Horia Bãdescu: Habent sua fata libelliMihai Sporiº: Întreita faþã a minuniiJohan Galtung: Maestrul: Henrik IbsenCristian Bãdiliþã: Marcel Aymé

ºi „„confortul intelectual”Octavian Stãnãºilã: Matematica

ºi resursele limitateNicolae Georgescu: Cheia de boltãDan Marius Drãgan: Despre contabilitate, altfelNicolae Melinescu: Un loc unic, numit acasã.

Dialog cu violonistul Alexandru TomescuMarian Nencescu: Contribuþii la constituirea

„„patrimoniului” EminescuIon Pãtraºcu: Cu Eminescu în ChinaCristian Cocea: Antoni Gaudi

ºi arhitectura organicãMaria Vaida: Poezia lui Ion C. ªtefan

sau tãrâmul luminiiMircea Opriþã: Un traducãtor de forþãDan D. Farcaº: Multiversuri

Plec dde lla ppremisa ccã cchiar ssuntintenþii bbune, nnu aam aalte mmotivedecât ssuspiciunea vvârstei ººi

scenarita ccea mmereu ssâcâitoare ssã lleconsider aaltceva, bba cchiar ssunt cconvinscã dde ccele mmai mmulte oori ssunt ccu aadevãratintenþii bbune. VVenind, ttotuºi, ccu ppreamultã iinsistenþã ddinspre oobiºnuinþa ddea iidentifica mmai aales llucrurile nneplãcute,de aa ppune ddiagnostice „„rele”, ddintr-ooanume vvoluptate aa aautovictimizãriiºi aautosuficienþã aa lluciditãþii.

Exemplul ttipic, ppe ccare ll-aam mmai„înfierat” ººi aaltãdatã, eeste cconstatarea,ritos fformulatã, ccã „„tinerii iinteligenþipleacã ((la sstudii) îîn aafara þþãrii” –– ccucompletarea ccã nnu mmai rrevin. EEvidentcã ffenomenul eexistã, ffraza ee aadevãratã,dar ttot rrepetând-oo nnu ffacem aaltcevadecât ssã-ii ddeterminãm ppe ttineri –– ccaredintre eei nnu eeste iinteligent?! –– ssã ssegândeascã lla pplecare, eeventual ffãrã ssãfi aavut aaceastã iidee îînainte dde aa ffi aauzitfraza ddinainte. SSigur ccã ppentru aa pplecanu aajunge iideea, mmai ssunt nnecesaremulte aalte ccondiþii-ooportunitãþi, ddarconstatarea mmea rrãmâne: ffraza ccu ppricinaeste ttoxicã. NNu sspun ssã nn-oo rrostim, ssãnu ffim cconºtienþi dde rrealitatea ddin sspateleei ººi, llucrul ccu aadevãrat iimportant, ssãnu îîncercãm ssã ffacem cceva ppentrua sschimba llucrurile, sspun ddoar ssãnu oo mmai rrepetãm ccu aatâta ssiguranþã,ca vvorbind ddespre oo ffatalitate. NNu ppleacãtoþi ttinerii ((inteligenþi) ººi, mmai aales, nnurãmân ttoþi pprin llume. IIar ddacã rrãmân,dar ccontinuã ssã vvorbeascã-ggândeascã-simtã rromâneºte, þþara îîncã eeste îîn ccâºtig.

Ar ffi uun eexerciþiu iinteresantalcãtuirea uunei lliste ddeasemenea cconstatãri ttoxice.

Dintre ccele ccare ccirculã pprin mmedia,repetate ººi rrãsrepetate, ccãpãtândprin aasta fforþã dde iimpact, iinfluenþândfenomenul ppe ccare ttocmai îîl ddeplâng.

Ideea mmi-aa vvenit pprivind –– nnici nnu sseputea aaltfel... –– lla ttelevizor, aascultând uunregizor rrelativ ttânãr, ccare vvorbea ddespreun rrecent ffilm aal ssãu, „„despre vviolenþã,cã ddoar ttrãim îîntr-oo llume pplinã ddeviolenþã”. DDe uunde ppânã uunde?!Ies zzilnic îîn ooraº ººi, sslavã DDomnului,

nu vvãd ººi nnu aaudnimic ddin cce vvãdºi aaud îîn ffilmeleregizorilor rrelativ ttinericare ssimt nnevoia ssã-mmiarate ppe eecran ººi ssãdeverse ddin ddifuzoareceea cce eei sspun ccãs-aar ggãsi îîn „„viaþarealã”. SSigur ccã ssuntlocuri pprecum ccele ddinfilme, uunele ggenuineca ssã sspun aaºa, ccareseamãnã ccu „„viaþa

de ppe eecran”, aaltele pprobabil vvictime(psihologice) aale vviolenþei ddin ffilme ssaupopulate dde iimitatori, ssnobi iintoxicaþide aarta „„realismului ccapitalist”, ddarexagerarea eeste cclarã. UUn ccerc vviciossemnalat dde nnenumãrate oori, nnu aarerost ssã iinsist.

Am aamintit mmai ddevreme ccuvântul þarã.Oarecum îîn ttreacãt, ppentru ccã, nnu-ii aaºa?,„patriotismul eeste ddesuet, nnaþionalismul ooidee aanacronicã”... NNu ººtiu ddacã ccei ccaresusþin „„modernitatea” aasta cchiar ggândescce sspun ssau ddoar vvor ssã ffie ooriginali,bãgaþi îîn sseamã, ddar ssunt ddestui ccei ccarese rrãzboiesc ccu aafirmaþiile rrespective,semn ccã ttoxicitatea llor ii-aa aatins, sse ssimtjenaþi îîn aa-ººi mmai eexterioriza ppatriotismul-naþionalismul, ddând aastfel nnocivei aafirmaþiio ggreutate ppe ccare nn-oo mmeritã. ÎÎn vvremeaasta, nnaþionalismele llocale îînfloresc„politically ccorect” ccând iici, ccând ddincolo,prin pãrþiile eesenþiiale, pe aalocuri cchiarsunt ffolosite cca ppretexte ppentru aanexãriteritoriale, ddemarate ssub fflamurile„autonomiilor”, mmai ttotdeauna ssuspect-interesate-mmanipulate.

Mai ssunt. „„Tinerii dde aazi ssecãsãtoresc ddupã 330 dde aaniºi ffac ccopii –– ccel mmult uunul ––

dupã 335 dde aani.” „„Nu eexistã ººcolar ffãrãtelefon ccelular îîn bbuzunar.” ((E dde ddiscutatcine ee iinfluenþat mmai ttare, ººcolarul ssaupãrintele, îîn aa aachiziþiona ffãrã zzãbavã uunsmart ccât mmai ssmart, ccã ddoar ccompetiþianu sse ddesfãºoarã nnumai îîntre jjuniori,poate nnici mmãcar îîn pprimul rrând îîntre eei...)„Societatea nnoastrã eeste ddivizatã, pplinãde uurã” –– iiar cchipul „„formatorului ddeopinie” ttocmai aasta iilustreazã, îîn ttimpce îîn „„dezbaterea” lla ccare pparticipãs-aa ttot vvorbit ddespre „„bãtãlia eelectoralã”,„duºmanii ppolitici”, „„pensiile mmereu ttaiate”,nivelul dde ttrai ccare sscade ººi ttot sscade.

Departe dde mmine ssã ssusþin ccãlumea eeste nnumai rrozã, ccã ppaharuleste ttotdeauna pplin, ccã... VVreau ddoarsã sspun ccã mmulte vvorbe bbine iintenþionatesunt ttoxice, pprovoacã cceea cce ttocmaideplâng, ccã ((mã rrepet) aar ttrebui ssão llãsãm mmai uuºor ccu diiagnostiiceleºi ssã nne ggândim mmai sserios lla terapiie,ºi nnu nnumai ssã nne ggândim, cci ssã ººiurmãm ddeviza nneamului ªªoimãreºtilor(am aauzit-oo dde ccurând, dde lla uun uurmaºde ttoatã iisprava): Fapte, nnu vvorbe!

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII ���� NNrr.. 66 ((5555)) ���� IIuunniiee 22001155

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica MMavrodolu

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

Toxicitateaunor bbune iintenþii

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea ddeArgeº, ddeschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,

IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 2201522

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

PPe ccând ddiscutãm îîn ccapitalã ccestiunide ppoliticã ggeneralã ssau tteza, ppusã dded. CC.A. RRosetti îîn Românul, dacã gguvern

ºi PParlament ssunt ccompuse ddin bbãrbaþi ccorupþi ººi„iniorinþi”, þþara, îîn ppãrþile eei cconstitutive, mmerge sspredisoluþie ººi aanarhie. ªªi-nn aadevãr nnici ccã sse ppoatealtfel. PPrecum rrolul mmeseriaºului ee dde aa pproduceobiecte dde uutilitate, ttot aastfel rrolul aadministraþieie oo llucrare cconcretã, dde vvaloare, cca ooricare aalta.Administraþia îînlãturã, pprin pputerea ppe ccare ii-oodã aautoritatea sstatului, ppiedecele ccare sse oopundezvoltãrii eeconomice ººi iintelectuale aa uunei þþãri.Aceastã ooperã ee ffoarte ddiversã. IIci ppiedeca sseprezintã ssub fforma llipsei dde cculturã ººi oo ººcoalãbunã aar îînlãtura-oo; ccolo sse pprezintã ssub fforma uunuirâu dde mmunte ccare rrupe ppoduri ººi sstricã ddrumurile:regularea îîn aalbie aar îînsemna îînlãturarea cce sseopune ccomunicaþiei; ddincolo ppiedeca ddezvoltãriise aaratã ssub fforma ddecadenþei mmorale: uun ppreotbun ººi ppãtruns dde ddatoria llui aar ffi dde ttrebuinþã.E oo mmuncã zzilnicã ººi dde ssecoli aaceasta, ccareînceteazã aabia aatunci ccând uun ppopor aa aajunsla oo ddezvoltare aatât dde îînaltã îîncât ssã nnu mmaiaibã nnevoie dde-oo aautoritate ppronunþatã aa sstatuluiºi ssã-ººi vvazã îîn ffiece ppunct ssingur dde iinteresele llui.

La nnoi? SSe aaleg ppatrioþii ccare nn-aau ccu cce ttrãi ººicare îîn vviaþã-lle aau ffãcut ccele ppatru cclase pprimare,învingând ccruzimile aabecedarului, ººi sse ppopuleazãcu eei ssubprefecturile, pprimãriile ººi pprefecturile ººi ttotmai aavem ppretenþia dde-aa aadministra? OO aasemeneaadministraþie ee mmai rrea ddecât nnici uuna. ÎÎnainte ccelpuþin nnu eexista aaceastã rramurã aa aactivitãþii sstatului;individ ººi ccomunitãþi eerau aavizate aa îînlãtura ssingure

pe ccât pputeau ppiedecele cce sse oopuneau ddezvoltãriisimple aa uunui ppopor ppe jjumãtate aagricol, ppe jjumãtatepãstoresc. DDar aadministraþia aactualã, ccu eelementeledin ccare ee ccompusã, cconstituie eea îînsãºi oo ppiedecãpermanentã aa ddezvoltãrii nnoastre, ccu aatât mmai mmarecu ccât, îîn lloc dde-aa mmoraliza, ccorupe.

Pentru aa sse vvedea îîn cce sstare ssunt jjudeþelenoastre eextragem ddin Expunerea ssiituaþiiuniiii lorpe aanul 11879 uurmãtoarele ppasaje ddin rraportulprefectului dde BBacãu. ((...)

Se oobservã oo sscãdere ggeneralã aa ppopulaþieirurale, ccare sse uurcã îîn rraport ddirect ccu ccreºtereademoralizãrii, aa iireligiozitãþii ººi ccu îîntinderea vviciilor.Dar aaceastã ddescreºtere, ppentru aa aavea lloc, eenatural llegatã dde ddegenerarea ffizicã aa rrasei rromâne.

Se oobservã îîn aacelaºi ggrad oo ddescreºtere aanumãrului iinstrumentelor dde mmuncã, aa nnumãruluivitelor. PPe dde-oo pparte ddeci eexigenþele eeconomiceale uunui sstat ppretins ccivilizat ccresc zzilnic ººi ppretindo mmuncã ddin cce îîn cce mmai îîntinsã ppentru aa ffiacoperite, ppe dde aalta, pprin ddegenerarea ffizicã aarasei mmuncitorului ººi pprin ppieirea iinstrumentelor ssalede mmuncã, sse îînlãturã îînsãºi pposibilitatea mmuncii.

PParalel ccu aaceste ddouã rrele ggenerale,care ccreeazã ggoluri ddin cce îîn cce mmai mmari,observãm ccã ppunctele dde ffruntarie sse

deschid ppentru aa fface lloc rroiurilor dde sstrãini ccarevin sspre aa ssuplanta uun ppopor cce ppiere pprin iinepþiafiilor llui. DDouãzeci dde mmii ppe ffiece aan! UUn ooraº îîntreg!

Dar ccui îîi mmerge bbine îîn îîmprejurãrile aacestea ssuntpatrioþii, CCariagdii, CCaradalele, CCostineºtii, ooamenifãrã ppatrie hhotãrâtã ººi ffãrã nnaþionalitate hhotãrâtã,

strãini ccare îîngeneraþia aa ddouaprimesc ccu bbraþeledeschise ppe sstrãiniice nne vvin îîngeneraþia îîntâia.

La cce sstareîn aadevãr aa ccãzutpoporul nnostrude lla 11866încoace? UUnprefect rrãspunde:la sstarea ddesãlbateci îîntr-oo þþarãeuropeanã. ªªi ddrept vvorbind nnu mmai ee dde rrecunoscut.Gospodãria llui dde aaltãdatã, ooricât dde ssimplã, îîºi aavearamificãrile eei. AAlãturi ccu mmunca ccâmpului îîºi aaveaindustria llui dde ccasã, ccare îîl oocupa iiarna îîmpreunã ccutoatã ffamilia; ffrumoasele ddatini sstrãmoºeºti, sstatorniceca ººi ccaracterul ººi llimba, îînlocuiau ppânã lla ooarecaregrad ccivilizaþia cce llipsea. AAstãzi aacele ddatini ss-aau sstinsîn mmare pparte, iiar îîn lloc aa rrãmas ggolul ssufletesc, mmaiamar ººi mmai ggreu dde ssuportat ddecât cchiar ssãrãcia.Neavând nnimic dde ssperat dde lla aaliaþii sstrãinilor, ppecare nnu-ii mmai ppricepe, ppoporul nnostru sse aabrutizeazãprin bbãuturi ººi ee ccuprins dde ffatalismul rraselorcondamnate lla nnefericire.

Înainte, mmereu îînainte, AAmericã aa OOrientului!E ddrept ccã ddinaintea vvaporului rregelui SStroussbergpier ccodri ººi sse sstinge uun nneam îîntreg... ddarce vvã ppasã vvouã dde aaceasta?

Dupã vvoi, ppotopul!(Tiimpul, 221 ffebruarie 11881)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

România MMare CCulturalãSSub aacest sslogan aa aavut lloc „„întâlnirea dde pprimãvarã” aa PPodului dde RReviste

(de rregulã, ccea dde ttoamnã aare lloc lla CChiºinãu), oo iiniþiativã ddespre iistoriacãreia ss-aa mmai vvorbit îîn Curtea dde lla AArgeº, iniþiatã îîn ttoamna aanului

2011, pprin „„înfrãþirea” rrevistei nnoastre ccu Liiteratura ººii AArta. Ulterior, ººi aalte rrevistes-aau aalãturat PPodului ((Bucureºtiiul LLiiterar ººii AArtiistiic,Gând RRomânesc din AAlba IIulia, Lumiina din SSerbia).

Ediþia dde aanul aacesta aa ccrescut ddin ttoate ppunctelede vvedere: aa ddurat ttrei zzile, 223 - 225 aaprilie, ccu îîntâlniriîn ffiecare ddintre ccele ttrei „„oraºe vvoievodale” vvecine,Curtea dde AArgeº, RRâmnicu VVâlcea, CCâmpulung, ººi,mai iimportant ddecât ttoate aacestea, ccu pparticipareaunui nnumãr mmult mmai mmare dde rreviste: ppe llângã cceleamintite, aau ffost pprezente rrevistele Glasul BBucoviineii(Cernãuþi), Detectiiv CCultural (Bucureºti), Liitere(Târgoviºte), Noul LLiiterator (Craiova), PiietreleDoamneii (Domneºti-AArgeº), pprecum ººi uun mmarenumãr dde ppublicaþii ddin RRâmnicu VVâlcea, CCâmpulungºi PPiteºti. ÎÎn oorganizarea îîntâlnirii ss-aau iimplicat ººi AArhiepiscopia AArgeºului ººiMuscelului, RROTAREXIM RRm. VVâlcea, PPrimãriile ddin CCâmpulung ººi DDomneºti.Firme dde tturism ººi ttransport ddin CC. dde AArgeº aau ssprijinit mmanifestarea.

De lla CChiºinãu, îîmpreunã ccu aacad. NNicolae DDabija, rredactorul-ººef aalsãptãmânalului ccu îîndelungã ººi rremarcabilã iistorie Liiteratura ººii AArta, aau vvenitºi ccunoscuþii aactori NNinela CCaranfil ººi NNicolae JJelescu, pprecum ººi ccantautorul

Valeriu BBoghean ((un nnume ddespre ccare ccu ssiguranþã vvom mmai aauzi). GlasulBucoviineii a ffost rreprezentat dde rredactorul-ººef aal rrevistei, ddna AAlexandrina

Cernov, dde lla BBucureºti aauvenit FFlorentin PPopescu, MMarianNencescu, FFiriþã CCarp, dde llaTârgoviºte MMihai SStan, dde llaCraiova CConstantin PPãdureanu(precum ººi rrapsodul ppopularIon Creþeanu, aaducând ccu ssinevibranta Baladã aa lluii CConstantiinBrâncoveanu). MMulþi aalþi ooamenide cculturã, vvâlceni, aargeºeni,musceleni, ppiteºteni ssau ddinalte llocuri, aau lluat pparte lla ccele

trei zzile dde pprezentãri dde rreviste, ddiscuþii pprivind ssemnificaþia PPodului dde RReviste,planuri dde vviitor ((alãturarea ººi aa aaltor rreviste ddin ÞÞarã ººi ddin aafara eei, eeventualorganizarea uunei îîntâlniri nnaþionale, lla BBucureºti, ddezvelirea uunui bbust aalepiscopului DDionisie EErhan, lla MMãnãstirea SSuruceni, ccu pparticipare aargeºeanã),dublate dde vvizitarea uunor llocuri ccu ssemnificaþie ccultural-iistoricã, pprecumMãnãstirile CCozia, VVãleni ((unde pparticipanþii aau ffost pprimiþi dde ÎÎPS Calinic,Arhiepiscop aal AArgeºului ººi MMuscelului), NNegru-VVodã, NNãmãieºti ººi AAninoasa.

O îîntâlnire mmemorabilã, mmenitã ssã ddea ggreutate ººi vvizibilitate ssloganuluiRomânia MMare CCulturalã ººi rrealitãþii ppe ccare aacesta oo nnumeºte.

Podul dde rreviste

În ddrumurile nnoaste ssub ccer ne minunãm,întotdeauna, de lucrarea celui de deasupranoastrã. Ceva, cineva ne trage de mânecã

sã ne spunã ce-i? ºi cum?, dar, mai ales, de ce?,prin gândul explicat dinaintea faptei, al intenþieicelui investit sã facã. Rãspunsul la întrebarea„de ce?”, pare cel mai uºor de dat, însã rãmânealãturi de celelalte în ambiguitate. Chiar dupãexplicaþie, ori îndelunga contemplare a celor desub priviri, avem doar pãreri conforme cu putereanoastrã, personalã, de-a îmbrãþiºa conturul ºi de-ane adânci în înþelesurile lui tainice. În mod sigur,un lucru cu tainã ne va minuna întotdeauna ºi atunciredescoperim ceea ce morala comunã a crezuluinostru ºtia demult: minunile sunt de la Dumnezeu,chiar dacã ºi El lucreazã prin fiii sãi, oamenii.Atribuim, în mod iraþional, minunea lui Dumnezeu,Cel care a sãvârºit-o prin pogorârea întru omul alesºi S-a lãsat vãzut prin duhul artistului. A-L vedea peDumnezeu nu este posibil oamenilor, dar a-l vedeape omul în care S-a pus duh Tatãl este posibil, înmãsura în care receptorul are posibilitatea intrãriiîn rezonanþã. Acordul acesta nu se poate constataºi nu poate lucra decât prin partizanatul credinþei ºial legii iubirii dintre oameni, necondiþionatã de nimeniºi nimic. Spiritul cartezian, în care artistul îºi poartãnecenzurat de grijã, are pãcatul aroganþei cã le ºtiepe toate. Explicaþiile precise, rãspunsurile, mustindde informaþii ºi date, nu mai lasã loc niciunei întrebãri.Mãsura lucrurilor, a tuturor lucrurilor!, este… omul,îºi vor fi rostit sentinþa, filosofii. Libertatea luise manifestã, ca un drept natural, etichetat

ºi dat în folosinþã, ca atare. Omul ºi-a luat calitateade judecãtor ºi îºi poate permite, dupã propriilelui grãbite instanþe, pedepsele capitale.

Cu aaceste ggânduri aam ccolindat lumeaîmpãrþitã între Dumnezeul felului nostruiraþional ºi atotºtiutorul om, izbãvit de

abuzurile ºi rãstãlmãcirile fãcute lui Dumnezeude instituþia oamenilor bisericii Apusului. Demiurgic,precum zgârie-norii marilor metropole, a devenit omulmodern supra-tehnologizat. Smerite cu de-a sila,uneori copleºire a spaþiului interior, sub apãsare, pargoticul ºi barocul, unde statul bisericesc îl substituisepe Dumnezeu. Aºa îmi pare ºi azi Apusul marcatde puterea omului de a-ºi arãta mãreþia, chiar atuncicând slujeºte divinitatea... La noi, acasã, rãmaºimereu în urma timpului sincron al continentului,emanciparea cartezianã s-a fãcut prin puþiniiambasadori trimiºi prin capitalele cu mode noi.„Sofiile” noastre încã respirau (ºi mai respirã!)grecismul constantinopolitan ºi tradiþia balcanicãa lui Byzance après Byzance. ªi azi scriptura nevorbeºte tot prin murii bisericilor, iar judecãþile deapoi, fãcute numai de Dumnezeu!, supravieþuiescchiar ºi pe zidurile exterioare. Cu aceste gânduriam pornit prin lume sã vãd cu ochii mei minunilelui Dumnezeu ºi lucrãrile Omului Demiurg.

În grãdina Olteniei de sub munte, pe malulJiului, la podul de fier, puþinii apãrãtori ºi cetãþeniioraºului Târgu-Jiu s-au opus cu vieþile lor balauruluiRãzboiului Prim Mondial, iscat de marea furtunã

a potrivniciilor. Oamenii,cãrora le pãstrãm anonimatul,cinstindu-i infinit mai mult,au dat girul omului ales, cuhar, sã spunã altfel, minunat,aceastã paginã de istorie.Minunarea istoriei ar fi în acestcaz scoaterea evenimentuluidin cronologie ºi ducerea lui însimbolul nemuritor în care tainele nu se mai pot striviºi duce în banalizarea celor ce se plictisesc repede.Taina are puterea sã rãmânã proaspãtã ºi sã lasevie libertatea cercetãrii. Omul, Constantin Brâncuºi,gorjeanul ajuns cetãþean planetar, îºi asumã misiuneasã construiascã ansamblul de la Târgu-Jiu, în duhullocului românesc ºi în taina lui Dumnezeu, celce-i va fi dat misiunea.

ªtim dde cce ss-aa ffãcut llucrarea! Sã pomenimeroii locului, ai unui eveniment concret intratîn conºtiinþa publicã. Totul în bunul obicei

al pãmântului în care la locul sãvârºirii unor faptedeosebite se pune un însemn, pentru ca momentulsã devinã monument. Cum sã faci acest lucru sãvorbeascã despre participarea întregului târg?Aici intervine gândul de dinainte de faptã. O simplãcruce nu poate vorbi decât de o singurã cruce de om!Chiar ºi pe Golgota vor fi fost trei cruci, indiferent deopþiunea crucificaþilor. Ideea trebuia sã obþinã, apriori,terenurile publice ºi, evident, asentimentul puteriilocale ºi sprijinul necesar.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 33

Homo ssapiens

Întreita ffaþã aa mminuniiMMiihhaaii SSPPOORRIIªª

Nici nnu sse iinventasebine sscrisul ººi ddivinulPlaton ll-aar ffi ººi ttrimis

înapoi, îîn nneantul ppresumerian.Ilustrul ffilosof, ppentru ccareexerciþiul pperipatetic ººimaieutica ssocratianãreprezentau aadevãrata ººi cceamai eeficientã ccale sspre aadevãr,

n-aa ffost îîncercat nnici mmãcar oo cclipã dde iideea ccã ffãrãinvenþia zzeului TTheuth, ppe ccare oo aamendeazã îînPhaiidros prin vvocea ffaraonului TThamus, ttoatã aaceasimfonie aa îînþelepciunii uumane nn-aar pputea ttraversaveacurile sspre uun aalt oorizont aal uumanitãþii. DDar aastae oo aaltã ppoveste, ccare nne dduce ccu ggândul lla ffaptulcã aacolo uunde ee mmultã lluminã, oochiul aare cclipelelui dde oorbire.

Cãci, zzice eel: „„Scrisul vva aaduce ccu ssine uuitareaîn ssufletele ccelor ccare-ll vvor ddeprinde, llenevindu-lleþinerea dde mminte; ppunându-ººi ccredinþa îîn sscris,oamenii îîºi vvor aaminti ddin aafarã, ccu aajutorul uunoricoane sstrãine, ººi nnu ddinlãuntru, pprin ccaznã pproprie.Leacul ppe ccare ttu ll-aai ggãsit nnu ee ffãcut ssã îînvârtoºezeþinerea dde mminte, cci ddoar rreaducerea aaminte. CCâtdespre îînþelepciune, îînvãþãceilor ttãi, ttu nnu lle ddaidecât uuna ppãrelnicã, ººi nnicidecum ppe ccea aadevãratã.Dupã cce ccu aajutorul ttãu vvor ffi aaflat oo ggrãmadã ddeprin ccãrþi, ddar ffãrã ssã ffi pprimit aadevãrata îînvãþãturã,ei vvor ssocoti ccã ssunt îînþelepþi nnevoie mmare, ccândde ffapt ccei mmai mmulþi nn-aau nnici mmãcar uun ggând ccaresã ffie aal llor. UUnde mmai ppui ccã ssunt ººi ggreu dde ssuportat,ca uunii cce sse ccred îînþelepþi ffãrã cca dde ffapt ssã ffie“.(Phaiidros, EEdit. HHumanitas, 22006, pp. 1138)

Poate ssã ffi ccontat aaici ººi cconºtiinþa rreuºitei ooralitãþiipoemelor hhomerice, ffasonate dde ffascinantul llorparcurs aaedic îîn mmemoria llumii ggreceºti. OOri aamorulpentru ccalea ddialogalã aa rreflecþiei. PPoate. IImportanteste, îîn aacest mmoment îîn ccare GGalaxia GGuttenberg,cum nnumea MMarchall MMcLuhan vvastul tteritoriu aalcunoaºterii sscrise, eeste ppe ccale ssã ccedeze lloculnu GGalaxiei MMarconi, cci GGalaxiei GGates, uuniversuluivirtual ccare nnu mmai eeste sstãpânit dde oom, cci sstãpâneºteomul, iimportant eeste, zzic, ssã vvedem ddacã PPlatonavea ssau nnu ddreptate. SSã lle lluãm ppe rrând.

Leneveºte ssau nnu ccartea þþinerea dde mminte?Devine eea oo „„icoanã sstrãinã”, oo aamintire ddinafarã aa ccredinþei ººi ddeci aa aadevãrului, ccare

scuteºte mmemoria dde eefortul dde aa îînregistra, jjudecaºi iimagina? AAduce sscrisul uuitarea îîn ssufletul ccelorce ll-aau ddeprins? DDar cce eeste lla uurma uurmei þþinereade mminte ssau, mmai ddegrabã, cce eeste dde þþinut mmintedin nnoianul dde pprovocãri aale eexistenþei? CCãci, ddacãmaieutica ddialogalã eeste oo nnavigaþie pprintre nnisipuriexistenþiale ººi rrecifuri rraþionale, nnimic nnu îîmpiedicãparcursul rreflexiv pprintre mmeandrele îîntinse îîn ccalearaþiunii dde ppaginile ccãrþii ssau ccãrþilor. MMemoria eestesau aar ttrebui ssãfie uun ttezaur ddelucruri iimportante,semnificative,esenþiale ppentruviaþa, ppentruinterioritatea, ppentrugândirea ccuiva. NNudialogul îîn ssine, ccudetaliile ddesfãºurãriilui, eera iimportant ssãrãmânã îîn mmemoriaînvãþãcelului, ccifinalitatea aacestuia,adevãrul ddezghiocatdin ccoaja aaparenþeiºi mmeºteºugul, aarta dde aa-ll mmoºi, dde aa-ll sscoatela lluminã. ÎÎn ffond, ggândirea ssocraticã vvieþuieºteîn ddialogurile pplatoniciene îîn sspecificitatea eesenþeisale, nnu îîn aaceea aa eexpresivitãþii ddiscursului,pe ccare ooralitatea ee ddificil ssã oo ppãstreze iintactã.Dar cchiar aadmiþând ccã PPlaton pposeda oo mmemoriefabuloasã, ddacã nn-aar ffi bbeneficiat dde ssuportul sscris,cine nne aasigurã ccã ggândirea ssocraticã ººi, ddeopotrivã,propria ggândire aar ffi aajuns iintacte ppânã lla nnoi?

Sã aamplificãm îîntrebarea ssocraticã lla ddimensiuneaunei ccãrþi ººi nne vvom aafla ttot îîn ssituaþia dde aa ooferirãspunsul pprin eefortul ppropriei jjudecãþi. DDacã ddorimori ddacã pputem ss-oo ffacem, ee aacelaºi llucru ººi ddacãne aaflãm îîn ggrãdinile llui AAkademos ººi ddacã ddialogãm,în ssingurãtate, ccu ccartea ººi ccu nnoi îînºine. IImportante ssã ddialogãm, aadicã ssã aapelãm lla aactul jjudecãþii.

Desigur, cceea cce vvoia ssã sspunã PPlaton, îîn eesenþã,era ffaptul ccã îînþelepciunea eeste cceea cce rrãmânedupã cce aai ccernut ttotul pprin ffiltrul ppropriei jjudecãþi,ceea cce rrãmâne, cca îînþelegere aa llumii ººi aa vvieþii, ddupãce aai „„uitat” ttot cce aai pprimit ddin aafarã, aacele „„icoanestrãine” ddespre ccare vvorbea ffilosoful. NNu ccantitateainformaþiei ddobândite eeste iimportantã, iindiferent ddecalea ooralã ssau sscrisã pprin ccare sse oobþine, ssubliniazãfilosoful, cci ggândul aacela ccare ssã ffie nnumai aal ttãu.Gândul ccare ssã rreflecteze ssituarea tta îîn llume ººiîn ppropria uumanitate. FFiindcã ddialogul nnu ppresupunedoar oo vvorbire îîn ddoi, cci ººi, ººi mmai aales ccând eevorba dde rreflecþie, oo îîntâlnire aa ddouã llogosuri.

Nu, ccartea nnu lleneveºte sspiritul, cci îîl ppune llatreabã. SSpre ddeosebire dde ccultura vvizualã,ea aactiveazã iimaginaþia ººi, oodatã ccu eea,

memoria îîn ººi îîmpreunã ccu ccare vvieþuieºte, oo oobligãsã rrecreeze ttotul, ppeisaje, ooameni, iidei, ddupã cchipul ººiasemãnarea ccelui cce sse îînsoþeºte ccu uuniversulei. AArta sscrisului sse bbazeazã ppe aacea iimagiinatiio vveraa llui CColeridge, ccare ccreeazã ººi aadaugã rrealitate. EEalucreazã ccu aarhetipurile pparadigmatice aale rrealului,precum iideile pplatoniciene, ssursa iinepuizabilã aacreaþiei îîn vviziunea llui AAlbrecht DDürer, eea eeste aacelmagnet ccare aatrage îîn ffiinþã llucrurile ddin aafarã ppentrua ffi ttransformate dde iinterioritatea uumanã, ddespre ccarevorbea PParacelsus. EEa ee „„minciuna” ccreatoare, ccare„din ffloare fface fflutur, ddin fflutur fface ffloare./ DDe nn-aaiaripi cca ººoimii, pprin’trânsa ppoþi ssã zzbori,/ eea ddã uunsuflet fflorii ººi ssufletului fflori”, ccântatã dde VVictor EEftimiuîn Cocoºul nnegru.

ªi ttotuºi, iiatã-ll ppe PPlaton rrãzbunat dde „„agresiunea”bimilenarã aa sscrisului ººi aa ccãrþii aasupra ssprituluiuman! CCãci llumea vvirtualitãþii bbillgatesiene ee ppe ccalesã iizgoneascã sscrisul ddin ººcoli ººi ccartea ddin ccaseleoamenilor, ppentru aa ººterge mminþile ssemi oori ddepliniloranalfabeþi ccu ppãmãtuful oodihnitor aal ttabletelor,ipad-uurilor ººi ttelefoanelor iinteligente. ÎÎncât îîþivine ssã sscandezi, pparafrazându-ll ppe HHölderlin:La cce bbun ººtiutorii dde ccarte îîn vvremuri ssãrace?

Dacã PPlaton aar ffi ccunoscut, vvai!, cculturade iinternet, aar ffi aaºezat eefigia ccãrþii ppe pporþilecetãþii ssale.

Habent ssua ffata llibelliHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 2201544

Cum vva ffi cconvins aartistul lumea devinedeja un amãnunt, când ansamblul existãºi acesta, ca orice multiplicare a minunilor,

naºte mereu noi minunãri, cu atâtea probleme ºipoveºti frumoase. Monumentalul din arta sa trebuiasã vorbeascã nu doar de oraºul care are în sineansamblul, ci de spiritul oamenilor, acela care areîn el eroismul, sacrificiul, seninãtatea dacicã în faþamorþii ºi credinþa puternicã în Dumnezeu. Legãturainterioarã între elementele componente trebuia sãsurprindã filosofia de viaþã a locului, cu petrecerileîntre tãrâmuri într-un firesc armonizat ºi rigurosrespectat. Monumentele trebuia sã respire petrecereaomului, unul dând seamã pentru mai mulþi!, pentruevenimentele înseriate ale vieþii.

Erou, în percepþia lumii româneºti, devii dupãce nu mai eºti. Erou este cel trecut în repaus, scosdin curgerea timpului. Erou eºti atunci când la acesteveniment vine lumea sã te ierte cã ai pãrãsit-o,dar jeluindu-te ºi recunoscându-þi printr-o veritabilãporuncã faptele bune (despre morþi, numai de bine!).Pe calea eroilor trebuie reconstituit ritualul comun alcelor ce în alai vor fi conduºi spre lumea cealaltã, dinproiecþia mentalã a celor ai locului. Monumentele depe cale trebuie sã sugereze aceste hodine. Povesteaeroului-emblemã, pe calea tuturor eroilor, pe dreptcuvânt numitã la Târgu-Jiu „Calea Eroilor”,rãspunde explicit întrebãrii „de ce?” La podulde fier de peste Jiu au cãzut jertfã ºi audevenit eroi oameni cãrora le datorãmîndeplinirea rânduielilor pentru lumea dedincolo. Trebuie sã facem lucrul acesta înnumele întregului târg ºi eroismul lor sã-lmarcãm durabil pentru a nu fi uitat. Spre raiulnostru, ca spre Câmpiile Elizee ale altora,locurile de odihnã vor fi puse semne distincte,sã ne minuneze cu taina lor. Pregãtirea treceriide aici dincolo este demult consacratã caobicei: îmbãierea, îmbrãcarea hainelor bune,aºezarea pe tron (aºa se numeºte în unelelocuri coºciugul!), pentru a primi la priveghi omagiul,apoi, dupã timpul prescris, trecerile prin toate uºile ºiporþile (a odãii, a casei, a curþii), spre casa Domnului,biserica, unde primim dezlegarea spre lumile dedincolo, ale lumii noastre duale cu Tatãl cerescºi Mama pãmânt. Apoi, inerþia miºcãrii se frângela locul de veci, marcat de piatra de hotar, unstâlp sau o cruce pe care numele eroului, perioadavieþuirii lui ºi vreun gând-epitaf îl scot din anonimat,vremelnic însã, pe omul, persoanã unicã.

Am trecut de multe ori prin târgul cu ansamblul demonumente dedicate de Constantin Brâncuºi eroilordin Rãzboiul Reîntregirii, pornind de la evenimentulconcret al forþãrii Jiului. Acum, devenit municipiu, faþaoraºului s-a schimbat, credem noi, cu bunã credinþã,în bine. Chiar ºi lucrãrile cele mari, cu conexiunedirectã în interpretarea sensurilor încifrate ale arteidin povestea ansamblului îmi par aducãtoare deceva în plus, nu doar în cele fizice ale locului, cât maiales în semnificaþii. S-a liniºtit curgerea nãbãdãioasãa Jiului, care, regularizat fiind, nu mai poate nãvãliîn oraº. Pe insula lui, chiar de lângã parc, podul,pãstrat ºi el ca monument, prelungeºte grãdinapublicã. Ambele maluri vorbesc de starea de pace,preumblare înconjuratã de liniºtea apelor în carese vede tot cerul, ca o contemplaþie edenicã. Nudeparte, un loc de adunare al mulþimii poate aclama,pânã târziu în noapte, victoriile vitejilor sportivi numiþipe aici... panduri, stadionul având nocturnã. Luptade acolo este sub semnul pãcii ºi al celor paºnice.

Calea EEroilor dde lla TTârgu-JJiu porneºtede la Apã, ca o mare adunare de curgereomeneascã, se continuã prin grãdina

publicã, Pãmânt al adunãrii oamenilor în care auloc chiar încununãrile familiilor tinere, apoi în Bisericade pe cale, din nou adunarea de oameni cu focul lorlãuntric, prelungit în Focul lumânãrilor, apoi în grãdinaconsacratã sã fie cer cu nesfârºirea Aerului atinsde stâlpul nesfârºirii, nu doar ca piatrã de hotar, cilegãturã între lumi. Nu insistãm asupra semnificaþieiansamblului, lucru fãcut în altã parte ºi de noi, dar cuasupra de mãsurã de iubitorii lui Constantin Brâncuºi.

Am fost ºi la Paris, chiar ºi în Micul Paris, dintreDâmboviþa ºi Colentina, sã vãd cãile oamenilor

ºi rostul lor. Aºa mi s-au nãzãrit diferenþele de sens.Lângã un pod peste Sena, nu departe de Louvre,cu palatul lui regal, în paradoxala piaþã a Concordiei,francezii în revoluþia lor celebrã se judecau uniipe ceilalþi, dupã ce fuseserã camarazi în luptalor comunã, iar ghilotina se înroºise, nu doarde sângele execuþiilor, cât de numãrul lor ºi defaima persoanelor. Acolo, chiar reprezentanþii luiDumnezeu, adicã nefericitul rege Ludovic al XVI-leaºi consoarta sa Maria Antoaneta, vor fi dat tributulnoii înscãunate: „fiinþa supremã”, adicã omului,exagerat de iluminat ºi liber-cugetãtor. Devizei „Nihilsine Deo!” i se va fi tãiat atunci capul, chiar în PiaþaConcordiei, omul asumându-ºi plenar demiurgul. Seporneºte apoi spre calea triumfului, una îndreptatã ºilãrgitã de Napoleon al III-lea, sã nu mai poatã avealoc cârtirile populare la exceseleputerii de orice fel. Se trece pesub Arcul de Triumf, unde eroismulîncununeazã victoria unor oameniîn confruntarea lor cu alþi oameni.Natura cauzalitãþii conflictuluineavând nicio importanþã,întotdeauna un arc de triumfsemnificã adevãrul învingãtorului,adicã forþa lui de lovire ºi, poate,

din întâmplare,ºi justeþeafaptului. Triumfuleste difuzatîmprejur aici,francezii

rãspândindu-l din aceastã piaþã a Arcului de Triumfspre toate direcþiile, ca dintr-un soare cu razele lui,sã vorbeascã lumii întregi atât despre regele soare(aroganþã faraonicã ºi infailibilitate universalistã!),cât ºi despre capitala iluminismului, cel ce va firevoluþionat raþiunea ºi îºi va fi ghilotinat mulþi copii.Venind pe Calea Elizee, spre vremurile modernecu zgârie-norii ºi palatele imperiul bancar, alemultinaþionalelor din opulentul La Defense, trebuietrecutã o nouã poartã. Evident... de apãrare! Cineeste dincolo ºi cine este dincoace? Lumea vechea Parisului este spre Sena, iar a zgârie-norilorcu opulenþa financiarã dincolo de moderna poartã.Nu vom regãsi în acest ansamblu al gloriei omeneºti,sfidând dumnezeirea, nicio catedralã. Sacré Coeurºi Notre Dame vorbesc singure naþiunii franceze,chiar dacã dominant, din afara cãii eroilor. Suntpline de fast ceremoniile pe aceastã cale menitesã ne aminteascã de forþa unui stat, cu eroiiºi eroismele lui ºi poziþionarea faþã de Dumnezeu,dupã cugetul vremurilor.

Coloana ffãrã ssfârºit aa PParisului, Turnul Eiffel,apãrutã în cale doar pentru o expoziþiemondialã, îºi va fi cãpãtat autoritatea ºi

permanenþa inspirând profilul sondelor de foraj, alpãdurilor de stâlpi de transport al electricitãþii la înaltãtensiune, al marilor antene de comunicaþie din lumeamodernã. El vorbeºte de tehnologiile omului de-asupune pãmântul ºi cerul. Chiar prin vizitarea luipermanentã ne hrãneºte cu mândria de-a fi oamenicare am supus natura ºi, stând la taifas cu GustavEiffel ori cu Edison, acolo, între norii de deasupraParisului, ni se sugereazã fiecãruia mãreþia noastrãomeneascã într-o beþie a sinelui care uitã cã totulni s-a dat spre împlinire ºi izbânda nu ne aparþinepe de-a întregul, cum de altfel chiar turnul acestade veghe oculteazã în devenirea lui materiametalurgiei ºi ingineria zãbrelelor lui Pãnculescu,neacceptat la ºueta din nori a americanuluiºi francezului. Simbolizarea puterii omului,asumându-ºi-o fãrã inhibiþie, este povesteaunei cãi a eroilor din lumea apuseanã.

România, nu ºtiu de ce sorã mai micã a Franþei,când ne revendicãm o latinitate mai veche în gintã,

s-a lãsat cuceritã de spiritul citadin al iluminatuluiParis ºi a vrut ºi ea sã-ºi emancipeze mahalalele,adicã ceea ce-n Orientul nostru impregnat secularîn obiceiuri ºi chiar nãravuri se chemau cartiere. Aºas-a pus de sistematizarea Bucureºtiului, sã se poatãnumi chiar Micul Paris. Dupã podirea cu scânduri,uliþe principale prin care trãsurile mai marilor trebuiasã facã legãtura caselor târgului cu chipuri de palatecu drumurile care veneau spre capitala domneascã,ori îi scoteau pe stãpâni pe la moºiile lor,noroaiele ºi/sau praful au fost altfel lecuite. Aºaau apãrut ºoseaua ºi strada mai acãtãrii. Odatãcu independenþa de sub otomani, Podul Mogoºoaieiva fi devenit un fel de Calea Victoriei, coborând sprecheiurile Dâmboviþei, încã neamenajate, dar în modsigur spre Curtea Veche, Hanul lui Manuc ºi chiar

spre Dealul Mitropoliei, alt loc cu scauneale puterii. Apoi, odatã cu acumulareade modernitate, modelul parizian, cãdoar devenisem monarhie la vedereºi ne recuperam þara cea mare, neva fi adus alte însemne. Dupã RãzboiulReîntregirii va fi apãrut Arcul deTriumf, sã vorbeascã de unitatea þãrilorromâneºti, dupã o adunare plebiscitarã.Are în el, deºi seamãnã cu cel parizian,sãrutul fraþilor care se întorc în casacomunã a statului naþional dupã multãsuferinþã. Dar, în buna tradiþie a glorieimilitare, aici nu se oficiazã cununii, ci,doar la zilele mari ale þãrii, se desfaclanþurile sã treacã defilarea. Au trecut,preamãrind gloria militarã ºi mândriaromâneascã ºi dupã 23 August, sã-l

preamãreascã pe „eliberatorul frate”. Apoi, dupã ceaveam cale, am fãcut ºi o Piaþã a Victoriei, în carese adunã oamenii sã cârteascã mincinoasele rapoarteasupra declaratelor izbânzi. De acolo, tot radial, sedesprind alte cãi, în concurenþã ºi în disociere cu ocale unicã, nu prin funcþionalitatea urbanisticã, ci prinasumarea unei simbolistici în legãturã cu o veritabilãcale a eroilor. Unde s-ar afla coloana? Credem cãpe ªoseaua Aviatorilor, unde monumentul dedicateroilor aerului are ºi transfigurarea crucii ºi simultana zborului omului. Prin vecinãtate gãsim primãvaraunora ºi o fostã Casã a Scânteii, alãturi de o grãdinãpublicã cu înmormântatul sat românesc, undeîmbãlsãmarea conservatoare nu este eroism alsupravieþuirii, ci anticiparea extincþiei despre carevorbeºte ºi Muzeul lui Grigore Antipa, chiar dinPiaþa Victoriei. Amestec de lucruri ºi gânduri,unitate în diversitate a lumii globale, ar spuneun propagandist aliniat sincronului planetar.

Toate llucrurile îîºi eexprimã ffaþa, datã spreîmprietenirea cu noi, a celor cu vederea.Trãim complicat ºi în permanenta cãutare

a înþelesurilor. Ne minunãm, fãrã sã ne explicãm, înfaþa minunilor. Sunt locuri unde, deºi suntem copleºiþide frumuseþe, bogãþie ºi putere a formelor, gândulnu se poate aºeza ºi nu poate cumineca, în vreunfel, minunea. Simultan te simþi asaltat, luat de valulcel mare în plutire, cã ameþeºti de plãcere ºi atunciceva îþi ºopteºte cã eºti de acolo, în complicitateaomeneascã, prin puterea de seducþie a lucrurilor ºiconvertirea ta subitã. Eºti uluit de Paris, impresionatde Bucureºti ºi îþi trebuie multã zãbavã sã tedumireºti, dar, chiar minunat de puterea semenuluitãu, nu-þi poþi gãsi liniºtea, nu poþi ieºi din tumultulomenesc. La Târgu-Jiu simplitatea ºi potrivirea feluluinostru de-a fi, inculcate în lucrurile de pe cale, parchiar înfãptuirile duhului troiþei, cu demiurgul obligatla smerenie ca omul locului ºi cu fiul de-al locului,dar cunoscãtor ºi al ispitirilor ºi ademenirilor marilormetropole.

Dupã trei pãtrare de veac, Calea Eroilor, darpentru aducere aminte, nu doar pentru eroismulunui moment unic, ne freamãtã recunoºtinþa pentrucei ce-au desenat-o prin târg ºi i-au pus semnelevorbitoare în limba primordialã pe care o pricep, încã,toþi oamenii pãmântului. Eroilor anonimi, purtãtoruluilor de... cuvânt, Constantin Brâncuºi, românul-gorjeanuniversal, cioplitorul în duh, dupã inspirata spusãa unui contemporan, ne plecãm smeriþi frunþileºi le mulþumim, pomenindu-i.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 55

Mama ººtia ppe dde rrostCuvântul preotuluidin Peer Gynt

ºi era bucurosã cã-l putearecita pe când stãteam înpat, ducând dorul tatei. Eul-am sorbit pe Ibsen cum faceun burete din deºert cu apacelei dintâi ploi venite dupã

paisprezece ani de secetã. Da, paisprezece aniaveam atunci când am citit tot ce a scris acestdramaturg vestit pentru modul în care a descrisca nimeni altul ipocrizia burgheziei, tãind fãrã milã,cu precizie de bisturiu, prin carnea societãþii pecare eu o cunoºteam. ªi eu am învãþat predicape de rost, bineînþeles:

Unul ce-ncalcã legea þãrii? Ei bine, da!Dar unul ce strãluce peste legeca sclipitorul pisc din Glittertindence peste nori încoroneazã-naltul.Om fãrã rost, a fost. Lipsit de rod,nici neam, nici tu credinþã.Dar undeva, la ºes înþelenit,între vecini ºi rude, menirea ºi-a-mplinit,acolo a fost mãreþ, fiind el însuºi.

E-adevãrat, m-am gândit frecvent la DuºmaniiPoporului, cei doi fraþi din Stockholm ºi tot cortegiullor aferent, ºi da, am apelat la Ibsen atunci cândam cãutat sã-mi explic cele douã extreme carese luptã în mine, Brand ºi Peer Gynt. Dar lasla o parte acest subiect. Prefer sã meditez asupracitatului de mai sus din Cuvântul preotului.

Mama ºi cu mine ne gândeam la tata, careîncãlcase legile regimului. Pentru noi era simplu:legea era ilegitimã din cauzã cã regimul era ilegal.Dar cum rãmânea cu celelalte trei posibilitãþi?Noi nu încãlcam regulile de circulaþie, chiar dacãºi ele erau subordonate aceluiaºi regim nedrept.Am fi putut argumenta cã acele reguli provin de laun regim legitim, dar care s-a (auto)dezis. Cu toateacestea, micul nostru truc logic nu putea explicaurmãtoarea combinaþie: legi ilegitime introdusede un regim legitim.

„N-a fost nici bogat, nici înþelept”, dar ºi-a tãiatun deget pentru a se sustrage serviciului militar;poate din cauzã cã simpatiza cu idealurile pacifiste,sau poate pentru cã se simþea chemat la o altãdatorie, unde avea ceva de apãrat, „la ºes înþelenit,printre vecini ºi rude”, unde putea fi el însuºi.

Ibsen nu ne lumineazã mai departe, ceeace probabil nici nu i-a fost intenþia. Scopul pe carel-a urmãrit a fost acela de a ne atrage atenþia asupraunei contradicþii majore, îndemnându-ne sã reflectãmla o temã de pe urma cãreia am avea de câºtigatcu toþii.

Cum ºtim când l-am gãsit pe cel care„strãluce peste lege”? ªi, mai precis, cum devenim„unul ce-ncalcã legea þãrii” ºi nu doar un simpluautosuficient? Confruntarea dintre idealistºi egoist reflectã o parte din întreg, darnu reproduce întreaga sa dimensiune.

Toatã vviaþa mm-aam rrãfuit cu dilema aceasta,pentru cã mi-a fost dat sã încalc adesealegile unor þãri în timpul misiunilor militare

pe care le-am exercitat pentru Norvegia, ca aliatãa NATO ºi SUA. Oare aº fi procedat la fel pentruo Norvegie pur ºi simplu norvegianã? Nu suntaºa de sigur. Aripa dreaptã a Partidului MuncitorescNorvegian, împreunã cu alte câteva organisme, acondus Norvegia pe drumul includerii în NATO înainteca eu sã împlinesc vârsta care-mi dãdea dreptul lavot. Sper cã cititorul va înþelege cã atunci când proviidintr-o familie aparþinând micii nobilimi, care a optatdintotdeauna pentru serviciul civil aºa cum am fãcut-oºi eu, presupui cã aceste legi sunt fãcute pentrunoi, cu scopul de a ne monitoriza ºi superviza.

În calitatea noastrã de cetãþeni, ar trebui sã lerespectãm ºi sã ne supunem lor, nu sã le încãlcãm.Numai aºa ne putem asigura respectul celorlalþi.

Cu timpul, s-a cristalizat un întreg sistemde reguli ºi reglementãri, pornind de la indicatoarelede circulaþie ºi mergând pânã la „sclipitorul piscdin Glittertinden”.

A vorbi despre eticã, aºa cum bunul meu amicHarald Ofstad obiºnuia sã spunã, nu-i de glumã.Cu etica nu te joci.

Ea trebuie sã izvorascã din interior, din strãfundulsufletului nostru. Când încalci o lege, o faci pentrua favoriza o altã lege, una superioarã. Probabil cãnu te-ai nãscut sub acea lege. Eu nu fac parte dincategoria celor care cred cã legile ne cad în poalãla naºtere, ca niºte daruri cereºti. Eu cred cã elesunt semãnate în noi, în lutul nostru, care le serveºtedrept teren fertil. Noi nu suntem nici tabula rasa,o „filã nescrisã”, niciprevãzuþi cu un cifru ascunsîn subtext, ca-n paginilepe care le rãzuiesc copiii,pânã când apare înceto formã, un chip.

Trebuie sã credemîn aceastã lege supremã.Ea nu existã numai pentrua ne fi de folos în plan privat,ca un fel de micã evaziunefiscalã. Legea supremãtrebuie sã fie capabilã sãreziste luminii zilei. Trebuiesã fii în stare sã o formulezipe înþelesul tãu ºi alcelorlalþi, sã demonstrezicã o observi ºi sã permiþica ea sã devinã subiect dedezbatere ºi dialog. „El” (cel care n-a fost nicibogat, nici înþelept) n-a fãcut-o. În asta constãavertismentul: nu ne-ar plãcea sã transformãmun profesor de eticã palavragiu în model de urmatpentru toþi. „El” a înfãptuit ceva, nu doar a vorbit.Actele sunt în acelaºi timp ºi texte.

Lãsaþi-nne, aaºadar, ssã sspunem cã ar trebuisã simþim legea, s-o gândim, chiar dacãn-o batem în cuie ºi nici n-o stocãm pe discul

calculatorului. Eu mai am problemã ºi cu aºa-numitaLege de Aur: orice þi s-ar face, tu sã rãspunzi cuaceeaºi monedã. Dar, aºa cum George BernardShaw bine zice, gusturile oamenilor pot diferi. Regulaaceasta se aplicã mai degrabã societãþilor care nusunt de stat. Într-adevãr, ceea ce „el” a fãcut a fosto acþiune împotriva statului; ce acþiune trebuie sãîntreprindã acum „statul”, ca replicã împotriva lui?ªi Kant e ambiguu la acest punct: a-þi reteza undeget nu poate fi consideratã normã universalvalabilã. Sã-i plasezi deasupra normelor consideratede autoritãþi drept „comune” pe cei care-þi suntaproape sau pe cei pe care-i îndrãgeºti? Poate.Putem plasa refuzul serviciului militar, ca normãuniversalã, pe aceeaºi treaptã cu refuzul sclaviei?Poate, dar eu nu sunt sigur cã Ibsen ar fivrut neapãrat sã se opunã serviciului militar.

Cu ceva vreme în urmã am adoptat o viziuneasupra nevoilor de bazã ale omului – condiþiilenecesare supravieþuirii sale – sprijinindu-mã pe treipiloni: bunãstarea materialã la un nivel decent, unsens al vieþiilor noastre ºi libertatea de a alege caleape care dorim sã acoperim aceste nevoi. Apoi amavut revelaþia acelui nimb sclipitor deasupra culmiimuntelui luminat: respectã nevoile celorlalþi ca ºicând ar fi ale tale. Fii tu însuþi ºi urmeazã-þi voceainterioarã, care s-a dezvoltat în fiinþa ta lãuntricã.Dar sã respecþi ºi vocea lãuntricã a celorlalþi.Nu-þi rãmâne decât sã pui toate aceste lucrurilaolaltã, îmbinându-le.

Þelul acesta e mult mai uºor de atins pe caleadialogului, a schimbului de idei pe teme de dezvoltare

comunã, decât prin discuþie în contradictoriu,duel verbal sau reducere la tãcere. Nu toþi trebuiesã urmãm normele pe care ni le dicteazã maniauniversalizãrii cu orice preþ. Ceea ce avem de fãcuteste sã respectãm normele care pot fi reconciliateîntre ele. Aici ne pot servi drept punct de pornireKant ºi Legea de Aur, dar trebuie sã pãºim cu bãgarede seamã. Poate cã George Bernard Shaw a avutdreptate când a spus cã singura Lege de Aure cã nu existã nicio Lege de Aur.

Maestrul nnu aa ppropãvãduit tãiatul de deget,nici preotul n-a fãcut-o. Dar „omul acelanu se prezintã ca infirm în faþa lui

Dumnezeu”. Care Dumnezeu? Îmi vine greu sãcred cã e vorba despre micul Dumnezeu norvegian,care are aprobare de la stat ºi sãlãºuieºte în câtevaministere ºi curþi de justiþie din Kristiania/Oslo, în

loc sã locuiascã între munþi sau pe celemai înalte culmi. Din cauzã cã e autentic.

„Trebuie sã asculþi de vocea firavã carevine din interiorul tãu”, îmi spunea mama.În copilãrie nu m-am îndoit de asta niciosecundã. Dar m-am întrebat, fireºte, a cuivoce o fi aceea ºi cum ajungea ea acolo.Alþi copii erau curioºi sã afle cum aratãun ceas sau un motor pe dinãuntru, eumã întrebam despre vocea mea interioarã.Destul de timpuriu mi-a venit ideea cã voceaaceea interioarã s-ar putea sã fie a mameimele. Mai târziu am realizat cã aceastaera ideea lui Freud, chiar dacã el îi dãdusemamei un nume cam ciudat: superego.

A urmat întrebarea: acel „strãlucedeasupra norilor” e ireconciliabil cu legea,ce facem cu el? La acest punct, am avutnevoie de un nou Maestru. N-aveam destulã

imaginaþie pentru a sta pe propriile mele picioarefãrã sã apelez la „propteaua” unui maestru. Gandhi.Eram probabil prea intelectual pentru a putea suportarealitatea în formã brutã, fãrã mediere. Trebuiasã fie un maestru al cuvântului, cu dedicaþieºi vocaþie. Aceasta e exact ce a fãcut Gandhi.Dar el avea sã-ºi facã intrarea mai târziu.

Mama obiºnuia sã se roage seara. Sora ei,Frida, cãsãtoritã cu preotul Halfdan Waage dinHolmestrand/Drammen, a fost una dintre persoanelecele mai bune la suflet pe care le-am cunoscutvreodatã. Creºtinã convinsã, nu-ºi ierta faptulcã pe vremuri, prin anii 1890, copilã fiind, furaseniºte gem. Acesta era maximul de pãcat pe carel-a comis în întreaga ei viaþã, o viaþã pe care adedicat-o sistematic celor din jur. Cealaltã sorã,Herdis, a prestat muncã de pionierat ca profesoarãºi ca directoare, era severã ºi dispunea de unsuperego considerabil. Trei surori Karamazov? Îmiamintesc cã mama mi-a spus ceva care m-a intrigat.„Femeile gândesc cu inima. ªi bãrbaþii gândesc,dar cu ceva care este situat undeva mai jos.”

Mama sse rruga lla DDumnezeu, implorându-lsã aibã grijã de tata. Am pãstrat în amintirerespectul pe care i-l acordam ei ºi credinþei

ei nezdruncinate, chiar dacã nu s-a perpetuat ºi lamine. Dumnezeul la care se ruga ea era indubitabilmai mult un paznic al vecinilor ºi rudelor, decât alregelui ºi al þãrii. Pentru ea, Dumnezeu din Ceruriera mai aproape decât regele ºi þara, ºi unul ºi altaavând în perioada 1940-1945 o adresã londonezã.

M-am confruntat cu o dilemã – aprilie 1940,bãrbaþi în verde mãrºãluiau pe Karl-Johans-Gate,cu inscripþia Gott mit uns pe centuri. „Pãi”, arãspuns tata întrebãrii mele, „e acelaºi Dumnezeucu al nostru, dar se vede treaba cã e un pic supãratîn momentul de faþã." Un Dumnezeu care sã aibãastfel de probleme nu era al meu...

(Traducere de Gabriela Cãluþiu Sonnenberg asecþiunii The Master: Henrik Ibsen, din autobiografia luiJohan Galtung, On the peace path through the world.)

MMaaeessttrruull:: HHeennrriikk IIbbsseennJohan GGALTUNG

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 2201566

Un ffragment ddin Uranus constituie punctulde plecare pentru o nouã carte, apãrutã unan mai târziu, Le confort intellectuel. Marcel

Aymé inventeazã un stil inedit. „Eseul”, cu savuroaseaccente pamfletare, presupune dialog, naraþiune,personaje care-ºi etaleazã ideile, convingerile ºi,nu de puþine ori, sentimentele ºi resentimentele.Cam aºa cum se întâmplã în dialogurile filosofico-teologice ale lui Soloviov ori Serghei Bulgakov.Personajul principal, care va expune întreagateorie despre „confortul intelectual”, se numeºteM. Lepage ºi incarneazã tipul mic-burghezului „cinstit,întreprinzãtor, cu picioarele bine înfipte în pãmânt,cu simþul realitãþii ºi al valorilor tradiþionale”. Chiardupã o relecturã atentã a eseului nu se poate spuneprecis dacã M. Lepage e un alter ego al lui MarcelAymé sau, dimpotrivã, un alter tout court.Interlocutorul e un scriitor care incarneazã,la rândul sãu, spiritul modernitãþii.

Conform teoriei lui M. Lepage, decadenþaFranþei se datoreazã în primul rând pervertiriiintelectuale a burgheziei. El identificãrãdãcina „rãului” nu în ideologiile comunist-stângiste, cum ne-am aºtepta, ci în rolulmajor pe care o anumitã literaturã îl joacã înfasonarea sufleteascã a noilor burghezi. NuMarx, ci Baudelaire e principalul responsabilal decadenþei. Altfel spus, conform diagnozeidlui Lepage, inamicul nu trebuie cãutat înexterior, ci în interior. Decadenþa burghezieia fost provocatã ºi continuã sã fie întreþinutãnu de o revoluþie politico-socialã, ci de unainternã, estetico-psihologicã. „Ameninþãtornu este Marx, ameninþãtori sunt Baudelaire,Delacroix ºi emulii lor. Sigur, presupunând cã arfi fost citit ºi înþeles, Marx n-ar fi reuºit niciodatã sãconvingã burghezia sã se sinucidã, fãrã a mai punela socotealã faptul cã unei raþiuni i se poate opuneoricând altã raþiune, mai convingãtoare. Dar un poemobscur, o imagine violentã, un vers frumos, plin deumbrã ºi de atmosferã vagã, o armonie tulbure, osonoritate rarã, taina unui cuvânt somptuos, dar fãrãsens, acþioneazã asemenea alcoolului ºi introducîn organism anumite moduri de a simþi ºi a gândicare n-ar fi putut avea acces pe calea raþiunii.”Aºadar, burghezia nu e asasinatã (din exterior),ci ea se sinucide lent, slãbitã fiind de atacurile arteimoderne, care-i atrofiazã instinctul de apãrare ºi celconcret-întreprinzãtor. Marx propovãduieºte revoluþiasocialã antiburghezã, în vreme ce artiºtii moderni(gen Baudelaire, Delacroix), apostoli ai unuiromantism depresiv, sinucigaº, pun în pericol însãºiraþiunea de a fi a burgheziei. Inoculat cu virusul arteimoderne, burghezul se autodistruge. Nu e nevoiede niciun duºman exterior. Duºmanul se aflã deja îninteriorul sufletului burghez. Revoluþia s-a întâmplatdeja, pe nesimþite. Cãci „a accepta o revoluþie înarta poeticã ºi a-i degusta noutatea înseamnã ate familiariza cu ideea de revoluþie pur ºi simpluºi, foarte adesea, cu rudimentele vocabularului ei.”

Cum sse pproduce, ddupã MM. LLepage, aceastãpervertire? „Frecventarea unei anumitepoezii obiºnuieºte spiritul sã dispreþuiascã

sensul exact al cuvintelor, îl obiºnuieºte cu ideilevagi, cu hoinãreala metafizicã ºi cu toate potrivelileîntâmplãtoare (les hasards) ale impresionismuluiverbal.” Pagini întregi vor fi consacrate acestuiconcept propriu lui Marcel Aymé, „impresionismverbal”, care trimite, fãrã niciun dubiu, la curentulomonim din picturã, a cãrui principalã „noutate”constã în rãsturnarea raportului de forþe între formãºi fond, între culoare ºi subiect. Dacã în pictura„clasicã” (academicã) subiectul prevala asupraformei, sau mãcar ambele se aflau pe picior deegalitate, impresioniºtii rãstoarnã ecuaþia, dândprimul loc culorii, mai precis, petei de culoare,nuanþei, vagului. Aceastã dictaturã a vagului lanivel lexical e denunþatã de M. Lepage. Sonoritateacuvintelor, „fonicitatea” a devenit, în poezia modernã,mai importantã decât sensul lor. De aici, un vag alcomunicãrii care tinde spre blocaj, spre neputinþacomunicãrii, în ultimã instanþã. Sensul prim,

„canonic”, al cuvintelor e dinamitat, iar pe ruineleacestui sens nu se mai înalþã decât vagi secvenþefonice lipsite de noimã. Societatea însãºi edinamitatã, în chiar esenþa ei. Membrii unei societãþisunt legaþi între ei prin limbaj, prin sensuri clare,inechivoce. Or, dizolvarea sensurilor cuvintelor,sabotarea logicii (aristotelic-burghezã prinnaturã) duce, pe cale de consecinþã, la dizolvareasocietãþii. „Supunerea faþã de prestigiul cuvintelornu predispune la rigorile logicii, al cãrei instrumentse altereazã încetul cu încetul. Cum sã judeci corectcând nu mai eºti sigur de sensul cuvintelor pe carele foloseºti, când o întreagã literaturã ne îndeamnãsã gândim cu pielea, cu mâinile, cu picioarele,când luãm drept gânduri dereglãrile unei sensibilitãþiputrede poetice ºi literare?”

Analiza ddluiLepage emai adâncã

ºi subtilã decât parela prima vedere. Elnu reproºeazã poezieicã existã, ci burghezieicã a fãcut din viaþãantipoezie, din logicãantipoezie, dinsentimente antipoezie,într-un cuvânt, apervertit toate sfereleexistenþei umane,lãsându-se cotropitã,fãrã sã reacþionezedeloc, de germenii

descompunerii. „Niciodatã nu vor fi suficient decircumspecþi în ce priveºte poezia. Vorbesc deadevãrata poezie, cea care constã în a spune lucrurifalse ori în a nu spune absolut nimic. Ea pregãteºte,fãrã doar ºi poate, domnia confuziei, a anarhieiºi a tuturor deviaþiilor mintale ºi sentimentale.”

Poezia modernã e declaratã inamicul numãrulunu al „confortului intelectual” pentru care pledeazãM. Lepage ºi pe care-l defineºte astfel: „Tot ceeace asigurã sãnãtatea minþii, buna sa dispoziþie(son bien-être) ºi securitatea ei”. Iar la finalul cãrþii,aducând unele precizãri: „Numim confort intelectualansamblul comoditãþilor care, asigurând bunaîntocmire a minþii, vigoarea ºi exercitarea sãnãtoasãa facultãþilor sale, o pãzesc de alterãri linguºitoareale vocabularului ºi de seducþii enervante, înºelãtoare,otrãvitoare, a unor lecturi, de anumite curse alesensibilitãþii ambientale” (p. 193). Declarându-seapãrãtor necondiþionat al confortul intelectual,M. Lepage intrã în polemicã deschisã cu „inovaþiile”modernitãþii, fãrã ca Marcel Aymé sã facã din el unreprezentant al „reacþiunii”. Existã ceva simpatic laacest „demolator”, o umanitate ºi o sinceritate care-lfac mai mult decât digerabil, îl fac viu ºi aproapeinatacabil, în vreme ce interlocutorul sãu, bietulscriitoraº care admite a fi obligat sã scrie pe gustulvremii, abia deschide gura, iar când o deschidenu face altceva decât sã debiteze câteva truismejenante, „politic corecte”. În acelaºi timp, aºa cumspuneam mai sus, el nu este un alter ego al autorului.Rãzbate însã din pledoaria sa o reactivitate pozitivã,un soi de opoziþie sãnãtoasã la prostia ºi snobismulburgheziei epocii, care-l salveazã de la caricaturã.Capitolul în care face praf, din punct de vedereestetico-politic, celebrul sonet al lui Baudelaire,La beauté, e antologic. Aºa cum am putut constataºi pânã acum, calul sãu de bãtaie e Baudelaire, ºinu pentru cã l-ar dispreþui, ci, dimpotrivã, pentru cã-irecunoaºte, pe de o parte, locul eminent în literaturamodernã ºi, pe de altã parte, rolul principal încoruperea elitei burgheze. „Baudelaire rãmâne, fãrãdoar ºi poate, culmea celor o sutã cincizeci de anide romantism. Nu cã n-ar fi existat ºi alþi poeþi, cuun suflu mai larg, cu o inspiraþie mai originalã, cuun meºteºug mai sigur. Dimpotrivã, au fost mulþi,dar el îi depãºeºte tocmai pentru cã reuneºteºi duce la extrem toate trãsãturile romantismului:vagul, moliciunea, tenebrosul, narcisismul, infiniturilefacile. Ceea ce nu-l împiedicã, sã fim drepþi, sã aibã

el însuºi un miros de cadavrudescompus ºi de sãpunde doi bani” (p. 63).

Acest „„vag”, aacestestetism mmelancolic,cum vrem sã-i

spunem, afecteazã nu doar universul raþional, ciºi pe cel religios, al burgheziei. Credinþa „modernã”,afirmã M. Lepage, nu se mai concentreazã pedogmã, rit, cult, într-un cuvânt, pe un set clar ºi bineconturat de prescripþii, ci ea a devenit un amestec desentimentalism ºi toleranþã necriticã. „Marii formatoride conºtiinþã catolici ºi în primul rând scriitorii nu maipretind credinþã sau alegerea unei dogme. Le ajungeca omul sã fie sensibil la o anumitã poezie a religieiaºa cum suntem sensibili la frumuseþea unui tablousau la atmosfera unei partide de catch. Lucrul acestaîþi îngãduie sã fii deopotrivã ateu ºi catolic” (pp. 98-99).

Rechizitoriul lui M. Lepage e unic în istoriaanarhismului de dreapta, din cel puþin douã motive.E un rechizitoriu din interior, fãcut, cu o aparentãnaivitate ºi o francheþe dezarmantã, de cãtre unburghez împotriva propriei sale categorii sociale.„Burghezul” analizat, denunþat, criticat aici de MarcelAymé nu e nici faimosul „salaud” al lui Sartre, nici„l’imbécile” al lui Céline, ºi nici „le soumis” al luiMicberth. Aceºtia vãd în burghez un inamic allibertãþii umane, un rob al convenþiei. Ei îl detestãdin exterior, de pe o anumitã poziþie ideologicã:Sartre, de pe o poziþie marxistã; Céline, a justiþiaruluiextremist; Micberth, a aristocratismului libertar.Altfel stau lucrurile în eseul lui Marcel Aymé, care,aºa cum scriam mai devreme, îºi iubeºte personajele,indiferent de apartenenþa lor socialã. Rechizitoriuldin Confortul intelectual trãdeazã un sentiment dedragoste înºelatã. Marcel Aymé propune o criticã aburghezului, a artei burgheze, a sentimentalismuluiburghez din interior, tocmai pentru a oferi garanþialegitimitãþii acestei critici. Un burghez sadea denunþãtarele clasei din care face parte, o clasã intratã îndecadenþã din pricina nu doar a atacurilor exterioare,ci a propriei sale slãbiciuni. Burghezia francezã dela mijlocul secolului XX nu mai are destui anticorpi,adicã destul simþ practic, destul bun-simþ pentrua-ºi stãvili decadenþa. Soluþia, la nivel intelectual,preconizatã de M. Lepage e „un cartésianisme pourmarchands de cochons” („un cartezianism pentrucrescãtorii de porci”). ªi mai concret: înapoi laromanul poliþist! Gata cu fandaxiile romantice,moderniste, gata cu mofturile deconstructiviste.Pentru a renaºte din propria cenuºã, burgheziaare nevoie de o dozã puternicã de Agatha Christie.Cu aceastã colosalã ironie se terminã Confortulintelectual, pledoarie, în ultimã instanþã, pentruredescoperirea curajului de a fi noi înºine, dea nu ne lãsa duºi de curenþii nestatornici ºi buimaciai vremii, de a fi sinceri ºi adevãraþi, chiar cu risculde a ºoca ori, dimpotrivã, de a pãrea „depãºiþi”.

Da, Confortul intelectual e în primul ºi în primulrând o bombã atomicã împotriva mecanismuluimodernitãþii, denunþatã ca o nouã dogmaticã anedefinitului ºi nesemnificativului. Departe de a seface purtãtorul de cuvânt al unei alte dogmatici, detip reacþionar sau revoluþionar, Marcel Aymé interpuneîntre el ºi realitate un personaj, ca ºi cum aceastãrealitate n-ar putea fi surprinsã, în adevãrul fiinþeisale, decât prin orbitele unei mãºti. Ascuns în spateledlui Lepage, amestec de reacþionar bonom ºi anarhistantimodernist, Marcel Aymé îºi creeazã libertateamaximã pentru a spune lucrurilor pe nume. Cãciadevãrul i se reveleazã nu celui care se autocon-templã, obsesiv, în luciul fântânii, ci numai celui careºtie sã priveascã dincolo de reflecþia propriului chip.

Notã1. Marcel Aymé n-a scris decât douã eseuri,

Le confort intellectuel ºi, în perioada interbelicã,Silhouette du Scandale (1938), o fenomenologiea scandalului, scrisã cu o vervã inimitabilã. DacãLe confort intellectuel s-a bucurat de foarte multeediþii ºi republicãri (fiind reluat ºi în format de buzunar),volumul Silhouette du Scandale n-a fost reeditat decâto singurã datã, de Grasset, în 1973.

MMaarrcceell AAyymméé ººii „ccoonnffoorrttuull iinntteelleeccttuuaall”” ((IIII))

Crristian BBÃDDILIÞÃ

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 77

MMaatteemmaattiiccaa ººii rreessuurrsseellee lliimmiittaatteeOctavian SSTÃNêILÃ

Este ddificil ssã eeviþilocurile ccomune,atunci când

vorbeºti despre învãþãmânt,deoarece tot ce este pretinsînþelept a mai fost gândit!De asemenea, nu poþi criticao situaþie sau alta, fãrã sãvii cu soluþii, fie ele parþiale.

Atunci când folosim cuvântul „resursã”, ne gândimde regulã la bani, la valori ascunse, la miracole, carear putea fi activate. Resursele limitate la care dorescsã mã refer sunt mai puþin cele materiale, cât celeintelectuale ºi relaþionale. Acceptând cã avem o þarãsãracã (de fapt sãrãcitã, dacã nu chiar jefuitã), toateinstituþiile, inclusiv ºcoala, sunt supuse unor restricþiiimanente. Nu ne mai putem permite, în numeletoleranþei nostre nelimitate, sã irosim resurse, sãconsumãm energii pentru a repara ceea ce ne-auimpus sau ne impun diverºii trecãtori. Ne trebuielegi ºi regulamente corecte, care sã nu fie modificate50 de ani, dar ºi respect pentru reguli ºi pentrulocomotivele profesionale omologate. Au apãrut,prin generaþie spontanee, tot felul de autoritãþi,de persoane care nu au trecut profesional pentrucã nu au operã, nu au viitor pentru cã nu au valoare,dar au în schimb un prezent continuu… Nu voipronunþa cuvinte europene la modã – curriculã,evaluare, reforme structurale, proiecte Bologna,care sunt considerate un mare succes al SUAºi al Rusiei în competiþia cu Europa Unitã. Numã voi referi la tarabele care acordã diplome, nici lacercetarea matematicã sau la aplicaþiile matematicii,ci doar la disciplina de învãþãmânt ºi culturã activãnumitã Matematicã.

Apariþia calculatoarelor moderne a modificatpercepþia decidenþilor ºi, în ultimii 20 de ani, aceºtiaau decis cã este nevoie de mai puþinã matematicã,de exemplu, în domeniul tehnic; în condiþiile uneipseudodemocraþii, nu a prea avut cine sã ne apereºi suntem o minoritate tãcutã în consilii profesorale,senate universitare, comisii ministeriale sauparlamentare. Vorbeam de calculatoare, care aucreat un tip de „imperialism” acaparator în lumeaºtiinþelor ºi comunicãrii… Au apãrut domenii care nuexistau acum 10 ani, cum ar fi genetica matematicã,codificãri practic indescifrabile, e-coins, calcul cuanticetc. Culmea este cã, pentru a fi descrise, înþeleseºi aplicate, acestea cer tot mai multã matematicã,impun o disciplinare a gândirii, un respect pentruprecizie, pentru participare la competiþia valorilor.La întrebãri precum „de ce atâta matematicã?”,„de ce toatã lumea?”…, rãspunsul este dureros:este singurul nostru mod de a supravieþui ca specieºi nu ºtim de la ce student, elev sau nenãscut, vorveni soluþiile ºi sondarea adâncurilor geometriceale materiei discrete sau întunecate. În curând,nu vom mai avea la îndemânã petrol, gaze naturale,minereuri utile; avem în schimb poluare, ape

reziduale nocive, deºert, pãduri rase. Nu vom maiavea ce vinde ºi nici cu ce cumpãra. Suntem datorisã gãsim soluþii ºi îmi permit câteva sugestii:

1. RRecâºtigarea eelevilor ººi sstudenþilor ppentrumatematicã. Aceasta nu se mai poate face prinpublicitate ºi evocare a succeselor româneºti laOlimpiade internaþionale; de fapt, astfel de îndemnurisunt inhibitorii. De asemenea, la acest demers suntchemaþi ºi pãrinþii, printr-un efort de analizã sincerãºi fãrã complexe. Se impune ca programele analitice,începând cu gimnaziul ºi liceul, sã fie mai aerisite,cu manuale prietenoase de max. 150 de pagini.Tabletele ºi e-manualele nu rezolvã problema, ci oproiecteazã în virtual. Mulþi absolvenþi de liceu ajungla facultate deja stricaþi iremediabil, cu goluri mari înpregãtire, de neacoperit, atâta timp cât Capacitatea,Bacalaureatul ºi admiterea la facultate sunt cumsunt. Matematica nu mai poate rãmâne o materieterorizantã, refuzatã;este nevoie de mãiestriadascãlilor, de înþelegereapsihologiei tinerilor,de armonizãrea cuactivitãþi recreative. Estefundamental ca noþiunilesã fie motivate, înaintede a fi introduse ºi fixate.Atunci tinerii vor învãþadin convingere, nu prinînfrângere. Matematicatrebuie învãþatã de ruºine,nu de fricã sau cu scârbã.

2. MMatematica ppentru mmeserie. Este necesar sãmutãm atenþia pe înþelegerea matematicii predate,deoarece acum ea este folositã mai mult ca un mijloccomod de selecþie la unele concursuri. Este pãcatºi pãgubos sã vezi la absolvenþii de liceu cu ces-au ales dupã mii de ore de matematicã. Ceitalentaþi au capacitatea asimilãrii rapide a unui volummare de cunoºtinþe, însã existã un mare numãr detineri care aveau dotarea intelectualã necesarã ºisuficientã de înþelegere, dar nu au întâlnit dascãlulpe potrivã. Din pãcate, se pot aplica doar lucrurileînþelese. Este important ca profesorii sã arate tinerilorcã obiectele esenþiale ale matematicii sunt totuºidoar câteva, care provin din descrierea fundamentalãa realitãþii – mulþimile, numerele, seturile de numere,configuraþiile geometrice ºi spaþiile; restul suntderivate. Legat de pregãtirea pentru meseria viitoare,se impun încercãri de apropiere de instituþionalizarea unor relaþii cu mediul întreprinzãtorilor.

3. MModestia mmatematicianului. Cea mai mare partea matematicii predate în licee ºi universitãþi are caautori diverºi cercetãtori ai naturii – fizicieni, ingineri,economiºti. Leibniz, Newton, Euler ºi Lagrangeau stabilit modele fundamentale ale unor procesemecanice ºi fizice, Cauchy era inginer ºi a stabilit

legile elasticitãþii ºi rezistenþei materialelor,Poincaré era inginer de mine ºi metalurgie (puþiniºtiu cã a stat 6 luni la Reºiþa, punând în funcþiunecombinatul de acolo), Gauss a pus bazele teorieielectromagnetismului ºi separat ale geodeziei, Johnvon Neumann bazele mecanicii cuantice etc. Fermatºi Weierstrass au fost avocaþi, iar Clairaut a devenitacademician la 18 ani! Nu avem motive de aroganþãºi complexe de superioritate. De exemplu, analizamatematicã poate fi predatã în zece moduri, toatecorecte ºtiinþific. Dar la unii colegi existã prezumþia denesimþire. Vor sã fie originali, neînþeleºi, distanþi faþãde elevi sau studenþi, crezându-se prinþii domeniului,când de fapt sunt niºte bieþi popi. Ce facem cu seriileparalele, unde la aceeaºi materie diferã predarea,examinarea, comunicarea cu studenþii? Se impune caºefii de catedrã, decanii ºi nu numai ei, sã se implicemai mult. Trebuie remarcat cã Societatea de ªtiinþeMatematice, prin preºedintele ei, prof. Radu Gologan,

a fãcut unii paºi importanþi de ieºire înarenã, de refacere a spiritului GazeteiMatematice. De altfel, ne aflãm cuînvãþãmântul într-o perioadã similarãcu cea de pe timpul lui Spiru Haret, încare se impunea strângerea rândurilor,oameni luminaþi, matematicieni,ingineri, fizicieni, cu folosirea pozitivãa resurselor, inclusiv a timpului liber.

4. CCorelãri aale mmatematicii. Totca o resursã limitatã, dar semnificativã,privim corelarea matematicii cu eaînsãºi, prin prezentarea logicã aconceptelor, prin alegerea de exemple

convingãtoare, prin coerenþa motivãrii. Apoi, trebuiepracticatã în predare corelarea cu fizica ºi cu altediscipline ºtiinþifice de bazã. Nu este simplu ºinu existã reguli, în afara comunicãrii directe dintrecadrele didactice, din respect pentru tânãrul studios.

Corelarea cea mai importantã rãmâne cea cuviaþa, cu mediul economic ºi social, cu piaþa muncii.De curând, academicianul Solomon Marcus aelaborat un decalog al educaþiei/instrucþiei, adresattuturor factorilor educaþionali, decalog care trebuieasimilat ºi aplicat cu urgenþã. Domnia sa ne maioferã o resursã, aceea de a înþelege mecanismeleprin care a reuºit sã aibã un dialog perpetuu cuatâþia tineri, invitaþi la sinceritate ºi respect simetric.

Sperãm cã vor fi refãcute comisii de specialiºti,locale sau centrale, care sã se implice înreconstrucþie, sã rãspândeascã „idei pe gratis“, sãarate tinerilor cã fiecare generaþie are ceva de fãcut.Matematica înþeleasã ºi cei care o folosesc ºi iubesc,din universitãþi ºi licee, sunt o forþã, iar românii auo apetenþã naturalã demonstratã pentru matematicã,poezie ºi contemplare. Ar fi pãcat ca aceasta sãfie pierdutã, deoarece este o resursã excepþionalãºi, poate, una dintre cele mai ieftine ºi eficientemodalitãþi de apãrare a fiinþei naþionale.

Lacrima AAneiGeorge BBaciu s-aa nnãscut lla

6 nnoiembrie 11962, îîn SStãneºti-AArgeº.Absolvent aal FFacultãþii dde IIstorie-FFilosofie aaUniversitãþii ddin BBucureºti ((1987), mmasteratîn aadministraþie ppublicã ((2006), ddoctoratîn iistorie ((2013). RRedactor ººicolaborator lla nnumeroase ppublicaþii,consilier dde ppresã ((purtãtor dde ccuvânt)al MMinisterului FFinanþelor ((1995-996),redactor-ººef ººi ccofondator aal rrevisteide cculturã Piietrele DDoamneii,Domneºti-AArgeº ((din 22006).Prodigioasã aactivitate cculturalãîn DDomneºti, pprofesor ddin 11996ºi ddirector aal GGrupului ªªcolarDomneºti ddin 22001.

Cãrþi ppublicate: Domneºtii. OOameniide iierii ººii dde aazzii (coautor, 22004),

Diicþiionar. AAgresiiunii, BBãtãliiii, CCampaniiii, RRãzzboaiie ddiin iistoriia llumiiii ((miileniiulal llll-llea îî.Hr. –– 22 sseptembriie 1199445)) (2008), Cu mmuzza CCliio ppe ddrumurii ddeiistoriie (coautor, 22008), Teja PPapahagii, uun aaromân aaºezzat ccu ssfiinþeniie îîncartea ssatuluii ddomnesc (coautor, 22009), Triisteþea uuneii iiubiirii (roman, 22009),

Domneºtii. AArc ppeste ttiimp. CCrâmpeiie dde mmonografiie (coautor, 22009), Istoriiamaii aaproape dde ttiine (2010), Gândurii dde lla mmargiinea llumiiii (versuri, 22010), Obºtiilesãteºtii, lleagãnul nneamuluii rromânesc (2010), Cu ggându-nn bbuzzunar (versuri, 22012),ÎÎn vvestiiarul iiniimiiii (2012), Apus îîn dderiivã (roman, 22014).

Poemele aalãturate ssunt rreluate ddin vvolumul Domneºte-mmã, DDoamne!,Ed. TTiparg, PPiteºti, 22014.

Numai aaºaNumai aaºa aam îînvãþat ssã mmor.Pe rroata oolarului mmodelând oo uulcea, pe-oo pprivire dde MMioriþã aaþipitã-nn vvâlcea, pe-oo uurmã dde ppicur ttãcut dde iizvor.

Numai aaºa aam îînvãþat ssã mmor.La mmarginea ddorului sscurs ppeste ttei, sfinþit dde ssilaba ddin ppântecul AAnei, ca dde-oo uurmã dde ppicur ttãcut dde iizvor.

Numai aaºa aam îînvãþat ssã mmor.Mirat dde mmirarea ccã aabia dde mmai ssunt, pe rrãgazul ppãmântului ttãu, uun ccuvânt, ca oo uurmã dde ppicur ttãcut dde iizvor.

Gânduri ppicurate

2Dumnezeu aare ddegetul lla ggurã ºi sstã îîn ggenunchi ppe sscândura dde sstejar din bbiserica ddesenatã îîn ssufletul ppârâului ce ppicurã ddin ppleoapa AAnei.

18Ce ffrumoasã eeºti, iiubito! Semeni ccu ppãmântul pitit îîn bbuzele ppârâului ce ccade ttrist ddin oochii AAnei.

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 2201588

La MMãnãstirea BBrâncoveni, pe malul drept alOltului, câþiva kilometri dupã Slatina, departede sate, într-un fel de pustietate verde

prãfoasã, am descoperit, oarecum din întâmplare,stâlpii cei mari de piatrã (marmurã) din fostaMãnãstire Vãcãreºti, precum ºi podoabele fosteiBiserici Sfânta Vineri, demolate, ambele, în ultimiiani ai lui Ceauºescu. Întâmplarea este semnificativã,deoarece am fost martor mut la ambele demolãri –iar apoi m-am nimerit aici, la Brâncoveni, tocmai cândse aduceau aceste resturi de preþ. Era în toamna lui1987, lucram de aproape un an la Luceafãrul, undemã transferasem de la Biblioteca Academiei Române,dupã o lungã colaborare cu revista care lupta pentruEdiþia Eminescu. Îl cãutam, pentru un interviu, pe PSCalinic, episcopul cãrturar, ºi, ajuns la Mãnãstirea dela Curtea de Argeº, preoþii sãi mi-au spus cã a trebuitsã plece urgent undeva spre Slatina.

Îl cunoºteam pe Vlãdica, pentrucã-l vizitasem de câteva ori, în companiescriitoriceascã, petrecând împreunã clipeminunate ºi ore lungi de discuþii pe temeteologice, istorice, dar ºi literare. Eu locuindîn zonã, pe Râul Doamnei („Râul Sfântal Doamnei”, cum îi zic când sunt departede casã), Mãnãstirea de la Curtea deArgeº mã atrage cum mã atrage copilãria:magnetic îmi strâng gândurile în jurulei când îmi nãzare în minte. Începând depe la 9-10 ani, noi, cei din satele apropiate,veneam aici peste dealuri, pe poteci, deVinerea Izvoarelor sau de Sfânta Maria,ceata sãtenilor mei trecând în ValeaVâlsanului prin pãmânturile satului, apoiurcând plaiul Pe ªoptana, o potecã largã,bãtutã, cu troiþe la toate coturile – ºi coborând chiardeasupra împrejmuirii de zid a întinsului locaº. Eramcopii torturaþi de gânduri rele ºi, cum ajungeam înincinta mãnãstirii, mergeam drept la peretele altarului,unde ºtiam cã este, sus lângã acoperiº, o inscripþieale cãrei litere roºii nu le puteam descifra, dar desprecare eram siguri-siguri cã indicã locul unde se aflã,în zid, oasele Anei lui Manole... Aºa am perceputîn copilãrie balada, cu spaimã de om, pe caremi-o alimentam la fiecare pelerinaj...

Ca bibliotecar, mai târziu, am cules de prin cãrþiºi ziare câte informaþii am gãsit pe tema Curteade Argeº – ºi acum, în discuþiile cu înalþii prelaþi ailocului, le împãrtãºeam cu dânºii. Desigur, cele maimulte erau ºtiute – dar altele, nu. Eu, apoi, voiamsã ºtiu taina Anei, dar nimeni nu mi-o desluºea. Maiexact: citisem cu lux de amãnunte despre renovareaBisericii Mãnãstirii de la Curtea de Argeº ºi ºtiam cãînainte, în timpul ºi dupã Rãzboiul de Independenþã,ea a fost, de fapt, demolatã pânã în temelii ºireconstruitã dupã planurile iniþiale minuþios întocmite– dar din cãrãmidã. Oameni politici ºi de culturã aivremii veneau aici sã vadã evoluþia lucrãrilor condusede arhitectul francez André Lecomte du Noüy, între eiTitu Maiorescu (în 1886, la încheierea reconstrucþiei,acesta ºi-a oficiat aici cãsãtoria religioasã cu AnaRosetti, într-o alcãtuire de nuntaºi care a ocupat,practic, toatã urbea; printre invitaþii criticului nufigureazã, însã, ºi prietenii sãi scriitori) – dar, desigur,ºi Mihai Eminescu. (Ziarul Timpul scrie mult despreoraº, mai ales despre un grup de atei cuibãrit aici,condus de celebrul doctor Russel; unele texte suntcert de Eminescu, deºi nu se aflã în ediþiile lui. Înzona mea, în satul Nucºoara de pe Râul Doamnei,persistã legenda dupã care Eminescu ar fi scrispoezia Lacul privind acest lac, de aici, din Nucºoara.)

Biserica ddescrisã dde CCezar BBolliac la 1850este alta decât cea de azi: era din piatrã,cu rozete sculptate, cu plãci de piatrã

semipreþioasã încastrate în zid, „un adevãrat mozaicde sculpturi”, cum zice acesta. Desenele de dinaintede renovare aratã, de asemenea, alt monument.Bunul nostru episcop mã lua de mânã, mã conduceala zidul de incintã ºi-mi arãta un depozit lung ºilarg de pietre, ordonate într-o împletiturã de sârmã,zicându-mi cã acestea sunt zidurile vechi, s-a pãstrattotul, dar accentuând cã la demolarea din anii 1875-1886 ai secolului al XIX-lea n-au fost gãsite oseminteîn ziduri, legenda rãmâne doar în baladã... L-aºcrede, dacã aº gãsi consemnat undeva negru

pe alb cã au fost sau n-au fost gãsite oseminte,cã s-au cãutat... Acea demolare ºi reclãdire rãmâneun mister ºi ceea ce mã pune pe gânduri este cãnici noi, cei din satele cât de cât apropiate, n-amprimit vreo veste de la pãrinþi sau bunici despreoasele Anei, dacã au fost sau nu în zid. Bunicul meu,Dumitru Georgescu, învãþãtor, s-a nãscut la 1880 ºia trãit, har Domnului, pânã la 1973, cu pelerinajelelui din copilãrie sau tinereþe cu tot: nici el, nici colegiilui de generaþie, nici pãrinþii noºtri, nimeni nu ne-aspus nimic despre cei 12 ani de demolare ºi reclãdirea bisericii (1875-1886), dacã se va fi gãsit ceva,dacã se va fi pãstrat. Dar a rãmas, iatã, frica noastrã,a copiilor, de fiecare datã când atingeam zidul,acum neted, de cãrãmidã bine tencuitã, al bisericii...N-am „ispitit” niciodatã clerul locului cu întrebãri ºiargumente mai adânci, las taina în sufletul meu – iar

mirarea cã memoria colectivãrãmâne într-adevãr indiferentãla asemenea amãnuntese topeºte, ºi ea, când mãgândesc cã nici Blaga, niciEliade sau Caracostea nule comenteazã: probabil cãnu sunt importante pentrumit ºi semnificaþiile lui.

Dar, ddesigur, nnucu aaceste ggânduriveneam acum, ca

redactor la Luceafãrul, laÎnaltul Calinic – deºi, undeva,în ghemul meu de speranþe,stãruia o scamã, un fir deagãþat, un „dacã-i scapã

cumva-ceva”... dar asta mai mult ca sã-mi þinã atenþiala pândã. Mai degrabã, însã, acum aveam sã mãcam cãiesc întrucâtva pentru o întâmplare de prinvarã, când, la Domnia Sa la masã, de faþã cu unbãtrân cãlugãr foarte învãþat, am îndrãznit o discuþiepoate prea laicã despre Sfânta Filofteia... din carem-am retras cam moromeþian. ªi anume: amdescompus numele ei în filo- ºi -fthia amintindcã Fthia era patria lui Ahile, cel care, nu este aºa?,era vulnerabil la cãlcâi, la fel ca Fecioara Tracãcea nimeritã cu barda în cãlcâi ºi cãzutã pe locîn adormire. Îndrãzneam sã spun cã mitul traculuiAhile din Ftia se perpetueazã în cel al Sfintei Filoftia,ca o creºtere organicã a creºtinismului din tulpinaanterioarã pãgânã. Continuam, apoi, cu informaþiide ordin istoric gãsite în scormonelile melebibliotecãreºti. Dupã acestea, moaºtele SfinteiFilofteia ºi cele ale Sfintei Paraschiva au fost luate deMircea cel Bãtrân de la Târnovo cu acordul sultanuluiBaiazid ºi aduse în Þara Româneascã pentru a întãriortodoxia împotriva catolicismului care venea dinspreapus (vezi episodul Vlaicu Vodã – Doamna Clara,petrecut cu o generaþie înainte de Mircea).Domnitorul le-a pus la Curtea de Argeº. A urmat,însã, bãtãlia de la Nicopole, unde Mircea s-a aliatcu prinþii catolici împotriva lui Baiazid. Sultanula spulberat acea coaliþie – iar apoi, mai târziu, acomandat o expediþie de pedepsire a domnitorului –cu scopul principal de a-i prelua moaºtele celor douãsfinte, dupã raþionamentul: te-ai aliat cu prinþii catolici,nu ai nevoie de dovezi ale ortodoxiei. În aceastãexpediþie de pedepsire a lui Mircea cel Bãtrân,Baiazid gãseºte racla Sfintei Paraschiva – ºi o preia(abia peste câteva sute de ani, în 1643, Vasile Lupuva rãscumpãra cu o sumã de bani fabuloasã acestemoaºte, pentru Biserica Trei Ierarhi din Iaºi, pe carea ridicat-o special ca sã le primeascã). Baiazid nugãseºte, însã, în aceastã expediþie de pedepsire,ºi racla Sfintei Filofteia: domnitorul are rãgazul s-oascundã, undeva „De la Argeº mai departe”, cumgrãieºte „Rãvaºul tânãrului domn” din Scrisoarea IIIde Eminescu. Au fost, deci, douã Rovine – unulglorios înainte de Nicopole ºi celãlalt, dupã Nicopole,soldat cu înfrângerea domnitorului; poetul poate puneîn gura lui Baiazid replica „La Nicopole vãzut-ai...”,dar anacronismul sãu constã în aceea cã proiecteazãprima victorie a lui Mircea în locul înfrângerii deacum, de dupã Nicopole. Cât despre Doamnadin rãvaº, ea este, pentru poet, sfânta carea determinat victoria, care se retrage discretîn peisaj ºi-l protejeazã...

Înaltului Calinic i-a plãcutargumentaþia meaeminescologicã atât de multcã mi-a dat voie sã ies dinvasta Salã regalã a Palatuluiepiscopal (unde ºi TituMaiorescu îºi þinuse banchetulde nuntã, iar acum ne aflamnoi, câþiva istorici literari ºiscriitori primiþi de cler ca semnde mare bunãvoinþã) pentru o þigarã, pe care amsavurat-o singur ºi departe, la zidul de incintã almãnãstirii, lângã lapidarium-ul care-mi aminteaobsedant de oasele Anei. Dar, când am revenit,bãtrânul cãlugãr care ne veghea discuþiile a vorbitºi a zis mai întâi cã sunt douã sfinte cu nume diferite,una este Filofteia sau Filoftia, ca în tradiþia popularã,iar ce-a doua este Filothea, „cea iubitoare deDumnezeu”, ºi cã în tradiþia bisericeascã aceastadin urmã este celebratã. Nu ºtiu dacã am fost eu deatunci încoace mai atent cu numele sfintei, dar, maiales în ultimul timp, observ cã s-a oficializat cel albãtrânului duhovnic de atunci: Filothea. Biata mamaºi mai mult de jumãtate dintre femeile din satul meucare se numeau Filofteia ºi îºi ziceau Tia, Tiuþa, n-aºtiut, nici ea, nici pãrinþii sau bunicii sau strãbuniciiei (lor) cã sunt alãturi cu numele de Sfântuliþa dela care credeau cã ºi-l trag (aºa i se spune SfinteiFilofteia/Filothea în zonã: Sfântuliþa – dar asta,desigur, în tradiþie laicã).

Apoi, ttot eel aa ttrecut lla oo ccombatere mãruntãa argumentelor mele, arãtând cã acesteizvoare merg dupã fanteziile lui Grigore

Þamblac ºi cã sunt altele, mai demne de încredere,care spun altceva, ºi cã nici nu poate fi vorba dedouã Rovine, de o revenire a lui Baiazid etc. Totce-am putut salva din aceastã „teorie” (a rãmas cãeste doar o teorie) e cã Eminescu ºtia aceste lucruricum le-am rezumat mai sus din surse contemporanelui: episcopul Melchisedec al Buzãului dã informaþia,un cunoscut al poetului.

Dar, tot vorba lui: „Rãmâneþi în umbrã sfântã,Basarabi ºi voi Muºatini”. Revin la soarele limpede alacelei toamne din 1987, când, îndemnat de consilieriiPS Calinic de la Argeº, am luat drumul Slatinei pentruinterviul cerut de revistã, muncit de aceste gânduriºi însoþit de un tânãr absolvent de teologie dintr-unsat apropiat de al meu care dorea cu orice preþ sã-ºicunoascã stãpânul sufletesc pentru a-i face ruga sã-laducã la o bisericã mai pe lângã vatra pãrinteascã.Am coborât, ca în Dante, în „bolgia” imensã aMãnãstirii Brâncoveni, care se vedea jos în chipde zid nesfârºit de cãrãmizi roºii care vrea sã serotunjeascã undeva, dar nu ºtiai unde; se vedea, darse îndepãrta mereu dupã coturile drumului de þarãºi nu mai ajungeam odatã sã-l avem în faþã. Aici eraºantier, praf, moloz, saci de ciment stivuiþi prin colþuri,utilaje industriale, scânduri groase peste tot fãcândpoteci de trecere. Înãlþimea sa „trebuie sã soseascã”,putem sta sã-l aºteptãm. În furnicarul de cãlugãri ºimuncitori ne gãsim locul dupã ce ne preumblãm prinincintã ºi admirãm statuia lui Popa ªapcã – pãstratã,îmi zic astãzi, probabil în virtutea numelui sãu camproletar – ºi apoi purcedem la întrebãri, ca tot omul:ce e cu locaºul, ce e cu episcopul...

Mãnãstirea ttoatã ffusese pânã acum câþivaani abandonatã, mai întâi pentru o ºcoalãde copii, apoi pentru o mare crescãtorie

de porci, abia de câþiva ani se curãþã încãperile,pãmântul ºi zidurile, se renoveazã, se reface. Cinea curãþat aceste „grajduri ale lui Augias”? – Din grijadoamnei Bãrbulescu ºi cu braþul ºi mintea ÎnaltuluiCalinic. Cum, nu ºtim cine e doamna Bãrbulescu?!Inspectoarea ºcolarã a judeþului. ªi nu numai atât:e sora „tovarãºului”. Am înþeles cã, Scorniceºtiilui Ceauºescu fiind aproape, s-a fãcut memoriupeste memoriu, a fost sensibilizat „tovarãºul” cuasemãnãri între el ºi fericita domnie a lui ConstantinBrâncoveanu, pânã când s-a pornit acest ºantierimens care urmeazã sã scoatã de sub imperiulmizeriei morale ºi al murdãriei animale o ctitoriea lui Vodã Brâncoveanu ºi s-o redea unei obºtide cãlugãriþe.

CChheeiiaa ddee bboollttããNicollae GGEORGESCU

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 99

Desigur, sse ppoate sspune ººi aaltfel astãzi:familia Ceauºescu a ochit un loc sacruºi a vrut sã ºi-l adjudece. ªi încã altfel:

pentru atâtea biserici demolate, tot ei cer milã dela Dumnezeu refãcând una. Istoria va alege dintreaceste sloganuri – sau va împietri altele în cãrþileei. Cine ºtie, poate se va zice cã Ceauºescu însuºiºi-a gãsit destinul Brâncoveanului într-un soi de„fanariotism intern” fãurit chiar cu mâna lui... Amînþeles, însã, atunci, pe loc, nu cã fãrã braþul ºimintea Înaltului Calinic Mãnãstirea Brâncoveni arfi aºteptat mult ºi bine, cum a aºteptat pânã la ivireasa între înalþii clerici; ºi acesta poate fi un slogan;nu; ci cã existã salvare în orice. ªtiam cã ÎnaltulCalinic a fãcut din Mãnãstirea de la Cernica un paharde închinãciune sfântã, iar apoi, din Mãnãstirea dela Curtea de Argeº, poate cel mai curat loc din parteaaceasta de þarã. ªtiam cã acestea le fãcuse în timp,cu rãbdare ºi organizare, dar ce vedeam aici, laBrâncoveni, îmi imprima senzaþia cã se face pestetimp, într-un fel de fugã a istoriei, de nerãbdare afacerii ºi refacerii. L-am vãzut, apoi, în fruntea unuiconvoi de traulere care se cãzneau sforãind din greu,ca o turmã de crocodili metalici, sã coboare panteledrumului îngust: le aducea de undeva, de lângãBucureºti, am aflat cã de la Mogoºoaia. Primele douãtransportau niºte coloane lungi de marmurã acoperitecam strâmb cu o prelatã: stâlpii cei mari din interiorulMãnãstirii Vãcãreºti, fragmentaþi în câte douã sau încâte trei bucãþi. A coborât din maºina micã ce aduceaconvoiul, apoi însuºi s-a îmbrãcat repede într-unhalat, a pus o tichie pe cap – ºi a urcat în trauleruldin faþã, care cam greu a pãtruns pe porþileBrâncovenilor, legând apoi cabluri uriaºe de primacoloanã, apoi dirijând macaragiul s-o ridice ºi s-oaºeze pe loc limpede. Era dificil ºi delicat, pentrucã cilindrii de piatrã, groºi cât stejarul cel mare dincurtea Mãnãstirii Cernica, erau sculptaþi în ºirurispiralate de altoreliefuri florale – ºi cablurile nutrebuia sã le jeneze... În fine, o descãrcare de pietrefãrã opinteli, fãrã – Doamne fereºte! – obiºnuiteleînjurãturi sau strigãturi bruºte, doar cu semne ºivorbe blânde, cu pauze de observaþie ºi reluare.A durat câteva ore bune, sub privirile tuturor lucraudoar episcopul ºi macaragiul – ajutoarele improvizatemulþumindu-se sã protejeze acele sculpturi ºi castâlpii sã fie aºezaþi cum ºi unde trebuie. Sus, încamion, mi se pãrea nu ca un Hercule sau Samsonjucându-se cu stâlpii de piatrã (l-am admirat ºi-ladmir totdeauna pe ÎPS Calinic, cãutându-i în oriceîmprejurare a vieþii „poza” eroicã), dar ca un dirijor ceorchestreazã stânci terestre. Jos, când a coborât ºine-a primit omagiile, a redevenit om muncitor, chiarmuncit, asudat. Repede s-a recompus în odãjdiiºi ne-a invitat la un colþ de vorbã. Ne-a explicat,mai întâi, cã a adus aceste coloane pentru a faceaici, la Brâncoveni, un lapidarium, cu ele ºi cu alterelicve de prin þarã. Împreunã cu ele a mai adusºi podoabele din altarul Bisericii Sfânta Vineri.O glumã a mea cu subînþeles pentru dânsul:„– Tot un lapidarium, Înalte?” Voiam sã continuicam aºa: „Dar cu oasele Anei lui Manole,cum rãmâne”, dar a continuat dânsul: „– DuhulVãcãreºtilor stã între aceste coloane.”

De cce eeste ssemnificativã aceastã întâmplarepentru mine? În 1985, când se demolaMãnãstirea Vãcãreºti, eram de faþã.

Biblioteca Academiei Române avea, printre multeleei depozite exterioare de carte, unul ºi aici, în incintamãnãstirii, în fostul atelier de tâmplãrie al fosteipuºcãrii, construit chiar lângã bisericã, ºi s-a datordin sã fie preluat în grabã cã se demoleazã totul.O varã întreagã am lucrat la preluãri, ne-a ajutatmult armata, dar lucrul n-a putut fi încheiat. Seîntâmpla cam aºa: deschideam o camerã ºi gãseamcãrþi stivuite compact, pânã aproape de tavan, iardeasupra lor – un strat de praf ºi mucegai uscat:exemplarele putrezite de vremi, pentru cã fostulatelier avea un luminator ºi sticla se spãrsesepe ici pe acolo. Îndepãrtam stratul de mucegai culopeþile ºi la o jumãtate de metru dedesubt apãreauexemplarele curate, multe titluri fiind noi-nouþe. Eravorba de depozitul de editurã al Academiei Române,cãrþi ºi periodice tipãrite pânã la ultimul rãzboi,depozitate în ordine, dar fãrã evidenþe: soldaþii de la1947-1948 le stivuiserã corect, ca pe niºte cãrãmizi,dar nu fãcuserã topografia, munca aceea a preluãrilorfiind ºi grabnicã ºi abia îngãduitã (regimul ar fi fostdornic sã ardã aceastã producþie de carte „burghezã”

sau s-o dea la topit pe toatã, abia dacã mai eraînduplecat câte un „kulturnic” sã accepte debarasarea– iar punerea cãrþilor la puºcãrie a pãrut, desigur, ometaforã vie a realitãþii, astfel încât a mers). Trebuia,aºadar, sã le sortãm. Era, de pildã, Istoria Românilorde N. Iorga, cele 12 volume, tiraj de editurã, câte800 – 1000 de exemplare volumul, în limbile românã,francezã, germanã – cãrþi noi-nouþe, hârtie bunã,legãturã de lux, cerneala tiparului ca proaspãtã.Catalogul periodicelor româneºti de Nerva Hodoººi Sadi Ionescu se gãsea în vreo 2000 de exemplare.Sãpai ºi nu ºtiai peste ce dai: vrafurile erau duseafarã ºi întinse pe iarbã, refãcându-se colecþiide periodice, volume de cãrþi... Muncã de Sisifsupravegheatã de soldaþi care se plictiseauprin curtea mãnãstirii pânã când realizam noide un transport ca sã-l preia în camioane.

Iar ccu ddemolarea bbisericii aa ffost aaºa.Mai rãmãseserãm câþiva bibliotecari pentruultimele treburi ºi mai mult cãscam gura decât

munceam. Drept e cã, mai în tainã, mai pe faþã,aveam grijã ºi de gât sã nu se usuce, dar astamai la marginea Vãcãreºtilor, la câteva sute de metridistanþã, unde ºedeam trântiþi în iarbã, ne dãdeamunul altuia sticla de votcã „Sãniuþa” ºi spuneam lanesfârºit bancul cu cãlugãrii aplecaþi în ºir indian,primul ºi ultimul îndemnând în cor: „Sã facem uncerc! Sã facem un cerc!”... Atâta mizerie moralãcopleºise Vãcãreºtii în zilele demolãrii aceleia la caren-a fost îngãduitã faþã bisericeascã, încât – poftim,ca sã cadã mãgãreaþa pe alþii, cum se zice – amvãzut chiar soldaþi jucând, ce e drept, cam cu grijã,fotbal cu craniile seculare ieºite din criptele alipitede zidul bisericii, acum dezafectate. Confirm, aici,mãrturiile arhitectului Gheorghe Leahu, dar adaugcã osemintele din aceastã criptã s-au risipit, dupãspargerea ei, ºi cu ajutorul câinilor; într-o zi le-amvãzut strânse la un loc, cu un buchet de lumânãriaprinse lângã ele, ºi am aflat cu toþii cã a fostiniþiativa unei colege bibliotecarã – dar nu ºtia ce sãfacã mai departe. Ar fi trebuit sac de pânzã, coºciug,groapã, cimitir... Lucrurile astea nu se fac de „civili”pur ºi simplu, e nevoie de preot, ritual... Zile larând am privit cu toþii, nu fãrã mirare, pantofii negri,pãstraþi incredibil de bine dupã douã sute ºi atâþiade ani, ai unui schelet risipit. Iar acum, peste ani,îmi vine a crede cã la fel se va fi întâmplat ºicu osemintele Anei lui Manole, dacã nu cumvadominanta simetricã a amintirilor mele nu le scoatedintre întâmplãri doar pe cele semnificative pentruîmplinirea formei...

De la un timp, însã, nu prea ne mai dãdea ghessã ne adãpostim în poiana mãrginaºã, dorind, ºi noi,sã vedem ce ºi cum aici, în miezul faptei. Au legatmai întâi un cablu lung de oþel de turlã ºi l-au ataºatla un tractor. Credeau cã va cãdea trasã de acesta.S-a opintit bietul tractorist o dimineaþã întreagãtrãgând, smucind, ridicându-se pe roatele dedinapoi... Abia dacã se miºca turla, dar negativ-ironic.Au schimbat tractorul cu unul greu, pe ºenile. Acestascrâºnea ºi întreaga construcþie se clãtina ºi scârþâiaceva mai vioi, dar tot degeaba. A doua zi, fãcândprobabil un plan de lucru mai dibaci, au venit cu douãtractoare mari pe ºenile. Au ridicat pe turlã un cabludin sârmã împletitã, gros ca pe mânã, pe care l-autrecut printre douã ferestre. Un capãt al cablului l-aulegat de un tractor, celãlalt capãt – de celãlalt tractor.Priveam, dar ni s-a spus sã stãm departe cã „sedãrâmã drãcia” ºi cade pe noi. Vorbeau între ei,se sfãtuiau, „analizau situaþia” – ºi auzeam insistentexpresia „cheie de boltã”, apoi explicaþia: turla esteca o cheie de boltã, dacã pica, toatã construcþiase nãruia. Am dedus cã, în mintea lor, altfel nuse poate dãrâma o bisericã, trebuie lovitã doaracolo, sus... Întreg capacul bisericii este susþinutde coloanele de marmurã din interior, atât de celepatru care se aflã în centru, cât ºi de cele marginale.Practic, construcþia era ancoratã sus, în cer, nu jos,în pãmânt... Ideea era sã taie turla cu acest cablufolosit în chip de ferãstrãu: un tractor îl trãgea într-oparte, celãlalt în sens opus. Au început „fierãstruirea”duduind ºi gemând ºi aruncând nori de eºapament:se clãtina toatã construcþia, pârâia din toateîncheieturile – dar nu ceda cu niciun chip.„Cheia de boltã” parcã-þi spunea cã a fostcalculatã pentru zece tractoare cu ºenile...

Douã zile a urmat duduiala cu ridicareatractoarelor în „cãlcâiele” ºenilelor, cu trosneteîn interior – ºi ne obiºnuiserãm, noi, cei

de pe margine, cu ideea zãdãrniciei româneºti:nu se poate ºi gata, vor abandona ºi ei. A treiazi, însã, în zori, o bubuiturã puternicã a zguduit totcartierul Berceni: au pus trotil la baza turlei ºi lucrula mers ca pe roate. Biserica arãta ca un balaur pornitspre cer, cu gâtul rupt, tãiat. Restul a fost uºor, cheiade boltã fiind descheulatã, demolarea a devenitaproape manualã. Coloanele au cãzut singure îninterior, de unde au fost recuperate ºi duse undeva,la Mogoºoaia – tot aºezãmânt brâncovenesc. Deacolo au venit, iatã, mai acasã, la Brâncoveanu.Aceastã mãnãstire a lui din malul Oltului a devenit,îmi zic astãzi, ca un receptacul al înfrângerilor/pedepselor neamului. Mânã omeneascã? Mintecu scop? Faptele sunt mai mari decât oamenii,ele fac destinul.

Nu ggãsesc ffinal ppentru aacest rreportajîn memorie, unde am vrut sã-miîmpãrtãºesc tristeþea pentru destinul

brâncovean, dar mã copleºeºte admiraþia pentruun preot bãrbat pus parcã peste tot la rãscrucilesalvãrii. Notez, în încheiere, mai întâi cã BisericaSfânta Vineri s-a demolat în vara lui 1987, de ziualui Eminescu, ºi mã aflam, desigur, pe strãzi, înjurul ei, locuind ºi eu, cândva, în Dudeºti ºi vizitânddes locurile sau foºtii vecini. N-am vãzut cum s-apetrecut, aici, cãderea, dar se rãspândise zvonul,printre enoriaºi, cã dacã luãm câte o cãrãmidã dinea ºi-o pãstrãm acasã ne aduce noroc: am luat ºi euuna, am împãturit-o frumos într-o hârtie ºi am pus-oîn bibliotecã. Peste puþin timp efectul s-a reverberat,au urmat demolãrile ºi în cartier, bila cunoscutã defier legatã în pendulul macaralei lovea în „burþile”caselor ca-n brânzã, n-a scãpat nici casa bãtrânãîn care locuisem, nici ale vecinilor... Singurul „noroc”,aºadar, ca întâmplare nimeritã, a fost sã dau acum,în toamnã, peste aceste odãjdii ale bisericii chiarcând erau aduse la muzeul de la Brâncoveni.

Totuºi, trebuie sã mai fac o notaþie, fiind vorbade demolãri, surpãri, salvãri. Deºi anii se încurcãºi rezultã mai degrabã o obsesie tematicã personalãdecât o desfãºurare logicã de evenimente, trebuiesã amintesc de cutremurul din noaptea de 30 august1986, de Sfântul Alexandru. Locuiam la etajul 7 alunui bloc de 14 etaje ºi acel cutremur a durat destulde mult, pereþii scârþâiau îndelung, iar pardoseala debeton se ondula ºi devenise moale ca turta de cearã.Bãiatul meu cel mare avea 6 ani, iar cel mic 4 ºiamândoi dormeau. Mama lor ºi cu mine eram labucãtãrie ºi, dupã câteva secunde de zgâlþâialã,vãzând c-o ia la vale, cum se zice, am sãrit spre ei,dar am rãmas amândoi descumpãniþi: ce sã facem?Sã-i sculãm? Sã-i luãm în braþe? Unde sã fugim?Am avut un gest de autoritate paternã ºi am cerut sãstãm nemiºcaþi ºi sã spunem „Tatãl nostru” deasupracopiilor. Atunci, poate în spaimã, în halucinaþiileclipei, mi-a apãrut ca o icoanã la colþul tavanuluiimaginea unui preot tânãr, energic, tremurându-ºipuþin barba ºi ºoptind: nu vã temeþi, nu cade! N-acãzut, ne-am sculat copiii ºi am coborât în stradãamestecându-ne printre ceilalþi locatari ºi aºteptând,aºteptând... Imaginea aceea dirijând zidurile glisanteale blocului în starea lor pe loc îmi apare, când ºicând, la colþul tavanului; încerc s-o descifrez, vreau,doresc sã fie a episcopului nostru cãrturar – darniciodatã nu-mi duc dorinþa pânã la capãt, adicãnu vreau, de fapt, sã ºtiu cã este a cuiva anume.

De mmai bbine dde ddouãzeci dde aani nu l-ammai vãzut pe Înaltul Calinic. M-a chematpe la dânsul, aº fi vrut sã merg, fie doar

ºi pentru a-l întreba atât, un singur lucru: „– De ce,Înãlþimea Voastrã, aþi dat numele Institutului Teologicdin Piteºti Sfânta Filothea ºi nu Filofteia?” (ºi sã-mirãspundã, desigur, cã legendele rãmân adevãratedoar în baladã ºi în numele noastre laice, adãugând,cu zâmbetul dânsului mereu îngãduitor: aºa cumSfântuliþa îºi are locul cel mai potrivit doar în Rãvaºultânãrului domn...), dar n-am mai putut rãspundechemãrii; drept fiind cã nici n-a mai fost vreunpreot tânãr care sã mã roage sã-l însoþesc cãtreepiscopie... I-am povestit, însã, recent, tânãruluide atunci, astãzi preot în vatra satului sãu,întâmplarea aceasta din noaptea cutremurului– ºi mi-a spus ultimativ cã trebuie s-o mãrturisesc,sã i-o relatez neapãrat Înaltului, poate cã-l priveºte.Drept pentru care o ºi fac acum, în singurãtate,obiectiv, gândindu-mã doar la tiara dânsului, careîmi apare din ce în ce mai mult ca o cheie de boltã.

Currtea de la Arrgeºº

Istoria dde llângã nnoi

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220151100

Pe ccât pputem, vrem sã arãtãm cã a existatla noi o iniþiativã de renaºtere spiritualãcreºtinã, a cãrei importanþã pentru prezent

ar trebui sã fie conºtientizatã. Categoria evocãrilorare însã mai multe ºi mai complicate exigenþe decâtcele care ne trec prin minte, la prima vedere. Suntimplicate delicate ºi complexe relaþii între oameni,reflecþii þinând de filosofia culturii ºi, de multe ori,perioade de viaþã importante, formatoare. Este caºi cum, în momentul evocãrii, am trãi douã vieþi, unaa prezentului propriu-zis ºi cealaltã þinând de cu totulalt moment istoric, de un context diferit de idei sausentimente. Acest context reprezintã, de fapt, un altunivers semantic, posibil la concurenþã cu cel dintâi.Este de aceea o cutezanþã (cel puþin atât ar trebui sãrecunoaºtem), dacã nu chiar o impietate sã încercãmsã spunem câte ceva despre comunitatea creºtinãde la Biserica Schitul Maicilor din jurul lui 1955[1c], parte dintr-o renaºtere româneascã sufleteascãde naturã creºtinã care a rãmas în istorie cu numelede Rugul Aprins. Cum se ºtie ºi nu este prea greusã aflãm [1], [2], Rugul Aprins a fost vãzut de-a lungulanilor ca un cerc literar-cultural (dr. Vasile Vasilachi),ca o universitate filocalicã, o comunitate de cãlugãri,profesori universitari, studenþi cu pregãtiri dintrecele mai diverse, filosofie, arte frumoase, litere,matematicã (Augustin Pãunoiu [3]), ca miºcarespiritualã ºi duhovniceascã (dr. Stelian Gombos)sau ca un martor în faþa istoriei (ÎPS Antonie) º.a.Grupul Rugul Aprins se reunea pentru conferinþeale participanþilor, reflecþii ºi discuþii filosofice ºireligioase, rugãciuni ºi slujbe. L-am cunoscut directrelativ puþin, cu prilejul câtorva reuniuni restrânse,în chilia pãrintelui Andrei Scrima (persoanele pecare am avut privilegiul sã le cunoaºtem personalsunt scrise cu caractere italice) (nota 1).

Credem cã nu s-ar putea prezenta o panoramãa culturii româneºti din ultimul secol fãrã menþiona-rea contribuþiei miºcãrii Rugul Aprins. Miºcareaa revigorat viaþa religioasã, mai ales în rândulintelectualitãþii laice, a contribuit la rãspândirea unorlucrãri fundamentale, de exemplu, Teologia misticãa Bisericii de Rãsãrit de Vladimir Lossky, tradusãºi difuzatã sub formã dactilografiatã, a condus ulteriorla apariþia comentatorului religios de azi ºi, maiales, a permis o mai cuprinzãtoare înþelegere aexperienþei duhovniceºti prin includerea componenteiintelectuale. Aceastã orientare a fost actualizatã dupã1989 prin Grupul de Reflecþie pentru Înnoirea Bisericiiºi prin Editura Anastasia, condusã de acad. SorinDumitrescu, pierzând însã din proeminenþã prinapariþia proiectului Catedrala Neamului.

Pentru noi, un rol mai mare l-a jucat cercetareacercului de enoriaºi de la Schitul Maicilor, preotparoh pãrintele Mihai Avramescu. Nu ne propunemºi nici nu putem sã facem un istoric al grupului,cu atât mai puþin sã realizãm un studiu monograficsau o introducere. Cu puteri limitate ºi pentruconcizie, ne rezumãm la regula „povestim numaice am trãit nemijlocit”. Rãmân conºtiinþa limitelor,dar ºi bucuria de a spune ceva despre o miºcarede înnoire sufleteascã de importanþã la noi.Atunci ºi acum, am trãit însufleþirea înfãptuitãca pe un fenomen religios ºi cultural semnificativ,mai puþin ca pe o miºcare de rezistenþã civicã,deºi un asemenea efect cert a existat.

La ooriginea aacestei rrenaºteri spirituale deorientare creºtinã, dupã Nicolae Steinhardt[1c], s-a aflat iniþiativa IPS Tit Simedrea

(1886-1971), mitropolit al Bucovinei, teolog ºiistoric al spiritualitãþii româneºti, care a organizat laCernãuþi, în august 1943, prima întâlnire a grupuluiRugul Aprins [1a]. Printre invitaþi se numãrau poetulºi jurnalistul Sandu Tudor, profesorul AlexandruMironescu, chimist, filosof ºi jurnalist, ConstantinNoica, Mac Constantinescu (profesor la Institutulde Arhitecturã al primei autoare a articolului de faþã),Paul Sterian, Viorel Suluþiu, Henri H. Stahl ºi feþebisericesti precum Tit Simedrea însuºi (prietenpersonal al lui Ion Mihalache) sau Benedict Ghiuº[1a], fost asistent al lui Nichifor Crainic. Amintimcã ÎPS Tit Simedrea ne-a cununat în august 1958,în Biserica Batiºte, preot paroh Nicolae Cazacu,personalitate de diplomat înnãscut, cu largi vederi,secretar patriarhal pe lângã PF Justinian, maestru ºicavaler de onoare fiindu-ne prof. Vincenþiu Dumitru.

Lucrarea va continua la Mãnãstirea Antim,întãritã dupã intrarea în obºte a monahilor basarabenirefugiaþi în 1940. Grupului i se vor adãuga ºi altepersonalitãþi de primã mãrime, precum pãrinteleprofesor acad. Dumitru Stãniloae (1903-1993) saudoctorul poet Vasile Voiculescu. Îi consemnãm caparticipanþi, dupã interviul din [3] al profesoarei IleanaMironescu, fiica profesorului citat mai sus, pe IonMarin Sadoveanu, scriitor, profesorul Alexandru Elian,bizantinist, pe filosoful ºi logicianul Anton Dumitriu,compozitorul Paul Constantinescu, Paul Sterian, poetºi economist, ªtefan Todiraºcu, profesor universitarde drept, sau pe celebra pictoriþã Olga Greceanu,creatoarea mozaicurilor care împodobesc galeriaexterioarã a bisericii mãnãstirii. Sandu Tudor intraseîn cinul monahicesc la Mãnãstirea Antim cu numelede Agaton, devenind mai târziu ieroschimonahulDaniil de la Schitul Rarãu. Cu timpul, la întâlnirilede la Antim s-au adãugat ºi alþii, unii relativ mai tineri,ca Roman Braga, Nicolae Bordaºiu, Valeriu Streinu,Mihai Rãdulescu, cu prietenii lor, ªerban Mironescu,fiul profesorului, George Vãsii, Nicolae Rãdulescu,Emanoil Mihãilescu, ultimii trei, la vremea respectivã,studenþi la arhitecturã, colegi cu prima autoarea articolului.

Din rândul participanþilor mai tineri, am avut orelaþie ºi o comunicare mai profunde, din care amcâºtigat enorm, cu profesorii acad. Virgil Cândeaºi Alexandru Duþu, cu distinºii pãrinþi Sofian Boghiu,Andrei Scrima sau Mihai Avramescu menþionaþi.Formarea ca intelectuali creºtini, dupã putere,le-o datorãm pãrintelui Mihai ºi acad. Virgil Cândea,care ne-au dedicat ore de convorbire ºi îndrumare.

Participanþii la grup ºi vizitatorii lor urmaurânduielile liturghice slujite de pãrintele BenedictGhiuº, ascultau cuvintele de învãþãturã ale pãrinþilorSofian Boghiu, Damian Stogu, Petroniu Tãnase(matematician), Felix Dubneac ºi Roman Bragaºi gãseau scrieri rare despre Rugãciunea Inimii,care de acolo, de la Antim, erau rãspândite (2).

Amintim ccã ppãrintele AAndrei SScrima (1925-2000), la care ne-am referit mai sus, a fostunul dintre asistenþii lui Anton Dumitriu,

la Catedra de Logicã ºi Istoria Filosofiei. În 1945,Anton Dumitriu i-a deschis drumul Mãnãstirii Antim,descoperindu-i grupul de reflecþie spiritualã RugulAprins. Ulterior, Andrei Scrima devine unul dintreprietenii Patriarhului Ecumenic Athenagoras, deorigine aromânã. Pãrintele Andrei Scrima proveneatot dintr-o familie aromânã din Harghita. PatriarhulAthenagoras l-a cunoscut în anul 1960, la Paris.El i-a oferit teologului român rangul de arhimandrit,pentru ca apoi arhim. Andrei Scrima sã devinãreprezentantul personal al patriarhului la ConciliulEcumenic Vatican II. Andrei Scrima a intermediatlegãturile dintre cei doi lideri ai creºtinãtãþii, ceeace a condus la gestul înalþilor prelaþi Athenagorasºi Papa Paul al VI-lea de anulare solemnã, în anul1965, a anatemelor reciproce din 1054.

La Antim se pãstra amintirea pãrintelui Ioan celStrãin (Ivan Kulighin), luat, nu ºtim cum, din refugiulromânesc ºi dus într-o temniþã sovieticã, în care îºiva afla curând sfârºitul. Pãrintele Ioan ne aduceaurmele unei tradiþii care provenea de la reînnoireaisihastã din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea,prin cuvioºii Vasile de la Poiana Mãrului ºi PaisieVelicikovski. Erau urmate învãþãturile lor ºi Filocaliaîn tãlmãcirea slavonã a stareþului Neamþului (3).

Revizitând locurile, cu ochii minþii ºi ai amintirilorde peste o jumãtate de secol, ce ne-ar rãmânede atunci pânã astãzi? În primul rând, o viziunede inspiraþie creºtinã privind istoria culturii noastreºi nu numai. Ce este aceasta nu este lesne de spuspentru cã aºa ceva ar tinde sã ne acrediteze caun fel de purtãtori de cuvânt, departe de posibilitãþilenoastre reale.

„Civilizaþia” noastrã s-a clãdit pe douã principii:finalitatea oricãrei acþiuni nu este folosul, ci profitul,ceea ce este cu totul altceva. Când producemceva nu avem în vedere satisfacerea unei trebuinþereale, ci obþinerea unui profit cât mai mare; individulmenþine sistemul prin consum, deci austeritatea estecontrarã vocaþiei acestei civilizaþii. Din acumulareaprofitului ºi din impunerea austeritãþii rezultã ceeace vedem, cu noi ºi la tv. Nu este dilema din care

nuputemsãieºim,ci criza.Dacãnu neconvinesãcedãm la una dintre maladiile veacului – arghirofilie,turpitudine etc. – rãmân oricum douã opþiuni:disperarea cu revolta asociatã sau, mai este una,un fel sau altul de retragere, restul fiind în arsenalulslãbiciunilor ºi demisiilor noastre (va urma cu parteaprivind Schitul Maicilor).

Note1. Fragmentul care urmeazã este reprodus dupã

[1b, pp. 78-79], dintr-o scrisoare a lui Andrei Scrima cãtreprof. Alexandru Mironescu. „Te rog sã transmiþi salutul meucald ºi respectuos domnului profesor Onicescu; mã simtatât de umilit de întârzierea care dureazã în a-i scrie. Îl rogsã mã îngãduie câtãva vreme, pânã în momentul primuluirãgaz mai larg. De asemenea, du, te rog, închinãciunilemele P. Benedict, P. Stãniloae, P. Sofian, P. Damian (a)(de fapt, scriu aceste rânduri ºi pentru ei; nu uita sã-l vezipe P. Damian). Ce face P. Daniil? Îmbrãþiºeazã-l pe domnuldoctor, pe Titi, pe toþi, pe toþi. Salutãri lui Eugen (b), Dragoº(c), Valentin (d), Vincenþiu (e). Mã gândesc la ei ºi sufãrde a nu le putea scrie cât doresc.” a – Pãrintele DamianStogu, duhovnic la Mãnãstirea Antim, scos din monahismprin decretul din 1958, iar dupã reintegrare plecat în Israel,unde a avut moarte de mucenic ºi a fost înmormântatlângã biserica Schitului Românesc de la Iordan; b – EugenToma, cercetãtor, angajat al Centrului de documentareal Ministerului Învãþãmântului, apoi al Institutului deDocumentare ªtiinþificã al Academiei. Ca ºi ceilalþidestinatari, pe atunci tineri, ai salutãrilor, fãcea partedintre închinãtorii la Mãnãstirile Antim, apoi Plumbuita ºiapropiaþii lui Alexandru Mironescu, care, dupã o relatarecontemporanã, le-a citit-o la sfârºitul unei slujbe duminicale,în pridvorul Mãnãstirii Plumbuita, stãreþitã de pãrinteleSofian Boghiu, recent mutat de la Antim; c – DragoºVaida, profesor la Facultatea de Matematicã ºi Informaticãa Universitãþii din Bucureºti; d – Valentin Poenaru, fostprofesor la Universitatea din Bucureºti, apoi redactorla Gazeta Matematicã; e – Vincenþiu Dumitru, cercetãtorla Centrul de Ciberneticã Economicã al ASE Bucureºti.

2. „Transcrise dupã vechi tãlmãciri din BibliotecaAcademiei Române (scrieri ale Avvei Dorotei, Ioan dinLindos, Isaac Sirul, Calist ºi Ignatie, Grigorie Sinaitul,cuviosul Nicodim Aghioritul º.a.), traduse din rusãde un mare duhovnic basarabean, Gheorghe Roºca(Sbornicul de la Valaam, alcãtuiri ale episcopilor TihonZadonski, Teofan Zãvorâtul, Ignatie Briancianinov,pãrinþilor Ioan Kronºtadinski ºi Pavel Florenski), acesta afost principalul aport românesc la literatura samizdaturilordin þãrile comuniste, aport pe care istoricii totalitarismuluicontinuã sã-l ignore ºi de care profitã astãzi editoriimprovizaþi ºi mercantili, fãrã a aminti mãcar numelecelor ce ºi-au riscat libertatea rãspândind asemeneascrieri” (notã de Virgil Cândea din [1d]).

3. „În afara lucrãrilor apusene – de Nikolai Arseniev,Irénée Hausherr, Kurt Holl etc., cunoscute la noi..., înperioada interbelicã exista despre Rugãciunea lui Isuso bibliografie... în... românã Spovedania unui pelerin ruscãtre duhovnicul sãu, traducerea lui G. Alioºa, cu o prefaþãde Gala Galaction...; Serghie Cetverikov, Paisie, stareþulMãnãstirii Neamþului, tradusã de episcopul Nicodim,apãrutã în 1933, cuprindea un întreg capitol despreRugãciunea Inimii; Cursul de teologie misticã al lui NichiforCrainic, tratând pe larg tema, a fost þinut în 1935-1936,iar un studiu cu acelaºi subiect al lui Antim Nica, viitorulepiscop al Dunãrii de Jos, a fost publicat în revista BisericaOrtodoxã Românã, în 1939” (notã de Virgil Cândea din [1d]).

Bibliografie[1] Alexandru Mironescu, Centenarul naºterii 1903-

2003. Mãrturii adunate ºi publicate de Ileana MironescuSanda. Ed. Enciclopedicã, 2003: [a] Paul H. Stahl,Întâlnirea duhovniceascã de la Cernãuþi. August 1943,p. 61; [b] Monahul Andrei Scrima, Scrisoare din India cãtreAlexandru Mironescu, pp. 78-79; [c] Nicolae Steinhardt,A murit un om al lui Dumnezeu, p. 94; [d] Virgil Cândea,Cuvânt înainte la „Calea Inimii”, pp. 188-189.

[2] André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrulspiritual ºi Tradiþia rãsãriteanã, Ed. Humanitas, 1996.

[3] Rugul Aprins: „Universitatea filocalicã“ de laMãnãstirea Antim, interviu cu Ileana Mironescu Sandaluat de Augustin Pãunoiu, duminicã, 31 mai 2009.

DDee llaa AAnnttiimm llaa SScchhiittuull MMaaiicciilloorr Constanþa VVAIDDA HALIÞÃ, DDrragoº VVAIDDA

Currtea de la Arrgeºº

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 1111

Din ccele mmai vvechitimpuri, din acelevremuri în care

oamenii au produs bunurimateriale cu destinaþiaspecialã a vânzãrii, adicãatunci când erau createmãrfuri, oamenii au simþitnevoia consemnãrii tuturor

operaþiunilor care le aduceau în mod neîndoielnicun profit, prin urmare, aveau un interes deosebit înurmãrirea ºi consemnarea acestora, fie chiar ºi numaipentru a-ºi putea verifica subalternii sau parteneriide afaceri în urma cãrora ei realizau un câºtig.

Evoluþia acestei ºtiinþe este strâns legatã deevoluþia economiei ºi mai ales de evoluþia economicãa omenirii, de crearea noþiunii de economic, procescare a cunoscut o perioadã extrem de lungã în timp.

Trebuie menþionat, însã, faptul cã acest economica fost subordonat foarte multã vreme unor presiuniconjuncturale impuse de dispoziþii statale, preceptereligioase sau alte presiuni exterioare, care ºi-aupus amprenta asupra acestei forme codificatede consemnare a actelor ºi faptelor economice.

Încerc sã definesc prin acest economic acelansamblu de relaþii economice care se creeazã,se dezvoltã ºi mai apoi dispare (în timp) în cadrulproducþiei, distribuirii ºi redistribuirii profitului.

În momentul în care statul a început sã devinã,mai mult sau mai puþin, un arbitru (sau chiarun ordonator absolut) al vieþii economice,consemnarea rezultatelor economice a devenitobligatorie, deoarece se impunea o relativã echitateîn preluarea impozitului de la cei care produceauvaloarea în cadrul economiei.

Bineînþeles cã în condiþiile în care, pe parcursulistoriei, am avut atâtea cazuri de conducãtori depopoare analfabeþi, se manifesta uneori un dispreþtotal faþã de culturã ºi cunoaºtere, în general,de unde ºi apariþia inechitãþilor în viaþa socialã ºieconomicã. În aceste perioade, se poate vorbi desprevremuri istorice în care domnia arbitrariului a fosttotalã, presiunile exterioare asupra vieþii economiceproducând mari dereglãri în funcþionarea economieiþãrilor în cauzã, justificarea fiind normele de dreptcare se bazau pe principiul Dominus eminens.Era perioada în care se considera, de pildã,cã suveranul este proprietarul întregii cantitãþide monedã din þara pe care o stãpânea!... Mai mult,suveranul era un fel de stãpân absolut al bunurilordin regatul sãu, putând dispune într-o mãsurãdestul de mare de acestea.

Este pperioada mmarilor rrãzboaie care audominat existenþa Europei în Evul Mediuºi care, în mod indirect, au reuºit sã ducã

la formarea unor mari teorii despre economie, desprecomerþ, despre guvernarea luminatã care-ºi fãceasimþitã nevoia, teorii despre stat în general, cu tot ceînseamnã ºi ce presupune funcþionarea ºi afirmareaacestuia în plan intern ºi extern, despre ordonareavieþii economice dupã criterii neartificiale, caresã respecte natura intimã a relaþiilor între diverºiparteneri, agenþi economici cum am spuneastãzi, participanþi la viaþa economicã.

Este interesant cum puteau coexista teorii foartediferite care, la o analizã atentã, astãzi ar putea,ba chiar reuºesc, sã ne surprindã. Un exemplueste faptul cã, într-o Italie medievalã, fãrâmiþatãstatal ºi politic, teren al marilor confruntãri de intereseºi de idei, se suprapuneau atât teoriile BisericiiCatolice, care anatemizau împrumutul cu dobândã,considerându-l diabolic, scoþându-l în afara legii, darcare practica vânzarea de indulgenþe, ºi intereseleclasei marilor comercianþi florentini ºi marilor banchericãrora li se va spune în timp lombarzi, cei care aucreat, poate, primul experiment economic la scarãstatalã. Este drept cã nu a fost vorba despre unstat cu mare întindere teritorialã, dar cu o duratãsemnificativã, un experiment reuºit, care a dus, încele din urmã, la ceea ce numim Epoca Renaºterii,cu tot ceea ce a însemnat ea pentru civilizaþiaeuropeanã ºi mondialã.

Cam în acele vremuri, prin secolele al XIV-leaºi al XV-lea, a apãrut, discret, ba chiar consideratãca fiind un mare secret de serviciu, contabilitatea.

Contabilitatea, ca ºtiinþã, îºi propunea ºi îºipropune ºi astãzi sã reþinã ºi sã ordoneze dateleºi informaþiile cu privire la gestionarea averilor,publice ºi personale, ºi, fãrã nicio îndoialã, a apãrutatunci când aceste date erau deja atât de multe încâtnu mai puteau fi memorate decât în scris. Numai cãaceastã ºtiinþã realizeazã ceva mult mai interesant,anume, o reprezentare a lumii cu ajutorul numerelor!

Existã dovezi arheologice cã lumea anticã foloseaºi stãpânea cu succes o mulþime de tehnici ºi practicicontabile.

Primele ddovezi cclare le gãsim în Codul luiHamurabi, unde, între o mulþime de normejuridice, civile sau penale, mai mult sau

mai puþin structurate, se aflã reglementãri precisereferitoare la utilizarea documentelor justificative(aºa cum erau ele scrise, pe tãbliþe de lut), la tehnicaºi modul de calculare a dobânzilor ºi la utilizarea„conturilor” ca mijloc de evidenþã. De asemenea,erau reglementate practici de marcare ºi sigilarea mãrfurilor (vinul ºi uleiul de mãsline nu se vindeaudecât în amfore marcate cu sigilii oficiale).

S-au descoperit în templele asiriene ºi babilonieneo mulþime de tãbliþe de lut, cu scriere cuneiformã,care dovedeau colectarea ºi concentrarea acolo aunor imense valori, bunuri materiale ºi bani, de lacomercianþi, locuitori ºi de la credincioºii templelor.

Numeroase urme ale unor asemenea evidenþeau rãmas moºtenire ºi de la romani.

În fond, fiecare mare imperiu, regat sau stat a fostconstruit ºi s-a bazat pe o foarte mare birocraþie, carede multe ori a devenit, în timp, justificarea existenþeistatului!...

Nu este deloc o glumã afirmaþia cã fiecare imperiusau regat semnificativ s-a bazat pe informaþiilestocate pe un munte de hârtie. Memoria omeniriieste pãstratã într-un gigantic munte de hârtie!

Pânã la începuturile Evului Mediu, contabilitateaa fost în partidã simplã, utilizându-se cu predilecþieactele justificative, conturile simple, o mareimportanþã cunoscând inventarierea mãrfurilor ºiproduselor. Toate aceste înregistrãri memoriale, adicã„înregistrãri care se substituiau memoriei”, registrelecontabile din acele vremuri au fãcut sã se dezvolteaceastã ºtiinþã ºi aceastã meserie, care începeasã devinã din ce în ce mai respectabilã.

Marile succese teritoriale ºi în domeniulcunoaºterii pe care le-au adus Cruciadele ºi OrdinulTemplier, adevãrata revoluþie pe care au produs-oaceste fenomene în cunoaºterea ºi civilizaþia lumii,ºi-au pus o deosebitã amprentã asupra a ceeace va deveni prima scriere secretã, primului sistemcodificat de scriere accesibil ºi unor profani. Pentrucã, aceastã formã de consemnare ºi reprezentare alumii ºi a vieþii este la urma urmei un gen de scrieresecretã sau cel puþin ocultã, pentru învãþarea cãreiaeste necesarã parcurgerea unor etape specialede pregãtire, are o gnozã proprie ºi adevãratecicluri de învãþare pentru aprofundarea ei.

Încerc ssã sspun pprin aaceasta cã simbolisticautilizatã de contabilitatea care tocmai senãºtea ca ºtiinþã, dar ºi ca ºi sistem de scriere,

devenea un fel de ramurã secundarã a marilorsisteme de scriere iniþiatice, care-ºi trãgeau esenþeledin chiar Tabla de Smarald a marelui iniþiat HermesTrismegistus ºi mai puþin, ca formã, din vecheaKabalã, pãstrând esenþa exprimãrii cifrice, ca simbolal reprezentãrii vieþii ºi a proceselor esenþiale.

În epoca Renaºterii, aceastã ºtiinþã, care senãºtea pe nesimþite, purtatã de spirite mari, dar carerãmâneau anonime, a avut ca adepþi personalitãþiexcepþionale ale istoriei.

Este cunoscut faptul cã unul dintre cei mai maripapi pe care i-a cunoscut istoria a fost Grigore I,supranumit ºi cel Mare, spirit luminat ºi extrem deeficient în plan politic ºi spiritual, însã foarte puþinãlume cunoaºte, sau cunoaºte, dar nu acordãimportanþa cuvenitã, faptul cã acesta conduceapersonal contabilitatea veniturilor ºi cheltuielilorstatului papal.

În felul acesta, el reuºea sã controleze ºisã dimensioneze în mod foarte corect nevoile ºiposibilitãþile statului papal ºi ale Bisericii Catolice,pe care le conducea, în mod implicit, realizând,

datoritã acestei cunoaºteri superioare ºi exacte,marile succese politice ºi diplomatice din timpuldomniei sale.

În ssecolul aal XXIV-llea, îîn IItalia are loc o adevãratãexplozie a vieþii economice. Comerþul cuOrientul, comptuarele comerciale deschise

în mai toate porturile importante ale Rãsãritului, ducla o diversificare fãrã seamãn a relaþiilor de schimb,de distribuþie ºi de redistribuþie a profitului rezultat.Activitatea bancarã cunoaºte o dezvoltare fãrã egalpânã atunci, bancherii lombarzi, practic, fãcândpolitica dinastiilor europene, influenþându-le.

Semnalul de alarmã care a demonstrat cãlucrurile se cer perfecþionate a fost marele falimental bancherilor „italieni”, care au împrumutat casadomnitoare francezã, în timpul Rãzboiului de o Sutãde Ani, cu o mare sumã de bani în aur, având garanþiistatale, care în cele din urmã s-au dovedit a fi fãrãsuport real, Franþa intrând într-o îndelungatã crizãeconomicã ºi politicã, perioadã cunoscutã, literarvorbind, ca perioada „regilor blestemaþi“. A fosto perioadã extrem de dificilã, ale cãrei cotloanese mai cer ºi astãzi cercetate, deoarece conducla înþelegerea mai bunã a realitãþilor lumii de azi.

Molimele aduse de rãzboaiele care nu se maiterminau, haosul monetar în care monedele apãreauºi dispãreau haotic, monede care îºi diminuaupermanent cotaþiile declarate oficial, atât din cauzafalsurilor executate de cãtre diverºi infractori, darmai ales din cauza falsurilor fãcute ºi promovatede chiar puterea statalã, insecuritatea vieþii dezi cu zi, criza rãsãriteanã cauzatã de expansiuneacontinuã a Imperiului Otoman cãtre Apus, carea dus la prãbuºirea Imperiului Bizantin, mai apoila dezastrul de la Mohaci ºi nu s-a mai oprit decâtîn secolul al XVII-lea, pe la sfârºit, cu ocaziaAsediului Vienei, toate acestea au afectat extremde mult viaþa oamenilor în acel Ev Mediu careîncepea sã se numeascã Renaºtere.

O figurã extrem de importantã pentrucivilizaþia umanã a fost împãratul Friedrich alII-lea Hohenstauffen, cel care, fascinat de simboluri,l-a susþinut ºi încurajat pe Leonardo Fibonacci sãcerceteze ºirurile de numere, descoperind frumuseþeaºi armonia în domenii pânã atunci necunoscute.Principala consecinþã a acestor cercetãri a fost,în timp, introducerea în viaþa de zi cu zi a utilizãriicifrelor arabe în locul celor romane.

Adevãrul este cã azi ne este aproape imposibilde înþeles cum ar arãta o paginã scrisã cu operaþiuniartimetice efectuate cu cifre romane!

Introducerea cifrelor arabe – ºi mai ales aînþelegerii bazei de numeraþie zece – a fost poatecea mai mare performanþã civilizaþionalã pânãla apariþia calculatoarelor!

Cred ccã sse ppoate aafirma cã în dezvoltareaacestei ºtiinþe, a contabilitãþii, un rolimportant au avut ºi acei mari specialiºti

ai finanþelor, acei adevãraþi vrãjitori ai creditului,cavalerii templieri, rãmaºi în ilegalitate dupãcapitularea ordinului din anul 1308 în faþa lui Filipal IV-lea cel Frumos, regele Franþei, refugiaþi pesteCanalul Mânecii ºi adãpostiþi la curtea scoþianãa lui Robert Bruce, cel pe care îl vor ajuta, în bãtãliadusã de acesta la Bannockburn în 1314, atunci când,se pare, steagul Beauséant, alb-negru templier, afluturat ultima datã pe un câmp de bãtãlie, cavalericare au pus bazele sistemului de comerþ european,„inventând” coridoare comerciale comparabilecu Drumul Mãtãsii, trasee care începeau în Scoþia,treceau prin Þãrile de Jos, traversau Burgundia ºiFranþa ºi din Confederaþia Helveticã se rãspândeauînspre Boemia sau cãtre Toscana, SerenissimaRepublicã ºi cãtre Statul Papal.

Aceºti cavaleri, oficial pânã în 1307 ºi neoficialmai apoi, în cadrul activitãþii economice pe careo desfãºurau, au fost, practic, inventatorii scrisoriide garanþie, al agio-ului, al comisionului pentruservicii financiare ºi pentru curierat, au utilizat în modfrecvent în documentele lor de expediere confirmareade primire, au utilizat o mulþime de alte practici pecare astãzi le descoperim surprinzãtor de actualeºi conforme unei lumi mult mai moderne decâtimaginea pe care o avem despre acele vremuri.

DDeesspprree ccoonnttaabbiilliittaattee,, aallttffeellDDan MMarrius DDRÃGAN

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220151122

Toate aacestea nnecesitau uun ssistemde consemnare corectã, validã, pe bazãde ceea ce denumim astãzi „documente

justificative”, sistem de consemnare care sã fiesuficient de „la vedere”, ca sã nu dea de bãnuitsuveranilor sau Inchiziþiei, dar ºi codificat, în acelaºitimp, ca sã nu fie priceput de oricine ar fi ajunsîn posesia acelor consemnãri.

Era nevoie, prin urmare, de un sistem deconsemnare neostentativ, realizat de indivizicompetenþi, dar care sã fie ºi ei neostentativi,chiar cu riscul de a fi ridiculizaþi de cãtre cei carenu ºtiau exact cu ce se ocupã! Imaginea contabilului„cu mânecuþe” este o imagine fabricatã ºi întreþinutãcu abilitate în conºtientul colectiv, cu toate cã aceastãreprezentare – de funcþionar umil – cel puþin astãzi,este foarte departe de ceea ce face cu adevãratun contabil competent, iar în ceea ce priveºtecâºtigurile acestuia, fãrã a fi ostentative, nu suntdeloc de neglijat, cu atât mai mult de dispreþuit!

Acest mare pas civilizaþional ºi ºtiinþific efectuatîn evidenþierea cu fidelitate a unei realitãþi economicea fost contabilitatea în partidã dublã, al cãrei pãrinte,fãrã îndoialã primul teoretician al ei, a fost LucaPacioli (numit de cãtre unii autori ºi Paciolo), autorulcãrþii Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioniet Proportionalita, apãrutã la Veneþia în anul 1494ºi reeditatã în anul 1523 la Roma, la nouã ani dupãdecesul autorului, prin grija ºi interesul marelui papãGiuliano della Rovere, rãmas în istorie sub numelede Iuliu al II-lea.

Aceastã carte aduna ºi sintetiza într-un modenciclopedic cunoºtinþe de aritmeticã, algebrã,geometrie, matematici comerciale ºi financiare,contabilitate ºi uzanþe comerciale din diverse regiuniale Peninsulei, din Europa continentalã, dar ºi dinArhipelagul Grecesc ºi din Cipru, unde chiar dupãplecarea Ordinului Ospitalier al Sfântului Ioan deIerusalim sub presiunea teribilã a armatelor turceºti,cetatea Famagustei va rãmâne încã multã vremesub suveranitate veneþianã.

ªi înainte de cartea lui Luca Pacioli a existato anumitã literaturã contabilã. Se pot exemplificalucrãri ale lui Como Giovani sau Benedeto Cotrugli,autori care au folosit ºi au dezvoltat elemente alecontabilitãþii în partidã dublã, dar, fãrã nicio îndoialã,marele organizator, marele luminat, cel care aadunat în norme scrise, logice, ºi a dat posibilitatede adaptare a sistemului de evidenþã contabilãla orice secþiune a realitãþii economicea fost veneþianul Luca Pacioli.

Contemporan cu multe personalitãþi ale Renaºteriiitaliene ºi de pretutindeni, Luca Pacioli a fost el însuºiun adevãrat om al Renaºterii. Unii contemporani îlconsiderau mag, nefiind atât de mediatizat ca iluºtriisãi contemporani, dar a creat o operã care a lãsatînsemnate urme în istorie. A fost cãlugãr, meditator,matematician, autor al unor manuale de uzanþecomerciale ºi financiare, grafician (una dintre celemai utilizate tipuri de litere, caslon, este creaþiasa) ºi filosof al vremii sale. A fost cel care l-a învãþatmatematicã superioarã pe marele Leonardo DaVinci,acestuia recunoscându-i-se dimensiunea creatoareexcepþionalã abia dupã terminarea ciclului depregãtire pe care l-a efectuat cu magul veneþian.

În mmod ccategoric, îînsã, cea mai importantãrealizare a lui Luca Pacioli a fost elaborareaacestui sistem de evidenþã contabilã în partidã

dublã, bazat pe dubla reprezentare a obiectelor ºiproceselor economice, cu ajutorul noþiunilor filosoficede activ ºi pasiv. Vã invit sã meditaþi puþin asupracorespondenþei acestor principii cu principiileYin ºi Yang.

Este necesar sã mai spun cã, de atunci, din1494, pânã în prezent, principiile de organizarea contabilitãþii nu s-au schimbat, cunoscându-sedoar forme de adaptare la noile realitãþi economicesau la noile mijloace de prelucrare a informaþiilor.

Se poate afirma cã în tot secolul al XVI-lealucrarea lui Luca Pacioli a avut o importanþãcovârºitoare, pentru economie ºi pentru funcþionareastatelor, el fiind citat în lucrãrile sale de contabilitatede cãtre Wolfgang Maria von Goethe, un alt marecontabil ºi specialist al finanþelor, ministru al Duceluide Weimar în domeniul finanþelor ºi monedei,autor al unui foarte bun tratat de contabilitate,geniu umanist, dar care a rãmas în istorie doarprin monumentala sa operã literarã.

Trebuie spus, însã, cã adevãratul inventatoral sistemului de evidenþã al contabilitãþii în partidãdublã este, totuºi, necunoscut, istoricii fiind de acord

cã acest sistem era practicat cu cel puþin o sutãde ani înainte ca primele lucrãri scrise despreel sã aparã.

Leagãnul contabilitãþii în partidã dublã a fostVeneþia, iar patria sa este Italia.

Acest sistem se bazeazã pe o cunoaºtereezotericã a lumii, care a permis dezvoltarea uneiviziuni abstracte ºi dualiste asupra lumii ºi a realitãþiieconomice. Aceastã concretizare într-o operã scrisã,riguroasã ºi definitivã este, dupã cum am maispus, marele merit al lui Luca Pacioli, „inventatorul”noþiunilor de activ ºi de pasiv. Dar ce suntºi ce înseamnã acestea?

Realitatea economicã este privitã de LucaPacioli sub un dublu aspect, sub acela de mijlocºi concomitent ºi sub formã de relaþie juridicã.

Odatã ccu aacest ssistem dde eevidenþã, lumea vafi privitã ca existenþã dualã, dezvoltându-senoþiunile abstracte de activ ºi pasiv, cu

ajutorul cãrora se vor reprezenta toate aspectelevieþii economice.

Autorii, iniþiaþii care au descoperit ºi au dezvoltatcontabilitatea în partidã dublã, au fost adâncicunoscãtori ai Tablei de Smarald a lui Hermes,deoarece întreaga reprezentare a realitãþii exterioareeste subordonatã exprimãrii cu ajutorul primarului,dualului, ternarului, cuaternarului ºi octalului.

Sã investigãm puþin aceste dimensiuni ezoterice.Primar, adicã lumea care se regãseºte îndãrãtul

scrierii cifrate este una, este realã, este întotdeaunacuantificabilã în unitãþi convenþionale universale(valoare), capabile a fi înþelese uºor, dar în acelaºitimp lãsând posibilitatea mascãrii aspectelor delicatede ochii profanilor, neiniþiaþi în tainele acestui limbaj.

Din aceastã cauzã se spune cã aceastã ºtiinþãa contabilitãþii este prudentã, utilizeazã permanenþametodelor (fiind una ºi aceeaºi, în totalitateadiversitãþii formelor pe care le îmbracã, forme dictatede viaþã, modelând în acelaºi timp viaþa pe careo reprezintã) ºi respectând continuitatea activitãþii,înþelegând prin aceasta cã viaþa este privitã încurgerea ei fireascã pe un orizont previzibil normal(aºezare menitã sã sporeascã normalitatea într-oepocã deloc liniºtitã, chinuitã de anarhie, rãzboiºi arbitrar.) „Este adevãrat, fãrã minciunã adevãruladevãrat.”

Dual, adicã lumea este în acelaºi timp materie,dar ºi idee. Patrimoniul se aflã atât sub formã deobiect real nãscut în urma unor relaþii abstracte, darcognoscibile, cât ºi constituit din relaþii stabilite întreelementele sale materiale. Activul va defini în felulacesta patrimoniul economic, valorile economice subforma lor fizicã, concretã, iar pasivul va reprezentapatrimoniul juridic, relaþii în care se aflã subiectulpatrimoniului cu valori care fac parte din activ.

E o ambivalenþã a reprezentãrii lumii ºi aadevãrului privit sub multiplele sale faþete, unulºi acelaºi, deºi aparent altul, în viaþa de zi cu zi.„Ce e deasupra este la fel cu ce e dedesubt; iarce e dedesubt e la fel cu ce e deasupra: pentrua împlini miracolul unui singur lucru.”

Ternar. Simbolul este numãr ºi este din treicifre, întotdeauna egal cu alte trei ºi cu un alt simbolpentru a afla în final valoarea. Contul, socotealascrisã, ordinea lucrurilor în ordinea timpului va aveasimbolul numeric întotdeauna format din trei cifredesfãºurate în analitice pe maximum trei grade sautrei niveluri. Trei sunt elementele fãrã de care esteimposibilã înþelegerea, activul, pasivul ºi contul(conturile în totalitatea ºi diversitatea lor).

Trei sunt elementele formulei contabile, conturile,egalitatea dintre ele ºi valoarea realitãþii reprezentate,egalitate simbolicã a importanþei materiei cu ideea,a materialului cu materialul sau a ideii abstractecu altã idee abstractã.

În formulã se împletesc Trei cu Doi, treitermeni concreþi (simbol, simbol ºi realitate valoricãcognoscibilã cotidian ºi comun de oricine) ºi realitateaegalitãþii abstracte de doi posibili termeni diferiþi, uniþidoar în planul abstract al simbolismului lumii abstractconstituite, pentru a reflecta mai corect lumeavulgarã, comunã, cotidianã, fireascã, frustã, concretã.

Trei sunt nivelurile în care se acumuleazãabstractizarea informaþiei, gradele de sintetizarepânã la cunoaºterea finalã: contul (socoteala scrisãcu creºteri ºi descreºteri), balanþa ºi bilanþul.

ªi dupã cum toate lucrurile provin din UNUL,la fel toate lucrurile au fost create de acest UNIC,prin adaptare.

Cuaternar. Închiderea, finalul, rãspunsul se aflãîn balanþã (douã talere, axul principal, Axis Mundi,

ºi ordinea egalitãþii care se obligã sã o realizeze)în patru secþiuni, patru grupãri, într-o îngheþarea miºcãrii, în coloane ale Trecutului, Prezentului,Însumãrii ºi Diferenþei, fiecare dintre ele reprezentândcreºteri ºi descreºteri, pentru fiecare cont de activsau de pasiv (toate singure sau uneori însumate,dupã principii de ordin calitativ, vor forma posturileviitorului Bilanþ – Sintezã a sintezei). Fiecarecoloanã va însuma pe fiecare rând al sãu creºteriºi descreºteri, într-un mod personalizat, dupã cumfelia de realitate reprezentatã cu ajutorul fiecãruicont þine de sfera activului sau de cea a pasivului.

La rândul lor, primele douã coloane, cea aelementelor trecute ºi cea a elementelor curente,reprezintã elemente ale laturii cantitative aleexistenþei ºi care prin însumarea lor în coloanasumelor totale permite trecerea cãtre reprezentareacalitativã din coloana soldurilor, în care calitateaeste obþinutã prin diferenþa debitului ºi creditului,reprezentând în esenþa lor creºteri ºi descreºteriale faþetelor realitãþii obiective reprezentatecu ajutorul conturilor.

Astfel, ddin îîmpletirea CCuaternarului ccu DDualulvom avea reprezentat Octalul (de patru oricâte douã coloane, de patru ori câte douã

reprezentãri ale aceluiaºi real aflat în miºcare dintrecut prin prezent cãtre suma-trecere cãtre o nouãcalitate, reprezentare realã, abstractã ºi concretã înacelaºi timp, a unei realitãþi îngheþate într-un anumitmoment, în fapt, ea fiind vie ºi într-o miºcare continuãdin trecut, prin prezent, cãtre un viitor cu un orizontprevizibil (cum de altfel am mai spus) ºi de aceeanormal.

Al patrulea – „Soarele îi este tatã, luna îi estemamã, vântul l-a purtat în pântec, pãmântul îi estedoicã.” [...]

Al optulea – „Urcã cu cea mai mare chibzuialãde la pãmânt la cer ºi apoi coboarã din nou pepãmânt ºi strânge laolaltã puterile lucrurilor superioareºi celor inferioare. Astfel, dobândi-vei slava întregiilumi, iar întunericul se va depãrta de la tine.”(Din Tabla de Smarald a lui Hermes Trismegistus.)

Dacã am dori sã reprezentãm toate aceste ideicu simbolistica hermeticã, vom descoperi Unitateareprezentatã ca punct (de început ºi/sau de sfârºit),Doi va fi reprezentat cu douã linii (simbolul egalitãþiiîn formula contabilã, simbol forþat, fãrã legãturãcu semnificaþia semnului în matematicã, deoareceîn niciun caz simbolurile în cazul unei reprezentãria unui fenomen real nu vor fi egale, egalitatea fiindun fel de stare de spirit, o relaþie abstractã ºi înniciun caz o stare de fapt, cel puþin în sensul strictreprezentat grafic), Trei, reprezentat de triunghi,îl vom descoperi mascat în piramida închipuitãa nivelurilor de abstractizare ºi în viziunea treceriidinspre trecut prin prezent cãtre acel odihnitorviitor cu orizont previzibil. Cuaternarul va fi pãtratulsimbolizând douã câte douã forþe active ºi pasive,vãzute la rândul lor într-o de douã ori dublãreprezentare: de creºtere ºi de descreºtere, ºi demiºcare a informaþiei cuantificate în sumele adunateîn conturi, de la un nivel primar al abstractizãrii cãtrecel secundar, dinspre trecut cãtre viitor, prin aceafixare de secundã îngheþatã, care este prezentulreprezentat de Balanþã. Octalul este simbolizat dedeschiderea generoasã a Rozei Vânturilor, Rozã-stea, îndreptatã cãtre toate punctele cardinale,unind Nord ºi Sud, Rãsãrit ºi Apus, întru minuneapunctului – Punct, din mijloc...

Luca PPacioli, vvrãjitor aal iideilor, mag luminat,iscoditor al luminii ascunse în cifre, încifratoral vieþii în tãrâmul abstract al aritmeticii

sublime, tãinuitã de simboluri, ºi-a trãit viaþasub Semnul Ternarului:

„Trei sunt culmile pãcatului: Zgârcenia, Desfrâulºi Trufia. În lume sunt trei primejdii: sã cãlãreºti,sã cãlãtoreºti pe mare ºi sã trãieºti sub tiranie;trei sunt culmile dobândirii de iertare: Postul,Milostenia ºi Rugãciunea; trei sunt culmile penitenþei,trei unghiurile Bisericii Luptãtoare. Trei sunt vârfurileTriunghiului divin: Pater, Verbum, Spiritus Sanctus.“(Luca Pacioli)

Astãzi, o lume întreagã îi foloseºte ºtiinþa,lumea este dominatã ºi controlatã de ºtiinþa pe careel a eliberat-o din tãcere, ca sã ordoneze existenþaoamenilor.

Oamenii nu ºtiu asta, dar se subordoneazãacestei legi, acestei, pentru ei, taine.

ªi viaþa lor depinde în atât de mare mãsurãde ea!...

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 1133

AAcademicianul AlexeiSimaºchevici este ffondatorulºcolii ººtiinþifice îîn ddomeniul

materialelor ssemiconductoare dde ttipII-VVI ººi aal hheterostructurilor îîn bbazalor. EEste aautor ººi ccoautor aa ppeste 5550de llucrãri ººtiinþifice, pprintre ccare 44monografii ººi 226 dde bbrevete dde iinvenþii.

S-aa nnãscut lla 227 iiunie 11929, îînChiºinãu. ÎÎn aanul 11947 ººi-aa îînceputstudiile uuniversitare, iiar îîn 11952 aa aabsolvitFacultatea dde FFizicã ººi MMatematicã,secþia dde ffizicã, aa UUniversitãþii dde SStatdin MMoldova ((USM). ÎÎn 11952-11955a ffãcut ddoctoratul lla CCatedra dde FFizicãExperimentalã aa aaceleiaºi uuniversitãþi.În 11962 ssusþine lla UUniversitatea ddin

Vilnius, LLituania, tteza dde ddoctor. ÎÎn 11967-11969 aa ppredat ccursuri dde ffizicã ggeneralãla IInstitutul dde PPetrol ddin AAlgeria. DDupã rrevenire, rreia aactivitatea ddidactico-ººtiinþificã

în ccadrul UUSM. ÎÎncepând ccu aanul 11969, ttimp dde 228 dde aani, aa ffost ººef aal CCatedreide FFizica SSemiconductorilor, ffiind ttotodatã cconducãtor ººtiinþific aal LLaboratoruluide CCercetãri îîn FFizica SSemiconductorilor. ÎÎn 11979 ssusþine lla SSankt PPetersburgteza dde ddoctor hhabilitat îîn ººtiinþe ffizico-mmatematice, iiar îîn 11981 ii sse cconferã ttitlulde pprofesor uuniversitar. ÎÎn aanul 11989 eeste aales mmembru ccorespondent, îîn 11992membru ttitular aal AAcademiei dde ªªtiinþe aa MMoldovei ((AªM), iiar îîn 11995 eesteales ccoordonator aal SSecþiei MMatematice, FFizice ººi TTehnice aa AAªM ººi mmembrual PPrezidiului AAªM. DDin aacea pperioadã îîºi îîncepe aactivitatea ººtiinþificã îîn ccadrulAªM, sstând lla bbaza fformãrii uunui llaborator ccomun aal UUSM ººi IInstitutului dde FFizicãAplicatã ((IFA) –– dde MMateriale ººi SStructuri ppentru EEnergetica SSolarã, aactivitateasa îîn ccadrul IIFA pperpetuând-oo ppânã îîn pprezent. MMai mmult dde 220 dde aani aa ffostpreºedinte, aapoi ppreºedinte dde oonoare aal FFundaþiei CCopiilor ddin RR. MMoldova.

În pperioada 11985-11990 aa ffost ddeputat ººi mmembru aal PPrezidiului SSovietuluiSuprem aal RRSSM, ffiind pprintre ppersoanele ccare îîn aaugust 11989 aau vvotat LLegeadespre ffuncþionarea llimbilor, llege pprin ccare llimbii rromâne ii-aa ffost aacordat sstatutulde llimbã dde sstat îîn RRepublica MMoldova.

Este ddistins ccu ttitlurile dde „„Om EEmerit” ((1996) ººi dde llaureat aal PPremiului dde SStat(1983), ddecorat ccu OOrdinele „„Insigna dde oonoare” ((1986) ººi „„Gloria MMuncii” ((1999)ºi ccu MMedalia „„Meritul CCivic” ((1995).

În aanul 11939, ppe ccând AAlexei SSimaºchevici eraîn clasa I a Liceului „B.P. Hasdeu” din Chiºinãu,i-a decedat tatãl, Vasile Simaºchevici. Peste

un an, dupã anexarea Basarabiei de cãtre URSS,bãiatul a fost înscris în clasa a VI-a a ªcoliiNr. 13 din Chiºinãu (în aceeaºi clasã cu viitoriiacademicieni Constantin Sibirschi ºi Silviu Berejan).În vara urmãtoare, pe 15 iunie 1941, doamnei AnaSimaºchevici, mama lui Alexei, contabilã la Direcþiade Cale Feratã Chiºinãu, i s-au propus (ca ºi altorpãrinþi din aceastã organizaþie strategicã de transport)bilete pentru odihna de varã a copiilor ºi ea a hotãrâtsã-ºi trimitã fiul de 12 ani într-o tabãrã pioniereascãdin Odessa. Bãiatul ei încheiase un an greu deºcoalã, cu schimbarea programului de învãþãmânt ºiintroducerea limbii ruse în procesul de studii ºi, slavãDomnului, fusese promovat cu bine în clasa a VII-a.

Cititorul îºi dã bine seama ce-a urmat: peste osãptãmânã, pe 22 iunie, a început cel mai groaznicrãzboi din istoria tuturor conflagraþiilor mondiale.Copiii nici n-au apucat bine sã se obiºnuiascãcu tabãra cã au fost nevoiþi, din cauzabombardamentelor aviaþiei fasciste, sã plece urgentacasã, la Chiºinãu. Dar au rãmas profund derutaþicând li s-a comunicat cã personalul de serviciu dela Calea Feratã Chiºinãu a fost evacuat în adânculþãrii ºi cã se vor întâlni cu rudele mai târziu.

Copiii au mai rãmas câteva sãptãmâni la Odessa,dupã care li s-a ordonat sã urce în vagoane ºi auplecat spre Harkov. Spre ghinionul ºi norocul sãu,Alexei Simaºchevici, ajuns în acest oraº ucrainean,s-a îmbolnãvit de scarlatinã ºi a fost internat într-unspital. Copiii de la Chiºinãu ºi-au continuat caleaca sã ajungã în spatele frontului, dar trenul a fostbombardat de aviaþia fascistã – din cei circa 50 decopii au scãpat cu viaþã unul sau doi, mãrturiseºteastãzi academicianul Alexei Simaºchevici. Unuldintre ei a reuºit sã se întoarcã acasã, la Chiºinãu,ºi sã le aducã pãrinþilor îngrozitoarea veste: copiiilor nu mai sunt în viaþã, au fost uciºi de bombe.

Cât de mult a suferit Ana Simaºchevici la auzulacestei veºti! Durerea a fost peste puterile ei. În 1944a lãsat casa pe seama unor cunoscuþi ºi a hotãrâtsã plece la sorã-sa, în România. Doar acolo aveacu cine sã-ºi aline durerea sfâºietoare.

Între ttimp, AAlexei, viu ºi nevãtãmat, ocrotit deprovidenþã, a urcat în tren cu niºte militari carese retrãgeau din Harkov. Soarta i-a pregãtit însã

noi încercãri: la o garã a fost reþinut pentru vagabondajºi, împreunã cu alþi copii gãsiþi pe drumurile rãzboiului,a fost dus la un orfelinat din Taºkent. În acest oraºdin Asia Mijlocie, în anul 1944, a absolvit o ºcoalã demeserii, devenind mecanic radio, profesie care, dealtfel, i-a prins bine în viaþã. A urmat apoi repartizareatinerilor la lucru în regiunile eliberate ale Ucrainei.Alexei alege Cernãuþii, cel mai apropiat oraº deChiºinãu, aflat încã sub ocupaþie. Acolo a lucratcâteva luni la direcþia radiodifuziune ºi, când i-a fosteliberat oraºul natal, i s-a permis sã se întoarcã acasã.

Mare i-a fost durerea ºi tristeþea când uºa caseipãrinteºti i-a fost deschisã de niºte strãini. Dinfericire, aceºtia nu l-au respins, l-au primit în casã ºi,totodatã, i-au adus trista veste cã mama s-a stabilit

cu traiul în România, fiind convinsã cã el, Alexei,nu mai este în viaþã. L-au podidit lacrimile – dupã treiani de chinuri ºi cãutãri, o pierduse ºi pe mamã-sa,se putea spune, pentru totdeauna – nimeni nu ºtiacu exactitate în care localitate din România se afla.

Ce era sã facã? Spre norocul sãu, aceºti oamenil-au primit în casa pãrinteascã, l-au înscris la ªcoalaMedie Nr. 4 – la cei 15 ani ai sãi mai avea nevoie desprijin ºi ajutor. Colegi de clasã i-au fost viitorii actoricelebri Valeriu Cupcea ºi Dumitru Marginã, dinnou Silviu Berejan, precum ºi Valentin Vitiu, VictorCasian, Alexei Popa, ulterior, doctori în ºtiinþe. Dupãabsolvirea ºcolii, în anul 1947, a dorit sã-ºi continuestudiile în domeniul radiotehnicii ºi, împreunã cucâþiva colegi de clasã, a devenit student al Institutuluide Telecomunicaþii din Odessa. Dupã câtevasãptãmâni, bãieþii au înþeles cã în condiþiile de atunci,într-un oraº strãin, nu vor rezista fãrã susþineremoralã ºi materialã ºi s-au întors la Chiºinãu.

Le-aa ssurâs nnorocul ººi dde aaceastã ddatã:la Facultatea de Fizicã ºi Matematicã aUniversitãþii de Stat din Chiºinãu, deschisã

în 1946, erau locuri necompletate ºi, pe bazaabonamentelor la cantina institutului din Odessa,au fost înmatriculaþi ca studenþi. Se mai întâmplau ºiastfel de minuni pe acele timpuri. Numai peste câtevaluni tinerilor li s-au restituit documentele din Odessa.Astfel, Alexei Simaºchevici ºi-a început viaþa destudent al unei instituþii de învãþãmânt superior.Soarta l-a învãþat sã-ºi asigure singur existenþa –primea bursã, mai câºtiga ceva cu meseria demecanic radio ºi lucra ca laborant la Catedra deFizicã Experimentalã a facultãþii. Îl ajutau mult ºilocatarii din casa pãrinteascã. Prin urmare, tânãrulse descurca biniºor.

La facultate începuserã cercetãrile în domeniuldescãrcãrilor electrice în gaze sub conducereaconferenþiarului Ion Balog, venit la Chiºinãu dela Universitatea de Stat din Moscova. La acestelucrãri participau cu un deosebit interes ºi studenþii,inclusiv Alexei Simaºchevici. Viaþa cãpãta onouã dimensiune. Era mulþumit de ofertele ei– la învãþãturã era apreciat cu cele mai înalte note,avea colegi buni, dotaþi, care cu timpul au devenitpersonalitãþi ºtiinþifice marcante – academicieniiVictor Kovarski ºi Isaac Bersuker, profesoruluniversitar Ivan Burdian de la Universitatea dinTiraspol, Brighita Orenºtein, cãsãtoritã Kovarski.

Totul mergea bine, doar acasã, când rãmâneaîntre cei patru pereþi din camera sa, singurãtateaîl sugruma: îºi amintea cu lacrimi în ochi de cei carei-au dat viaþã, de copilãria sa alãturi de pãrinþi, demama, cea mai scumpã ºi devotatã fiinþã, care-ilipsea atât de mult. O visa în una ºi aceeaºi rochieelegantã de crepdeºin – frumoasã, înaltã, tandrãºi cu un zâmbet fermecãtor. „E în viaþã oare? Cumo duce? Ne vom mai întâlni vreodatã?” – se întrebatânãrul. Pe atunci nu putea sã spunã cã avea rudepeste hotare. Doar atât îºi permitea: sã dialoghezeîn gând cu mama.

Dar în viaþa lui Alexei Simaºchevici a intervenit înmod miraculos încã o persoanã – Sergiu Rãdãuþanu,înscris la Facultatea de Fizicã ºi Matematicã dupã

ce-ºi încheiase serviciul militarde patru ani. Înalt, în uniformãmilitarã, un bãrbat matur,frumos în sensul direct alcuvântului ºi cu acelaºizâmbet cuceritor – Alexei îlrecunoscuse imediat. Pãrinþiitinerilor se cunoºteau dinaintede rãzboi – taþii lor fuseserãprofesori de liceu: VasileSimaºchevici preda la Liceul Comercial, iar IonRãdãuþanu la Liceul „B.P. Hasdeu”. Din vorbã învorbã, Sergiu Rãdãuþanu a aflat istoria dramaticãa lui Alexei Simaºchevici. Ambii tineri rãmãseserãfãrã taþi – Vasile Simaºchevici, dupã cum am spus,a decedat în 1939, Ion Rãdãuþanu, cunoscut om deculturã din Basarabia, specialist în domeniul literaturiifranceze, poliglot, cunoscãtor a nouã limbi, afost mobilizat pe front, de unde nu s-a mai întors,s-a prãpãdit undeva prin regiunea Krasnodar.

Sergiu Rãdãuþanu, care locuia alãturi de mamasa, Nina Rãdãuþanu, ºi-a încurajat prietenul cu opromisiune: „O vom gãsi neapãrat pe mama ta, aisã vezi! Mã crezi cã o sã-ºi dãdãceascã ºi nepoþii?!”Alexei Simaºchevici îi zâmbi ºi, deºi îi venea greusã creadã în aceastã poveste, îi mulþumi coleguluipentru susþinere ºi vorbele de încurajare.

S-aau mmai sscurs nniºte aani. În 1952, AlexeiSimaºchevici absolvã facultatea ºi înacelaºi an susþine admiterea la doctorat

în cadrul USM, unde au demarat primele cercetãriexperimentale din Moldova în domeniul fiziciisemiconductorilor sub conducerea profesoruluiMihail Cot. Sergiu Rãdãuþanu îºi continua studiilela facultate. Într-o bunã zi, s-a apropiat de prietenulsãu ºi i-a comunicat scurt: „Am gãsit-o pe mama ta.Iatã adresa. Poþi sã-i scrii. O vom aduce la Chiºinãu.”Astãzi, Sergiu Rãdãuþanu nu mai este în viaþã, casã ne dea detalii referitor la aceastã întâmplare. Dar,în cazul de faþã, vedem cum energicul student (ºi,în primul rând, om de omenie), a avut perseverenþaºi ingeniozitatea necesare pentru a uni douã suflete,care practic pierduserã speranþa de a se mai revedea.

Doi ani a corespondat Alexei Simaºchevici cumamã-sa, stabilitã într-o comunã de lângã Craiova.Perioada dezgheþului hruºciovist le-a dat posibilitateade a comunica în acest mod. Doi ani au fost necesarica Ana Simaºchevici sã-ºi perfecteze actele derepatriere, sã-ºi facã bagajele ºi sã ia vaporulspre Odessa. Ironia sorþii, oraºul care i-a despãrþitîn 1941, dupã 14 ani, în 1955, i-a reunit din nou.

S-a adeverit ºi pronosticul fãcut de viitorulacademician Sergiu Rãdãuþanu: când dnaSimaºchevici a intrat în casa fiului, l-a vãzut penepoþelul Andrei, de un aniºor. L-a îmbrãþiºat cu totfocul dorului, adunat de atâta amar de vreme. Pestetrei ani i s-a nãscut ºi nepoþica Olga. Pe ambii copiii-a crescut cu mare dragoste de bunicã ºi de mamã,creând astfel condiþii pãrinþilor lor de a se dedica dinplin ºtiinþei ºi problemelor de serviciu. Dupã atâteasuferinþe, Dumnezeu i-a dat o viaþã lungã dnei AnaSimaºchevici – a trãit 95 de ani, ultimii 35 de aniaflându-se alãturi de fiul sãu drag.

AAccaadd.. AAlleexxeeii SSIIMMAAªªCCHHEEVVIICCII

OO zzii ccaarree aa ddeessppããrrþþiitt ddoouuãã ssuufflleetteeTatiana RROTARU

88

Nevoia dde rromânism

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220151144

În lliimbajul aatât dde aadânc ccufundat în semnificaþiiuniversale, exprimate prin armonia sunetelorvocii umane ºi a diverselor instrumente, muzica

a traversat spaþii ºi secole purtând în ea valoriprofunde, eliberate de constrângeri etnice, rasialesau confesionale. Geniul compozitorilor ºi al autoriloranonimi a ajuns la sufletele oamenilor prin magiainterpreþilor care au dat semnelor sonore amplitudineaºi glasul limbajului universal muzical. Un asemeneamesager al capodoperelor este maestrul violonistAlexandru TTomescu, pe cât de tânãr, pe atât dedãruit artei sale. Pregãtit pentru marile scene alelumii, ºi-a început cãlãtoria artisticã în familia sa demuzicieni ºi la Liceul de Muzicã „George Enescu” dinBucureºti. Au urmat apoi dascãlii din Conservatoruldin Bucureºti (1995–1999), Southern MethodistUniversity, Dallas, Texas – ProfesorEdward Schmieder (2000) ºi ÉcoleSuperieure de Musique, Sion, Elveþia –Profesor Tibor Varga (2001). Dupãacest traseu iniþiatic, a urmat o carierãîn plinã desfãºurare, în care glasul vioriisale le-a vorbit ascultãtorilor desprepasiune, entuziasm ºi frumuseþe.

În cazul meu, în particular, ºi încazul soliºtilor, al artiºtilor interpreþi,în general, este vorba de fiecare datãdespre o poveste unicã, un concurs deîmprejurãri care sunt de cele mai multeori irepetabile. N-aº putea spune cãnumai ºcoala româneascã mi-a dat saum-ar fi ajutat într-un anume fel, ci ºi douã persoane înmod cu totul special: mama mea, profesoara MihaelaTomescu, ºi maestrul ªtefan Gheorghiu, cu care amlucrat peste 12 ani. Maestrul ªtefan Gheorghiu esteunul dintre pãrinþii ºcolii de violonisticã din România,cu rezultate remarcabile atât pe plan naþional, câtsi internaþional. Prin clasa mamei mele, în peste40 de ani de activitate didacticã, au trecut foarte,foarte mulþi, sute de violoniºti.

Perioada de creºtere artisticã cea mai sensibilã,mai ales pentru un copil sau adolescent dornicsã parcurgã treptele afirmãrii în muzicã, în muzicaclasicã, a fost marcatã de restricþiile ºi impunerileregimului comunist, dominat de cultivareaprofesiunilor „grele”, cu efecte imediate în economiasocialistã planificatã. În asemenea condiþii, izolareade marile curente artistice ale Europei, ale lumiiinterpretative, în general, a fost ºi o cãutareºi promovare a capacitãþilor interioare, darºi o restrângere a posibilitãþilor de afirmare.

Pânã la 13 ani am trãit in comunism. Erafoarte dificil sã pleci din þarã pentru un concurs sauun concert. E destul de greu de fãcut o comparaþierapidã între cum ar fi fost viaþa cuiva care ar fi alessã trãiascã în România faþã de China sau New York.Sunt convins cã dacã istoria mea s-ar fi petrecut pecu totul alte meleaguri ºi aº fi avut ºansa de a întâlniacei oameni care m-au marcat, atunci rolul geografieiar fi fost pur si simplu insignifiant. În ceea ce priveºtemuzica clasicã, tradiþia de a te bucura de un concertde calitate, existã încã multe decalaje pe careRomânia mai trebuie sã le recupereze.

Chiar dacã a avut loc o schimbare de regim politicºi chiar o reaºezare a artelor într-o structurã socialãmai echilibratã, consumismul, spiritul mercantilau generat alte condiþionãri împovãrãtoare pentrumesajul pur al esteticii muzicale. Dificultãþilor impusede noua economie de piaþã, efectivã ºi în lumeaartelor, li s-a adãugat recunoaºterea meritelorviolonistului Alexandru Tomescu în promovarealimbajului „transfrontalier” al muzicii. Odatã cuconcertul care a marcat preluarea PreºedinþieiConsiliului Uniunii Europene de cãtre Italia, în adoua parte a anului trecut, artistul român a fostdecorat cu Ordinul Steaua Italiei în grad de Cavaler,pentru merite deosebite în promovarea culturiiitaliene. Distincþia i-a oferit-o ambasadorul italianla Bucureºti, Diego Brasol, în numele preºedinteluiGiorgio Napolitano. Dar asemenea momentesunt mai rare decât presiunile zilnice, imediate.

Majoritatea artiºtilor sunt bugetari ºi sunt plasaþi

undeva pe la coada listei, cam pe acelaºi paliercu profesorii, pe când în strãinãtate profesiiledin domeniul artistic sunt foarte cãutate,de cele mai multe ori ºi pentru condiþiilefinanciare extrem de generoase.

În peste 30 de ani de activitate concertisticãam cântat cu toate filarmonicile din þarã, am dat sutede concerte – încã nu am avut rãgazul sã le numãr!„Nu sunt bani” este laitmotivul asociat mereu culturiiîn România. O parte pozitivã este faptul cã, în cei 25de ani de dupã Revoluþie, spre deosebire de vestulEuropei, unde s-au desfiinþat orchestre, în Românianu s-a închis niciuna dintre filarmonici, ba, din contrã,au mai fost inaugurate alte douã sau trei orchestre.Trebuie sã þinem cont însã ºi de un ordin de mãrime:în Germania, spre exemplu, erau câteva sute de

orchestreºi s-au închiscâteva zeci,în timp ce înRomânia suntcu totul 20de orchestre.

Pentru unviitor muzicianambianþaspiritualãîn care sedezvoltãînseamnã

asimilarea unor tradiþii ºi concepþii identitare caredezvoltã conºtiinþa de sine, dar ºi a apartenenþei lao comunitate cu o credinþã, o istorie ºi valori comune.Într-un asemenea context, pregãtirea intensã pentruposibilele succese viitoare înseamnã uneori ºisacrificarea bucuriilor mãrunte cotidiene. Românismulºi-a manifestat personalitatea ºi prin mitul sacrificiuluisuprem necesar împlinirii artistice, sintetizat cel maiexpresiv prin parabola zidirii Anei de cãtre soþul eiîn Biserica de la Curtea de Argeº. Fãrã a împingesacrificiile atât de departe, Alexandru Tomescuºi-a început cariera concertisticã la 9 ani, ca solistal Orchestrei din Constanþa, o vârstã foarte fragedã,care ar fi putut impune o anumitã rigurozitatedezagreabilã pentru un copil, fie el ºi dedicat muzicii.

Eu unul nu aº numi pregãtirea din anii copilãrieisacrificiu. Nu am senzaþia cã am sacrificat ceva, amfãcut doar ceea ce mi-a plãcut cel mai mult ºi acestlucru a fost – ºi este – sã cânt la vioarã. Am avuto copilãrie extraordinarã: am cãlãtorit foarte mult,am mers pe la tot felul de concursuri naþionale, undeîmi fãceam de fiecare datã prieteni noi. Aveam înrepertoriu concerte pentru vioarã ºi orchestrã înaintede a fi împlinit 9 ani, dar pãrinþii mei, ambii muzicieni,au decis sã lase lucrurile sã evolueze în ritmullor natural, cultivându-mi, însã, ºi interesul pentrucomponistica ºi ºcoala interpretativã româneascã.Dincolo de spectaculosul debutului, cu mult maicomplex este ceea ce faci ulterior pe termen lung ºimodul în care te prezinþi ºi prezinþi specificul mediuluinaþional din care provii. Este foarte important sãai o viziune a ceea ce doreºti sã construieºti ºi sãºtii sã evaluezi, sã ºtii sã dozezi efortul potrivit cufiecare vârstã. Copilul ar trebui sã se poatã dezvoltaîn mod firesc ºi natural din punct de vedere muzical,chiar si atunci când are o evoluþie spectaculoasãºi strãlucitoare care sparge toate normele.

În mediul internaþional, unde competiþia cernevalorile cele mai relevante, ºcoala naþionalã, gândireaºi simþirea româneascã în transmiterea mesajuluimuzical sunt cu atât mai importante în contextulcaracterului în egalã mãsurã descriptiv dar ºi încriptatal compoziþiilor clasice. Existã anumite elementeindividualizate, care construiesc o anumitã viziunedin componente ale tradiþiei ºi culturii româneºti.

Viziunea mea este într-o continuã devenire. Nupot spune cã la 9 ani ºtiam foarte precis ce voi facepeste 20 de ani. Este vorba despre proporþiile de timpspecifice fiecãrei vârste. Încerc în mod conºtient sãexplorez toate direcþiile pe care le simt interesante,pãstrând în acelaºi timp însã o proiecþie, o ideeunitarã care se materializeazã pe termen lung.

Este un exerciþiu foartebun pe care încerc sã-laplic nu doar în viaþa meaprofesionalã, ci ºi în viaþa dezi cu zi, extra-muzicalã, acelade a avea mereu un plan petermen lung. Lucrul cel maiimportant este sã ºtiu cã dupãce mã voi retrage din viaþade concert, voi putea lãsa înurma mea o serie semnificativã de înregistrãri,care sã mã reprezinte 100%.

Palmaresul celor aproape trei sute de concerteºi recitaluri în peste treizeci de þãri, între care Coreeade Nord ºi de Sud, Macedonia, Olanda, Filipine,Albania, dar ºi scene celebre din Marea Britanie,Statele Unite sau Japonia, cele douãzeci de discuricu înregistrarea celor mai dificile compoziþii clasiceºi moderne constituie un patrimoniu personal carevorbeºte despre amplitudinea preocupãrilor artistuluiromân Alexandru Tomescu. Viziunea sa interpretativãa însemnat nu numai cultivarea calitãþilor de cetãþeanal planetei, ci ºi a românismului, a apartenenþeila o anumitã naþiune, la o tradiþie în carierã carel-a identificat ca român.

Þin minte cã pe la sfârºitul anilor ’90, dupã cecâºtigasem concursul Paganini în Italia ºi aveamnumeroase invitaþii ca sã cânt, am stat la kilometriîntregi de cozi pe la ambasade pentru a obþine vize.Am trecut prin multe situaþii la limitã, în care vizaera acordatã în ultimul moment, câteodatã chiardupã ce trecea ultimul moment. Am însã satisfacþiade a nu fi ratat niciun concert din astfel de motive.În ziua de astãzi statutul României s-a îmbunãtãþit ºiasemenea aventuri sunt deja de domeniul trecutului.Naþionalitatea unui interpret are fãrã îndoialã rolul sãuîn conturarea bagajului sãu de sensibilitãþi sau afecte,însã în cele din urmã conteazã cine eºti ºi cum teexprimi tu ca artist, nu numai ce scrie în paºaport.Fiecare artist îºi alege calea. Unii hotãrãsc sã-ºistabileascã reºedinþa în strãinãtate ºi îi înþeleg pedeplin, alþii rãmân în România pentru a muta munþiidin loc. Nu m-am dezis niciodatã de România, suntºi voi rãmâne român. E un loc care-mi place, pentrucã este locul care înseamnã acasã, indiferent cât debine, cât de frumos, cât de civilizat, cât de apreciat aºfi în alt colþ al lumii. În cazul meu, casa este România.Cred cã artiºtii români ar trebui sã-ºi asume acestrol activ de reprezentanþi ai þãrii, pentru cã putemºi noi o contribui artistic la un capital de imaginepozitivã. De o primire cu totul specialã am avutparte în Noua Zeelandã, þarã în care astãzi se poatecãlãtori fãrã vizã. Am fost invitat sã cânt integralaCapriciilor de Paganini – este un program pe carepuþini violoniºti îl pot aborda în concert. Cãlãtoriapânã acolo, chiar ºi cu avionul, este epuizantã.Dureazã mai bine de 35 de ore, aproape douãzile de zbor, transferuri, timp de aºteptare.La graniþã, când au vãzut paºaport românesc,mi-au indicat un culoar separat. În naivitatea mea,am crezut cã au aflat cã am venit sã le cânt Capriciileºi nu ºtiau cum sã mã primeascã mai frumos, sãmã trimitã într-o salã de aºteptare cu muzicã clasicã.Am ajuns însã pe culoarul pentru cei care eraupuricaþi pânã în mãduva oaselor ºi te cãutau lapropriu pânã în tãlpile pantofilor. Ne-au þinut vreopatru ore pe aeroport ca sã ne întrebe unde stãm,cine ne-a invitat, care este adresa hotelului, careeste strada hotelului, mai rãmânea sã ne întrebeºi numãrul camerei. Concertul însã a fost foarteapreciat ºi am avut cronici excelente.

Prin natura lucrurilor, limbajul muzical este celmai direct, universal. Nu are nevoie de traduceri, dedicþionar, ci doar de trãirea stãrii emoþionale pe careîl creeazã. Repertoriul maestrului Alexandru Tomescucuprinde compoziþii româneºti. Unele dintre ele, maiales cele clasice, sunt piese de succes instantaneu,altele, îndeosebi cele contemporane, se bucurã deatenþia acordatã inovaþiei componistice ºi interpretativecare animã ºi împrospãteazã spectacolul universal.

(Continuare la pag. 19)

UUnn lloocc uunniicc,, nnuummiitt aaccaassããNicollae MMELINESCU

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 1155

CCoonnttrriibbuuþþiiii llaa ccoonnssttiittuuiirreeaa„ppaattrriimmoonniiuulluuii”” EEmmiinneessccuu

Marrian NNENCESCU

Sub îîndrumarea ddirectãa lui DimitrieVatamaniuc, primul

care a cercetat biografiaeminescianã prin prismaunor elemente ce transcendîn operã (v. Eminescu ºi

Transilvania, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995, 240 p.),o serie de cercetãtori locali, de la Jean Dumitraºcu(Eminescu ºi Argeºul, Ed. Argeº Press, Piteºti, 2000,126 p.), la Emil Talianu (Eminescu ºi Giurgiu, Ed.Semne, Bucureºti, f.a., 135 p. cu ilustr.) sau IonFilipciuc (Drumul împãrãtesc al Poetului, Ed. Macarie,Târgoviºte, 1999, 160 p.) au încercat sã punã înluminã o serie de interferenþe între spiritul eminescianºi contextul socio-politic al epocii în care acestaa trãit ºi a creat, respectiv 1867-1889. Între aceºtia,se remarcã, prin hãrnicie ºi tenacitate, teleormãnea-nul Stan V. Cristea (n. 16 martie, 1950, la Sfinþeºti,Teleorman), iniþiatorul, încã din 2000, al manifestãrilorperiodice desfãºurate sub genericul Zilele Eminescuîn Teleorman, gãzduite de unele instituþii culturaledin Alexandria, Turnu Mãgurele ºi Roºiorii de Vede,dar ºi al evocãrilor anuale cu titlul Eminescu – omuldeplin al culturii româneºti, la care au fost invitaþi,alãturi de scriitori ºi critici locali, ºi o serie de artiºtiºi scriitori cu ascendenþe teleormãnene.

Rodul acestor preocupãri s-a materializat înmasivul volum Eminescu ºi Teleormanul (ed. a III-a,Ed. Aius PrintED, Craiova, 2014, 590 p. cu pl.),demers început, de asemenea, în 2000, ºi continuatpânã azi. Obiectivul urmãrit de toþi aceºti istorici,seduºi de prezenþa Poetului în varii spaþii culturale,îl reprezintã constituirea a ceea ce s-ar numipatrimoniul Eminescu, concept teoretic ce însumeazãînfãptuirile culturale ºi spirituale ale lui Eminescu,corelate cu receptarea operei sale în epocã ºi îneternitate. Revendicând trecerea lui Eminescu prindiverse zone ale þãrii, în speþã Teleormanul, Argeºulori Giurgiu, dar ºi prin vaste zone transilvane, autoriiau cãutat în opera sa literarã, publicisticã ºi folcloricão serie de legãturi spirituale cu meleagurile vizitate,dar ºi cu o serie de personalitãþi locale, prezenteatât în viaþã, cât ºi în referirile cultural-literareale creaþiei sale, cu adevãrat titanice.

Luând ca referinþã anul 2000, decretat dreptAnul Eminescu, putem spune cã demersul autorilormenþionaþi nu este singular. Aducând în atenþiapublicã o serie de determinaþii particulare alebiografiei eminesciene, corelate cu arealul geograficºi cultural analizat, putem avansa ideea cã fiecarezonã este suficient de bogatã spiritual ca sã poatãconcura la constituirea patrimoniului Eminescu.

Punctul dde pplecare al tuturor volumelormenþionate îl constituie, evident, „aniide ucenicie” ai lui Eminescu, respectiv

perioada 1866-1868, când poetul cãlãtoreºte de laBlaj la Bucureºti, urmând traseul, aproximativ, Sibiu –Rm. Vâlcea – Piteºti – Goleºti – Gãeºti – Bucureºti,dar ºi perioada când, în calitate de sufleor, astrãbãtut oraºele muntene, mai întâi cu trupalui Iorgu Caragiale (1867-1868), apoi cu cea a luiMihai Pascaly, cu care a ºi fost în turneu, inclusiv înArdeal, în 1868. Evident, Emil Talianu insistã asupraepisodului, semnalat ºi de Augustin Z.N. Pop înlucrarea sa Pe urmele lui Eminescu (Ed. Sport-Turism, Bucureºti, 1978, 80 p.), când Iorgu Caragialeîl întâlneºte pe Eminescu în portul Giurgiu, în calitatede „bãnicer”, adicã rãzând cu o bucatã de lemnbaniþele de cereale, fiind adãpostit într-o caretã, ºiunde îl citea, în gura mare, pe Schiller, în original.Mergând pe urmele acestei întâmplãri, Talianustrãbate oraºul ca un adevãrat detectiv cultural, stãde vorbã cu vechi locuitori, încercând sã localizezecât mai strict semnele prezenþei lui Eminescu înportul de la Dunãre. În context, este evocatã ºipersonalitatea lui Nicolae Droc–Barcian, pedagogºi întemeietor de ºcoalã publicã în oraºul Giurgiu,rãºinãrean de origine ºi cu care poetul a întreþinutrelaþii de „strânsã prietenie”, fiind ºi coleg laSocietatea Culturalã „Carpaþii”, încã de la înfiinþare,respectiv din 1882.

De altfel, ca o mãrturie a trecerii poetului prin

acest municipiu este ºi bustul lui Eminescu, operãa lui Corneliu Medrea, ridicat în 1938, prin contribuþiepublicã, în Parcul Alei din localitate. Despreavatarurile strângerii de fonduri pentru acestmonument, reprezentativ pentru Giurgiu, depunmãrturie doi intelectuali (v. op. cit., p. 59-60),invocaþi de Emil Talianu în cartea sa.

La rrândul ssãu, Jean Dumitraºcu invocãdrumurile argeºene ale lui Eminescu, luândca referinþã albumul lui Victor Crãciun ºi

Vasile Smãrãndescu (Eminescu pe pãmânt românescºi în duratã eternã, Ed. Publiturism, Bucureºti, 1989),constatând cã poetul ia cunoºtinþã cu Argeºul pentruprima datã în 1866, iar apoi în 1878, când maipoposeºte o datã la Piteºti, înainte de a ajungela Floreºti, unde fusese invitatpentru odihnã, dar ºi pentrua traduce primul volum dincolecþia Hurmuzachi. Totîn Argeº locuia la vremearespectivã ºi Dimitrie Scurei,fost coleg de clasã cuEminescu la K und K OberGimnasium din Cernãuþi,devenit învãþãtor la Boteni,localitate din fostul judeþMuscel, în 1867, iar, din1873, profesor la Câmpulung,încheindu-ºi cariera, dupã1898, în calitate de directoral monumentalei ªcoli Normaledin localitate (a decedat în1929, la Câmpulung). Prietenialui Eminescu cu profesorulScurei este notorie, cei doi „luând adesea masaîmpreunã”, iar în acest anturaj este atras ºi colegul luiEminescu de la Timpul, dramaturgul I.L. Caragiale.Pagini substanþiale scrie Jean Dumitraºcu ºi despre„relaþia” indirectã dintre Eminescu ºi fruntaºul liberalIon C. Brãtianu, adversar politic declarat, cu carepoartã de altfel un rãzboi polemic de duratã înTimpul. Cu eleganþã, istoricul literar argeºeanconsemneazã reacþia lui I.C. Brãtianu, avutã înºedinþa Adunãrii Deputaþilor din 2 aprilie 1888,când fostul prim-ministru, acum cãzut de la putere,susþine public ajutorul acordat lui Eminescu,sub formã de pensie viagerã, plãtitã de Consiliuljudeþean Botoºani, sub motiv cã nu vrea sã profite„de ocasiunea de a lovi în adversarii sãi politici”.

Nu aaceeaºi aatitudine eelegantã faþã de operaeminescianã au avut-o alþi doi condeieriargeºeni, respectiv fostul profesor de la

Liceul Brãtianu, N.I. Apostolescu, cel care scria într-otezã de doctorat, susþinutã la Sorbona, în 1909, cãEminescu rãmâne ce a fost, anume „un romanticcovârºit de înrâuririle franþuzismului”, idee cu care,desigur, concureazã în analele detractorilor luiEminescu cu „vestitul” Caion, la rândul sãu detractoral lui Caragiale. Pe aceeaºi linie se situeazã, dinpãcate, ºi un critic contemporan, piteºteanul Paul-Cezar Bãdescu, cel care a declanºat, în 1998,celebrul „scandal Eminescu”, gãzduit de revistaDilema. Vorbind despre „provocarea” de la Dilema,în care au mai fost „atraºi”, între alþii, Zigu Ornea,N. Manolescu, Mircea Cãrtãrescu, Cristian Predaº.a., Jean Dumitraºcu vede ºi o parte bunã,în sensul cã tânãrul redactor „dilematic” a publicatºi un volum de „polemici, atitudini ºi reacþii de presã”,intitulat chiar Cazul Eminescu (Ed. Paralela 45,Piteºti, 1999). Concluzia acestui episod este,în opinia Dumitraºcu, de-a dreptul surprinzãtoare:chiar în Anul Eminescu, respectiv în 2000, BancaNaþionalã a înlocuit chipul lui Eminescu de pemoneda de 1.000 de lei cu chipul lui Brâncoveanu,„probabil pentru a-l feri pe poetul naþionalde alte scandaluri...” (op. cit., p. 35).

Situat pe aceeaºi coordonatã tematicã,dar cu un plus de documentare Stan V. Cristeaîmbogãþeºte substanþial patrimoniul Eminescucu o carte cu adevãrat „monumentalã”, un modelde tratare publicisticã, construit pe linia deschisã

de D. Vatamaniuc. Dacã sursele „primare” deinspiraþie sunt cele îndeobºte cunoscute ºi dejaevocate, respectiv lucrãrile lui G. Cãlinescu (Viaþalui Mihai Eminescu, Ed. Junimea, Iaºi, 1977), apoi alelui Augustin Z.N. Pop, Victor Crãciun, D. Vatamaniucº.a., iar pentru istoria teatrului Ioan Massoff (Teatrulromânesc. Privire istoricã, E.P.L., Bucureºti, 1966,2 volume), Stan V. Cristea introduce în ecuaþie ºiunele texte ºi autori mai puþin frecventaþi, precummãrturiile lui D. Teleor (Eminescu intim, TipografiaModernã Gr. Luis, Bucureºti, 1904, 63 p.), GrigoreC. Pãucescu (Culegere de articole d-ale lui M.Eminescu, Tipografia Wiegand ºi Sãvoiu, Bucureºti,1891, 134 p.) etc. Practic, aparatul critic utilizat,care se întinde pe mai bine de 170 de pagini (notebibliografice, bibliografie, indici de nume ºi localitãþi),

rivalizeazã, cu puþine ºi omeneºti excepþii,cu o adevãratã lucrare ºtiinþificã.

Punctul fforte aal iinvestigaþiilorîl reprezintã interpretarea pe careStan V. Cristea o acordã „cazului

Anghel Demetriescu”, „un uitat”, cum îlnumeºte Ovidiu Papadima, sau mai degrabã„un eminescolog ignorat” (AlexandruDobrescu). În epocã, a existat opinia cãteleormãneanul Anghel Demetriescu ar fipublicat, sub pseudonimul G. Gellianu, înRevista contimporanã, în 1875, un studiufoarte acid la adresa operei lui Eminescu.Teza identitãþii dintre critic ºi pseudonimulGellianu a fost susþinutã, între alþii, ºide N. Iorga ºi G. Cãlinescu („Indicaþiilelui A. Demetriescu despe Eminescu sunt aleunui cretin”, susþine Cãlinescu). Mai aproape

de zilele noastre, D. Murãraºu ºi, pe urmele lui,Ion Hangiu, aduc argumente „filologice” în sprijinultezei cã, în acest caz, A. Demetriescu nu ar fi decâtun „nãpãstuit” (op. cit., p. 205). Mai documentat,dl. Cristea V. Stan constatã cã, într-adevãr, a existatun anume Grigore G. Gellianu, evident, altul decâtA. Demetriescu, ºi care ar fi locuit la Bucureºti, avândocupaþia de „cap” (ºef) al Serviciului Contencios dela Eforia Spitalelor. Cum nici adevãratul Gellian(u)nu putea scrie articolul cu pricina, Stan V. Cristeaajunge la concluzia cã sub pseudonimul incriminats-ar ascunde tot un contemporan, respectiv PetreGrãdiºteanu, colaborator, ca ºi A. Demetriescu,la Revista contimporanã, însã mult mai grosolansub aspect publicistic. Pe aceeaºi linie se situeazãºi Ion Filipciuc, un alt contributor la patrimoniulEminescu, care analizeazã criptologic numele(pseudonimul) de Gellianu, ajungând la concluziacã ar aparþine lui Grigore H(aralambie) Grandea(Studii eminescologice, vol. 9, 2007, pp. 67-143).

Cum „„dosarul” GGellianu este departe de afi epuizat, nu putem decât sã constatãmcã avem de-a face cu „un pseudonim

pentru eternitate”. În aceeaºi suitã a investigaþiilorpe tema „Teleormãneni în publicistica lui Eminescu”,Stan V. Cristea aduce elemente de noutate vizândrelaþia poetului cu Grigore C. Pãucescu, unul dintremembrii fondatori ai gazetei Timpul ºi primul editoral publicisticii eminesciene, apoi generalul GeorgeI. Manu, în a cãrui locuinþã, de pe Calea Victoriei,Eminescu a poposit adesea ºi pe care l-a admiratnu doar ca om, dar ºi ca intelectual. În fine, esteevocat ºi Vasile Boerescu, publicist ºi universitarbucureºtean, autor al unei lucrãri mai puþincunoscute, intitulatã Momente din viaþa lui CuzaVodã, pe care Eminescu o va comenta, la 26februarie 1882, în Timpul, în urmãtorii termeni:„Dacã dl. Vasile Boerescu meritã deplinã crezare,actul de la 11 februarie catã a fi privit chiar mairãu decât s-a fãcut pânã acum” (op. cit., p. 139).

Ca o concluzie la toate aceste studii ºi investigaþiipublicistice, vom constata cã nu existã o regiune sauo zonã anume a þãrii care sã-l revendice exclusiv pepoetul naþional ºi cã orice contribuþie nouã – câmpulinvestigaþiilor rãmânând practic inepuizabil – nu facedecât sã se constituie într-un omagiu necontenitadus lui Eminescu.

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220151166

În iianuarie 22013, când îmi lansam volumulUn argeºean prin lume la Centrul socio-culturalJean Louis Calderon, mã gândeam cu

nostalgie la vizita mea pe Valea Nilului când, ghidatde minunata poezie a lui Mihai Eminescu Egipetul,fãceam cunoºtinþã cu repere majore ale uneia dintrecele mai mari ºi mai vechi civilizaþii ale lumii. Cândmi s-a sugerat tema Cu Eminescu în China, pentrucenaclul Colocviile de marþea, avându-l ca moderatorpe scriitorul George Anca, am avut unele ezitãri,pentru cã nu-l ºtiam pe poetul nostru nepereche dreptun ghid la fel de bun ºi pe Valea Fluviului Galben.Din lecturile mele, reþinusem interesul deosebit decare se bucura ºi se bucurã Eminescu în China, undeel a fost asimilat rapid, aºa cum chinezul asimileazãtot ceea ce este valoros în cultura universalã.Spre deosebire de cercetãtorii noºtri, chineziiau gãsit mai multe tangenþe între creaþiaeminescianã ºi reperele de bazã alecivilizaþiei lor. Eu, ca amator, nu voi încercasã aprofundez acest subiect, pentru cãrespect prea mult îndemnul lui Eminescu:Dacã nu pricepem ceva, sã spunem maibine cã nu pricepem, decât sã-i dãmo explicaþie falsã.

Este adevãrat cã tema în dezbateremi s-a pãrut incitantã. În procesul dedocumentare, am aflat cã Mihai Eminescufãcuse o adevãratã obsesie din studiereaOrientului, la început Apropiat ºi Mijlociu,iar mai apoi ºi cel Îndepãrtat, ajungândpânã la chinezi ºi niponi. Însã, dupãopinia unor eminescologi de ai noºtri, luiEminescu i-a fost mai apropiat universulindian al Vedelor, Upaniºadelor ºi Sutrelorbudiste. Având acest punct de sprijin, spersã nu forþez nota presupunând cã Eminescu erala curent ºi cu procesul de instalare a budismuluide origine indianã (ramura Mahayana) în China, undese impunea drept unul dintre cei trei piloni de bazãai religiei ºi filosofiei chineze, alãturi de confucianismºi daoism. ªi, mergând mai departe, iarãºi am puteapresupune cã Eminescu va fi aflat cã un lãstaral budismului asimilat de chinezi, numit Chan,a trecut în Japonia, unde s-a impus ca religiede stat, sub numele de Zen.

Spiritualitatea cchinezã, spun eminescologii,a avut unele reverberaþii ºi în opera poetuluinostru. Luând doar poemul Luceafãrul,

aceºtia constatã interesul distinct al lui MihaiEminescu pentru mituri, cu accent pe dualismulzeitãþilor gemelare din mitologia dacicã. Ajunºiîn acest punct, ne gândim la momentul mitologic încare apare lumea chinezã, cu cele douã forþe iniþiale,contrare ºi complementate, Yin ºi Yang, care, puseîn echilibru, asigurã armonia Lumii, atât în Cer cât ºipe Pãmânt. ªi la Eminescu se regãseºte acea luptãîntre douã grupe de forþe opuse ºi complementare(cum le numea Mircea Eliade), acel fond dualistarhaic, care a devenit o constantã a gândirii româ-neºti, nu doar în reprezentãri mitic-folclorice, darºi în creaþii culte... – am citat din Lucian Costache:Mihai Eminescu: Eseuri deschise, Ed. Tiparg, 2009.Autorul volumului mai sublinia cã teoria contrastelorîmpãcate îºi gãseºte în Luceafãrul cea mai fireascãîmplinire, nu numai când e vorba de entitãþi distincte,ci ºi atunci când aceeaºi entitate se manifestã dual.

De la bun început, chinezii au vãzut în Eminescupe românul universal (cum îl numea Arghezi),încadrându-l, fãrã rezerve, în rândul celor maimari lirici ai lumii. În China, pe Eminescu îl gãsimîn compania renumiþilor poeþi ai Dinastiei Tang(618-907): Li Bai (sau Li Tai-pe), considerat încã celmai mare poet romantic, ºi Du Fu, cel care a ridicatlimbajul poetic pe culmi inegalabile. Ambii au fostºlefuitorii unei limbi, limba chinezã, care s-a constituittimp de milenii în acel pilon cultural central, numitadesea Marele Zid al civilizaþiei chineze. Ca ºi ei,Eminescu, un desãvârºit înnoitor al cadrului expresiv-lexical, a turnat într-o formã nouã o limbã vecheºi înþeleaptã. Chinezii au descifrat corect gândurilelui Eminescu despre limbã, care dupã el este însãºi floarea sufletului etnic al românimii (deci, tot unMare Zid, însã spus în limbaj poetic). Sigur, mai

sunt ºi alte idei fundamentale ale poetului care l-aufãcut uºor de asimilat în celebrul Regat de Mijloc,cum se autodefinea China în vremurile trecute.De exemplu, când Eminescu spune cã educaþiae cultura caracterului, mergem cu gândul la zicerealui Confucius: Natura ne aseamãnã, iar educaþia nedeosebeºte. Apoi, este respectul lui faþã de trecut,exprimat astfel: Fiecare popor ºi fiecare epocã staupe umerii vremurilor trecute sau cine vrea sã afleadevãrul sã se întoarcã în trecut. Coincidenþã saunu, aceste convingeri ale lui Eminescu au câte cevadin conceptul milenar chinez privind legãtura dintretrecut, prezent ºi viitor, o adevãratã Sfântã Treimea civilizaþiei chineze. Ajuns în acest punct, se cuvinesã-l citez pe academicianul istoric Ioan-Aurel Popcare, în expunerea de la Academia Românã din15 ianuarie a.c., spunea: întregul trecut românesc,

restaurat de Eminescu înpoezia lui, a pãtruns înconºtiinþa publicã a românilormai bine ºi mai profunddecât prin toate scrierileistoricilor erudiþi la un loc.

În llegãturã ccucontactul lluiEminescu cu

spiritualitatea chinezã,Xu Wende, renumitromânist, profesor ºi jurnalist la Secþia Românã de laRadio China Internaþional, sugera recent (în volumulIV al lucrãrii Evantaiul celor 10.000 de gânduri:România ºi China, trei veacuri de istorie, la carevoi reveni în final) cã China este pomenitã desîn Caietele lui Eminescu, însã nu se poate ºti cuprecizie cât de temeinic a cunoscut el filosofia anticãchinezã. Acest prieten vechi al României crede, însã,cã lui Eminescu nu-i era strãin daoismul, având învedere interesul lui pentru cosmogonie, pentru fiinþaontologicã pe care Lao Tzi (pãrintele daoismului, n.n.)o numeºte DAO, respectiv originea tuturor lucrurilorºi a Universului. De aceea, conchide Xu Wende,cele douã culturi, chinezã ºi românã, parsã se întâlneascã în Luceafãrul lui Eminescu.

Chinezii l-au cunoscut relativ de timpuriu pe MihaiEminescu. Era la finele anului 1922 când Societateachinezã pentru studiul literaturii începe sã traducãdin scriitorii þãrilor din Europa Centralã ºi de Est,publicând din operele lor în revista The Short StoryMagazine. Încã din primul numãr (10 noiembrie 1922)apar studii despre Slavici, Creangã, Sadoveanuºi Eminescu, poetul care era anunþat drept unuldintre cei mai importanþi scriitori contemporani. Însã,primele traduceri din poezia eminescianã în limbachinezã apar în ianuarie 1955, în prestigioasa revistãTraduceri, în tãlmãcirea lui Ge Baoquan. PoeziilePe-aceeaºi ulicioarã, Somnoroase pãsãrele,ªi dacã..., Ce te legeni, codrule, De ce nu-mi vii,erau preluate din prima ediþie rusã a poeziiloreminesciene. Xu Wende, absolvent al Facultãþii deFilologie de la Universitatea din Bucureºti, are meritulde a fi tradus primele poezii eminesciene direct dinromânã în chinezã. Ele erau Ai noºtri tineri, Criticilormei ºi Lacul, publicate în aceeaºi revistã Traduceri,din 1958. În anul urmãtor, Ge Baoquan traducepoezia Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie ºi opublicã în cunoscuta revistã Literatura universalã.A trebuit sã treacã o perioadã de zece ani (ani aiRevoluþiei Culturale din China) pentru ca acelaºiGe Baoquan sã traducã ºi sã publice, în revistaPãdurea traducerilor, din Nanjing, ºase noi poeziiale lui Eminescu.

Prima aantologie aa ooperei llui MMihai EEminescuîn limba chinezã este publicatã în anul 1981,la Editura pentru Traduceri, din Shanghai,

avându-i ca autori (traducãtori) pe aceiaºi GeBaoquan ºi Xu Wende, dar ºi pe doamna Li Ninglai,toþi trei devotaþi poetului nostru naþional. În amplulsãu studiu introductiv, Ge Baoquan încadreazãpoezia eminescianã în contextul istoric-social-culturalal vremii, prezentându-l drept cel mai reprezentativliric român. O nouã antologie în limba chinezã,Eminescu, poezii ºi prozã literarã, vede luminatiparului în anul 2003, fiind prefaþatã de Dan Zeng,vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor din China.Despre Luceafãrul poeziei româneºti, Zhu Ziqi,poet renumit ºi membru al conducerii UniuniiScriitorilor din China, aprecia cã el este steaualuminoasã de pe bolta poeziei universale. Mai trebuieamintit faptul cã Eminescu devine tot mai prezentîn enciclopedii, dicþionare ºi istorii literare în China.El este comemorat, an de an, la Beijing ºi în marilecentre provinciale.

Dintre scriitorii chinezi care au îndrãgit operapoetului nostru naþional, trebuie amintit ºi Feng

Zhichen, fost student al academicianuluiAlexandru Rosetti, primul chinez care ºi-aluat doctoratul în filologie la Universitateadin Bucureºti (1965). Românist pasionat,el ºi-a dedicat viaþa, în exclusivitate, studiilorºi cercetãrilor privind limba ºi literaturaromânã. El face parte din elita româniºtilorcare au excelat în punerea în consonanþãa sonoritãþilor limbii române din scrierileeminesciene cu tonalitãþile limbii chineze.Lucru deloc uºor, dacã ne amintim despusele lui Tudor Arghezi cum cã lacãtullimbilor nu poate fi deschis cu chei strãine.Însã, aceºti eminescologi chinezi au avutla îndemânã cheile potrivite.

Popularitatea lui Eminescu în Chinadepãºeºte, probabil, limitele imaginabilului

unui român de rând. Aceastã þarã este singura unde,pânã în prezent, un preºedinte al sãu, respectiv JiangZemin, îl recita pe Eminescu în limba acestuia. El s-aataºat de Eminescu ºi frumoasa lui limbã românã pevremea când se afla la un stagiu de specializare înþara noastrã (la construcþii de maºini). Ataºamentul luifaþã de România ºi spiritualitatea româneascã rezultãºi din volumul de memorii despre viaþa ºi activitateadomniei sale din anii '70-'80 ai secolului trecut, unde,din cele 500 de pagini, 270 sunt dedicate României.

ªi, uultima mmenþiune, dar nu cea din urmã,se referã la apariþia, în luna octombrie 2014,a volumului IV al unei minienciclopedii cu

titlul: Evantaiul celor 10.000 de gânduri: Româniaºi China, trei veacuri de istorie. Lucrarea aparela fiecare cinci ani, atunci când românii ºi chineziisãrbãtoresc împreunã perioade rotunde de la procla-marea Republicii Populare Chineze ºi, respectiv,de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre cele douãþãri. La aceastã muncã titanicã s-au angajat doimembri ai conducerii Asociaþiei Române de Prieteniecu R.P. Chinezã, respectiv, ambasadorul FloreaDumitrescu, preºedinte, ºi prof. univ. Ileana Hogea-Veliºcu, sinolog, membru al Consiliului Director,împreunã cu Luo Dongquan, profesor, jurnalist laRadio China Internaþional, expert românolog. Poetulnostru a fost evocat de fiecare datã de reprezentanþide marcã ai culturii chineze. Nu putea lipsi, desigur,Xu Wende, cel care face legãtura între MihaiEminescu ºi marii poeþi ai Dinastiei Tang, desprecare am amintit ceva mai devreme. Tot în acestvolum întâlnim o emoþionantã declaraþie de dragostepentru Eminescu a doamnei Ruan Jiafan, diplomat,românist, absolventã a Facultãþii de Filologie de laUniversitatea Bucureºti: Foarte repede, Eminescu,Creangã, Caragiale, Vlahuþã, Sadoveanu... m-aufãcut sã iubesc literatura românã... Dupã ieºirea lapensie, în anul 1997, România a rãmas în adânculinimii mele ºi repet, de sute de ori, versurile luiEminescu: Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/La trecutu-þi mare, mare viitor, pentru cã acesteversuri frumoase reprezintã ºi sincera mea dorinþã.

CCuu EEmmiinneessccuu îînn CChhiinnaaIon PPÃTRAªCU

Ce eeste aarhitecturaorganicã? Privitedin cer, oraºele

moderne apar ca niºte petepe faþa planetei. Geometrice,orgolioase, ele întrerup

continuumul natural, modificã peisajul, schimbã clima,tulburã habitatul celorlalte vieþuitoare. Într-o mãsurãmai mare sau mai micã, aºa a fost mereu. Pesteveacuri, ziguratul din Ur ºi clãdirea Chrysler din NewYork ilustreazã aceeaºi filosofie a locuirii. Dar s-arputea construi ºi altfel? Probabil cã da. Însã, e nevoiede o schimbare de perspectivã. În secolul trecut,anumiþi arhitecþi, printre care Frank Lloyd Wright,Louis Sullivan sau Le Corbusier, s-au gândit la astaºi au creat structuri integrate mediului. Conformlor, designul unei astfel de arhitecturi, numitãorganicã, trebuie sã se inspire din naturã,sã fie divers ºi sãnãtos. Clãdirea „creºte”, sedesfãºoarã, ca un organism, din interior spreexterior, „curge” ºi se „adapteazã”, iar oraºuldevine o colonie a acestor „fiinþe” vii. Unuldintre exemplele cele mai cunoscute aleacestei concepþii este „Casa Fallingwater”(Fig. 1), ridicatã de arhitectul american FrankLloyd Wright direct deasupra unei cascade.Faþada, construitã cu linii verticale, dinmateriale locale, se confundã cu panta abruptãa râului. Mult mai cunoscutã, Opera din Sidney,proiectatã de arhitectul danez Jorn Utzon, pareo corabie cu pânzele umflate sau o cochilie denautil gigantic, ridicându-se din apele portuluiaustral. ªi, pentru cã a venit vorba desprecelebrul melc, sã mai amintim proiectul Nautilus,aparþinând arhitectului mexican Javier Senosiain,o casã cu interioare ovale ºi scãri în spiralã,ca ºi când ai trãi într-un melc (Fig. 2).

Un aatent oobservator aal nnaturii. Totuºi,cel mai cunoscut adept al arhitecturiiorganice este un catalan – Antoni Gaudi

(1852-1926). La apogeul secolului al XIX-lea,tânãrul arhitect ridicã în Barcelona câteva clãdiriemblematice. Revendicându-se din Art Nouveau,împrumutând elemente neo-gotice ºi orientale,folosind tehnici ºi materiale specifice artizanilor,Gaudi pune bazele unui stil nou, inconfundabil –„Modernista”. Forme fluide, linii curbe, culorivesele, o filosofie a integrãrii habitatului urbanîn naturã. Succesul n-a venit uºor. Fiu al unorfierari din Baix Camp, provincia Tarragona,micul Antoni a avut o copilãrie chinuitã. A fostlovit, încã de la cinci ani, de o formã gravã dereumatism, ceea ce l-a þinut la distanþã de ceilalþicopii. Vegetarian convins ºi catolic fervent, obligatsã facã lungi plimbãri prin naturã, pe spinarea unuimãgãruº, a devenit de timpuriu un observator alnaturii ºi al formelor ei. „Geometriile copacilor mi-auinspirat hiperboloizii ºi paraboloizii”, spunea Gaudi.Primele proiecte au fost felinarele conceputepentru Reial Plaça din Barcelona, chioºcurilede ziare neterminate Girossi ºi clãdirea CooperativaMataronense Obrera (Cooperativa Muncitorilordin Mataró). Apoi, cu prilejul Târgului Mondialdin 1878, i-a câºtigat atenþia unui mare industriaºcatalan, Eusebi Güell, care îi va deveni prietenºi finanþator pentru tot restul vieþii.

Pentru el, Gaudi va proiecta pivniþele de vin Güell,pavilioanele Güell, Palatul Güell, Parcul Güell ºi criptaBisericii Güell Colonia. Eusebi Güell, aristocrat ºifrancmason, îl va prezenta pe Gaudi ºi altor clienþi.Astfel, arhitectul modificã peisajul barcelonez, operelesale precum Casa Battlo sau Casa Mila intrândîn patrimoniul UNESCO.

Misterul ªªirului llui FFibonacci. Primul contactcu arhitectura lui Gaudi îl ºocheazã peprivitor. Nicio linie dreaptã, niciun unghi –

totul curge, inclusiv lumina, alunecând pe solziifaþadelor. Casa Mila (Fig. 3), sau „Cariera”, cumîi spun barcelonezii, pare o falezã gãuritã, CasaBattlo (Fig. 4) e un monstru acvatic, ridicându-sedin adâncuri. În Parcul Güell, clãdirile sunt de turtãdulce, iar printre ele se odihnesc salamandre uriaºe

ºi dragoni. Pentru unii, impactul e prea mare – numecelebre, precum George Orwell, au refuzat sãaccepte originalitatea lui Gaudi. Apoi, mintea începesã înþeleagã, recunoscând. Existã frumuseþe aici,haosul e aparent.

Formele au crescut organic, curbele sunt spiralelogaritmice. Peste tot poate fi intuit ºirul lui Fibonacci.Studiind creºterea populaþiilor de iepuri, celebrulmatematician italian a descoperit o lege a creºteriinaturale, descrisã de ºirul urmãtor: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8,13…, mai precis, F(n) = F(n-1) + F(n-2), cu n > 2.Cu alte cuvinte, fiecare membru al ºirului este o sumãdintre „tatãl” ºi „bunicul” sãu! ªi, cel mai interesant,raportul dintre doi termeni consecutivi ai ºiruluiconverge spre un numãr iraþional, 1,61803..., carei-a fãcut pe pitagoreici sã-ºi smulgã pãrul din cap.

Imposibil de cunoscutpânã la ultima zecimalã(are o infinitate!), acestnumãr, denumit „Phi”sau „Numãrul de Aur”,se regãseºte peste tot înnaturã, reglând creºterea.Cochilia unui melc îl

conþine (este raportuldintre înãlþime ºi lungime),

valurile mãrii iau forma spiralei lui Fibonacci,seminþele florii-soarelui se aºazã dupã douã spiraleale lui Fibonacci, la fel solzii de pe aripile fluturelui...

Gaudi ºtie asta – ceramica sa nu e plasatãîntâmplãtor, nici pereþii nu sunt mai aplecaþi decâttrebuie! ªi spune: „A crea ceva constã în a-þi punepropria lege în acord cu Legea Creaþiei. Creaþiacontinuã ºi Creatorul se serveºte de creaturilelui. Cei care studiazã legile naturii, intenþionândsã le foloseascã în propria creaþie, colaboreazãcu Creatorul. Originalitate înseamnã întoarcereala origini.”

Arhitectul llui DDumnezeu. În 1882, AntoniGaudi începe marele sãu proiect – catedralaSagrada Familia. Supranumitã Templu

Expiatoriu, adicã sacrificial, Sagrada Familia esteo bazilicã uriaºã, ridicatã integral din donaþii private(Fig 5). Treizeci de ani îi dedicã arhitectul, pânãla moartea sa din 1926. Doarme ºi locuieºte încatedralã, ca un pustnic. Deseneazã sute de schiþeuluitoare, experimenteazã rezistenþa structurilorcu machete, imagineazã elemente organice, carese îmbinã încet-încet. Rezultatul e unic – SagradaFamilia nu poate fi comparatã cu nimic. Esteo pãdure împietritã, care-ºi uneºte frunzele înbolþi organice. Turlele seamãnã cu conurile pinului.În vârf râde floarea-soarelui. Contraforþii sunt reduºila minimum, eforturile fiind preluate de structuriminerale, ca niºte lãstari. Vitralii bogat coloratelumineazã blând. Edificiul creºte ºi dupã moartea

creatorului – nici Rãzboiul Civil, nici dictatura luiFranco nu l-au putut opri. Recent, papa Benedictal XVI-lea a sfinþit catedrala ºi Vaticanul se gândeºtesã-l treacã pe Gaudi în rândul sfinþilor. ªi n-ar fi nicioexagerare. Dincolo de anii de ascezã, arhitectul amurit ca un martir, în urma unui accident rutier, într-unspital al sãracilor. Opera sa rãmâne, fãcând minuniîn inimile celor care-i calcã pragul. Se estimeazãcã Sagrada Familia va fi gata în 2026, la un secolde la moartea lui Gaudi.

Cuvintele llui GGaudi. În încheiere, sã-i dãmcuvântul marelui arhitect catalan, aºacum le-au notat contemporanii:

Arhitectura este punerea în ordine a luminii.

Clopotele sunã mai bine cu cât sunt maivechi. În amurg, vocea bronzului care moarese întâlneºte cu apropierea sfârºitului zilei.Asta se cheamã melancolie!

În naturã, nu existã coloanã verticalã –singurul lucru de studiat este gradul de înclinarepe care îl putem pretinde.

Sagrada Familia este un templu expiator –se hrãneºte din sacrificii (donaþii ºi bilete deintrare). Este o operã care stã în mâinile lui

Dumnezeu ºi în voinþa poporului. Clientul nu segrãbeºte. Providenþa, nu arhitectul, conduce lucrarea.

Stejarii seculari cresc greu, un an friguros poateîntrerupe creºterea. În schimb, trestiile cresc foarterepede, pânã când le doboarã vântul.

Sãrãcia întãreºte eleganþa. Bogãþia estecomplicaþie. Sãrãcia mijloacelor este providenþialã.

Ea îmi permite sã mã ocupde fiecare aspect, fãrã acãdea în repetiþii industriale.Încetineala forþatã permiteo mai mare acurateþe(perfecþiune).

Templul este aºezat înCentru – în mijlocul oraºului,al câmpiei catalane, la egalãdistanþã de munte ºi demare.

Faþada Nativitãþii exprimãinocenþa ºi bucuria vieþii.Clopotniþele se terminãcu atributele episcopale

ºi cu Gloria in excelsis Deo. Sunt dedicate apostolilorBarnaba, Simon, Iuda ºi Matei. Portalurile suntdedicate virtuþilor teologale. Caritatea în centru,la dreapta Credinþa, la stânga Speranþa.

Fiecare gãseºte în Templu ceea ce cautã. Þãraniivãd cocoºi ºi gãini, oamenii de ºtiinþã – semnezodiacale, teologii – genealogia lui Isus. Explicaþianu o înþeleg decât cei avizaþi ºi nu trebuiesã o vulgarizãm.

Faþada Patimilor aº vrea sã înfricoºeze. Pentruasta, sunt gata sã sacrific însãºi construcþia, sã ruparcurile, sã tai coloanele, pentru a face înþeleasãcruzimea sacrificiului.

Faþada Patimilor am conceput-o în 1911, cânderam grav bolnav, aproape mort. Convalescenþaa fost lungã – un cãlugãr îmi citea din Ioan al Crucii.Treptat, spiritul mi s-a întãrit ºi am pus pe hârtieplanul portalului. În contrast cu cel al Nativitãþii,acesta e dur, gol, ca fãcut din oase. Dacã aºfi început cu aceastã faþadã, oamenii ar fi bãtutîn retragere.

Faþada Gloriei va rãmâne pentru generaþiileurmãtoare.

Interiorul Sagradei Familia sugereazã pãdurea,o asemãnare care s-a impus, fãrã sã o fi cãutatneapãrat. Decoraþiunea bolþilor se va compunedin frunze, printre care se vor zãri pãsãrile de pepãmântul nostru. Pilonii naosului principal vor fiformaþi din palmieri, arbori ai sacrificiului ºi ai gloriei.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 1177

Calea dde mmijloc

Antoni GGaudi ººi aarhitectura oorganicãCCrriissttiiaann CCOOCCEEAA

Am ffost îîntrebat dde cce ffac ccoloane îîncliinate. AAm rrãspuns ccã ddiinacelaºii mmotiiv ccare-ll fface ppe ccãlãtor ssã sse sspriijiine dde uun bbaston îîncliinat.

Dacã aar ffii ffost vvertiical, nnu ss-aar pputea oodiihnii, sspriijiiniindu-sse îîn eel. (AntoniGaudi)

1 2

3

4

5

88

Dialoguri eesenþiale

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220151188

Doamnã PPaula RRomanescu, sunteþi o poetãde limba românã ºi francezã; am citit cuîncântare poeziile dumneavoastrã pline de

sensibilitate, în ediþii bilingve româno-franceze, dinperioada 1995-2001; de ce atât de târzie apariþia?

– Noþiunea de „târziu-devreme” nu are niciorelevanþã în stabilirea valorii/nonvalorii unui scriitor;poate doar dacã acesta s-ar numi Arghezi, care,aºa cum ºtie orice „trecãtor” prin ºcoala româneascãde învãþãturã, a debutat în volum la 47 de ani; sauBaudelaire, care, la 46 de veri, îºi încheia „cãlãtoria”sub cerul lumilor; ca sã nu mai amintim de aceladolescent-meteor numit ArthurRimbaud, care...

– Acestea sunt excepþii, desigur...– Cam pe acolo am visat eu sã

ajung... într-un foarte îndãrãtnic festinalente.

– ªi astãzi socotiþi cã aþi ajuns?Aveþi 10 volume de poezie apãrute.

– O, pânã departe e încã drumlung... Compensez întârzierea în a vesti„Exist!” cu obiºnuinþa de a mã deºteptaîn fiecare zi foarte devreme, aºa cumfãceau bunicii ºi pãrinþii mei „de din valede Rovine”, când porneau de cu zori lamuncile cerute de rotirea anotimpurilorpeste ogoare... îmi place liniºtea dedinainte de zori, liniºte pe care abiade mã-ndur s-o sfâºii cu foºnetulde frunzã cãzândã al filei albe,care se lasã maculatã de scriscu o îngereascã rãbdare.

– Distihurile dumneavoastrã din elegantul volumaºDialog, apãrut în 1999 la Editura Alcor, sunt gânditechiar ca un dialog cu „Cel Fãr’ de ’Nceput”?

– Nu l-am gândit astfel, dar sufletul nu prea þineseama de gândul-raþiune ºi astfel s-a ivit un joc de-av-aþi ascunselea cu umbra ºi lumina care suntemchiar noi. Dialogul Om-Dumnezeu e înveliºul unei maiadânci cãutãri de sine, la care am vrea sã ajungemcu mintea, pe care am vrea sã nu o tulburãm cândapele sufletului prind a rãsfrânge un fir de luminã.

– „Aº vrea cu-ntreaga-mi minte sã cred neabãtut/Eu þi-am dat suflet totuºi, fãpturã chip de lut...”

– Vedeþi ce simplu ne putem înþelege, doamnãMaruca Pivniceru? Dar ce stranie bucurie sã-mi audversurile rostite de altcineva... În vremea noastrã,cititorii au devenit o categorie infimã ºi poate tocmaide aceea atât de preþioasã, rãtãcitã prin marea masãde vorbitori veniþi târziu la apelul lui Heliade, acel„cãrturar de seamã ºi-atât de cumsecade”, care, înloc sã-i punã la carte, i-a pus sã scrie farã sã le ºiimpunã ca mai întâi sã treacã mãcar prin gramaticalimbii române cu ochii deschiºi ºi abia apoi sãse întrebe dacã au cu adevãrat ceva de spus...

– Dar dumneavoastrã o faceþi; în volumulN’insistez plus (Ed. Helicon, 1997) chiar vã întrebaþiîn „avant-propos” dacã ar mai fi nevoie de un nouglas în „corul lumii”...

– Vedeþi, eu prin gramatica limbii române chiartrecusem (ºi nu la plimbare), lecturile mã dedulciserãla un fel de... la musique avant toute chose ºi,deopotrivã, la o aleasã arhitecturã a frazei purtãtoarede idee. Când am socotit cã aº putea cuteza sã-miînscriu numele pe o carte, o singurã temere mã maiîncerca: ce-o fi vrând sã însemne acea parantezãcare închide niºte cifre însoþitoare numelui celuicare, întredeschizând uºa din regatul cuvântului,se ºi crede (mãcar un pic) nemuritor? Dar am gãsitsoluþia sã-mi înving teama de amintita parantezã:eu am deschis-o doar...

– Sunteþi o redutabilã traducãtoareîn ºi din francezã.

– Ce-o fi vrând sã însemne „redutabilã”? Vinepoate de la redutã... Da, sunt zi de zi „pe redutã”dar nu opun rezistenþã cuvintelor venite din alt grai,dimpotrivã, le întâmpin cu toatã bunãvoinþa ºi leîmprumut strai nou din limba care a rotunjit în cântullumilor cel mai frumos cuvânt – dorul ºi, din limbadorului, traduc în limba lui Verlaine ºi, uite-aºa, amajuns la peste 40 de volume de traduceri între care

aº aminti doar câteva: Eminescu – Passe le temps,vienne le temps!, Blaga – Si la mort n ’existait pas,Arghezi – Entre la prière et la malediction, Caragiale– Une lettre perdue, mini-antologia Flori rarede poezie francezã (I-II), Univers poetic francofon(I-III), Anthologie de poésie roumaine – Poètes,vos papiers, Omar Khayyam – Rubaiate, Apollinaire,Paul Verlaine, poeþi români contemporani, precum ºitraduceri de piese de teatru: Donna Juanna de AncaVisdei, pusã în scenã la Teatrul de Stat din Oradea(1995), ºi Pânã la capãt de Franchise Dorin,înregistratã la Societatea Românã de Radio (1996).

– Cred cã este imposibilsã traduci versuri fãrã sãfii poet!

– Aºa se cam cuvine.În poezie nu poþi veni cucenuºiul prozei, nici cudizarmonia din cuvânt, nicicu exactitatea rigidã a zicerii.Poezia are legea ei. Þinede ordinea curgãtoarea respirãrii. Traducãtorulde poezie devine unacu autorul, se deprindea trece asemenea acestuiaprin mica bijuterie cântãtoareînsuºindu-ºi-o ºi redând-ocititorului întreagã, ca ºi cumar fi fost dintotdeauna scrisãchiar aºa cum a descoperit-oel. Iatã, de pildã, pentru„copilul hrãnit cu hãrþi ºi

stampe” care voi fi fost, primul meu Baudelaire...vorbea limba lui Alexandru Philippide. ªi astãzisunt convinsã cã nicio altã traducere a Florilorrãului n-o poate egala pe „aceea”.

– În ceea ce vã priveºte, nu numai traducerile,dar ºi prezentarea volumelor este deosebitã.Mã refer în special la formatul mic al Rubaiatelorlui Omar Khayyam traduse de dumneavoastrã,cu ilustraþii de Cãtãlin Nedelcu ºi, respectiv, GeorgesDumitresco, la Cugetãrile pline de înþelepciune încare descoperiþi sensuri noi vechii poveºti cu numelede viaþã, oferind cititorilor motive de meditaþie pentruclipele de singurãtate, când sufletul tânjeºte dupãadevãr; la Catrenele dumneavoastrã, îmbinarede rigoare ºi vis. Ilustraþiile sunt la rândul lorîntregitoare de sensuri. Cine sunt ilustratorii?

– Cãtãlin Nedelcu este un tânãr pictor formatla ªcoala de artã româneascã, Georges Dumitrescoeste românul medic, poet, pictor, care a gãsit înElveþia o a doua patrie, înnobilându-ºi existenþa,aºa cum mãrturisea (pentru cã, vai, nici cu el timpulnu a mai avut rãbdare!), cu o „fãrâmã din veºniciadumnezeiascã”, contopind pe o paletã infinitã deculori propriile reflecþii ºi viziuni spre a ni le dãruicu generozitate; expoziþiile sale, apreciateîn întreaga Europã, sunt un adevãrat festinde frumuseþe ºi emoþie artisticã.

– Aveþi o fiicã, Adina Romanescu, graficianãºi pictoriþã de mare talent ºi originalitate ºi carea fãcut ilustraþii în tonuri rafinate de alb-negru lamai multe dintre volumele dumneavoastrã, printrecare Hypocrite poète, mon semblable, mon frèreºi extraordinara prezentare a volumului bilingv,selecþie din lirica lui Guillaume Apollinaire, intitulatde dumneavoastrã E corn de vânãtoare amintirea,ºi antologia bilingvã de poezie din închisoriOù sont-ils ceux qui n’existent plus?, în caregãsesc cã ilustratoarea s-a întrecut pe sine.

– Da, fie-mi îngãduit sã mã mândresc cu ceamai preþioasã „creaþie” a mea, pictoriþa/graficianã/profesoarã, absolventã a Academiei de Artã „NicolaeGrigorescu” din Bucureºti (promoþia 1998), cu unmasterat în Istoria Artei (1999) ºi, mai apoi, o bursãde studii postuniversitare în Egipt, pentru ca înanii 2002-2003 sã obþinã o catedrã de asistent laDepartamentul de Artã din Sibford School, în zonamarelui centru universitar de la Oxford. Revenitãîn þarã, ocupã în prezent un post de profesor deArte Vizuale la Liceul „Nicolae Iorga” din Capitalã.

– Îmi amintesc de dublalansare de carte la MuzeulLiteraturii Române: CharlesMaurras, Amanþii din Veneþia,Ed. Doroteea, cu superbacopertã realizatã de fiicadumneavoastrã, ºi Însorit regat,volum bilingv, român-francez,poeme proprii, apoi,tulburãtoarea antologie Unde sunt cei care numai sunt?, tot bilingv, cu ilustraþii semnate AdinaRomanescu ºi altele.

– Amanþii din Veneþia, da... este povestea iubiriidintre George Sand, scriitoarea care a egalat ºidepãºit în notorietate pe mulþi dintre contemporaniisãi, ale cãrei extravaganþe nu erau atinse decât derãvãºitoru-i talent, ºi Alfred de Musset, poetul rãsfãþatal protipendadei pariziene de pe când Romantismulera în floare, care a creat numai atâta timp cât ea i-afost aproape în gândul care le-a fost zbor ºi cãtuºãpânã la capãt. Însorit regat cuprinde poezii cu formãliberã, catrene ºi poeme tanka. Unde sunt cei carenu mai sunt?, ei, asta e altã cumplitã poveste...

– Sunteþi singura poetã care abordeazã acestgen de poezie în România? Mã refer la poeme haiku,tanka. Poate ºi exemplificaþi.

– Nu, nu sunt singura, sunt unul dintre creatoriiromâni de poezie în stil japonez, tehnicã poeticãîn care natura e parte integrantã a emoþiei artistice,dar ºi timpul-anotimp ºi acel ceva care, „rãstimp deo clipã”, îºi clameazã dreptul de a fi unic, irepetabil.ªi ar mai fi „corsetul” de silabe care compun (artrebui sã compunã) poemul: 5-7-5 pentru haikuºi 5-7-5-7-7 pentru tanka. Sã exemplificãm: „Floareasoarelui –/ atâtea aureole/ ºi sfinþi nicãieri” sau„Frunzã-n cãdere/ gheara pisicii prinde/ umbrazborului” (pentru haiku), iar tanka: „Mlãdie viespea/paingul o-nveºmântã/ în strai de lunã/ vesel corulde greieri/ sã trãiascã mireasa” sau „Cãrãri în palmã/destinu-mi dã de veste/ de-o trecere/ nu mã grãbescs-o aflu/ mã va ajunge sigur”...

– Ei, da, fiecare culturã cu specificul ei. Aþi fostmulþi ani în conducerea Ligii de Cooperare Culturalãºi ªtiinþificã România-Franþa, înfiinþatã în ianuarie1990, mai exact, preºedinta Secþiei de Studii Literareºi Traduceri. Ce acþiuni aþi iniþiat?

– Încã de la înfiinþarea LCCS România-Franþaau fost iniþiate numeroase acþiuni, în primul rândculturale, prin care am încercat sã afirmãm francofiliaromâneascã, cea care a precedat cu câteva secolefrancofonia, care din anul 1993 a inclus ºi Româniaprintre þãrile în care limba francezã se vorbeºteavând statut privilegiat, mai cu seamã în procesulinstructiv. Sã nu se uite (cum am putea?) aportulcreatorilor români la marea zestre de culturã ºi artãa omenirii. ªi de n-ar fi fost decât trei – Brâncuºi,Cioran, Ionesco... Dar lista este mult mai bogatã.

Dintre acþiunile împlinite de liga noastrã: publicarede cãrþi în traducere în/din limba francezã ºi românã,recitaluri de poezie ºi muzicã, expoziþii de artãitinerante, lansãri de carte, întâlniri cu personalitãþiale culturii franceze ºi române etc

– Mai credeþi cã e posibil ca tineretul, bombardatcu filme de violenþã primitivã ºi sex deºãnþat, sã seîntoarcã la tandreþe, la armonia delicatã a versurilorcare reflectã iubirea gingaºã ºi idilicã, sau e preatârziu, rãul e prea avansat?

Din întâlnirile avute cu cititorii de toate vârstele ºi,cu precãdere, cu adolescenþii aduºi cam cu arcanulde profesorii lor (dupã cum lãsa sã se „traducã”mersul lor un pic prea legãnat) ºi care, pe mãsurãce erau conduºi prin landul de frumuseþe al poezieiadevãrate, uitau sã mai clipeascã, având pe chipun soi de luminã de care nici mãcar nu ºtiau cã poateexista ºi pentru ei, am înþeles (deºi ºtiam bine) cemare ºi nealteratã este nevoia de puritate pentru om,chiar atunci (sau mai ales) când primitivismul paresã-ºi încordeze struna întru violenþã ºi vulgaritate.

Da, cred în puterea cuvântului, cred în forþapoeziei de a modela suflete, cred în frumuseþeaºi candoarea surâsului ca izbândã omeneascãasupra fiarei care nu ºtie decât de rânjet!

De vvorbã ccu PPaula RRomanescuMMaarruuccaa PPIIVVNNIICCEERRUU

88

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 1199

Poezia llui IIon CC. ªªtefan sau ttãrâmul lluminii

MMaarriiaa VVAAIIDDAA

La fforce dde rrester/ TTãriiade-aa rrãmâne este titlulsugestiv al recentului

volum bilingv de poezii(Ed. Semne, Bucureºti, 2014,

versiunea francezã de Ecaterina Chifu, Cuvântînainte de Victor Gh. Stan) semnat de Ion C. ªtefan,autor originar din Aref, Argeº, coleg, vecin ºi bunprieten cu iubitul nostru poet clujean, Horia Bãdescu.Scriitor prolific, Ion C. ªtefan a publicat peste 30 devolume: nuvele, povestiri, eseuri ºi versuri, maximeºi cugetãri, ivite din incandescenþa arderilor interioareale eului sãu creator. Tot de acolo vine desigur ºi tãriade a rezista ºi a rãmâne aici, printre minunile lumii,idee enunþatã încã din titlu de cãtre talentatul ºisensibilul nostru poet, a cãrui imaginaþie zboarãpeste întinderi marine, ca un pescãruº uriaº,apropiindu-se uºor de þãrm, dar încã nepregãtit depopas, pentru cã esenþa sa este zborul, iar aripilesunt atotcuprinzãtoare. În sensul acesta, imagineade pe coperta I vorbeºte de la sine: ºi stânca ºi solulºi marea albastrã, pasãrea care planeazã în înalt,pinii ºi dealurile din depãrtare… iatã elementelecadrului natural care fixeazã toposul imaginat depoet, iar peste toate adie cântecul iubirii, statornicitpe acest tãrâm mirific al luminii. Pentru cã poezia luiIon C. ªtefan semnificã un tãrâm al luminii eliberatprin cuvânt, unde iubirea reprezintã o lege universalã,o zeiþã, iar iubitul devine un pictor de cuvinte: Trupultãu – ca o pasãre-n zbor,/ Subþiindu-se pentrutrecerea iubirii,/ În tresãriri astrale, peste pulberea destele/ Care mai lumineazã gândurile mele./ Sãrutultãu, o revãrsare de miere fierbinte/ peste buzele melearzând,/ Privirile – transferându-mã într-o altã stare,/Ale cãrei bucurii abia acum le culeg./ O, clipãa dãruirii, binecuvântatã,/ Pe care nu te voiuita niciodatã –/ Clipa împlinirii tale de fatã,/Îmbrãþiºarea ta încãtuºându-mã pentrutotdeauna,/ Al tãu captiv, pe veci, cu trupulºi cu gândurile mele,/ O, zeiþã, n-am crezut

cã eºti atât de puternicã/ Încât, pentru totdeauna,sã mã robeºti! (Portret, p. 64).

În cconþinutul iideatic, scriitorul opereazãcu adevãrate concepte filosofice, cum arfi eternitatea, infinitul, adevãrul, visul, sufletul,

timpul, astrele º.a. În planul existenþial al trãirilordin care izvorãºte tãria eului liric se împletescaspecte ale frumuseþii inefabile din lumea creatãde autor, cea care contureazãºi fiinþeazã în inimile perechiide îndrãgostiþi, adusã nouã prinpoemele din volum. Sufletulîndrãgostitului este mistuit de seteade puritate, de setea de luminã,aºezate blând pe bolta din suflet,prin farmece sau descântece dedragoste, împletite prin labirintultimpului într-un joc al iubirii carepaveazã drumul spre rai underãsunã chemarea iubirii rostitãde femeia–cânt, de pasãrea lirãori de însãºi pasãrea iubirii.

Din toate ideile filosofice ºiconceptele afective rezultã inerenttãria de-a rãmâne în cuplu, dar ºi tãria de-a învingetimpul prin iubire. ªi, în amurg, la nãvala toamnei sauîn asfinþit, eul liric se trezeºte din vis ºi planeazã înultimul zbor ca un ºoim peste prãpãstii, vegheat dinînalt de angelicul portret al iubitei, deoarece, în lumeaimaginatã de poet se întrevede, omniprezentã: „ca ocarte deschisã, iubirea”, dupã cum rosteºte poetul înpoemul cu titlu identic: Ca o carte deschisã, iubirea...Cum s-o citesc/ Cu privirile, cu obrajii, cu degetelecuprinzându-te?/ Ca o carte deschisã, iubirea

înmugurind/În trupulmeu, deparcãîntineresc.../

O, Doamne, cunosc basmul cu Fãt-Frumos/ ªi apavie – cea mai teribilã fantezie,/ Pe care am visat-o,încã din copilãrie./ Dar eu nu sunt Fãt-Frumos – ºinici apã vie/ Nu am de unde sã beau (nu se gãseºte/Decât la Porþile Raiului tãu,/ Pãzite cu strãºniciede Sfântul Petru)./ Iar eu, neintrând încã în Rai,am rãmas/ La Porþile Speranþei – îmbãtrânind/În aceastã carte deschisã iubirii din urmã/ A inimiimele; o singurã speranþã/ Mai am: cã, scriind despre

tine,/ Iubito idealã, nu voi fi uitat niciodatã...(p. 160).

Din ppoemele vvolumului se simteo adiere romanticã, parfumatã,de flori primãvãratice, suave ca

într-un Eden al iubirii. Calmul, frumuseþea,seninãtatea ºi iubirea sunt cele care plutescîn aerul rarefiat al înãlþimilor agreste alepoemelor, iar de acolo vine tãria de-a rãmâneºi tãria de-a învinge. Rãtãcind prin labirintultimpului, în ludic sau în oniric, poetul esteun Orfeu care cautã mereu drumul spreieºire, alãturi de o Euridice, femeia idealã,iubita, ridicatã la rang de zeiþã omnipotentã,cãreia sufletul poetului i se închinã.

Deschiderea spre universalitate se realizeazã printraducerea în limba lui Ronsard sau Baudelairea poemelor, realizatã de cãtre Ecaterina Chifu.Traducerea este fidelã textului liric, nu pierde esenþaideilor ºi contribuie la îmbogãþirea textului poetic,chiar în cazul unor subtilitãþi de limbaj sau a celormai fine trãiri ale sufletului. În felul acesta, dorulromânesc, iubirea pentru femeia idealã suntproiectate pe marea boltã a poeziei universalede dragoste; frumuseþea poemelor sporeºte prinversiunea în limba francezã, traducãtoarea pãstrândmuzicalitatea interioarã a poemelor, fapt rar întâlnitla traducãtorii de azi. Colaborarea celor doi, autorºi traducãtoare, este în folosul poeziei, lãrgindsfera posibilor lectori.

(Urmare de la pag. 14)

Muzica rromâneascã eeste ffoarteapreciatã, foarte gustatã, evident,atunci când este bine cântatã.

Enescu este ºi va rãmâne best-seller-ul,exponentul numãrul unu ºi recunoscut caatare. Recent, am cântat Sonatina de DinuLipatti, am cântat Tiberiu Olah, Doru Popovici sau Dumitru Capoianu. Foartemulþi compozitori care în majoritatea cazurilor sunt în primã audiþie pe sceneledin strãinãtate trezesc entuziasmul publicului tocmai pentru cã este vorbade o muzicã proaspãtã, care nu le este atât de familiarã. În strãinãtatese cântã mult mai multã muzicã nouã. Filarmonicile au în repertoriilelor selecþii mult mai îndrãzneþe decât cele din România.

La noi, de cele mai multe ori, se merge pe soluþii verificate, ca Brahms,Beethoven, Ceaikovski, romanticii, marii clasici ºi cam atât. Este vorba de uncerc vicios al comoditãþii. Publicului îi este comod sã vinã sã asculte o lucrare cucare este cumva familiarizat, interpreþilor le este comod sã pregãteascã o lucrarepe care o ºtiu ºi pe care au mai cântat-o de câteva zeci de ori. Organizatorilor,la fel, le este comod sã programeze ceva ce sunt aproape siguri cã va mergebine. În Franþa, Festivalul Folle Journée de la Nantes a dedicat o întreagã ediþie(peste 200 de concerte concentrate în 4 zile) exclusiv compozitorilor americani.Decalajul este încã foarte mare. Rãspunderea le revine celor care alcãtuiescrepertoriul filarmonicilor ºi al festivalurilor. Orchestra Radio din Bucureºti estepoate una dintre puþinele excepþii fericite. O datã ºi din cauzã cã OrchestraRadio dispune de fonduri nu doar pentru a plãti solistul, ci ºi pentru a închiriamaterialele. Este o altã realitate care este cunoscutã, dar neaplicatã ºi ocolitã înRomânia. Când vrei sã cânþi o piesã a unui compozitor de secol XX, o piesã mainouã, mai neobiºnuitã, materialul costã ºi aici ajungem la situaþia în care plãteºtio sumã pentru chiria materialului de orchestrã, iar solistului îi revine cu mult maipuþin. La Orchestra Radio, în peste 12 ani de când sunt solistul lor concertist,am putut programa ºi concerte altminteri foarte dificil de prezentat în România.Mã gândesc aici la Schnittke, la Bartok, la Shostakovici, anul acesta urmeazãBerg, Szimanovski sau Glass, adicã un repertoriu care iese din acest cercstrâmt al lucrãrilor de succes. Este vorba ºi de o rãspundere a organizatorilorºi anume aceea de a crea, de a forma gustul publicului. În contextul acesta,nici nu e de mirare cã muzica contemporanã este Cenuºãreasa Cenuºãreselor.

Sunt ºi aici câteva excepþii notabile, dar cu o singurã floare, cum este„Sãptãmâna muzicii noi”, marcatã o datã pe an în Bucureºti, e camgreu sã faci ceva.

Avem compozitori extrem de talentaþi, care ar putea sta fãrã nicicea mai micã problemã la nivelul oricãrui alt compozitor din orice colþal lumii. În strãinãtate muzica româneascã e mult mai cerutã ºi maidoritã decât în România, mai ales în asocierea cu un interpret român.Am cântat foarte mult Enescu, din Japonia pânã la Los Angeles, dar

pe lângã el îmi face o deosebitã plãcere sã promovez ºi alþi compozitori români,mulþi dintre ei cu talente remarcabile.

Includerea compoziþiilor româneºti în repertoriul concertelor din strãinãtatea contribuit la îmbunãtãþirea statutului, a imaginii pe care România ºi-a fãcut-oîn primul rând ºi i s-a fãcut în strãinãtate.

Fãrã îndoialã, muzica noastrã contribuie puþin câte puþin, dar, pe de altã parte,consider cã oamenii cultivaþi, oamenii educaþi care apreciazã muzica clasicã ºtiusã facã cel mai bine distincþia între fapte de jurnal de ºtiri de la ora cinci ºi faptede culturã. Semnificativã mi s-a pãrut, spre exemplu, o vizitã pe care am fãcut-ola Paris, în atelierul unuia dintre cei mai mari lutieri din lume, Étienne Vatelot. Toþimarii violoniºti ai secolului trecut au trecut prin atelierul sãu. Pereþii erau decoraþicu sute de fotografii cu autograf de la aceºti violoniºti. Erau fotografii de la mari,mari celebritãþi. Între ele exista una care se distingea în mod cu totul deosebit prindimensiuni. Era un portret de câteva ori mai mare decât toate celelalte – cel al luiGeorge Enescu, ceea ce spune foarte, foarte mult. Cultura româneascã muzicalãpoate sã ajute la promovarea valorilor incluse în românism. Dezvoltarea ei artrebui sã fie o temã de proiect pentru viitorul ministru al Culturii. Este un proiectamplu, care ar merita eforturi coordonate ºi concentrate. În clipa în care ar existao strategie, nu pe patru ani cât dureazã o guvernare, ci pe douãzeci sau cincizecide ani, atunci am putea vorbi realmente de o schimbare de direcþie. Nu ºtiu exactdacã existã o anume ordine de rezolvare a prioritãþilor în piramida lui Maslow[a nevoilor umane, n.red.]. În clipa în care pentru un procent foarte importantdin populaþia României problema zilei de mâine ocupã întreg orizontul financiarºi spiritual, atunci Sonata de Tiberiu Olah poate trece neobservatã. Nu suntnaiv, sunt pe deplin conºtient cã oamenii aceia au probleme mult mai presante.Întotdeauna am considerat cã interesul acordat culturii este cel mai fidelindicator al nivelului de trai.

(Rubricã realizatã de Raluca Tudor)

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220152200

La ppas pprin ssatul gglobal

Omenirea aa aaflat ffoarte ttârziu despreminunile Chinei, ceea ce explicã ºi faptulcã niciun monument al Regatului de Mijloc

nu figureazã pe celebra listã a Celor ºapte minuni alelumii antice. Chiar ºi pe lista ulterioarã, a Celor ºaptenoi minuni ale lumii, China este prezentã cu un singurmonument – Marele Zid. Lucru explicabil, atâta timpcât China însãºi s-a descoperit târziu ºi încã se maidescoperã. Cea mai bunã dovadã este Mausoleulprimului împãrat Qin Shi Huangdi (a domnit înperioada 221-210 î.Hr.), care a fost identificatîntâmplãtor, în anul 1974. Apoi, dupã douã milenii,arheologii aduc probe cum cã invenþia chinezilor,hârtia, era mai veche cu o sutã de ani. Însã, astãzi,China se impune atenþiei lumii întregi cu un potenþialnebãnuit de realizãri vechi ºi noi. Omenirea a înþelescã aceastã þarã este ea însãºi o minune a lumii,prin modul sãu milenar de viaþã, prin monumentemãreþe, prin invenþii care au schimbat cursul istorieide pe Terra, prin valorile sale artistice, filosoficeºi religioase sau prin artelemarþiale, medicinã ºi gastronomie.Mai în glumã, mai în serios,se spune cã Dumnezeu acreat Cerul ºi Pãmântul, restulfiind Made in China. Ea a fostºi a rãmas o lume aparte auniversului uman. De aceea,realizãrile milenare ale chinezilornu pot fi raportate strict la Celeºapte minuni ale lumii antice. Elenu încap într-un astfel de ºablon.Nici volumul Cele ºaptezeci deminuni ale Chinei, apãrut în anul 2008, nu putea sãcuprindã decât parþial creaþiile uimitoare ale acesteilumi cu totul ºi cu totul speciale. Ceea ce a reuºit,însã, coordonatorul acestui volum, Jonathan Fenby,specialist în istoria modernã a Chinei, împreunãcu cei 31 de profesori, scriitori ºi sinologi, a fostsã aducã un vibrant omagiu celei mai originaleºi longevive civilizaþii de pe pãmânt, sã facão reverenþã în faþa unui trecut care este mereuactual, palpabil ºi viu.

Da, mminunile CChinei ssunt ppalpabile, suntla îndemâna oamenilor, ceea ce nu sepoate spune ºi despre Cele ºapte minuni

ale lumii antice, cu excepþia Marii Piramide egiptenede la Gizeh. În privinþa restului de ºase minuni,nu ne rãmâne decât sã dãm crezare lui Herodot,Strabon sau Diodor. În plus, unele dintre acesteatrezesc încã neîncredere, întrucât certificatelelor de naºtere nu par a fi originale. Monumentelechinezeºti, pe mãsurã ce sunt puse în evidenþã,vin sã întregeascã, iar ºi iar, tezaurul cultural alumanitãþii. Valorile realizate de civilizaþii diferitenu se exclud, ci se completeazã reciproc în ceeace chinezii numesc armonie în diversitate. Acesteafiind zise, sã încercãm sã aliniem în faþa celor ºapteminuni ale lumii antice câteva, mãcar câteva dintreimpresionantele monumente chinezeºti, însã numaidintre acelea care se regãsesc pe listele UNESCOale Patrimoniului Cultural al Umanitãþii.

Sã luãm, deci, drept punct de pornire MareaPiramidã egipteanã, cea care impresioneazã depeste patru milenii ºi jumãtate prin dimensiuni,soliditate ºi nepãsare, cum spun unii cercetãtori.China, în schimb, se mândreºte cu Marele Zid,construit, reconstruit ºi întreþinut între secolul V î.Hr.ºi secolul al XVI-lea d.Hr., despre care se afirmã cãeste de o mie de ori mai lung decât orice monumentedificat vreodatã. La capitolul recorduri, se mai spunecã Zidul este nu doar cea mai imensã construcþiedin piatrã, dar ºi cel mai lung cimitir comun din lume:fiecare piatrã ar fi costat o viaþã de om. Conformlegendei, una dintre victime a fost soþul lui MengChiang, devotata consoartã, care a plecat în miez deiarnã sã-i ducã soþului haine cãlduroase pe ºantierulde construcþii din Nordul Chinei. Ea a parcurs traseul

zidului din Deºertul Gobi ºi pânã la Marea Galbenã,fãrã ca cineva sã aibã curajul sã-i spunã cã soþul eiera deja mort. La capãt de drum, când a aflat tristaveste, lacrimile ei fierbinþi au fãcut o breºã în zid,de unde a apãrut trupul soþului iubit, pe care a pututsã-l înmormânteze dupã datinã. Pe locul acela afost construit Templul Meng Chiang, care aminteºteºi astãzi de devotamentul ei.

Dupã ccum sse ccunoaºte, Marele Zid a fostridicat pentru a apãra imperiul chinezde atacurile hoardelor nomade din Nord.

Lovindu-se de rezistenþa zidului, nomazii ºi-auîndreptat atenþia spre Vest, trecând prin foc ºi sabieAsia ºi Europa, pe care le-au aruncat într-o beznãde cinci secole. Dar, fiecare lucru are un începutºi un sfârºit. Aºa seface cã ºi cel mai mareproiect ingineresc dinistoria omenirii a eºuat,

însã nu din cauzavreunei slãbiciuni deconstrucþie. Nu! A fostsuficient zâmbetul uneifemei frumoase. Ea eraconcubina Chen, pe care o iubea nespus generalulWu, om de nãdejde al împãratului, cel care asiguraapãrarea unei zone strategice din Marele Zid.În dorinþa de a-ºi recupera iubita din mâinile unuiconducãtor al rãsculaþilor, el face un gest nesãbuit:solicitã sprijinul manciurienilor, care tocmai atunciasaltau imperiul, deschizându-le larg porþile din zid.ªi aºa a cãzut Dinastia Ming (1368-1644) ºi a începutdomnia ultimei dinastii chineze, Qing (1644-1912).

Dacã Marea Piramidã sfideazã timpul ºi astãzi, totaºa ºi Palatul Imperial sau Oraºul Interzis din Beijing,capodoperã a arhitecturii chineze, se înfãþiºeazãvizitatorului la fel de mãreþ ºi proaspãt ca în urmãcu aproape ºase sute de ani. El se aflã în topul celormai faimoase palate din lume, alãturi de PalatulVersailles, Palatul Buckingham, Casa Albã, PalatulKremlinului. Oraºul Interzis, croit dupã modelul tableide ºah, este un exemplu perfect de planificareurbanã. Pavilioanele, cu acoperiºuri aurii (culoareaîmpãratului), însumau 9.999 de camere, cu una maipuþin decât Perfecþiunea Divinã. Conform mitologieichineze, numai divinitatea supremã, Cerul, aveadreptul la un Palat al Cerurilor, cu 10.000 de încãperi,întruchipând Perfecþiunea Divinã. Toate clãdirileºi curþile interioare aveau destinaþii precise, înconformitate cu ordinea rigidã de la Palat. Acolo totulimpresioneazã, de la dragonii (simbolul împãratului)sculptaþi pe pardoseli din marmurã ºi pe coloane, saupictaþi pe tavane, pânã la sculpturile în jad alb, aflatedin abundenþã pe balustradele care mãrginesc toateterasele ºi podurile din Oraºul Interzis. Apoi, pilaºtriiroºii, sub formã de dragoni, erau decoraþi cu foiþãfinã de aur. Toate elementele acestei minuni a lumii,de la formele arhitecturale, pânã la culorile folosite,simbolizeazã principiile filosofice ºi religioaseale Chinei.

Din aanul 11925, OOraºul IInterzisdevine Muzeul Palatului, cu colecþiiimpresionante de artã imperialã din

dinastiile Ming ºi Qing. Inventarul întocmit la acea

datã cuprindea, în cele 28de volume, 1,17 milioane depiese, care astãzi sunt toateincluse în categoria relicveculturale de valoare naþionalã.Muzeul deþine cea mai marecolecþie de picturã din China,însumând 50.000 de tablouri,la care se adaugã 340.000 depiese de ceramicã ºi porþelan, cca 10.000 de piesede bronz, 30.000 de lucrãri de artã din jad ºi multealte splendori. Cât despre mãiestria artizanilorchinezi, sã ne gândim la un singur exemplu: o barcãminiaturalã, realizatã dintr-un sâmbure de mãslinã,în care sunt perfect conturate figurile a opt pescari,uºi batante, precum ºi o masã cu farfurii pe ea.

Pe exteriorul bãrcii este gravatã o poeziede 300 de caractere. Cu asemenea piese,nemaivãzute, este explicabilã precauþiaautoritãþilor în procesul de inventariere.Toþi lucrãtorii folosiþi în acest scop trebuiausã poarte haine strâmte ºi sã aibã buzunarelecusute...

Descoperirea unor documente vechide peste 500 de ani ne ajutã, pe noi, muritoriide rând, sã pricepem cum, cu mijloacelerudimentare ale timpului, chinezii reuºeau sãtransporte, la mari distanþe, adevãrate stânci

ºi imense plãci de marmurã, care depãºeausuta de tone. Materialele de construcþie erauaduse de la peste 70 de km. Pentru aceasta,chinezii nu au folosit roata sau roaba,inventate de ei cu mult înainte, pentrucã terenul accidentat nu le permitea.În schimb, au construit o pârtie de gheaþãºi puþuri de apã pe tot traseul, aºteptândiarna pentru a face transportul, prin alunecarepe gheaþã. Documentele respective ne spun

cã 300 de oameni transportau o placã de marmurãde 120 de tone, în 28 de zile, cu o vitezã mediede 6 metri pe minut.

Când nne ggândim lla oo aaltã mminune a lumiiantice, respectiv Grãdinile suspendate aleSemiramidei din Babilon, vom vedea cum

China prezintã ºi astãzi replici reale, chiar la scarãnaþionalã. Dacã despre Grãdinile Semiramideipersistã încã multe semne de întrebare, grãdinilechinezilor sunt admirate fãrã întrerupere ca adevãratemicrocosmosuri, care reflectã din cele mai vechitimpuri toate elementele universului. Din ele nulipsesc rocile ºi munþii, râurile ºi lacurile, alãturide temple ºi pagode, dând expresie la ceea ce secheamã Triada Cosmicã chinezã: Cer, Pãmânt, Om.Aceste minuni peisagistice îºi au originea în parcurilede vânãtoare din îndepãrtata dinastie Zhou (1046-771 î.Hr.), atingând apogeul cu grãdinile literaþilordin dinastia Ming. Astãzi, prin nume aluzive ºiinscripþii caligrafice, grãdinile fac trimitere la întreagamoºtenire literar-artisticã a Chinei. Apoi, sã nu uitãmcã Semiramida Babilonului, dacã o fi existat, esteconcuratã puternic în China de cascadele nesfârºiteale teraselor de orez de la Yuanyang (ProvinciaYunan), construite cu o precizie uluitoare ºi care,vãzute de sus, oferã un tablou incredibil, fãrã egal,cu o suprafaþã de 20.000 de kmp. Ce ne mai rezervãinventivitatea omului din spaþiul chinezesc? Pe bazaunui proiect francez, în oraºul sudic Shenzhen, Chinava avea propriile grãdini suspendate, numite adeseaºi Fermele zgârie-nori. Este vorba de ridicarea unuicentru ecologic urban, multicultural ºi multifuncþional.Primele ºase clãdiri, de forma unor eco-spiraleintercalate, vor asigura, sus în nori, spaþii rezidenþialeºi de birouri, magazine ºi zone cultivabile. Se areîn vedere, deci, un prototip verde ºi dens de oraºinteligent, conectat la TIC (tehnologie, informaticãºi comunicare).

(Continuare la pag. 23)

China ººi mminunile eei ((I)IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 2211

La ccurtea eepigramei

Apariþia eepigrameiromâneºti impunea,de asemenea,

cu necesitate, emanciparealimbii române, precum ºitehnica modernã a versificãrii,

potrivirea accentelor ºi a rimelor, favorizate deuºurinþa românului de a potrivi sonor cuvintele.În poezia popularã ºi în cântecele tradiþionale, rimelese cheamã, vin de la sine, realizând muzicalitateaversurilor; cei care s-au aplecat spre studiul acestuifenomen, chiar dacã n-o spun deschis, considerãcã acesta este, parcã, un har de la Dumnezeual limbii române. În volumul Micã metodã de lirãpentru începãtori (Ed. Spandugino, Bucureºti, 2014),Mihai Dinu, Profesor la Filologia bucureºteanã, faceun calcul al posibilitãþilor de rimare în limba românãºi în limba francezã, diferenþa fiind enormã:11.195 în românã, 512 în francezã.

La uºurinþa de a versifica, se adaugã preferinþapentru forma scurtã de catren, în care se poateformula un mesaj bine conturat. Subliniem, deasemenea, apariþia denumirii epigramã în scrierilecronicarilor. Astfel, cronica lui Teodosie Rudeanu, din1597, scrisã la Târgoviºte, se încheie cu o „epigramã”privind chipul domnitorului; este, de fapt, un laudatio,un fel de „madrigal” în prozã, de mai multe rânduri,care nu poate fi comparat cu epigrama în sensulpropriu al cuvântului. Amintim, de asemenea, tradiþiaconstantã a dedicaþiilor la stemele þãrilor româneºti,puse în fruntea manuscriselor, multe sub formã decatren. Deºi sunt „dibuiri de început”, cum afirmãPerpessicius, acestea demonstreazã nu numaipreþuirea pentru versificaþie, impuls dat de poeziapopularã, ci ºi faptul cã se simte impactul pe care-lexercitã creaþiile literare de dimensiuni reduse.G. Cãlinescu noteazã în Istoria literaturii românede la origini pânã în prezent (Ed. Minerva, 1982,p. 46): „Obiºnuinþa de a deschide cãrþile cu oepigramã (subl. n.), adicã cu o scurtã versificaþieomagialã pentru principe, trecuse din tipãriturilegreceºti ºi în cele slavone”. Respectând tradiþia,Udriºte Nãsturel (1596-1658) scrie o asemeneaepigramã, de 12 stihuri, pentru stema þãrii înMolitvenicul slav de la 1635, tipãrit la Câmpulung,repetatã apoi în Pravila românã de la Govora din1640. O versificaþie omagialã apare ºi în Carteade învãþãturã a lui Varlaam (?-1657), Mitropolit alMoldovei, între 1632-1653, apãrutã la Iaºi, în 1643,ca un fel de rãspuns, considerat de G. Cãlinescuîntâia epigramã românã. Redãm primele patruversuri, din cele 10:

Deºi vezi cândva sãmn groaznic,sã nu te miri când se aratã puternicCã puternicul putere-l închipuieºteºi slãvitul podoaba-l schizmeºte.

În altã tipãriturã – ªapte taine, Iaºi, 1644, Varlaamrealizeazã versuri mai scurte:

Cap de buãr fiind tareAratã puterea celui mare,Acesta chip de buãrMulþi au biruit fãrã numãr.

Aceastã Cazanie a contribuit la consolidarealimbii române literare, continuatã, printre alþii, deMiron Costin (1633-1691), autorul poemului în versuriViaþa lumii, compus cam în acelaºi timp cu Psaltireaîn versuri, cuprinzând, în prefaþã, ºi unele problemede versificaþie (despre mãsura versului, rimã),timpurie încercare de teorie literarã la noi.

Un ppas îînainte îîl fface DDosoftei (1624-1693),care tãlmãceºte Psaltirea în versuri (1673),cea dintâi operã în versuri tipãritã. În

antologia Epigramiºti români de azi, Ed. Eminescu,1979, Mircea Trifu, preluând consemnarea luiN. Crevedia din Antologia din 1933-1934, afirmãcã prima epigramã în limba românã conform literaturiide specialitate este catrenul semnat de M. Costin,dedicat Mitropolitului Dosoftei, la apariþia Psaltireipre versuri tocmitã la 1673. În Predoslovia laDumnezeiasca Liturghie (Iaºi, 1679), Dosoftei

susþine introducerea limbii române în serviciulreligios.

Demne de amintit sunt ºi relatãrile versificate aleevenimentelor care i-au impresionat pe contemporani.Se crede cã o asemenea versificare a fost omodã adusã de bizantini, care dialogau în versuri:dregãtorii adresau domnitorului discursuri în versuri,rãspunsurile urmând acelaºi tipic. Perpessicius, darºi Emil Turdeanu (Contribuþiuni la studiul cronicelorrimate, Bucureºti, 1936) subliniazã bogata carierãa cronicilor rimate în literatura noastrã. Perpessiciusle numeºte „mica istorie travestitã în chimonoulsclipitor al poeziei”. Dintre acestea amintim: lungulpoem Plângerea Sfintei Mânãstiri a Silvãºului (dinEparhia Haþegului), scris în 1762, de un cãlugãrrãmas anonim; Istorie de patima Galaþilor, 1769,descriind aspectul schelei de la Dunãre, dupã

un incendiu;poema(neterminatã)a ucideriimarelui postelnic

Cantacuzino, tatãl stolnicului Constantin Cantacuzino,tradusã dupã originalul grecesc de logofãtul RaduGreceanu, între 1688-1699 etc.

Creaþiile vversificate ale cãrturarilor suntînrudite cu poezia popularã. În versuriledin popor, ca ºi în proverbe ºi zicãtori,

satira ºi umorul constituie trãsãtura care va fecundaºi literatura cultã. Iatã câteva versuri populare despredomnitorul Constantin Cantemir al Moldovei (1685-1693), cel care l-a pedepsit cu moartea pe MironCostin, consemnate de Dumitru Almaº în Inorogul celînþelept, Ed. Militarã, Bucureºti, 1981 (p. 29, 33, 88):

Cantemir este un domnDe treabã ºi bun ca om,Darã ca sã prindã vadãMoldova el rãu o pradãNoi te mai rugãm aºa:Fii milos, mãria taCu paharul îndeseºte,Iar cu birul mai rãreºte

Mai rar cu poveþele,Mai des cu ulceleleCãci poveþele-s amare,Iar vinu-i dulce tare.

Terchea-berchea,Doi gologani perechea.

Din Dicþionarul cronologic – Literatura românã(1979), aflãm de existenþa unui epitaf de la 1692:„Epitaful în versuri al logofãtului Ioan IordacheCantacuzino, de la Mânãstirea Bogdana (Bacãu)”.

Revista Epigrama (nr. 5/1939) ne face cunoscutã„o epigramã româneascã din 1778”, intitulatã „Pãuniþãalbã-n pene”, descoperitã în manuscrisul 1629 dela Academia Românã. N. Cartojan descifreazã notiþafugarã, comentatã în Revista filologicã (an I, 1927);autorul epigramei precizeazã: „Aceste stihuri sântuscrise de mine Ioniþã Popa întru-ntâie domnie a MãriiSale Constantin Voevod la anii de la Hristos 1778”:

Pãuniþã albã-n peneªi subþire la sprâncene,Împotrivã ca ºi-a mele,

Puþintel mai subþirele,Cu atât m-ai întrecut:Cu condeiul le-ai fãcut,Cu atâta cã mã-ntreci:Cu cerniala de la Greci.

La ssfârºitul ssecolului XXVIII ºi începutul celuide al XIX-lea, sub domniile fanariote, creºteinfluenþa greceascã, limba greacã ajungând

sã pãtrundã în bisericã ºi în casele boiereºti. Este,totodatã, perioada de deschidere a culturii noastrespre culturile occidentale, în special spre ceafrancezã. În acest climat au trãit ºi au creat poeþiiVãcãreºti, care au scos poezia de sub tutelareligioasã, dându-i tonalitãþi noi. Ion Pillat, în studiulPoeþii Vãcãreºti ºi începuturile poeziei române,considerã cã ei au fost „iniþiatorii ºi întemeietorii

unei poezii române care sãnu fie nici vers de psaltire,nici cântec popular ºi care sãconstituie temelia modestã, dartrainicã a întregii dezvoltãri liricede mai târziu” (p. 11). Cel caredeschide drumul acestei dinastiipoetice, coborâtoare din celemai vechi familii boiereºtiromâneºti, cu rãdãcini înFãgãraºul transilvan, esteIenãchiþã Vãcãrescu (1740-1797), descinzând din EnacheVãcãrescu, marele dregãtor dintimpul domniei lui Constantin

Brâncoveanu, executat de turci împreunã cu domnulºi fiii acestuia. El e autorul primei gramatici tipãrite înlimba românã, la Râmnicu Vâlcea ºi la Viena (1787).Prin aceste „Observaþii sau bãgãri de seamã asupraregulilor ºi rânduielilor Gramaticii româneºti” fixeazã„bazele ortografice ºi ortoepice, orienteazã studiilespre limbile romanice, ne dã primele noþiuni deversificaþie, dovedind interes ºi pentru îmbogãþirealimbii literare prin neologisme” (Popescu Silvia, File ºisuflete citite (1997-2010), Napoca Star, 2015, p. 105).

Îndemnul ssãu eeste eexprimat în cunoscutulTestament: Urmaºilor mei Vãcãreºti/ Las vouãmoºtenire/ Creºterea limbii româneºti/ ªi-a

patriei cinstire. Preferinþa pentru catren – formascurtã cu impact ºi receptare imediatã din parteacititorilor – se va manifesta ºi la urmaºi, instituindu-seîn înaintaºi ai speciei lirice numitã epigramã, nunumai prin aceasta, ci ºi prin structura tensionalãa fondului de idei ºi afectiv. De la Alecu Vãcãrescu(1769-1799), fiul lui Ienãchiþã, stins la 30 de ani,a rãmas urmãtorul catren-madrigal: Oglinda cândþi-aratã/ Întreagã frumuseþea ta,/ Atunci ºi tu, camine,/ Te-ai închina la tine. Fiul sãu, Iancu Vãcãrescu(1792-1863) ne-a lãsat o primã epigramã în sensulpropriu al cuvântului: La expresia fizionomiei unei feþe:

Cãutãtura-þi va rãzboi,Zâmbirea-þi cere pace;ªi sã mã-mpac cu tine voi,Dar sã mã bat îmi place.

Odatã cu Anton Pann (1796-1854), NastratinHogea poate fi luat drept experiment al noiispiritualitãþi rezultate din forþa de absorbþie a spirituluibalcanic de cãtre spiritul românului. El, la rândul sãu,ºi-a însuºit întreaga culturã transmisã prin oralitateapopularã. Meritã sã fie amintit ºi cântecul de lume –ca factor premergãtor epigramei: e un cântec careþine de viaþa orãºeanului, de viaþa de societate, maiales de divertismentele ei – vinul, muzica ºi inima.E, de fapt, o creaþie a oamenilor cu carte, însuºitãde masele populare. Tudor Vianu, referindu-se laAnton Pann, considerã cã, în afarã de culturaacumulatã din cãrþi, ne putem lãmuri, citindu-l peacest „fin al Pepelei” cã „existã ºi o altã culturã,agonisitã în experienþele unei vieþi pline de miºcare,cu dese schimbãri ale locului ºi îndeletnicirilor, cumulte observaþii fãcute asupra oamenilor, asupramoravurilor ºi nãravurilor lor. /…/ Întreaga culturãtransmisã prin oralitatea popularã a fost însuºitãde Anton Pann.

Primele mmanifestãri ale eepigramei rromâneºti

EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220152222

Orizont SSF

Mihai-DDan PPavelescu s-a nãscut la 18 iulie1956, în Bucureºti. Ca mulþi alþi fani dingeneraþia lui, a optat pentru o pregãtire

tehnicã: studii de inginerie la Facultatea de Mecanicãa Institutului Politehnic din capitalã. Nu ºi-a dezvoltatînsã cariera în sensul lor, deoarece interesul pentruSF ºi, mai ales, pentru transpunerea scrierilor anglo-americane în româneºte avea sã fie coordonatamajorã a preocupãrilor sale. ªi-a fãcut debutulde traducãtor în revista Vatra din Târgu Mureº, în1983, cu un text din proza scurtã a lui Roger Zelazny.Între anii 1984-1986 i s-au publicat în AlmanahulAnticipaþia ºi în sãptãmânalul Magazin povestiritraduse din Fredric Brown, Gardner Dozois, GregoryBenford º.a. A frecventat Cenaclul bucureºtean„Solaris”, trecând în 1986, ca ºi alþi solarisieni,la Cenaclul „ProspectArt”. Calitateade traducãtor autorizat ºi-a oficializat-oîn aceiaºi ani printr-un atestat care-idovedea specializarea pe relaþiaenglezã-românã în specialitãþile„literaturã“ ºi „istorie“. Accesulrapid la performanþa profesionalãi-a îngãduit lui Sorin Antohi, cel care-ifãcea prezentarea pentru un medalionpublicat de Almanah Anticipaþia 1988,sã-l numeascã de pe atunci „campionulprolificitãþii printre traducãtorii româniai genului”. O hãrnicie nelipsitã totuºide criterii de selecþie valabile, datoritãcãrora acelaºi critic al anticipaþieiºi utopiei putea sã-i remarce calitãþiprecum „siguranþa expertã a alegeriitextelor” ºi orientarea decisã spre „îmbogãþireapatrimoniului de texte SF accesibile în limba românã”.Este unul dintre puþinii traducãtori (ceilalþi fiind IonDoru Brana ºi Valerian Stoicescu, acesta din urmãpentru traducerile sale din limba rusã) cãrora seriaalmanahurilor pomenite s-a considerat datoaresã le acorde spaþii speciale ºi portrete similarecu ale prozatorilor din Noul Val aflaþi în plinãºi promiþãtoare emergenþã.

Informaþia precarã privitoare la SF-ul anglo-american, acceptat cu extremã reticenþã deestablishmentul comunist al epocii, ºi-a depãºit-o –cum declarã într-un interviu – cu eforturi de documen-tare cvasi-oculte la Biblioteca Americanã din Capitalã,iniþial prin lectura unor volume de comentarii critice,ulterior prin antologii ºi scrieri de autor:

„La începutul anilor 1970 ajunsesem expert înSF-ul anglo-saxon, dupã ce citisem aproape exclusivlucrãri de non-ficþiune. Puteam recita fãrã greºealãliste de cãrþi, premii ºi autori menþionaþi ºi disecaþiîn Who’s Who in Science Fiction de Mike Ashley,In Search of Wonder de Damon Knight ºi recenziiledin F & SF ºi New York Times Book Review.Toate astea, graþie Bibliotecii Americane, care sedeschisese în 1971 în spatele Teatrului Naþional.Douãzeci ºi cinci de ani, Biblioteca Americanãa fost cea mai importantã sursã SF din viaþamea, completatã ulterior de Ion Doru Brana, MihaiBãdescu, Simona Kessler, Cristian Lãzãrescu,Liviu Moldovan […]”.

Opasiune ffulgerãtoare sse lleagã, ºi nu doarîn cazul sãu, de descoperirea romanului luiFrank Herbert, Dune. Traducerea acestuia,

realizatã iniþial de Ion Doru Brana, fãrã mari speranþede a fi acceptatã de sistemul editorial românescal vremii, a circulat mai degrabã ca o legendãprin folclorul cenaclurilor. Independent de aceastã

iniþiativã publicatã fragmentar prin unele fanzine,Mihai-Dan Pavelescu s-a vãzut tentat sã deao versiune proprie, cu aceleaºi incerte ºanse deeditare pânã la schimbãrile de regim politic din 1989.

„Dune a fost o carte pe care am tradus-o amândoifãrã sã avem habar unul de altul. Doru era însãun perfecþionist prin comparaþie cu mine. Dupã cea terminat traducerea, a corectat-o de nu ºtiu câteori, a stilizat-o, a dactilografiat-o, i-a pus copertecartonate cu graficã fãcutã de el (este ºi desenatortalentat) ºi apoi a pãzit-o cu strãºnicie. Probabilcã Dan Meriºca o fi fãcut vreo copie xerox dupã ea,dar sã fiu sincer n-am vãzut-o. Eu am tradus Duneîn 1981 (mã uit pe listã acum) ºi-mi amintesc cãeram inginer stagiar la Antefrig, pe strada Fântânica,ºi nea Floricã Piper mã lãsa sã-mi vãd de traduceri,

deºi nu înþelegea ce aveam decâºtigat din scrisul cu creionul pefoi dictando pe care nu le citeaudecât prietenii. […] Am tradusDune, n-am corectat-o, n-amstilizat-o, dar i-am dat drumul prinfandom ºi o mai am ºi acum: treimanuscrise scâlciate, îngãlbenite,cu colþurile îndoite, þinute întrecoperte tari pentru proiectede diplomã de facultate.”

În aanii ’’90 ddin ssecolul ttrecut,odatã cu boom-ul entuziastºi în bunã mãsurã haotic

al SF-ului nostru eliberat deconstrângeri ideologice, autorul

s-a putut lansa în cele trei direcþii pe care ºi le simþeapotrivite personalitãþii proprii: traducãtor, redactorºi editor. A redactat, între 1991-2000, seria nouãa Colecþiei „Povestiri ºtiinþifico-fantastice”, publicatãcu titlul Anticipaþia. A redactat, de asemenea,exemplarele Almanahului Anticipaþia din acelaºiinterval de timp. A tradus pentru mai multe edituri,unele efemere ºi de importanþã limitatã (Orion,Valdo, Meteor, Multistar din Piatra Neamþ, Cristiandin Craiova, Mondial, Gamapres), altele capabilesã-ºi formeze în noile condiþii culturale un prestigiudurabil (RAO, Teora, Nemira îndeosebi). Ultimelordouã pomenite le-a coordonat ani în ºir colecþiile SF.Repertoriul acestora, foarte larg, divers ºi inegal cavaloare literarã, lasã la vedere nu doar criterii ce þinde gust, ci ºi pe cele urmãrite cu strãºnicie de editoriiamericani, pentru care succesul publicãrii nu poatefi desprins de cel financiar. Constrâns de ritmulde lucru sufocant al traducãtorului ºi de obiectivelespecifice ale editorului pe care îl serveºte, Mihai-DanPavelescu pare sã-ºi fi refuzat plãcerea de a aveaautori ºi stiluri preferate. El traduce cãrþi de succesdin aria anglo-americanã, reprezentând atât secvenþaclasicã a domeniului, cât ºi categoria curentã, îngeneral lipsitã de pretenþii literare, alcãtuind „grosul”producþiei de gen. Lucrul acesta se vede inclusivîn traducerile rezervate lui Isaac Asimov, din careprimim romane fundamentale precum Fundaþia,A doua Fundaþie, Zeii înºiºi, Cavernele de oþel, darºi scrieri mai puþin semnificative, ca Întemeietorii,Omul pozitronic, Calea marþianã etc. ªi alþi reprezen-tanþi de vârf ai „generaþiei de aur” figureazã în amplalistã a traducãtorului, bunãoarã A.E. Van Vogt cuFãuritor de univers ºi Primul marþian, Alfred Bestercu Omul demolat, Ray Bradbury cu Cronici marþiene,apoi, din aceeaºi categorie a „monºtrilor sacri”,englezul Arthur C. Clarke, cu Sfârºitul copilãriei,Rendez-vous cu Rama, Oraºul ºi stelele, Lumina

întunericului. Odatã epuizatelistele vechi ale premiaþilorcu Hugo ºi Nebula, Mihai-DanPavelescu abordeazã cuacelaºi binevoitor interes autoriimportanþi de datã mai recentã,precum Ursula K. Le Guin, dincare traduce Mâna stângã aîntunericului, Lumea lui Rocannon, Lumii îi spuneauPãdure, Norman Spinrad, cu Bug Jack Barron ºi Întredouã lumi, sau Joe Haldeman, din care transpuneîn româneºte romanele Rãzboiul etern, Pace eternãºi Conexiunea psi. Ici-colo mai întâlnim în listãtraduceri din Larry Niven, Gregory Benford, WalterJon Williams, Eric Brown, Alan Dean Foster, ConnieWillis, Terry Pratchett, Vernor Vinge, Alan Gibbons,ceea ce aratã deschiderea coordonatorului de colecþiispecializate spre ilustrarea unei ample desfãºurãri aSF-ului american. Nu lipsesc din aceastã panoramãnici reprezentanþii curentului cyberpunk, cu uneledintre cãrþile în vogã pentru momentul respectiv:William Gibson (Neuromantul, Chrome, Count Zero),Greg Egan (Carantinã, Axiomatic, Luminiscent,Scara lui Schild), Bruce Bethke (Sfârºitul jocului),sau ai altor orientãri actuale, pentru care OrsonScott Card (Jocul lui Ender, Stãpânul cântecelor)începe sã devinã un purtãtor de standard.

Întrebat dde VVoicu NNicolae („aka voicunike”,„fanul de serviciu”, cum se considerã el însuºipe blogul propriu) dacã-ºi mai þine minte

toate traducerile, Mihai-Dan Pavelescu încearcã odificultate repede înlãturatã: „Nu pot spune câte cãrþiam tradus, dacã nu mã uit pe listã. Mã uit chiar acumºi-þi spun cifra exactã: 295, la care se adaugã celetrei la care lucrez acum… Din ele însã SF-uri au fostmai puþin de jumãtate, în jur de 120.” Valabilã pentruanul 2012, statistica aceasta e de naturã sã ni-ldescrie pe traducãtor ca pe un veritabil fenomenal profesiei sale. Munca lui tenace nu e strãinã desentimentul unei mari iubiri pentru gen ºi nici deambiþia de a pune în ordine, pentru cititorul român,un domeniu atât de vast ºi de influent în spaþiulcultural contemporan precum SF-ul american. Nelipsitde modestie, se descrie pe sine însuºi drept „unbun traducãtor grãbit”, acceptând cã lucrul în forþãare consecinþe asupra amãnuntelor ce þin de stil,deficienþã corectatã uneori de o redactare inspiratã.Este ceea ce s-a întâmplat, de pildã, în cazul uneiadintre puþinele cãrþi traduse în colaborare (Întoarcereadin stele de Stanislaw Lem, cu Cristian TudorPopescu) ºi unde „metoda” muncii în asalt erecunoscutã la modul cel mai cinstit: „Eu traduceamrepede-repede, fãrã sã-mi bat deloc capul custilizarea sau cu orice altceva, trimiteam fasciculelepe mãsurã ce le terminam la Adevãrul (romanul aapãrut patru luni în foileton în Adevãrul literar-artistic)ºi Cristi mãtura dupã mine ºi fãcea ca totul sã sunefrumos sau potrivit; n-am avut curiozitatea sã comparvreodatã versiunea mea (iniþialã) cu versiunea finalã,aºa cã n-am habar cum s-ar împãrþi meritele”.

Chiar ººi aaºa, pperformanþa pprofesionalãa lui Mihai-Dan Pavelescu rãmâneexcepþionalã, iar meritul ei pentru

cunoaºterea domeniului, infinit mai largã decâtcea de la începuturile carierei proprii, trebuie admisºi apreciat cum se cuvine. Douã convenþii naþionale(Romcon 1993 ºi 1994) i-au decernat premiulpentru cel mai bun traducãtor SF.

Un ttraducãtor dde fforþãMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

ªi aaceastã cculturã eeste aatât dde vvastã, iar el o produce cu un debit atâtde neistovit, în construcþii obþinute prin acumulãri atât de uriaºe, încât,pentru a gãsi un alt scriitor pe mãsura lui, trebuie sã-l cãutãm printre

vechii povestitori ai Renaºterii, un Boccaccio, un Rabelais, un Cervantes, scriitoricare au produs, în sinteze personale, întreaga culturã popularã a neamului dincare fãceau parte, sporitã cu aluviunile depuse de înþelepciunea ºi fantezia altormulte neamuri…” (Tudor Vianu, Anton Pann, Societatea de ªtiinþe Istorice ºiFilologice, 1955, p. 7). În plus, adaugã academicianul, acest scriitor, ca oricevalah, ºtie cã „Pentru a te salva, în grelele împrejurãri ale vremii, trebuie sãai minte multã, pricepere de oameni, fineþe ºi dibãcie. Etica lui Pann rezumãºi reuneºte toate aceste însuºiri, cãrora le adaugã humorul care nu dã greºniciodatã: cealaltã virtute cu care omul vremii se putea mântui. Humorul teface sã depãºeºti un moment greu, mângâie o amãrãciune ºi reface curajulºi încrederea în viaþã. Aºa s-a format, din aceastã frãmântare a vremurilor,

arta de moralist ºi de humorist a lui Anton Pann” (p. 30). Creaþia lui Anton Pannconstituie un prag pe care, depãºindu-l, literatura umoristicã intrã, încet-încet,în sfera libertãþii de manifestare, emancipându-se.

De la Anton Pann ne-a rãmas un epitaf epigramatic care demonstreazãcã ideile circulã: Epitaful unei muieri, de cãtre bãrbatul ei:

Aici zace nevastã-meadin bunã norocire,zace-atât pentru a mea,cât ºi a ei liniºtire.Acest epitaf pare transpunerea epitafului scris de tatãl lui Clément Marot,

la sfârºitul secolului XV: Ci gît ma femme, oh, qu’il est bien/ Pour son bonheuret pour le mien. E de notat faptul cã acest epitaf apare ºi în revista Veselia din16 martie 1939 ºi este atribuit lui Henri-Joseph du Laurens (1719-1797), „celebrulvodevilist ºi anecdotier”, cu mica diferenþã cã, în loc de bonheur, scrie repos.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 22015 2233

Orizont SSF

(Urmare de la pag. 20)

Desigur, ttoate mminunile llumii aantice impresioneazã ºi astãzi, chiardacã majoritatea în lipsã, prin dimensiuni ºi operele de artã pecare le conþineau, prin decoraþiunile opulente sau prin semnificaþia

lor filosofico-religioasã. Acesta este ºi cazul Templului Zeiþei Artemis din Efes,care era considerat cea mai frumoasã structurã construitã vreodatã. Templulera lãcaºul unei statui a zeiþei, înaltã de doi metri, acoperitã cu aur ºi argint.În China am putea sã-i opunem mai multe monumente de valoare excepþionalã.M-am gândit, în primul rând, la Palatul de Varã, de lângã Beijing, apreciat unanimdrept o adevãratã capodoperã a arhitecturii peisagistice. Nici aici nu mai avemposibilitatea sã admirãm originalul acelui palat-minune, pentru cã el a fost jefuitºi distrus în secolul al XIX-lea de armatele engleze ºi franceze, având unul dintrecomandanþi cu numele de Elgin, lordul Elgin, fiul acelui lord Elgin care jefuiseAcropolea Atenei de ceea ce astãzi se cunoaºte sub numele de Marmurelelui Elgin, aflate la British Museum din Londra. Însã, pe lângã grãdinile minunate,noile clãdiri ºi excentricul vapor din marmurã, încã mai poate fi admiratã opromenadã lungã, cu acoperiº, pe al cãrui tavan se aflã 14.000 de picturisau scene din istoria Chinei. ªi, totuºi, de curând, vechiul palat poate fi admiratîntr-o reconstituire digitalã, reuºitã de o echipã de la Universitatea Tsinghuadin Beijing.

Alãturi dde TTemplul ZZeiþei AArtemis ºi de oricare altã minune a lumii,poate sta fãrã complexe ºi Templul Cerului din Beijing, care face partedintr-un ansamblu de clãdiri taoiste, excelând prin dimensiuni, arhitectura

circularã, decoraþiuni ºi, desigur, încãrcãtura filosofico-religioasã corespunzãtoare.Este o minune a geometriei, la ridicarea cãreia nu s-a folosit nici mãcar un cui.Dacã la Templul din Efes îºi avea reºedinþa zeiþa greacã a vânãtorii, numitãulterior protectoarea câmpurilor ºi animalelor, la templul de la Beijing veneaanual împãratul, într-o caleaºcã trasã de elefant ºi cu o suitã de 2.000de curteni, pentru a aduce ofrande Cerului ºi a se ruga pentru recolte bogate,respectiv pentru sãnãtatea poporului sãu.

Nici Mausoleul din Halicarnas nu rãmâne fãrã replici în China, dar asta

nu diminueazã valoarea deosebitã a monumentului funerar al lui Maussollos,de la care s-a moºtenit ºi substantivul comun mausoleu. Chinezii, ºi apoi lumeaîntreagã, au aflat abia în secolul al XX-lea despre celebrele Morminte imperialeMing ºi apoi despre Mausoleul primului împãrat Qin Shi Huangdi. Dacã primulîmpãrat al dinastiei Ming a fost înmormântat lângã capitala imperialã de atunci,Nanjing, la poale de munte, într-un impresionant monument funerar, cu diametrulde 400 de metri, alþi 13 împãraþi ai aceleaºi dinastii (din totalul de 16) îºi au loculde veci în cunoscutele Morminte imperiale Ming de lângã Beijing. Specific acestorconstrucþii funerare este atenþia deosebitã care se acorda alegerii locului (dupãtoate legile Feng Shui) ºi detaliilor decorative, care sã asigure legãtura împãratuluidecedat cu lumea spiritelor. La ele se ajunge pe o Cale Sacrã, menitã sã reflecteun imperiu mare, unificat, paºnic ºi bine administrat, cu rãdãcini în istoria veche aChinei. Pe aceastã Cale Sacrã, totul este încãrcat de semnificaþii dragi chinezilor:animalele mitologice reprezintã înþelepciunea, pacifismul ºi siguranþa militarã;animalele reale întruchipeazã coordonatele ºi vastitatea imperiului: elefantul–Sudul, cãmila–Nordul, iar calul–Vestul. Pe alee mai sunt ºi ºase perechide oficiali militari ºi civili, identificabili dupã detaliile vestimentare.

Totuºii, ccel mmaii iimpresiionant monument funerar din China ºi din lumerãmâne Mausoleul primului împãrat Qin Shi Huangdi, din apropiereaoraºului Xian. Armata de teracotã în mãrime naturalã, care asigurã

securitatea împãratului pe lumea cealaltã a devenit o inestimabilã carte de istoriea Chinei dupã 2.200 de ani. Cei opt mii de soldaþi, cele 130 de care de luptãcu cei 520 de cai de tracþiune, la care se mai adaugã ºi 150 de cai de cavalerie,aflaþi în cele trei gropi deschise, ilustreazã aceste pagini de istorie glorioasãa Chinei. Atunci când a inclus acest monument pe lista Patrimoniului Culturalal Omenirii, UNESCO preciza cã el nu este decât o parte infimã din cele 180de locuri de îngropãciune ale complexului funerar al lui Qin Shi Huangdi. Dupãexpresia arheologului american Peter Hessler, aici este atât de multã istorie,încât iese pur ºi simplu din pãmânt. Dar, aºa cum s-a întâmplat la Marele Zidºi la Mormintele imperiale Ming, mausoleul este ºi un mormânt colectiv alcelor care l-au construit. Aºa era asigurat secretul monumentelor respective.

(Va urma)

Setea oomeneascãde ccunoaºtere esteinsaþiabilã. Oricât

de imens este Universul pecare-l scrutãm cu instrumentelenoastre, oamenii nu înceteazãsã se întrebe ce ar putea fidincolo de el. Epuizeazã oare

Universul nostru tot ce existã, sau mai sunt ºi altelumi asemãnãtoare (sau poate diferite)? Iar dacãsunt, numãrul acestora este limitat sau este infinit?

Nu uitãm, între altele cã infinitul implicãnenumãrate paradoxuri. De pildã, dacã Cosmosuleste infinit, asta înseamnã cã undeva, foarte-foartedeparte, existã o planetã exact ca Pãmântul, cuexact aceiaºi locuitori, care trãiesc exact aceleaºievenimente ca noi. Iar dacã existã o astfel deplanetã, vor exista infinit de multe, întrucât infinitul(cel puþin cel matematic) este încãpãtor... Desigur,vor fi ºi unele planete uºor diferite, unde toatevor fi ca pe Pãmânt, cu mici diferenþe pe ici-colo...ªi din fiecare vor fi infinit de multe... ª.a.m.d.

Evident, cele de mai sus sunt speculaþii purteoretice. Oamenii de ºtiinþã încearcã sã rãmânãcât de cât „cu picioarele pe pãmânt”, adicã sã sesprijine pe cele constatate în Universul nostru finit.Dupã viziunea acceptatã la ora actualã, Universuls-a nãscut, acum 13,8 miliarde de ani, printr-osuperexplozie numitã „Big Bang”. Spaþiul ºi timpuls-au nãscut, ºi ele, odatã cu „marea explozie”; deciînainte de aceasta nu exista nici spaþiu nici vreuntimp. Prin urmare, la prima vedere, întrebãrile„ce este dincolo de marginile Universului” sau„ce a fost înainte de Big Bang” nu ar avea sens.Sau poate ar avea, doar cã s-ar referi la alteuniversuri, în care existã un alt timp ºi unalt spaþiu, fãrã legãturã cu cele de la noi.

Lumea nnoastrã aare trei dimensiuni spaþiale.De pildã, obiectele au lungime, lãþime ºigrosime. La acestea se adaugã o a patra

dimensiune – de o altã naturã – timpul. Pentruexplicarea unor fenomene ale fizicii cuantice, în jurulanului 1970, a fost propusã „teoria corzilor”, prin careparticulele elementare erau interpretate ca fiind niºte

corzi care vibreazã. Teoria corzilor permite ca învãþaþiisã concilieze domenii ale fizicii care pânã acumpãreau opuse: relativitatea generalã cu mecanicacuanticã. ªi mai permite unificarea, într-un singurcadru, a celor patru forþe fundamentale ale naturii.Dar problema este cã teoria corzilor este valabilãdoar într-o lume cu zece sau unsprezece dimensiuni:trei ar fi cele spaþiale pe care le ºtim, iar pe lângãacestea ar mai exista ºase sau ºapte dimensiunispaþiale, pe care noi, în lumea noastrã, nu le sesizãm,fiind „compactate”, „degenerate” sau „înfãºurate”.Oricum, ºi aceste teoriirãmân deocamdatãspeculaþii. Dimensiunilespaþiale „compactate”,ca ºi corzile vibratoare însine, ar fi de o miliardimede miime de miliardimedin dimensiunea unuinucleu atomic. Nu existãdeocamdatã nicio caleimaginabilã pentru adetecta obiecte atâtde mici ºi deci nu existãnicio modalitate cunoscutãpentru a valida (sauinvalida) experimentalteoria corzilor.

Între aaltele, cconform aacestei tteorii, Universulnostru ar fi doar o „membranã” într-un„superunivers”, cel cu toate cele 10-11

dimensiuni funcþionale. Aceasta înseamnã cã,alãturi de universul nostru, ar mai putea existanenumãrate alte „membrane” asemãnãtoare, decimulte alte universuri. Totalitatea acestora a fostnumitã (cum altfel?) Multivers. Unele scenariipostuleazã chiar cã Universul nostru s-a nãscut(la „Big Bang”) prin coliziunea a douã membrane...Alþii spun cã, dacã douã universuri se ating, înpunctul respectiv se poate trece dintr-un universîn celãlalt. O asemenea trecere – pentru cãam vorbit ºi de dimensiuni ale spaþiului, diferitede la un univers la altul – mai este numitã uneori,metaforic, ºi „trecerea într-o altã dimensiune”.

Desigur, cele de mai sus reprezintã doar unuldintre multele modele cosmologice aflate în discuþie.Un alt model presupune, de pildã, cã Universul nostruobservabil se aflã în interiorul unei gãuri negre, unadintre multele care s-ar gãsi într-un univers mai mare.S-a propus ºi un model care spune cã gãurile negreabsorb materia dintr-un univers ºi o transferã înaltul, sub forma unei „gãuri albe” care izvorãºte acolomateria absorbitã. Autorii de povestiri SF vãd aceste„canale” drept posibile cãi de comunicaþie întreuniversuri, fãrã a lua în seamã faptul cã într-o gaurãneagrã sunt zdrobite pânã ºi particulele elementare,deci orice alcãtuire materialã, inclusiv fiinþele vii.

Legile ffizicii ssau aale cchimiei, ca ºivalorile „constantelor universale” dinaceste legi, ar putea fi diferite de la

un univers la altul. Printr-o coincidenþã fericitã,sau poate printr-un miracol, în Universul nostruprincipalele constante „universale” (vitezaluminii, constanta gravitaþionalã ºi încã celpuþin zece) au exact acea valoare care apermis dezvoltarea vieþii ºi civilizaþiei pePãmânt (ºi probabil ºi în alte locuri); dacã arfi fost doar un pic mai mari sau un pic mai mici,Universul ar fi arãtat complet altfel, iar viaþa arfi fost imposibilã. Prin prisma acestei constatãri,Universul pare creat special ca noi, oamenii,observatorii Universului, sã putem exista.Aceastã stranie coincidenþã a fost numitã„principiul antropic” (în greacã, „anthropikos”înseamnã „uman”). Desigur, dacã existã alteuniversuri, mai puþin reuºite, ele nu vor naºte

inteligenþe care sã le observe „din interior”... Saupoate existã ºi alte forme de inteligenþã, non-umanã,pe care deocamdatã nu le putem imagina?

Aºadar, pe lângã toate cele observabile prininstrumentele ºtiinþei omeneºti, ar putea existaºi universuri paralele, alte dimensiuni, alte stãride agregare ale materiei, alte planuri ale realitãþii,de pildã, lumi „eterice” sau „subcuantice”, sau lumi„spirituale”, sau a cãror naturã nici nu am puteas-o imaginãm. ªi ar putea exista ierarhii de ierarhiide astfel de lumi, al cãror ºir nu ni se va dezvãluiprobabil niciodatã în întregime. Nu putem decâtsã subscriem, deci, la afirmaþia, atribuitã fie astro-fizicianului Arthur S. Eddington, fie geneticianuluiJ.B.S. Haldane: „Universul nu numai cã este maistraniu decât presupunem, ci este chiar mai straniudecât am fi în stare sã presupunem”.

MultiversuriDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Ars llonga...

��� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca���Mihai SSPORIª –– ppublicist, RRâmnicu-VVâlcea��� Acad. JJohan GGALTUNG –– NNorvegia��� Cristian BBÃDILIÞà –– tteolog ººi sscriitor, FFranþa��� Octavian SSTÃNêILà –– pprof. uuniv., BBucureºti��� Nicolae GGEORGESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Constanþa VVAIDA HALIÞà –– aarhitect, BBucureºti��� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti��� Dan MMarius DDRÃGAN –– eeconomist, CCluj-NNapoca��� Tatiana RROTARU –– ppublicist, CChiºinãu

��� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti���Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti ��� Cristian CCOCEA –– sscriitor ººi eezoterist, PPiteºti���Maruca PPIVNICERU –– sscriitor, BBucureºti���Maria VVAIDA –– pprofesor, CCluj-NNapoca��� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti���Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca��� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 66 ((55) ��� Iunie 220152244 24 ppag. - 55 llei

Boholþ, ccasa ppictorilorDDe ccâþiva aani, uun ffenomen ccultural iinedit ttinde ssã rreþinã aatenþia ccriticilor

de aartã, ººi nnu nnumai. EEste vvorba dde ttaberele aanuale dde ppicturã, ssculpturãºi ggraficã oorganizate lla BBoholþ, oo mmodestã llocalitate ddin PPodiºul

Transilvaniei, ssituatã nnu ddeparte dde FFãgãraº, îîntr-oo zzonã ccolinarã. MMotivul ppentrucare ttot mmai mmulþi aartiºti ddin ttoate ggeneraþiile ººi ddin ddiverse ccentre cculturale ssosescîn aaceastã vveche aaºezare rromâneascã, aatestatã iistoric îîncã ddin ssecolul aal XXIII-llea

într-oo DDiplomã aa CCavalerilorIoaniþi, eeste ssimplu: aaici, ddininiþiativa ººi ccu eefortul ffinanciaral uunui hharnic aantreprenor,fiu aal llocalitãþii, iing. VVasileJoantã, aartiºti rre/gãsesc, ppentruo pperioadã sscurtã, ddar pplinã ddeemoþie, sspiritul ooriginar aal uunuimod dde ttrai aarhaic, nnealteratde ccivilizaþia iindustrialã.

Într-oo pperioadã ccânduitarea, llipsa dde oorizont ººi ppânãla uurmã ssãrãcirea sspiritualãpun sstãpânire ppe ttot mmai mmulte

localitãþi rrurale, ssatulBoholþ, pparte ccomponentãa ccomunei BBeclean, jjud.Braºov, aalãturi dde ssuratelesale, CCalbor ººi HHurezi,beneficiazã, pprin pprezenþanemijlocitã aa aartiºtilor, ddeo vviaþã cculturalã mmeritatã.La rrândul llor, llocalniciiîºi îîntâmpinã ooaspeþii îîncostume ttradiþionale, lleoferã ggãzduire ººi oo vvorbãbunã, îîi aajutã ssã iiubeascãºi ssã ttranspunã pplasticspiritul llocului. MMartor aalacestui ffenomen, cconfirmcã sscânteia pprovocatãde TTabãra dde ccreaþie Pro-BBoholþ, ajunsã ddeja lla aa IIV-aa eediþie, eeste ddepartede aa-ººi ddesãvârºi eefectul.

Bun oorganizator ººi ffin ccunoscãtor aal sspiritului llocului, ddl. VVasile JJoantã aa mmizat,desigur, ººi ppe eefectul eetnografic aal ssãrbãtorilor RRusaliilor, nnumitã ppopular ººi Capde ppriimãvarã, care ccorespunde, îîn ttradiþia ccreºtinã, ccu TTãierea CCapului SSf. IIoanBotezãtorul ((24 iiunie). ÎÎn aaceastã zzi, mmuncile aagricole ssunt îîntrerupte ººi, îîn ttotarcul CCarpatic, ddin BBuzãu îîn MMehedinþi, iiar FFãgãraºul nnu fface eexcepþie, sse ppracticãunele oobiceiuri ccu ccaracter mmagico-mmitic, cconstând îîn pprocesiuni, aaprinderea ddefocuri rrituale, ddar ººi rrecitative ttradiþionale. MMizând ppe aaceste oobiceiuri, ssusþinute llaBoholþ dde îîntreaga ccomunitate, îîn ffrunte ccu ppreotul, pprimarul ººi ttot ccorpul ddidactic,dl. VVasile JJoantã ooferã aartiºtilor pprezenþi îîn ttabãrã pprilejul dde aa uurmãri pe vviiuîntregul cceremonial ttradiþional. RRezultatul îîl rreprezintã iincluderea îîn rrepertoriulpictural aal uunor tteme dde iinspiraþie eetno-ffolcloricã, uun pprim ppas sspre cconstituireaunui aadevãrat fond pplastiic cu vvaloare eetnologicã, nnucleul uunui mmuzeu aal llocalitãþii,în ccurs dde aamenajare. DDeja ddl. JJoantã aa aales llocul, oo ffostã cclãdire ccu ddestinaþiecasnicã. MMuzeul vva ffi iinaugurat îîn 22017,când sse vvor sserba 7700 dde aani dde aatestaredocumentarã aa ccomunei. EEste, ssãrecunoaºtem, uun pproiect aambiþios, ddarpotrivit ccu aaspiraþiile uunui oom ddãruit ppentrua fface bbine ssemenilor.

Deocamdatã ss-aau aalãturat aacestui pproiectun nnucleu dde aartiºti ggãlãþeni, aavându-ll ccaexponent ppe „„veteranul” TTeodor VViºan,secundat dde RRaul PPopa ººi GGheorghe MMiron,apoi bbucureºtenii MMarinela MMântescu, TTudorºi AAlexandra MMeiloiu, GGavril MMocenco, aapoi,Ion AAurel GGârjoabã ddin CCurtea dde AArgeº,Mihai CCoþovanu dde lla IIaºi ººi, dde ppeste ttotde uunde llucreazã ººi ttrãiesc, IIoan OOratie,

Corneliu DDrãgan-TTârgoviºte, ddar ººi mmulþialþii, nnemainumiþi aaici. PPublicul llocal, ddinFãgãraº îîn pprimul rrând, ddar ººi ddin GGalaþi,Tecuci, iiar, ddin mmartie 22014, bbucureºtenii,au lluat ddeja ccunoºtinþã dde eeforturile aacestorartiºti dde aa rrecompune oo aartã ccu ttematicãtradiþionalã rromâneascã, ffundamentalãîntr-oo ppiaþã aartisticã iinvadatã dde iinfluenþestrãine sspiritului aarhaic. AA ppicta, aastãzi,case dde þþarã îîmpodobite ccu fflori, ººurisinguratice, ttroiþe sstrãvechi, cchipuride ssãteni ssau ppeisaje ttradiþionale, ttotulînvãluit îîntr-oo lluminã ddiafanã, ssolarã,este mmai mmult ddecât oo fformã dde ccuraj,este oo oopþiune cculturalã.

Ilustrând aacest nnumãr dde rrevistã ccucâteva ddintre ttablourile ccare aalcãtuiescdeja ffondul vviitorului MMuzeu eetno-ffolcloricBoholþ, nnu pputem ddecât ssã ssperãm ccã aaceastã iiniþiativã sse vva ddesãvârºi. DDejaoamenii llocului îîºi aaºteaptã ooaspeþii, iiar vvizitatorii aatraºi dde aaceste rrânduri nnu

au dde cce ssã rregrete. CCâteva zzile îîn aatmosfera bbucolicã aaBoholþului eechivaleazã, îîn ssine, ccu oo eexperienþã cculturalãunicã. ((Marian NNENCESCU)

LLa BBoholþ, llângã FFãgãraº, îîntr-oo llumenemaipomenitã ccare ttrebuie rredescoperitã,artiºtii aau llucrat ccu ppasiune ººi eentuziasm. CCei ººapte

creatori ddiferiþi cca eexpresie pplasticã ººi-aau aaflat lla BBoholþun aacelaºi iinteres îîndreptat ccãtre nnaturã. RRezultateledeosebite aale ddialogului aavut dde ffiecare ccu mmotivulse ppot vvedea lla MMuzeul ÞÞãrii FFãgãraºului „„Valer LLiterat”.(Roxana PPãsculescu)

PPriveºti aapoi aaceste iimagini aale BBoholþului ººi ssimþicã ddincolo dde eele sse aaflã oo llume ppentru mmulþidintre nnoi, ppentru mmoldavi mmai aales, nnecunoscutã

ºi, îîn ffelul eei, eenigmaticã. EEste oo llume ccare sse bbizuie ttotuºipe aaceleaºi fforme, ccare ttrãieºte aaceleaºi pprincipii vvechi,inconfundabile, aale vvieþii, llumii, ffirescului, cca ººi ccele dde

aici, dde llângã nnoi. OOdatã ccu aaceste ppânze sstrânse îîntr-uun mmãnunchi eexpoziþional,se ccreeazã aaproape iinvariabil aatmosfera ssatului aardelean, iiar pplasticienii aau rreuºitsã pprindã îîn ppânzele llor aaproape ttot cce aa aajuns îîn mmod eexcepþional ppânã aaici.Se ssimte oo rrânduialã vveche, pprofundã, ccircumscrisã pprimordialului, oo lliniºte ººio aaºezare ssfãtoasã, ffaþã îîn ffaþã ccu llumea dde ddincolo dde ppânzã. ((Lucia GGologan)

TTeodor VViºan, îîn ccele ººapte llucrãri rrealizate îîn ttabãrã, aa rreþinut iimaginipanoramice aale BBoholþului ººi ooraºului FFãgãraº, ssecvenþe ccu ddrumuri,case, bbiserici, ddar ººi sscene ccu ffemei îîmbrãcate îîn vvestimentaþia ppopularã

specificã zzonei. PPeisajele ssale ttranscriu ppriveliºti ddesfãºurate ppe mmari îîntinderispaþiale, ccu uun jjoc eechilibrat dde pplanuri, sse oobservã iinteresul aartistului ppentruredarea cculorii llocale, nnatura eeste ttonicã ººi rrespirã pprin ttoate eelementeleîn llumina eestivalã bbinefãcãtoare. ((Corneliu SStoica)