undele râului sfânt,cu apã curgãtoare. De aici n-a fost decât un paspânã la acceptarea botezului creºtin ºi la noulsimbolism al practicilor bessilor.

Practicile lor iniþiatice sunt atestate în textelesanscrite, retranscrise succesiv pânã în sec.V d.Hr., adicã pe vremea Sf. Paulin de Nola.Dar ele aminteau de evenimente iniþiatice vechide mai bine de 4.000 de ani.

Citându-l la rându-i pe Herodot, Eliade spunecã „bessii sunt un trib preoþesc zalmoxian, asemeneatribului vechi al leviþilor”.

Nu ggratuit rreia iideea ppr. FFeier într-o cheiecu totul surprinzãtoare, mãrturisind cã:„Dupã creºtinare, peºterile (bessterra)

munþilor noºtri s-au creºtinat ºi ele devenind besserica (biserica), cãci ica înseamnã casã. Astfel,dupã zicerea Sf. Paulin de Nola, bessii sãlãºluiescîn lãcaºurile pãcii (casele pãcii).”

Mai mult, Sf. Apostol Pavel, propovãduitor al luiHristos în mijlocul bessilor din Samotracia, raporteazãchenoza Mântuitorului la actul de coborâre în peºterãa bessilor: „Iar aceea cã S-a suit, ce înseamnãdecât cã S-a coborât în pãrþile cele de mai jos alepãmântului?... Cel care S-a coborât, Acela este careS-a suit mai presus decât toate cerurile... Altãdatãeraþi în întuneric, acum sunteþi în luminã.Ca fii ai luminii sã umblaþi.”

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 33

Homo ssapiens

Despre eexistenþa ººi mmenirea bbessilorFFlloorriinn HHOORRVVAATTHH

Cândva, lla ccumpãnaanilor, îîn nnoapteade SSfântul VVasile,aºteptam ccu ttoþii, ppãrinþi ººi ccopii,sã rrãsune lla ggeam îîntrebareape ccare oo ppunea ttotdeaunastraºnicul llãutar GGrigorosu,mai îînainte cca vvioara llui

încântatã ººi gglasul TTincãi, ffrumoasa llui ffemeie,sã llumineze îîntunericul ttrecerii ddintre aani: „„Somnaþi,dom’le ’’nvãþãtor?” NNu, nnimeni nnu ssomna! AAºteptam.Îl aaºteptam ppe GGrigorosu ººi ppe TTinca. AAºteptam AAnulcel NNou, llepãdându-mmã, ffãrã ssã ººtiu, aatunci, dde ccelvechi. AAcum ººtiu ccã ccel vvechi sse dduce ººi nnu sse mmaiîntoarce, aaºa ccum vva fface ººi ccel cce vva vveni. CCefãceam aatunci, îîn aacea aaºteptare, nnu ººtiu. AAcum,ceea cce îînseamnã dde oo bbunã bbucatã dde vvreme,la ccumpãna aanilor sstau dde vvorbã ccu mmine îînsumi,cu ttimpul ccare ccurge nneoprit, ccu vviaþa… ÎÎncercând...încercând cce? PPoate ssã-mmi rreamintesc ccã ssuntîncã aaici. SSã mmã rreamintesc.

Sã tte rreaminteºti, ssã sscormoneºti îîn ppânteculzilei. CCãutând-oo ººi ccãutându-tte. ÎÎncercând ssã aafli ccume ººi ccum eeºti. FFãcând aasta vviaþa îîntreagã ººi, ppânã llacapãt, nneaflând nnimic; ssau aaproape nnimic. ÎÎn aafarasentimentului ccã mmereu llipseºte cceva ººi ccã ffericirea eedoar aaºteptarea aacelei aabsenþe ººi cconºtiinþa eeternitãþiiei. ªªi uuneori nnu-þþi ppoþi aaminti. PPoþi sspune, aatunci, amtrãiit? CCãci vviaþa nnu-ii ddecât aamintire, ttimp sscris, ttrecut.

Dacã suntem doar pprin mmemoria nnoastrã, pprinceea cce aa ffost ººi nnu mmai eeste, aatunci vviaþa nnu-ii ddecâtmemoria mmorþii.

„A îînvia ddin mmorþi” îînseamnã ººi aa îînvia ddin mmoarteafiecãrei zzile, ddin aamorþeala ggrijii dde ttine ppentru aa tteda llumii, aa rreînvia îîn ººi oodatã ccu ssplendoarea eei.

Fiinþã, llume, uunivers, iinfinit… CCuvinte pprin ccareîncercãm ssã ccuprindem cceea cce nnu ee dde ccuprins. DDarcum aaltminteri ssã iiei sseamã cca ssã ddai sseamã, ssã aafliºi ssã tte aafli ?? AAdicã ssã tte aaºezi îîn cclipa ººi llocul ccareþi-aa ffost hhãrãzit.

La uurma uurmei cce eeste vviaþa? UUn llung, ffoarte llungºir dde ggesturi, dde ttrãiri, dde ssenzaþii, ppe ccare aamintireanu lle ppãstreazã ddecâtca aatingere aa ccevacunoscut, ddin aadânc,ceva ccare uurcã, uuneori,aducând ccu ssine uunval dde oobosealã, ddelehamite. TTot mmai ppuþineuimiri, ttot mmai ppuþineelanuri, ttot mmai ppuþinepunþi sspre ttot mmai ppuþinetãrâmuri nnecunoscute.ªi, uuneori, sstrãfulgerãriparadiziace, cclipesupreme ppe ccarele ccâºtigãm ººi llepierdem ccu nnonºalanþamilionarului, uuitate,fãrã aa llãsa vvreo uurmãa ssimfoniei dde nnuanþe ccu ccare-þþi îîncarcã ssufletul,pietrificãri, mmuzeul nnatural aal eeu-llui ddin ccare mmemoriaaduce uuneori lla ssuprafaþã eexponate ffosilizate. ªªioricât dde mmulte vvor ffi ffost ººi ooricât dde ttrufaº ssau ddeînþelept aai sspune am ttrãiit, nnu îînseamnã nnimic, ppentru

cã ssingurul llucru ccare cconteazã eeste trãiiesc, iiarasta nnu ppoate ffi aadevãrat ddecât îîn ffaþa mmarilor ccâmpiiînzãpezite, ffãrã uurme, uunde ttotul eeste pposibil, uundese ppoate îîntâmpla ooricând oo mminune ººi ppoþi aauziîn îînchipuire ffoºnetul ccu ccare ttrec cconstelaþiile.

Dimineaþa, cca oo iieºire ddin mmoarte! BBucuriasoarelui, iiarba pprãfuitã ddin mmarginea ttrotuarelor,o ppasãre cchemând uundeva. OOri ppuritatea zzãpezii:ca ssânul uunei ffemei oori oobrazul uunui ccopil. IIeºind ddintine cca ddintr-oo aalbie pprea îîngustã, ccãutând iinfinitatea,

maternitatea uuniversalã. DDar ppentru aasta ttrebuieca ttoate aacestea ssã nnu ffi aavut, mmãcar oodatã îînviaþã, nniciun ssens! UUn ggust dde lleºie, ddupã ccaretotul ddevine nnespus dde pproaspãt. FFiindcã, llaurma uurmei, vviaþa nnu-ii aaltceva ddecât mminuneaunui nneîncetat oobiºnuit, aa uunei nnesfârºite„banalitãþi” ssau, ppoate, oobiºnuielnicul uuneinesfârºite ººi nneîncetate mminuni dde aa ffi. AAdicãde-aa vvieþui, aavând cconºtienþa aacestei vvieþuiri,acestui llung ººir dde cclipe ddulci-aamare, aaceastãînsumare dde ssuferiri ccare nne sspun ccã ssuntemîn llume ººi ccã llumea ee îîn nnoi ººi ccu nnoi. SSinguriîn ssingurãtatea iinfinitã aa iinfinitei ssingurãtãþia uuniversului! AA ttrãi, aa îîndura ccu sseninãtateºi îîndârjire cconºtiinþa eexistenþei ttale ººi aa ffacedin aaceasta oo bbucurie.

Zilele ffug, aanul sse ggrãbeºte ssã-ººi îîncheiesocotelile ººi vviaþa ffuge ccu nnoi ººi aadesea ffãrã

de nnoi sspre rrostul eei dde vviaþã. UUnde nne dducem,Doamne, ttrãind, ccãci mmurind nn-oo ssã ººtim nniciodatã?Spre cce nni sse îîndrumã ppaºii, ffiindcã ee ssigur ccãnu nnoi nni-ii îîndrumãm. OOrbenia ee aa nnoastrã, ddrumulse dduce îîn ccalea llui, ddimpreunã ccu nnoi.

Cumpãna aanilorHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201544

Dacã ssub aaspect ssacerdotal am luat înseamã criterii, repere privindu-i pe cãlugãriisacerdoþi bessi, nu trebuie neglijatã nici

existenþa altor mãrturii, prezentându-i sub o luminãsau dintr-un unghi mai laic, în contextual lor socio-politic.

Dacã expresia bess-terra, mãrturisindu-i calocuitori ai peºterilor, se inverseazã în ordineaalcãtuirii ei, vom da peste terra-besstes, careaminteºte de vestiþii tarabostes, numiþi în vremeºi pileati.

Despre ei ne spune Iordanes în Getica sa:„Aceia dintre ei care erau de neam (ales sau nobil,n.n.) s-au numit la început tarabostes, apoi pileati.Dintre ei se alegeau regii ºi preoþii.”

Amintindu-ne de mãrturia regretatului Densusianu,vom lua în calcul enunþul sãu elaborat în jurulsimbolisticii de pe moneda de aur descoperitã lângãTurda: „Un tip cu barbã, pe avers legendaARMIS-SARMIS (ARMIS – împãratulbasileu), iar pe revers perspectiva uneivaste cetãþi cu muri (ziduri) construite dinpiatrã tãiatã; înaintea porþii – semnul cruciifrânte, dupã cum se întâlnea deseori peteracotele de la Troia; în dreapta, figurape jumãtate a unui bou, cu capul ridicat.”

Putem înþelege cum de la seminþiastrãveche a arimilor, acel rege Arimissau Armis, membru cu drepturi deplineal castei bessilor, prin sacrificiul sãu,se identifica cu totemul taurului (Mitra).

Densusianu îl identifica pe Sarmiscu regele geto-dac, devenit, prinrecunoaºterea supuºilor sãi, drept zeu.Adicã Sarmis ze getus (Sarmis zeulgeþilor), de la care pãstrãm capitalaSarmizegetusa.

Potrivit scrierilor anticilor, acelepãmânturi terra besstes erau condusede cãtre vestiþii Moºi, numiþi în lumeaelenisticã mysi. Sfatul fiecãrei aºezãri geto-dacice era compus din zece bãrbaþi aleºidintre cei mai caºti, drepþi ºi înþelepþi dintrebessi. El era numit Sfatul moºilor sauDece, adicã cei zece. Când se împlineasorocul, dintre cei zece unul pleca,desemnat sã-ºi continue autoperfecþionarea în inimaMuntelui sacru, într-o peºterã, spre a deveni, la ceascuvenit, candidat la demnitatea de Mare mag, urmaºal Marelui Zalmoxis.

Cel plecat, dat cãtre munte, era socotit dece-datus, al zecelea dat zeului spre a-i urma caleadesãvârºirii.

Deseori putea fi însoþit de un slujitor, bess ºiel, hotãrât a sta în ascultarea celui plecat în munte.Interesant este faptul cã acesta se putea întoarceprintre semenii sãi din aºezarea care l-a trimisînsoþitor sau câine de pazã celui ce plecase pentru aurma zeului Zalmoxis. Acest cone-ze, câinele zeului,întors între ai sãi, era desemnat ºi recunoscut dreptcane-ze – cneaz, conducãtor, întrucât se puteaîntoarce dupã ce a parcurs prima treaptã de iniþiere.

Mai amintim cã acest dece, plecat dintre înþelepþiiaºezãrii sale, este atestat ca practicã încã din vremearealizãrii tãbliþelor de la Tãrtãria.

Aºa am avut în istoria geto-dacilor exemple caacel Dece-baal – Decebal (baal – stãpân), stãpânulcelor zece, sau Deceneu ºi numeroºi decedatus.

Întorcându-nne lla eevantaiul vvechilor llegendenãscute încã din protoistoria noastrã, neamintim de faimosul Cad-moº, adicã Moºul

venit din porunca lui Agenor sã-ºi caute sora numitãIo, rãpitã de zeul suprem Diaus Pitar – DumnezeuPâine, de unde românii au minunata, simbolicaexpresie pâinea lui Dumnezeu.

Ajuns pe meleagurile geto-dace, Cadmoº seînsoarã cu fiica lui Ares ºi, prin bunãvoinþa zeului,o descoperã pe Io, dincolo de Istru. Sora sa erapãzitã de balaurul închinat socrului sãu Ares.Cadmoº îl omoarã ºi-l înalþã în propria sa lance,fixându-l vertical pe trunchiul unui stejar. Balaurulapucase sã înghitã pe jumãtate un lup, simbolularian al lui Lycaios – de unde dacii îºi vor adjudecasimbolul suprem al balaurului cu cap de lup,totem sub care se naºte mãreaþa Europã!

Revenind la tagma bessilor, pãrintele DumitruStãniloaie ne aminteºte cã „Numele de bessi

îl purtau nu numai tracii de la sud de Dunãre, ci ºi ceide la nordul ei”. De la ei, atribuind importanþa leuluica simbol de conducãtor suprem, avem besse leonsau basileon, adicã bazileu (conducãtor bizantin).

Tot de la bãtrânul Strabon pãstrãm precizarea:„La început, dacii se numeau davi, adicã ceistrãlucitori, zeii fãuritori ai davelor, cãci dava =strãlucire.

M. Eliade susþine cã a deveni dav sau davãînseamnã a deveni zeu.

Pr. Feier ne aminteºte cã cea mai veche menþiunedocumentarã a localitãþii Bistriþa, vine de la bess-terra-ze, adicã adeverirea ca þarã a zeilor bessi.Tot el afirmã cã besii care slujeau Sfânta Liturghiebizantinã pânã cãtre sec. XII, în care kyrie eleison,adicã Doamne miluieºte, se rostea de zeci de ori, aulãsat o urmã fascinantã în cuprinderea locuitorilor dinChirales, unde multã vreme a funcþionat o mãnãstire

bessã, Bessi-neu, adicãsatul bessilor.

Reþinem deocamdatã cãmigratorul Teodoric ºi LeonBessul (Tracul), Vasile al II-leaBulgarotonul, Constantin celMare ºi Justinian sunt doarcâteva dintre strãluciteledescendenþe ale vechilorcãlugãri bessi meniþi a neîndreptãþi sã cugetãm laimportanþa bessilor în istoriaseminþiei noastre ºi chiarîn istoria acestei lumi.

Avem ddatoria ssã nneaducem aaminte cãopera strãromânului

Dionisie Exiguul sauCel smerit a fostposibil de înfãptuitdatoritã istro-românului Justinian,împãrat al Bizanþului.Dionisie, cãlugãr bessºi el, ca ºi împãratulridicat dintre moesii bessi, confirmã faptul cã înprimul mileniu creºtin am existat reprezentaþi câtse poate de onorabil. Din pãcate, ne-am preocupatmai puþin de Justinian, promovându-l în prim-planpe Constantin cel Mare, în mai toate consemnãrile.

Cu toate acestea, consemnarea binecredinciosuluiîmpãrat Justinian cel Mare (482-565 d.Hr.) în Novelanr. 9 rãmâne în memoria noastrã: „Fericita mea patrieîn care a vrut Dumnezeu sã vin în aceastã lume, pecare a fãcut-o El... am hotãrât ca sfânt episcop alPrimei Justiniane, patria noastrã, sã se înalþe la rangde mitropolit ºi arhiepiscop al celorlalte provincii ºisã fie sub autoritatea lui. Adicã Dacia Mediteraneana,Dacia Ripensis, Moesia Secunda, Dardania,Provincia Prevalitana, Macedonia Secunda ºiPanonia Secunda în care e cetatea noastrã Baciana.”

Dincolo de locul sãu de naºtere, Tauresium,pe care-l face Justiniana Prima, împãratul va ridica,în nordul Dunãrii, Literata, oraºul universitar careva fi consemnat cu timpul Lederata, în documenteleromane.

Pe lângã impresionanta Sfânta Sofia, împãratula construit Biserica Naºterii Domnului din Betleemºi biserica Mãnãstirii Sfânta Ecaterina din Sinai,în care se slujea în limba bessilor!

Braþul înarmat al împãratului era asigurat devestitul general Belizarie, traco-roman din Iliriculdunãrean, cel care cucereºte Roma, redând gloriaobârºiei daco-getice a oraºului, decãzut sub loviturilehoardelor migratoare.

Mai amintim despre codul lui Justinian, alcãtuitdin 12 cãrþi, precum ºi Corpus Digesta, din 10 cãrþi,cele 154 de decrete imperiale, Novelele, precumºi Codul Canonic.

Este de mirare cum besii, întemeietori aiEuropei, nu au suscitat interesul unor cercetãrimai amãnunþite. Organizaþi asemeni leviþilor, lucrarealor poate fi pusã pe seama faptului cã, asemenilui Zalmoxis, ºi Moise s-a format în Egipt.

Dupã ieºirea din Egipt, Moise aºazã bazele religieimonoteiste, Legea mozaicã, în timp ce Zalmoxis scriebazele religiei sale, Legile belagine, creând cadrulde lucru pentru cãlugãrii bessi.

Bessii, chiar ºi dupã creºtinare, ºi-au cultivatlimba strãveche, evoluatã în ceea ce numim „limbalatinã popularã”, vulgata sau vetus romana. În limbaaceasta a studiat ºi a lucrat Dionisie cel Smerit, poatechiar ºi atunci când a organizat arhivele Vaticanului,devenind, el, un proto-român, fondator al arhivelorpontificale, precum ºi întemeietor al dreptuluibisericesc canonic.

Datoritã stãruinþelor sale, suntem noi azi în al2015-lea an de la Naºterea Mântuitorului, pentrucã la 530 d.Hr. a instituit numãrãtoarea care puneîn valoare Era creºtinã, adicã cele douã mari calupuride vreme – î.Hr. ºi d.Hr.

Care dintre neamurile Europei, având asemeneainformaþii, le-ar da uitãrii cu atâta uºurinþã?

Mai eeste uun llucru dde mmirare pe carese cuvine sã-l lãmurim. În multe dintreconsemnãrile anticilor, mai ales în

documentele emise de cancelariile Romei, bessiiºi, dupã modelul lor, toþi locuitorii Geto-Daciei eraunumiþi barbari. S-a împãmântenit ideea cã barbarînseamnã o suitã de seminþii care, prin culturã ºimanifestare, erau inferiori grecilor sau romanilor...

Luând în seamã doar cele câteva consideraþiidespre cultura ºi existenþa bessilor enunþate anterior,ne putem pune întrebarea cum puteau socoti aceia

drept inferioare seminþiile din care marilelor culturi îºi trag rãdãcina?! Rãspunsulîl gãsim simplu în cu totul altã parte. Ceicare prin legea lor sacrã se dãruiau iniþieriiîn taina muntelui pãstrau barba naturalã,neatinsã de foarfeci, ºi, avându-i camodel, ºi ceilalþi locuitori respectau acestlucru. Prin urmare, una este sã fii purtãtorde barbã, adicã barbar, ºi cu totul altasã fii considerat inferior acelor seminþii,barbar prin neevoluþie, neºtiinþã...

Privitor la vechile practici dinprotoistoria noastrã, se consemneazãfaptul cã, în cadrul ceremoniilor de iniþieresau de intrare în casta tarabosteºilor, sepractica jertfirea unui taur, numit la noimitra, adicã mit-ra – zeul poveste! Taurul

sau, în uzanþa colectivã, boul, alãturat numeluigeneric al locuitorilor arimi a nãscut boi-arimii,de unde rezultã boierimea, categorie socialãrecunoscutã pânã în epoca modernã.

Un alt simbol totemic, berbecul alb, îºi leagãexplicaþia de faptul cã zeul trac Apollo a fosto vreme pãcurar (cioban) la oile regelui Admetos.De la aceastã îndeletnicire zeul are o cetate lanoi, Apullum (Alba-Iulia), unde se aduceau jertfesub forma berbecului alb, cu coarnele întoarse.

Altarele lui Apollo aveau coloane simbolice dinlemn sau piatrã, în vârful cãrora se aºeza ofranda,capul berbecului, dupã modelul întemeierii aºezãrilorpãcurãreºti, Io-nicii, adicã biruitorii sub semnul lui Io.

Din ce în ce mai recunoscutã astãzi, vechearelaþie traco-egipteanã, inauguratã în protoistorianoastrã de zeiþa Io, întemeietoarea primei dinastiide faraoni, este confirmatã prin însãºi numele ei, Io,care stã de veacuri în fruntea titlurilor de nobleþe aledomnitorilor noºtri: Io Mircea, Io ªtefan, Io Mihai etc.

Mãrturia monoteismului egiptean, chiar dacãpentru o scurtã perioadã, este regãsitã prin prezenþalui Ra în cuvintele noastre: Ra – zeul, raza sau razeale simbolului suprem, soarele (Ra). Chiar ºi în Ra-soria – rãsare. Pe lângã acestea, avem nenumãratelereprezentãri ale taurului–boului cu soarele întrecoarne din heraldica autohtonã. Mai amintim ºide simbolul caprei: de la solstiþiul de iarnã pânã încumpãna dintre ani, soarele este mic, departe, prinurmare, momentul nu e cinstit prin simbolul capuluide bou, ci prin cel al caprei, cornutã redusã îndimensiuni. Aºa s-a pãstrat dansul ritualic al caprei,adicã a capului mic al lui Ra – capra. (Va urma)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 55

Denumirea „„Anticrist”apare pentru primadatã în Epistola întâi

a lui Ioan 2, 18: „Copii, esteceasul de pe urmã; aþi auzitcã vine (erchetai) un Anticrist;ei bine, acum (nyn) s-au ivitmulþi anticriºti (antichristoipolloi) ºi de aici ºtim

cã este ceasul de pe urmã.”Pasajul este important din cel puþin douã puncte

de vedere. În primul rând, el defineºte, prin binomul„vine acum”, tensiunea eschatologicã tipic creºtinã(prezentã mai cu seamã în epistolele pauline) ºi carese va generaliza începând cu secolul al IV-lea.Anticristul va veni ºi, în acelaºi timp, se aflã dejaprintre noi. El aparþine atât timpului viitor, eschaton-ului, cât ºi prezentului (nyn). Pentru sectele creºtinede nuanþã gnosticã, de pildã, tema sfârºitului lumiinu prezintã niciun interes. Învierea a doua are locîn sufletul „pneumaticului” sau al „desãvârºitului”;eschatologia se consumã aici ºi acum, priniluminarea personalã. În al doilea rând, pasajulintroduce o ambiguitate – care se va menþine de-alungul întregii istorii a creºtinismului – privind naturaAnticristului. Avem de-a face, se vor întreba mai toþiPãrinþii Bisericii, cu un singur Anticrist, întruparea rãului total la sfârºitul veacurilor, sau cu o seriede anticriºti „presãraþi” în epoci diverse ºi de careBiserica se va împiedica la tot pasul?

În general, rãspunsurile vor conþine douãsecþiuni: una, rezervatã anticriºtilor de mai micãanvergurã (în cadrul polemicilor antieretice); alta,Anticristului final, sumã, recapitulare, chintesenþãa tuturor anticriºtilor anteriori (în viziunea lui Irineu,de pildã). Existã însã ºi unele poziþii tranºante.În articolul sãu „Anticristul”, publicat în Supplémentdu Dictionnaire de la Bible (vol. I, pp. 297-305),D. Buzy susþine teza conform cãreia Anticristul nureprezintã un personaj individual premergãtor celeide-a doua veniri a lui Hristos, ci constituie simbolulunui grup de personaje malefice, un grup careîºi reînnoieºte componenþa cu fiecare epocã.

Epistola ioaneicã presupune deja cunoscutpersonajul despre care vorbeºte. Cititorii ei potenþialivor fi auzit, prin urmare, anumite relatãri despreAnticrist. Autorul nu face decât sã aplice la o situaþiecontemporanã un avertisment al lui Isus însuºi(procedeu curent în iudaism, utilizat sistematicºi de cãtre autorii creºtini). Anticriºtii sunt, în cazulde faþã, cei care îi neagã, în bloc, pe Hristos,pe Tatãl ºi pe Fiul.

Anticristul sse ccaracterizeazã, aici, prinmanevrarea minciunii, fiind un descendentdirect al „modelului pseudoprofetului” din

Vechiul Testament: „Cine este mincinosul (pseustes)dacã nu cel ce tãgãduieºte cã Isus este Hristosul?”În capitolul 4 al aceleiaºi epistole, Anticristul estenumit „profet mincinos” (pseudoprophetes), dupãtradiþia deuteronomicã, un „profet” inspirat de unduh mincinos (pneuma pseudes), cu consimþãmântullui Dumnezeu. Credincioºii autentici ºtiu sã distingãîntre adevãr ºi masca adevãrului, între „duhul luiDumnezeu” ºi „duhul Anticristului”. Tot aici Anticristulpare sã stea în opoziþie directã cu Dumnezeu, iarnu cu Hristos. Avem de-a face aºadar mai degrabãcu un „antitheos” (termen folosit pentru prima datãîn sens peiorativ de cãtre Philon din Alexandria),decât cu un „antiChristos”. De altfel, aºa cumremarcã Peerbolte, un reputat biblist olandez, spredeosebire de tradiþia sinopticã, primele douã scrisoriale lui Ioan îl „concep pe Anticrist ca pe o fiinþãmetafizicã”, supranaturalã, iar nu umanã.

A doua epistolã a lui Ioan insistã asupra unei altetrãsãturi a personajului – capacitatea de a amãgi, dea-i duce cu vorba pe creºtini. Ca în textul precedent,Ioan vorbeºte alternativ despre anticriºti ºi despreun singur Anticrist. Meritã sã ne oprim o clipã asupracuvântului grec prin care el îi caracterizeazã pe

anticriºti: planoi. Planoi se traduce îndeobºte prin„amãgitori”, „înºelãtori”. În unele texte antice el aparecu sensul, puternic colorat, de „ºarlatan”, „individcare trage lumea pe sfoarã”. Dar sensul primordialal lui planos conþine ideea de „rãtãcire”. Verbulplanein înseamnã „a rãtãci”, iar plane (de undeºi neologismul „planetã”) desemneazã pur ºi simplu„rãtãcirea fãrã noimã”, „devierea de la o anumitãdirecþie”. Prin urmare, amãgitorul (planos) esteel însuºi un amãgit, un „rãtãcit” care, incapabilsã se menþinã pe orbita normalã, amãgeºteºi rãtãceºte – insuflându-le o credinþã oarbã,o pseudocredinþã – pe cei din jurul sãu.

În scrisorile ioaneice, aºadar, Anticristul esteun mincinos, un fals profet ºi unrãtãcit/amãgitor. Nu trebuie pierdut dinvedere dublul „statut” al personajului.„Anticriºtii”, la plural, se referãsistematic la ereticii în opoziþie cucare comunitatea ioanicã întrupeazão regula fidei apostolicã; „Anticristul”,la singular, se referã la adversarulistorico-metafizic al Mântuitorului înpreajma sfârºitului lumii. Exegeþii au

scos înevidenþãfaptulcã, spredeosebirede altefragmente

apocaliptice ale Noului Testament, cele ioaneice nulasã deloc senzaþia unui apel angoasat. Autorul puneaccentul nu pe iminenþa sfârºitului lumii ºi a Parusiei(a doua Venire), ci pe urgenþa ºi fermitateacontracarãrii denigratorilor lui Hristos. Comunitateaioaneicã de la sfârºitul secolului I (data redactãriiscrisorilor) se aflã în pragul divizãrii. Pentru a menþineteafãr nucleul credincioºilor, autorul aruncã în luptãcel mai teribil argument: „Nu vã lãsaþi pãcãliþi – parecã vrea sã zicã el – de falºii învãþãtori, cãci ei suntsemnul sfârºitului. Credeþi în Isus, Hristosul, acumori niciodatã!”

Am ddat pprioritate eepistolelor 11, 22 ale lui Ioan(deºi cronologic ele sunt posterioare celorpauline), întrucât aici întâlnim pentru prima

datã menþionat cuvântul „Anticrist” (la singular ºiplural). Nu este mai puþin adevãrat însã cã unul dintrecele mai importante texte despre personaj aparþine(paternitatea rãmâne însã îndoielnicã) apostoluluiPavel. Am în vedere capitolul al doilea din A douaepistolã cãtre tesaloniceni.

Aproape toþi autorii creºtini care au scris despresfârºitul lumii, despre Anticrist ºi despre a douavenire a lui Hristos comenteazã, analizeazã sauinvocã, autoritativ, acest pasaj. Pavel îi avertizeazãpe credincioºii din Tesalonic – cãrora, zice-se, leprezentase subiectul îndelung ºi prin viu grai cu câtvatimp înainte – sã nu se lase tulburaþi de „profeþíi”,„discursuri” sau „scrisori” false propovãduind venirea„zilei Domnului” (hemera tou kyriou), expresie cecalchiazã expresia ebraicã yôm YHWH (ziua luiYHWH). Aceastã zi glorioasã va fi anunþatã deanumite semne speciale; venirea ei reprezintãultimul act al unei drame ce se va consumaîn preajma eschaton-ului. Drama va cuprinde:1) apostasia – „apostazia” ºi 2) apariþia „omuluinelegiuirii”, a „fiului pierzãrii”.

Ultimele douã expresii (ebraisme) îl desemneazãpe adversarul eschatologic, nenumit ca atare în2 Tesaloniceni. Ideea de adversitate, de rebeliunefaþã de Dumnezeu e puternic sugeratã în trei rânduri:1) personajul malefic se numeºte „om al nelegiuirii”(anomia); 2) el „se pune împotrivã” (antikeimenos,adjectiv substantivizat în context, având în modclar valoarea unui nume propriu); 3) „el se dã pesine drept Dumnezeu” (aºezându-se în templullui Dumnezeu din Ierusalim). ªi, pentru a subliniaºi mai mult analogia între Anticrist/Pseudocrist ºiadevãratul Hristos, Pavel vorbeºte de o „parusie”a rãului, precedând Parusia hristicã (o „parusie prinlucrarea lui Satan” – he parousia kata energeian tou

satana). Parusia Anticristului,survenitã „în toatã puterea”,va fi însoþitã de „semne ºiminuni” (mincinoase, dareficiente pe termen scurt). Eava fi îngãduitã de Dumnezeupentru a le da ºi „fiilor pierzãrii”(dintre oameni) satisfacþiaunei „antimântuiri”.

Deocamdatã îînsã(ne aflãm în faþaunuia dintre cele

mai disputate pasaje din NoulTestament) Anticristul este„þinut în frâu”, „întârziat”,„reþinut” de o putere stranie,pe care Pavel o numeºte îndouã rânduri, dar extrem devag ºi impersonal: 1) „acum

ºtiþi ce-l reþine (to katechon), ca sã nu se arate decâtla vremea lui”; 2) „taina fãrãdelegii deja lucreazã;ajunge sã fie dat la o parte cel care o þine în frâu(ho katechon). Atunci se va arãta nelegiuitul(anomos)” etc. Trei interpretãri aduse acestui dubletto katechon–ho katechon s-au perpetuat în timp,dar ele nu fac decât sã sporeascã, în niciun cazsã desluºeascã, misterul. Participiul neutru („ceeace-l þine în frâu” pe Anticrist), s-a spus, desemneazãImperiul Roman, versetul urmãtor referindu-se laîmpãratul roman. Alþi exegeþi au propus pentru hokatechon chiar persoana apostolului Pavel, neutrulfãcând aluzie la misiunea sa de creºtinare a tuturorpãgânilor (oare nu spune Isus însuºi în Evangheliadupã Marcu 13, 10 cã sfârºitul nu va veni decâtatunci când vestea cea bunã va fi predicatã întregiilumi pãgâne?). A treia interpretare, târzie, identificãpe to katechon cu Biserica, iar pe ho katechoncu Întâistãtãtorul Bisericii. Uneori, prima ºi a treiainterpretare s-au confundat, personajul care seopune venirii Anticristului reprezentând o sintezãa împãratului roman (bizantin, german, rus etc.)ºi a Întâistãtãtorului Bisericii (ortodoxe ori catolice).Schema aceasta nu are pretenþii de aplicabilitatela fiecare caz particular; ea reprezintã o simplãschemã-robot menitã sã sistematizeze lucrurile.

Pentru interpretarea pasajului din 2 Tesalonicenipoate s-ar cuveni invocate ºi cele câteva versete dincapitolul 20 al Apocalipsei lui Ioan, unde se vorbeºtedespre eliberarea lui Satan din iad dupã mileniulfericit. Aºadar, o altã soluþie (foarte improbabilã însãºi aceasta, dar singura teologicã) ar fi urmãtoarea:înfrângerea lui Satan ºi azvârlirea lui în iad pânã lasfârºitul lumii ar reprezenta piedica „impersonalã”a parusiei anticristice, Iadul (pãzitorul lui Satan) fiindpersonajul care se opune deocamdatã manifestãriilui Anticrist în toatã puterea lui distructivã. Soluþiaînsã omite câteva date esenþiale din textul paulinicºi se referã mai degrabã la acþiunea diavolului(Anticristul aflându-se deja în „balta de foc ºi depucioasã”). Ultima interpretare (cronologic vorbind)– propusã de Lietaert Peerbolte – meritã privitã cutoatã seriozitatea. Pentru explicarea misterului,cercetãtorul olandez insistã, argumentat, asupracaracterului pseudoepigrafic al scrisorii paulinice.

AAnnttiiccrriissttuull ººii aannttiiccrriissttoollooggiiaa ((II))Crristian BBÃDDILIÞÃ

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201566

Istoria dde llângã nnoi

Arhiereul bbasarabeanDionisie Erhana trecut la cele

veºnice. L-au cunoscut,l-au preþuit ºi l-au iubit fraþiibasarabeni, dar cealaltãlume româneascã preapuþin. Vlãdica Dionisie afost vicar în Basarabia, afost episcop plin la Ismail ºicâtva timp locþiitor la Curtea

de Argeº. Prin Bucureºti nu zãbovea, pragurileautoritãþilor nu le bãtea. Cine îl vedea întâia oarã,afarã doar dacã nu era un mare psiholog, nu puteasã ghiceascã cu cine are de-a face. Un cãlugãr sfios,îmbrãcat în haine aspre, mai totdeauna cu bãierileunei traiste înfãºurate pe mâna stângã ºi cu mãtãniileînfãºurate pe mâna dreaptã... La început mai purta ºipotcapetul caracteristic clerului basarabean. Mergeaîncet, cu capul cam la o parte, era spânatic ºi þineaochii în pãmânt... Câte parale puteai sã dai pe acestcãlugãr provincial, evident venit în Bucureºti pentrucine ºtie ce nevoie a mãnãstirii lui!...

Dar acesta era vlãdica Dionisie. Dacã aveaiprilejul sã-l priveºti în faþã ºi sã-l auzi vorbind, erao revelaþie. Ochii lui de o rarã limpezime, fruntealui albã ºi înaltã ºi cuvântul lui neaoºromânesc, izvorând ca din cronici,îþi dovedeau o preþioasã ºi apartepersonalitate.

De aproape cincizeci de ani de cândtrãiesc eu în Biserica Româneascã ºiprintre sfinþii ei slujitori, credeþi cã amvãzut ºi am studiat sute de exemplareclericale. Vlãdica Dionisie era uneminent exemplar. Nu învãþase carteoficialã niciodatã. Fusese ºi rãmãsesefiul, cãlugãrul ºi, pe urmã, stareþulMãnãstirii Suruceni. ªi, cu toateacestea, era un mare cãrturarbisericesc. Nu mai vorbesc de SfântaScripturã, pe care o ºtia pe dinafarã,dar vorbesc de lungile lui cetanii, în limba ruseascã,de multele cãrþi pe care le aprofundase în paceamãnãstirii ºi, îndeosebi, de literatura patrioticã.

Vlãdica Dionisie era, însã, mai mult decât unputernic autodidact. Era un suflet dãruit de sus cuincomparabilul dar al credinþei. Era o inimã încinsãde focul tainei creºtine. Convorbirea lui, mãrturisirilelui particulare ºi liturgice aveau cãldura ºi sclipirilesfântului jeratic, pe care-l purta ascuns sub hainalui de aba cãlugãreascã.

Am avut norocul sã stau în preajma acestuiprincipe al credinþei creºtine multe ceasuri. Dacãceea ce vorbeam împreunã ar fi fost lucruri desprelume ºi despre oameni, s-ar cuveni sã nu lepomenesc. Dar este tocmai cazul despre carevorbeºte Sfânta Evanghelie: „ceea ce aþi grãit laureche, în odãi, se va vesti depe acoperiºuri” (Luca, 12, 3).

Va vveni vvremeacând credinþa ceavie, devotamentul

doctrinei ºi pilda vlãdicãiDionisie Erhan sã fie largmãrturisite ºi propovãduite,spre fericita lui pomenireºi spre întãrirea inimilor.

Azi, la câteva zile dupãplecarea lui dintre noi, vom

evoca acele seraficesfinte liturghii, pe carele prezida arhiereulDionisie. Uneori, preafericit, fãceam ºi euparte din soborulliturghisitor, alteoristam într-un ungher,priveam ºi aºteptamsã-mi soseascãmomentul predicii.Vlãdica Dionisie,

înconjurat de preoþi, conducea dumnezeiasca slujbã.Nu privea pe nimeni, nu mai fãcea nicio observaþie,nu mai vorbea decât cu Mielul lui Dumnezeu, pe

care îl slujea ºi cãruia i se închina pânã la pãmânt...O, de câte ori aº fi voit sã adun la aceastã

priveliºte înalt pilduitoare pe teologii, pe dascãliinoºtri ºi chiar pe colegii arhiereului Dionisie!

Din fericire, este o lume întreagã basarabeanãcare îmi este martorã ºi care, odatã ºi odatã, va ºtisã ºtie sã spunã multe despre acest fiu al neamuluinostru ºi despre acest arhipreot al BisericiiMântuitorului.

Dionisie Erhan a avut un rol puþin cunoscut lumiimai depãrtate ºi o activitate lungã în zilele mãreþeale Unirii. În Mãnãstirea Suruceni, al cãrei stareþ era,cãlugãrul Dionisie Erhan îi aduna pe prieteni, sfãtuia,

hotãra... în ceasurile celegrele premergãtoare.Toþi basarabenii patrioþide acum un sfert de veacau fost dacã nu ucenicii,dar cel puþin bine sfãtuiþiivânjosului patriotDionisie Erhan.

Discreþia rarã aacestui om ºi umilinþalui monahalã au acoperitpururea ºi au stinsluminile arãtãrii în vileag.Precum foarte puþini ºtiudespre teologul care era,tot aºa ºi despre inimalui româneascã.

A plecat dintre noi cu acelaºi pas anonim, cuaceeaºi înfãþiºare de cãlugãr prost, cu aceeaºismerenie admirabilã, cu care trecea pe strãzilecapitalei noastre. A închis ochii în pacea pãzitãde sfinþii îngeri a mãnãstirii lui de baºtinã.

Auzã vrednicul arhiereu Dionisie, când va veniîn faþa Cerescului Stãpân: „Bine, slugã bunã ºicredincioasã! Intrã întru bucuria Domnului tãu!”(Matei, 25, 21).

(Articol apãrut în Informaþia zilei, an III, nr. 620,din 29 septembrie 1943, p. 1. Foto 1: Mitropolitul GurieGrosu ºi episcopul Dionisie Erhan, împreunã cu stareþiiºi stareþele sfintelor mãnãstiri din Basarabia interbelicã;Foto 2: Mãnãstirea Suruceni.)

EEppiissccooppuull DDiioonniissiiee EErrhhaann

Miza pprincipalã a fragmentului respectiv este justificarea întârzierii celeide a doua veniri a lui Hristos înaintea creºtinilor din Tesalonic. „Dece Hristos întârzie sã vinã ºi sã aducã pacea ºi mântuirea fãgãduite?”,

se va fi întrebat comunitatea cuprinsã de nerãbdare. Pentru cã, rãspunde autorulepistolei, venirea lui Hristos se înscrie într-un scenariu mai amplu, ale cãruietape se cuvin respectate. Înaintea lui Hristos trebuie sã aparã „omul nelegiuirii”.ªi de ce acesta, la rândul sãu, întârzie sã-ºi facã apariþia? Întrucât existã „ceva”,rãspunde autorul epistolei, o putere misterioasã, ori „cineva”, un personajmisterios, care-l þine deocamdatã pe „nelegiuit” în frâu (to sau ho katechon).Peerbolte trage concluzia cã acest katechon, la neutru sau la masculin, nu trimitela niciun referent concret (putere impersonalã sau personaj istoric). Autorul l-aintrodus numai pentru a explica prelungirea, devenitã insuportabilã, a aºteptãriiParusiei, iar pretinsa complicitate între Pavel ºi tesaloniceni a fost montatãanume pentru a spori gradul de veridicitate al raþionamentului.

Oricare ar fi fost însã intenþia cu care autorul epistolei va fi inserat acestecuvinte enigmatice, interpretarea katechon-ului ca figurã a împãratului roman,apãrãtor al creºtinismului, s-a bucurat de cel mai mare succes de-a lungul vremii,bineînþeles, dupã Constantin cel Mare. Anticristul îºi va face apariþia direct – fãrãmascã, fãrã sã-i pese de nimeni ºi de nimic – pe scena lumii abia dupã dispariþiaultimului împãrat. Vom întâlni frecvent acest topos în apocaliptica medievalã,atât bizantinã, cât ºi occidentalã.

Recapitulez: Anticristul din 2 Tesaloniceni întruchipeazã în primul ºi în primulrând „nelegiuirea” (înþeleasã ca „impietate”, „profanare”). El se considerã pe sineDumnezeu ºi se proclamã ca atare în faþa lumii întregi. Acþioneazã prin „puterealui Satan” (neconfundându-se cu acesta) ºi-i amãgeºte pe necredincioºi prinminuni, farmece ºi semne mincinoase. Hristos îl va ucide prin „suflarea gurii Sale”.(Va urma)

LLaa mmooaarrtteeaa vvllããddiiccããii DDiioonniissiieeGalla GGALACTION

Episcopul DDionisie EErhan ((din bbotez DDimitrie), ss-aanãscut lla 22 nnoiembrie 11868, îîn BBardar, jjudeþulLãpuºna, BBasarabia. AA ffost ffrate îîn MMãnãstireaSuruceni ((1883), rrasofor ((1890), ttuns îîn mmonahism îîn 11899,ierodiacon ((1900), iieromonah ((1904), sstareþ aal mmãnãstirii(1906), eegumen ((1915). LLa 222 iiulie 11918 aa ffost hhirotonitarhiereu, îîn CCatedrala MMitropolitanã ddin IIaºi, ccu ttitlul „„alIsmailului” ((vicar aal AArhiepiscopiei CChiºinãului). LLocþiitor ddeepiscop aal CCetãþii AAlbe-IIsmailului ((1932–1933), aapoi aalesepiscop eeparhiot ((20 ooctombrie 11933, îînscãunat lla 115 mmai1934), ppãstorind eefectiv ppânã îîn 11940. ÎÎn vvara aanului 11940,în ttimp cce AArmata SSovieticã oocupa BBasarabia, ss-aa rrefugiatîn RRomânia.

La 116 iiulie 11940, mmitropolitul OOlteniei, ssub aa ccãruijurisdicþie ccanonicã sse ggãsea EEparhia AArgeºului, ll-aa ddelegatsã cconducã aaceastã eeparhie, aaflatã aatunci vvacantã. RRãmâneîn ffruntea EEpiscopiei aargeºene, ccontinuând ssã ppoarte ttitlul„al CCetãþii AAlbe-IIsmail”, ppânã lla 111 iiulie 11941, ddeºi îîn zziuade 44 iiunie, aacelaºi aan, sse ffãcuserã aalegeri dde eepiscop ttitular.

Fusese aales aarhimandritul FFilaret JJocu, îînsã SSfântul SSinod,în ººedinþa ddin 55 iiunie 11941, aa iinvalidat aaceastã aalegere.

În aaceastã ssituaþie, ddelegarea eepiscopului DDionisie llaconducerea EEparhiei AArgeºului aa ccontinuat. AA mmai ppãstoritpânã lla 111 iiulie 11941, ccând, ddestul dde ssuferind, aa ppãrãsitEparhia aargeºeanã. LLa sscurt ttimp ddupã aaceasta, aa ccerutretragerea lla ppensie, cceea cce ii ss-aa aaprobat lla 116 aaugust1941. DDupã pplecarea dde lla EEparhia AArgeºului, ss-aa rreîntors îînBasarabia ººi aa mmai ttrãit ppânã lla 117 sseptembrie 11943. AA mmuritla CChiºinãu ººi aa ffost îînmormântat lla MMãnãstirea SSuruceni.

A ffost uunul ddintre lluptãtorii ppentru rrealizarea sstatuluinaþional rromân uunitar.

A ffost uun bbun îîndrumãtor aal aactivitãþii mmisionar-ppastoraleºi cculturale ddin EEparhia IIsmail, uunde aa îînfiinþat oo ttipografie,un oorfelinat ºº.a. AA sscris ddiferite aarticole îîn pperiodicebasarabene.

(Sursa: Istoriia AArhiiepiiscopiieii AArgeºuluii ººii MMusceluluii,Curtea dde AArgeº, 22012, ººi hhttp://www.crestinortodox.ro/dictionarul-tteologilor-rromani/dionisie-eerhan-887433.html)

1

2

Currtea de la Arrgeºº

Istoria dde llângã nnoi

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 77

Îmi aamintesc de primiimei ani de ucenicie.Eram, acum 50 de ani,

un grup de tineri arhitecþi, uniicolegi de studenþie, alþii dinpromoþii apropiate, lucrând laProiect Bucureºti, în SectorulSistematizare, cu lefuri mici,dar cu visuri mari. O rochie

sau o bluzã „la modã” era o raritate pe care cu greureuºeai sã þi-o procuri de la „Consignaþia” sau dela „pachet”. Atmosfera în atelier era o continuarea zilelor petrecute la facultate, cu lucru pânã searatârziu, cu „predãrile” de proiect la care colaboramîntre noi, ajutându-ne în spirit camaraderesc saucu sâmbetele cu „schiþã de schiþã” (un fel deextemporal), închiºi în atelier 12 ore, care, defapt, nu se încheiau decât atunci când Nea Vasile,laborantul ºi omul bun la toate, ne stingea lumina dela tabloul electric. Stãteam cocoþate, cât era ziua delungã, pe o imensã planºetã, alcãtuitã prin alãturareaaltor patru planºete mai mici pe care era caºerat pehârtie „ciocan” planul oraºului. Trãgeam în tuº cu„trãgãtorul” ºi coloram cu tempera diversele zoneale Bucureºtiului, fixând apoi vopseauacu „suflãtorul”. Eram îmbrãcate cuhalate sau ºorþuri pe care se putea cititoatã gama cromaticã folositã la lucru.Cu toate astea, eram veseleºi tinereþea compensa sãrãcia.

ªeful nostru era arh. TraianStãnescu, nu cu mult mai în vârstãdecât noi, poate cu vreo zece ani.Proiectul la care se lucra, de marecomplexitate ºi anvergurã, erao propunere de sistematizare ºimodernizare a Bucureºtiului. Nimeninu avea experienþa necesarã. Aveam doar entuziasmºi energie. ªi mai aveam ceva. Un ºef de proiect cu„greutate” – arh. Horia Maicu, susþinut în ascensiuneasa spectaculoasã (profesor la Institutul de Arhitecturãºi arhitect-ºef al oraºului), apreciat la vârful ierarhieipentru ceea ce realizase, Casa Scânteii ºimonumentul comemorativ al „eroilor comuniºti” dinParcul Carol. Pentru acesta din urmã, a fost gratulatcu titlul de „Seacã lacuri”, deoarece a modificat ºimicºorat lacul din parc, desfiinþând astfel ºi GrotaGiganþilor a sculptorului Paciurea. Era însã un inspiratmanager, promovându-i pe cei mai buni profesioniºtidin tânãra generaþie. El era cel cu intrare „sus”, cel curelaþiile, cel „cu pâinea ºi cuþitul”! În clãdirea sediuluinostru, situat cu vedere la Piaþa Universitãþii, aveabiroul de proiectare cu un etaj mai jos. Îl vedeamde la balcon, de multe ori, sosind cu maºina neagrãoficialã, înalt, subþire, elegant, purtând pe cap o micãtocã neagrã de astrahan. Se miºca uºor, ca o felinã,la fel probabil în alesele medii unde era primit.

Noi nnu nne ppuneam pprobleme existenþiale ºinu încercam sã dezlegãm traseul drumurilorcãtre „înalta societate”. Ne preocupam de

lucrul nostru, învãþam, înþelegeam ºi ne perfecþionampe mãsura avansãrii lucrãrii. Bucureºtiul urma sãdevinã un oraº modern. Respectând dezvoltareaistoricã a capitalei, cu o structurã radial-concentricã,proiectul completa, amplifica ºi controla dezvoltareaoraºului. Aºa s-au nãscut cele trei inele concentricede circulaþie, în particular, „Inelul 2” despre careeste vorba mai jos.

Adevãratul ºef de proiect era arh. TraianStãnescu, cunoscut în lumea arhitecþilor ca „Bebe”sau „frumuseþea blondã”. La biroul lui, geamul eradeschis în timpul iernii, iar afarã, pe stradã, umbla cucapul descoperit, îmbrãcat doar cu un trenci pestecostum, în zilele geroase. Se spunea cã i s-ar firecomandat acest regim drastic pentru menþinereatinereþii. Era un om ambiþios, muncitor ºi exigent cusubalternii, dar, în acelaºi timp, gata oricând sãlucreze cot la cot cu noi, la nevoie. Se lupta cu toategreutãþile materiale, cu colaboratorii de diferitespecialitãþi. I-a succedat în anii urmãtori lui H. Maicu,ca arhitect-ºef al oraºului, dar niciodatã cu puteridepline, doar ca adjunct, locul de arhitect-ºef „plin”rãmânând în tot acest timp vacant. I se fãcea astfelo mare nedreptate, dar cine sã mai aibã acumbun-simþ ºi timp sã exprime niºte scuze...

Într-o zi, derularea vieþii noastre obiºnuite

s-a întrerupt brusc. Ca izbitã de o furtunã, uºaatelierului s-a deschis. Am ridicat toate privireaîn direcþia uºii. Cu o miºcare de rotaþie, executatãcu dezinvolturã, Maria Tãnase s-a oprit în mijloculcamerei. Cãci ea era! La un pas în urma ei,profesorul nostru, arh. Octav Doicescu.

Pentru aa îînþelege aaceastã ppoveste, trebuiesã fac câteva precizãri. În proiectul reþelei decirculaþie a oraºului figura un aºa-numit Inel

2. Un segment din acesta, care fãcea legãtura întreCalea Vãcãreºti ºi Piaþa Pieptãnari (Eroii Revoluþiei),trecea peste o zonã cunoscutã ca Valea Plângerii(situatã lângã Cimitirul Bellu), unde, pe terenurineconstruite, se cultivau zarzavaturi. Un astfel deteren, moºtenit din familie, aparþinea Mariei Tãnase.Aflând despre pericolul de a-ºi pierde grãdina, venisesã vadã cu ochii ei proiectul ºi sã protesteze!

În faþa noastrã, Maria Tãnase continua sã-ºidesfãºoare splendidul spectacol. Noi, spectatorii,captivaþi de apariþia divei, nu ne mai puteam luaochii de la ea.

Era îmbrãcatã ca în reviste: o fustã albã plisatã,bluzã neagrã cu buline albe mari, pantofi albi cu tocºi o pãlãrie albã cu boruri mari. În timp ce-ºi susþinea

cauza, se rãsucea pe tocurile înalte, fãcând ca fustasã-ºi desfãºoare pliurile.

– Unde e Inelul 2? … Ãsta e Inelul 2?! Sã vãspun eu cum este problema asta! La expoziþiainternaþionalã din America (vezi nota), la pavilionulnostru, am cântat de au rãmas toþi cu gura cãscatã.Atunci m-a cerut de nevastã un milionar americancare putea sã acopere cu limuzinele lui tot inelulvostru! Nu m-a lãsat inima sã rãmân acolo. Mãgândeam la þara mea, la oraºul meu, la grãdinamea!... ªi voi treceþi cu inelul vostru peste ea?!Octav! Octav (se adresa din când în cândprofesorului), ce zici, ce neobrãzare!

Între timp, apãruse în atelier ºi arh. TraianStãnescu, ºeful nostru, care, dupã câteva vorbeºoptite cu prof. Doicescu, a calmat-o cu farmecullui binecunoscut ºi au pãrãsit împreunã încãperea.Dupã plecarea ei, multã vreme nu am contenitsã comentãm evenimentul.

Consideram cã povestea s-a încheiat ºi aproapeo uitasem, când, dupã vreo douã sãptãmâni, primim,printr-un mesager, o scrisoare. Era adresatã: „lui NeaMiºu de la Sistematizare”. Conþinutul nu poate

fi rezumat ºi nici reprodus. Într-un limbaj mai multdecât colorat, ni se comunica totalul ei dispreþ ºidorinþa explicitã: „mã p... pe strãzile voastre!” etc.,încheind apoteotic: „sã mã pupaþi în c...!”

Soarta a fãcut ca, dupã câþiva ani de la aceastãvizitã, sã vedem de la balconul aceluiaºi atelierfuneraliile celebrei cântãreþe, al cãrei convoi a trecutpe sub ferestrele noastre. Mii de oameni au însoþit-ope ultimul drum, de la Teatrul Savoy pânã la CimitirulBellu. Carul mortuar, acoperit de flori, era precedatde o maºinã-stropitoare care deschidea drumul prinmulþime. Atunci am rememorat apariþia ei în mijloculnostru, am revãzut cu mintea chipul ei încã frumosîn acea vreme ºi am regretat cã am dezamãgit-o,profanând grãdina ei, amintirile ei de tinereþe. Eraprobabil una dintre ultimele ei dorinþe, salvarea aceluiloc, dorinþã pe care noi, tinerii, nu am înþeles-o.

Dupã aani dde lla aaceste îîntâmplãri, ne putem„mândri” cu faimoasa „Casã a Poporului”,pentru care s-au dãrâmat cartierele situate

pe pantele dealului Uranus, cu casele lor pline defarmec, biserici ºi ºcoli cu valoare istoricã ºi artisticã.S-a modificat relieful, distrugându-se corniºa lunciiDâmboviþei, singurul loc ce oferea o perspectivãinteresantã oraºului, aºezat neinspirat pe terenulplat al câmpiei.

Familii întregi au fost dislocate ºi gospodãriidistruse. În raport cu aceastã catastrofã, necazulMariei Tãnase, peste a cãrei grãdinã trecea Inelul 2,pare acum minor.

S-au creat bulevarde prin strãpungeri brutale înzone locuite, realizând o esplanadã grandioasã cãtreconstrucþia megaliticã de la un capãt, dar care, lacelãlalt capãt nu duce nicãieri, urmând doar direcþiagestului incoerent al conducãtorului.

Constat cu regret cã, dupã o lungã aºteptare, înprezent s-a realizat puþin din tot ce se prevãzuse,doar un fragment din structura inelului, anume PodulBasarab, ºi acesta dupã o îndelungatã gâlceavãmeschinã. Soluþia noastrã, printr-un pasaj denivelatpentru intersecþia din Piaþa Universitãþii, laborioasele

planuri pentru circulaþie ºi parcãri ºi multe altele sunttoate ignorate ºi dupã instalarea noii conduceri a þãrii.

Acum 50 de ani credeam cã este de ajuns sã-þiimaginezi ºi sã crezi cã drumurile duc undeva, cãInelul 2 va lega cartierele, oamenii ºi, poate,idealurile.

Mult mai târziu i-am înþeles semnificaþia. Cã Inelul2 a fost camaraderia, prietenia ºi sinceritatea carene-a unit atunci ºi a dãinuit pânã în ziua de azi, înciuda vicisitudinilor anilor parcurºi. De fapt, pentrunoi toþi, generaþia de atunci, acesta a fost tinereþeanoastrã, Inelul 2.

Notã: Este vorba de Expoziþia Universalã New Yorkdin 1939, la care arh. Octav Doicescu a proiectat pavilionulRomâniei ºi la care Maria Tãnase a cântat acompaniatãde un taraf de lãutari, spre încântarea publicului american.Aºa se explica relaþia amicalã între cei doi. Cu aceastãocazie, (se spune cã) un american bogat ar fi cerut-oîn cãsãtorie. Fragmentul cu M.T. a apãrut, sub o formãdiferitã, în Arhitecþii promoþiei 1953-1959. Afirmareprofesionalã. Amintiri, Ed. Victor, Bucureºti, 2009,coordonator arh. Ofelia Stratulat, pag. 109-111.

IInneelluull 22Constanþa VVAIDDA HALIÞA

Dupã 223 AAugust (nenorocoºi cum suntem,iatã-ne obligaþi încã odatã sã pornim cuacest reper), artiºtilor de teatru, cântãreþilor

ºi teatrului nu le mergea prea bine, nu aveau sãlipe unde sã joace, deºi bucureºtenilor nu le pierise,în sãrãcia de dupã rãzboi, gustul pentru spectacol,epic combinat cu romantism sau umor, caracteristicromânilor, nu tuturor meridionalilor (contraexemple:bulgarii noºtri sau grecii contemporani).

Am auzit-o pe Maria Tãnase live o singurã datã,pe scena unei grãdini de cinematograf din Bucureºti,interpretând cântecul pe care ea însãºi l-a scris:„Cine iubeºte ºi lasã/ Dumnezeu sã-i dea pedeapsã/târâiºu’ ºarpelui/ ºi pasu’ gândacului,/ vâjâitu’vântului,/ pulberea pãmântului”. Maria Tãnase a venitîntr-o fustã viu coloratã, cu multe falduri care seînfoiau ºi, cu toatã modestia dezolantã a cadrului,a pus în blestemul rostit un munte de suflet, parcã

mai înfricoºãtor la versurileabia ºoptite. Nu puteam atunciînþelege cântecul, nu suntsigur cã-l mai pot încãînþelege acum.

Îl mai vedeam, la teatrulOdeon de astãzi, pe Emil Botta în Othello, uneori cuMihai Popescu în Iago sau în Romeo, cu Mimi Bottaîn Julieta, pe N. Stroe, într-o modestã ºi perifericãgrãdinã, apoi la Savoy, actualul C. Tãnase, sau peMircea Criºan, în pauza la filmul Drumul spre stelecu David Niven, la Cinema Gioconda, imitând cusucces la public motorul unei motociclete. Ne mai„occidentalizam” sau ne deplângeam paranoiceºecurile la ore foarte târzii la Mon Jardin, restaurantazi dispãrut, când un saxofon apuca tulburãtoareaBaladã a lui Ciprian Porumbescu. Însã, vom reveni.

AAccttoorrii,, ccâânnttããrreeþþii,,tteeaattrruu.. ÎÎnncceeppuuttuurrii

DDrragoº VVAIDDA

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201588

Scriitorul ffrancez dde oorigine rromânã EugenIonescu a fost pentru o scurtã perioadãde timp profesor de limba francezã la

Seminarul Teologic „Neagoe Vodã” din Curteade Argeº. Aceastã perioadã de profesorat la Curteade Argeº se poate reconstitui pe baza documenteloraflate în fondul de arhivã alSeminarului Teologic din Curtea deArgeº pãstrat la Arhivele Naþionale –Serviciul Judeþean Argeº.

În aceste documente a rãmasconsemnat cã Eugen Ionescu, nãscutîn anul 1909 (la Slatina), a terminat în1928 Liceul „Sf. Sava” din Bucureºti cuDiplomã de Bacalaureat ºi a absolvitFacultatea de Litere din cadrulUniversitãþii Bucureºti în anul 1932,cu Diploma de Licenþã nr. 18.399.A susþinut examenul de capacitateîn 1935 la Bucureºti, iar ulterior a fostnumit profesor de Limba Francezãla Gimnaziul Mixt din Cernavodã (1).

Ministerul Instrucþiunii, prin Serviciulde Învãþãmânt Bucureºti, i-a aprobat solicitareade transfer, începând cu 1 septembrie 1935, dela Cernavodã la Seminarul de la Curtea de Argeº,unde a fost numit profesor titular provizoriula Catedra de limba francezã (2).

În anul ºcolar 1936-1937, Eugen Ionescu a predatlimba francezã la clasele I, a II-a, a III-a (câte 3 orela fiecare) ºi la clasele a V-a, a VII-a, a VIII-a (câte2 ore la fiecare), în total, 15 ore pe sãptãmânã. Dinlista nominalã a personalului didactic de la Seminarde la 1 aprilie 1936 reiese cã profesorul Eugen

Ionescu era cãsãtorit (am putea spune „proaspãtcãsãtorit”, în 1936, cu Rodica Burileanu, nãscutã la9 decembrie 1910, de profesie avocat, fiica lui MihailBurileanu, director al ziarului Ordinea (3)), fãrã copii,avea gradul militar de caporal T.R., contingentul1934, arma Infanterie din cadrul Regimentului 3Olt – Slatina ºi era încadrat în mod efectivîn învãþãmânt de 1 an ºi 7 luni (4).

La 29 octombrie 1936, inspectorul general Al.Batist din cadrul Ministerului Instrucþiunii Publice ainspectat activitatea didacticã a profesorului titular-provizoriu Eugen Ionescu la ora de Limba Francezãde la clasa a IV-a ºi a consemnat în scris astfel:„S-a examinat lecþia «La région de la Saône».Examinarea a fost fãcutã prin întrebãri puse în limbafrancezã ºi constat cã în scurt timp d-sa a obiºnuitpe elevi sã întreþinã o uºoarã conversaþie în limba

francezã. S-a dat ca lecþie nouã «La région desAlpes». ªi la explicaþie dl. profesor procedeazãmetodic, folosindu-se în colaborarea clasei. Lecþiaar fi fost ºi mai uºor propusã dacã ºcoala ar dispunede o hartã a Franþei. Dl. profesor pronunþã frumosºi desigur cã în clasele inferioare (I ºi II) va izbuti

ca sã facã ºi pe elevisã pronunþe mai corectºi altfel decât pronunþãcei din clasa IV.” (5)

Activitatea ssadidacticã laCurtea de Argeº

a fost însã de scurtãduratã ºi instabilã.În perioada 1 septembrie– 10 decembrie 1936,profesorul Eugen Ionescuacumulase cele mai multeabsenþe de la catedrã,totalizând un numãr de

49 de absenþe,dintre care 45erau „motivate”cu ordinelenr. 53.263 ºi 62.279din 1936, iar 4absenþe eraunemotivate ºi fãrãcerere de concediu.Din cele 49 deabsenþe, 38 au fost

suplinite de alþi profesori, iar 11 au rãmas nesuplinite.Absenþele repetate de la catedrã din anul 1936 aufost consemnate la 29 septembrie, 6, 7, 10 octombrieºi între 3 – 13 noiembrie 1936 ºi au fost motivateparþial printr-un „concediu de boalã” (6). În aceastãperioadã, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeºmai erau ºi alþi profesori în aceeaºi situaþie, a cãroractivitate didacticã era suplinitã în mod constant dealþi profesori, aºa cum era cazul profesorului deistorie, proaspãt absolvent de doctorat în strãinãtate,Mihai Berza, dupã cum reiese din statele de platãale personalului didactic din perioada 1937-1938.

În februarie 1937, Ministerul Instrucþiunii,al Cultelor ºi Artelor, cu ordinul 24.642,a aprobat numirea profesorului Eugen Ionescu,cu titlu provizoriu, la Catedra de limba francezãde la Seminarul Central din Bucureºti, catedrã

care devenise vacantãprin decesul profesoruluiºi scriitorului Anton Holban(decedat în ianuarie 1937),iar orele de limba francezãde la Seminarului Teologicde la Curtea de Argeº urmausã fie suplinite de profesorulGh. Murgioiu (7).

În aacelaºi aan, prin ordinul ministrului nr. 138.970din septembrie 1937, înaintat SeminaruluiTeologic de la Curtea de Argeº, profesorul

Eugen Ionescu a fost delegat într-o „funcþiuneadministrativã” din Ministerul Instrucþiunii – fãrãalte menþiuni despre funcþia ocupatã – ºi urma„sã primeascã din învãþãmânt 20% din salariu,pe tot timpul cât va funcþiona în Minister fiindconsiderat în concediu din oficiu de la catedrã”pentru anul ºcolar 1937-1938, conform art. 173din Legea de organizare (8).

De-a lungul anilor ºcolari 1937-1938 ºi1938-1939, profesorul Eugen Ionescu a fosttrecut în continuare în schema de încadraresau în statele de platã a salariilor de laSeminarul din Curtea de Argeº, deºi catedrade limba francezã era suplinitã de alþiprofesori. Pentru perioada septembrie –noiembrie 1937, suma de 2.730 de lei,cuvenitã conform statelor de platãprofesorului Eugen Ionescu, a fost depusãla Administraþia Financiarã Argeº, iar pentruluna decembrie 1937, suma de 1.028 lei afost depusã tot la Administraþia FinanciarãArgeº ca reþinere pentru Casa Corpului

Didactic (9). În mod practic, Eugen Ionescu a avut o activitate

didacticã de scurtã duratã ºi intermitentã în perioadaseptembrie 1935 – februarie 1937, când a funcþionatîn mod oficial ca profesor de limba francezã laSeminarul Teologic de la Curtea de Argeº, însã a fosto apariþie care a rãmas în amintirea absolvenþilor…

Note1. Arhivele Naþionale – Argeº, fond Seminarul Teologic

„Neagoe Vodã” din Curtea de Argeº, dosar 690/1937, f.254. 2. Ibidem, dosar 677/1936 f. 218. 3. http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comu

nism/studii_articole/personalitati _in_vizor/Eugen%20Ionescu.pdf, 2014.

4. Arhivele Naþionale – Argeº, fond Seminarul Teologic„Neagoe Vodã” din Curtea de Argeº, dosar 690/1937, f.323; 677/1936 f. 206.

5. Ibidem, registru nr. 803/1921-1938, f. 81, 82v. 6. Ibidem, dosar 677/1936, f. 232; 690/1937, f. 5;

680/1936, f. 110v. 7. Ibidem, dosar 687/1937, f. 26; 687/1937, f. 18. 8. Ibidem, dosar 687/1937, f. 160, 252, 254, 284.9. Ibidem, dosar 699/1937, f. 1.557; 687/1937, f. 1.558.

EEuuggeenn IIoonneessccuu llaa CCuurrtteeaa ddee AArrggeeººAurrell RRADDU

La iiniþiativa AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, oo pplacã dde mmarmurã rrealizatã ccu ssprijinul RRotarexim-RRm.Vâlcea, aa ffost aaºezatã ppe pperetele LLiceului FForestier ddin CCurtea dde AArgeº, uunde ffuncþiona îîn aanii 11935-337Seminarul TTeologic „„Neagoe VVodã” ººi uunde SSeminarul aa rrevenit îîn uultimii aani ((foto). DDezvelirea pplãcii aa aavut llocpe 115 ddecembrie 22014, pprilej ccu ccare SSeminarul TTeologic aa oorganizat uun ssimpozion ddedicat llui EEugen IIonescu.

Lacrima AAnei

Traian VVasilcãu, pseudonimTraianus, ss-aa nnãscut lla 22 aaprilie 11969,în ssatul VViiºoara, rraionul EEdineþ,Republica MMoldova. AAbsolvã, îîn 11993,Facultatea dde IIstorie ººi EEtnopedagogie,Universitatea PPedagogicã ddeStat „„Ion CCreangã” ddin CChiºinãu.Participant aactiv, îîncã ddin ttimpulstudenþiei, lla mmiºcarea dde eeliberare

naþionalã. MMembru aal UUniunii SScriitorilor ddin MMoldova ººi aal UUniunii SScriitorilordin RRomânia. MMaestru îîn AArtã ((2011). SScrie ddin 11983, ddebuteazã eeditorialîn 11995 ccu vversuri.

Dintre vvolumele ppublicate: Poemele rregretelor ttârzziiii, 1995; Riisiipiitorul dde iiubiire,1995; Un cclopot ppentru BBasarabiia, 1996; Zeiiii nnu mmor îîn ccer, 1997; Spiitale ppentruîngerii, 1997; Potopul ccultural, 1999; Siinceriitatea cca ssentiinþã, 1999; Poeme dde ppetiimpul ttãceriiii dde aaur, 1999; Prãbuºiit îîn fflorii, 2000; Coliindã ppentru nniiciiodata mmea,2000; Moartea îîn ppremiierã, 2001; Regele îînviins, 2001; Demiisiionarea ddiin uumiiliinþã,2003; Atentat lla vveºniiciie, 2006; Ciiocârliia ccântã ffãrã ttãlmãciirii, 2007; Eternulînnãscut, 2008; Când ss-aau ffost sspus îîngeriiii, 2009; Regãsiit îîn ccer. TTriilogiiepsalmodiicã, 2009; Prãdalniiciiii ddiin ccrãiia lluii DDumnezzeu. PProfeþiiii aadeveriite, 2011;Sãrutul mmãriiii, 2011; Cameleoniismul lla rromânii (ÎÎngândurãrii bbasarabene), 22012;Cãlugãr ffãrã sschiit, 2012; Sfeºniic îîn rrugãciiune, 2012; Inscriipþiiii ppe eetern. OOperetãcute îîn 99 vvolume, 2012-22014. NNumeroase aapariþii îîn rreviste, lla rradio ººi TTV.

Poemele aalãturate ssunt iinedite.

Baladã ppe nnou

Manole ººi-aa îînchis iiubirea-nn zzid,Eu –– uun ppopor dde mmierle ffredonândAl nnedreptãþii llied –– În ggând.

Sunt bbucuros, aaproape nne-nntâmplat.Mi-aa mmai rrãmas uun llucru dde ffãcut —— Sã lle ffiu ccer ssurpatÎn aabsolut.

* ** **

Inundã sspaþiul bbãrcile ddin ccer,Privirile-mmi ttãcerii ssunt eecou,Prin aaltã llimbã vveche îîmi pport ppaºii,Mai ccaligrafiind uun ccântec nnou.

Timp nnu aa mmai rrãmas ddecât îîn ccerbi,Clipele llor rrãstoarnã-nn ccurþi ppianeªi oochii mmei –– MManoli, MManoli sstrãvechi ––Rãmân îîn ccãutãri dde AAne, AAne…

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 99

Calea dde MMijloc

Se ppovesteºte ccã, într-odimineaþã, în cumplitaînchisoare de la

Aiud, colonelul Gh. Crãciun,comandantul puºcãriei, treceaîn revistã careul de deþinuþi.

La un moment dat, s-a oprit în faþa unui om înalt,slab, puþin adus de spate ºi i-a zis:

– Ce faci, filosofule?Îl cunoscuse. Era Petre Þutea. Aºa de slab cã-l

susþineau doi camarazi. Din cauza epuizãrii, capulîi cãzuse în piept. Niciun rãspuns. Crãciun l-a privitsatisfãcut. Apoi s-a întors cãtre mulþime, începându-ºilecþia politicã:

„Mã, fasciºtilor, bandiþilor! Aþi rãmas în urmã!V-aþi prostit! Cã dacã eraþi deºtepþi nu ajungeaþi aici!Voi ºi Dumnezeul vostru! Vi-l închipuiþi pe Hristos cuun crucioi în spate prin New York? Ar râde ºi curcile,bã! Uite, am ajuns în Lunã ºi n-am dat de niciunDumnezeu!“

Se depãrtase câtiva paºi. Atunci, Þuþea a ridicatmâna.

– D-le colonel! O clipã. Vreau sã vã întreb ceva!– Da! Ia zi, mã, filosofule!– Nu vã supãrati, aþi crescut la oraº sau la þarã?– La þarã, mã! Nu se vede? – ªi aþi avut porci?– Auzi vorbã? Cum sã nu! Care gospodar

de la þarã nu creºte porci?– ªi... aþi vãzut dvs. porc sã priveascã în sus?Povestea aceasta mi se pare cã spune despre

Petre Þuþea mai mult decât orice. Spune, pentrucã îi surprinde esenþa – Þuþea a fost un spirit viu,sclipitor în formulãri ºi tranºant în judecãþi. Nici nuºtiu care dintre cele douã componente ale gândiriisale mã fascineazã mai tare.

Din pãcate, cei mai mulþi dintre români l-aucunoscut numai din interviurile de televiziune – or,atunci, Þuþea avea 88 de ani. Se instalase declinul.Apoi, articolele risipite prin presa vremii, ca ºi cãrþileconfecþionate de edituri dupã moarte, sunt inevitabilfragmentare ºi câteodatã ilizibile. E un adevãr –Petre Þuþea n-a fost scriitor ºi nici filosof. ªi totuºi.

Geniul sãu, marele sãu talent a constat în aîmbrãca sistemul dogmatic creºtin în haina oralitãþii.Cãutaþi pe internet înregistrãrile video. Ascultaþi-l,priviþi-i ochii strãlucitori, delectaþi-vã cu mimicasa infinit de expresivã. Veþi fi captivaþi. Dacã treceaºa uºor „proba ecranului”, cum spun experþii încomunicare, dacã reuºeºte sã ne captiveze ºi dupãmoarte, vã închipuiþi cum era omul într-o discuþiefaþã cãtre faþã?

Unii considerã cã Þuþea a fost un Socrateal românilor. Mie mi se pare prea puþin. E drept,provenea din ºcoala oratorilor spontani, deschisãde Nae Ionescu, profesor capabil sã þinã un curs defilosofie fãrã notiþe, pornind de la o temã care-i veneaîn minte, urmãrindu-i dezvoltarea în istoria ideilor,bizuindu-se pe o memorie fabuloasã. Întrucâtva, aºafãcea ºi Nicolae Iorga ºi Constantin Noica.

Totuºi, mmi sse ppare ccã ÞÞuþea avea ceva înplus – ºi anume, recursul la o vânã a vorbiriipopulare, sinteticã, tranºantã, fãrã rest.

Formulãrile lui Þuþea au ceva din definitivul snoaveipopulare. Chiar el spunea – la întrebãrilefundamentale „de ce?” ºi „în ce scop?” aporeticaruralã româneascã rãspunde „d-aia”. Sintagmelesale au consistenþa pietrei. Nu lasã loc de întors– le accepþi sau le respingi.

Þuþea nu te duce, precum Socrate, în dilemã,demontându-þi argumentaþia. Þuþea afirmã. DacãSocrate fãcea maieuticã, adicã moºea adevãrul,scoþându-l din interlocutor ca pe un copil din mamã,Þuþea îþi aratã adevãrul gata fãcut, bine crescut,în splendoarea maturitãþii sale. Mã gândesc cã unastfel de stil – imperial, apostolic – nici nu s-ar potrivioricãrui conþinut, ci numai unuia dogmatic, tradiþional.ªi aºa ajungem la substanþa gândirii lui Þuþea.

Gândirea lui Þuþea... ªi despre asta s-au scrismulte. Dacã ar fi sã sintetizez, aº zice cã Petre Þuþeaa fost ultimul teocrat al României. Un om de dreapta,

religios ºi monarhist, inamic al oricãrei revoluþii. UnJoseph de Maistre de la Boteni. Pentru Þuþea, existaun singur Adevãr, ºi anume, existenþa lui Dumnezeu,structurat trinitar ºi revelat teandric, prin persoanalui Isus Hristos. De aici, omul ºi-a dezvoltat întreagameditaþie, atent sã se plaseze sub autoritateadogmaticã ºi sã fie cât mai clar întermeni.

Spunea chiar el: „M-a întrebatcineva odatã: Mã, Petricã, tu cândte aºezi la masa de scris, cum scrii?– Sunt emoþionat de fila goalã.Prima mea grijã e sã nu fiu pânditde demonul originalitãtii. Urmãrescsã nu fiu original ºi sã fiu cuviincios.– Eºti inspirat? – Nu, nu stãniciodatã un zeu în colþul camereimele când scriu eu. Sunt foarteneliniºtit. Eu, care sunt creºtin...Am douã neliniºti: sã nu se afle înexpunerea mea nicio inadvertenþãterminologicã ºi nicio impietate.”

Punerea sub autoritateasistemului dogmatic l-a dus pe Þuþeacãtre o limpezime de cleºtar. A înþeles toateconsecinþele sistemului, ca un matematician careporneºte de la axiome, dezvoltând apoi, prin operaþiilogice, un întreg câmp de teoreme. Probabil cã oexperienþã la limitã i-a marcat gândirea – trecereaprin infernul închisorii.

În tinereþe,vreo 12 ani,Þuþea a fost destânga. A scoso revistã, cuPetre Pandrea,a scris „Deînchiriat” pezidurilePalatuluiRegal! Apoi,în închisoare,victimã atorþionarilor,n-a mai gãsitaltã soluþiedecât sã-ºipunã sufletulîn mâinile luiDumnezeu.

O spunea chiar el: „Când am vãzut, în închisoare,cã tot regimul care mi se aplicã e inoperant, puteameu, ca om, sã-mi explic asta? ªi atunci m-am gânditcã existã o forþã supracosmicã, transcendentã,numitã Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta,ca eu sã scap de înlãnþuire. Pentru cã, personal,nu mã pot dez-lãnþui ºi elibera. Iar a vieþui acolo,la închisoare, fãrã asistenþa Lui nu se poate;au fost oameni care au murit... Atunci s-a nãscutîn mine credinþa nelimitatã în atotputerniciaºi atotbunãtatea divinã.”

Religia ccreºtinã, pe care ºi-o asumã fãrã rest,îi aduce claritate ºi consolare. „Prima funcþiea unei religii reale este consolatoare, fiindcã

fãrã religie am lãtra precum câinii. Ne naºtem, trãim,ne îmbolnãvim, îmbãtrânim ºi murim. ªi întregpeisajul speciei om culmineazã în cimitir. Destinuluman nu e o invitaþie la fericirea de-a trãi. Singurulmod de-a evita neliniºtea metafizicã a cimitireloreste religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare.Cu filosofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meuCioran – prin disperare.” De aceea, filosofia i se parede prisos – niciodatã Þuþea n-a spus despre sine cãe filosof, ci gânditor creºtin. Nu teolog, „cã n-am toateinstrumentele”, zicea, ci gânditor creºtin. Unul carese miºcã între cele Zece Porunci ºi Predica depe Munte. Un câmp larg, al misterului, din care senasc ºi etica, ºi istoria, ºi politica. Ba chiar ºi ºtiinþa.Despre toate, Petre Þuþea putea sã spunã ceva.ªi o fãcea antologic.

În