Însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în

leasing, sechestrate sau confiscate (art 251) – delimitarea de faptele penale şi nepenale conexe

1

Cuprins:

INTRODUCERE.......................................................................................................3

CAPITOLUL I. Analiza juridico-penală a infracţiunii de înstrăinare în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate (art 251 CP al RM)......................................................4

CAPITOLUL II. Delimitarea infracţiunii incriminate la art 251 CP al RM de faptele penale şi nepenale conexe.......................................................................9

CONCLUZII..............................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................14

2

INTRODUCEREActualitatea temei. Necesitatea existenţei şi perfecţionării continue a ramurii

dreptului penal este motivată de nevoia imperioasă de apărare eficientă a valorilor

primordiale ale societăţii. Fiinţarea şi dezvoltarea agregatului social ar fi de

neconceput în lipsa asigurării unui climat în care sistemul de valori, pe care se

întemeiază societatea, să fie pus la adăpost împotriva celor mai grave pericole.

Actualitatea temei investigate este condiţionată de faptul că luarea ilegală a

bunurilor sechestrate, a bunurilor care urmează a fi confiscate, a materialelor

radioactive, a mijloacelor narcotice, a armelor de foc, a muniţiilor şi a substanţelor

explozive a început să fie privită ca atingere adusă patrimoniului – public sau

privat. Din consideraţiuni de oportunitate, legiuitorul a asimilat toate aceste

categorii de bunuri celor “comune”, astfel încât ele, privite ca obiect material, au

fost adaptate să exprime caracterul şi conţinutul relaţiilor sociale cu privire la

patrimoniu.

În acest context, este actuală incriminarea de la art 251 al CP al RM, care

vizează însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor

gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri,

săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era

obligată, conform legii, să asigure integritatea lor

În cercetarea prezentei teme, am utilizat aşa acte normative, precum: Codul

penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002; Codul de procedură

penală al Republicii Moldova (Partea generală) nr. 122-XV din 14.03.2003; Codul

contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008; Legea cu

privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001; Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI

din 28.04.2005; Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000;

Codul civil al Republicii Moldova /Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002. Monitorul

Oficial al RM, 2002.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul imediat al investigaţiei

constă în elaborarea concepţiei teoretice de studiere a

3

problemelor privind delimitarea acţiunii prevăzute la art 251 al CP al RM, de

faptele penale şi nepenale conexe.

4

CAPITOLUL I. Analiza juridico-penală a infracţiunii de înstrăinare în cazurile nepermise de

lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate (art 251 CP al RM)

Conform art 251 al CP al RM1, însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de

lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori

utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate

aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor, se

pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu

închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la

3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000

unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.2

Existenţa acestei incriminări este dată de faptul că luarea ilegală a bunurilor

sechestrate, a bunurilor care urmează a fi confiscate, a materialelor radioactive, a

mijloacelor narcotice, a armelor de foc, a muniţiilor şi a substanţelor explozive a

început să fie privită ca atingere adusă patrimoniului – public sau privat. Din

consideraţiuni de oportunitate, legiuitorul a asimilat toate aceste categorii de

bunuri celor “comune”, astfel încât ele, privite ca obiect material, au fost adaptate

să exprime caracterul şi conţinutul relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu.

Spre deosebire de prevederile actuale, în contextul studierii impactului regulilor

privind circulaţia bunurilor asupra calificării infracţiunilor contra patrimoniului

menţionăm că în Codul penal al Republicii Moldova din 1961 a fost prevăzută

răspunderea penală pentru delapidarea, înstrăinarea sau tăinuirea bunurilor

sechestrate sau însuşirea bunurilor, care urmează să fie confiscate (art.199).

Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care asigură respectarea

regulilor de păstrare a bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate.

1 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.20092 Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 173 din 25.07.2014. Monitorul Oficial nr.231-237/531 din 08.08.2014

5

Ca obiect material apar bunurile materiale gajate, luate în leasing, sechestrate sau

confiscate în mod legal.

Prin însuşire înţelegem a pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-şi apropia.

Înstrăinarea presupune transmiterea, cu titlu oneros sau gratuit, a bunului -

către altă persoană.

Prin tăinuire înţelegem acţiunea de a nu lăsa să se ştie, să se afle; a ascunde; a

acoperi.

Utilizarea presupune întrebuinţarea bunului, folosirea acestuia.

Potrivit art.203 CPP3, punerea sub sechestru a bunurilor este o măsură

procesuală de constrîngere, care constă în inventarierea bunurilor şi interzicerea

proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în caz de necesitate, de a se

folosi de aceste bunuri.

Dicţionarul Etimologic al Limbii Române explică succint substantivul neutru

sechestru prin intermediul sintagmei "Sigilarea bunurilor debitorului, confiscare."

Cu ajutorul altui dicţionar-cel de sinonime al Limbii Române, aflăm că sub aspect

juridic, sechestru înseamnă 1. (pop.) zălog, (învechit) zebereală. (i-a pus - pe

bunuri) 2. Poprire. (- pe o sumă de bani). Un amalgam impunător de variante se

anunţă în continuare pentru verbul sechestra: 1. (învechit şi regional) a secfestrui,

(reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrărisi, a zeberi. (A -

un bun imobil.) 2. A confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (l-a - averea.) 3. (înv.) a popri.

(A - pe cineva.). Lungul şir de înţelesuri juridice al acestui verb poate fi continuat

cu ajutorul Dicţionarului enciclopedic 1. jur. a pune (sub) sechestru; 2. a confisca;

a acapara, a monopoliza; 3. a pune deoparte; a sechestra o parte a unei moşteniri; 4.

A reţine, a închide ilegal pe cineva; 5. a se depărta de lume, a fugi de societate; a

se claustra.4

După punerea sub sechestru a conturilor şi a depozitelor bancare sînt încetate

orice operaţiuni în privinţa acestora. Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică

pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, acţiunea civilă sau

3 Codul de procedură penală al Republicii Moldova (Partea generală) nr. 122-XV din 14.03.2003. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.248-251/699 din 05.11.20134 Dascălu M. Exerciţiu suplimentar la tema sechestrului. În: Revista Naţională de Drept", 2003, nr.11, p.24

6

eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor ori a contravalorii

bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunii ori rezultate din infracţiune. Baza

juridică a sechestrării bunurilor o constituie art.203-210, 133-134 CPP.

Legea penală (art.106 alin.1 CP) defineşte confiscarea specială ca fiind

trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor (inclusiv a valorilor

valutare) utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. În cazul

în care bunurile utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu

mai există sau nu se găsesc, se confiscă contravaloarea acestora. În ceea ce priveşte

nemijlocit lucrurile supuse confiscării speciale sunt prevăzute în art.106 alin.2 CP.

Potrivit Legii cu privire la gaj nr.449-XV din 30 iulie 20015, gajul este o

garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat avînd

prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei

garantate. Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin

gaj.

Nici debitorul gajist, nici posesorul bunului gajat nu poate distruge sau deteriora

bunul gajat ori diminua valoarea lui dacă aceasta nu se face prin uzură normală sau

în caz de necesitate. În cazul pericolului pieirii sau deteriorării bunului gajat, partea

care îl deţine este obligată să informeze imediat cealaltă parte, aceasta fiind în

drept să examineze bunul. Terţul căruia i s-a încălcat un drept sau care are un

interes legitim poate contesta în instanţă judecătorească valabilitatea gajului sau

urmărirea bunului gajat.

Însuşirea bunului presupune o formă specială a incriminării prevăzute de

art.191 CP. Concurenţa dintre ele se limitează la specificul obiectului material al

infracţiunii. Componenţa infracţiunii este formulată de către legiuitor ca fiind una

formală, momentul consumării fiind legat de determinarea săvârşirii faptei

prejudiciabile prevăzute expres de legea penală.

Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin existenţa obligatorie a

vinovăţiei în forma intenţiei directe. Scopul şi motivul infracţiunii pot fi diferite şi

5 Legea cu privire la gajnr. 449-XV din 30.07.2001. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.345-351/655 din 21.11.2014

7

nu au importanţă la calificarea infracţiunii, având rol numai la individualizarea

răspunderii şi a pedepsei penale.

Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană căreia i-au fost încredinţate

bunurile gajate, sechestrate sau confiscate ori care era obligată, conform legii, să

asigure integritatea lor. Ca subiect poate apărea şi persoana juridică care practică

activitatea de întreprinzător în anumite situaţii prevăzute expres de legea penală în

vigoare (art.21 alin.2, 3 CP Răspunderea penală a persoanei juridice care

desfăşoară activitate de întreprinzător nu exclude răspunderea persoanei fizice

pentru infracţiunea săvârşită (art.21 alin.4 CP).

Contrazicerile parţiale apărute între unele reglementări cu caracter internaţional

şi legea penală naţională referitoare la incriminarea acestor fapte determină în

consecinţă lipsa aplicaţiunii parţiale a acestor dispoziţii. CEDO prevede în mod

expres că drept rezultat al încălcării contractelor civile nu poate fi aplicată o

pedeapsă privativă de libertate. În cazul încălcării contractelor de gaj însă legea

penală prescrie închisoare de la 3 până la 7 ani.

De altfel, ca şi în Republica Moldova, şi alte ţări incriminează această acţiune

ilicită. Astfel, În Codul penal al Franţei din 19926, Cartea a treia are denumirea

“Despre crime şi delicte contra bunurilor”. Cartea a treia a Codului penal al Franţei

este compusă din două titluri: Titlul I “Despre însuşirea ilegală” şi Titlul II

“Despre alte atingeri aduse bunurilor”. Titlul I este împărţit în patru capitole: un de

respexctiv avem – în Secţiunea II “Despre abuzul cu privire la gaj sau la bunurile

sechestrate”.

De exemplu, în Codul penal al Germaniei din 18717 faptele infracţionale contra

patrimoniului sunt reprezentate în şapte titluri ale Părţii Speciale. Titlul al douăzeci

şi cincilea “Fapte infracţionale săvârşite în scop de cupiditate” din Partea Specială

a legii penale germane cuprinde şi incriminarea privind folosirea ilegală a bunului

gajat (§290).

6 Новый Уголовный кодекс Франции. - Москва: Юридический колледж МГУ, 19937 Уголовный кодекс ФРГ. - Москва: Зерцало, 2000

8

În Codul penal al Spaniei din 19958, Titlul XIII din Cartea a II-a se numeşte

“Infracţiuni contra proprietăţii şi ordinii social-economice”. Avem temei să credem

că tocmai această titulatură a servit ca prototip pentru denumirea titlului

corespunzător din Codul penal al Federaţiei Ruse.

Titlul XIII din Cartea a II-a a Codului penal al Spaniei este divizat în

paisprezece capitole, iar fapta ce ne interesează este vizată la (Capitolul IX)

cauzării prejudiciului.

8 Уголовный кодекс Испании. - Москва: Зерцало, 1998

9

CAPITOLUL II. Delimitarea infracţiunii incriminate la art 251 CP al RM de faptele penale şi nepenale conexe

Analizînd în cadrul paragrafului dat delimitarea infracţiunii incriminate la art

251 CP al RM de faptele penale şi nepenale conexe, vom porni de la latura penală.

Astfel, după cum am menţionat anterior, însuşirea bunului presupune o formă

specială a incriminării prevăzute de art.191 CP. Concurenţa dintre ele se limitează

la specificul obiectului material al infracţiunii. Componenţa infracţiunii este

formulată de către legiuitor ca fiind una formală, momentul consumării fiind legat

de determinarea săvârşirii faptei prejudiciabile prevăzute expres de legea penală.

Fapta expusă la art 251 este expusă prin prevederi similare şi în Codul Vamal.

Astfel, la art 246 alin (6), (7) şi (8) este prevăzut:9

(6) Delapidarea, înstrăinarea sau tăinuirea bunurilor sechestrate se pedepsesc

conform legislaţiei penale.

(7) În cazul sechestrării de mijloace băneşti ale contravenientului aflate în

conturile băncilor sau ale altor instituţii financiare, se interzice, prin decizie a

şefului organului vamal, orice operaţiune în acele conturi.

(8) Decizia de sechestrare a bunurilor poate fi anulată de persoana care a

emis-o dacă nu mai există necesitatea aplicării acestei măsuri.

Astfel, spre deosebire a prevederilor Codului penal unde se menţionează

’’însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate,

luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri...’’, în

Codul Vamal avem specificate doar noţiunile de - Delapidare, înstrăinare sau

tăinuire a bunurilor sechestrate, fapt ce ne converge la ideea că acţiunile amintite

la Codul Vamal fac trimitere indirectă la prevederile Codului Penal.

În continuare, orientîndu-ne după normele Codului civil al Republicii Moldova

nr.1107-XV din 6 iunie 2002, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, observăm

omisiunea termenului sechestru. Într-adevăr, în condiţiile textului de lege se pune

9 Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova ediţie specială din 01.01.2007, pag.103

10

la dispoziţie un analog al sechestrului, aşa-numitul contract de depozit (Cap.XVII,

art.1086-1111). Art.1086 oferă noţiunea contractului de depozit: „Prin contract de

depozit o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă

parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la

cerere."10 Exprimarea legiuitorului nu este întîmplătoare.

În concepţia Codului de procedură penală (CPP) al Republicii Moldova nr.122-

XV din 14 martie 2003, intrat în vigoare la 12 iunie 200311, organul de urmărire

penală din oficiu sau instanţa de judecată, la cererea părţilor, poate lua în cursul

procesului penal măsuri asigurătorii pentru repararea prejudiciului cauzat de

infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii (art.202

alin.1). O importanţă colosală pentru studiul nostru are alineatul imediat următor:

"Măsurile asigurătorii pentru repararea prejudiciului constau în sechestrarea

bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu art.203-210" (art.202 alin.2).

Producerea unor împrejurări de fapt, cînd se aplică sechestru pe mai multe

bunuri, valoarea cărora egalează cu cuantumul pagubei, nicidecum nu înseamnă

aplicarea mai multor măsuri de asigurare, ci a uneia singure - celei a sechestrului.

Textul de lege confirmă: "Valoarea bunurilor puse sub sechestru, în scopul

asigurării acţiunii civile înaintate de partea civilă sau procuror, nu poate depăşi

valoarea acţiunii civile" (art.206 alin.2). Prin urmare, nu poate fi vorba despre o

mulţime de măsuri, ci doar de una. Desigur, există o serie de impedimente în

întocmirea unui discernămînt valid şi fidel, mai ales că nu există o regulă absolută

în acest sens, totuşi experienţa întemeiată pe ştiinţă rămîne a fi un sprijin major.

Conform prevederilor legii cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001, prin art

52 –

(3) Debitorul gajist nu are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod

bunurile gajate, dacă legea (inclusiv art.24 alin.(2) al prezentei legi) nu prevede

altfel sau dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist.

10 Codul civil al Republicii Moldova /Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002. Monitorul Oficial al RM, 2002, nr.82-86, art. 199. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=32508511 Codul de procedură penală al Republicii Moldova (Partea generală) nr. 122-XV din 14.03.2003. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.248-251/699 din 05.11.2013

11

(4) Debitorul gajist nu are dreptul să transmită bunul gajat în locaţiune,

arendă sau comodat, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist.

O normă interesantă este expusă şi la art 16 din Legea cu privire la leasing.

Astfel, locatarului i se asigură protecţia drepturilor asupra bunului, primit în bază

de contract de leasing în posesiune şi folosinţă temporară, în aceeaşi măsură ca şi

protecţia stabilită de legislaţia civilă asupra dreptului de proprietate. Este interzisă

urmărirea, pentru datoriile locatarului, a bunului dat acestuia în bază de contract de

leasing. Dreptul de proprietate al locatorului asupra bunului transmis locatarului în

baza de contract de leasing se recunoaşte şi în caz de insolvabilitate a locatarului.

Contractul de leasing îşi menţine efectul pe întreaga sa durată şi în cazurile în care,

după încheierea sa, legislaţia stabileşte norme care înrăutăţesc situaţia părţilor.12

În Codul Contravenţional a Republicii Moldova13, se conţin cîteva norme

incriminatoare asemănătoare cu prevederile art 251 al CP al RM, şi anume:

Articolul 2872. Împiedicarea activităţii în cadrul executării silite a obligaţiei

vamale

(1) Nerespectarea de către plătitorul vamal a obligaţiei de a prezenta spre

sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la păstrare sau în

folosinţă, refuzul prezentării documentelor confirmative ale dreptului de

proprietate asupra bunurilor se sancţionează cu amendă de 100 de unităţi

convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 250 de unităţi convenţionale

aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

(2) Împiedicarea accesului colaboratorului vamal în sediul sau încăperile

plătitorului vamal pentru executarea silită a obligaţiei vamale se sancţionează cu

amendă de 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de

250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere sau cu

arest contravenţional, în ambele cazuri, de 15 zile.

(3) Neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea,

tăinuirea, deteriorarea, descompletarea sau folosirea lor se sancţionează cu amendă

12 Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.92-94/429 din 08.07.200513 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009

12

de 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 250 de

unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

Articolul 3041. Încălcarea regulilor privind registrul deţinătorilor de valori

mobiliare nominative (2) Refuzul sau eschivarea de la introducerea înscrierii în

registru, în baza hotărîrii irevocabile a instanţei de judecată sau a actului

executorului judecătoresc cu privire la sechestrarea valorilor mobiliare, se

sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale.

Cu referire la cele de mai sus vom cita afirmaţiile lui Dan Chirică aduce

argumente de rigoare din literatura de specialitate, ce vin să explice importanţa şi

necesitatea aplicării sechestrului judiciar. „După cum s-a reţinut în practica

judiciară şi în doctrină, - afirmă dumnealui, - fiind vorba de o măsură cu o oarecare

gravitate, instituirea sechestrului judiciar trebuie să fie justificată de partea care îl

cere, cum este, de exemplu, cazul în care partea ce deţine bunul îl deteriorează sau

cazul în care se demonstrează pericolul înstrăinării lucrului, sau cazul în care un

bun comun este folosit în exclusivitate de un coproprietar şi acest lucru privează pe

ceilalţi coproprietari de fructele şi veniturile la care au şi ei dreptul."

Astfel, aplicarea sechestrului reprezintă o măsură de siguranţă care constă în

indisponibilitatea bunurilor, deţinătorul neavînd posibilitate de a dispune de ele

decît cu aprobarea agentului constatator sau instanţei judecătoreşti şi care urmează

a fi supuse confiscării, distrugerii, valorificării sau a fi întoarse deţinătorului după

examinarea cauzei contravenţionale în conformitate cu hotărîrea instanţei

judecătoreşti.

13

CONCLUZIIReieşind din cele expuse mai sus, vom statua asupra următoarelor:

Am conchis că Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994,

a consfinţit prioritatea creării unui "stat de drept, democratic, în care demnitatea

omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane,

dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Conţinutul acestor prevederi constituţionale fundamentează premisa ca în

Republica Moldova cetăţenii să nu mai fie priviţi în calitate de "obiect" al

influenţei statale, iar capacitatea de constrîngere a statului să se exercite

preponderent în serviciul lor.

Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care asigură respectarea

regulilor de păstrare a bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate.

Ca obiect material apar bunurile materiale gajate, luate în leasing, sechestrate sau

confiscate în mod legal.

Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană căreia i-au fost încredinţate

bunurile gajate, sechestrate sau confiscate ori care era obligată, conform legii, să

asigure integritatea lor. Ca subiect poate apărea şi persoana juridică care practică

activitatea de întreprinzător în anumite situaţii prevăzute expres de legea penală în

vigoare (art.21 alin.2, 3 CP Răspunderea penală a persoanei juridice care

desfăşoară activitate de întreprinzător nu exclude răspunderea persoanei fizice

pentru infracţiunea săvârşită (art.21 alin.4 CP).

Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin existenţa

obligatorie a vinovăţiei în forma intenţiei directe. Scopul şi motivul infracţiunii pot

fi diferite şi nu au importanţă la calificarea infracţiunii, având rol numai la

individualizarea răspunderii şi a pedepsei penale.

Însuşirea bunului presupune o formă specială a incriminării prevăzute de

art.191 CP. Concurenţa dintre ele se limitează la specificul obiectului material al

infracţiunii. Componenţa infracţiunii este formulată de către legiuitor ca fiind una

formală, momentul consumării fiind legat de determinarea săvârşirii faptei

prejudiciabile prevăzute expres de legea penală.

14

BIBLIOGRAFIE

1. Codul civil al Republicii Moldova /Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002.

Monitorul Oficial al RM, 2002, nr.82-86, art. 199. http://lex.justice.md/index.php?

action=view&view=doc&lang=1&id=32508

2. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008.

Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009

3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova (Partea generală) nr. 122-XV

din 14.03.2003. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.248-251/699 din

05.11.2013

4. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul

Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

5. Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000. Republicat:

Monitorul Oficial al R.Moldova ediţie specială din 01.01.2007, pag.103

6. Dascălu M. Exerciţiu suplimentar la tema sechestrului. În: Revista Naţională de

Drept", 2003, nr.11, p.24

7. Legea cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001. Republicat: Monitorul Oficial

al R.Moldova nr.345-351/655 din 21.11.2014

8. Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005. Monitorul Oficial al

R.Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005

9. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 173 din

25.07.2014. Monitorul Oficial nr.231-237/531 din 08.08.2014

10. Новый Уголовный кодекс Франции. - Москва: Юридический колледж МГУ,

1993

11. Уголовный кодекс Испании. - Москва: Зерцало, 1998

12. Уголовный кодекс ФРГ. - Москва: Зерцало, 2000

15