ROMÂNIA MINISTERUL AP ĂRĂRII NA łIONALE

STATUL MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

BULETINUL

FORłELOR NAVALE

NR. 10/2009 – SERIE NOUĂ –

BUCUREŞTI – 2009 –

COLEGIUL DE REDAC łIE Preşedintele colegiului de redacŃie:

- Contraamiral de flotilă dr. Niculae VÂLSAN Membri:

- Contraamiral de flotilă dr. Romulus HÂLDAN - Contraamiral de flotilă Dan POPESCU - Comandor Tiberiu CHODAN - Colonel Dumitru ROŞU - Comandor Gigi ŞERBAN - Comandor Dan HĂULICĂ - Comandor dr. Vergil MORARU

Redactor responsabil: - Căpitan Cornel ABAGIU

Tehnoredactare computerizată:

- P.c.c. Elena GÂDEI

Majoritatea articolelor publicate în acest buletin au fost prezentate în cadrul celei de-a treia ConferinŃe doctrinare a ForŃelor Navale cu tema

„Fundamente şi evoluŃii ale doctrinei ForŃelor Navale” desfăşurată în data de 19.12.2008 la ConstanŃa

Tehnoredactare realizată la Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale

TIPOGRAFIA STATULUI MAJOR AL FOR łELOR NAVALE

CONSTANłA B. 0295 comanda ___/2009

1

CUPRINS

NATO LA CEA DE-A 60-a ANIVERSARE ............................................................. 5 Contraamiral de flotilă dr. Niculae VÂLSAN

PROBLEME ACTUALE ALE SECURIT ĂłII MARITIME .............................. 23 Contraamiral de flotilă dr. Niculae VÂLSAN

EVOLUłIA DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE. ELEMENTELE ESENłIALE ALE DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE ROMÂNE. REPERE DOCTRINARE ALE FOR łELOR NAVALE ROMÂNE. LOCUL DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE ÎN CONTEXTUL ACTUAL ... 40

Comandor Dan AVĂDANEI

PRINCIPII ALE DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE. PRINCIPII CARE DECURG DIN ISTORIA ŞI TRADI łIILE FOR łELOR NAVALE ROMÂNE. ORIGINILE GÂNDIRII STRATEGICE MARITIME ŞI INFLUEN łA ACESTEIA ASUPRA EVOLU łIEI DOCTRINEI FORłELOR NAVALE ............................................................................................. 54

Căpitan comandor conf. univ. dr. Olimpiu Manuel GLODARENCO

CARACTERISTICILE FIZICE, SOCIALE, ECONOMICE, ECOLOG ICE ŞI JURIDICE ALE MEDIULUI MARITIM REGIONAL DE SECURITATE. CARACTERISTICILE ŞI DIMENSIUNILE GEOPOLITICE, SOCIO-CULTURALE, ECONOMICE, ŞTIIN łIFICE ŞI TEHNOLOGICE, ECOLOGICE, MILITARE ŞI JURIDICE ALE MĂRII NEGRE ......................................................................................................... 73

Comandor dr. Romeo BOŞNEAGU

MEDIUL MARITIM DE SECURITATE. ACTORII ACTUALI AI RELAłIILOR INTERNA łIONALE. ROLUL ORGANISMELOR INTERNA łIONALE ÎN ACTUALA ARHITECTUR Ă DE SECURITATE MARITIM Ă .................................................................................... 81

Comandor Vasile NECULA

MEDIUL MARITIM DE SECURITATE. CONSECIN łE ALE EVOLUłIEI MEDIULUI DE SECURITATE ....................................................... 85

Comandor Viorel STANCIU

2

CARACTERISTICILE ŞI DIMENSIUNILE GEOPOLITICE, JURIDICE, ECONOMICE ŞI MILITARE ALE FLUVIULUI DUN ĂREA ........................... 95

Comandor Petrică COMAN

CONVIEłUIREA ŞI COOPERAREA CU ACTORI REGIONALI. INTERFERENłA GLOBAL-REGIONAL, TENDIN łE ÎN EVOLU łIA SECURITĂłII GLOBALE ŞI REGIONALE ..................................................... 118

Locotenent colonel Ioan TEODOR

STATUTUL FLUVIAL-MARITIM ŞI INTERESELE NAVALE ALE ROMÂNIEI. COOPERAREA ŞI INTEGRAREA ÎN UE ŞI NATO ................. 132

Comandor drd. Cristinel UCE

REPERE ŞI ORIENT ĂRI PENTRU FUNDAMENTAREA DOCTRINEI FORłELOR NAVALE ROMÂNE ....................................................................... 146

Comandor Tiberiu CHODAN

PLANIFICAREA INTEGRAT Ă – NECESITATE ŞI PERSPECTIVĂ PENTRU FORłELE NAVALE ............................................................................ 153

Căpitan comandor Cristian LIŞMAN Căpitan comandor Cornel COJOCARU

INTERESELE MARITIME ALE ROMÂNIEI. PROMOVAREA INTERESELOR NAVALE ALE ROMÂNIEI ................... ................................. 162

Comandor dr. Ştefan GEORGESCU

CONCEPTE STRATEGICE MARITIME CLASICE, MODERNE ŞI CONTEMPORANE ........................................................................................... 177

Comandor Alexandru MACAVEI

PUTEREA ŞI DIPLOMA łIA NAVAL Ă ............................................................. 188 Comandor Adrian LEPĂDATU

SECURITATEA MARITIM Ă A ROMÂNIEI. AP ĂRAREA ZONEI DE RESPONSABILITATE NA łIONAL Ă ŞI COLECTIV Ă ................................... 204

Comandor Tudor GRIGOROVICI

ROLUL FORłELOR MARITIME NATO .......................................................... 218 Locotenent comandor Gelu PÎSTAE Locotenent comandor Bogdan łUłUIANU

CARACTERISTICILE FOR łELOR MARITIME NATO ............................... 233 Locotenent comandor Adrian PETROVSCHI Locotenent comandor Marcel NECULAE

ORGANIZAREA, PLANIFICAREA ŞI FOLOSIREA FOR łELOR MARITIME ÎN NATO ........................................................................................... 244

Căpitan comandor ing. Bogdan DUMITRESCU Locotenent comandor ing. Milu ZAHARIA

3

INTERESELE MARITIME ALE ROMÂNIEI. ORGANIZAREA FORłELOR NAVALE. CARACTERISTICILE FOR łELOR NAVALE. CAPACITATEA DE REAC łIE, FLEXIBILITATEA, CAPACITATEA DE AUTOSUSłINERE LOGISTIC Ă, MOBILITATEA ................................... 253

Căpitan comandor Tudorel GÎNDAC

CONSIDERAłII PRIVIND LOCUL, ROLUL ŞI RESPONSABILIT ĂłILE FORłELOR NAVALE ÎN CADRUL ARMATEI ROMÂNIEI ............ ............ 259

Căpitan comandor Cătălin FLEŞERIU

ELEMENTE DE DOCTRIN Ă NAVAL Ă PRIVIND MEDIUL MARITIM, SPAłIUL DE LUPT Ă MULTIDIMENSIONAL ŞI TEATRELE DE AC łIUNE PRIN PRISMA PARTENERIATULUI CU STRUCTURILE NATO ... ............ 270

Locotenent comandor Fănel RĂDULESCU Locotenent comandor Claudiu MARINESCU

4

5

NATO LA CEA DE-A 60-a ANIVERSARE

Contraamiral de flotil ă dr. Niculae VÂLSAN, LocŃiitorul şefului Statului Major al For Ńelor Navale

1. OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord – Generalit ăŃi

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord este o organizaŃie internaŃională de securitate constituită din 26 aliaŃi europeni şi din America de Nord care-şi protejează membrii prin mijloace politice şi militare. NATO are la bază legătura transatlantică care reprezintă cheia păcii şi stabilităŃii în zona euroatlantică.

EsenŃa AlianŃei o constituie principiul apărării colective, care este stipulat de prevederile articolului 5 al Tratatului de înfiinŃare a NATO. Un atac împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor aliaŃilor. Uşa NATO rămâne deschisă pentru toate Ńările europene care-i însuşesc valorile de democraŃie, libertate individuală ale statului de drept şi care pot contribui la misiunile de securitate.

NATO promovează cooperarea şi acŃionează pe baza principiului consensului: deciziile trebuie să aibă susŃinerea tuturor membrilor. AliaŃii lucrează împreună şi se consultă zilnic pe probleme de apărare şi securitate.

Fiecare Ńară membră are un loc în Consiliul Nord-Atlantic, organul de decizie cel mai înalt al NATO. Consiliul este prezidat de Secretarul General NATO care construieşte consensul între aliaŃi şi exprimă punctele de vedere şi deciziile organizaŃiei.

Mediul de securitate în continuă transformare cere ca răspunsurile la ameninŃări să fie adaptate în consecinŃă. De la sfârşitul Războiului Rece, AlianŃa s-a angajat în operaŃii de management al crizelor şi a abordat noi provocări la adresa securităŃii atât în interiorul, cât şi în afara zonei euroatlantice. În lumea complexă de azi nicio Ńară sau organizaŃie nu poate de una singură să facă faŃă la ameninŃările la adresa securităŃii.

NATO a creat reŃele de parteneriat angajându-se până în Asia Centrală, Caucaz, regiunea Mediteranei şi Orientul Mijlociu. AlianŃa lucrează în strânsă cooperare cu alte organizaŃii internaŃionale, în primul rând cu NaŃiunile Unite şi Uniunea Europeană, ca şi cu OrganizaŃia pentru Cooperare şi Securitate în Europa.

6

2. Abordarea noilor provocări la adresa securităŃii

De vreme ce natura ameninŃărilor se schimbă, aşa trebuie să se schimbe şi răspunsurile AlianŃei. Pentru menŃinerea păcii şi promovarea stabilităŃii NATO se transformă în mod constant pentru a se adresa provocărilor curente şi previzionate.

Terorismul, armele de nimicire în masă, statele de pe axa răului, conflictele etnice sunt provocări pe care AlianŃa le confruntă alături de alte ameninŃări care pot apărea la adresa securităŃii, pentru care AliaŃii au adoptat o abordare cuprinzătoare şi mai flexibilă de securitate. Această abordare se referă la întrebuinŃarea capabilităŃilor de răspuns la criză, ca şi la măsuri de apărare antirachetă şi împotriva atacului cibernetic, de avertizare maritimă şi de securitate energetică.

Atacurile teroriste de la 11.09.2001 au arătat că ameninŃările pot veni de departe din afara zonei euroatlantice şi că indivizi sau grupuri, nu numai state ostile, pot pune în pericol interesele, bunurile şi vieŃile cetăŃenilor din Ńările membre. Pentru îndeplinirea misiunii sale fundamentale de securitate, NATO trebuie să fie în stare să trimită şi să susŃină forŃele oriunde consideră că este necesar. AlianŃa dezvoltă forŃe flexibile, uşor dislocabile şi avansate din punct de vedere tehnologic. NATO îşi revizuieşte periodic strategia şi structurile militare pentru a face faŃă la ameninŃările complexe şi imprevizibile la adresa securităŃii. AmeninŃările împărtăşite cer un răspuns comun. Comunitatea internaŃională conştientizează din ce în ce mai mult nevoia de a gestiona ameninŃările comune prin eforturi joint multinaŃionale. Consultările, coordonarea şi cooperarea între aliaŃi şi cu parteneri sunt esenŃiale.

Pregătirea este cheia succesului. NATO organizează regulat activităŃi de instrucŃie şi exerciŃii în teren pentru a fi sigur că AliaŃii şi Partenerii vor acŃiona eficient împreună dacă va fi necesar. Acest tip de pregătire a facilitat participarea activă a multor Ńări partenere la operaŃiile conduse de NATO.

3. NATO şi mediul de securitate schimbător

Conflictul a fost şi va continua să fie un element intrinsec şi inevitabil al schimbărilor sociale. În analiza conflictului s-a dovedit că este dificil de desemnat o anumită tipologie cuprinzătoare dacă avem în vedere conflictele violente şi războiul, marele număr de variabile care pot caracteriza un conflict. Este posibil, totuşi, să identificăm tendinŃe generale comune care pot aduce anumită lumină asupra caracteristicilor unui viitor conflict.

La aproape 350 de ani de la Westphalia, majoritatea conflictelor pot fi caracterizate ca fiind lupte între centrele de putere în competiŃie la nivel internaŃional. Această perioadă a ajuns la final cu Războiul Rece când un singur conflict a dominat sistemul relaŃiilor internaŃionale. Până atunci bătăliile, atât cele limitate, cât şi cele mai extinse şi violente erau purtate ca bătălii nimicitoare între armatele regulate ale statelor naŃiune. Totuşi, un indicator important al schimbării naturii conflictului armat a apărut deja în timpul primei jumătăŃi a secolului trecut, anume schimbarea dramatică de la situaŃia când marea majoritate a pierderilor era reprezentată de personalul militar, la cea când victimele sunt predominant din rândul civililor.

7

Sfârşitul ordinii globale bazată pe bipolaritate a marcat sfârşitul unei ere de relativă stabilitate şi echilibru al puterii. Vacuumul de putere ce a urmat a deschis de fapt „cutia Pandorei” conflictelor care până acum a fost dominată de echilibrul ideologic şi militar al ordinii mondiale. În majoritate, aceste conflicte au fost şi încă sunt intrastatale şi au apărut în regiuni unde slăbiciunea guvernării statale a devenit mai ambiguă, cu oameni, grupuri şi guvernări urmărind obiective complexe. Am fost martorii apariŃiei unei noi generaŃii de războinici, entităŃi substatale, grupuri nonnaŃionale şi transnaŃionale a căror identitate se bazează pe un grup comun denominator cum sunt ideologia, cultura tribală, etnicitatea, religia, geografia, activităŃile economice ilegale, sau o combinaŃie a acestor factori. Aceştia au devenit mai violenŃi şi au ca obiectiv să altereze balanŃa internă de putere pentru urmărirea propriilor interese. Având în vedere extremele, asemenea conflicte au avut ca rezultat fragmentarea totală a structurilor statului şi societăŃii, împingând multe regiuni ale lumii în anarhie.

Un număr de factori au alimentat natura schimbată a conflictului şi probabilitatea declanşării lui. Globalizarea a intensificat contactele economice dintre Ńări şi a redus relevanŃa graniŃelor statelor. În timp ce acest fapt este în general benefic pentru lumea dezvoltată (vestică), efectele negative ale globalizării au creat o numeroasă populaŃie defavorizată în special în Orientul Mijlociu, Africa şi Asia. Globalizarea va mări diferenŃele dintre bogaŃi şi săraci, va creşte competiŃia pentru resursele critice şi aceste tensiuni vor conduce în cele din urmă la conflict, în special în regiunile cu creşteri rapide ale populaŃiei. Unii analişti, totuşi, susŃin că globalizarea reprezintă un proces care trebuie să conducă la prosperitate economică şi socială, iar aceasta să contribuie la stabilitate şi securitate. „PerdanŃii” în acest proces de dezvoltare au devenit un bazin de recrutare, iar Ńările lor au devenit baze de antrenament şi tărâmuri sfinte şi sigure pentru terorişti şi reŃele criminale care exploatează instrumentele globalizării. Instrumentele cheie sunt reprezentate de internet şi tehnologie, care le facilitează comunicarea, acŃiunea şi mişcarea în jurul lumii fără a fi detectaŃi. Permeabilitatea graniŃelor va face mai puŃin administrabilă securitatea naŃională şi internaŃională, permiŃând tensiunilor şi conflictelor să se răspândească mai uşor dintr-o Ńară într-alta.

Mai mult, actori nonstatali cu intenŃii agresive şi ostile nu numai că au devenit mai globali, dar au ajuns mai puternici şi mai bogaŃi. Proliferarea armelor, în mod particular a celor cu potenŃial de distrugere în masă, a fost iniŃial limitată la nivel statal, dar în mod gradual actorii nonstatali au pătruns în arenă. Nelimitatul acces la tehnologie, civilă sau militară, a sporit în mod dramatic deprinderile militare ale grupurilor non-statale, chiar şi pe cele individuale. AcŃiunile de luptă vor continua să fie din ce în ce mai privatizate. Nu numai că potenŃialul grupurilor mici de a produce distrugeri masive a crescut în mod semnificativ, dar şi crearea unor reŃele fluide întinse în toată lumea ale acestor noi războinici va asigura o capabilitate pentru acŃiuni militare concertate cu o dezvoltare globală. Multe dintre aceste grupuri sunt ostile lumii vestice sau culturii şi valorilor vestice. Ei ar putea să atace punctual într-un neaşteptat loc sau timp, nu pentru ambiŃii teritoriale, ci pentru că ei caută un efect psihologic apocaliptic, propagat prin mijloace de comunicaŃii globale şi prin mass-media. Astfel, un atac local este hiperconectat cu nivelul strategic. În

8

consecinŃă, comportamentul actorilor non-statali va crea un mediu de securitate care are un grad ridicat de nesiguranŃă şi uneori este foarte dinamic. Securitatea globală va fi din ce în ce mai greu de măsurat, monitorizat şi menŃinut. Securitatea nu mai înseamnă protejarea teritoriilor şi a suveranităŃii, ci mai degrabă să salvgardeze integritatea în cel mai larg sens.

Subiectele schimbărilor climatice, a resurselor energetice şi implicaŃiile lor pentru securitate şi stabilitate au devenit, de asemenea, o nouă dimensiune pentru dezbaterile din domeniul securităŃii. Într-un raport al UE semnat de Javier Solana şi Benita Ferero-Waldner, comisarul pentru relaŃii externe, se prezice că încălzirea globală va determina precipitarea subiectelor de securitate, cu întindere de la războaiele energetice la migraŃia în masă. Acest raport susŃine, de asemenea, că „semnificative conflicte potenŃiale” sunt probabile în decadele următoare ca un rezultat al „competiŃiei intensificate pentru accesul la şi controlul asupra resurselor de energie”. În lucrarea „Spre o mare strategie pentru o lume incertă” publicată recent de către cinci foşti şefi ai apărării din Germania, SUA, Marea Britanie, FranŃa şi Olanda schimbările climatice sunt descrise ca una dintre cele şase principale provocări pe care autorii le-au identificat ca principale provocări cărora trebuie să le facă faŃă comunitatea globală astăzi.

4. Provocarea strategică a operaŃiilor NATO curente

Într-o perioadă relativ scurtă de timp NATO s-a dezvoltat de la o organizaŃie concentrată pe planificarea unor probabile acŃiuni în cadrul unui război la scară largă în Centrul Europei, la o AlianŃă concentrată pe executarea unei game diverse de operaŃii şi misiuni, într-o varietate de medii geografice. NATO conduce misiunea internaŃională de menŃinere a păcii din Kosovo, KFOR, la care participă personal militar din 35 de Ńări. În Irak NATO ajută Ńara să se pregătească să-şi asigure propria securitate prin instruirea personalului irakian şi prin sprijinul acordat dezvoltării instituŃiilor de securitate ale statului. În cadrul OperaŃiei ACTIVE ENDEAVOUR navele NATO patrulează Mediterana şi monitorizează transporturile navale în scopul de a descoperi, descuraja şi proteja omenirea împotriva activităŃilor teroriste. NATO asigură, de asemenea, sprijin logistic şi în domeniul instruirii pentru operaŃia Uniunii Africane din Darfur.

MenŃinerea păcii şi stabilităŃii în Balcani este vitală pentru regiunea în sine şi pentru aliaŃi. Sub mandatul ONU AlianŃa a constituit şi dislocat o forŃă de menŃinerea păcii, KFOR, încă din 1999. KFOR continuă şi astăzi să contribuie la menŃinerea unui mediu sigur şi stabil în Kosovo în beneficiul tuturor cetăŃenilor, indiferent de originea lor etnică.

NATO a dislocat forŃele sale de menŃinerea păcii după executarea unei campanii aeriene aliate pe timp de 78 de zile şi a forŃat regimul iugoslav să accepte cerinŃele comunităŃii internaŃionale de a pune capăt represiunii violente îndreptate împotriva populaŃiei civile din Kosovo.

La începutul anilor 1990 în Iugoslavia a avut loc o implozie. Conflictele etnice au erupt determinând răspândirea unei crize umanitare, ameninŃând stabilitatea în

9

întreaga regiune şi pacea în Europa. În Bosnia-Herzegovina loviturile aeriene ale NATO din august 1995 au

schimbat balanŃa de putere pe uscat asigurând condiŃiile pentru declanşarea negocierilor de pace. În decembrie 1995 AlianŃa a dislocat, pentru prima dată în istoria sa, o forŃă de menŃinerea păcii în această Ńară.

Deoarece mediul de securitate din Bosnia s-a îmbunătăŃit, NATO a redus în mod gradual numărul de militari. În decembrie 2004 NATO a predat responsabilitatea menŃinerii păcii către Uniunea Europeană, finalizând cu succes misiunea asumată iniŃial. Totuşi, NATO menŃine un stat major în Sarajevo/Bosnia-Herzegovina, acum Ńară parteneră. Rolul acestuia este să sprijine în continuare autorităŃile bosniace în realizarea reformelor în domeniul apărării şi în menŃinerea unei cooperări strânse cu forŃele de menŃinerea păcii conduse de Uniunea Europeană.

Războiul civil a ameninŃat FYRO Macedonia în februarie 2001. NATO şi UE au ajutat la negocierea unui acord de încetare a focului, care a condus la un acord de pace. La cererea guvernului NATO a dislocat apoi o forŃă cu rolul de colectare a armelor de la insurgenŃi şi pentru a acorda ajutor în implementarea acordului de pace. AlianŃa a predat această misiune către UE în martie 2003 şi menŃine un stat major în capitala FYROM, care este însărcinat cu implementarea reformelor în domeniul apărării. FYROM este acum candidată să devină membră NATO.

AlianŃa este implicată profund în Kosovo, unde KFOR, forŃa condusă de NATO, a fost dislocată încă din iunie 1999. Misiunea KFOR este aceea de menŃinere a unui mediu de securitate sigur şi de a sprijini eforturile internaŃionale de realizare a stabilităŃii, păcii şi democraŃiei în Kosovo.

Dar în mod clar cea mai solicitantă şi provocatoare operaŃie pe care NATO şi-a asumat-o şi cea care captează cea mai mare atenŃie este cea din Afganistan. NATO a preluat comanda ForŃei InternaŃionale de Stabilizare şi AsistenŃă/ISAF în august 2003, cu scopul de a ajuta la crearea condiŃiilor ca în Afganistan să fie instaurat un guvern reprezentativ care să realizeze cu mijloace proprii climatul de pace şi securitate. IniŃial restrânsă la asigurarea păcii şi stabilităŃii în interiorul şi în jurul capitalei Kabul, misiunea s-a extins în mod gradual, AlianŃa preluând responsabilitatea, în iulie 2006, pentru asistarea Guvernului din Afganistan şi a comunităŃii internaŃionale în menŃinerea securităŃii în întreaga Ńară. Aceasta este operaŃia pe uscat cea mai importantă a NATO din toate timpurile, implicând aproximativ 30.000 persoane şi fiind în acelaşi timp prima în afara Europei.

Restaurarea păcii şi stabilităŃii în Afganistan este de o formidabilă dificultate. Colapsul regimului taliban în 2001 a lăsat Ńara devastată de efectele celor două decade de război, suferind de sărăcia extremă, de subdezvoltare şi de lipsa infrastructurii. La toate acestea se adaugă faptul că Ńara nu are tradiŃii în guvernarea eficientă de la nivel central, că este supusă divizării etnice şi de altă natură şi că se confruntă cu un pericol permanent de insurgenŃă. Provocarea a fost ca NATO să ajute la realizarea unui stat naŃional care să funcŃioneze eficient cu un material deloc promiŃător. Mijloacele folosite pentru a izgoni pe talibani pot, de asemenea, să conducă la exacerbarea provocărilor, dacă Ńinem cont de faptul că liderii mili Ńiilor şi militariştii furnizează talibanilor fonduri din producŃia de droguri şi le facilitează

10

însuşirea de terenuri, intimidarea politică şi purificarea etnică, acestea reprezentând obstacole în sine pentru eforturile guvernului afgan şi ale ISAF de impunere a regulilor statului de drept în întreaga Ńară.

Un element cheie pentru eforturile ISAF de a confrunta aceste probleme multiple a fost acela de a se concentra pe îmbunătăŃirea condiŃiilor din Ńară astfel ca nimeni să nu mai dorească să-i sprijine pe insurgenŃi. Acest efort poate fi comparat cu strategia „petei de cerneală”, teoria referindu-se la faptul că dacă nevoile primare locale ale populaŃiei sunt satisfăcute, ca de exemplu educaŃia în şcoli, asistenŃa sanitară, furnizarea apei potabile, electricităŃii, serviciilor de canalizare şi îmbunătăŃirea infrastructurii de transport, atunci impactul asupra populaŃiei se va împrăştia încet spre exterior la fel cum se extinde o pată de cerneală determinând sprijinul pentru cei care furnizează aceste facilităŃi şi nu pentru talibani şi cei care-i susŃin. ISAF a căutat să realizeze „zone de guvernare” alese cu atenŃie, de relativă securitate şi prosperitate, unde eforturile sale, ale guvernului afgan, ale donatorilor şi agenŃiilor internaŃionale îşi puteau atinge scopul. O parte importantă a acestui program este realizată de cele 25 Echipe de ReconstrucŃie Provincială/PRT ale ISAF, constituite din grupuri mici de civili şi militari care acŃionează pentru asigurarea securităŃii locale şi pentru a asista diferiŃii actori care sunt implicaŃi în asistenŃa regională şi reconstrucŃie. ActivităŃile PRT includ, de exemplu, medierea şi soluŃionarea conflictelor, deminări, construcŃia şi dotarea şcolilor, repararea drumurilor.

Strânsa colaborare cu alŃi actori internaŃionali şi cu guvernul afgan este vitală pentru acest tip de abordare şi acest lucru a lipsit deseori pe timpul ISAF IX, generalul Richards, comandantul acestui contingent NATO, observând că „lipsa de unitate şi coordonare între numeroasele organizaŃii şi agenŃii s-au manifestat adesea, în unele situaŃii fiind aproape de anarhie”. Grupul de AcŃiune Politică/PAG înfiinŃat de preşedintele Karzai în vara anului 2006, cuprinzând ministere cheie ale guvernului şi reprezentanŃi ai comunităŃii internaŃionale, inclusiv pe comandantul ISAF, a reuşit cu oarecare succes să îmbunătăŃească coordonarea şi astfel, concentrarea pe asistenŃă şi reconstrucŃie. Reprezentantul Civil Superior al NATO în Afganistan are, de asemenea, un rol important în realizarea acestei coordonări. Dar o problemă cheie o reprezintă faptul că nu există un acord între guvernul afgan şi comunitatea internaŃională pe problematica cauzelor instabilităŃii şi măsurilor ce trebuie luate pentru combaterea lor. Acesta a fost un subiect special în domeniul Sectorului Reformelor de Securitate/SSR, unde conferinŃa de la Tokyo din 2002 a stabilit cinci piloni pentru abordarea SSR, alocând în acelaşi timp şi rolul de naŃiuni responsabile pentru fiecare pilon: Armată – SUA, PoliŃie – Germania, JustiŃie – Italia, Narcotice – M. Britanie, Demobilizare, Dezarmare şi Reintegrare/DDR – Japonia. Au fost aduse mai multe critici la adresa acestor piloni care s-au transformat repede mai degrabă în „coşuri de furnal” cu insuficientă coordonare între ele.

Deci care este situaŃia curentă şi care sunt perspectivele pentru Afganistan? În mod clar au fost realizate multe progrese, printre care trecerea de la o forŃă de poliŃie slabă la una viabilă, crearea unei armate naŃionale, demobilizarea a mai mult de 60.000 membri ai miliŃiilor, reîntoarcerea în Ńară a 2-2,5 milioane de refugiaŃi, creşterea numărului de copii care urmează pregătirea şcolară, organizarea unor

11

alegeri libere prezidenŃiale şi locale. Marea majoritate a cetăŃenilor din Afganistan se simt acum în siguranŃă în districtele lor, existând unele probleme de securitate în 5 din cele 34 de provincii. În acestea există o îngrijorare crescută în legătură cu frecvenŃa mare şi nivelul activităŃii talibanilor, cu atacuri de amploare de nivel batalion lansate de aceştia împotriva forŃelor ISAF. În 2006 producŃia de opium a crescut cu 59%, conform statisticilor ONU, asigurând mai mult de 60% din PIB-ul Afganistanului. MulŃi cetăŃeni afgani sunt dezamăgiŃi de rezultatele activităŃii comunităŃii internaŃionale şi a SUA în special, simŃind că Afganistanul a devenit un subiect marginal comparativ cu Irakul şi fiind frustraŃi de eşecul de contracarare eficientă a permeabilităŃii graniŃelor Pakistanului în problematica asistenŃei talibanilor.

5. Asigurarea securităŃii în zona Mediteranei

După 11.09.2001 NATO a declanşat OperaŃia Active Endeavour. Această operaŃie de supraveghere maritimă este destinată să descopere, descurajeze şi să apere pe AliaŃi împotriva activităŃilor teroriste din Marea Mediterană. Este prima operaŃie care se desfăşoară sub auspiciile clauzei NATO de apărare colectivă (art. 5), care a fost invocată imediat după atacurile asupra Statelor Unite.

OperaŃia Active Endeavour se desfăşoară acum în întreaga Mare Mediterană. łările partenere nu numai că o susŃin activ, dar şi participă la operaŃie. Rusia şi Ucraina au contribuit cu nave, Israelul face schimb de intelligence, iar alte state mediteraneene au în vedere asigurarea unui suport asemănător.

În concordanŃă cu legislaŃia maritimă internaŃională forŃele NATO au interogat, până la începutul anului 2008, aproximativ 90.000 de nave comerciale. Navele NATO au executat, de asemenea, escortarea unor nave civile prin Strâmtoarea Gibraltar. Ele au oprit şi controlat la bord nave suspecte. În general, putem afirma că au menŃinut deschise, sigure şi securizate rutele comerciale aglomerate ale Mediteranei.

În timp OperaŃia Active Endeavour a devenit din ce în ce mai mult o operaŃie bazată pe informaŃii şi intelligence. AliaŃii şi Ńările din zona Mediteranei oferă în mod regulat şi schimbă informaŃii valoroase.

Cu toate că mandatul OperaŃiei Active Endeavour este limitat la activităŃi în legătură cu terorismul, operaŃia a contribuit la sporirea securităŃii şi stabilităŃii în Mediterana în beneficiul comerŃului şi activităŃilor economice. Mediterana este o rută de comerŃ esenŃială. Aproximativ 65% din petrolul şi gazul consumat în Europa de Vest trece prin liniile de comunicaŃie maritime ale acestei mări în fiecare an. Navele şi elicopterele NATO dislocate pentru a participa la OperaŃia Active Endeavour au intervenit, de asemenea, pentru salvarea supravieŃuitorilor unor incidente cum ar fi naufragii de nave, platforme de foraj sau nave avariate.

12

6. Securitatea şi stabilitatea în zona Mării Mediterane spre un parteneriat extins şi ambiŃios

Pentru a continua să fie un furnizor de stabilitate şi securitate în zona

euroatlantică, în ultimii 16 ani NATO a parcurs un proces major de schimbare şi adaptare la noile realităŃi post-Război Rece. La summiturile anterioare NATO a împins transformarea chiar mai departe. A lansat a doua rundă de extindere, şi-a multiplicat misiunile şi a decis să-şi sporească capabilităŃile militare şi să-şi întărească parteneriatele. Într-un mediu de securitate nesigur şi cu schimbări rapide NATO include legătura transatlantică care rămâne piatra de temelie a securităŃii euroatlantice. AlianŃa este sursa unică de capabilităŃi politico-militare necesare pentru managementul cu succes al instabilităŃilor şi crizelor şi pentru a reuşi construirea noilor parteneriate printr-o abordare cooperantă nouă de securitate, continuând în acelaşi timp să asigure securitatea propriilor membri.

Ca elemente importante ale adaptării externe a NATO şi ale abordării cooperante a securităŃii, Africa de Nord şi Mediterana au devenit una dintre priorităŃile strategice cheie în noul post-Război Rece NATO. În decembrie 1994 la întâlnirea miniştrilor de externe de la Bruxelles NATO a lansat o iniŃiativă îndreptată spre vecinii săi din sud şi termenul Dialogul Mediteranean a fost folosit pentru prima dată. IniŃial au aderat la Dialog cinci Ńări şi anume: Egipt, Israel, Mauritania, Maroc şi Tunisia. Iordania a aderat în 1995, iar Algeria în 2000. Dialogul Mediteranean are scopul de a contribui la securitatea şi stabilitatea din regiune, la promovarea dialogului, înŃelegerii şi construirii încrederii între Ńările participante şi la realizarea unei înŃelegeri reciproce mai bune, cât şi să corecteze percepŃiile eronate despre NATO în Ńările partenere părŃi.

Dialogul Mediteranean al NATO a evoluat cu paşi siguri de când a fost lansat. Summitul de la Madrid din 1997 a adăugat o dimensiune nouă şi mai dinamică acestei iniŃiative prin înfiinŃarea unui Grup de Cooperare Mediteranean. Acest forum are în compunere state membre ale AlianŃei implicate direct în discuŃiile politice cu Ńările Dialogului şi facilitează schimbul de opinii pe o gamă de probleme relevante pentru situaŃia de securitate din Mediterana, ca şi pe problemele privind viitoarea evoluŃie a Dialogului Mediteranean. Aceste discuŃii au loc regulat prin întâlniri multi-bilaterale în format 26+1 şi 26+7.

La summitul din aprilie 1999 de la Washington liderii AlianŃei au decis să sporească atât dimensiunea politică cât şi dimensiunea practică a Dialogului. Un Program de Lucru anual acoperă o arie largă de activităŃi de cooperare cum ar fi cele de relaŃii publice, ştiinŃă, mediu, planificarea urgenŃelor civile, managementul crizelor şi activităŃi militare.

În mai 2002 la întrunirea Ministerială de la Reykjavik miniştri de externe ai statelor membre NATO au decis să îmbunătăŃească domeniile politice şi practice de cooperare prin cuprinderea noilor chestiuni de securitate de interes comun, cum ar fi problemele legate de terorism.

Pe timpul summitului de la Praga din noiembrie 2002, şefii de state şi de guvern din NATO au reafirmat că securitatea în Europa este strâns legată de securitatea şi stabilitatea din Mediterana. Ei au decis, de asemenea, să sporească

13

dimensiunea politică şi practică a Dialogului, ca parte integrală a abordării de către AlianŃă a cooperării în problemele de securitate. Mai mult, ei au accentuat că Dialogul Mediteranean şi alte eforturi internaŃionale, inclusiv procesul Barcelona al Uniunii Europene, sunt complementare şi se întăresc reciproc.

La summitul de la Istanbul din iunie 2004 liderii NATO au decis să ridice Dialogul Mediteranean al NATO la nivelul de „parteneriat genuin” şi să lanseze IniŃiativa de Cooperare de la Istanbul cu Ńări selectate din Orientul Mijlociu. În declaraŃia summitului de la Bucureşti este apreciat „progresul semnificativ” din cadrul Dialogului Mediteranean şi răspunsul celor patru Ńări din Golf la oferta NATO de cooperare. DeclaraŃia descrie elementele acestui proces, incluzând IniŃiativa NATO de InstrucŃie în Cooperare, Cursul NATO de Cooperare la Colegiul de Apărare al NATO, Programele de Cooperare individuale şi proiectele de Fonduri de Încredere.

În timp ce Dialogul Mediteranean consolidat urmăreşte principiile de iniŃiativă tip joint, de sfaturi adaptate la interesele şi nevoile particulare ale celor şapte membri, IniŃiativa de Cooperare de la Istanbul este o ofertă pentru Ńările interesate din regiunea extinsă a Orientului Mijlociu în scopul sprijinirii relaŃiilor bilaterale benefice reciproce.

Unii experŃi au încercat să realizeze o paralelă între ceea ce NATO a realizat cu vecinii din est în cadrul PfP şi ce ar putea fi făcut cu cei din Africa de Nord. AlŃii au scos în evidenŃă marea diferenŃă dintre aceste două scenarii. Realizarea aceloraşi rezultate şi a unui succes similar în regiunea Mediteranei cu cel obŃinut cu Ńările din Centrul şi Estul Europei a fost apreciată ca improbabilă, cel puŃin pe termen scurt şi mediu.

Totuşi, IniŃiativa Mediteraneană a NATO are în comun cel puŃin două elemente importante cu măsurile luate în cadrul Programului de Parteneriat pentru Pace: obiectivul lor de proiectare al securităŃii şi stabilităŃii, cât şi abordarea graduală, începând cu iniŃiativele „soft” de securitate. Abordarea graduală a problemelor de securitate cuprinde activităŃi cum ar fi dialogul informal, organizarea unor seminarii, invitarea la cursuri sau ca observatori la exerciŃii de menŃinerea păcii, încercându-se crearea unui mediu de transparenŃă şi încredere reciprocă care ar putea să conducă eventual la realizări mai ambiŃioase. Toate aceste eforturi au ca scop promovarea securităŃii şi stabilităŃii, de a spori încrederea reciprocă, o înŃelegere mai bună şi creşterea încrederii. Ca un rezultat pozitiv, ar trebui notat faptul că trei Ńări ale Dialogului Mediteranean (Egipt, Iordania şi Maroc) au acŃionat deja din punct de vedere militar împreună cu AlianŃa prin participarea la operaŃiile conduse de NATO în Balcani.

Ar trebui subliniate două surse importante de instabilitate din regiunea Mediteranei. Prima este în legătură cu lupta „istorică” dintre forŃele democratice şi forŃele religios extremiste. Acest fenomen este mai pregnant în Nordul Africii şi Egipt, dar este prezent, de asemenea, în conflictul israeliano-palestinian. Extremismul pune în pericol democraŃia şi aspiraŃiile guvernelor democratice din regiune, ca şi stabilitatea socială de pe litoralul de sud şi de nord al Mediteranei. Accederea la putere a regimurilor extremiste ar putea genera instabilitate economică şi socială, iar

14

migraŃiile în masă rezultate ar putea crea stări de tensiune între Europa şi Ńările Maghreb.

A doua sursă de instabilitate o reprezintă stagnarea economică din regiunea din sudul Mediteranei şi marea disproporŃie care există între litoralul de nord şi cel de sud. Într-adevăr, această disparitate între dezvoltarea economică şi prosperitate a devenit atât de acută încât Mediterana este o linie de diviziune. Extremismul politic şi religios, diferenŃele economice şi lipsa de speranŃă şi viitor între tinerele generaŃii, chestiunile politice, economice şi religioase nerezolvate sunt interconectate, se sprijină una pe alta şi constituie solul fertil pentru terorismul internaŃional. Acestea au un impact direct asupra securităŃii NATO şi de aceea regiunea mediteraneană contează atât de mult.

Victoria Hamas în alegerile din Palestina nu a condus la creşterea speranŃei de rezolvare a tratativelor de pace israeliano-palestiniene şi la o stabilizare a regiunii. Revoltele împotriva desenelor daneze, cât şi tensiunile în legătură cu programul nuclear iranian creează chiar mai multe îngrijorări şi contribuie la această, deja, întunecată imagine.

Dialogul Mediteranean NATO este complementar, dar totuşi distinct, faŃă de alte iniŃiative internaŃionale în legătură cu acest subiect, în special cele de sub auspiciile Uniunii Europene. Procesul Barcelona al UE are obiectivul de a aborda dezechilibrele socio-economice ale regiunii. Uniunea Europeană trebuie să preia, cu siguranŃă, conducerea în soluŃionarea unor astfel de probleme. Stabilitatea şi securitatea pe termen lung în regiune vor depinde în mare măsură de progresul economic. Acesta, în consecinŃă, va depinde, la rândul lui, de felul în care reformele interne vor determina creşterea productivităŃii muncii şi capitalului, o mai mare deschidere pentru afacerile externe şi comerŃul liber. NATO, pe de altă parte, ar trebui să suplimenteze aceste eforturi cu mijloacele lui din domeniul securităŃii. Ambele organizaŃii, NATO şi UE, ar trebui totuşi să-şi coordoneze mai mult activităŃile pentru a evita suprapunerile, competiŃia şi pentru a asigura armonizarea maximă în beneficiul partenerilor lor mediteraneeni. Acest lucru este important pentru a nu suprasolicita resursele de cooperare umană şi financiară ale Ńărilor Dialogului.

Summitul de la Istanbul s-a dovedit a fi o ocazie excelentă ca AlianŃa să ia la cunoştinŃă ce s-a realizat şi pentru a lansa strategia unui dialog consolidat cu partenerii mediteraneeni. IniŃiativa de Cooperare de la Istanbul este diferită faŃă de alte iniŃiative, dar în acelaşi timp se presupune că le este complementară. Membrii NATO din sud şi nord au înŃeles importanŃa strategică crescută a acestei regiuni. Aşa cum s-a reafirmat la Bucureşti problemele cheie pentru o cooperare pe mai departe vor include lupta comună împotriva terorismului, contracararea proliferării armelor de distrugere în masă, managementul crizelor, reformele în domeniul apărării şi cooperarea MIL-to-MIL.

15

7. Terorismul – o campanie pe termen lung

Printre cele mai importante provocări cu care naŃiunile se confruntă în secolul XXI sunt terorismul şi crima organizată. Aceste două fenomene au fost recunoscute în mediul de securitate post-Război Rece ca potenŃiale surse de risc şi ameninŃări la stabilitatea şi securitatea naŃiunilor şi ca un obstacol în calea dezvoltării unor societăŃi liberale, deschise şi democratice, guvernate pe baza principiilor statului de drept. Conceptul Strategic al NATO adoptat la Summitul de la Washington din 1999 se referă, inter alia, la aceste două fenomene ca riscuri care ar putea afecta interesele AlianŃei în domeniul securităŃii.

Nu există o definiŃie acceptată de comun acord pentru terorism. Este, totuşi, în general acceptat că terorismul constă în pericolul de folosire sau folosirea la întâmplare a violenŃei, în primul rând împotriva civililor, cu intenŃia de obliga sau de a intimida guvernanŃii sau societăŃile în realizarea scopurilor teroriştilor care sunt de natură politică, religioasă sau ideologică. Terorismul este în esenŃă un subiect despre „putere”. Totuşi, el poate să se exprime în moduri diferite cum ar fi furie extremă, dispreŃ rece şi chiar indulgenŃa „umană” pentru anumite victime, dar nu-şi va pierde niciodată natura sa esenŃială care este reprezentată de abuzul celor inocenŃi în folosul puterii politice.

Cum poate terorismul să fie deosebit de efortul unei mişcări de eliberare hotărâtă să lupte pentru dreptul de autodeterminare? Atâta timp cât nu există o definiŃie acceptată a terorismului va fi foarte greu de stabilit o linie care să facă delimitarea clară între misiunea de a lupta împotriva terorismului folosind pe de o parte mijloace civile şi juridice avute la dispoziŃie de poliŃie şi pe de altă parte mijloacele politice şi militare.

Terorismul contemporan demonstrează noi pericole şi tendinŃe care au fost făcute cunoscute în mod tragic de către atacurile din 11.09.2001 de la New York şi Washington, de bombele de la Madrid din martie 2004, de tragedia de la Şcoala din Beslan, Osetia de Nord din octombrie 2004 şi de atacurile teroriste de la Londra din 7 iulie 2005. Acestea nu numai că au reuşit să demonstreze abilitatea şi voinŃa teroriştilor de a folosi noi metode de a distruge şi a ucide, dar şi că natura terorismului se schimbă în ceea ce priveşte organizarea şi abordarea acŃională. ReŃeaua teroristă a lui Osama Bin Laden, responsabilă pentru atacurile de la 11.09.2001, este globală, răspândită în mai mult de 40 de Ńări, de la Norvegia până în Indonezia. Aceasta foloseşte formatul reŃea pentru organizare, doctrină, strategie şi tehnologie, toate adaptate la epoca informaŃiilor. O deosebită îngrijorare o reprezintă achiziŃionarea armelor de distrugere în masă de către terorişti.

Elementele „terorismului internaŃional” sunt: angajamente în grup pentru revoluŃia internaŃională, voinŃa de a acorda ajutor a guvernelor străine şi a publicului, simpatia populaŃiei din diaspora. Elementele variază în concordanŃă cu diferitele faze şi valuri ale terorismului internaŃional şi nu întotdeauna se potrivesc bine. Valul curent de terorism demonstrează că religia conduce astăzi forŃele mai mult decât etosul revoluŃionar şi că în valul actual de terorism justificarea religioasă este elementul crucial.

16

Terorismul de inspiraŃie religioasă este cel care ameninŃă în mod special deoarece scopurile unor astfel de grupuri sunt totale: teroriştii cred că nu poate exista niciun compromis, că legile şi valorile seculare nu lasă niciun loc de interpretare. Legătura dintre interpretarea radicală a religiei şi terorism nu este nouă. Cultele creştin, iudaic şi hindus şi-au justificat acŃiunile violente în domeniul religios. Recent o interpretare radicală a islamului a asigurat motivaŃia pentru actele teroriste cu scopul de a înlocui regimurile pro-vest din lumea musulmană cu idealul atractiv de unificare a statelor musulmane care ar putea fi guvernate folosind sharia, sau legea islamică. Unul dintre obiectivele mişcării lui Osama Bin Laden, Al-Qaida, este acela de a obŃine acest ideal măreŃ. În mod evident statele naŃionale democratice le stau în drum şi în consecinŃă sunt considerate inamice. Rebelii religioşi post-moderni urăsc guvernele seculare cu o pasiune aproape transcedentală. AmbiŃia declarată a Al-Qaida este nu numai aceea de a anihila alte religii, dar şi pe oricine care nu acceptă propria ei versiune perversă despre islam.

Liderii politici şi religioşi musulmani trebuie să facă faŃă unei provocări majore. Ei trebuie să decidă cum doresc ca restul lumii să perceapă islamul – ca pe o religie a păcii şi cooperării sau ca pe o sursă de extremism, fanatism şi chiar terorism. Ei nu trebuie să permită ca islamul să fie „deturnat” de grupări teroriste aşa cum este Al Qaida.

Pe de altă parte Vestul trebuie nu numai să fie atent la evitarea condamnării unei religii care are o şesime a omenirii drept adepŃi, dar, mult mai important, să caute să înŃeleagă de ce unele mişcări islamiste au înrădăcinat acest resentiment profund şi ură împotriva lor.

ActivităŃile teroriste internaŃionale s-au amplificat în mod semnificativ în ultimii 30 de ani. Această dezvoltare a fost acompaniată de o creştere dramatică în ceea ce priveşte instruirea asigurată de stat, finanŃarea şi suportul logistic al organizaŃiilor teroriste. Eforturile de combatere a actelor de terorism de către comunitatea internaŃională au condus la finalizarea unor convenŃii multilaterale. Aceste convenŃii sunt îndreptate împotriva unor tipuri specifice de acŃiuni teroriste cum ar fi sabotajele şi capturarea de diplomaŃi sau ostatici. Ele obligă statele să judece pe infractorii presupuşi aflaŃi pe teritoriul lor sau să-i extrădeze. Niciuna dintre convenŃiile antiteroriste multilaterale în vigoare nu prevede sancŃiuni economice sau de altă natură împotriva statelor care ajută teroriştii sau le oferă condiŃii sigure.

În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie comunitatea internaŃională a realizat că terorismul, ca un fenomen global, trebuie să fie combătut prin spiritul de solidaritate. În numeroase foruri şefi de state, prim-miniştri şi miniştri au exprimat şi au reafirmat hotărârea lor de a juca un rol în cadrul coaliŃiei antiteroriste sub egida NaŃiunilor Unite. Consiliul de Securitate al ONU a elaborat RezoluŃia 1373 (2001) cu scopul de a elimina toate formele de susŃinere a activităŃilor teroriste şi pentru implementarea măsurilor necesare.

În concordanŃă cu această rezoluŃie comunitatea internaŃională elaborează acum reŃeaua globală corespunzătoare pentru combaterea terorismului, inclusiv măsurile pentru suprimarea finanŃării terorismului, cât şi pentru cooperarea în domeniul poliŃiei şi al informaŃiilor (intelligence). Timpul este prea scurt pentru a aştepta o definiŃie general acceptată a terorismului. Totuşi, este necesar să se

17

elaboreze o strategie cuprinzătoare care să permită folosirea unor mijloace corespunzător balansate, civile şi militare. Asemenea iniŃiative, totuşi, nu pot fi eficiente dacă nu sunt multilaterale. NaŃiunile Unite şi G-8 ar trebui să fie consultate şi ar putea fi realizată o mai bună integrare a mijloacelor Uniunii Europene. Cooperarea internaŃională în aceste chestiuni ar trebui să avanseze rapid şi ar trebui să fie susŃinută.

8. RelaŃiile NATO – Rusia AcŃiunea în comun cu Ńări care nu sunt membre NATO este vitală pentru

misiunile de securitate ale AlianŃei. Terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele etnice, statele de pe axa răului, traficul de arme şi droguri sunt ameninŃări la adresa securităŃii globale care pot fi combătute numai prin cooperarea internaŃională.

Propunerile de parteneriat ale NATO oferă Ńărilor care nu sunt membre ale AlianŃei un cadru multinaŃional în care să fie abordate provocările comune la adresa securităŃii, cât şi oportunitatea pentru cooperarea bilaterală într-o gamă largă de domenii de activitate.

În Consiliul de Parteneriat Nord-Atlantic cele 26 de Ńări membre NATO conferă şi schimbă experienŃă pe probleme de securitate cu 24 de Ńări partenere. Prin intermediul Parteneriatului pentru Pace/PfP Ńările partenere derulează programe bilaterale de cooperare cu NATO, proiectate pe nevoile individuale, abilităŃile şi priorităŃile lor.

ActivităŃile împreună cu partenerii determină îmbunătăŃirea abilităŃii lor de a contribui la misiunile de menŃinerea păcii conduse de NATO, fiind o prioritate de top pentru AlianŃă. Alte priorităŃi includ combaterea terorismului, neproliferarea, reformele în domeniul apărării, politici şi planificarea bugetării acŃiunilor, pregătirea pentru intervenŃie şi răspunsul adecvat în caz de dezastre, colaborarea ştiinŃifică şi pe probleme de mediu.

AliaŃii şi Rusia acŃionează în calitate de parteneri egali în cadrul Consiliului NATO–Rusia, care promovează dialogul şi cooperarea practică în domenii importante de interes comun. Ucraina are o contribuŃie valoroasă în cadrul operaŃiilor conduse de NATO şi cooperează cu AlianŃa în alte domenii de interes comun în cadrul Comisiei NATO–Ucraina. AlianŃa sprijină eforturile de reformă în derulare ale Ucrainei care sunt vitale pentru dezvoltarea sa democratică şi pentru realizarea obiectivului ei de integrare euroatlantică.

NATO dezvoltă parteneriate strânse în domeniul securităŃii cu statele din zonele de interes strategic Mediterana şi Orientul Mijlociu prin Dialogul Mediteranean şi IniŃiativa de la Istanbul, dar, de asemenea, câteva state fără statutul formal de parteneri ai AlianŃei, ca de exemplu Argentina, Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, cooperează cu acesta şi sprijină operaŃiile în derulare.

Când NATO şi Rusia au semnat în 1997 Actul de Fondare al RelaŃiilor Reciproce de Cooperare şi Securitate, au făcut un angajament reciproc pentru realizarea unui continent stabil, sigur şi indivizibil, pe bazele parteneriatului şi

18

interesului reciproc. Unii analişti politici au comparat această înŃelegere cu Tratatul de la Viena, cu cel de la Versailles şi cu înŃelegerile de la Yalta şi Potsdam, pentru contribuŃia pe care şi-o aduce la structurarea viitoare a Europei. Idealurile ce stau în spatele Actului de Fondare au fost aduse în atenŃie după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Într-adevăr este vorba despre o schimbare bruscă în relaŃiile NATO–Rusia după acest eveniment. Unii observatori au vorbit despre regândirea relaŃiilor NATO–Rusia şi chiar despre aderarea posibilă a Rusiei la AlianŃă pe termen mediu. Nimic nu poate fi comparat cu acest istoric moment în geopolitică. Dar este, de asemenea, important să ne reamintim cum s-a ajuns la semnarea acestui Act de Fondare.

Încă de la sfârşitul Războiului Rece NATO a avut în vedere dezvoltarea unor relaŃii constructive şi de cooperare cu Rusia ca element cheie pentru securitatea şi stabilitatea Europei. În 19991 cooperarea dintre AlianŃă şi Rusia a început în cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic/NACC. După unele dificultăŃi şi neînŃelegeri, pe 22 iunie 2004 NATO şi Rusia au semnat Programul de Parteneriat pentru Pace ca apoi să urmeze un „Cuprinzător Sporit Dialog şi Cooperare” într-o serie de domenii, inclusiv întâlniri de nivel miniştri, ambasadori şi experŃi, pentru schimbul de informaŃii şi consultări pe probleme de preocupare comună.

Cooperarea între NATO şi Rusia pentru implementarea problemelor militare ale Acordului de Pace din Bosnia-Herzegovina a adăugat o nouă dimensiune la evoluŃia parteneriatului în domeniul securităŃii. Participarea trupelor ruse la o operaŃie condusă de NATO a demonstrat împărŃirea responsabilităŃii politice şi că NATO şi Rusia pot să colaboreze.

Forumul pentru schimbul regulat de informaŃii şi consultări politice a fost Consiliul Permanent Joint al cărui statut a fost stabilit prin SecŃiunea a II-a a Actului de Fondare. Consiliul Permanent Joint are întâlniri regulate de nivel miniştri de externe şi ai apărării, de două ori pe an şi de nivel ambasadorial, cel puŃin odată pe lună. Cooperarea strânsă MIL-to-MIL ar trebui să fie asigurată de întâlnirile regulate la nivel Şef al Apărării şi ReprezentanŃi militari.

Activitatea principală iniŃială în Consiliul Permanent Joint a fost, totuşi, în mod crescător umbrită de apariŃia crizei din Kosovo. Această evoluŃie a culminat cu suspendarea de către Rusia a cooperării în cadrul Consiliul Permanent Joint, în acelaşi timp cu suspendarea participării la Programul PfP, pe 24 martie 1999, ca urmare a campaniei aeriene a NATO pentru rezolvarea conflictului din Kosovo. După soluŃionarea conflictului din Kosovo Rusia a revenit în Consiliul Permanent Joint, dar pentru câteva luni şi-a limitat agenda la subiecte legate de Kosovo. Ea a fost de asemenea de acord să contribuie cu trupe la KFOR, forŃa de menŃinere a păcii condusă de NATO, pentru aplicarea RezoluŃiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU.

După dificultăŃile în relaŃiile bilaterale cu care s-au confruntat NATO şi Rusia în 1999, o vizită la Moscova efectuată de secretarul general al NATO lordul Robertson în februarie 2000 a ajutat la restaurarea unui parteneriat intensificat, mergându-se dincolo de agenda Kosovo. Noile relaŃii au condus la deschiderea unui Birou de Informare NATO la Moscova de către secretarul general în februarie 2001 şi

19

începerea consultărilor pentru înfiinŃarea unei Misiuni Militare de Legătură la Moscova.

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 cooperarea a atins punctul culminant. Consiliul Permanent Joint NATO–Rusia s-a întrunit la nivel miniştri apărării la Bruxelles pe 18 decembrie 2001. Cu acest prilej miniştri au convenit să dea o nouă impetuozitate şi substanŃă relaŃiilor de cooperare dintre AliaŃi şi Rusia, prin crearea unui nou consiliu, care să adune împreună statele membre NATO şi Rusia pentru a identifica şi exploata oportunităŃile de acŃiune în comun în format 20. Cel mai important a fost faptul că miniştrii au declarat că sunt gata să sporească eforturile de cooperare în combaterea terorismului în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite, cât şi împotriva altor atacuri teroriste, folosind în mod corespunzător instrumentele de apărare şi militare, coordonate în mod corespunzător cu instrumentele societăŃii civile. S-au angajat să sporească abilităŃile de lucru în comun în domeniile de interes şi să ia atitudine împotriva noilor riscuri şi ameninŃări la adresa Ńărilor lor. Miniştri au fost de acord cu organizarea unei ConferinŃe NATO–Rusia în februarie 2002 pe problema rolului militarilor în combaterea terorismului (care a avut loc la Colegiul NATO pentru Apărare, Roma, 04 februarie). Au recunoscut, de asemenea, importanŃa reformelor în domeniul apărării ca instrumente cheie în asigurarea capabilităŃilor militare adecvate.

La Baza Aeriană Practica di Mare, pe 28 mai 2002, şefii de stat şi de guverne din Ńările membre NATO şi FederaŃia Rusă „au iniŃiat o nouă eră în cooperarea NATO–Rusia”. Ei au semnat DeclaraŃia de la Roma privind „RelaŃiile NATO–Rusia: O nouă calitate” care oficial au stabilit înfiinŃarea Consiliului NATO–Rusia/NRC. Acest nou forum „va servi drept structură principală şi loc de întâlnire pentru accelerarea relaŃiilor dintre NATO şi Rusia”.

La summitul NATO de la Riga a fost semnalată pregătirea pentru întărirea şi adâncirea cooperării în cadrul NRC prin eficientizarea activităŃii structurii. Totuşi, declaraŃia summitului a stabilit în mod realist că „agenda de cooperare convenită în mai 2002 prin DeclaraŃia de la Roma nu a realizat încă potenŃialul deplin”. EvoluŃiile până în anul 2007 au demonstrat acest realism. Întâlnirea NAC la nivel miniştri ai apărării din iunie 2007 a reafirmat că „parteneriatul NATO–Rusia rămâne un element strategic în întărirea securităŃii din zona euroatlantică”. Mai departe în cadrul acesteia a fost afirmat că „Rusia este chemată să lucreze împreună cu NATO în spiritul cooperării în întărirea parteneriatului şi prin asigurarea potenŃialului ei deplin”.

Aceste semnale au fost continuate, de asemenea în DeclaraŃia summitului de la Bucureşti unde se afirmă că: „suntem pregătiŃi să continuăm activitatea cu Rusia ca parteneri egali în domenii de interes comun, aşa cum este prevăzut în DeclaraŃia de la Roma şi în Actul de Fondare”. În aceasta în mod realist se declară în continuare că: „credem că potenŃialul Consiliului NATO–Rusia nu este pe deplin realizat şi suntem gata de a identifica şi exploata oportunităŃile de acŃiuni comune în formatul 27, respectând principiul luării deciziilor în mod independent şi al acŃiunilor de către NATO şi Rusia”.

La începutul lunii august 2008 militarii georgieni au atacat enclava separatistă Osetia de Sud. O zi mai târziu forŃele ruseşti au intrat în Republica Separatistă, au condus pe georgieni înapoi şi au început o serie de acŃiuni militare pe teritoriul

20

Georgiei. Un Acord de încetare a focului a fost semnat pe 12 august. NAC s-a întrunit în sesiune extraordinară ministerială pe 19 august şi a exprimat îngrijorarea în legătură cu situaŃia din Georgia şi a discutat implicaŃiile ei profunde pentru securitatea şi stabilitatea euroatlantică. NAC a fost însărcinat să discute cu Georgia modalităŃile de înfiinŃare a unei noi Comisii NATO–Georgia. Această Comisie are sarcina să supervizeze procesul pus la îndemână de summitul de la Bucureşti. Miniştri de externe au stabilit că „Alian Ńa are în vedere în mod serios implicaŃiile acŃiunilor Rusiei pentru relaŃiile NATO–Rusia”. Ei au stabilit că „nu putem continua activităŃile ca de obicei. Facem apel Moscovei să demonstreze atât prin cuvinte cât şi prin fapte că îşi continuă angajamentul conform principiilor pe care le-am stabilit ca bază a relaŃiilor noastre”.

Recentele evenimente din Caucaz au ridicat noi întrebări în legătură cu normele şi legile internaŃionale cu privire la suveranitate, integritatea teritorială, non-intervenŃia militară şi folosirea forŃei. Unii analişti consideră că trebuie să ne aşteptăm la o răcire dramatică a relaŃiilor dintre NATO şi la o scară mai mică Uniunea Europeană, pe de o parte şi Rusia, pe de altă parte. MulŃi analişti, totuşi, nu consideră suspendarea relaŃiilor cu Rusia ca pe o întoarcere la Războiul Rece şi subliniază în sprijinul acestei convingeri faptul că, totuşi, Rusia nu este Uniunea Sovietică.

În data de 02.12.2008 secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer a anunŃat la Bruxelles că în urma unei reuniuni a miniştrilor de externe din Ńările NATO s-a ajuns la un acord referitor la reluarea „condiŃionată” şi „progresivă” a contactelor AlianŃei Nord-Atlantice cu Rusia, suspendate la data de 19.08.2008, după conflictul ruso-georgian.

9. NATO înaintea summitului de la Kehl – Strassbourg

AlianŃa Nord-Atlantică a fost înfiinŃată în aprilie 1949 de 12 membri fondatori. AlianŃa a fost proiectată ca organizaŃie politico-militară cu rolul de a consolida democraŃiile fragile din Europa din epoca post război mondial şi pentru a le apăra împotriva agresiunii comuniste reprezentată de capabilităŃile militare în dezvoltare ale fostei Uniuni Sovietice.

De atunci lumea s-a schimbat în mod radical şi în aceeaşi măsură s-a schimbat şi AlianŃa. De fapt, de la constituire, NATO a fost într-un continuu proces de adaptare. EvoluŃia strategiei NATO din ultimele decade şi primirea de noi membri după terminarea Războiului Rece a fost cel mai vizibil rezultat al acestui proces permanent.

Totuşi, în ciuda acestor schimbări din ultimii 16 ani NATO a reuşit să-şi păstreze valorile, acestea fiind în acelaşi timp liantul care-i Ńine pe aliaŃi împreună şi a făcut din NATO o organizaŃie de succes şi extrem de atractivă pentru noii membri. Azi comunitatea euroatlantică continuă să menŃină şi să se bazeze pe valorile şi viziunile comune care includ: libertatea şi securitatea; pacea justă şi durabilă; democraŃia, drepturile omului, libertatea individuală şi statul de drept; cooperarea şi solidaritatea; instituŃii de piaŃă libere şi întreprinderi libere. Promovarea şi acceptarea

21

acestor valori au dat oamenilor din fostele Ńări comuniste din estul Europei speranŃa şi inspiraŃia care au condus la căderea „Cortinei de Fier”.

Summitul de la Londra din 1990 a declarat sfârşitul Războiului Rece şi a oferit o mână de ajutor prietenească pentru Ńările din centrul şi estul Europei. Noua şi cuprinzătoarea abordare a securităŃii se bazează pe cooperare şi dialog cu Ńările non-NATO, fapt ce a fost rapid transferat spre crearea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic.

Un an mai târziu summitul de la Roma a definit contururile unui nou NATO şi a formulat un nou concept strategic, care nu numai că nu mai este secret, ci este un document neclasificat care definea noile ameninŃări după sfârşitul Războiului Rece.

Summitul de la Bruxelles din 1994 a lansat iniŃiativa Parteneriat pentru Pace/PfP şi mai târziu în acelaşi an Dialogul Mediteranean, lansat ca un nou semn al noului angajament al NATO pentru dialog şi cooperare.

La summitul de la Madrid din 1997 AlianŃa a invitat Polonia, Republica Cehă şi Ungaria să înceapă convorbirile de aderare şi a oficializat relaŃiile cu doi importanŃi parteneri strategici prin semnarea Actelor de Fondare a RelaŃiilor NATO–Ucraina şi respectiv NATO–Rusia.

Pe timpul aniversări a 50 de ani de existenŃă ai NATO a fost convenită adaptarea în continuare a reînnoitei AlianŃe. La cel de-al 15-lea summit al NATO din aprilie 1999, Ńinut la Washington, şefii de stat şi de guverne din Ńările NATO au lansat o serie de iniŃiative şi au luat decizii importante în timp ce AlianŃa desfăşura prima sa campanie aeriană, campania din Kosovo. Această campanie a fost dusă în spiritul valorilor NATO şi a avut scopul de a pune capăt purificării etnice şi impunerea unei Europe a integrării, democraŃiei şi pluralismului etnic. Pe de altă parte acest război a scos în evidenŃă şi două probleme ale AlianŃei: creşterea diferenŃei în capabilităŃi între SUA şi ceilalŃi AliaŃi şi greutatea imensă în obŃinerea consensului politic, fapt ce a fost descris de „critici” ca „războiul prin comitete”. Comentatorii susŃin că acest fapt ar fi avut ulterior repercusiuni asupra operaŃiilor iniŃiale din Afganistan, când SUA în mod politicos a declinat oferta de sprijin venită din partea NATO.

Noul Concept Strategic a fost o variantă îmbunătăŃită a Conceptului Strategic din 1990 şi a conştientizat „apariŃia unor riscuri noi complexe la adresa păcii şi stabilităŃii euroatlantice, printre care opresiunea, conflictul etnic, slăbiciunile economice, colapsul ordinii politice şi proliferarea armelor de distrugere în masă”.

Rezultatele summitului reflectă în mare măsură experienŃa din domeniul managementului crizelor din Balcani şi asigură AlianŃa cu o nouă perspectivă de viitor bazată pe o nouă şi extinsă concepŃie strategică care adaugă prevenirea conflictelor, managementul crizelor şi parteneriatul la misiunile tradiŃionale ale NATO de apărare colectivă.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au creat un cadru în întregime nou pentru relaŃiile NATO cu Rusia, care au împărŃit atât interesul comun cât şi grijile şi că ele trebuie să confrunte aceste provocări împreună. Invocarea articolului 5 al Tratatului de la Washington pentru prima dată în istoria NATO după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a fost o piatră de încercare pentru evoluŃia strategică a AlianŃei. OperaŃia care a rezultat pentru combaterea terorismului poartă numele de

22

Active Endeavour şi este desfăşurată de forŃele navale ale AlianŃei, la care se adaugă unele contribuŃii ale partenerilor, inclusiv Ucraina şi Rusia, în Marea Mediterană.

O schimbare spectaculoasă a avut loc în noiembrie 2002 la summitul de la Praga. Ceea ce părea să fie mai degrabă un summit al creşterii numerice spectaculoase a devenit un summit al transformării. După evenimentele tragice din septembrie 2001 a devenit clar că NATO are nevoie de adaptare la noile priorităŃi (terorism, arme de distrugere în masă), să-şi sporească şi să-şi adapteze capabilităŃile. Printre deciziile cruciale luate s-au numărat înfiinŃarea NATO Response Force (ForŃa de ReacŃie a NATO), revederea structurii de comandă a NATO, prin înfiinŃarea Comandamentului Aliat pentru Transformare, Angajamentul de CapabilităŃi de la Praga/PCC şi aprobarea conceptului militar de apărare împotriva terorismului. Ce a diferenŃiat în mod real acest summit faŃă de celelalte a fost faptul că toŃi au realizat că nu numai NATO, ci de asemenea şi membrii au nevoie de o transformare cuprinzătoare pentru a face faŃă provocărilor din secolul XXI.

Summitul de la Istanbul a demonstrat că NATO continuă să aibă iniŃiativa şi că este pregătit să managerieze problemele cu măsuri de genul: confruntarea noilor provocări la adresa securităŃii prin activităŃi şi operaŃii militare extinse, sporirea cooperării şi parteneriatului şi prin continuarea transformării capabilităŃilor militare. Summitul de la Riga din 2006 a fost în mod original etichetat ca summitul transformării. Totuşi, unii comentatori consideră că progresele în domeniul transformării de la summitul de la Riga au răspuns în mică măsură aşteptărilor deoarece îngrijorările imediate despre misiunea din Afganistan au devenit prioritatea cea mai înaltă pentru liderii AlianŃei. CapabilităŃile complete pentru NRF au fost anunŃate la summitul de la Riga şi au fost stabilite noi obiective de capabilităŃi militare. Summitul a făcut, de asemenea, noi aranjamente viitoare de securitate pentru Balcani, Albania, CroaŃia şi FYRO Macedonia.

La summitul de la Bucureşti din 2-4 aprilie 2008 creşterea numerică a organizaŃiei a fost continuată prin invitarea Albaniei şi CroaŃiei să înceapă procesul de convorbiri în vederea aderării, în timp ce invitarea FYRO Macedonia a fost amânată datorită disputei privind numele ei constituŃional. Georgiei şi Ucrainei nu li s-au oferit Planul de AcŃiune pentru a deveni Membre, iar DeclaraŃia summitului a stabilit că „...suntem de acord că aceste Ńări vor deveni membre ale NATO” (paragraful 23). Preşedintele FranŃei, Nicolas Sarkozy a declarat pe timpul summitului că FranŃa ar putea lua o decizie în legătură cu NATO până la sfârşitul anului, indicând că ar dori întoarcerea în structura de comandă militară integrată pe care a părăsit-o în 1966.

NATO încă păstrează valorile sale cheie din timpurile înfiinŃării şi performanŃele sale de succes din timpul Războiului Rece, continuând totuşi să progreseze şi devenind astăzi dintr-o AlianŃă statică într-un agent dinamic de schimbare şi transformare.

23

PROBLEME ACTUALE ALE SECURIT ĂłII MARITIME

Contraamiral de flotil ă dr. Niculae VÂLSAN, LocŃiitorul şefului Statului Major al For Ńelor Navale

1. Introducere

În ultimele decenii datorită evoluŃiei SecurităŃii Maritime (MS), dar mai ales după atacurile teroriste de la New York din 11 septembrie 2001, s-a încercat punerea în aplicare a unor iniŃiative atât la nivel naŃional, cât şi la nivel internaŃional, pentru îmbunătăŃirea mediului de securitate din acest domeniu.

Subiectul care a dominat dezbaterile forumurilor liderilor navali din NATO şi Europa în anul 2008 a fost securitatea maritimă. Astfel: întâlnirea comandanŃilor marinelor militare din Europa, CHENS, desfăşurată la Varna, Bulgaria în perioada 08-09 mai 2008, a avut pe agendă problemele securităŃii, schimbului de informaŃii şi pe cele privind avertizarea în domeniul maritim; a VI-a ConferinŃă multilaterală a planificatorilor organizată de Comandamentul Joint al SUA împreună cu Ministerul Apărării din Danemarca, la Copenhaga, între 13 şi 15 mai, a avut tema „Securitatea maritimă globală într-o epocă a terorismului şi a ameninŃărilor transnaŃionale pe mare”; iar MARCOMET, întâlnirea comandanŃilor marinelor militare din NATO, organizată în cooperare de CC MAR Napoli şi Marina Militară a FranŃei, între 25 şi 28 mai 2008 la Toulon, a abordat subiectul „Realizarea Avertizării asupra SituaŃiei Maritime Regionale – o Abordare Globală”.

Problematica securităŃii maritime este foarte complexă, iar soluŃiile propuse sunt la îndemâna forŃelor navale, a gărzilor de coastă (poliŃiilor de frontieră), a operatorilor civili, a autorităŃilor statului investite cu impunerea legalităŃii în domeniul naval. Cheia soluŃionării riscurilor, ameninŃărilor şi provocărilor din domeniul securităŃii maritime o reprezintă cooperarea, interoperabilitatea, schimbul de informaŃii şi acŃiunea preventivă. De maximă importanŃă în domeniul securităŃii maritime este realizarea unor linii de comunicaŃii maritime sigure, stabile şi securizate, care să permită un flux continuu pentru schimbul internaŃional de valori.

Atingerea obiectivului de îmbunătăŃire a securităŃii maritime cere, din ce în ce mai mult, combinarea eforturilor militare cu cele civile pentru asigurarea folosirii în mod legal a spaŃiilor maritime şi pentru prevenirea activităŃilor ilegale. Conform prevederilor strategiei navale americane (O Strategie în Cooperare pentru Puterea Maritimă a Secolului XXI) „Parteneriatul Maritim Global trebuie să realizeze o abordare, în cooperare, a securităŃii maritime, promovând aplicarea legilor pentru contracararea pirateriei, terorismului, proliferarea armelor, traficului de droguri şi altor activităŃi ilicite” .

24

Pentru întărirea securităŃii şi siguranŃei comerŃului şi mediului în domeniul maritim este necesară identificarea soluŃiilor regionale. AmeninŃările identificate la nivel global sunt: traficul de fiinŃe umane şi sclavia, crima organizată, contrabanda, traficul de droguri, migraŃia ilegală, proliferarea armelor, cu riscul cel mai ridicat fiind cele de distrugere în masă, terorismul, pirateria, întreruperea comerŃului maritim, atacurile la calitatea mediului, pescuitul ilegal, exploatarea resurselor din ZEE ale altor state. Cu unele dintre aceste riscuri ne întâlnim şi în regiunea Mării Negre.

Securitatea maritimă necesită un cadru legislativ internaŃional foarte solid. Implementarea AIS (Sistem de Identificare Automată) pentru navele de peste 300 tdw, Codul de Securitate InternaŃional pentru Nave şi Porturi (ISPS), ConvenŃia privind SiguranŃa VieŃii pe Mare (SOLAS), Protocoalele din 2005 privind ConvenŃia de Suprimare a ActivităŃilor Ilegale (SUA) sunt câteva exemple ale măsurilor luate în acest sens de OrganizaŃia Maritimă InternaŃională (IMO) în numele ONU.

Împreună cu aceste instrumente legale au fost propuse măsuri organizatorice care să conducă la eficientizarea măsurilor IMO din domeniul operaŃional-acŃional. Astfel, au fost prezentate noi modele de organizare menite să faciliteze combinarea corectă a capabilităŃilor şi eforturilor agenŃiilor destinate să acŃioneze împotriva diferitelor ameninŃări identificate în ultimii ani.

Cooperarea internaŃională în domeniul securităŃii maritime este dovedită de concepŃiile care-i susŃin necesitatea, cât şi de numeroasele iniŃiative regionale şi globale. Printre acestea sunt demne de menŃionat: conceptul NATO MSA (Maritime Situational Awareness); OperaŃia NATO Active Endeavour; Strategia NaŃională de securitate maritimă a SUA; ConcepŃiile de securitate maritimă adoptate de Marea Britanie, Spania, Italia, sau „ConcepŃia Marinei Militare cu dublă întrebuinŃare” a Portugaliei; FranŃa, după ce a publicat „ConcepŃia de supraveghere maritimă”, pregăteşte acum o „ConcepŃie de securitate a spaŃiilor maritime”; Cartea Albastră a Comisiei Europene stabileşte responsabilităŃile statelor membre pentru realizarea avertizării în spaŃiile maritime ce înconjoară continentul; siguranŃa şi securitatea spaŃiului maritim sunt dezvoltate în paralel şi independent de anumite agenŃii europene în domeniul controlului pescuitului, al securităŃii navelor şi navigaŃiei, al monitorizării graniŃelor; PSI (Proliferation Security Initiative), care reuneşte 80 de state, are o dimensiune maritimă care se ocupă cu probleme concrete de non-proliferare pe mare şi combaterea acŃiunilor ilegale; alte exemple de cooperare internaŃională sunt: Strategia Europeană InteragenŃii pentru OperaŃii de Securitate Maritimă a CHENS, Centrul Virtual Regional de Trafic Maritim de la Roma, dezvoltat de Marina Militară a Italiei, sau supravegherea maritimă din vestul Mediteranei ce se realizează în cadrul iniŃiativei 5+5, BLACKSEAFOR, CSBMs, OperaŃia Black Sea Harmony şi Forumul de Cooperare al Gărzilor de Coastă din Marea Neagră.

ExistenŃa unui număr mare de agenŃii implicate în activităŃile maritime determină în sine o activitate deosebit de complexă atunci când apare nevoia de a coordona măsurile defensive, coordonarea fiind esenŃială pentru o acŃiune unitară care să evite crearea unor goluri de securitate nedorite. În acelaşi timp, mai buna înŃelegere a domeniului maritim, cât şi acŃiunea preemptivă şi preventivă au fost

25

considerate critice, solicitându-se sporirea schimbului de informaŃii între toate agenŃiile implicate, lucru ce a determinat implementarea unui nou concept: „Avertizarea timpurie privind situaŃia maritimă”.

Aceste idei nu au trecut neobservate de către ForŃele Navale din întreaga lume. ForŃele Navale sunt şi au fost însărcinate în mod tradiŃional cu protecŃia linilor de comunicaŃie maritimă (SLOC). Multe alte autorităŃi au însă acum misiuni de securitate maritimă, ca de exemplu Gărzile de coastă, PoliŃiile de Frontieră, ForŃele de PoliŃie, AdministraŃiile portuare, cele vamale şi sanitar-veterinare, dar contribuŃia ForŃelor Navale (Marinelor Militare) la securitatea maritimă este crucială pentru menŃinerea unui mediu de securitate maritim sigur. De altfel, acestea trebuie să fie pregătite să contribuie la şi să creeze o atmosferă de cooperare corectă, atât la nivel interguvernamental naŃional, cât şi la nivel internaŃional. Din acest motiv Forumul Şefilor Marinelor Militare din Europa (CHENS) a hotărât că promovarea securităŃii maritime va fi principala sa preocupare în viitor (mai 2007 – întâlnirea de la Varna, preşedinte al CHENS fiind Am. Minko Kavadjiev, Comandantul ForŃelor Navale din Bulgaria).

În ultimii ani cea mai mare parte a discuŃiilor privind securitatea maritimă a avut loc în cadrul unor forumuri internaŃionale, unde au fost lansate multe dintre iniŃiativele enumerate mai sus. Unul dintre aceste forumuri este CHENS al cărui document Strategia Europeană InteragenŃii pentru OperaŃii de Securitate Maritimă, asigură bazele evoluŃiilor viitoare ale SecurităŃii Maritime Europene şi prognozează nivelul de implicare al ForŃelor Navale. Deocamdată însă numai câteva Ńări au dezvoltat conceptul şi au creat structuri pentru securitatea maritimă interagenŃii.

După iniŃierea activităŃilor în 1990 de către amiralul Sir Julian Oswald, primul lord al mării din Marina Militară Regală a Marii Britanii, întâlnirea inaugurală a şefilor Marinelor Militare din Europa (CHENS) a avut loc în 1992, iar la activitate au participat 12 comandanŃi. După procesul de creştere a numărului de membri ai NATO şi UE, CHENS forumul comandanŃilor Marinelor Militare din Europa are acum „la bord” un număr de 24 de membri. CHENS se consideră un forum informal, independent şi apolitic, înfiinŃat pentru a promova înŃelegerea între membri, pentru a examina subiecte de interes reciproc şi pentru a contribui la o mai bună informare a publicului privind rolul pe care-l joacă marinele militare în domeniul afacerilor internaŃionale. Din mai 2008 preşedinŃia CHENS a fost preluată de la Bulgaria de către comandantul Marinei Militare din Cipru, care din august 2008 este comandorul Andreas Ioannides. Acesta va conduce structura internaŃională până în mai 2009, când preşedinŃia CHENS va fi preluată de către comandantul Marinei Militare Regale Daneze. CHENS are organizate un număr de Grupuri de Lucru care examinează subiecte cum ar fi: rolul viitor al forŃelor maritime europene, colaborarea interagenŃii, bune practici pentru operaŃiile de securitate maritimă.

Din mai 2006 CHENS a dispus elaborarea conceptelor referitoare la securitatea maritimă de către un grup de lucru (CHENS MSO WG), creat în acest scop şi care a beneficiat de participarea marinelor militare din Europa.

Rezultatele activităŃii CHENS MSO WG au fost compilate în cadrul unui document cu numele Dezvoltarea Strategiei Europene InteragenŃii pentru OperaŃii de

26

Securitate Maritimă, lucrare agreată de comandanŃii marinelor militare europene şi aprobată de CHENS în cadrul întâlnirii anuale din mai 2007.

Documentul susŃine că Europa are nevoie de o Strategie de Securitate Maritimă şi recunoaşte rolul marinelor militare europene în realizarea şi promovarea unei astfel de iniŃiative. Strategia InteragenŃii consideră că principalele domenii de dezvoltare care contribuie la realizarea securităŃii maritime sunt: diplomaŃia şi cooperarea; informaŃiile; operaŃiile; economia.

În urma aprobării strategiei CHENS MSO WG s-a întâlnit în iulie 2007 la Amsterdam şi a stabilit responsabilităŃile în scopul de a influenŃa evoluŃiile viitoare în toate cele patru domenii de dezvoltare identificate. Deoarece s-a considerat că domeniul operaŃii este critic pentru Securitatea Maritimă a fost dispusă realizarea unor „InstrucŃiuni de Bună Practică în Domeniul SecurităŃii Maritime, prin activitatea Sub-Grupului de Lucru Special pentru Bune Practici în Domeniul SecurităŃii Maritime.

Securitatea maritimă nu este numai o viziune pentru viitor, ci o activitate operaŃională continuă şi reală. Majoritatea forŃelor navale europene participă, mai mult sau mai puŃin, în mod constant la activităŃi de securitate maritimă. Din acest motiv, în timp ce procesul politic pentru realizarea sistemului european de securitate maritimă este discutat, forŃele navale trebuie să fie pregătite să participe la astfel de activităŃi, care sunt numai parŃial noi, cu acelaşi profesionalism cu care ele execută misiunile tradiŃionale de război convenŃional.

În acest scop CHENS a elaborat un „Ghid de bune practici pentru securitatea maritimă” care doreşte să asigure forŃele navale din Europa cu liniile directoare principale pentru implementarea structurilor navale de securitate maritimă şi pentru executarea misiunilor navale de securitate maritimă. ConŃinutul acestui document nu se doreşte să fie receptat ca o doctrină, dar poate fi folosit de forŃele navale europene la elaborarea propriilor doctrine. DiferenŃele privind organizarea şi legislaŃia naŃională sunt recunoscute şi se consideră că nu este posibilă implementarea unor reguli unice comune în acest moment.

2. Terminologia de bază şi cadrul conceptual al securităŃii maritime

În ultima perioadă a fost desfăşurată o activitate intelectuală laborioasă în domeniul securităŃii maritime. Cea mai mare parte a terminologiei în legătură cu securitatea maritimă este foarte bine cunoscută, dar numai câteva state au dezvoltat deocamdată în mod oficial concepŃii de securitate maritimă, fie în cadrul forŃelor navale, fie într-un cadru interagenŃii. Consider că securitatea maritimă nu este realizată numai prin implementarea unor noi concepŃii şi idei, ci că aceasta cuprinde atât principii doctrinare, cât şi activităŃi tradiŃionale. Din perspectiva navală amestecul acesta de doctrină tradiŃională cu idei noi de avangardă creează unele neînŃelegeri şi o lipsă de standardizare. Unele concepte noi, cum ar fi „operaŃii de securitate maritimă”, „avertizarea în domeniul maritim”, „avertizarea privind situaŃia maritimă” şi unii termeni tradiŃionali precum, „imaginea maritimă recunoscută”, „operaŃii de interdicŃie maritimă şi supraveghere”, sunt relativ bine cunoscuŃi, dar

27

când avem de-a face cu diferenŃierea lor, cu interconectările şi relaŃiile dintre ei, constatăm că mai degrabă imaginea generală este confuză şi că este necesar un cadru de abordare unitar. Ajungerea la un concept şi o terminologie comune europeane de securitate maritimă este un obiectiv rezonabil pe termen mediu sau lung, dar între timp, totuşi, forŃele navale europene au nevoie de o bază comună de date pentru această activitate.

Comunitatea navală şi maritimă internaŃională foloseşte patru termeni de bază pentru conceptul de securitate maritimă: securitate maritimă; siguranŃă maritimă; operaŃii de securitate maritimă; avertizarea privind situaŃia maritimă.

Securitatea maritimă este activitatea internaŃională şi interagenŃii, civil ă şi militară, care are scopul de a reduce la minim riscurile şi de a contracara ameninŃările reprezentate de activităŃile ilegale sau periculoase din domeniul maritim, de a impune legea, proteja cetăŃenii şi a apăra interesele naŃionale şi internaŃionale. Securitatea maritimă se va concentra deci pe măsurile specifice de contracarare a folosirii ilegale a domeniului maritim.

SiguranŃa maritimă cuprinde măsurile luate de către autorităŃile naŃionale şi internaŃionale pentru a asigura navigaŃia în siguranŃă a navelor, pentru transportul mărfurilor pe mare, prevenirea accidentelor, poluării, a efectelor nedorite şi accidentale ale activităŃilor maritime legale.

OperaŃiile de securitate maritimă se referă la acŃiunile desfăşurate pe mare de către autorităŃile militare şi civile special echipate cu mijloace corespunzătoare şi împuternicite să acŃioneze împotriva riscurilor şi ameninŃărilor ce afectează securitatea maritimă.

Avertizarea privind situaŃia maritimă se referă la administrarea informaŃiilor din domeniul naval care pot avea impact asupra securităŃii maritime. În mod ideal avertizarea privind situaŃia maritimă ar trebui să includă cât mai multe surse de informaŃii, internaŃionale şi interagenŃii, posibile; mai mult, avertizarea privind situaŃia maritimă implică schimbul şi analiza oportună a diferitelor informaŃii, din diverse surse, pentru extragerea unor concluzii care să implice acŃiunea şi care ar putea ca în alte circumstanŃe să treacă neobservate.

łinând cont de natura interagenŃii a securităŃii maritime trebuie să recunosc că aceste puncte de vedere sunt dezvoltate din perspectiva navală (maritimă militară); în consecinŃă, voi aborda numai aspectele navale ale securităŃii maritime, în timp ce partea civilă va fi luată ca atare şi nu va fi examinată în detaliu.

DefiniŃiile de mai sus sunt înŃelese foarte bine în cadrul comunităŃii navale, cu unele mici variaŃii, dar totuşi se întâmplă să apară unele neînŃelegeri. Chiar şi atunci când aceste definiŃii sunt acceptate se pare că există interpretări diferite ale relaŃiilor care există între ele. Înainte de a ne concentra pe securitatea maritimă, care este aşa cum am văzut, lupta împotriva activităŃilor ilegale în domeniul maritim, este important să subliniem că securitatea maritimă şi siguranŃa maritimă, aşa cum sunt definite mai sus, sunt în mare măsură interconectate şi că acŃiunea naturală a forŃelor navale se face în contextul securităŃii maritime, iar activităŃile şi informaŃiile de siguranŃă maritimă ar trebui să fie luate în considerare pentru a contribui la o planificare şi o înŃelegere mai bună a misiunilor de securitate maritimă. Analizând cu atenŃie definiŃia securităŃii maritime este uşor să apreciezi complexitatea unei astfel

28

de activităŃi, în care sunt implicate un mare număr de organizaŃii, au loc diverse activităŃi şi totul se desfăşoară într-un cadru legal confuz. Pentru a simplifica, securitatea maritimă trebuie să fie considerată o combinaŃie între operaŃia de securitate maritimă şi activitatea de avertizare privind situaŃia maritimă. Cu alte cuvinte, securitatea maritimă implică analiza şi diseminarea informaŃiilor, cât şi acŃiunea pe mare, iar ambele se completează şi susŃin reciproc. Desigur securitatea maritimă nu se limitează numai la aceste două componente, dar de vreme ce forŃele navale iau parte la sistemul general al securităŃii maritime, acestea două sunt principalele componente care trebuie considerate şi care vor solicita doctrine specifice. Putem începe analiza prin a stabili că:

MS = MSA + MSO

ÎnŃelegem că operaŃia de securitate maritimă şi activitatea de avertizare privind situaŃia maritimă funcŃionează împreună pentru realizarea securităŃii maritime, dar că, de asemenea, ele sunt două activităŃi independente. MSA şi MSO pot fi executate de autorităŃi diferite, care la rândul lor depind de o autoritate superioară care răspunde de securitatea maritimă ca un întreg. Tragem concluzia că ambele au nevoie de proceduri de operare specifice şi doctrine pentru execuŃie.

MSA şi MSO pe lângă faptul că sunt activităŃi independente ar trebui să fie foarte strâns relaŃionate, iar autoritatea responsabilă cu asigurarea securităŃii maritime trebuie să asigure o coordonare eficientă a celor două. MSA se relaŃionează cu MSO deoarece operaŃiile pe mare trebuie, de cele mai multe ori, să se bazeze pe rezultatele analizei informaŃiilor executată pentru domeniul maritim. Cu alte cuvinte, MSA declanşează (face să se întâmple) MSO.

Pe de altă parte informaŃiile obŃinute în timpul operaŃiilor de securitate maritimă (MSO), în marea lor majoritate acŃiuni de supraveghere maritimă, vor fi date de intrare foarte valoroase pentru MSA. Cu alte cuvinte MSO realizează feedback-ul pentru MSA. Această relaŃie este în mod clar reprezentată în figura următoare:

29

În figură sunt prezentate şi alte caracteristici importante ale MSA şi MSO: - operaŃiile de securitate maritimă se desfăşoară în funcŃie de situaŃie, în timp

ce MSA este o activitate permanentă; - operaŃia de securitate maritimă poate fi executată ca misiune principală,

ceea ce însemnă că rolul prezenŃei forŃelor sau navelor respective pe mare este în legătură numai cu securitatea maritimă, sau ca misiune secundară, când navele sau forŃele sunt pe mare pentru alte acŃiuni militare navale, dar li se destină şi un rol pentru securitatea maritimă care este îndeplinit în acelaşi timp sau atunci când este posibil;

- în general, operaŃiile de securitate maritimă pot fi clasificate ca acŃiuni de supraveghere, cercetare şi acŃiuni de interdicŃie maritimă (MIO); primele două, supravegherea şi cercetarea, sunt executate pentru colectarea informaŃiilor dintr-o arie geografică bine determinată, sau a celor despre un contact suspect; interdicŃia maritimă în schimb implică acŃiunea asupra unui contact particular asupra căruia există o suspiciune, fie prin abordare şi control, fie prin capturare sau conducerea lui într-un port.

- operaŃiile de securitate maritimă pot fi executate de forŃele navale în mod independent sau în cooperare cu alte agenŃii naŃionale civile, sau în cooperare cu alte naŃiuni sau organizaŃii internaŃionale, acest lucru depinzând în mare măsură de aranjamentele interne interagenŃii din Ńări diferite; acest lucru este valabil şi în cazul avertizării privind situaŃia maritimă, deşi în acest domeniu, cooperarea cu alte agenŃii şi actori internaŃionali ar putea fi considerată esenŃială, deoarece fără această cooperare calitatea produsului rezultat ar putea să fie foarte scăzută.

3. Orientări de ordin acŃional

Dimensiunea internaŃională şi interagenŃii a securităŃii maritime este de natură strategică din cauza efectelor globale ale riscurilor şi ameninŃărilor existente şi al numărului enorm de activităŃi din domeniul securităŃii care trebuie coordonate. Consider că în acest context global forŃele navale ale statelor din Europa au nevoie de un concept comun de folosire a mijloacelor navale, trebuie să acumuleze expertiză şi să-şi dezvolte capabilităŃi specifice pentru a putea să facă faŃă responsabilităŃilor pe care le au în domeniul securităŃii maritime. Participarea forŃelor navale la acoperirea spectrului larg de misiuni de securitate maritimă variază de la Ńară la Ńară şi depinde de distribuirea la nivel naŃional a responsabilităŃilor în cadrul domeniului maritim. Totuşi, se pare că există o relaŃie biunivocă între implicarea forŃelor navale în misiunile de securitate maritimă şi nivelul riscurilor şi ameninŃărilor; cu cât nivelul riscurilor şi ameninŃărilor este mai ridicat, cu atât este mai probabil ca forŃele navale să fie implicate în misiunile de securitate maritimă. Acest lucru este adevărat deoarece navele dispun de capabilităŃi militare care în anumite situaŃii ar putea să fie singurele mijloace eficace pentru a contracara anumite pericole (de exemplu sunt singurele capabile să contracareze o navă renegată/trădătoare cu arme convenŃionale la bord, cum ar fi rachete şi torpile). Putem, de altfel, să stabilim trei niveluri de bază privind implicarea:

30

1. măsuri permanente de control de securitate; 2. acŃiuni de impunere a legii împotriva crimei organizate; 3. măsuri de securitate maritimă împotriva ameninŃărilor globale. GraniŃele dintre aceste trei niveluri de acŃiune nu sunt foarte bine definite. Eficacitatea măsurilor are la bază continuitatea coordonării şi cooperării interagenŃii a activităŃilor de securitate maritimă şi un schimb de informaŃii oportun şi complet.

1. ActivităŃi maritime normale au loc în fiecare zi şi acoperă diferite domenii de activitate cum ar fi transport comercial, pescuit, transport energetic, transport turistic etc. Toate acestea au fost puse într-o stare ridicată de alertă după atacurile teroriste de la 11.09.2001 de la New York. Comunitatea internaŃională a reacŃionat în moduri diferite şi numeroase iniŃiative au fost lansate pentru a spori securitatea domeniului maritim. Cele mai importante sunt următoarele: IMO a amendat ConvenŃia siguranŃei vieŃii pe mare (SOLAS) şi a aplicat unele mecanisme noi cum ar fi Codul internaŃional de securitate a navei şi a portului (ISPS) şi Sistemul Automat de Identificare al Navelor (AIS). Obiectivul este acela de a permite desfăşurarea activităŃilor maritime legale, în acelaşi timp cu sporirea securităŃii punctelor critice care sunt considerate porturile, navele şi informaŃiile despre ele în scopul de a descoperi din timp orice tentativă de atac pentru a le distruge sau avaria de către grupuri criminale sau teroriste. Deşi abordarea acestor domenii de securitate este în cea mai mare parte civilă, forŃele navale trebuie să se implice cât de mult le permite legislaŃia lor naŃională, nu numai pentru a asigura sprijin sistemului general de apărare, dar şi pentru a fi pregătite să participe la celelalte două niveluri superioare. În această privinŃă forŃele navale trebuie să:

- orienteze misiunile tradiŃionale de supraveghere spre cele de securitate maritimă; adică să se orienteze spre descoperirea tuturor ameninŃărilor, iar mijloacelor maritime militare să li se încredinŃeze şi un rol de securitate maritimă indiferent care este misiunea lor principală;

- orienteze structura, procedurile şi sistemele Centrelor de Supraveghere Maritimă existente spre realizarea „avertizării privind situaŃia maritimă”; acestea cer acces la noile surse de informaŃii dezvoltate în domeniul securităŃii maritime, cum sunt AIS şi, în viitor, LIRT, cât şi instrumente tehnice adecvate pentru analiza unor astfel de informaŃii, pentru a obŃine concluzii privind acŃiunea;

- dezvolte o legislaŃie naŃională care să permită mecanisme şi aranjamente de cooperare interagenŃii pentru a eficientiza coordonarea diferitelor activităŃi de securitate maritimă, inclusiv pe cele de avertizare privind situaŃia maritimă;

- cooperarea activă cu ceilalŃi, din perspectiva internaŃională, pentru a îmbunătăŃi avertizarea privind situaŃia maritimă şi de a se angaja în acŃiuni multinaŃionale de securitate maritimă, în marea lor majoritate de nivel sub-regional, deoarece riscurile şi ameninŃările sunt comune pentru Ńări vecine.

2. Din acelaşi motiv comunitatea internaŃională a reacŃionat pentru a asigura noi instrumente legale naŃiunilor prin care să se faciliteze lupta împotriva crimei organizate, în formele diferite pe care aceasta le îmbracă, în domeniul maritim, respectiv, migraŃia ilegală, contrabanda, traficul de droguri etc. Acest tip de acŃiuni sunt în mod normal în responsabilitatea forŃelor de poliŃie, ale gărzilor de coastă, sau

31

a altor organisme similare, în special în interiorul apelor teritoriale, iar participarea forŃelor navale la astfel de acŃiuni variază de la Ńară la Ńară. Totuşi, indiferent de nivelul de implicare al forŃelor navale în acest tip de misiuni, există unele aspecte care trebuie luate în considerare:

- ar trebui menŃinută o relaŃie strânsă între forŃele navale şi agenŃiile de impunere a legii, fie pentru a se asigura sprijinul necesar, sau cel puŃin pentru a se evita interferenŃele cu alte mijloace navale care acŃionează din alte motive în zona de operaŃii;

- posibilitatea şi convenienŃa realizării unor acorduri interagenŃii pentru executarea unor acŃiuni de tip joint, civili-militari, în cadrul OperaŃiilor de Securitate Maritimă; combinaŃia dintre capabilităŃile forŃelor navale şi puterea juridică a agenŃiilor de impunere a legii este un instrument foarte eficient pe care statele trebuie să-l aibă în vedere.

3. Cele mai grave şi periculoase scenarii care pot afecta securitatea maritimă sunt cele reprezentate de proliferarea armelor de distrugere în masă, acŃiuni teroriste sau o combinaŃie a celor două. Pentru a preveni şi evita aplicarea unor astfel de scenarii ONU încearcă să îmbunătăŃească mecanismele puse la dispoziŃie de „ConvenŃia SUA pentru suprimarea actelor ilegale pe mare” şi să acorde autoritatea necesară statelor de a interzice tranzitul navelor suspectate că transportă componente nucleare, cât şi să evite atacul asupra unor platforme maritime. Din acest punct de vedere şi în special în marea liberă, forŃele navale vor avea, fără niciun dubiu, un foarte important rol operaŃional de jucat şi trebuie să fie pregătite să acŃioneze pentru:

- dezvoltarea capabilităŃilor de executare a operaŃiilor de interdicŃie maritimă; acest lucru impune existenŃa unor instrucŃiuni/manuale specifice, realizarea instruirii şi crearea unor echipe speciale de abordare; este deosebit de important să se obŃină aprobarea pentru accesul la instrumente cu tehnologie de vârf cum ar fi detectoare de radiaŃii nucleare, dispozitive de vedere pe timp de noapte, sau sisteme de comunicaŃii navă-navă;

- interacŃiunea cu structurile juridice şi legislative naŃionale şi stabilirea unor legături corespunzătoare astfel încât acŃiunile să se desfăşoare când şi cum este nevoie;

- participarea activă în cadrul forumurilor internaŃionale create pentru perfecŃionarea şi promovarea conceptelor şi măsurilor de luptă împotriva acestui tip specific de riscuri şi ameninŃări, cum este IniŃiativa de Proliferare a SecurităŃii (PSI).

Securitatea Maritimă şi participarea forŃelor navale la realizarea ei pot îmbrăca forme diferite, de la activităŃi sistematice în interiorul apelor teritoriale, la dislocări speciale în regiuni situate la mare distanŃă. Există un număr mare de situaŃii posibile dar, în general, forŃele navale ale Ńărilor europene este posibil să se găsească într-unul din cele patru tipuri de scenarii de Securitate Maritimă prezentate în continuare:

1. securitate maritimă de bază; 2. acŃiuni de securitate maritimă pre-planificate; 3. securitatea maritimă în sprijinul strategiilor de securitate existente; 4. securitatea maritimă ca parte componentă a altor acŃiuni.

32

1. Securitate maritimă de bază – sunt acele activităŃi de securitate maritimă care se desfăşoară permanent pe baza asigurării continuităŃii. Revenind la principiile stabilite în Cadrul SecurităŃii Maritime şi considerând că avertizarea privind situaŃia maritimă (MSA), una dintre cele două componente ale securităŃii maritime, este, de asemenea, o activitate permanentă, rezultă că securitatea maritimă de bază va depinde de câştigurile în avertizare. Această activitate este în mod obişnuit desfăşurată în Centrele de supraveghere maritimă şi solicită, printre alte instrumente, o adaptare permanentă la evoluŃiile tehnologice, schimbul de informaŃii interagenŃii şi conectarea internaŃională. Securitate maritimă de bază nu este obŃinută numai prin managementul informaŃiilor. PrezenŃa mijloacelor navale pe mare este un multiplicator pentru securitatea maritimă. Asta înseamnă că unele AcŃiuni de Securitate Maritimă vor fi părŃi componente ale acestui scenariu de bază. AcŃiunile de supraveghere şi cercetare executate permanent, sau ca misiuni secundare pentru oricare alt tip de forŃe, vor ajuta la construirea imaginii de avertizare. În unele cazuri navele, în timp ce execută activităŃi de rutină, pot să descopere violări neaşteptate ale securităŃii maritime şi va trebui să fie pregătite să acŃioneze pentru contracararea lor. Trebuie să remarcăm că securitatea maritimă de bază poate depăşi linia informaŃiilor sau supravegherii şi să devină interdicŃie, atunci când au loc situaŃii neaşteptate. Astfel, pentru forŃele navale europene se recomandă existenŃa unor ordine clare pentru comandanŃii navelor aflate pe mare, astfel ca aceştia să fie pregătiŃi, în orice moment, să execute acŃiuni de interdicŃie neaşteptate.

2. AcŃiuni de securitate maritimă pre-planificate. Securitatea maritimă de bază necesită o atitudine proactivă din partea tuturor navelor militare aflate pe mare, chiar şi atunci când riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii maritime nu sunt evidente. Este situaŃia în care sunt determinate anumite forme de avertizare ca rezultat al activităŃilor permanente din cadrul ciclului normal al măsurilor de securitate maritimă. Obiectivul avertizării privind situaŃia maritimă (MSA) este de a identifica riscurile şi ameninŃările individuale dintr-o mare cantitate de informaŃii. Imediat ce o anumită ameninŃare este evidentă, este probabil ca navele militare să fie folosite la executarea acŃiunilor de securitate maritimă (MSO). MSO poate avea forme diferite. În funcŃie de finalitatea dorită acestea pot fi de la forme de cercetare simplă, până la urmărire şi acŃiuni de interdicŃie maritimă (MIO), sau chiar de neutralizare a ameninŃării. Toate aceste forme diferite de acŃiune, declanşate de rezultatele MSA, sunt considerate ca fiind acŃiuni de securitate maritimă pre-planificate.

3. Securitatea maritimă în sprijinul strategiilor de securitate existente. Primele două scenarii, descrise mai sus, se pot aplica teatrelor de operaŃii regionale şi sub-regionale, naŃionale şi internaŃionale. Acesta este motivul pentru care securitatea maritimă a fost dezvoltată ca răspuns la activităŃile în legătură cu securitatea maritimă viitoare. Riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii maritime există în regiuni îndepărtate, dar impactul lor asupra prosperităŃii şi stabilităŃii naŃiunilor şi cetăŃenilor Europei pot fi foarte ridicate. Pericolul reprezentat de sporirea actelor de piraterie în anumite zone de pe glob şi atacurile asupra navelor şi tancurilor petroliere sunt două dintre exemplele cele mai bune care demonstrează de ce securitatea maritimă trebuie

33

exportată. Aceste tipuri de scenarii sunt relevante pentru forŃele navale deoarece, în majoritatea cazurilor, numai forŃele navale au în înzestrare capabilităŃi corespunzătoare şi pot fi folosite de autorităŃile statului pentru a acŃiona în situaŃii critice. Din acest punct de vedere forŃele navale ale Ńărilor europene ar putea fi avute în vedere pentru acŃiuni de:

- analizare şi determinare a scenariilor care prezintă cea mai mare vulnerabilitate din punct de vedere al securităŃii maritime şi care sunt cele mai critice pentru interesul naŃional sau internaŃional;

- studierea şi angajarea în iniŃiativele internaŃionale care aplică asemenea scenarii pentru activităŃile de securitate maritimă;

- studierea şi luarea în considerare a unor capabilităŃi corespunzătoare pentru securitatea maritimă care să fie complementare celor tradiŃionale, specifice forŃelor navale;

- a fi pregătite să participe la „iniŃiativele de realizare a capabilităŃilor” ca o condiŃie prealabilă a realizării capacităŃii de extindere a securităŃii maritime.

4. Securitatea maritimă ca parte componentă a altor acŃiuni . În ultima decadă multe acŃiuni navale au fost executate în părŃi diferite ale globului, cu scopul de a se exercita controlul mării în zone de interes. Recentele evoluŃii ale securităŃii maritime asigură noi instrumente tehnologice şi legale pentru a spori un asemenea tip de control al domeniului maritim. Din acest punct de vedere următoarele linii directoare pot fi utilizate de către forŃele navale europene:

- dotarea tuturor navelor şi aeronavelor cu receptoare AIS (de suprafaŃă şi aerian) pentru a fi capabile să creeze imaginea locală MSA (de avertizare privind situaŃia maritimă), în mod special pentru acele zone unde infrastructura de litoral nu este la dispoziŃie;

- să fie luată în considerare posibilitatea cooperării cu autorităŃile Ńărilor în apropierea coastelor cărora se desfăşoară acŃiunile, chemate să sprijine dezvoltarea unor asemenea capabilităŃi (realizarea capacităŃilor MSA);

- luarea în considerare a cerinŃelor de securitate speciale a unor astfel de dislocări (sisteme, instruire etc.), nu numai în timpul etapei de planificare a misiuni, dar de asemenea, pe timpul proiectării viitoarelor platforme navale (spaŃii pentru personalul MIO şi materiale specifice pentru misiune, sisteme de comunicaŃii etc.).

Mediul maritim formează un spaŃiu continuu care este vital pentru economiile naŃionale şi pentru economia internaŃională. Acest spaŃiu, împreună cu litoralul sunt de o deosebită importanŃă pentru populaŃie, comerŃ, producŃia şi circulaŃia produselor energetice din întreaga lume. Marea liberă este un spaŃiu în care controlul statelor este slab, unde libertatea de mişcare nu are limitări, atât pentru activităŃile legale, cât şi pentru cele ilegale. Marea liberă este o cale de comunicaŃii inegal reglementată care duce lipsă de monitorizare globală eficace, dar totuşi este o cale puŃin discriminată pentru comerŃul şi comunicaŃiile internaŃionale şi un mediu propice pentru desfăşurarea activităŃilor ilegale. Deja ştim că marea a fost folosită pentru atacurile teroriste, că elemente constitutive şi materiale pentru armele de distrugere în masă au fost transportate pe calea mării şi că activităŃi umane ilegale de la traficul de persoane la contrabanda cu droguri au o componentă maritimă puternică. Totuşi,

34

trebuie să recunoaştem faptul că ameninŃările la adresa economiei naŃionale şi la securitatea fizică sunt facilitate de mediul maritim, iar în acest context strategic OperaŃiile de Securitate Maritimă (MSO) oferă o relevantă şi importantă contribuŃie militară. MSO trebuie să fie considerate activităŃi esenŃiale, deoarece conceptul aproape acceptă faptul că prezenŃa mijloacelor navale pe mare, chiar dacă sunt în tranzit, la exerciŃii, sau la alte misiuni ordonate, creează un efect şi au un rezultat direct asupra traficului maritim în context global. Succesul MSO depinde de claritatea Imaginii Maritime Recunoscute (RMP) şi calitatea cu care serviciile de informaŃii o alimentează. Fiecare navă trebuie să contribuie la acest proces prin transmiterea rapoartelor standard, cum sunt de exemplu formularul NATO GOLD, rapoartele de informaŃii şi diseminarea imaginii maritime ca produs validat şi localizat. Aceste contribuŃii individuale şi disparate sunt apoi fuzionate şi corelate pentru producerea RMP globale; scopul este crearea unei imagini neclasificate şi sigure a comerŃului maritim legal, complementar RMP clasificate. Folosirea procedurii de „investigare la suprafaŃă” trebuie să devină instinctivă, aşa cum este procedura de „investigare” în mediul aerian. Această procedură trebuie să devină o Procedură de Operare Standard (SOP), indiferent de situaŃia în care se află nava militară în tranzit, în exerciŃiu, în misiune, de vreme ce MSO este continuă, reală indiferent dacă este sau nu în relaŃie directă cu misiunea individuală a navei. MSO va căuta să perfecŃioneze abilităŃile navelor militare astfel încât acestea să contribuie la contracararea activităŃilor ilegale şi protejarea activităŃilor legale.

Există o serie de domenii în care navele militare pot acŃiona în sprijinul MSO: - planificarea: pe timpul procesului de planificare, echipa de comandă

trebuie să ia în considerare cum poate nava/navele mai bine să-şi aducă contribuŃia la MSO, executându-şi în acelaşi timp misiunea principală; luarea în considerare a Rapoartelor de InformaŃii Maritime Regionale şi listele cu Contactele de Interes (COI) sunt deosebit de importante pentru siguranŃa navigaŃiei şi pentru planificarea acŃiunilor; navele militare ar putea să-şi aleagă drumurile prin luarea în considerare a punctelor critice ale MSO; exemplele care pot fi date în acest sens se referă la zonele de pescuit în dispută, la rutele de contrabandă cunoscute, la rafinăriile de petrol, la porturile importante şi instalaŃiile nucleare; cererile de informaŃii ar trebui avute în vedere acolo unde există discontinuitate în furnizarea informaŃiilor, dar este recomandat ca navele militare să acceseze sursele naŃionale de informaŃii (intelligence) dintr-un stadiu timpuriu al pregătirii misiunii;

- prezenŃa pe mare: indiferent de motivul pentru care nava militară se află pe mare, în tranzit, la activităŃi de instrucŃie, sau în executarea unei misiuni, starea de alertă a navei trebuie să fie la nivelul maxim posibil; acest lucru nu trebuie să afecteze în niciun fel misiunea ei principală, dar trebuie să fie proactivă, cu suficientă flexibilitate în planificarea dislocării, încât să permită investigarea contactelor suspecte; lista COI trebuie să fie disponibilă, iar zonele cunoscute ca prezentând interes să fie aduse la cunoştinŃa personalului de serviciu de pe puntea de comandă şi din CIC (compartimentul operaŃii); este bine ca activităŃile să fie planificate în perspectivă şi să se recunoască faptul că o navă militară trebuie să fie pregătită în orice moment să execute o acŃiune de interdicŃie maritimă (MIO) şi chiar de abordare, deşi frecvenŃa executării acestora este destul de redusă;

35

- executarea acŃiunilor necesare: folosirea procedurii de interogare este primul pas în colectarea cantităŃii maxime de informaŃii pentru contactele individuale; analizele informaŃiilor disponibile incluzând pe cele de AIS, baza de date COI, datele interagenŃii, datele din şedinŃele de pregătire a marşurilor preliminare, cât şi cunoştinŃele instinctive despre zona de acŃiune trebuie să fie făcute de aşa manieră încât rezultatele lor să evite agasarea inutilă a comandanŃilor navelor comerciale corecte; este necesar să existe o doză suficientă de dubiu sau suspiciune; analiza textului AIS, chestionarea prin VHF sau folosirea unei echipe de abordare trebuie să fie avute în vedere; dacă acest lucru nu este posibil datorită constrângerilor programului de acŃiune operaŃional, comandantul navei militare trebuie să transmită informaŃiile relevante şi cele de analiză proprie care pot fi comunicate, dacă acestea există, despre cum ar trebui executată acŃiunea, desigur cu consultarea tuturor părŃilor implicate în securitatea maritimă, cât şi a altor direcŃii şi departamente guvernamentale;

- cunoaşterea legilor maritime: cadrul legal în care operează navele militare este complex şi necesită un studiu atent, astfel încât acŃiunea să fie instinctivă, fără dubii, iar rezultatul să nu fie condamnabil într-un proces juridic;

- capabilităŃile: navele militare ar putea să primească misiunea de a interzice, interoga şi aborda o navă comercială; nu există o singură formulă pentru capabilităŃile echipei de abordare care să răspundă tuturor cerinŃelor; deşi vizita tradiŃională şi controlul la bord sunt încă valide, majoritatea abordărilor din ziua de azi sunt centrate mai degrabă pe HUMINT decât pe controlul la întâmplare;

- echipamentul şi instrucŃia: este recunoscut faptul că echipamentele şi instrucŃia sunt probleme cheie care conduc la succesul MSO; toate navele militare trebuie să răspundă cerinŃei de dotare cu minimul de echipamente necesar şi să execute volumul de instrucŃie pentru menŃinerea deprinderilor esenŃiale îndeplinirii misiunii.

4. Concluzii

ExistenŃa unor numeroase concepŃii şi iniŃiative în cadrul securităŃii maritime indică evoluŃia pozitivă şi o tendinŃă spre realizarea unei avertizări reale în domeniul maritim. Între parlamente şi guverne există voinŃa de a folosi cât mai eficient posibil mijloacele limitate avute la dispoziŃie. Consider că interconectarea sistemelor şi reŃelelor de informaŃii trebuie să capete o mai mare importanŃă pe o bază legală şi voluntară. În plus trebuie să conştientizăm faptul că supravegherea maritimă nu are valoare dacă nu este completată de capacitatea de acŃiune pe mare. Din acest punct de vedere responsabilitatea statelor este esenŃială. Fiecare stat ar trebui să fie capabil să opereze un sistem complet de acŃiuni în domeniul maritim care să cuprindă supravegherea, cunoaşterea şi analizarea situaŃiei şi apoi intervenŃia. Cooperarea internaŃională trebuie să joace un rol special pe fiecare treaptă a acestui proces, dar nu poate să înlocuiască responsabilitatea juridică şi politică a statului în situaŃia unei intervenŃii. Este necesar să ne gândim la angajamente reciproce şi regionale de natură inter-guvernamentală între state şi între alte organizaŃii pentru schimbul de informaŃii.

36

De asemenea, este esenŃial ca Ńările care au o experienŃă semnificativă şi mijloace la dispoziŃie, să înceapă acŃiunile de ajutorare a acelor Ńări, mai puŃin dezvoltate, care doresc să dezvolte capacităŃi de intervenŃie maritimă. În acest domeniu trebuie să fie avute în vedere acŃiunile de consultanŃă, de instruire, sau de dotare cu mijloace.

SoluŃiile previzionate pentru întărirea securităŃii în domeniul maritim sunt: extinderea rolului forŃelor navale, al gărzilor de coastă, a altor forŃe de management al domeniului maritim; noi niveluri de colaborare cu sistemul de transporturi navale; integritatea certificării ISO; lanŃuri de aprovizionare de încredere; conectarea porturilor într-un sistem transnaŃional cu coordonare strictă; model comun pentru formatarea informaŃiilor maritime: puncte de contact, inventariere, standardizare, rezolvarea întreruperilor în fluxul de informaŃii; rezolvarea neînŃelegerilor – prin discutarea şi stabilirea cu exactitate a informaŃiilor necesar a fi schimbate; coordonare inter-agenŃii şi internaŃională; schimb de informaŃii local, integrat naŃional; găsirea driverelor corespunzătoare: securitate, prosperitate şi apărare. Pentru abordarea provocărilor specifice mediului maritim sunt avute în vedere următoarele oportunităŃi: reconsiderarea cadrului de interacŃiune între forŃele navale/gărzile de coastă şi entităŃile comerciale din domeniul naval; sporirea vizibilităŃii; îmbunătăŃirea schimbului de informaŃii între industrie şi instituŃiile guvernamentale; adoptarea normelor şi standardelor internaŃionale; procese consistente şi predictibile de aplicare/impunere a legilor, normelor şi standardelor; infrastructură portuară modernă; infrastructură de interconectare naŃională; operarea eficientă în port; capabilităŃi de răspuns; lanŃuri de reaprovizionare de încredere. ForŃele maritime trebuie să continue să îmbunătăŃească schimbul de informaŃii. Este necesar să se creeze un mediu maritim transparent (după modelul aviaŃiei). La MSSIS al CC MAR Napoli NATO (Sistemul de Informare pentru Securitatea şi SiguranŃa Maritimă) participă 45 de Ńări. Sistemul asigură informaŃii on-line, prin INTERNET, de la receptoarele AIS ale statelor care au fost de acord să adere. Este permisă astfel urmărirea permanentă a Ńintelor navale care se autoidentifică. Limitările se referă la Ńintele navale mai mici de 300 TDW care nu au obligaŃia să poarte AIS şi la cele care în mod deliberat nu-l au în funcŃiune, sau care furnizează cu ajutorul lui informaŃii false. Pentru executarea operaŃiilor de securitate maritimă este nevoie de avertizare privind situaŃia maritimă şi aceasta se realizează mai bine de când este în funcŃiune sistemul MSSIS. Acest sistem funcŃionează pe baza unui soft care centralizează, în timp real, informaŃiile de la staŃiile AIS şi plasează poziŃiile navelor descoperite pe hartă, care este pusă la dispoziŃia factorilor de analiză şi decizie. Sistemul prezintă în orice moment mai mult de 3.000 de Ńinte urmărite şi şi-a dovedit utilitatea în sprijinul cu informaŃii a OperaŃiei Active Endeavour şi a altor operaŃii de securitate maritimă. În prezent sistemul acoperă aproximativ 40% din suprafaŃa Mărilor Mediterană şi Neagră, lucru care nu era previzibil acum 2 ani când sistemul a fost pus în funcŃiune. Totuşi sunt prea multe zone nesupravegheate automat, ceea ce conduce la nevoia de completare a Ńărilor care contribuie la formarea imaginii şi la menŃinerea unui număr însemnat de nave în operare pe mare în cadrul OAE şi OBSH. Sistemul dispune de facilităŃi pentru operatori, care sunt în mod automat alertaŃi în situaŃia când elementele anumitor contacte nu corespund cu elementele stocate în bazele de date. Cu ajutorul unor produse informatice (BRITE, FASTC2AP şi în viitor PANDA)

37

operatorii de la staŃiile de afişare a datelor sunt alertaŃi în situaŃia când informaŃiile analizate nu corespund cu acŃiunile sau informaŃiile pe care le transmit navele comerciale monitorizate prin AIS: drumul, viteza, poziŃia nu sunt în concordanŃă cu următorul port de vizită declarat; nava întârzie în marea liberă sau la ancoră într-o zonă care nu este situată în apropierea unui port; manevrează de aşa natură încât se apropie la mai puŃin de 500 de yarzi de o altă navă (în afara punctelor de control); există discrepanŃă sau discrepanŃă combinată în ceea ce priveşte identitatea navei (identitatea declarată la Serviciul Maritim Mobil (MMSI), numărul IMO, indicativul de apel internaŃional, sau pavilionul); există discrepanŃă între portul următor de vizită declarat şi timpul estimat de ajungere acolo. Deşi softul este experimental câştigul operaŃional pentru sprijinul cu informaŃii al OAE, la cost redus, este enorm.

Beneficiile schimbului de date în parteneriat sunt următoarele: naŃiunile pot să controleze domeniul lor maritim, pot să contribuie şi să beneficieze, în acelaşi timp, în funcŃie de propriile lor nevoi; naŃiunile operează ca parteneri egali indiferent de mărime şi capabilităŃi; suveranitatea naŃională este primordială, informaŃiile sunt schimbate pe scară largă, constituindu-se un mediu de încredere, securitate a informaŃiilor şi sprijin reciproc, cu o focalizare comună pe siguranŃă, securitate, promovarea comerŃului şi protecŃia mediului.

Marea Neagră a devenit unul dintre cele mai importante coridoare de transport al energiei din lume. Securitatea maritimă în Marea Neagră are doi piloni de bază, cooperarea şi coordonarea între Ńările riverane şi complementaritatea cu sistemul de securitate euroatlantic. IniŃiativele de securitate regionale sunt: BLACKSEAFOR (BSF) – 2001, Documentul cu Măsuri de Creştere a Încrederii în Domeniul Naval (CSBMs) – 2002, OperaŃia BLACK SEA HARMONY (OBSH) – 2004, Forumul de Cooperare al Gărzilor de Coastă/Frontieră din Marea Neagră (BSCF) – 2006. BSF este un grup naval multinaŃional de acŃiune la chemare cu scopul de revitalizare a cooperării regionale, îmbunătăŃirea relaŃiilor, păcii şi stabilităŃii, un instrument de creştere a încrederii şi interoperabilităŃii. OBSH este o operaŃie maritimă de prezenŃă cu contribuŃii la descurajarea, întreruperea şi prevenirea riscurilor de terorism, trafic ilicit, inclusiv cu arme de distrugere în masă sau materiale asociate acestora şi alte activităŃi ilegale pe mare, în concordanŃă cu prevederile rezoluŃiilor Consiliului de Securitate al ONU. Este o operaŃie de securitate maritimă (MSO) executată prin folosirea Sistemului de Avertizare privind SituaŃia Maritimă (MSA) şi aplicând principiile OperaŃiilor de InterdicŃie Maritimă (MIO). OBSH este o operaŃie multinaŃională, deschisă tuturor Ńărilor riverane Mării Negre. De asemenea, OBSH cooperează în mod eficient şi efectiv cu OAE a NATO din Marea Mediterană. Este necesar să se realizeze diviziunea muncii între BSF şi OBSH, astfel ca prima iniŃiativă, să rămână, conform prevederilor acordului de constituire, un instrument de creştere al încrederii şi interoperabilitate, iar cea de-a doua un instrument operaŃional de luptă împotriva ameninŃărilor care pot veni din domeniul naval. BSCF este un mecanism eficient pentru siguranŃa şi securitatea în domeniul maritim. Liniile de comunicaŃie maritimă au fost şi vor continua să fie linii vitale pentru reŃeaua energetică mondială. De aceea acestea trebuie să fie cât mai fluente, sigure şi stabile.

38

În cadrul dezbaterilor din acest an ale forumurilor comandanŃilor marinelor militare din Europa s-au evidenŃiat câteva propuneri pentru îmbunătăŃirea securităŃii în domeniul maritim care trebuie luate în considerare, analizate şi implementate în activitatea din domeniul securităŃii maritime. Astfel, cooperarea internaŃională între forŃele navale, cât şi schimbul de informaŃii privind situaŃia navală, cu alte Ńări, organizaŃii şi instituŃii, pe baza unor protocoale de colaborare regionale sunt considerate de maximă utilitate. Extinderea instalării sistemului AIS şi la navele comerciale cu deplasament mai mic de 300 TDW, chiar şi la ambarcaŃiuni, prin asigurarea unei variante comerciale mai ieftină, asigură eliminarea unor Ńinte fără identitate şi realizarea imaginii recunoscute, determinând scăderea semnificativă a costurilor pentru patrularea maritimă şi aeriană. Trebuie avută în vedere şi varianta de însoŃire a navelor comerciale care transportă încărcături valoroase, atunci când tranzitează zone de risc ridicat, de către echipe antitero, ambarcate la bord, sau chiar de către nave militare. Propunerea strategiei maritime americane a secolului XXI este ca spaŃiile maritime să fie mai sigure prin contribuŃia, în cooperare, a cât mai multor Ńări, organizaŃii şi instituŃii internaŃionale, pe baza unei reŃele extinse de schimb de informaŃii şi pe capacităŃi şi capabilităŃi de intervenŃie oportune şi eficiente. Se consideră necesară şi realizarea cooperării interministeriale şi interagenŃii, pentru o contribuŃie cât mai eficientă a fiecăreia dintre acestea şi o activitate sinergică care să elimine pe cât posibil suprapunerile de atribuŃii şi activităŃi, dar şi o activitate coordonată unitar şi eficient de la nivel guvernamental.

ForŃele Navale ale României participă la iniŃiativele de securitate din regiunea Mării Negre şi contribuie la realizarea schimbului de informaŃii AIS (Sistem Automat de Identificare – al navelor comerciale) cu CC MAR Napoli în cadrul MSSIS (Maritime Safety and Security Information System), cât şi la realizarea imaginii privind situaŃia maritimă din Marea Neagră şi Marea Mediterană de către Centrul Regional Virtual de Monitorizare al Traficului Maritim de la Roma. Nivelul nostru de ambiŃie este acela de a participa activ la procesele din cadrul BLACKSEAFOR şi CSBMs, ca iniŃiative de creştere a încrederii şi interoperabilităŃii între ForŃele Navale ale Ńărilor riverane Mării Negre, de a contribui la descurajarea activităŃilor ilegale pe mare prin participarea în viitor la OperaŃia BLACK SEA HARMONY, în zona noastră de responsabilitate din Marea Neagră şi de a realiza în continuare un schimb de informaŃii oportun şi eficient cu aliaŃii noştri din regiunea Mării Negre şi din Mediterana. Pentru creşterea securităŃii maritime în Mediterana de Est, care ne poate afecta în mod direct, vom continua participarea la OperaŃia NATO de luptă împotriva terorismului (în baza art. 5 al Tratatului de la Washington) Active Endeavour, condusă de CC MAR Napoli, cât şi participarea la grupările de forŃe ale NATO şi UE, conform angajamentelor asumate.

Bibliografie: 1. CHENS Maritime Security Best Practice Guidelines, 24.11.2008,

www.chens.eu;

39

2. Interview, Capt. Andreas Ioannides commander of the Cyprus Navy and Chairman, Chiefs of European Navy, Port security and relationships with..., Jane’s Navy International, November 2008, www.jnl.janes.com;

3. O Strategie în Cooperare pentru Puterea Maritimă a Secolului XXI, Strategia maritimă a SUA.

40

EVOLUłIA DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE. ELEMENTELE ESEN łIALE ALE DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE

ROMÂNE. REPERE DOCTRINARE ALE FOR łELOR NAVALE ROMÂNE. LOCUL DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE ÎN CONTEXTUL ACTUAL

Comandor Dan AVĂDANEI, Şeful de stat major la Comandamentul Bazei Navale

1. Introducere

Asigurarea securităŃii naŃionale a României se realizează prin menŃinerea unei componente militare credibile şi a capacităŃii operaŃionale a acesteia, necesare participării simultane, la acŃiuni militare în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice şi a structurilor regionale de securitate.

Potrivit Strategiei Militare a României, ForŃele Navale trebuie să ocupe în continuare un rol important în structura de forŃe a Armatei, contribuind la apărarea intereselor maritime şi fluviale ale României şi la proiecŃia şi susŃinerea forŃelor proprii în teatrele de acŃiuni militare. ForŃele Navale promovează şi apără interesele naŃionale pe mare şi pe fluviul Dunărea, concomitent cu participarea activă, în cadrul structurilor AlianŃei Nord-Atlantice şi a celor regionale, pentru întărirea stabilităŃii şi securităŃii mondiale.

Doctrina ForŃelor Navale reprezintă un ansamblu de obiective, principii, norme, reguli şi opŃiuni privind folosirea ForŃelor Navale pe timp de pace, în situaŃii de criză şi la război, pentru a răspunde eficient riscurilor, pericolelor, ameninŃărilor şi agresiunilor de natură militară sau nemilitară la adresa securităŃii naŃionale şi regionale, prin acŃiuni independente sau prin participarea la operaŃii întrunite ori combinate, în zona de responsabilitate şi în afara acesteia, acolo unde interesele naŃionale o cer.

Doctrina ForŃelor Navale stabileşte principiile ducerii acŃiunilor militare pe mare şi fluviu într-un cadru naŃional sau multinaŃional adecvat, potrivit tratatelor şi convenŃiilor la care România este parte. Totodată, acest document dispune de o concepŃie coerentă şi prospectivă care asigură integrarea în structurile europene şi euroatlantice, deschisă permanent perfecŃionării şi valorificării concluziilor ce rezultă din analiza fenomenului militar contemporan şi a experienŃei acumulate în pregătirea şi desfăşurarea acŃiunilor întrunite ale ForŃelor Armate.

Doctrina ForŃelor Navale se elaborează în conformitate cu politica de apărare a statului român, corespunde şi răspunde concepŃiei de angajare a resurselor umane, financiare şi materiale ForŃelor Navale, facilitează gândirea şi procesul decizional al

41

comandanŃilor de la toate eşaloanele, în stabilirea unui mod unitar de comandă, control şi acŃiune.

De asemenea, stabileşte responsabilităŃile şi activităŃile ce revin personalului ForŃelor Navale pentru ca acesta să sprijine eficient şi oportun unităŃile luptătoare şi de asigurare în vederea îndeplinirii cu succes a misiunilor.

Apărarea intereselor navale se realizează de către ForŃele Navale, care sunt capabile să-şi proiecteze puterea în apele naŃionale, în marea liberă pentru a apăra obiectivele economice şi comunicaŃiile navale proprii, precum şi în afara acestora conform angajamentelor asumate faŃă de aliaŃi sau parteneri.

Doctrina ForŃelor Navale constituie documentul cheie care va direcŃiona procesul de transformare şi modernizare a ForŃelor Navale, concomitent cu realizarea tuturor planurilor, programelor şi activităŃilor de perspectivă.

2. Elemente esenŃiale ale Doctrinei ForŃelor Navale Române

Doctrina ForŃelor Navale reprezintă un ansamblu de teze, idei şi principii referitoare la:

- organizarea, pregătirea, înzestrarea, întrebuinŃarea şi conducerea ForŃelor Navale la pace, în situaŃie de criză şi în caz de război, pentru a răspunde eficient pericolelor, ameninŃărilor, riscurilor şi agresiunilor de natură militară la adresa intereselor fundamentale ale Ńării pe şi dinspre mare şi fluviu, precum şi în spaŃiu aero-terestru din zona de responsabilitate;

- cooperare cu celelalte categorii de forŃe armate sau alte elemente ale sistemului naŃional de apărare;

- raporturile cu societatea civilă; - cooperarea cu ForŃele Navale ale altor state, asigurarea cadrului favorabil

pentru realizarea obiectivelor de interoperabilitate cu ForŃele Navale ale structurilor euroatlantice.

Doctrina ForŃelor Navale este o parte componentă a Strategiei Militare a României, adaptată la specificul şi particularităŃile acestora. În doctrina ForŃelor Navale se regăsesc principiile fundamentale ale Strategiei Militare a României:

- folosirea forŃelor ca soluŃie decisivă de ultimă instanŃă pentru apărarea intereselor naŃionale;

- organizarea şi pregătirea navelor militare în vederea respingerii oricărei agresiuni în orice direcŃie în zona de responsabilitate;

- organizarea şi pregătirea ForŃelor Navale nu constituie ameninŃări la adresa ForŃelor Navale ale altor state, ele fiind folosite exclusiv pentru protejarea intereselor fundamentale ale statului român în zona de operaŃii de sud-est şi de-a lungul cursului Dunării, pe teritoriul naŃional;

- acŃiunile militare desfăşurate de ForŃele Navale în caz de criză şi de campanie vor avea drept scop numai apărarea teritoriului naŃional pe mare şi pe fluviu şi în nici un caz nu vor urmări cucerirea, ocuparea sau anexarea apelor sau teritoriilor altor state;

42

- continuarea ripostei armate pe mare, pe fluviu şi pe uscat până la eliminarea definitivă a agresorului din zona de responsabilitate a ForŃelor Navale.

Doctrina ForŃelor Navale asigură fundamentul pentru: - transpunerea politicii de securitate şi apărare naŃională într-o componentă

navală; - organizarea, structurarea, construcŃia şi modernizarea ForŃelor Navale;

planificarea, organizarea, coordonarea şi conducerea operaŃiilor navale la campanie şi a aplicaŃiilor la pace;

- elaborarea aproape în întregime a documentelor normative de funcŃionare, pregătire şi folosire a forŃelor (regulamente, instrucŃiuni, ordine, dispoziŃii, standarde militare, norme, memoratoare, manuale, metodici etc.);

- organizarea, structurarea şi desfăşurarea învăŃământului militar de marină şi a programului de pregătire şi perfecŃionare a cadrelor, desfăşurarea procesului de gestionare şi conducere a activităŃilor ForŃelor Navale la pace, în situaŃiile de criză şi în caz de război.

Doctrina ForŃelor Navale se construieşte şi va fi dezvoltată printr-un efort comun al Statului Major al ForŃelor Navale şi al comandanŃilor marilor unităŃi şi unităŃilor din ForŃele Navale şi va fi valorificată de către toŃi comandanŃii (şefii) în conceperea planurilor, luarea deciziei, planificarea acŃiunilor şi folosirea forŃelor.

Doctrina ForŃelor Navale are următoarele părŃi constitutive: - concepŃia de acŃiune a ForŃelor Navale pe timp de pace, în situaŃie de criză

şi în caz de război; - organizarea şi înzestrarea forŃelor subordonate, instrucŃia, conducerea

logistică; - cooperarea cu celelalte categorii de forŃe armate şi elemente ale sistemului

naŃional de apărare şi cu autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale; colaborarea cu ForŃele Navale altor state;

- participarea ForŃelor Navale la misiunile umanitare, de căutare-salvare şi de menŃinere a păcii.

ForŃele Navale Române sunt instrumentul principal de promovare şi menŃinere a intereselor României în mediul maritim şi fluvial în timp de pace, în caz de criză şi la război.

O forŃă navală raportată la interesele politico-strategice şi economice ale României impune respect şi descurajează. Ea poate susŃine în mod substanŃial acŃiunile politico-diplomatice în timp de pace, iar în timp de criză participă la respingerea agresiunii, distrugerea componentei navale maritime şi fluviale inamice. AcŃiunile militare ale ForŃelor Navale sunt caracterizate prin mobilitate, autonomie îndelungată, capacitatea de integrare şi de acŃiune cu alte forŃe navale. Principiile acŃiunilor militare ale ForŃelor Navale sunt:

- descurajarea activă; - iniŃiativa; - reacŃia optimă; - economia de forŃe; - conducerea neîntreruptă; - asigurarea acŃiunilor;

43

- cooperarea; - simplitatea documentelor; - unitatea acŃiunilor de luptă.

3. Repere doctrinare ale ForŃelor Navale Române

Principalele repere în apariŃia şi evoluŃia Doctrinei ForŃelor Navale Române sunt:

- stabilirea principiilor şi modalităŃilor de ducere a acŃiunilor militare pe apă, în aer şi pe uscat într-un cadru naŃional sau multinaŃional;

- tratarea conceptului de întrebuinŃare a forŃelor şi mijloacelor militare navale în noul context geopolitic şi geostrategic maritim şi fluvial, în toată gama acŃiunilor militare, pe uscat, în aer şi pe apă, precum şi la toate eşaloanele de ducere a acŃiunilor strategice, operative şi tactice;

- deschiderea permanentă pentru perfecŃionare prin valorificarea concluziilor ce rezultă din analiza fenomenului militar contemporan şi a experienŃei acumulate în pregătirea şi desfăşurarea acŃiunilor întrunite şi multinaŃionale;

- evidenŃierea naturii războiului modern şi completarea principiilor generale ale artei militare cu trăsături specifice acŃiunilor pe mare şi fluviu, aspecte care dau individualitate şi personalitate ForŃelor Navale.

Cunoaşterea, înŃelegerea şi aplicarea Doctrinei ForŃelor Navale, ca document de referinŃă pentru conceperea şi conducerea acŃiunilor forŃelor navale, permite întrebuinŃarea navelor în conformitate cu tipul din care fac parte şi a genurilor de forŃe în strânsă legătură cu contextul naŃional şi internaŃional.

Doctrina ForŃelor Navale se înscrie în politica de apărare colectivă, corespunde şi răspunde concepŃiei de angajare a resurselor umane, tehnice şi materiale ale forŃelor navale şi constituie un ghid al comandanŃilor de la toate eşaloanele, în stabilirea modului de acŃiune adecvat.

Doctrina ForŃelor Navale reflectă transpunerea politicii militare a României pentru componenta navală şi constituie documentul fundamental pe care se bazează desfăşurarea operaŃiilor ForŃelor Navale. În fundamentarea acesteia se au în vedere aspecte de ordin:

- istoric; - legislativ; - economic şi militar; - cutumele reieşite din experienŃa acumulată şi concluziile trase în urma

desfăşurării acŃiunilor militare. Doctrina ForŃelor Navale reprezintă un ansamblu de principii, opŃiuni şi

obiective referitoare la: - asigurarea cadrului favorabil pentru realizarea obiectivelor de

interoperabilitate cu forŃele navale ale structurilor euroatlantice; - întrebuinŃarea şi conducerea ForŃelor Navale pe timp de pace, în situaŃii de

criză şi la război, pentru a răspunde eficient pericolelor, ameninŃărilor, riscurilor şi agresiunilor de natură militară sau nemilitară la adresa intereselor fundamentale ale

44

Ńării pe/şi dinspre mare şi fluviu, precum şi în spaŃiul aero-terestru din zona de responsabilitate;

- cooperarea cu celelalte categorii de forŃe ale armatei; - cooperarea cu celelalte elemente ale sistemului naŃional de apărare; - cooperarea cu forŃele navale ale altor state; - logistica ForŃelor Navale. În Doctrina ForŃelor Navale trebuie să se regăsească principiile fundamentale

ale Strategiei Militare a României după cum urmează: - participarea activă în cadrul structurilor internaŃionale de securitate; - organizarea şi pregătirea ForŃelor Navale are ca scop respingerea în

cooperare cu celelalte categorii de forŃe ale armatei, în orice moment a agresiunii dinspre mare şi peste fluviu, precum şi participarea la apărarea colectivă prin acŃiuni specifice;

- acŃiunile ForŃelor Navale nu constituie ameninŃări la adresa forŃelor navale ale altor state, acestea fiind folosite exclusiv pentru protejarea intereselor fundamentale ale statului român în zona de operaŃii de sud-est, de-a lungul cursului Dunării, pe teritoriul naŃional şi în marea liberă;

- acŃiunile militare desfăşurate de către ForŃele Navale ale României în situaŃii de criză şi în timp de război, sunt executate pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul securizării frontierei maritime şi fluviale precum şi pentru apărarea colectivă (nici o acŃiune militară nu va avea ca obiectiv cucerirea, ocuparea/anexarea sau controlul apelor ori teritoriilor altor state);

- principiul neagresiunii cu caracter preponderent defensiv-activ, direcŃionat în concordanŃă cu obiectivele politicii externe ale statului român;

- controlul democratic civil asupra forŃelor armate. Doctrina ForŃelor Navale Române trebuie să reflecte principiile cuprinse în

publicaŃiile NATO de specialitate de referinŃă, care sunt aplicabile şi în concordanŃă cu specificul naŃional.

În contextul complexităŃii situaŃiei politico-militare şi economice, în special în spaŃiul Mării Negre, existenŃa ForŃelor Navale moderne reprezintă argumentul care conferă credibilitate politicii României de apărare a intereselor sale navale.

Element consacrat al puterii militare a naŃiunii, ForŃele Navale reprezintă un instrument militar şi de politică externă a statului. Ele dispun de anumite atribute operaŃionale, care, adăugate la misiunile ce le pot îndeplini, le fac de neînlocuit în apărarea intereselor proprii sau ale aliaŃilor. Aceste atribute sunt:

- capacitatea ridicată de pregătire pentru luptă – capacitatea de a răspunde adecvat şi în timp optim la situaŃii de criză;

- adaptabilitatea – capacitatea de a desfăşura acŃiuni în toate mediile şi de a organiza forŃele în funcŃie de misiunile primite;

- mobilitatea – capacitatea de a acŃiona oriunde în lume, bucurându-se de prevederile legislaŃiei internaŃionale în domeniul maritim şi de a reacŃiona rapid şi în forŃă în caz de necesitate;

- rezistenŃa – capacitatea de a acŃiona timp îndelungat, în medii şi condiŃii ostile pentru executarea misiunilor specifice;

45

- capacitatea de transport – cantitatea de forŃe şi materiale ce pot fi transportate cu mijloacele din dotare, corelate cu distanŃele maxime ce pot fi parcurse şi condiŃiile de mediu limită în care se poate executa activitatea de transport;

- susŃinere logistică – de asigurare oportună a tuturor materialelor şi serviciilor necesare la distanŃe şi în raioane cu caracteristici diferite;

- accesibilitate – posibilitatea de a naviga în marea liberă şi implicit de a transporta spre zonele de interes forŃe şi mijloace ce nu pot fi transportate pe uscat sau prin aer;

- diplomaŃia navală – capacitatea de a reprezenta interesele statului român conform mandatului încredinŃat.

4. Locul Doctrinei ForŃelor Navale în contextul actual

Doctrina navală este unul dintre cele trei elemente de maximă importanŃă care

reglementează activitatea în domeniul naval, celelalte două fiind politica navală şi strategia navală.

Subiectul este abordat în mod variat de către diferite state, în primul rând în funcŃie de interesele statului respectiv în domeniu, de puterea sa navală, de apartenenŃa sau nu la diferite organizaŃii internaŃionale sau mondiale (politice, economice sau militare), de situaŃia politică, economică şi militară din perioada respectivă şi, nu în ultimul rând, în funcŃie de modul de abordare a subiectului de către specialiştii care elaborează astfel de doctrine.

Există numeroase definiŃii, în special ale termenului de doctrină, însă voi încerca să sintetizez aceste definiŃii şi să dau o imagine cât mai clară a elementelor pe care mi le-am propus.

Doctrina (de la latinescul doctrina), conform majorităŃii dicŃionarelor, înseamnă o sumă de învăŃături ori instrucŃiuni, principii de învăŃătură sau poziŃii, iar în cea mai largă accepŃiune, este un ansamblu de principii constituite într-un sistem care serveşte la interpretarea realităŃii şi la alegerea modalităŃii de acŃiune. Ea poartă denumirea domeniului abordat (ex.: doctrină militară, doctrină politică, doctrină filozofică, doctrină navală, Doctrina ForŃelor Navale etc.).

Odată definit termenul de doctrină este foarte uşor de definit doctrina navală şi doctrina militară navală (Doctrina ForŃelor Navale), deoarece acestea sunt o particularizare a termenului general la domeniul de referinŃă.

În opinia mea, doctrina navală poate fi definită ca un ansamblu de principii, instrucŃiuni şi învăŃături care stau la baza fundamentării şi evoluŃiei puterii navale a statului, fiind documentul principal destinat pentru deplina înŃelegere a rolului componentei navale a statului în asigurarea dezvoltării economiei şi securităŃii naŃionale, prin promovarea şi apărarea intereselor navale ale statului român. Ea enumără principiile şi descrie coordonatele de bază ale dezvoltării puterii navale a statului.

Aproape în exclusivitate, statele nu au o doctrină navală, dar toate statele dezvoltate care au interese în domeniul naval au politici şi strategii navale, elementele de doctrină incluzându-le în acestea.

46

În ceea ce priveşte doctrinele militare navale, pe care le voi denumi Doctrina ForŃelor Navale spre deosebire de doctrinele navale, nu numai că există, dar sunt şi o necesitate în contextul actual.

Trebuie să arăt că, încă de acum peste 300 de ani, avem exemplul unei doctrine militare navale (Doctrina ForŃelor Navale) structurate, când în Royal Navy a apărut ediŃia originală a „InstrucŃiunilor de luptă” (The Fighting Instructions), mai precis, în anul 1672, dar principiile doctrinei militare navale au origini mult mai vechi, au evoluat, evoluează şi vor evolua continuu.

Este necesar să menŃionez că în analiza mea am folosit termenul generic de doctrine militare navale (Doctrina ForŃelor Navale) din două motive:

- pentru a le deosebi de doctrinele navale care, aşa cum am arătat, au un înŃeles mai larg, referindu-se la întreg domeniul naval;

- pentru a avea un termen comun de referinŃă, deoarece există diverse denumiri cum sunt, spre exemplu, cea de „doctrină a forŃelor navale”, „doctrină maritimă” etc.

Pentru definirea doctrinei militare navale (Doctrinei ForŃelor Navale), este necesar, după ce am definit doctrina navală, mai întâi să definim doctrina militară.

Aceasta poate fi definită ca fiind „concepŃia militară adoptată de un anumit stat în probleme fundamentale ale războiului şi armatei, iar pe de altă parte, ansamblul de principii traduse în reguli înscrise în regulamentele de luptă, care descriu formele şi procedeele acŃiunii militare în baza cărora forŃele armate se pregătesc pentru ducerea războiului, în raport cu scopul stabilit de către conducerea politică” sau, într-o formă mult mai concisă „principiile fundamentale pe baza cărora forŃele militare sau elemente ale acestora îşi ghidează acŃiunile lor în sprijinul obiectivelor naŃionale”.

Există foarte multe definiŃii ale doctrinei ForŃelor Navale, dar în opinia mea, cea mai sugestivă este cea stipulată în documentele US Navy, unde se arată că doctrina navală (militară) este „fundamentul pe baza căruia sunt construite tacticile, tehnicile şi procedurile noastre. Ea articulează conceptele operaŃionale ce guvernează folosirea forŃelor navale la toate nivelurile” şi „schiŃează principiile pe baza cărora se organizează, se pregătesc, se dotează şi se folosesc forŃele navale” arătând „cine suntem, ce facem, cum luptăm şi încotro va trebui să ne îndreptăm în viitor” .

Specific acestui început de secol, este faptul că statele au nevoie de o doctrină militară navală naŃională, care să asigure cooperarea internaŃională cu forŃele navale ale statelor democratice, doctrină care, aşa cum arăta profesorul John B. Hattendorf de la United States Naval War College, „trebuie să fie dezvoltată pentru a putea aborda o gamă largă de noi probleme operaŃionale care vor deveni mult mai comune în acest nou secol”.

Pe baza acestor definiŃii, concluzionez că doctrina militară navală (Doctrina ForŃelor Navale) reprezintă ansamblul principiilor şi învăŃăturilor fundamentale pe baza cărora forŃele navale ale statului îşi desfăşoară activităŃile specifice în vederea promovării, sprijinirii şi apărării obiectivelor naŃionale.

Este dificil să se construiască o doctrină navală, deoarece ea, de multe ori, tinde să se substituie politicii navale a statului, fiind, până la urmă, partea de fundamentare

47

teoretică a politicii navale, dar totuşi, existenŃa strategiei ca a doua componentă a politicii navale a statului, face ca doctrina să devină o parte componentă a politicii navale şi nu o entitate în sine. Putem judeca politica navală a unui stat prin prisma doctrinei sale navale, care exprimă intenŃiile în domeniu ale statului respectiv, dar procesul nu poate fi complet decât dacă analizăm şi strategia navală a acelui stat, aceasta prezentând latura acŃională a politicii navale. Şi de cele mai multe ori, nu avem o doctrină navală naŃională, exhaustivă şi emblematică pentru politica navală a statului respectiv, aşa că analizele se îndreaptă cel mai mult către strategia navală a statului, unde intenŃiile şi acŃiunile acestuia sunt evidente.

De aceea, demersul referitor la doctrina navală a statului va avea un caracter pur teoretic, referindu-ne la ce caracteristici poate avea această doctrină, care poate fi conŃinutul său şi ale cui ar putea fi responsabilităŃile în elaborarea acesteia.

Doctrina navală a unui stat, în opinia mea, are următoarele caracteristici: - este un document al puterii politice a statului; - la fel ca şi politica navală şi strategia navală este o expresie a puterii navale

a statului respectiv; - are caracter exhaustiv, făcând referire la toate componentele puterii navale a

statului; - de regulă, este un document elaborat de către un stat care este o mare putere

politică şi economică sau care are pretenŃii de mare putere politică şi economică (bineînŃeles că acest lucru implică şi statutul de mare putere navală);

- defineşte interesele navale ale statului şi responsabilităŃile în promovarea, susŃinerea şi apărarea acestora;

- enumeră legislaŃia internaŃională din domeniul naval (convenŃii, tratate, acorduri, înŃelegeri etc.) la care este semnatară sau este semnatară cu anumite rezerve (care sunt prezentate explicit) şi exprimă poziŃia statului respectiv faŃă de acestea;

- argumentează necesitatea existenŃei forŃelor navale ale statului şi stabileşte structura, misiunile, principiile şi concepŃia generală de acŃiune a acestora;

- se situează la nivelul strategic. Problema conŃinutului doctrinei navale o vom aborda referindu-ne strict la

posibila structură a acesteia, fără detalierea conŃinutului, deoarece nu ne-am propus să oferim un model de redactare a unei doctrine, ci să previzionăm următoarea posibilă structură a acesteia:

- titlul; - data elaborării; - structura emitentă; - colectivul (colectivele de elaborare) şi instituŃiile de care aparŃin; - introducere, sub semnătura şefului statului sau primului ministru, după caz,

în care, în mod obligatoriu se face o expunere de motive; - cuprinsul documentului; - consideraŃii generale;

• importanŃa Oceanului Planetar în general şi în mod special pentru statul respectiv;

• prezentarea situaŃiei geopolitice din zonele de interes pentru politica navală a statului şi a intereselor pe care statul le are în aceste zone;

48

• poziŃia statului în plan internaŃional, cu referire în special, la activitatea în domeniul naval;

• scopul şi obiectivele doctrinei navale; • legislaŃia internă şi internaŃională care stă la baza doctrinei navale; • legislaŃia internă cu care se intercondiŃionează doctrina navală; • eventuale documente ce derivă din doctrina navală; • structurile implicate în elaborarea doctrinei navale şi a eventualelor

documente ce derivă din aceasta şi responsabilităŃile acestora; • referire la puterea navală a statului şi elementele componente ale

acesteia; • căror structuri ale statului se adresează doctrina navală; • modalităŃile de revizuire şi eventual, termene de revizuire;

- prezentarea politicii navale a statului, prin referire la legislaŃia naŃională în domeniu:

• definirea politicii navale a statului în accepŃiunea statului respectiv; • enumerarea, ierarhizarea şi definirea intereselor navale ale statului; • principiile politicii navale a statului; • scopul şi obiectivele politicii navale pe domenii şi direcŃii de acŃiune

(transporturi navale, turism naval, cercetare ştiinŃifică, învăŃământ, apărare etc.);

• căi de realizare a politicii navale a statului; • responsabilităŃi în derularea politicii navale, în elaborarea şi

promovarea intereselor navale naŃionale; - apărarea intereselor navale ale statului:

• definirea securităŃii navale naŃionale; • enumerarea legislaŃiei care reglementează securitatea navală; • enumerarea structurilor implicate în asigurarea securităŃii navale a

statului şi precizarea structurii, misiunilor (atribuŃiilor), principiilor şi concepŃiei generale de acŃiune a acestora;

- diverse: • Glosar; • Anexe; • Bibliografie (dacă este cazul).

Responsabilitatea în elaborarea doctrinei navale a statului, în opinia mea, este atributul unei comisii care, în funcŃie de forma de guvernământ, poate fi numită la iniŃiativa preşedintelui, premierului Ńării respective. De asemenea, poate fi cazul unei iniŃiative parlamentare sau guvernamentale, după caz.

Comisia va trebui să fie formată din specialişti care provin din mediile politic, economic, academic şi militar, dar care, în mod obligatoriu, să lucreze sub auspiciile uneia dintre puterile statului, căreia îi şi prezintă rezultatele activităŃii de elaborare.

Odată redactată, doctrina navală a statului va trebui să obŃină avizul tuturor instituŃiilor statului care vor fi implicate în promovarea şi aplicarea ei, după care este

49

supusă procesului de legiferare, aceasta făcându-se prin lege sau decret, în funcŃie de forma de guvernământ a statului.

Important de reŃinut este faptul că doctrina navală nu poate înlocui strategia navală. Poate conŃine anumite elemente generale din aceasta, dar nu poate avea caracterul eminamente practic al strategiei care este singura ce răspunde în totalitate la întrebarea: CUM?

De asemenea, ea nu subordonează strategia şi, aşa cum am mai arătat, împreună cu aceasta contribuie la politica navală a statului.

Practic, doctrina navală poate lipsi, dar strategia în nici un caz. Pot exista în schimb, forme combinate cum ar fi doctrinele cu elemente de strategie sau strategiile cu elemente de doctrină.

Orice forŃă navală a unui stat care are pretenŃii de putere navală trebuie să aibă o doctrină militară navală (Doctrina ForŃelor Navale) şi realitatea ne confirmă acest lucru, mai ales că tot mai multe state care au ieşire la Oceanul Planetar îşi elaborează propriile doctrine militare navale.

Doctrina militară navală este cel mai des întâlnită sub alte denumiri, cum ar fi „doctrina forŃelor navale”, „doctrina marinei militare”, „doctrina maritimă” sau pur şi simplu, „doctrina navală”, datorită faptului, aşa cum am mai arătat, că majoritatea statelor nu au o doctrină navală, ci numai expresia militară a acesteia.

Indiferent de denumire, esenŃa ei este aceeaşi. În opinia mea, consider că, folosirea denumirii de Doctrina ForŃelor Navale,

elimină confuziile, specificând clar domeniul de aplicare. În contextul actual unele state care au şi gardă de coastă – indiferent de denumirea pe care o poartă aceasta, structuri independente de infanterie marină sau alte structuri militare sau militarizate care acŃionează în domeniul naval, au o doctrină militară navală unitară care stabileşte principiile şi concepŃia de acŃiune comună pe baza cărora, structurile enumerate îşi elaborează documentele specifice.

Aşa cum se specifică într-un important document al US Navy (document pe care l-am citat anterior), „doctrina navală (militară) cum este denumită de americani ghidează acŃiunile noastre spre scopuri bine definite şi furnizează baza pentru înŃelegerea mutuală între şi în interiorul structurilor cu atribuŃii în domeniul naval al apărării”

Doctrina ForŃelor Navale, în opinia mea, are următoarele caracteristici: - este un document cu aplicabilitate în domeniul militar şi numai prin

mijloace militare; - derivă din doctrina forŃelor armate şi în cazul existenŃei şi a unei doctrine

navale şi din aceasta; - este reprezentativă pentru forŃele navale ale statului şi face referire expresă

şi predilectă la acestea; - este expresia componentei militare a puterii navale a statului; - reiterează interesele navale ale statului şi responsabilităŃile în promovarea,

susŃinerea şi apărarea acestora; - stipulează, după caz, în mod distinct, atribuŃiile structurilor statului care au

responsabilităŃi în promovarea, realizarea şi apărarea prin mijloace militare a intereselor navale ale statului;

50

- menŃionează domeniile în care forŃele navale pot contribui la promovarea, realizarea şi apărarea şi a altor interese naŃionale, altele decât cele navale şi responsabilităŃile specifice ce le revin;

- enumeră actele normative în baza cărora este elaborată; - argumentează necesitatea existenŃei forŃelor navale ale statului şi stabileşte

structura, misiunile, principiile şi concepŃia generală de acŃiune a acestora; - se situează la nivelul strategic sau operativ, în funcŃie de importanŃa şi

misiunile pe care le au forŃele navale în cadrul forŃelor armate ale statului. ConŃinutul doctrinei ForŃelor Navale este extrem de diferit de la un stat la altul

şi, aşa cum am mai arătat, nu există o doctrină militară navală pură, aproape toate doctrinele conŃinând, mai mult sau mai puŃin şi elemente de strategie navală şi în mod evident, de politică navală. De fapt, aşa cum am specificat, nu există nici strategii navale pure, exemplul Canadei fiind elocvent.

De aceea, conŃinutul pe care îl propun pentru Doctrina ForŃelor Navale are caracter pur teoretic, orientativ, fiind produsul studierii a mai multor doctrine militare navale, în special al celor anglo-saxone (Marea Britanie, Canada, Australia), dar şi a elementelor doctrinare din conceptul naval al SUA, acestea fiind documentele cele mai elaborate, iar în cazul Marii Britanii are şi avantajul că este produsul unei îndelungate tradiŃii în domeniu.

După cum vom vedea, anumite componente ale doctrinei navale, aşa cum este şi firesc, se regăsesc şi în conŃinutul Doctrinei ForŃelor Navale şi în principiu, după opinia mea, Doctrina ForŃelor Navale poate avea conŃinutul prezentat în continuare.

Doctrina Militară Navală (Doctrina ForŃelor Navale) – structură posibilă: - titlul; - data elaborării; - structura emitentă; - colectivul (colectivele de elaborare) şi instituŃiile de care aparŃin; - introducere, sub semnătura şefului forŃelor navale ale statului, în care, în

mod obligatoriu se face expunerea de motive; - cuprinsul documentului; - consideraŃii generale:

• importanŃa Oceanului Planetar, în general şi în mod special pentru statul respectiv;

• prezentarea situaŃiei geopolitice din zonele de interes pentru politica navală a statului;

• poziŃia statului în plan internaŃional, în special cu referire la activitatea în domeniul naval şi enumerarea intereselor navale ale statului;

• obiectivele militare ale statului şi misiunea forŃelor navale; • enumerarea documentelor din care decurge doctrina militară navală, a

celor complementare şi a documentelor ce decurg din doctrina militară navală (Doctrina ForŃelor Navale);

- elemente de bază: • originile doctrinei militare navale (Doctrina ForŃelor Navale);

51

• definirea termenilor de „doctrină”, „doctrină militară” şi „doctrină militară navală” (Doctrina ForŃelor Navale);

• scopul şi obiectivele doctrinei militare navale (Doctrina ForŃelor Navale);

• clasificarea doctrinelor pe niveluri şi relaŃia doctrinei militare navale cu celelalte doctrine militare naŃionale (Doctrina ForŃelor Navale);

• baza legală de elaborare a doctrinei militare navale (Doctrina ForŃelor Navale);

• consideraŃii de ordin militar asupra zonelor de interes strategic pentru politica navală a statului;

• consideraŃii asupra conflictului armat şi asupra războiului pe mare, definindu-se termenii de bază ce sunt utilizaŃi (de exemplu nivelurile de comandă) şi principiile războiului în viziunea proprie;

• prezentarea şi definirea termenilor care se referă la obiective de importanŃă strategică ale conflictelor navale (libertatea mării, supremaŃia navală, controlul mării, interdicŃia maritimă, proiecŃia puterii, forŃa inferioară în acŃiune etc.);

• consideraŃii asupra mediului naval şi asupra spaŃiului strategic naval; • consideraŃii asupra puterii naŃionale, puterii militare, puterii navale a

statului şi a unor concepte operaŃionale navale (manevra în mediul naval, relaŃia dintre puterile navală, terestră şi aeriană etc.);

• caracteristicile puterii navale; • domeniile de aplicare a puterii navale – militare şi nonmilitare (de ex.

asistenŃa umanitară); • consideraŃii asupra puterii combative, a componentelor acesteia

(componenta conceptuală, componenta fizică şi componenta morală) şi a elementelor acestor componente;

• principalele caracteristici ale forŃelor navale (flexibilitatea în răspuns, mobilitatea, stabilitatea etc.), capabilităŃi şi limit ări;

• operaŃiile navale – capitol cheie al oricărei doctrine militare navale (Doctrina ForŃelor Navale), unde este prezentată clasificarea acestora, nivelurile de comandă, lanŃul de comandă, nivelurile de competenŃă, concepŃia de folosire a forŃelor navale şi componentele acestora (de natură militară, diplomatică etc.); de remarcat este şi faptul că acest capitol poate fi reluat într-un alt document doctrinar, de sine stătător, mai detaliat, care se constituie, practic, într-o a doua parte a doctrinei;

• definirea conceptelor operative (de ex.: centru de greutate, puncte decisive, puncte culminante etc.);

• comanda şi controlul în domeniul naval (definire, niveluri de comandă, lanŃul de comandă, niveluri de competenŃă);

• nivelurile logisticii militare şi consideraŃii asupra logisticii navale (definire, structură, principii, concepŃie de folosire);

• destinaŃia principalelor structuri componente ale forŃelor navale; • rolul şi misiunile diplomaŃiei navale;

52

• factorul uman (criterii de selecŃie, modalităŃi de pregătire, sistemul de promovare) şi rolul acestuia;

• proiecŃia de viitor a forŃelor navale (planuri ce se au în vedere pe termen scurt, mediu sau lung, obiective, termene şi eventual, responsabilităŃi şi resurse);

- diverse • Glosar (listă de abrevieri şi termeni şi definiŃii ale acestora); • Anexe; • Bibliografie (dacă este cazul).

Elaborarea Doctrinei ForŃelor Navale Române este responsabilitatea ForŃelor Navale ale României şi în funcŃie de opŃiunea şefului Statului Major al ForŃelor Navale, poate fi dată în sarcina:

- unui colectiv de specialişti din cadrul Statului Major al ForŃelor Navale; - unui colectiv constituit din specialişti din Statul Major al ForŃelor Navale şi

din structurile subordonate; - unui colectiv de cercetare din cadrul unui centru de studii navale care

funcŃionează pe lângă Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Promovarea şi aplicarea doctrinei ForŃelor Navale Române este obligaŃia

comandanŃilor din ForŃele Navale, de la toate nivelurile, acest aspect fiind în mod obligatoriu stipulat în introducerea documentului şi în documentele care derivă din această doctrină.

Referitor la locul Doctrinei ForŃelor Navale în contextul actual, apreciez că atât doctrina, cât şi strategia se subordonează politicii domeniului militar, ceea ce înseamnă că, atunci când vorbim despre doctrină şi strategie navală, este neapărat să le raportăm la politica navală a statului, aceasta putând fi definită ca activitatea politică a statului, desfăşurată în scopul promovării intereselor sale navale. Termenul de politică navală fiind un subiect destul de vast, nu mi-am propus să-l abordez, deoarece, în mod implicit, ar fi trebuit abordată şi determinarea sa economică, analiza extinzându-se, şi astfel m-aş fi îndepărtat de subiectul pe care mi l-am propus.

Revenind la doctrină şi la strategie, constatăm că ele nu se află în relaŃie de subordonare, ci se intercondiŃionează, împreună realizând politica navală a statului. Un număr mare de specialişti consideră, totuşi, că, ierarhic, doctrina se situează imediat după politică, uneori doctrina fiind combinată cu strategia, iar în unele cazuri mergând mai departe, şi anume, acest amalgam preluând şi elemente de politică şi purtând diferite denumiri care nu se justifică prin conŃinut. Este cazul, aici, al statelor mici şi al celor care nu au o putere navală consistentă sau, uneori, avem de-a face cu o abordare teoretică insuficientă efectuată de către nespecialişti sau specialişti cu puŃină experienŃă.

5. Concluzie

În contextul actual apreciez că Doctrina ForŃelor Navale se situează alături de Doctrina ForŃelor Terestre şi Doctrina ForŃelor Aeriene, între Doctrina Întrunită a

53

ForŃelor Armate şi Doctrinele Genurilor de Armă, dar alături de strategia navală, fiind parte componentă a politicii navale a statului român.

54

PRINCIPII ALE DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE. PRINCIPII CARE DECURG DIN ISTORIA ŞI TRADI łIILE FOR łELOR

NAVALE ROMÂNE. ORIGINILE GÂNDIRII STRATEGICE MARITI ME ŞI INFLUEN łA ACESTEIA ASUPRA EVOLU łIEI DOCTRINEI FOR łELOR

NAVALE

Căpitan comandor conf. univ. dr. Olimpiu Manuel GLODARENCO, Directorul Muzeului Marinei Române

Situarea României la Ńărmul Mării Negre şi de-a lungul Dunării a deschis largi perspective navigaŃiei autohtone, îndeletnicire ale cărei tradiŃii îşi au sorgintea în vremuri imemoriale.

NavigaŃia s-a asociat, din totdeauna, cu voinŃa poporului român de a intra în legătură cu alte popoare, de a participa activ la circuitul internaŃional de bunuri şi valori, cu aspiraŃia de lărgire a orizontului de cunoaştere, cu temeritatea şi vigoarea naŃiei române.

Moştenirea geto-dacă şi bogata experienŃă greco-romană în domeniul navigaŃiei au înlesnit crearea acelor nuclee de flotile militare organizate, cu care românii de la Dunăre şi din teritoriul dintre fluviu şi Marea Neagră au reuşit să se opună presiunii oraşelor maritime italiene din secolele XIII-XIV, Imperiului bizantin, łaratului bulgar şi otomanilor.

Slăbirea dominaŃiei otomane asupra łărilor Române, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, a dat posibilitatea înfiinŃării unei flotile naŃionale moderne.

Marele act al Unirii Principatelor Române din anul 1859 a avut implicaŃii deosebite şi asupra oştirii naŃionale, care urma să reprezinte una din temeliile Statului Unitar Român. În anul 1860 a fost înfiinŃat un singur Minister de Război, în fruntea căruia a fost numit generalul Ion Emanoil Florescu. Alexandru Ioan Cuza şi-a concentrat eforturile în direcŃia consolidării actului istoric din 24 ianuarie 1859 şi a dezvoltării sistemului instituŃional al României, o atenŃie deosebită fiind acordată întăririi şi modernizării structurilor militare de apărare. El s-a preocupat, îndeaproape, de asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe Dunăre, de dezvoltarea flotei civile şi militare.

Între 1859 şi 1861 s-a acŃionat pentru unirea flotilelor din Moldova şi Muntenia, şi organizarea unei structuri navale comune. Multe ambarcaŃiuni fluviale erau uzate, iar efectivele se reduseseră considerabil. În preajma Unirii existau trei vase cu un personal de 117 oameni în Muntenia şi alte trei, având 104 oameni, în Moldova. Unificării forŃelor armate terestre din cele două principate i-a corespuns contopirea celor două flotile într-un singur corp. Noua componentă a oştirii purta

55

denumirea de Corpul Flotilei şi a avut, ca primă bază, portul Ismail. Având în compunere 6 şalupe-canoniere, prima flotilă militară a statului

modern a fost dispusă, ulterior, în mod consecutiv, în şase baze, în porturile: Chilia, Ismail, GalaŃi, Brăila, Giurgiu şi Calafat. În cadrul forŃelor militare permanente se integra şi Flotila de Dunăre, ca mare unitate navală. Flotila era deservită de un personal specializat, alcătuit din ofiŃeri, subofiŃeri, tehnicieni şi lucrători civili.

În anul 1861, flotilei i-a fost repartizată prima navă cu aburi, achiziŃionată de stat de la un particular. Complet refăcută în Austria şi armată cu 4 tunuri, nava a sosit în Ńară în iulie 1862. Ceremonia de încadrare în flotilă a avut loc în ziua de 2 august 1862, la Giurgiu. Domnitorul Al. I. Cuza, reprezentat la ceremonie de ministrul de război, generalul Savel Manu, a botezat nava cu numele de ROMÂNIA.

Pentru dezvoltarea Marinei, în anul 1867 a fost adusă în Ńară o nouă navă cu aburi construită în Austria şi denumită ŞTEFAN CEL MARE. Acest bastiment a fost folosit şi ca yacht domnesc.

În 1863, flotila dispunea de 13 ofiŃeri, 372 subofiŃeri, gradaŃi şi soldaŃi. Peste doi ani, erau încadraŃi un colonel în funcŃia de comandant al armei, un maior, 5 căpitani, 4 locotenenŃi şi 4 sublocotenenŃi, un medic de batalion, 23 funcŃionari civili de diferite specialităŃi, 370 trupă şi subofiŃeri. În anul 1865, militarii care efectuau serviciul în cadrul flotilei au fost numiŃi, pentru prima dată, cu termenul de marinari. Reorganizarea şi dezvoltarea Marinei Militare, perfecŃionarea ei, îmbunătăŃirea sistemului de instruire a efectivelor şi de pregătire a cadrelor – acŃiuni ample întreprinse în timpul domniei lui Cuza – s-au încadrat în planul general de făurire a armatei naŃionale moderne. ExistenŃa unei forŃe navale fluviale se impunea, cu atât mai mult cu cât Dunărea constituia obiectul unor permanente dispute între marile puteri ale timpului.

Anul 1866 a adus cu sine abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi aşezarea pe tronul României a principelui Carol I, în timpul căruia a fost adoptată o nouă constituŃie, cu caracter liberal, şi bineînŃeles, o nouă legislaŃie privitoare la apărarea Ńării. În această perioadă s-au depus eforturi pentru organizarea, înzestrarea şi funcŃionarea Marinei Militare, în vederea asigurării controlului liniei Dunării.

Pentru aceasta a fost nevoie de achiziŃionarea unor noi nave, dotate cu echipament şi tehnică modernă, care trebuia conduse de cadre militare specializate, ceea ce a dus la înfiinŃarea primei Şcoli Militare de Marină în 1872.

După 1867, guvernele care s-au succedat au depus eforturi pentru a continua ceea ce domnitorul Cuza a început odată cu organizarea flotei civile şi militare.

În martie 1867 a luat naştere Corpul Flotilei. Garnizoana de uscat a flotilei a fost stabilită la GalaŃi unde s-au transferat Comandamentul şi atelierele de la Brăila. În 1868 a fost înaintat Corpurilor legiuitoare un proiect de lege privitor la dezvoltarea Marinei Comerciale şi Militare. Se propunea constituirea unui fond de 20 milioane lei, prin împrumut public şi credite bancare, pentru achiziŃionarea a 10 remorchere şi 10 vapoare de pasageri, toate cu capacitate mai mare decât cele ale companiilor austriece.

Remorcherele urmau a fi înzestrate cu 12 tunuri de trebuinŃă, iar echipajele acestei flotile trebuia să fie integrate marinei şi să fie retribuite de către guvern.

Legea pentru organizarea puterii armate în România, promulgată în anul

56

1868, a dat un impuls procesului de perfecŃionare a sistemului militar de apărare. Puterea armată era compusă din: trupe permanente, trupe teritoriale, miliŃii, garda orăşenească, gloate. Flotila figura printre armele principale şi se compunea din: stat major propriu; companii permanente; nave militare.

În 1874, Legea pentru organizarea armatei aducea precizări pe linia subordonării flotilei. Se prevedea ca în probleme de asigurare materială, şcoli şi personal, Comandamentul Marinei să depindă direct de Ministerul de Război, iar în privinŃa serviciului de poliŃie fluvială, disciplină, reviste şi inspecŃii, subunităŃile de marină se subordonau diviziilor militare teritoriale în jurisdicŃia cărora aveau reşedinŃele de bază.

Pentru a împiedica creşterea capacităŃii de luptă şi pentru a deŃine controlul liniei Dunării, Înalta Poartă şi Austro-Ungaria refuzau autorizarea tranzitului cu arme sau trecerea navelor prin strâmtori. În 1873 a fost achiziŃionată canoniera FULGERUL, construită la Toulon, care avea 25 m lungime şi era dotată cu două maşini alternative cu aburi, de 100 CP, ceea ce-i permitea să atingă o viteză de 7 noduri. Pentru a întârzia venirea ei în Ńară, autorităŃile otomane au reŃinut-o 5 zile, deşi ea avea autorizaŃie de trecere prin Strâmtori.

În 1875 a fost cumpărată şalupa torpiloare RÂNDUNICA, construită în Anglia, având în dotare o mitralieră cu 10 Ńevi. Aceasta era amenajată pentru a fi armată cu torpilă la şcondru, armă nouă şi eficientă împotriva navelor cuirasate. Pentru a întări serviciul de pază pe Dunăre, au mai fost cumpărate din Belgia 120 de luntre.

În acelaşi an a fost reluată chestiunea orientală, pe fondul luptei de eliberare a popoarelor balcanice de sub suzeranitatea otomană. Este vorba despre mişcările din Bulgaria, Muntenegru şi Serbia, pe care Imperiul Ńarist dorea să le exploateze în favoarea sa, extinzându-şi influenŃa la gurile Dunării şi cucerind strâmtorile Mării Negre.

Comandamentul armatei ruse a întocmit un plan de acŃiune împotriva Turciei prin care se preconizau executarea de operaŃii pe două teatre principale, limitrofe Mării Negre: în Balcani şi în Caucaz. Pentru prima operaŃie se prevedea un marş pe teritoriul românesc, trecerea Dunării pe la Zimnicea, neutralizarea obiectivelor otomane de la Nicopole, Plevna, Rusciuk sau a celor situate în alte zone, pe direcŃia Constantinopol.

Sultanul Abdul Hamid al II-lea a dorit ca ostilităŃile să se poarte la nord de Dunăre dar, o analiză mai temeinică a scos în evidenŃă faptul că nu se putea apăra întregul curs al acestui fluviu. Strategii turci au hotărât să atragă armatele Ńarului pe pământul bulgar şi să le nimicească sau să le respingă.

Pe Dunăre, raportul de forŃe era net favorabil PorŃii. Aceasta dispunea de 23 de nave, dintre care 5 cuirasate, în timp ce Rusia nu deŃinea decât câteva şalupe (care au fost transportate pe calea ferată), iar Ńara noastră avea în dotare navele ROMÂNIA, ŞTEFAN CEL MARE, FULGERUL şi RÂNDUNICA.

România a găsit acest moment deosebit de favorabil pentru înfăptuirea dezideratului de independenŃă. O delegaŃie română a purtat convorbiri la Livadia cu oficiali ruşi şi s-a încheiat o înŃelegere, care a fost urmată de o convenŃie, semnată la Bucureşti, prin care era permisă trecerea trupelor ruse prin teritoriul nostru şi se garanta integritatea Ńării.

57

Aflând despre acest document, Turcia a rupt relaŃiile cu Ńara noastră şi a declanşat numeroase acte de provocare. În aceste condiŃii, Adunarea NaŃională a proclamat, în mai 1877, independenŃa României şi starea de război cu Imperiul otoman. Armata a trecut imediat la acoperirea strategică a frontierei sudice a Ńării situată de-a lungul Dunării. Navele militare au primit misiunea de a transporta trupe. Ele au fost detaşate, apoi, sub comandă rusească, românii care au mai rămas la bord fiind doar mecanicii. Personalul, astfel disponibilizat, a încadrat opt baterii de artilerie, amplasate în faŃa Vidinului, la Calafat, dotate cu piese de artilerie de 150, 120 şi 87 mm.

În Războiului de IndependenŃă din 1877-1878 au participat, nu numai forŃele terestre, ci şi cele navale. Românii, împreună cu trupele ruseşti, au luptat împotriva celei mai redutabile puteri, şi anume Imperiul otoman.

În primăvara lui 1877, numeroase bastimente turceşti au pătruns dinspre Marea Neagră pe Dunăre, ajungând până la Sulina, deplasându-se, apoi, spre Brăila şi Măcin. Fiind conştient de superioritatea escadrei sale, amiralul turc Hobart Paşa a trecut la acŃiuni ofensive, atacând localităŃile Reni, GalaŃi, Brăila, OlteniŃa, Călăraşi, începând cu data de 21 aprilie, iar la 27 aprilie, un monitor cuirasat a lovit cu artileria GalaŃiul, în momentul sosirii Marelui Duce Nicolae, comandantul şef al armatelor ruse din Balcani. Din acel moment, comandamentul rus a amplasat 10 baraje de mine la Reni, gura Prutului, gura Siretului şi Ghecet care, în final, s-au dovedit eficiente, interzicând astfel manevra navelor otomane pe Dunăre.

Pentru îndeplinirea misiunii de a distruge gruparea de nave inamice din canalul Măcin, cele 4 nave (ROMÂNIA, yachtul ŞTEFAN CEL MARE, canoniera FULGERUL şi şalupa torpiloare RÂNDUNICA) au fost reamenajate şi dotate cu tunuri de calibru 75-80 mm.

Navele de război otomane, neputând fi distruse cu artileria terestră şi, mai mult decât atât, profitând de creşterea apelor din timpul primăverii, se mişcau nestingherite pe canalul Măcin şi apăreau des în apropierea Brăilei. Singura soluŃie de neutralizare a fost organizarea pe 26 mai, a unui atac de noapte, executat de către o formaŃiune româno-rusă formată din 4 şalupe torpiloare: RÂNDUNICA, XENIA, DJIGHIT şi łAREVNA.

Navele aliate au înaintat cu viteză redusă, ajungând la 60-70 m de inamic. Marinarul de veghe de pe monitorul otoman HIVZI RAHMAN a cerut parola şi, neprimind-o, a dat alarma. Şalupa RÂNDUNICA a declanşat atacul la ora 02:35. În acel moment, asupra navelor torpiloare s-a abătut o ploaie de gloanŃe şi obuze, dar micile şalupe, intrate în unghiul mort, nu mai puteau fi lovite de turci, aşa că RÂNDUNICA s-a apropiat de colosul dezlănŃuit şi l-a izbit cu o torpilă, după care nava otomană s-a scufundat. Cum pe braŃul Macin se mai aflau nave otomane, românii au executat instalarea unor baraje de mine, imobilizând, în acest fel, toate bastimentele inamice, până la terminarea războiului. Această misiune a fost realizată de şalupa torpiloare RÂNDUNICA şi canoniera FULGERUL.

Începând cu data de 1 iunie, toate cele 4 nave militare româneşti au fost puse la dispoziŃia armatei ruse pentru a construi podul de pontoane de la Ghecet şi a transporta trupele de pe malul stâng al Dunării, în Dobrogea.

În noaptea de 9 spre 10 iunie, militarii Corpului 14 din armata rusă au forŃat

58

fluviul pe la Reni, GalaŃi, Brăila, iar navele româneşti au transportat, atât trupe, cât şi bateriile regimentului de artilerie Borodino; apoi, s-a început trecerea Dunării în sectorul Zimnicea–Siştov cu spijinul artileriei româneşti de pe malul stâng, între Calafat şi Turnu Măgurele.

În iunie-iulie, acŃiunile militare au luat amploare pe malul drept al Dunării şi în lungul fluviului. O serie de mari unităŃi române au intervenit oportun în sprijinul armatei ruse, în condiŃiile creşterii presiunii otomane în zona Plevna şi Nicopole. Pentru început, în ziua de 26 iunie, bateriile de la Calafat au deschis focul, alături de întreaga artilerie de pe malul stâng, pentru a acoperi operaŃia de forŃare a fluviului de către unităŃile ruse. Prima a intrat în luptă bateria Renaşterea, încadrată cu servanŃi marinari, urmată apoi şi de celelalte. Au fost bombardate cu violenŃă cetatea Vidin – îndeosebi partea de nord – navele din port şi convoaiele de care şi trupe ce părăseau oraşul. Focul bateriilor de coastă de la Calafat, executat împotriva Vidinului, avea drept scop blocarea garnizoanei otomane din oraş. În acelaşi timp, sub protecŃia tirului neîntrerupt al tunurilor, 150 de pontoane şi 60 de plute au coborât pe Olt, deplasându-se pe Dunăre, prin faŃa cetăŃii Nicopole.

După forŃarea Dunării, ofensiva trupelor ruse s-a desfăşurat rapid pe direcŃia loviturii principale. La 17 iulie, gruparea de forŃe comandată de generalul Gurko a depăşit pasul Şipca unde a angajat lupte grele. Cetatea Nicopole a căzut la 16 iulie, iar la 20 iulie s-a desfăşurat prima bătălie de la Plevna. În Dobrogea, linia frontului ajunsese pe aliniamentul Cernavodă–ConstanŃa. Pe Dunăre se duceau lupte între forŃele navale ruse şi cele otomane, la Sulina şi pe malul drept al fluviului. Puternice grupări de trupe otomane se aflau în dispozitiv la Vidin, Rahova, Rusciuk, Turtucaia şi Silistra, ameninŃând continuu liniile de comunicaŃii ruse dintre baza de operaŃii şi front. Prima bătălie de la Plevna s-a soldat cu un insucces pentru armata rusă. Pentru a putea asigura forŃe mai numeroase pe această direcŃie, s-a solicitat ajutorul oştirii române. La 28 iulie, primele elemente ale Diviziei 4 române, cu sprijinul navelor flotilei, au început trecerea pe la Nicopole, acŃiune care s-a încheiat la 5 august. Al doilea atac executat de trupele ruse asupra poziŃiilor otomane din Plevna, la 30 iulie, a avut, însă, acelaşi rezultat; în consecinŃă, Marele Duce Nicolae a adresat, la 31 iulie, domnitorului Carol, o telegramă prin care solicita sprijinul armatei române spre a evita o înfrângere drastică în vestul Balcanilor. Analizând situaŃia precum şi demersul oficial al părŃii aliate, guvernul român a început negocierile, în urma cărora oficialităŃile ruse au recunoscut individualitatea oştirii române, independenŃa sa organizatorică, calitatea de armată aliată cu comandament distinct.

Traversarea Dunării cu efective numeroase, în august 1877, realizarea şi apărarea unui pod propriu – mijloc permanent de comunicaŃii, aprovizionare cu muniŃii şi alimente – lupta împotriva navelor de război inamice, instalarea unor baraje de mine în sectorul a cărui apărare revenea armatei romane, iată câteva misiuni care au solicitat intens Marina şi pe marinari. Era nevoie de nave de luptă, de diferite ambarcaŃiuni, de echipaje. Până în luna august, când Armata română de operaŃii a traversat Dunărea, conducerea oştirii a trecut la reorganizarea Corpului Flotilei.

Din ordinul Marelui Cartier General, generalul Gheorghe Manu a luat legătura cu autorităŃile militare Ńariste în vederea reintegrării navelor noastre în organica Marinei Române. Pentru executarea unor misiuni de sprijin, au fost afectate flotilei

59

ambarcaŃiunile pichetelor dunărene. La începutul lunii august 1877 a încetat detaşarea şalupei RÂNDUNICA pe lângă armata rusă. Vaporul JIUL, şalupa SĂGEATA şi şalupa remorcher BUCUR au fost închiriate sau oferite guvernului de către proprietarii lor. Numeroşii pescari din localităŃile dunărene au pus bărcile lor la dispoziŃia Comandamentului Flotilei.

În ajunul trecerii Armatei române de operaŃii la sud de Dunăre, Ministerul de Război a făcut cunoscut colonelului George Slăniceanu, şeful Statului Major al Marelui Cartier General, că maiorul Nicolae Dumitrescu-Maican, comandantul Corpului Flotilei era numit şef al tuturor navelor româneşti de pe Dunăre, de la Turnu Severin la Turnu Măgurele. Această măsură încheia o etapă importantă în procesul de reorganizare a flotilei naŃionale, desfăşurată în focul marii încleştări pentru consfinŃirea independenŃei României pe câmpul de luptă. Una dintre misiunile de mare răspundere pe care Marina le-a dus la îndeplinire cu energie a fost sprijinirea acŃiunilor de construire şi apărare a podului de pontoane de la Siliştioara–Măgura din apropiere de Corabia. O sarcină dificil ă au avut şalupele-canoniere şi şalupele-remorcher destinate transportului de materiale de poduri şi protecŃiei acestora de atacurile inamice.

Misiunea de a studia posibilităŃile de traversare a Dunării a revenit maiorului N. Dumitrescu-Maican, cunoscut pentru experienŃa şi capacitatea sa profesională. În Raportul înaintat Ministerului de Război, comandantul Flotilei formula observaŃii şi propuneri judicioase de care s-a Ńinut seama pentru adoptarea celei mai adecvate soluŃii. Avându-se în vedere faptul că Marina nu avea numărul necesar de nave pentru a proteja trecerea Dunării pe timp de zi, Marele Cartier General a hotărât ca traversarea Armatei de operaŃii la sud de fluviu să se execute noaptea.

Proiectarea şi realizarea podului au fost încredinŃate unei comisii condusă de colonelul Eraclie Arion. S-a hotărât ca executarea podului să se facă între localităŃile Siliştioara, pe malul românesc şi Măgura, pe malul drept.

Acoperirea operaŃiei de forŃare a fluviului şi a lucrărilor de construire a podului a impus ca bateriile de coastă de la Calafat să execute, pe 24 august şi 9 septembrie, un intens bombardament asupra poziŃiilor otomane din cetatea Vidin.

Sub protecŃia trupelor de avangardă, la 26 august a început realizarea podului de pontoane, lucrare la care şi-au dat concursul pontonieri, genişti, dorobanŃi şi marinari. Până la 31 august, ziua şi noaptea, două nave au remorcat pontoanele până la locul de asamblare, au transportat şi fixat ancorele pentru pontoane. Începând cu ziua de 1 septembrie, pe acest pod s-a desfăşurat un măreŃ spectacol de mândrie naŃională: în acordurile marşurilor patriotice, sub drapelele de luptă desfăşurate, în prezenŃa unei mulŃimi cu feŃele transfigurate de bucurie şi nădejde în victorie, trupele noastre au trecut spre locurile unor grele dar strălucite biruinŃe.

După încheierea acŃiunii, podul a fost demontat, transportat şi reasamblat, într-un timp record, în zona Turnu Măgurele–Nicopole, sub conducerea căpitanului inginer Ion Izvoranu, servind, până la sfârşitul anului 1877, pentru aprovizionarea Armatei române de operaŃii şi a armatei ruse. Afluirea forŃelor proprii spre noua cale transdunăreană şi trecerea lor la sud de fluviu au fost conduse de comandantul portului Turnu Măgurele, maiorul Ion Murgescu, care deŃinea şi funcŃia de comandant al podului. Odată cu venirea iernii, pontonierii şi marinarii şi-au

60

concentrat eforturile spre a remedia grabnic defecŃiunile provocate de furtunile şi sloiurile de gheaŃă care smulgeau ancorele, rupeau parâmele, dislocau şi scufundau pontoanele. Chiar şi după demontarea podului, legătura cu trupele din sudul Dunării a continuat să fie asigurată de navele RÂNDUNICA şi BUCUR, care au transportat noi efective, proviziile şi muniŃiile necesare armatei, aducând în patrie ostaşii răniŃi.

În timp ce trupele din Armata română de operaŃii se angajaseră în cea de-a treia bătălie pentru Plevna (sfârşitul lunii august 1877), grupările inamice de la Rahova şi Vidin continuau să reprezinte un real pericol, putând să lovească forŃele aliate din spate şi să acŃioneze pentru dezorganizarea comunicaŃiilor şi bazelor lor de aprovizionare. Navele de război otomane aflate pe Dunăre, în sectorul de dispunere a armatei române, amplificau această primejdie încât, în ultimele luni ale anului 1877 şi la începutul lui 1878, acŃiunile Marinei în cooperare cu alte arme au avut ca scop distrugerea sau anihilarea flotilei inamice.

Corpul Flotilei s-a remarcat, în această perioadă, printr-o acŃiune care reprezenta o noutate în arsenalul mijloacelor sale de luptă: pregătirea şi instalarea primului baraj de mine antinavă românesc.

Războiul din 1877-1878, ampla ridicare a poporului nostru pentru independenŃa deplină de stat, a pus în evidenŃă capacitatea excepŃională de luptă a oştirii, a întregii naŃiuni. SoldaŃii şi ofi Ńerii din Corpul Flotilei şi-au servit patria în mod exemplar, pe toată durata războiului, dovedind înalte calităŃi de luptă.

În perioada cuprinsă între anii 1878-1914, România a promovat o politică navală orientată în sensul apărării intereselor naŃionale, independenŃei şi inviolabilităŃii frontierelor Ńării. DirecŃiile fundamentale ale politicii navale au fost elaborate de către organele statale de decizie şi susŃinute prin mijloace diplomatice, în planul vieŃii internaŃionale.

Principalele direcŃii ale strategiei şi doctrinei forŃelor navale române până la Primul Război Mondial au fost:

- protejarea frontierelor fluviale şi maritime ale statului, mai ales că cele maritime (Dobrogea) erau proaspăt recuperate în urma războiului ruso-turc, de asemenea fiind inclusă şi Insula Şerpilor (un teritoriu controversat şi în ziua de astăzi);

- asigurarea navigaŃiei în apele naŃionale; - liberul acces pe mările internaŃionale, prin care se efectua aproape întreg

comerŃul extern al Ńării (95%); - contracararea oricăror tentative de instaurare a unui control străin asupra

navigaŃiei în apele teritoriale; - adoptarea unor măsuri de autoapărare împotriva tendinŃelor unor mari puteri

de a-şi impune interesele prin forŃă armată la Dunărea de Jos, în Marea Neagră şi Strâmtori;

- susŃinerea intereselor româneşti în cadrul întrunirilor şi conferinŃelor internaŃionale care luau în dezbatere dreptul mării, statutul juridic al Comisiei Europene a Dunării şi al strâmtorilor etc.

Această strategie constructivă a trebuit să înfrunte numeroase obstacole ridicate, în special, de către imperiile anexioniste şi expansioniste din centrul, estul şi sud-estul Europei, de către marile puteri coloniale ale continentului.

61

O pregnantă ameninŃare împotriva suveranităŃii României la frontierele sale fluviale venea din partea Austro-Ungariei, monarhia preconizând să-şi instituie hegemonia la gurile Dunării. Pentru a contracara această orientare agresivă a Austro-Ungariei, România a trebuit să desfăşoare o activitate diplomatică susŃinută şi, în paralel, să-şi intensifice măsurile de autoapărare, consolidându-şi flota fluvială.

În 1883, România a respins tratatul de la Londra (semnat de Germania, Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul Otoman, FranŃa, Marea Britanie, Italia) deoarece acorda Comisiei Europene a Dunării prerogative incompatibile cu suveranitatea de stat şi avantaje nefiresc de mari Austro-Ungariei.

În Marea Neagră, România a ezitat să se angajeze în ciocnirile dintre marile puteri (Imperiul łarist, Imperiul Otoman, şi Marea Britanie), cerând însă respectarea liberei circulaŃii prin Bosfor şi Dardanele, preocupându-se de întărirea apărării litoralului propriu.

Acumulările de nave aparŃinând Imperiului łarist, Imperiului Otoman şi Bulgariei, de asemenea creşterea tensiunii în bazinul pontic cu toate pericolele ce puteau decurge din ele, inclusiv întreruperea celor mai importante legături cu exteriorul, aveau să impună României, în preajma Primului Război Mondial, lansarea unui program propriu de creare a unei forŃe defensive, program ce a fost, însă, realizat abia în perioada interbelică.

Luându-se în calcul lungimea frontierelor fluviale şi maritime de protejat, aşa cum se prezentau ele după reunirea Dobrogei cu Ńara, s-a ajuns la concluzia că navele existente în 1878 erau insuficiente şi slab dotate din punct de vedere tehnic şi al înzestrării cu armament. Navele ROMÂNIA, ŞTEFAN CEL MARE, FULGERUL şi RÂNDUNICA erau învechite şi suferiseră diferite avarii în timpul războiului.

Ca rezultat al insistenŃelor conducerii militare, într-o primă urgenŃă, Corpurile legiuitoare au aprobat un credit extraordinar de aproape 300.000 lei (aproximativ o treime din fondurile alocate Apărării) pentru repararea navelor şi mărirea Atelierului flotilei.

Pentru creşterea numărului de nave, România a comandat la Triest, în 1880, o canonieră care a purtat numele GRIVIłA şi care a fost bazată la Sulina.

În anii următori, guvernele au acordat o atenŃie deosebită înzestrării Marinei Militare. În 1881, pe baza raportului unei comisii care a examinat, în străinătate, anumite tipuri de nave, a fost comandat în Marea Britanic un bric cu vele şi maşină cu aburi pentru instrucŃia efectivelor, botezat MIRCEA.

Începând cu anul 1882, până în 1884 au mai intrat în serviciu şalupele canoniere RAHOVA, OPANEZ şi SMÂRDAN, puitorul de mine ALEXANDRU CEL BUN şi torpiloarele ŞOIMUL şi VULTURUL. Dotarea flotilei cu nave noi ridica probleme legate de bazarea lor în portul GalaŃi. Pe timpul verii, navele puteau staŃiona la Bădălan, unde se mai aflau Cazarma flotilei şi Arsenalul. Locul nu prezenta, însă, siguranŃă pe timp de iarnă, din cauza sloiurilor de gheaŃă. Pornind de la această situaŃie, s-a luat hotărârea creării unui port militar la łiglina. Concomitent cu construirea acestui port, ale cărui lucrări s-au încheiat, parŃial, în aprilie 1884, au fost construite şi alte obiective aferente: depozite de muniŃie, de mine şi torpile, cazărmi pentru echipaje şi clădiri necesare Arsenalului în cadrul efortului pentru dotarea flotilei.

62

O acŃiune considerabilă a fost îndreptată spre achiziŃionarea de nave care să îndeplinească misiuni de luptă în Marea Neagră. Astfel, în 1887 au fost comandate în Anglia un crucişător şi trei canoniere, iar în FranŃa trei torpiloare, împreună cu armamentul necesar. În acelaşi an, o firmă franceză a livrat României nava CONSTANłA pentru serviciul de remorcaj şi supraveghere de-a lungul coastei maritime. La 13 decembrie a fost lansat la apă, în docurile din Londra, în prezenŃa ministrului român în Marea Britanie, crucişătorul ELISABETA. Canonierele intrate în serviciu au primit denumirile de BISTRIłA, SIRETUL şi OLTUL, iar torpiloarele, SBORUL, SMEUL şi NĂLUCA.

La mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, au fost puse la dispoziŃia Marinei şi şalupele torpiloare TROTUŞ, VEDEA, TELEORMAN şi ARGEŞ, construite în Germania. În Ńară, la Turnu Severin, au fost lansate la apă mai multe pontoane pentru torpile, iar la Arsenalul de la GalaŃi s-a construit, în anul 1898, un doc plutitor capabil să ridice nave cu deplasamente de până la 400 tone.

Criza financiară de la sfârşitul secolului a redus posibilităŃile statului de a mai acorda, în continuare, fondurile necesare Marinei Militare. În condiŃiile create, s-a conturat în interiorul guvernului un curent influent care s-a împotrivit dezvoltării aceste arme, considerându-se exagerate cheltuielile care se făceau în această direcŃie. Ca urmare, până în primul deceniu al secolului al XX-lea s-a produs o stagnare în activitatea de înzestrare cu noi mijloace de luptă pentru Marină.

În 1896 s-au promulgat Decretul nr. 1093 pentru organizarea flotilei şi InstrucŃiunile pentru punerea sa în aplicare, prin care se stabilea o nouă structură organizatorică. Se creau Divizia de Mare şi Divizia de Dunăre, Depozitul echipajelor, Apărarea fixă şi mobilă a porturilor. În anii următori au fost adoptate noi măsuri pentru buna funcŃionare a forŃelor navale. Astfel, prin Legea pentru organizarea Marinei militare din 28 mai 1898, denumirea de flotilă de război s-a schimbat în Marină Militară, formată din cele două mari unităŃi: Divizia de Dunăre, cu comandamentul la GalaŃi şi Divizia de Mare, cu baza la ConstanŃa, ambele puse sub comanda unui contraamiral cu funcŃia de comandant al Marinei Militare, având comandamentul la Bucureşti, iar din 1901, la GalaŃi.

În anul 1906 a fost alocată suma de 12.000.000 lei pentru cumpărarea a 4 monitoare şi 8 vedete fluviale. Monitoarele au fost construite la Triest şi montate la Arsenalele flotilei de la GalaŃi. Lansarea lor la apă a avut loc la 17 septembrie 1907, într-un cadru festiv, cu participarea regelui Carol I, a primului ministru D. A. Sturdza şi a ministrului de Război, generalul Alexandru Averescu. Navele au primit numele I. C. BRĂTIANU, LASCĂR CATARGIU, ALEXANDRU LAHOVARY, şi MIHAIL KOGĂLNICEANU. Vedetele fluviale au fost construite în Marea Britanie şi aduse în Ńară prin Marea Nordului, apoi pe Rin şi pe Dunăre. Ele au fost botezate cu numele unor eroi din Războiul de IndependenŃă. Monitoarele şi vedetele au fost organizate în Escadra de Dunăre.

Cum situaŃia apărării litoralului maritim rămânea, încă, necorespunzătoare, în anul 1913 au fost comandate patru distrugătoare în Italia şi un submarin în FranŃa. Aceste nave nu au putut fi aduse în Ńară până la declanşarea Primului Război Mondial.

În luna septembrie 1912, statele balcanice, mai întâi Bulgaria, apoi Serbia,

63

Muntenegru şi Grecia, au declarat război Turciei. A început, astfel, primul Război Balcanic, faŃă de care România a adoptat o atitudine de strictă neutralitate armată. Cum, însă, ofensiva aliaŃilor ameninŃa Constantinopolul unde se aflau cetăŃeni români şi reprezentanŃele diplomatice ale Ńării, guvernul de la Bucureşti a întreprins măsuri de protejare a intereselor sale în capitala Turciei. Crucişătorul ELISABETA a executat un marş la Istanbul, unde situaŃia devenise nesigură, ca urmare a tensiunilor dintre musulmani şi creştini, având sarcina de a asigura protecŃia conaŃionalilor, a personalului legaŃiei şi al consulatului român.

În iunie 1913 a izbucnit al doilea Război Balcanic, provocat, de această dată, de Bulgaria, care a atacat foştii aliaŃi. Dorind să contracareze orice încercare de constituire a unei hegemonii în Balcani, guvernul român a decis intrarea în război împotriva Bulgariei. Campania navală a durat până în august 1913, timp în care Cartierul General al Marinei s-a aflat la Turnu Măgurele. Marina Militară a asigurat trecerea peste Dunăre a trupelor, a executat paza pe apă a podurilor şi a altor obiective, debarcări de trupe, transporturi de materiale, inclusiv locomotive şi vagoane, transporturi de provizii şi răniŃi.

La începutul ostilităŃilor din Primul Război Mondial, strâmtorile Bosfor şi Dardanele au fost închise datorită trecerii Turciei de partea Puterilor Centrale, cu urmări grave pentru Rusia şi aliaŃii săi, dar cu repercusiuni şi pentru România, care nu mai putea să-şi primească vasele pe care le comandase, în Italia de pildă, şi nici muniŃia şi aparatele de ochire pentru piesele de artilerie. Pe de altă parte, Austro-Ungaria stăpânea, în continuare, Dunărea, deşi eforturile Serbiei de a se opune au fost lăudabile.

Pe Dunăre, raportul de forŃe între Ńara noastră şi inamicii prezumtivi nu era nefavorabil. Austro-Ungaria avea, între Orşova şi Silistra, 6 monitoare cuirasate cu 45 de tunuri, şi un număr de vedete. România avea 4 monitoare cuirasate, însă de mai mari dimensiuni, cu aproape tot atâtea tunuri ca şi cele austro-ungare. Aveau un deplasament de 650 de tone, 3 tunuri de calibru 120 mm, 4 de 47 mm, mitraliere şi două obuziere de 120 mm.

Aşadar, pe fluviu, exista o puternică forŃă de lovire. Românii aveau, de asemenea, 8 vedete de 45 de tone, relativ bine înarmate, cu un tun, o mitralieră şi 2 torpile. Vedetele executau, în general, siguranŃa cuirasatelor; ele aveau viteză mult mai mare şi puteau acŃiona mai rapid. Mai existau canonierele, care urmau să facă siguranŃa transporturilor; unele dintre ele fuseseră nave civile, iar patru fuseseră înarmate, în secret, cu tuburi lanstorpile ascunse sub linia de plutire. Ele au fost, de altminteri, folosite din prima zi a războiului.

Strategia românească trebuia să Ńină cont de acest raport de forŃe. Cuirasatele româneşti erau mai moderne decât cele ale Austro-Ungariei dar, în acelaşi timp, exista o disproporŃie teribilă la Marea Neagră unde, mai ales după închiderea strâmtorilor, predominau navele otomane, bulgare şi crucişătoarele moderne germane, plus submarine. Rusia avea şi ea o forŃă navală la Marea Neagră, care includea şi 11 submarine, însă nu a desfăşurat operaŃii de anvergură. Aproape ca toŃi combatanŃii, şi Rusia s-a ferit de acŃiuni navale de amploare. Sarcina Marinei române a fost asigurarea securităŃii frontierelor. Mai uşoară până la căderea Serbiei, această misiune a devenit foarte grea după aceea. Inamicii au folosit, fără nicio problemă,

64

Dunărea, la Turnu-Severin iar, apoi, au continuat chiar să ocupe unele porturi româneşti, motiv pentru care românii (aflaŃi în neutralitate până în august 1916) au trebuit să riposteze. Având în vedere caracterul agresiv al vecinilor (aceştia deja concentraseră trupe germano-bulgare-turce în sudul Dunării, sudul Dobrogei, sudul Banatului), situaŃia era chiar alarmantă în 1916, de aceea trupele române au fost nevoite să instaleze baraje de mine la intrarea spre Turtucaia, în ideea că ar putea să apere capul de pod.

În situaŃia în care România ar fi intrat în război, frontul de apărat era de 1.300 km, ceea ce era peste puterile armatei române. Rusia se ferea să-şi ia angajamente în privinŃa Dobrogei, unde raportul de forŃe era net în defavoarea noastră. Din punct de vedere al înarmării, România era foarte slab asigurată cu muniŃie. De pildă, avea doar 560 de mine pentru apărarea Dunării şi 100 de mine pentru apărarea porturilor maritime, 41 de torpile şi 4.000 de proiectile mari. Multe dintre acestea nu au funcŃionat sau au funcŃionat defectuos, ceea ce a dus chiar la jertfirea unor genişti între 1914 şi 1916.

Divizia de Mare a fost desfiinŃată, având în vedere imposibilitatea de a face faŃă inamicului. S-a organizat doar Divizia de Dunăre, cu comandamentul la GalaŃi, având în compunere cele 4 monitoare şi 8 vedete, fiind împărŃită în două grupuri. Cele 4 distrugătoare comandate în Italia au sosit în Ńară după Primul Război Mondial şi la alte preŃuri.

La începutul conflictului, au fost luate măsuri de apărare a coastelor, de minare, dar în acelaşi timp, ca acŃiune generală, trebuia să fie luată în considerare apărarea dinspre uscat a litoralului. Această ultimă ipoteză a fost pusă în aplicare, pentru că porturile au fost atacate dinspre uscat. Un alt lucru care a fost executat, înainte de intrarea României în război, au fost manevrele, exerciŃiile de tragere, care au dovedit excelenta capacitate a materialului uman şi posibilităŃile tehnice slabe ale muniŃiei şi a unor arme.

Prima operaŃiune din Primul Război Mondial, desfăşurată de România, a fost

includerea portului Sulina în zona militară şi punerea la dispoziŃia Marelui Stat Major român a tuturor materialelor Comisiei Europene a Dunării, bararea cu mine a oraşului şi instalarea lui Eugeniu Botez în calitate de comandant al portului şi al oraşului.

A doua operaŃiune a fost atacul prin surprindere a flotei austro-ungare de pe Dunăre. Dacă operaŃia ar fi reuşit, cele 5 monitoare aflate în faŃa Rusciukului ar fi fost scufundate. Sarcina a fost dată celor 3 şalupe destinate pentru lupta sub apă, înarmate în secret, care trebuia să se apropie foarte mult de inamic (ca şi RÂNDUNICA în 1877). Din nefericire însă, câteva greşeli în schimbarea oamenilor, numirea câtorva comandanŃi noi care nu ştiau foarte bine caracteristicile navelor, teama lor, calitatea proastă a materialelor au făcut ca, în ciuda curajului acestor marinari, torpilele trimise împotriva navelor adverse să nu-şi atingă Ńinta, sărind în aer doar un şlep cu material inflamabil. Nici lansarea minelor de curent, din aval, nu şi-au atins obiectivul sau nu au funcŃionat.

A treia operaŃie la care a luat parte, din plin, flota română, a fost apărarea Turtucaiei. Aici au avut loc mai multe acŃiuni. Pe de o parte, au luptat marinarii debarcaŃi care au încadrat bateriile de artilerie din dispozitivul de apărare. Flota de operaŃii a participat la închiderea unor căi de comunicaŃii cu ajutorul estacadelor

65

pentru a opri infiltrarea flotei austro-ungare. Apoi, existau bateriile de coastă de pe malul drept, baterii de mare forŃă, formate din tunuri debarcate de pe ELISABETA; cooperarea cu armatele de uscat a fost executată prin intermediul vedetelor; flancurile apărării Turtucaiei au fost împărŃite şi susŃinute de flotă, cu 2 monitoare şi 4 vedete în fiecare flanc. În general, se ştie că la Turtucaia a fost dată o bătălie dezastruoasă pentru armata română.

O altă operaŃie la care Marina s-a implicat în mod deosebit a fost cea de la Flămânda. Se ştie că, în condiŃiile în care armata română a avut succese în Transilvania, dar serioase eşecuri în sud, în Dobrogea, întrucât aliaŃii noştri ruşi nu şi-au îndeplinit angajamentele şi Dobrogea, dintr-un front secundar a devenit, la un moment dat, unul principal, generalul Alexandru Averescu a îndrăznit o acŃiune de încercuire a forŃelor turco-bulgaro-germane, organizând operaŃia de la Flămânda (septembrie-octombrie 1916), cu şase divizii. La trecerea Dunării a acŃionat, în mod deosebit, arma apărării sub apă. Ideea era instalarea unui pod şi apărarea acestuia, în condiŃiile în care flota austro-ungară, rănită serios în amorul ei propriu datorită atacului prin surprindere din august 1916, se afla încă la Rusciuk.

Pe de altă parte, trebuia o apărare şi în faŃa minelor care au fost lansate din amonte asupra podului de vase. În această situaŃie, un moment serios a fost cel al misiunii din ostrovul Cinghinele, unde s-a instalat un grup de curajoşi români cu un tun şi câteva mitraliere, chiar la intrarea canalului în care se retrăsese flota austro-ungară, formată din 5 monitoare, şi care s-a sacrificat, încercând să oprească navele inamice. Pe 18 septembrie a început operaŃia de la Flămânda, fiind debarcate trupe, iniŃial pe bărci şi pontoane, după care a fost construit podul de pontoane. Acest pod a avut enorm de suferit din cauza unei furtuni care l-a rupt în câteva locuri, fiind, apoi, bombardat de artileria terestră şi aeroplanele inamice. Cu toate acestea, s-a format un cap de pod la sud de Dunăre, lung de 15 km şi adânc de 6. Planul operaŃiei de la Flămânda a fost strălucit, dar bombardamentele, timpul nefavorabil, faptul că monitoarele austro-ungare nu au putut fi oprite şi au ajuns până la 3 km depărtare, că împotriva podului au fost lansate şlepuri cu încărcături explozive şi mine de curent, toate acestea au dus la eşuarea acŃiunii. În această situaŃie a avut loc o luptă navală între români şi austro-ungari, în care două monitoare austriece au fost scoase din luptă şi au necesitat o perioadă lungă pentru refacere.

La sfârşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie a fost realizată o linie de rezistenŃă pe aliniamentul Rasova–Cobadin–Tuzla care dădea speranŃe României şi aliaŃilor ei. Flota şi-a adus o contribuŃie deosebită la Rasova, însă nu aveam o forŃă militară navală la Tuzla, fapt care s-a repercutat negativ asupra dispozitivului defensiv.

Stânjenit de toate acŃiunile flotei româneşti, generalul Mackensen a dislocat 8 baterii germane de 150 şi 300 mm, cu tragere rapidă, pentru scufundarea navelor româneşti. Cu toate acestea, acŃiunea germană nu a reuşit, ca dovadă că după războiul Dobrogei, toŃi cei 8 comandanŃi ai bateriilor germane au fost destituiŃi. În această situaŃie, Marina română a ales soluŃia cea mai riscantă, adică ziua, ea a forŃat capcana, porŃiunea de fluviu care fusese întărită cu tunuri. Bastimentele româneşti au trecut, fiind mascate de fum, trăgând cu toate armele, producând ea serioase pagube armatei germane, doar LAHOVARY fiind avariat mai greu (dar, peste 3 săptămâni a reintrat

66

în operativitate). De asemenea, KOGĂLNICEANU a primit o lovitură, însă blindajul era foarte gros şi proiectilul nu a putut pătrunde. Această acŃiune a stârnit o uimire unanimă.

La sfârşitul anului 1916, flota era refugiată pe canalul Măcin. Nordul Dobrogei fiind ocupat de către ruşi, se punea la dispoziŃia acestora. De acolo, a participat la salvarea răniŃilor din spitalul românesc amplasat în Smârdanul Nou şi ocupat de către trupele duşmane. Navele române au organizat un imposibil atac de Anul Nou şi au eliberat răniŃii care au fost aduşi la bord.

În 1917, Marina Română a contribuit la efortul de război, mai ales prin partea ei comercială, angajându-se la transportul muniŃiilor şi alimentelor pentru armata română care rezista în Moldova. ContribuŃia ei a fost deosebit de mare.

În ceea ce priveşte acŃiunile de la mare, chiar din primele zile ale războiului, aeroplanele şi submarinele inamice şi-au făcut apariŃia în apropierea coastelor româneşti. La 4 septembrie, între Sulina şi ConstanŃa, a fost torpilat un vas de transport; câteva zile mai târziu, în larg de Tuzla, s-a desfăşurat lupta dintre 3 hidroavioane germane şi un submarin contra unui torpilor rus. Singura navă românească care a operat pe Marea Neagră a fost torpilorul ZMEUL, care a făcut siguranŃa navelor ce transportau materiale spre Odessa şi spre alte porturi ruseşti. La un moment dat, această navă a fost atacată de un submarin german care a lansat două torpile în direcŃia ei; ZMEUL le-a evitat şi a deschis foc, distrugându-i periscopul şi chioşcul.

O misiune importantă a fost aceea a transportului, pe timpul retragerii către nordul Dunării şi, de acolo, în Moldova, a rezervelor de cereale, de petrol, a şantierului naval de la Turnu Severin, a instalaŃiilor din porturi, a tot ceea ce se putea transporta ca să nu cadă în mâna inamicului. Deplasarea de la Orşova la Sulina s-a executat cu dificultate, în condiŃiile în care inamicul avea instalate poziŃii de tragere, necesitând un extraordinar risc şi sacrificiu, fiind distruse, în aceste acŃiuni, încă două vedete din cele opt.

Realizarea României Mari, în anul 1918, revenirea la trupul Ńării a unor vaste teritorii, a determinat o creştere a potenŃialului economic, creându-se premise favorabile pentru consolidarea statului şi întărirea potenŃialului de apărare.

Doctrina forŃelor navale în perioada interbelică s-a axat pe următoarele idei: - realizarea apărării Ńării, împreună cu frontierele de apă, într-o concepŃie

unitară, împreună cu celelalte categorii de forŃe ale armatei; - fortificarea coastelor maritime; - crearea unor forŃe navale puternice şi flexibile. În acest context, au luat naştere numeroase iniŃiative de dezvoltare a

structurilor sistemului defensiv, inclusiv a Marinei Militare. Astfel, în anul 1924 a fost adoptat un plan naval care prevedea intrarea în compunerea flotei a 3 crucişătoare uşoare, 16 distrugătoare, 18 submarine, 12 nave antisubmarin, o navă puitoare de mine, un portavion, o navă şcoală, vedete şi aviaŃie maritimă. Acest document a stat la baza întocmirii, în anul 1929 a Programului Naval al României, care a fost conceput, ulterior, în două variante în funcŃie de fondurile alocate, ceea ce exprima ideea că pe litoral nu puteau acŃiona numai mijloacele fixe de uscat (baterii de artilerie, infanterie marină) şi mijloacele fixe pe apă (baraje de mine, estacade),

67

acest sistem numindu-se sistem cordon, ci şi forŃe mobile care să se poată deplasa şi acŃiona rapid pe tot cuprinsul Mării Negre. Programul naval din 1929, dacă s-ar fi realizat, prevedea:

- la mare: 2 crucişătoare uşoare, 2 divizioane cu câte 4 distrugătoare, 12 submarine, vedete torpiloare şi antisubmarin, 2 puitoare de mine şi aviaŃie de sprijin (în ceea ce priveşte apărarea fixă, se preconiza instalarea unor baterii de coastă de 280 mm, de 210 mm, 152 mm, 75 mm şi a unor baraje de mine);

- la Dunăre: încă 7 vedete fluviale, 200 de mine de baraj şi 500 mine derivate. În anul 1939 s-a stabilit încă un program naval, în conformitate cu care flota de

război ar fi trebuit să deŃină 180 de nave. Începerea celui de-al Doilea Război Mondial nu a permis factorilor de decizie să pună în aplicare, în totalitate, acest plan.

În contextul doctrinei defensive a Ńării, Marina avea ca misiune apărarea litoralului şi comunicaŃiilor proprii şi, de asemenea, acŃiunile ofensive pe căile de comunicaŃii maritime ale inamicului.

Noul context intern şi internaŃional a impus măsuri pentru reorganizarea, dotarea şi instruirea armatei române, pentru perfecŃionarea învăŃământului militar, căruia îi revenea sarcina instruirii cadrelor într-un sistem unic, naŃional.

Deoarece, până în 1936, conducerile Marinei Militare şi comerciale aparŃineau unor ministere distincte, ca cel al Apărării NaŃionale şi al ComunicaŃiilor, iar porturile erau conduse de o direcŃie din cadrul Ministerului de Externe, a luat fiinŃă, prin Decretul-lege nr. 2620 din 13 noiembrie 1936, Ministerul Aerului şi Marinei, care avea în subordine forŃele aeriene şi navale militare şi civile, aeroporturile, porturile maritime şi fluviale. Tot atunci, Comandamentul Diviziei de Mare a devenit Comandamentul Flotei Maritime, iar Baza Navală Maritimă a fost denumită Depozitele Maritime de Echipaje şi Materiale, iar Baza Navală Fluvială, Depozitele Fluviale de Echipaje şi Materiale.

Deşi crearea acestui nou minister a realizat o conducere unitară pentru întreaga aviaŃie şi marină, scoaterea acestor categorii importante de forŃe armate din subordinea Ministerului Apărării NaŃionale a produs dificultăŃi în conducerea unitară a organismului militar, ceea ce a dus la desfiinŃarea Ministerului Aerului şi Marinei, în 1940, odată cu reorganizarea armatei.

Perioada interbelică a însemnat, pentru forŃele navale maritime, ani de dotări importante. În anul 1920 au intrat în compunere distrugătoarele MĂRĂŞTI şi MĂRĂŞEŞTI, construite în Italia, iar din FranŃa au fost aduse 4 canoniere maritime. În anii 1930-1931, Divizia de Mare şi-a sporit forŃa prin intrarea în serviciu a distrugătoarelor REGELE FERDINAND şi REGINA MARIA, şi a unei moderne nave-bază, CONSTANłA. Primul submarin românesc, DELFINUL, a primit pavilionul pe data de 9 mai 1936, în portul Fiume din Italia, iar pe 14 mai 1939 a fost

lansat, la GalaŃi, puitorul de mine AMIRAL MURGESCU. În aceeaşi perioadă a început construcŃia unor submarine ale căror subansamble

proveneau din Reich-ul german. Acestea au fost lansate tot la GalaŃi şi au purtat numele de RECHINUL şi MARSUINUL, iar în anul 1940 au sosit, din Marea Britanie, mai multe vedete torpiloare. În afară de dotările cu nave, forŃele maritime au mai fost înzestrate cu artilerie de coastă şi hidroaviaŃie.

În ceea ce priveşte Divizia de Dunăre, au intrat în compunere monitoarele

68

ARDEAL, BUCOVINA şi BASARABIA, provenite de la fosta flotă austro-ungară. La sfârşitul deceniului trei al secolului trecut, pentru prima dată în istoria ei,

România a fost învinsă fără să fi luptat. În urma încheierii Pactului de neagresiune sovieto-german, în vara anului 1939, s-au modificat substanŃial raporturile de forŃe în Europa, procedându-se la o împărŃire a sferelor de influenŃa în Europa Răsăriteană, fapt ce a afectat grav România, prin pierderea de teritorii istorice.

La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia iar, două zile mai târziu, Anglia şi FranŃa au declarat război acesteia. La 7 septembrie, Consiliul de Coroană de la Cotroceni a decis neutralitatea României, această hotărâre fiind în favoarea aliaŃilor tradiŃionali occidentali.

La 6 septembrie 1940 s-a instaurat guvernul generalului Ion Antonescu. Datorită conjuncturii internaŃionale nefavorabile, Antonescu s-a orientat spre alianŃa cu Reichul german. România a aderat la Pactul Tripartit la 23 noiembrie 1940, fiind inclusă, astfel, în sistemul de alianŃe al Axei.

Din acest moment, România intra în război împotriva Uniunii Sovietice, Marina Militară română jucând un rol important, în ciuda înzestrării ei destul de precare.

La 10 septembrie 1940, Ministerul Aerului şi Marinei a fost desfiinŃat în urma apariŃiei Directivelor pentru îndrumarea şi coordonarea activităŃii Ministerului Apărării NaŃionale şi s-au organizat două subsecretariate de stat: al Aerului şi al Marinei, acestea fiind subordonate Ministerului Apărării NaŃionale.

ForŃele maritime operative, în urma unor acŃiuni de restructurare, cuprindeau: - Comandamentul Marinei Militare; - Comandamentul Diviziei de Mare; - Comandamentul Diviziei de Dunăre; - Detaşamentul Maritim Sulina; - Sectorul Dunărea de Sus. Divizia de Mare, constituită ca o mare unitate tactică, avea misiunea de

apărare a litoralului maritim şi era formată din: - ForŃa navală maritimă, având în compunere:

• Escadra de distrugătoare (4 nave); • SecŃia torpiloare (3 nave); • SecŃia canoniere (3 nave); • SecŃia nave miniere maritime (3 nave); • Grupul submarinelor şi vedetelor torpiloare (1 submarin şi 3 vedete

torpiloare); - Comandamentul Portului şi Zonei ConstanŃa:

• Flotila de siguranŃă (4 remorchere-dragoare, o şalupă dragoare, 4 remorchere ascultătoare de submarine);

• Serviciul de pilotaj; • SecŃia apărare sub apă; • SecŃia de şalupe de patrulare.

- Grupul de artilerie de coastă ConstanŃa (6 baterii de artilerie); - Flotila de hidroaviaŃie (3 escadrile).

69

Divizia de Dunăre avea ca forŃe operative: - ForŃa navală fluvială:

• Escadra de monitoare (3 nave); • SecŃia de vedete fluviale (2 nave); • Compania de debarcare; • un grup de apărare sub apă;

- Gruparea tactică Tulcea formată din 2 monitoare, 4 vedete fluviale şi o secŃie de apărare sub apă.

Detaşamentul Maritim Sulina , avea misiunea de apărare a Deltei şi a gurilor Dunării, şi cuprindea:

- Subdetaşamentul Sulina, cu Batalionul 16 infanterie marină, Gruparea de coastă Sulina cu 2 baterii a trei secŃii fiecare şi Grupul artilerie plutitoare, cu 4 secŃii;

- Subdetaşamentul Periprava, cu Batalionul 17 infanterie marină şi o baterie de artilerie navală;

- Subdetaşamentul Chilia Veche, cu Batalionul 15 infanterie marină şi o baterie de artilerie navală;

- SecŃia şalupe de patrulare. Sectorul Dunărea de Sus, avea misiunea de apărare a cursului Dunării în zona

Cazanelor şi PorŃilor de Fier, şi cuprindea Căpităniile porturilor, 2 baterii de artilerie, o secŃie de proiectoare şi o secŃie cu două şalupe.

Această componenŃă a Marinei a fost modificată până la 23 august 1944, în funcŃie de evoluŃia frontului terestru şi înzestrarea cu nave, tehnică de luptă şi materiale.

Pe măsură ce frontul se deplasa spre est, au fost înfiinŃate Detaşamentul Maritim Odessa şi Detaşamentul Maritim Liman, intrate în subordinea directă a Comandamentului Marinei Militare. Datorită majorării numărului de submarine, Grupul de submarine şi vedete torpiloare a fost desfiinŃat şi s-au constituit o escadră de submarine şi una de vedete torpiloare.

Strategia navală românească la începutul celui de-al Doilea Război Mondial a avut drept repere:

- apărarea litoralului împotriva încercărilor de debarcare şi atac; - sprijinul trupelor de uscat pentru respingerea desantului inamic; - supravegherea litoralului maritim; - siguranŃa barajelor de mine; - supravegherea şi controlul drumurilor şi paselor de acces în porturile

maritime; - apărarea comunicaŃiilor maritime şi fluviale proprii; - apărarea Deltei Dunării în cooperare cu trupele de uscat; - atacul comunicaŃiilor maritime inamice. În momentul începerii operaŃiilor militare, marina a acŃionat cu o grupare de

minare care a fost acoperită de întreaga forŃă maritimă, pentru minarea zonei de larg a portului ConstanŃa. Cu această ocazie au fost instalate cinci baraje de mine între Midia şi Tuzla. În toamna anului 1941 s-au refăcut aceste baraje şi au mai fost instalate încă cinci, spre sud, până la Şabla.

Distrugătoarele au executat misiuni de siguranŃă în folosul acŃiunilor de dragaj,

70

minare şi transport, de sprijin şi supraveghere. Celelalte nave au îndeplinit acŃiuni de patrulare, escortă şi ascultare antisubmarin. Submarinul DELFINUL a realizat, atât misiuni de cercetare şi patrulare în largul ConstanŃei, cât şi patrulare în zona centrală a Mării Negre.

Pe data de 26 iunie 1940, navele sovietice HARKOV şi MOSKVA, sprijinite de aviaŃie, au atacat portul ConstanŃa. Atacul a fost respins de către distrugătoarele româneşti şi artileria de coastă, iar o navă inamică s-a scufundat, lovindu-se de o mină.

În această perioadă, navele noastre au scufundat numeroase submarine sovietice, iar DELFINUL a trimis în adâncuri o navă de transport.

Pe Dunăre, forŃele navale au interzis pătrunderea monitoarelor inamice spre oraşele şi porturile româneşti, au distrus nave ale acestuia şi au respins o debarcare în sectorul Chilia–Vâlcov. Concomitent, s-a executat minarea fluviului în diferite raioane.

În anul 1941, unităŃile navale româneşti au fost subordonate operativ comandamentului naval german Admiral Schwerzes Meer. Între 1941 şi 1944, au fost executate misiuni de transport şi escortă, de luptă antisubmarin şi de supraveghere a litoralului propriu. Transporturile s-au organizat pentru aprovizionarea frontului cu materiale de război, de-a lungul coastei româneşti, spre Bosfor, apoi spre Odessa sau litoralul Crimeei. În faŃa Odessei a fost instalat un baraj de mine.

Luna aprilie a anului 1943 a însemnat declanşarea ofensivei sovietice în Crimeea, eliberarea Sevastopolului şi retragerea armatelor române şi germane. Cu această ocazie s-a pus problema evacuării peninsulei ruseşti. Cu toate că stafful german se opunea acestei idei, forŃele navale româneşti, cu ordinul ascuns al mareşalului Ion Antonescu, au început acŃiunea de retragere a efectivelor şi tehnicii de război.

După un an, în aprilie 1944, cererea comandamentului român de plecare a fost aprobată de Hitler. A fost planificată o acŃiune de evacuare, denumită OperaŃia 60.000, care a fost executată în două etape: prima, între 14-24 aprilie, iar a doua, în intervalul 9-13 mai. La această misiune au participat nave militare şi civile româneşti, acestea fiind atacate de numeroase ori de nave de suprafaŃă, submarine şi aviaŃia sovietică.

Odată cu înaintarea frontului sovietic, marina română a executat, în continuare, supraveghere, convoiere şi luptă antisubmarin. A fost instalat un baraj de mine în faŃa Sulinei, iar pe fluviu s-au desfăşurat acŃiuni de dragaj, însoŃire şi sprijin al trupelor de uscat.

Directiva operativă a Marelui Stat Major român din noaptea de 23 august, ca şi ordinele ulterioare, stabilea, ca obiectiv principal al forŃelor armate din Dobrogea, dezarmarea şi capturarea trupelor germane şi oprirea trecerii, în ambele sensuri, a acestora, peste Dunăre.

Încă din noaptea de 23 august 1944, unităŃile şi comandamentele române din Dobrogea s-au alarmat, pregătirile lor pentru luptă devansând pe cele ale comandamentelor germane. Din primele momente, Comandamentul ForŃelor Navale Maritime s-a desprins de cel german, instalându-se în alt punct de comandă. Noua situaŃie politico-militară, odată cunoscută, a pus în stare de alertă şi unităŃile germane,

71

dar aceste acŃiuni au fost tardive. S-a cerut tuturor forŃelor navale, terestre şi aeriene germane din zonă să părăsească apele şi teritoriul maritim românesc fără să pricinuiască daune şi stricăciuni. În după-amiaza zilei de 25 august, navele germane bazate la ConstanŃa au ieşit pe mare în direcŃia Varna–Burgas, deşi condiŃiile meteo erau cu totul neprielnice, fapt ce a dus la naufragierea mai multor nave.

La 29 august, ca urmare a acŃiunii energice a trupelor române, forŃele germane au fost eliminate complet din spaŃiul dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Pierderile suferite de marina Germaniei în vestul Mării Negre şi în Dobrogea s-au amplificat ca urmare a luptelor angajate de navele româneşti pe Dunăre. Marina germană dispunea, de-a lungul malului românesc, de la Marea Neagră la Baziaş, de numeroase nave de război şi vase comerciale de toate categoriile.

Încă din noaptea de 24 spre 25 august, navele maritime germane de mic tonaj din Sulina, un număr însemnat de nave fluviale din Tulcea, Ismail, Reni, GalaŃi, Brăila şi Măcin, au început să se retragă în susul fluviului. Convoiul german a pornit la 25 august de la Brăila în amonte, completându-se pe drum cu alte nave. Acest convoi avea intenŃia de a urca, prin luptă, pe Dunăre, până dincolo de Baziaş, pentru a se retrage de pe teritoriul românesc.

Misiunea pentru forŃele fluviale, în cooperare cu trupele terestre din zona limitrofă Dunării, era eliminarea prezenŃei hitleriste de pe fluviu, dezarmarea şi preluarea navelor germane, zădărnicirea acŃiunilor acestora împotriva porturilor, obiectivelor economice şi a localităŃilor româneşti.

De la 23 august până la sfârşitul lunii, Dunărea a fost complet degajată de forŃele hitleriste, a fost dezarmată şi a fost preluată marea majoritate a parcului german de nave militare şi de transport, au fost salvate porturile de distrugeri şi s-a asigurat culoarul navigabil pentru traficul de război pe unele porŃiuni ale fluviului.

Cu toate că guvernul sovietic a luat notă de întoarcerea armelor împotriva Germaniei, unele eşaloane de comandament sovietice au ignorat acest lucru şi au continuat să trateze navele române ca unităŃi inamice. La 24 august, în urma unui intens bombardament, monitoarele MIHAIL KOGĂLNICEANU şi LASCĂR CATARGIU au fost scufundate, iar monitorul I. C. BRĂTIANU a fost grav avariat.

În ziua de 26 august a avut loc, la Ismail, o întâlnire între delegaŃi români şi comandantul flotei sovietice de Dunăre, unde împuternicitul sovietic a comunicat că, neavând cunoştinŃă de încetarea ostilităŃilor, cerea predarea fără condiŃii a navelor româneşti şi echipajelor, până la 27 august. Imediat ce guvernul a fost informat de această situaŃie, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat Statului Major al Marinei, la 27 şi 28 august, că sovieticii consimŃeau că, dacă trupele române vor lupta alături de Armata Roşie, le va lăsa armele.

Până la 12 septembrie, când s-a semnat ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite, s-au înregistrat numeroase momente de tensiune cu flota sovietică. Astfel, pe 5 septembrie 1944, în porturile ConstanŃa şi Ismail, navele româneşti au fost arestate şi rechiziŃionate de către sovietici.

După cum se poate observa din această succintă trecere în revistă a principalelor momente din istoria naŃională, gândirea strategică maritimă românească a fost influenŃată de dimensiunile frontierelor maritime şi fluviale, interesele politice, acestea fiind, în principal defensive, interesele marilor puteri în spaŃiul geostrategic al

72

Mării Negre şi al Dunării şi resursele navale de care România a dispus pentru realizarea dezideratelor naŃionale. Concluziile desprinse din istoria navală ne oferă un valoros pachet de lecŃii învăŃate, care pot avea o influenŃă hotărâtoare asupra doctrinei ForŃelor Navale în etapa actuală, dar şi în perspectivă. Integrarea României în structurile Tratatului Atlanticului de Nord nu exclude dezvoltarea individuală a marinei române pentru apărarea intereselor noastre maritime. Cu toate că NATO reprezintă cea mai importantă grupare de forŃe de pe mapamond, istoria ne demonstrează că, în situaŃii de criză, toate tratatele încheiate de către România cu diverse state au devenit inoperante şi caduce, astfel că Ńara noastră a fost nevoită să lupte singură pentru supravieŃuire. Mai mult decât atât, situarea României la graniŃa NATO reprezintă o ultimă frontieră, o zonă tampon a AlianŃei. Atitudinea mai mult sau mai puŃin agresivă a FederaŃiei Ruse şi Ucrainei faŃă de România, cât şi învăŃămintele istorice sfătuiesc conducerea politică a Ńării să ia o serie de măsuri pentru întărirea capacităŃii defensive naŃionale.

Bibliografie 1. ATANASIU, Carmen, COJOC, Mariana, ATANASIU, Andreea, NavigaŃie

şi... politică, Editura Muntenia & Leda, ConstanŃa, 2001. 2. ATANASIU, Carmen, Problema suveranităŃii României la Dunăre şi

„NavigaŃia Fluvială Română”(1919-1945), Bucureşti, 2003. 3. IONESCU, Ion, Politica navală a României între anii 1919 şi 1945,

Editura Companiei NaŃionale AdministraŃia Porturilor Maritime, ConstanŃa, 2002. 4. IONESCU, Ion, BORANDA, Georgeta, MOŞNEAGU, Marian, Noi

contribuŃii la istoria marinei române, Editura Muntenia & Leda, ConstanŃa, 2001. 5. MOŞNEAGU, Marian, Politica navală postbelică a României

(1944-1958), Editura „Mica Valahie”, Bucureşti, 2005. 6. PETRE, George, BITOLEANU, Ion, TradiŃii navale româneşti, Editura

Militară, Bucureşti, 1991. 7. PETRE, George, BORANDĂ, Georgeta, Noi contribuŃii la studierea

războiului pe Dunăre, 1877-1878, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.

8. PETRESCU, Nicolae-C., Marina română în războiul antisovietic, Editura şi Tipografia Europroduct, Piteşti, 2008.

9. POPA, Mircea-N., Primul Război Mondial 1914-1918, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.

10. ROTARU, Jipa, DAMASCHIN, Ioan, Glorie şi dramă, Marina regală română 1940-1945, Editura „Ion Cristoiu”, Bucureşti, 2000.

11. ZAMFIR, Sorin, BANCIU, Jean, Primul Război Mondial, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1995.

12. ***, La Commission Européenne du Danube et son oeuvre de 1856 à 1931, Paris, Imprimerie Nationale, MCMXXXI.

73

CARACTERISTICILE FIZICE, SOCIALE, ECONOMICE, ECOLOG ICE ŞI JURIDICE ALE MEDIULUI MARITIM REGIONAL DE SECURITAT E.

CARACTERISTICILE ŞI DIMENSIUNILE GEOPOLITICE, SOCIO-CULTURALE, ECONOMICE, ŞTIIN łIFICE ŞI TEHNOLOGICE,

ECOLOGICE, MILITARE ŞI JURIDICE ALE M ĂRII NEGRE

Comandor dr. Romeo BOŞNEAGU, Comandantul DirecŃiei Hidrografice Maritime

Contextul geopolitic nou, în care Europa occidentală a devenit principala sursă de putere (capital, tehnologie, informaŃie şi putere militară) a continentului, iar partea sa centrală şi de răsărit, cel mai important spaŃiu de manifestare a acesteia, ridică serioase semne de întrebare cu privire la viitorul continentului european. Se poate afirma că după aproape o jumătate de secol de divizare, Europa se află în faŃa redefinirii unei noi identităŃi – pacea, cooperarea şi integrarea – ca alternativă la confruntare. Este tendinŃa de evoluŃie ce se manifestă cel mai pregnant şi de care depinde viitorul comunităŃii europene.

Din punct de vedere strategic, România posedă câteva atuuri importante: numărul şi calitatea populaŃiei, resursele naturale, relieful, potenŃialul economic, ştiinŃific, cultural şi militar. Totodată, prin operaŃionalizarea canalului Rhin–Main–Dunare–Marea Neagră şi creşterea importanŃei strategice a zonelor portuare de la Marea Neagră, România poate ocupa un loc important în circuitele economice europene şi în conectarea Europei la spaŃiile geografice învecinate – Orientul Mijlociu şi zona Golfului Persic.

SituaŃia din Ńările din Sud-Estul Europei şi a celor vecine României din spaŃiul Mării Negre este caracterizată, în principal, de demersurile acestora de implementare a prevederilor Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi a eforturilor privind integrarea în structurile europene şi euroatlantice.

Vecinătatea imediată a României, poate fi caracterizată ca fiind determinată de stabilitate şi demersuri susŃinute de integrare în structurile europene şi euroatlantice pe de o parte şi instabilitate, insecuritate şi tendinŃe de refacere a zonei de influenŃă a FederaŃiei Ruse, pe de altă parte.

România, în calitate de actor pe scena europeană, racordată ireversibil la demersul către integrarea politică, economică şi de securitate în structurile europene şi euroatlantice, face eforturi susŃinute pentru dezvoltarea statului de drept, afirmarea principiilor democratice în toate sectoarele vieŃii sociale, concomitent cu implementarea economiei de piaŃă, respectarea drepturilor omului şi afirmarea valorilor morale şi spirituale ale poporului român în galeria valorilor europene şi mondiale. Participantă activă la eforturile ComunităŃii InternaŃionale de gestionare şi

74

rezolvare a situaŃiilor de criză, România dovedeşte că, prin implicare şi sprijin comunitar, reprezintă un real factor de stabilitate şi securitate regională.

Toate aceste determinări fac din Ńara noastră obiectul atenŃiei crescânde din partea marilor puteri. Aceasta semnifică atât posibilitatea de a deveni, prin abilitate politico-diplomatică, pol de interes în Sud-Estul Europei, cât şi dezavantajul de a rămâne – încă odată în istoria noastră – obiect al înŃelegerii dintre marile puteri.

Putem astfel afirma că, în plan european, politica de securitate a României este definită de perspectiva integrării sale depline în structurile de securitate europene şi euroatlantice, de diversificarea şi amplificarea raporturilor cu marile democraŃii occidentale, iar în plan regional, de consolidarea şi intensificarea cooperării cu statele din vecinătatea apropiată şi riverane Mării Negre.

Localizarea de-a lungul celei mai importante artere fluviale a continentului şi faptul că dispune de o deschidere maritimă proprie, reprezintă atuul principal al României în acŃiunea de creare a unui sistem de securitate general-european, de afirmare ca un factor de echilibru şi stabilitate într-una din zonele cele mai frământate ale continentului.

Definirea intereselor României pe mare, în funcŃie de contextul european actual, prefigurarea unor forŃe şi strategii care să fie destinate apărării lor şi, nu în ultimul rând, trecerea la acŃiune pentru afirmarea şi protejarea lor, constituie obiective fundamentale ale statului român în etapa actuală.

Complexa evoluŃie istorică a spaŃiului geografic circumscris Mării Negre, poate fi etapizată în următoarele „secvenŃe”.

Marea Neagră cu o suprafaŃă de 413.490 km2, adâncimea medie 1.282 m, adâncimea maximă 2.245 m, deşi este o mare interioară intercontinentală, datorită conformaŃiei Ńărmurilor sale (este legată la nord, prin strâmtoarea Kerci, cu Marea de Azov şi prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, la sud, cu Marea Mediterană) şi a porturilor importante ale celor şase Ńări riverane România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria, a valorilor nesemnificative ale mareei, este deschisă navigaŃiei tot timpul anului.

Harta scoate în evidenŃă profunda depresiune întinsă de-a lungul litoralului septentrional al Asiei Mici şi contrastul care îl opune Ńărmului opus al Rusiei Meridionale, unde marea pătrunde insesizabil în întinderea stepei. Marea de Azov, care prelungeşte până la gurile Donului această parte a Mării Negre, nu are în anumite puncte decât cincisprezece până la douăzeci de metri adâncime, astfel că au fost necesare lucrări ample pentru a amenaja porturile moderne de la Mariupol sau de la Taganrog; dimpotrivă, în centrul depresiunii care se deschide între Crimeea şi Asia Mică adâncimea atinge 2.245 m. Calitatea apei nu este mai puŃin caracteristică: în Mediterana, concentraŃia sării este foarte mare şi atinge de la 3,64 până la 3,93 %; cea a Mării Negre nu depăşeşte 1,9%. Trebuie evident să se Ńină seama de marile cantităŃi de apă dulce, pe care atâtea fluvii – Dunărea, Niprul, indirect Donul – le varsă în chiuveta pontică. S-a calculat că, dacă cursul acestor fluvii ar fi secat, i-ar trebui nu mai puŃin de trei mii de ani curentului Bosforului ca să-l umple din nou cu apa Mediteranei.

Examinarea litoralului oferă aceleaşi contraste. Anticii îi comparau conturul cu un arc scitic asimetric, unul din capetele sale fiind la Dioscurias, pe coasta

75

Caucazului; coasta stâncoasă a Asiei Mici nu oferă navigaŃiei moderne decât un număr mic de golfuri, prea deschise şi expuse vânturilor nordului, bune fără îndoială pentru cabotaj şi gata să primească vasele de mic tonaj ale navigaŃiei antice şi medievale, dar nepregătite să adăpostească marile pacheboturi din zilele noastre; Trapezuntul, cap de linie al drumurilor din Asia Centrala, se detaşează drept centrul de comerŃ cel mai înfloritor. La vărsarea anticului Phasis, actualul port Batumi îşi datorează importanŃa conductelor petrolifere. Coasta abruptă de-a lungul Caucazului nu este deloc prielnică navigaŃiei: în antichitate, Dioscurias (Sukhum Kale) era o piaŃă importantă; în zilele noastre, Novorosisk este o bază navală de prim ordin. Coasta Crimei, cu cutele sale muntoase, prezintă o serie de porturi naturale care au fost folosite în toate timpurile de către navigatori: Caffa sau Theodosia, Soldaia (Sudac), vechiul Cherson, înlocuit de Sevastopol, al cărui port este un loc ideal pentru o flotă de război. Îndreptându-ne spre vest, ajungem în regiunea porturilor de „liman”, marcate de bancurile de nisip de la gurile marilor fluvii; în antichitate, Olbia de la gura Bugului şi Tyrasul de la cea a Nistrului erau centrele cele mai frecventate.

ImportanŃa Dobrogei şi a litoralului maritim românesc în cadrul poziŃiei geostrategice a României este astăzi de necontestat şi ea vine dintr-o istorie vie de mii de ani a acestor locuri.

România ca Ńară central europeană face legătura între vestul Europei şi Europa de Est, Balcani şi Orient; vechile drumuri comerciale europene legau Marea Baltică de gurile Dunării trecând pe la nord-est de CarpaŃi şi regiunea Europei Centrale cu Balcanii şi Marea Neagră, prin pasurile CarpaŃilor şi pe Dunăre.

łara noastră se sprijină la est şi la sud pe Dunăre (1.075 km) şi pe Marea Neagră (245 km) ceea ce justifică importanŃa ce trebuie acordată cunoaşterii istoriei, geografiei şi economiei acestor regiuni.

Dunărea reprezintă prin poziŃie geografică şi prin lungimea sa (2.800 km) cea mai importantă arteră a Europei, 2.588 km de la Ulm, Germania, până la vărsarea în mare, la Sulina, mila zero, asigurând legătura pe apă între porturile Rotterdam şi ConstanŃa prin canalul Rhin–Main–Dunăre şi Canalul Dunăre–Marea Neagră.

În prezent transportul maritim de mărfuri se execută de-a lungul unor rute bine determinate atât la nivel oceanic cât şi în Marea Neagră (ele au apărut pe principalele direcŃii comerciale mai vechi sau mai noi, ConstanŃa–Odessa cu legătură feroviară şi auto cu Moscova şi St. Petersburg, ConstanŃa–Novorosiisk, ConstanŃa–Suhumi, Poti, Batumi – pe drumurile petrolului din Marea Caspică, ConstanŃa–Samsun sau Istanbul legătura cu Orientul Apropiat şi bazinul mediteranean, ConstanŃa–Burgas, Varna – legătura cu peninsula Balcanică şi Marea Adriatică), numite „drumuri recomandate”, care nu au un caracter obligatoriu dar sunt oficializate prin documente maritime unanim acceptate pe plan internaŃional şi care răspund unor cerinŃe după cum urmează:

- să reprezinte distanŃele scurte dintre două porturi ce oferă condiŃii favorabile pentru navigaŃie;

- zonele prin care trec aceste „drumuri recomandate” să aibă un grad suficient de acoperire cu mijloace de determinare a poziŃiei navei;

76

- să existe suficiente informaŃii din punct de vedere al navigaŃiei, hidrometeorologiei şi hidrografiei maritime referitoare la zonele traversate de „drumurile recomandate”;

- să existe posibilităŃi de salvare în timp util în caz de accident sau sinistru. Marea Neagră, care împreună cu Marea Baltică constituie unul din cele două

segmente maritime ale fostei Cortine de Fier, nu a pierdut din importanŃa sa geostrategică, chiar dacă aceasta tinde să se modifice. Până nu demult, spaŃiul pentru manevrele navale ce era rezervat exclusiv pentru FMM riverane, a redevenit, din punct de vedere al suveranităŃii, liber pentru navigaŃie (inclusiv comercială), o mare cu totul liberă.

Deşi situaŃia sa geografică este aceeaşi, cu toate acestea Marea Neagră constituie centrul unui ansamblu heterogen (lumea slavă orientală, Balcani, Peninsula Anatolia...), în care se manifestă tensiuni mai vechi sau recente (Rusia/Ucraina, Grecia/Turcia) şi unde se găsesc două regiuni ale căror instabilităŃi politice sunt bine cunoscute (Caucaz şi Balcani).

NavigaŃia comercială, instituită din secolul al X-lea de către varegi cu Bizantul, este astăzi cantonată în anumite limite. Schimbările comerciale se realizează, în principiu, de-a lungul litoralului de vest şi de nord: Burgas şi Varna în Bulgaria, ConstanŃa în România, Odessa şi Crimeea în Ucraina şi Novorossiisk (complex petrolier accesibil navelor de 200.000 tdw) în Rusia. Traficul comercial în Strâmtoarea Bosfor este de valoarea a 140 mil. tone pe an în comparaŃie cu (157 mil. tone în Panama şi 347 mil. tone pe Suez), iar exporturile de produse petroliere ale CSI sunt încă reduse.

Totuşi, dacă situaŃia din fosta Iugoslavie va permite, axa Rhin–Main–Dunăre va lega Marea Neagră cu Europa Occidentală. Potrivit specialiştilor politico-militari francezi, Rusia nu a abandonat niciodată proiectul său de „a deschide o fereastră” spre sud. RivalităŃile actuale ruso-ucrainene privind viitorul Flotei Mării Negre şi a bazelor sale militare nu au altă miză decât autoritatea asupra acestei mări. Ucraina doreşte să obŃină dominaŃia asupra resurselor maritime, în timp ce Rusia nu vrea să piardă singurul său mod de acces spre „mările calde”.

Libertatea de navigaŃie în strâmtorile turceşti a constituit întotdeauna o preocupare importantă a Rusiei şi renegocierea, care a avut loc în Turcia, a ConvenŃiei de la Montreaux (1936) nu a fost acceptată de Moscova. Totuşi, Turcia, invocând securitatea navigaŃiei şi protecŃia mediului marin, solicită ca exporturile petroliere din CSI să nu se realizeze prin strâmtori. Ca atare, Ankara propune o conductă care să lege câmpurile petroliere din Caucaz cu un port mediteranean, deci turcesc. Trecerea sub controlul turcesc a unei părŃi a exporturilor energetice nu pare a fi pe placul Moscovei.

NavigaŃia liberă în strâmtori nu se va putea desfăşura dacă ieşirea spre Marea Mediterană, respectiv prin Marea Egee, nu va cunoaşte o anumită libertate. Acest element este esenŃial în diferendul greco-turc privind delimitarea zonelor de suveranitate maritimă, precum şi în revendicările Ankarei faŃă de anumite insule greceşti situate în apropierea litoralului turcesc. Dacă Marea Neagră a putut fi considerată un câmp de bătălie în marile confruntări dintre Est şi Vest, ea a devenit spaŃiul a numeroase confruntări locale sau regionale.

77

În partea orientală a zonei se desfăşoară conflictele armeano-azer, abhaz, osetian, fără a vorbi de cel kurd din Anatolia. Această regiune, un veritabil mozaic etnico-religios, care, de-a lungul istoriei s-a aflat în calea imperiilor (otoman, Ńarist, persan, sovietic...) a cunoscut odată cu dispariŃia ultimului, libertatea pentru toate naŃiunile.

Nici FederaŃia Rusă, nici Turcia şi nici Iranul nu pot rămâne insensibile. Această regiune este, totuşi, o zonă de legătură între Est şi Vest, de la Marea Neagră la Asia Centrală, dincolo de Marea Caspică şi între Nord şi Sud, de la lumea slavă până în Golful Persic. Totodată, Marea Neagră este (potenŃial) foarte bogată în hidrocarburi.

łările din vestul mării sunt supuse incertitudinilor atât economice, cât şi politice, legate de consecinŃele războiului din Iugoslavia (în special pentru Bulgaria şi România) şi, pe de altă parte, de modificările teritorial regionale apărute ca urmare a dispariŃiei URSS, şi a Pactului de la Varşovia (Ucraina şi de exemplu, Moldova). În acest context geopolitic perturbator apare clar că miza cea mai importantă şi deci de valoare strategică, o constituie dominaŃia asupra Marii Negre.

SpaŃiu intermediar între lumi diferite, Marea Neagră cu spaŃiile sale limitrofe, se află la o distanŃă aproximativ egală faŃă de zonele strategice de interes ale celor două superputeri nucleare. Vidul de securitate apărut în zonă după destrămarea fostei URSS a condus, în mare măsură, la transformarea acesteia într-un spaŃiu de instabilitate marcat de disputele de natură politico-militară şi economică dintre riverani, dar şi de preocuparea altor state de a-şi revizui interesele în zonă.

Consolidarea prezenŃei NATO în zonă evidenŃiază faptul că flancul Sud-Estic al AlianŃei Nord-Atlantice se deplasează din estul Mării Mediterane către Marea Neagră. Dacă în anii 1994-1998 se produceau, în medie, 20-30 intrări ale navelor de luptă străine în porturile Mării Negre, în ultimii ani, numărul acestora a continuat să crească.

EvoluŃiile din ultimii ani au determinat o modificare a naturii riscurilor şi ameninŃărilor la adresa securităŃii în Europa, cu influenŃe negative şi asupra securităŃii regionale şi naŃionale. SpaŃiu de interferenŃă a trei zone geopolitice şi geostrategice – Europa de Sud, Europa de Est şi Orientul Mijlociu – zona Mării Negre s-a transformat după 1990 într-o zonă de instabilitate, marcată de disputele de natură politico-militară şi economică dintre riverani, dar şi de preocuparea altor state de a-şi revizui interesele în zonă.

Riscurile la adresa securităŃii naŃionale, caracteristice spaŃiului Mării Negre pot fi grupate astfel: riscuri regionale, riscuri asimetrice transnaŃionale şi factori de risc interni.

Transformările survenite în urma revoluŃiei din decembrie 1989 au propulsat societatea românească într-un proces complex de restructurare politică, economică, socială şi morală. Acest proces este însoŃit inevitabil de o multitudine de fenomene necontrolate şi de efecte secundare care, insuficient cunoscute şi gestionate, constituie factori de risc la adresa securităŃii naŃionale.

ToŃi aceşti factori, la care se pot adăuga şi alŃii, pot deveni ameninŃări grave la adresa securităŃii naŃionale în condiŃiile amplificării crizei sociale şi politice interne.

78

Dimensiunile geostrategice, economice şi ecologice ale bazinului pontic reprezintă o bază obiectivă a intereselor statului român la mare şi plasează Marea Neagră în spaŃiul maritim de interes strategic al României.

Existând ca o prelungire a Mediteranei de Est, Marea Neagră nu a avut o influenŃă notabilă la nivelul marilor forŃe economice, financiare şi politice mondiale. Cu toate acestea, zona Mării Negre cunoaşte în prezent o nouă dinamică a intereselor riverane şi neriverane, determinate de poziŃionarea acesteia la intersecŃia unor zone economice, etnice, religioase şi politice de o mare diversitate, generatoare de divergenŃe şi conflicte.

Deşi nedeclarate explicit sau direct şi poate nu întâmplător, pe fondul dezvoltării relaŃiilor comerciale riverane şi necesităŃii creşterii fluxului petrolier caspic spre vest, s-au manifestat din ce în ce mai intens interese ale marilor puteri sau grupuri economico-financiare în această zonă, în special după prăbuşirea sistemului comunist. În cadrul procesului de globalizare bazinul Mării Negre poate apărea ca minor, dar pentru România securitatea comunicaŃiilor maritime din acest bazin, ieşirea la mare şi accesul la marile bazine oceanice reprezintă interese fundamentale, şi din acest punct de vedere bazinul Mării Negre este parte a zonei de interes strategic pentru România.

Prin caracteristicile sale geografice, Marea Neagră cu zonele sale limitrofe se află la egală distanŃă de toate zonele strategice de interes ale celor două superputeri nucleare mondiale, dispusă la contactul dintre continentul asiatic şi cel european. Partea sa de sud este sub controlul flancului drept şi extrem sudic al NATO, iar la nord, aparŃine CSI, mai exact semnatarilor tratatului militar de la Taşkent.

Dacă în nordul şi centrul Europei există, fie şi simbolic o dezangajare de forŃe, pe motivul ieşirii de sub control a Ńărilor din fostul Tratat de la Varşovia, în spaŃiul Mării Negre, aceste forŃe sunt faŃă în faŃă, încercând fiecare din ele să-şi creeze o stare de avantaj. ConvergenŃa tendinŃelor de evoluŃie a situaŃiei geopolitice este analizată de comandamentele NATO în strânsă legătură cu principalele căi de comunicaŃii maritime.

În concepŃia României, obiectivul fundamental al tuturor dezvoltărilor şi evoluŃiilor actuale în materie de securitate de pe continent trebuie să îl reprezinte crearea unui sistem de securitate general-european. În acest sens, din punct de vedere geostrategic, România posedă câteva atu-uri importante ce derivă din potenŃialul ei uman şi material, din ponderea ei teritorială şi localizarea geografică de-a lungul celei mai importante artere fluviale a continentului, din faptul că dispune de o deschidere maritimă proprie, din afirmarea şi recunoaşterea ei aproape unanimă, ca un factor de echilibru şi stabilitate într-una din zonele cele mai frământate ale continentului.

SituaŃiile conflictuale latente, unele fără a implica în mod direct bazinul Mării Negre (criza transnistreană, diferendele dintre Grecia şi Turcia în Marea Egee, problema kurdă, relaŃiile ruso-ucrainiene, conflictul din Cecenia), contribuie la menŃinerea unui climat de insecuritate regională, afectând în forme şi grade diferite relaŃiile dintre statele riverane.

Pentru a putea atenua riscurile identificate şi a menŃine sub control toate situaŃiile care s-ar putea crea în zona Mării Negre, este considerată a fi necesară

79

întărirea cooperării între forŃele navale ale statelor riverane şi întărirea activităŃilor politice şi diplomatice pentru menŃinerea stabilităŃii şi securităŃii în regiune.

Prin natura lor, comunicaŃiile maritime reprezintă o componentă de bază a infrastructurii economice a statelor cu ieşire la mare. Formarea şi dezvoltarea rutelor maritime este determinată de natura economiilor Ńărilor riverane şi de marea dezvoltare a comerŃului mondial.

Mările şi oceanele lumii, căile de comunicaŃii internaŃionale, sunt din ce în ce mai indispensabile economiilor naŃionale pentru transportul petrolului, minereurilor, mărfurilor generale şi specifice. În plus ele reprezintă un asemenea izvor de bogăŃii încât constituie miza capitală în cadrul intereselor naŃiunilor lumii.

Crearea „zonelor economice exclusive” consacră tendinŃa de luare în posesiune de către statele riverane a resurselor mării, ceea ce face să planeze o ameninŃare asupra tuturor libertăŃilor de circulaŃie în zonele maritime, deschise nu de mult tuturor statelor. Transporturile şi infrastructura acestora au constituit din totdeauna elemente de bază ale puterii economice şi militare ale statului.

Atât în timp de pace, cât şi în timp de război, comerŃul, transporturile navale, constituie pentru Ńările maritime o problemă de supravieŃuire, fiind indispensabilă asigurarea unui flux constant de materii prime, ca şi deplasarea forŃelor armate şi deci existenŃa Ńării respective. Acest fapt nu poate fi realizat fără o flotă comercială modernă care să navigheze nestingherit pe toate meridianele lumii, ceea ce conduce la concluzia că ea nu poate exista fără o forŃă militară navală care s-o protejeze.

În spaŃiul carpato-dunăreano-pontic, navigaŃia are rădăcini istorice milenare. TradiŃiile navale s-au constituit şi îmbogăŃit treptat, factorul stimulativ fiind condiŃiile hidrografice din vatra de formare şi dezvoltare a poporului român. Dunărea, râurile interioare şi litoralul vestic al Mării Negre au constituit un factor important în evoluŃia civilizaŃiei pe aceste meleaguri.

Situată la confluenŃa intereselor economice ale puterilor mai mari sau mai mici, riverane sau ne riverane, percepută pentru străini ca o prelungire a Mării Mediterane, leagăn al civilizaŃiei europene, Marea Neagră a influenŃat din totdeauna existenŃa românilor, fiindu-le sfetnic fidel şi părtaş statornic de-a lungul întregilor istorii milenare. De fapt, Marea Neagră şi Dunărea au străjuit întreaga existenŃă a românilor, iar atunci când ele au fost stăpânite pe deplin, acestea le-au influenŃat pozitiv istoria.

Desigur, prezentând importanŃa celor două ape din punct de vedere geostrategic şi geopolitic, se cuvine să mai amintim, de asemenea, că NATO este prin excelenŃă o organizaŃie maritimă, atât prin arealul său de existenŃă, prin statele maritime membre, cât, mai ales, prin dezvoltarea componentelor maritime din armatele Ńărilor care o compun.

Din toate cele prezentate în lucrare, rezultă, fără a mai insista, cât de stringent de necesar se impune creşterea şi modernizarea structurilor ForŃelor Navale ale României.

Orientările politice şi economice au dictat interesele României la o anumită dată. Apare însă mai puŃin evidentă prezenŃa unei strategii navale derivată din acestea şi implicit o politică navală, din care să rezulte o putere maritimă dimensionată corespunzător intereselor statului român.

80

Fără nici o îndoială, prin acŃiunile pe care le desfăşoară şi prin misiunile care îi revin în timp de pace, în situaŃii de criză şi pe timp de război, ForŃele Navale sunt angajate în promovarea şi apărarea intereselor naŃionale în regiunea Mării Negre.

AcŃiunile desfăşurate pentru promovarea intereselor naŃionale în Marea Neagră se vor desfăşura cu precădere în zona de operaŃii de Sud-Est şi în acest areal rolul principal îl au ForŃele Navale.

Ca pentru orice stat riveran forŃele navale trebuie să devină o necesitate vitală. Ele există şi se manifestă nu numai în domeniul militar, ci şi în cel economic, ecologic, social şi umanitar. Creşterea cantităŃii şi calităŃii forŃelor navale adecvate intereselor României este dictată de actualul context geopolitic european şi zonal, de mărirea intereselor pe care naŃiunea noastră le are la mare şi fluviu. ExistenŃa unei componente militare maritime şi fluviale credibile şi competitive implică însă nu numai costuri mari, dar şi elaborarea unei strategii coerente menite să asigure ritmicitatea refacerii şi funcŃionalităŃii elementelor acesteia pentru o perioadă de 20 la 30 de ani.

81

MEDIUL MARITIM DE SECURITATE. ACTORII ACTUALI AI RELA łIILOR INTERNA łIONALE. ROLUL

ORGANISMELOR INTERNA łIONALE ÎN ACTUALA ARHITECTUR Ă DE SECURITATE MARITIM Ă

Comandor Vasile NECULA, LocŃiitorul şefului de stat major pentru operaŃii la Comandamentul Flotei

1. Mediul maritim de securitate. Locul şi rolul actorilor în ecuaŃia de putere a sistemului relaŃiilor interna Ńionale

Privită sistemic, viaŃa internaŃională, alcătuită din actori tradiŃionali posesori de

suveranitate – statele care se supun oarecum regulilor dreptului internaŃional public şi hotărârile luate de instituŃii cu vocaŃie universală şi puteri nonstatale care uneori transced regulile şi normele vieŃii internaŃionale, poate fi apreciată într-un echilibru dinamic.

Actorii se află într-o permanentă competiŃie utilizând toate mijloacele pentru a-şi impune voinŃa în sistemul relaŃiilor internaŃionale.

Capacitatea unui actor de a se impune sau nu în sistem este dată de potenŃialul său de putere, de locul şi rolul pe care el îl ocupă în ecuaŃie. Ea este un vector util pentru predicŃia comportamentului actorilor în arena internaŃională întrucât gruparea acestora se va face într-o astfel de manieră încât să evite preponderenŃa de putere a unuia/unora dintre ei.

Locul şi rolul unui actor în ecuaŃia de putere sunt date de potenŃialul său de putere. De o importanŃă aparte în descifrarea potenŃialului unui actor este definirea şi identificarea surselor, cuantificarea şi perceperea puterii.

Locul pe care un actor îl ocupă la un moment dat în ierarhia de putere, percepŃia pe care el o are despre poziŃia sa îl determină pe acesta să acŃioneze/reacŃioneze pentru a-şi impune/afirma interesul într-o zonă geografică dată.

1.1. Actorii actuali ai rela Ńiilor interna Ńionale. Rolul organismelor

internaŃionale în actuala arhitectură de securitate maritimă 1.1.1. Actorii naŃionali Principalii actori naŃionali ai complexului economic şi de securitate al Mării

Negre sunt FederaŃia Rusă şi Ucraina, atât ca foste state ale imperiului sovietic, cât şi ca având relaŃii şi parteneriate speciale cu NATO şi UE, precum şi Turcia ca puncte de legătură între Balcani şi Orientul Apropiat şi Mijlociu şi controlor al ieşirii din Marea Neagră.

82

România şi Bulgaria, piloni şi promotori ai valorilor euroatlantice, constituie factori stabilizatori şi catalizatori ai acordurilor de cooperare regională.

FederaŃia Rusă s-a confruntat în ultimul deceniu cu o criză provocată de pierderea statutului de a doua superputere mondială. Rusia de astăzi se concentrează asupra problemelor restructurării societăŃii şi întăririi CSI, concomitent cu diversificarea parteneriatelor cu SUA şi UE şi a relaŃiilor cu statele din Extremul Orient. Parteneriatul FederaŃia Rusă – SUA este perceput la Moscova ca o posibilitate de înŃelegere globală, iar parteneriatul FederaŃia Rusă – NATO, priveşte tematica combaterii terorismului, criminalităŃii transfrontaliere şi proliferării armelor nucleare. IniŃial FederaŃia Rusă a privit cu ostilitate vădită integrarea Balcanilor şi a spaŃiului Baltica – Marea Neagră în structurile euroatlantice. În condiŃiile în care Europa de Sud-Est evoluează pe traiectoria integrării în NATO şi UE, FederaŃia Rusă rămâne, pe mai departe, foarte activă din punct de vedere cultural şi economic în Balcani. Între altele Rusia s-a străduit:

- să consolideze relaŃiile de ansamblu cu UE în sistemul „bloc la bloc”, proiect fără şanse reale de reuşită;

- să amplifice raporturile bilaterale cu statele din regiune fără a Ńine cont de reglementările juridico-economice ale UE;

- să ocupe poziŃii economice strategice pe pieŃele est europene înainte de integrarea lor în UE şi NATO, în principal pe pieŃele de transport, distribuire şi prelucrare de petrol şi gaze;

- să-şi consolideze influenŃa în Republica Moldova şi Ucraina; - să speculeze revendicările populaŃiei rusofone din Republica Moldova,

Ucraina etc. AcŃiunile FederaŃiei Ruse se bazează pe calculul simplu că nimeni nu-i poate

contesta în regiune „hegemonia energetică”. Ucraina, cea mai mare Ńară est europeană, cu excepŃia FederaŃiei Ruse, are

relaŃii speciale cu UE şi NATO, face parte din SpaŃiul Unic Economic dar şi din GUAM. A solicitat aderarea la NATO şi în prezent participă cu militari la acŃiuni de stabilizare în Irak. Pe plan intern Ucraina se confruntă cu tensiuni de ordin religios, iar pe plan extern are diferende cu FederaŃia Rusă pentru peninsula Crimeea. ComerŃul exterior este orientat spre FederaŃia Rusă şi Occident. Ucraina controlează tranzitul de petrol şi gaze al FederaŃiei Ruse spre Occident.

UE şi SUA sunt interesate de conectarea Ucrainei la structurile cooperării în Marea Neagră şi la tranzitul petrolier din Caucaz şi Marea Caspică.

Turcia ocupă cea mai mare parte a Asiei Mici şi zona de Sud-Est a Peninsulei Balcanice, iar teritoriul său face legătura între regiunile Europa de Sud-Est, Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Are o poziŃie strategică remarcabilă, potenŃialul său uman şi militar făcând din Turcia un „pilon” NATO şi euroatlantic. RelaŃiile solide cu UE şi prezenŃa politico-militară a SUA în Orientul Apropiat şi Mijlociu garantează un mediu internaŃional favorabil Turciei. Turcia a susŃinut politicile americane în Balcani, Caucaz şi Asia Centrală.

În Balcani rivalitatea greco-turcă rămâne o problemă persistentă. Diferendul are rădăcini istorice profunde şi se referă, printre altele, la delimitarea platoului maritim sau la statutul insulei Cipru din Mediterana de Est. Implicarea Turciei în

83

procesele integratoare din Balcani sunt obligatorii pentru securitatea rutelor terestre şi navale de aprovizionare a Occidentului cu petrol şi gaze din Bazinul Caspic, Irak şi Iran. Turcia s-a implicat în operaŃii de menŃinere a păcii în regiune, a susŃinut aderarea României şi Bulgariei la NATO Turcia încurajează majoritatea noilor state din spaŃiul CSI în scopul consolidării independenŃei acestora, sprijină economic şi prin asistentă militară Azerbaidjanul şi Georgia. România şi Bulgaria evoluează pe calea democraŃiei şi sunt considerate pilonii politicii UE şi NATO în regiune.

România şi-a definit viziunea asupra spaŃiului Mării Negre în Carta Albă a SecurităŃii şi Apărării NaŃionale. Astfel spaŃiul Mării Negre reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi o sursă de risc aflându-se la interferenŃa a două axe strategice:

- Marea Neagră–Marea Mediterană, respectiv flancul sudic al NATO, zonă de importanŃă strategică pentru AlianŃa Nord-Atlantică, afectată în special de riscuri transfrontaliere;

- Marea Neagră–Caucaz–Marea Caspică – spaŃiul de tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influenŃat de anumite forme de instabilitate subregională dinspre zona Asiei Centrale.

România acŃionează şi v-a acŃiona ca un actor important în stabilizarea mediului regional de securitate prin rolul său de catalizator al politicilor de cooperare, asigurarea unui climat de securitate în Balcani şi promovarea efectelor pozitive ale cooperării multinaŃionale din sud-estul Europei spre zona Mării Negre şi Caucaz.

Georgia este dependentă de importurile de energie, beneficiind de asistenŃa FMI şi a Băncii Mondiale. Pe teritoriul său se găsesc trupe ruseşti, ca trupe de menŃinere a păcii pentru zonele Abhazia, Osetia de Sud, Adjaria – zone ieşite de sub autoritatea guvernului georgian. SperanŃele Georgiei pe termen lung sunt legate de apropierea de NATO, UE, SUA, dezvoltarea coridorului internaŃional de transport prin porturile Batumi şi Poti de la Marea Neagră.

1.1.2. Actorii internaŃionali Cei mai importanŃi actori cu vocaŃie globală şi organizaŃii internaŃionale ce se

manifestă în zona Balcanilor şi a Mării Negre sunt: SUA, UE, NATO, OSCE, CSI Alte instituŃii care acŃionează sunt: GUAM, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Procesul de Cooperare a statelor din Sud-Estul Europei/SEECP, IniŃiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei/SECI şi ConferinŃa miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est/SEDM.

SUA sunt interesate de democratizarea şi stabilizarea regiunii, având control politico-militar regional şi impulsionează programele de integrare a statelor din spaŃiu în NATO şi UE, iar pe de altă parte se preocupă de consolidarea cooperării regionale, democratizarea societăŃii, combaterea corupŃiei şi a crimei organizate. Balcanii şi Marea Neagră reprezintă pentru SUA o zonă de importanŃă strategică deosebită pentru lupta declanşată contra terorismului, o stavilă în calea elementelor teroriste şi a altor ameninŃări. Problemele energetice reprezintă o prioritate pe agenda guvernului american de la crearea unui sistem regional integrat, la gestionarea viitoarelor trasee de petrol şi gaze din Caucaz şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Se conturează tendinŃa de cristalizare a unei aşa numite „zone de influenŃă”, SUA în tamponul tradiŃional dintre Rusia şi UE.

84

În 2007 graniŃa UE s-a mutat la Marea Neagră, odată cu integrarea României şi Bulgariei şi acceptarea candidaturii Turciei, cu tendinŃe de înglobare a Ucrainei şi Moldovei.

NATO , alianŃa politico-militară globală, continuă pe de o parte aşa-numita politică de „îndiguire” a FederaŃiei Ruse şi pe de altă parte întărirea cooperării dintre Consiliul NATO şi Rusia.

România şi Bulgaria, flancul sud-estic al AlianŃei, constituie o rampă de lansare a diferitelor operaŃii, ceea ce joacă un rol major în hotărârea SUA de amplasare a unor baze militare în zonă.

OSCE se bucură de credibilitate dar nu are puterea şi mijloacele necesare pentru soluŃionarea marilor probleme ale regiunii, ci joacă rol de observator.

CSI nu mai are aceeaşi soliditate iniŃială cu Ucraina şi Republica Moldova, privind tot mai insistent spre Europa. Rusia caută prin toate mijloacele să-şi menŃină statutul de lider şi să creeze un bloc politico-militar şi economic ce se vrea o continuare a Uniunii Sovietice.

2. Concluzii

Localizată la interferenŃa a trei zone de importanŃă deosebită (Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală) regiunea Mării Negre este o zonă principală de tranzit pentru resursele energetice şi totodată un spaŃiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict.

Statele riverane Mării Negre (România, Ucraina, FederaŃia Rusă, Georgia, Turcia şi Bulgaria) nu numai că au o colaborare activă în domeniul economic (vezi OCEMN), dar sunt interesate de realizarea unui mediu de securitate stabil şi a unui climat ecologic sănătos.

Regiunea Mării Negre este principalul spaŃiu de tranzit din punct de vedere energetic, sursa de energie ce se consumă în Europa; prognozele prevăd o creştere substanŃială a ponderii sale în următoarele decenii.

Prin aderarea la NATO şi UE, un obiectiv principal al politicii de apărare a României este promovarea stabilităŃii în Regiunea Extinsă a Mării Negre, Ńinând cont de importanŃa strategică crescută a acestei regiuni.

Bibliografie 1. SIMION, Teodor-P., Revista „Geopolitica” nr. 4/2004, Marea

Neagră – repere geopolitice. 2. Strategia de securitate a României, PreşedinŃia României, Bucureşti, 2007. 3. www.europa.acasa.ro 4. www.geopolitica.ro

85

MEDIUL MARITIM DE SECURITATE. CONSECINłE ALE EVOLU łIEI MEDIULUI DE SECURITATE

Comandor Viorel STANCIU, Comandantul Centrului 39 Scafandri

Încă din secolul trecut era evidentă legătura indisolubilă a noŃiunii de putere maritimă cu cea de putere economică, în sensul în care caracteristicile care, în accepŃiunea lui A. T. Mahan, „tind să facă oamenii mari pe mare sau prin intermediul mării” , sunt similare cu cele care definesc, per ansamblu, puterea economică a oamenilor şi naŃiunilor.

Este relevantă, în acest sens, cugetarea lui Sir Walter Raleigh, întemeietorul primei colonii engleze în Lumea Nouă, care, în lucrarea „History of the World”, din 1616, afirma că „acela ce domină marea, domină comerŃul; acela ce domină comerŃul lumii, domină bogăŃiile lumii şi, în consecinŃă, lumea însăşi”.

Peste 70% din suprafaŃa lumii este constituită de Oceanul Planetar, iar mai mult de 90% din comerŃul internaŃional, incluzând aici majoritatea materiilor prime, este realizat pe apă. Nu în ultimul rând, legile internaŃionale consfinŃesc dreptul naŃiunilor la acces liber la mare, unde fiecare stat poate dispune în mod liber de Oceanul Planetar atât în scopul comerŃului, cât şi al apărării proprii, fără încălcarea suveranităŃii altui stat, subiect de drept internaŃional.

Se estimează că între 3 şi 5% din Produsul Intern Brut al Europei este generat de industriile şi serviciile marine, fără a se include valoarea materiilor prime cum ar fi uleiul, gazul sau peştele. Regiunile maritime totalizează mai mult de 40% din PIB.

Mediul maritim de securitate este deopotrivă influenŃat de fenomenul de globalizare în context general.

În Strategia de securitate naŃională a României, globalizarea este descrisă ca fiind o forŃă pozitivă importantă ce ajută integrarea internaŃională: „Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenŃează mediul de securitate contemporan atât în ceea ce priveşte geneza noilor riscuri şi ameninŃări, cât şi a apariŃiei diferitelor oportunităŃi. În acest mediu, niciun stat nu se poate izola sau rămâne neutru, niciun stat nu este la adăpost şi niciunul nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. Securitatea internaŃională tinde tot mai mult să-şi manifeste caracterul indivizibil, iar comunitatea internaŃională este tot mai conştientă de răspunderile ce-i revin”.

Efectele directe ale globalizării asupra mediului de securitate maritim şi asupra forŃelor navale sunt, în principal, următoarele:

86

- mediu de securitate regional caracterizat de dezvoltarea tehnologiei informaŃiei şi de cea a noilor tipuri de senzori;

- mediu de securitate regional caracterizat de proliferarea armelor de distrugere în masă şi de dezvoltarea de strategii de tip denial of access de către cei care au acces la informaŃii şi tehnologii aplicabile în domeniu;

- mediu de securitate regional cu consecinŃe impredictibile asupra forŃelor navale, datorate alianŃelor ori coaliŃiilor;

- mediu de securitate regional caracterizat de creşterea ameninŃărilor nonstatale şi transnaŃionale;

- mediu de securitate regional afectat de trafic crescut de bunuri şi persoane. Mediu de securitate regional caracterizat de dezvoltarea tehnologiei

informa Ńiei şi de cea a noilor tipuri de senzori. Acest aspect este o trăsătură evidentă a revoluŃiei în domeniul militar, întrucât noile tehnologii sunt prezente în tot ceea ce înseamnă infrastructura de comandă, control şi management al câmpului de luptă modern. Problema apare din faptul că o parte din aceste tehnologii, cum ar fi accesul la imagini satelitare, sisteme comerciale de poziŃionare globală, supraveghere, recunoaştere şi tehnologia informaŃiei sunt disponibile şi posibililor terorişti;

Mediu de securitate regional caracterizat de proliferarea armelor de distrugere în masă şi de dezvoltarea de strategii de tip denial of access de către cei care au acces la informaŃii şi tehnologii aplicabile în domeniu. Printre acestea se evidenŃiază atât proliferarea armelor chimice, biologice ori nucleare, cât, mai ales, a atacurilor informatice şi informaŃionale asupra sistemelor militare, dar şi comerciale, cu consecinŃe greu de evaluat.

Mediu de securitate regional cu consecinŃe impredictibile asupra forŃelor navale, datorate alianŃelor ori coaliŃiilor . Astfel, acŃiunile în combaterea terorismului necesită diferite metode şi mijloace diverse, unul dintre acestea fiind cooperarea navală.

Mediu de securitate regional caracterizat de creşterea ameninŃărilor nonstatale şi transnaŃionale. AmeninŃările nonstatale, definite ca ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale ce nu sunt organizate ori proiectate de către un stat naŃional, se referă, în principal, la terorismul global. Putem să menŃionăm, în acest sens, acŃiunile circumscrise crimei organizate, traficului de droguri şi fiin Ńe umane, proliferării de arme clasice ori de distrugere în masă, migraŃie ilegală, piraterie etc. AmeninŃările transnaŃionale se referă la ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale ce nu pot fi descrise ca fiind circumscrise graniŃelor unui anume stat. Ambele tipuri de ameninŃări cuprind şi componente maritime, unele fiind însă exclusive, aşa cum este pirateria;

Mediu de securitate regional afectat de trafic crescut de bunuri şi persoane. Întrucât comerŃul internaŃional este dependent de transportul maritim, creşterea comerŃului este direct proporŃională cu intensificarea traficului. Acesta vine însă odată cu creşterea preocupării pentru siguranŃa liniilor de comunicaŃii, a navigaŃiei şi a mediului înconjurător.

Dacă în secolul al XVI-lea, interconectarea naŃiunilor a început pe mare, în prezent, „marea” a fost înlocuită de Internet, comunicaŃii moderne şi de

87

accesibilitatea tot mai mare, a cât mai mulŃi, la date şi informaŃii, ceea ce a condus şi la globalizarea ameninŃărilor teroriste respectiv exacerbarea fenomenului pirateriei navale.

În 2006, Biroul Maritim InternaŃional a înregistrat 239 de atacuri, iar în anul 2007, 250 de vapoare au fost abordate.

Potrivit aceluiaşi Birou, numărul cazurilor de piraterie raportate continuă să se menŃină ridicat, numai în prima parte a anului 2008, fiind înregistrate 114 incidente, faŃă de 126 în aceeaşi perioadă a anului anterior. În prezent, aproape în fiecare zi, câte un vapor este atacat de piraŃi, astfel că, anual, aproape 300 de nave comerciale şi de pasageri trec prin asemenea experienŃe.

Figura 1. Atacuri pirat – ianuarie-iunie 2003 (Sursa: International Maritime Bureau)

În mod paradoxal, tehnicile de abordaj ale piraŃilor au evoluat mai rapid decât

forŃa de reacŃie din partea statelor cu responsabilităŃi în zonele de risc. Dacă piraŃii din apele asiatice au rămas la stadiul armelor albe, în Somalia situaŃia a scăpat de sub control. În lipsa unui guvern funcŃional, formaŃiuni paramilitare controlează apele din apropierea coastelor şi au dezvoltat o adevărată industrie a pirateriei. Navele sunt atacate după tactici bine puse la punct, iar principalul scop al infractorilor a devenit răscumpărarea ostaticilor.

Împreună cu clanuri locale, piraŃii domină principala rută de aprovizionare şi tranzit pentru Al-Qaida şi alte grupări islamice, care şi-au întărit prezenŃa şi influenŃa în Somalia şi pe litoralul est-african până la Kenya. Adesea, piraŃii se folosesc de vase mici pentru a transporta laolaltă bunuri, droguri, arme şi imigranŃi ilegali între Yemen, Eritreea şi Somalia.

Prădătorii somalezi şi-au dezvoltat adevărate baze la Ńărm. Sunt împărŃiŃi pe zone, exact ca sistemul mafiot italian. Statul somalez nu reuşeşte să controleze acest fenomen, iar pe coasta Somaliei pirateria a devenit principala sursă de venit a tinerilor.

Punctul culminant, care a determinat, de altfel, adoptarea unei poziŃii internaŃionale împotriva pirateriei, a fost atins odată cu atacarea navelor de croazieră.

88

PiraŃii ce acŃionează în zona coastelor Africii au interceptat la începutul verii un iaht francez de lux cu 30 de oameni la bord, care se întorcea, fără pasageri la bord, din Insulele Seychelles. Nava „Le Ponant” a fost atacată de 10 piraŃi, care au îndepărtat nava de la ruta iniŃială şi s-au îndreptat apoi spre coasta de est a Somaliei. Statul francez a răscumpărat ostaticii după plata unei sume ce nu a fost făcută publică. Un alt incident asemănător s-a produs la scurt timp după atacul navei franceze. De această dată echipajul a reuşit să scape de răufăcători, deşi aceştia au utilizat aruncătoare de grenade şi armament de infanterie. Nava „Seabourn Cruises” a fost atacată cu rafale de mitralieră şi grenade RPG în largul coastelor Somaliei. Două ambarcaŃiuni uşoare s-au apropiat de vasul de pasageri aflat în marş la 160 kilometri de coastele somaleze, iar răufăcătorii au deschis focul. Echipajul american a reuşit să respingă prima tentativă de abordaj, a mărit viteza şi a schimbat direcŃia de navigaŃie. Cei 151 de pasageri, majoritatea americani, au stat pe toată durata incidentului într-un salon. Un singur membru al echipajului a fost rănit.

Peste 12 vase de croazieră au fost în ultima perioadă subiectul atacurilor. În urma acestor incidente, Consiliul de Securitate ONU a votat în unanimitate o rezoluŃie ce permite statelor să utilizeze mijloace militare pentru a reprima acŃiunile piraŃilor somalezi. Mai multe nave şi aeronave militare patrulează în prezent în apele somaleze. Este pentru prima dată când comunitatea internaŃională intervine hotărât împotriva răufăcătorilor, deşi de peste zece ani companiile de navigaŃie reclamă atacurile asupra navelor comerciale.

O analiză a atacurilor teroriste împotriva transportului maritim din ultimii 50 de ani ne permite să previzionăm metode posibile de atac utilizate de terorişti. Următoarele activităŃi teroriste sunt posibile:

- atacuri cu explozibil ambarcat, odată cu încărcătura, pe navele ancorate în porturi sau aflate în larg;

- atacuri, în porturi sau în larg, cu explozibil adus la bord de un membru/membri al/ai unei organizaŃii teroriste;

- deturnarea navelor comerciale de către persoane aflate la bord; - deturnarea navelor comerciale cu ajutorul altor nave; - incendierea navelor de comerŃ manevrate pe lângă Ńărm sau pe rutele

maritime; - atacuri cu folosirea unor nave cu explozibil manevrate prin telecomandă sau

conduse de sinucigaşi; - atentate cu scafandri; - atacuri cu mine. Atacurile cu explozibil adus odată cu încărcătura pe nave sunt cele mai uşor de

organizat şi de îndeplinit. Materialul explozibil poate fi introdus în orice încărcătură în timpul transportului, şi prevăzut cu un detonator cu ceas. Principalul impediment al acestei metode este imposibilitatea de a prevedea locul precis al exploziei şi de a estima impactul distructiv al exploziei de pe navă (sau infrastructura portului). Impactul exploziei poate fi amplificat sau redus, în funcŃie de locul plasării încărcăturii unde se află explozibilul. Luând în considerare circumstanŃele enumerate, scopul acestui tip de atac este mai degrabă acela de a genera teamă, psihoza fricii, decât distrugerea sau afectarea Ńintelor selectate. Din punctul de vedere al teroriştilor,

89

avantajele unui astfel de atac constau în dificultatea de a identifica atacatorul/atacatorii, modalitatea relativ uşoară de a aduce explozibilul pe navă, un risc scăzut pentru atacator/atacatori, posibilitatea limitată de a se organiza o contraofensivă eficientă, posibilitatea de a comite un atentat fără a avea detalii asupra locului desfăşurării, datelor de plecare şi sosire ale unei nave, destinaŃia mărfii etc. Mai mult, trebuie subliniat faptul că o astfel de metodă (ideea este apropiată de metoda scrisorilor-capcană) poate fi folosită de grupuri restrânse, cu un echipament mai degrabă rudimentar, uşor de procurat, active dincolo de aria Ńărmului, atât în Ńară, cât şi peste graniŃă.

Actele teroriste (atacurile cu bombe) cu ajutorul explozibilului adus la bord de către un membru/membri al/ai unei organizaŃii teroriste fac posibile atacurile asupra unor Ńinte atent selectate, prin posibilitatea dispunerii explozibilului în locul în care să aibă cel mai mare impact. În acelaşi timp, un lucru important, scala ameninŃării poate fi amplificată, dacă se acŃionează asupra unei nave ce transportă deşeuri. Pentru a organiza un astfel de atac trebuie să deŃii informaŃii detaliate cu privire la mişcarea navelor într-un anumit port/porturi, tipul mărfii transportate, sistemul de securitate portuară, cartul navei vizate şi construcŃia navei (în special, aşezarea compartimentelor şi a culoarelor). Planificarea acŃiunii necesită o perioadă de supraveghere a navei sau portului, ori, mai sigur, obŃinerea informaŃiilor de la un membru al echipajului sau angajat al portului recrutat de terorişti în acest scop. În plus, informaŃiile din surse deschise au un rol considerabil (publicaŃii, site-uri, materiale publicitare ale companiilor navale şi porturilor). În contrast cu metodele descrise mai sus, iniŃiatorii unui astfel de atac trebuie să aibă cunoştinŃe de arhitectură navală; în acelaşi timp, îşi asumă riscuri considerabile, pentru că activităŃile din porturi, în special de la bordul navei, pot atrage atenŃia. Toate navele sunt Ńinte potenŃiale pentru deturnări. Următoarele vase sunt cele mai vulnerabile Ńinte pentru aceste tipuri de atac:

- navele de pasageri (feriboturile ce transportă oameni şi/sau marfă, navele de croazieră), din punctul de vedere al atacatorilor, au o atractivitate crescută de a fi atacate, datorită posibilităŃii de a captura şi exercita control asupra unui număr mare de oameni, cu intenŃia de a-i lua ostatici sau de a-i executa;

- navele ce transportă deşeuri (petroliere, cargouri); atractivitatea unui astfel de atac constă în faptul că teroriştii câştigă un atu puternic pentru negocieri sub ameninŃarea distrugerii navei, cu efecte fatale.

O analiză a atacurilor teroriste cu luare de ostatici de pe navele de pasageri, vase de pescuit sau de transport marfă ne determină să credem că atacatorii se pot îmbarca astfel:

- în port, în secret, cu intenŃia de a ataca odată ce nava e în larg; - în port, legal şi la vedere (cu un bilet cumpărat), odată cu pasagerii, cu

intenŃia de a ataca în momentul în care nava a plecat din port; - în port, cu forŃa, cu intenŃia de a prelua controlul navei şi apoi de a forŃa

echipajul să părăsească portul; - când navigă spre dană sau spre ancorare; - pe mare, ajungând secret la bord şi forŃând echipajul să oprească nava,

folosindu-se de mitraliere (arme de calibru mic) de pe bărci cu motor rapide.

90

La examinarea ameninŃării de atac asupra navelor de pasageri este necesar să remarcăm elementul fundamental ce trebuie avut în vedere şi anume, naŃionalitatea (cetăŃenia) pasagerilor luaŃi ostatici. Pavilionul vasului nu are importanŃă. Cele mai ameninŃate sunt feriboturile de pasageri cu rute stabilite, care îmbarcă pasageri din două-trei state, în cazul în care unul dintre state este implicat într-un conflict (direct sau indirect) cu terorişti sau cu un stat ce sponsorizează aceste grupări. AmeninŃarea depinde, în special, de numărul pasagerilor de o anumită naŃionalitate şi creşte proporŃional cu numărul pasagerilor cetăŃeni ai statelor cu care organizaŃia teroristă este în conflict sau care trec printr-o criză internaŃională.

O navă poate deveni Ńinta atacurilor teroriste de pe mal când circulă de-a lungul Ńărmului sau pe fluviile interioare, aşteaptă să intre în port sau este ancorată. Până în prezent, mortiere, lansatoare de rachete şi grenade de diferite tipuri au fost utilizate în acest gen de atacuri (atât în atacuri teroriste, cât şi conflicte locale). Nu pot fi excluse atacurile cu rachete ghidate, lansatoare automate de grenade şi puşti-mitralieră de calibru mare. Mortierele şi lansatoarele de rachete ghidate pot fi folosite mai ales împotriva navelor care se mişcă încet sau sunt imobile. Astfel de atacuri sunt de foarte mică precizie. În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, mai multe nave au fost atacate cu armament de pe alte nave, în special de pe bărci rapide cu motor (aşa-numitele vedete sau Boghammers). Nave cu un deplasament de 1-3 tone, înarmate cu mitraliere, lansatoare de grenade, lansatoare de rachete, lansatoare de rachete neghidate, dar şi sisteme mobile antiaeriene au fost utilizate în operaŃii şi au ajuns la viteze mai mari de 40 de noduri (pe mare liniştită).

Parametrii sistemelor de arme instalate pe bărcile rapide cu motor (aria efectivă de foc de pe o platformă de mică stabilitate, precum barca) determină alegerea tacticii. Utilizarea propice a mitralierelor, lansatoarelor de grenade şi de rachete neghidate necesită o apropiere de obiectiv la 300-400 de metri, acurateŃea crescând la micşorarea distanŃei. Un atac armat cu bărci cu motor asupra unei nave comerciale presupune:

- o încercare de apropiere de Ńintă cât mai silenŃioasă, cu una sau mai multe bărci;

- o continuitate de foc de la câteva minute până la 10 minute (se urmăresc mai ales suprafeŃele punŃii şi intrărilor, preferându-se părŃile superioare şi suprastructura, în locul focului precis asupra unor elemente specifice de construcŃie ale navei);

- retragerea. Tipurile de arme ce pot fi folosite de pe bărcile teroriştilor sunt cele care se

armează uşor, dar care, în principiu, nu provoacă daune fatale unei nave comerciale de mărime mijlocie. Totuşi, este posibil să provoace pierderi în cadrul echipajului, încărcăturii sau cabinei punŃii şi uneori chiar la pierderea navei. Trebuie să recunoaştem că, în statele care duc o politică liberală cu privire la navigaŃie, înregistrarea activităŃii navale şi achiziŃionarea unui vas sunt limitate doar de resursele financiare ale unui grup care planifică activităŃi teroriste. Trebuie să avem în vedere că o astfel de navă poate fi cu uşurinŃă folosită drept navă-mamă pentru bărci cu motor rapide utilizate de grupări teroriste.

91

În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial s-au petrecut mai multe atacuri navale cu scafandri antrenaŃi şi echipaŃi de actori nonstatali. Organizarea unui astfel de atac este facilitată de faptul că practicarea scafandreriei este considerată o activitate de agrement, în majoritatea Ńărilor dezvoltate existând la vânzare sau închiriere echipamentul necesar scufundării. Deşi, cu siguranŃă, un terorist în câteva zile de antrenament şi dotat cu echipament achiziŃionat dintr-un magazin sportiv, nu are acelaşi potenŃial militar ca un membru al ForŃelor Speciale antrenat, el poate reprezenta un potenŃial pericol, mai ales în situaŃia unui atac-surpriză. Astfel, orice organizaŃie, oricât de slabă sau prost finanŃată ar fi, poate antrena „scafandri amatori”. OrganizaŃiile puternice şi influente îşi pot permite să antreneze, chiar dacă nu sunt susŃinute de stat, echipe profesionalizate de terorişti subacvatici (Palestina a fost prima care a organizat un grup de luptători scafandri, cu sprijinul Iugoslaviei). Tigrii Tamil sunt un exemplu de scafandri de luptă echipaŃi cu aparate de respirat cu circuit închis de tip Dräger, care fac obiectul dotării forŃelor speciale din Ńările cu tradiŃie în acest sens.

O altă armă care este extrem de eficientă în atacurile teroriste împotriva navelor comerciale este mina. Având în vedere experienŃa de după cel de-al Doilea Război Mondial, ne putem aştepta la utilizarea acestora în atacurile teroriste împotriva navelor comerciale care se îndreaptă către dană sau ancorare sau împotriva navelor ce se apropie de portul statului atacat. Punerea în pericol a unui al treilea stat este puŃin probabilă. În urma unei analize a metodelor utilizate în ducerea atacurilor teroriste împotriva navelor au rezultat o arie largă de mijloace pe care autorii lor le au la dispoziŃie. Deci, nu numai organizaŃiile cu resurse financiare considerabile şi sute de membri şi simpatizanŃi (adesea, chiar cu sprijin din partea statului) pot fi o ameninŃare la adresa navelor comerciale, ci şi organizaŃiile cu resurse limitate de personal, finanŃe şi echipament pot fi periculoase.

Din perspectiva multipolarităŃii, atacurile de la 11 septembrie au schimbat semnificativ mediul internaŃional şi regional de securitate al Mării Negre, demonstrând faptul că şi actorii nonstatali trebuie luaŃi în considerare la reconfigurarea strategiilor în domeniu.

Cauzele ameninŃărilor asupra mediului regional de securitate la Marea Neagră şi, implicit, asupra forŃelor navale sunt:

- conflictele etnice şi separatismul teritorial, în principal în Transnistria, Nagorno-Karabah, Osetia, Abhazia, Cecenia şi Kurdistan, deşi motivaŃiile şi rădăcinile sunt diferite pentru fiecare caz, toate au în comun nesoluŃionarea situaŃiei care a rămas îngheŃată din punct de vedere politic;

- lipsa democraŃiei şi disoluŃia instituŃiilor statului cauzate de deficitul de democraŃie din regiune, deşi toate statele declară ca scop politic construcŃia unei democraŃii viabile, practic, se constată mari discrepanŃe în raport cu situaŃia reală ca urmare a regimurilor nedemocratice existente la nivelul acestora;

- inconsistenŃa promovării intereselor externe de securitate datorate fiecărui stat ce face parte sau încearcă să adere la o structură de securitate, fie că aceasta se numeşte NATO, Pact de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, GUAM sau TCSA (Tashkent Collective Security Agreement);

92

- permanentizarea regiunii Mării Negre ca punct de tranzit de arme şi droguri, ca, de altfel, şi al traficului de persoane şi migraŃiei ilegale din Asia sau chiar Africa către Europa;

- existenŃa terorismului în regiunea Mării Negre, cu cele două componente – una regională transfrontalieră şi una globală internaŃională, cu dinamici şi amplitudini diferite:

• componenta regională aparŃine mai mult Turciei şi Caucazului; • componenta globală este reflectată de rolul dual al regiunii Mării

Negre în politica globală antiteroristă, un rol geografic prin adiacenŃa regiunii la terorismul potenŃial al Orientului Mijlociu şi al Asiei Centrale şi un rol politic prin participarea Ńărilor riverane la coaliŃia antiteroristă;

- creşterea migraŃiei ilegale în regiunea Mării Negre, cauzată de dificultăŃile economice ale Ńărilor din regiune, cu componenta sa aparte, reprezentată de traficul de fiinŃe umane;

- proliferarea traficului de droguri şi a traficului ilegal de arme în regiunea Mării Negre, fenomen stimulat în special de destrămarea fostului bloc sovietic prin marile stocuri de arme, muniŃii şi facilităŃi de producŃie aferente rămase după Războiul Rece.

Deşi Regiunea Extinsă a Mării Negre – de la Balcani până la Marea Caspică – a lipsit mult timp de pe agenda studiilor strategice occidentale, noul context internaŃional plasează importanŃa Mării Negre în atenŃia mediului politic, economic şi academic deopotrivă.

Marea Neagră a captat destul de puŃin atenŃia statelor din Europa Occidentală, deoarece era socotită drept o zonă „apropiată” a Moscovei, în care aceasta are interese speciale. Totuşi, astăzi, regiunea Mării Negre se află în centrul eforturilor SUA şi Uniunii Europene de a-şi extinde zonele de interes spre Caucaz şi Orientul Mijlociu. ImportanŃa strategică a regiunii, din punctul de vedere al Europei Occidentale, este dată de zăcămintele de materii prime energetice din unele state membre ale OrganizaŃiei pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră/OCEMN şi a rutelor de acces spre Orientul Mijlociu şi Asia, care traversează acest teritoriu.

Regiunea Mării Negre reprezintă o punte de legătură între spaŃii geopolitice şi geoeconomice, o răscruce comercială a cărei importanŃă creşte pe măsură ce resursele caspice şi ale Asiei Centrale acced pe pieŃele de energie europeană şi mondială.

În ansamblu, perspectivele securităŃii zonei Mării Negre sunt determinate, pe de o parte, de succesul tranziŃiei interne a Ńărilor din regiune, iar pe de altă parte, de includerea acesteia în complexul euroatlantic de securitate.

Până în prezent, nu a fost definită o strategie euroatlantică privind Marea Neagră, raŃiunile inexistenŃei unei astfel de strategii putând fi legate de abordarea punctuală a problemelor de securitate (prin politici faŃă de fiecare stat din regiune), atât la nivel NATO, cât şi la nivel UE, precum şi de limitele impuse unor planuri regionale pe termen lung. O altă explicaŃie ar putea fi dată de existenŃa unei anumite reŃineri în definirea unui cadru extins de cooperare interinstituŃională în această zonă. Concret, există câteva verigi lipsă între formatele regionale, eforturile internaŃionale, abordările politice, strategiile economice şi militare.

93

Complexitatea problemelor legate de necesitatea asigurării controlului în zona maritimă de interes, face ca, în prezent, strategia maritimă să fie considerată element al strategiei globale, la nivel naŃional. ForŃele Navale, comportă în mod necesar, o reevaluare a criteriilor privind compunerea, pregătirea şi folosirea acestora. În acest context, managementul crizelor, ca obiectiv important al politicii de securitate şi necesităŃile operaŃionale de nivel tot mai ridicat impun restructurarea cu prioritate a ForŃelor Navale, atât în sensul măririi flexibilit ăŃii, mobilităŃii autonomiei logistice, adaptabilităŃii la misiuni diferite sau la implicări de nivel diferit, cât şi al promptitudinii în reacŃie.

ForŃele Navale au reprezentat întotdeauna simbolul şi suportul puterii maritime, garantul folosirii libere a mării, în principal, în scopuri economice. Efortul economico-financiar, cerut de necesitatea creării şi menŃinerii în stare operaŃională a unor forŃe navale credibile, este susŃinut de o serie de argumente de actualitate ca, de exemplu:

- mările şi oceanele au devenit spaŃiu privilegiat de manifestare a intereselor zonale şi a diplomaŃiei navale, dar şi de monitorizare a situaŃiilor de criză;

- a crescut considerabil importanŃa economică şi strategico-militară a mediului acvatic şi, direct proporŃional, amploarea intereselor privind securitatea naŃională pe mări şi fluvii;

- capacitatea ForŃelor Navale de a participa la gestionarea crizelor apărute în diferite zone geostrategice, determinată de posibilitatea acestora de a exercita o prezenŃă nonbeligerantă timp îndelungat, cu efecte deosebite în planul descurajării militare; marea diversitate a genurilor de forŃe din compunerea ForŃelor Navale (nave de suprafaŃă, submarine, aviaŃie maritimă, infanterie marină, scafandri de luptă, forŃe speciale etc.) permite desfăşurarea unor operaŃii militare pe teatre de acŃiuni întinse şi pe perioade de timp îndelungate, pentru realizarea unor scopuri strategice sau operative; posibilitatea ForŃelor Navale de a trece rapid de la starea de pace la cea de război şi de a realiza, astfel, surprinderea strategică.

Necesitatea menŃinerii şi în viitor a importanŃei ForŃelor Navale este demonstrată şi de tratamentul privilegiat de care se bucură această categorie de forŃe în cadrul convenŃiilor de reducere a arsenalelor militare. Dimensiunea flotei maritime a unui stat nu poate fi condiŃionată doar de lungimea litoralului acestuia, ci şi de dimensiunea intereselor sale maritime şi ale statelor riverane vecine, raportată la nivelul de dotare al acestora cu forŃe navale, dar şi la posibilităŃile economico-financiare de care dispune.

În ultimii ani în Zona Extinsă a Mării Negre s-au produs schimbări importante care au dus la un dezechilibru evident. Mă refer aici la scăderea puterii militare a Rusiei rezultată pe de o parte în urma partajării flotei Mării Negre cu Ucraina şi a tensiunilor create de acest aspect, iar pe de altă parte de problemele economice cu care se confruntă Rusia dar şi de faptul că a fost atrasă tot mai mult în geopolitica Asiei centrale (cu referire la fostele state sovietice) unde are interese pe care le urmăreşte şi doreşte să le atingă. Aşadar, aparent Rusia nu pare interesată foarte mult de Marea Neagră. În realitate dorinŃa de a stăpâni Marea Neagră şi de a domina Ńările riverane nu a dispărut, ci dimpotrivă s-a accentuat, mascată oarecum de problematica transportului petrolului şi a gazelor naturale prin intermediul conductelor submarine.

94

Mai mult, sistemul de securitate pe care Rusia dorea să-l realizeze în zona Mării Negre a eşuat odată cu refuzul Georgiei şi Ucrainei de a adera la Tratatul de la Taşkent care viza consolidarea sistemului de securitate al ComunităŃii Statelor Independente.

Bibliografie 1. Crowl, P.-A., Alfred Thayer Mahan: The Naval Historian, în „Makers of

Modern Strategy from Machiavelli to the Nuclear Age”, Editura Peter Paret, Oxford: Clarendon Press, 1986.

2. National Research Council, Naval Studies Board, Network-Centric Naval Forces: A Transition Strategy for Enhancing Operational Capabilities, Washington D.C., National Academy Press, 2000.

3. Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007.

95

CARACTERISTICILE ŞI DIMENSIUNILE GEOPOLITICE, JURIDICE, ECONOMICE ŞI MILITARE ALE FLUVIULUI DUN ĂREA

Comandor Petrică COMAN, Şeful Serviciului Fluvial din Comandamentul Flotei

1. Caracteristicile şi dimensiunile geopolitice ale spaŃiului dunărean

Cursurile de apă reprezintă pentru orice naŃiune, un element de progres şi civilizaŃie. Transferat la Dunăre, acest adevăr se regăseşte însemnat în opera marilor geografi Simion MehedinŃi şi George Vâlsan, în viziunea cărora Dunărea este „regele fluviilor Europei”, fiind cursul de apă care traversează bătrânul continent de la apus la răsărit, calea naturală ce uneşte Ńările puternic industrializate din apus cu Ńările bogate în materii prime din nordul şi sud-estul continentului.

Dunărea a prezentat interes geopolitic şi geostrategic din antichitate până în zilele noastre. În toată această perioadă cursul Dunării a constituit:

- frontieră între imperii şi state; - cale de comunicaŃie, utilizată în scop comercial sau militar; - zonă de aşezare a comunităŃilor umane, cu bogate resurse naturale; - zonă cu potenŃial hidroenergetic direct sau indirect. ImportanŃa strategică a Dunării este dată astăzi, în primul rând, de valoarea sa

economică. În condiŃiile înrăutăŃirii relaŃiilor dintre statele riverane, sprijinite şi de alte state sau grupuri de state interesate, adoptarea unor măsuri restrictive privind navigaŃia nu poate avea decât consecinŃe catastrofale pentru întregul comerŃ european care se derulează pe fluviu.

Se poate aprecia că semnificaŃiile geopolitice şi geostrategice ale Dunării, mediul în care comunicaŃiile navale îşi regăsesc materializarea pentru securitatea naŃională a României, pot deveni spaŃiu de criză, unde pot fi ameninŃate interesele statului. Printre obiectivele ce pot fi supuse ameninŃării în scopul dezorganizării economiei naŃionale sunt: comunicaŃiile fluviale, resursele de pe fluviu şi din Delta Dunării etc.

Astăzi când pe Dunăre se poate ajunge la porturile din Marea Nordului, creşte importanŃa geostrategică a României, în contextul schimburilor comerciale europene şi mondiale efectuate pe apă. Vechile şi noile state apărute pe harta Europei Centrale fără ieşire la mare, sunt dependente de poziŃia României, de modul cum le facilitează aceasta transporturile pe apă prin posesia Gurilor Dunării şi Canalul Dunăre–Marea Neagră.

96

Creşterea interesului NATO pentru această zonă şi deschiderea oferită de România ar putea constitui motive pentru vecinii noştri de a încerca, prin orice mijloace, să determine Ńara noastră să nu-şi poată valorifica principalele avantaje geopolitice şi geostrategice, cum sunt Gurile Dunării şi căile navigabile de acces la Oceanul Planetar.

Pot aprecia că acordurile europene privind căile navigabile şi porturile de importanŃă internaŃională vor avea acelaşi impact asupra dezvoltării acestor căi, implicit asupra economiilor naŃionale şi asupra zonelor riverane în aceeaşi măsură precum a avut ConvenŃia asupra construirii marilor drumuri pentru circulaŃie internaŃională adoptată la Geneva la 16 septembrie 1956.

Perioada postbelică de cooperare internaŃională pe întregul curs al Dunării, începută în august 1948, este marcată de realizări tehnice impresionante dar şi de încercările fostei URSS de a transforma Comisia Dunării dintr-un organism tehnic în unul suprastatal cu ajutorul maşinii de vot a unor Ńări din fostul bloc comunist.

După modificările majore pe harta politică a Europei începând cu 1989, dar mai ales după legarea Dunării de Main şi Rhin în 1992, reglementările ConvenŃiei Dunării din 1848, şi mai ales semnatarii, nu mai corespund realităŃilor vremii.

Necesitatea de reglementare prin consens a navigaŃiei pe coridorul logistic Dunăre–Main–Rhin cu toŃi riveranii, sub presiunea economică a intereselor Europei, proiectarea noii fizionomii a regimului internaŃional al Dunării şi a organismelor sale manageriale, apariŃia pe scena managementului Dunării a puternicei Germanii consider că va duce probabil la o nouă ConferinŃă a Dunării.

1.1. Geopolitica fluviului Dunărea Poporul român „a tr ăit asediat” mai bine de două milenii datorită situării sale

geopolitice fiind aşezat „în calea tuturor răutăŃilor” potrivit cronicarului Grigore Ureche şi fiind aşa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga „o insulă de latinitate într-o mare de slavi”. În acelaşi timp, însă, permanenta ameninŃare externă a avut un rol pozitiv în păstrarea conştiinŃei autohtone, descendenŃei din latinitatea romană, a unităŃii de limbă, cultură materială şi spirituală, factori ce au impulsionat decizia de realizare a unităŃii naŃionale.

Românii au trăit şi continuă să trăiască drama poporului de obârşie veche plasat la interferenŃa sferelor de influenŃă între interesele Occidentului şi Orientului. „Când Nordul a vrut să meargă spre Sud, când Apusul a vrut să întâlnească Răsăritul, aici s-au întâlnit” concluziona Nicolae Iorga.

Geografii noştri subliniază întotdeauna ca principală caracteristică a României faptul că este o „ Ńară carpato-danubiano-pontică” şi că pe teritoriul său se întretaie o serie de drumuri de importanŃă europeană cu consecinŃele economico-geografice specifice acestei aşezări. Urmărind aceste consecinŃe în diferite perioade şi conjuncturi politice, în care state vecine sau mai de departe, dar cu anumite interese asupra acestui teritoriu (sau asupra Dunării, asupra gurilor fluviului, asupra tranzitului pe drumurile noastre, asupra unor bogăŃii cum a fost petrolul şi altele), atunci vedem cum aceste interese se transpun în atitudini politice, uneori foarte diverse, faŃă de statul român.

97

România este un exemplu de maximă complexitate în ce priveşte consecinŃele posibile ale situării sale geografice. În prezent stăpânim gurile Dunării şi 1.075 km din cursul său inferior – în parte şi cu unii vecini – porŃiune unde multe alte state au interese, inclusiv strategice şi economice, ca să nu spunem şi politice. Suntem, prin poziŃie, legaŃi de centrul Europei, de peninsula balcanică, dar şi în vecinătatea Ucrainei şi Rusiei. Facem parte dintre Ńările cu interese în bazinul Mării Negre.

Determinant pentru noul context geopolitic este sfârşitul Războiului Rece care prin implicaŃiile sale majore a făcut ca România – pentru prima dată în istoria sa – să nu se mai învecineze cu o mare putere globală, ceea ce implicit, a condus la micşorarea într-o oarecare măsură a unor riscuri şi constrângeri rezultate dintr-o astfel de vecinătate.

Astfel: - vecini antebelici: URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia,

Polonia; - vecini nemijlociŃi din perioada postbelică: URSS, Bulgaria, Iugoslavia şi

Ungaria; - în prezent: Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Ungaria şi Bulgaria. În actualul context, România apare ca un element de echilibru şi continuitate în

zona sa geostrategică, fiind un spaŃiu de stabilitate politică, socială şi militară situat între două zone majore de criză – fosta Iugoslavie şi fosta URSS.

Vecinătatea Mării Negre şi controlul Dunării cu legăturile sale spre vest (Dunăre–Main–Rhin) şi canalul Dunăre–Marea Neagră i-ar putea da o relevanŃă sporită în materie de securitate.

România (ca urmare a schimbărilor survenite pe harta Europei) a devenit după Polonia al doilea stat cu pondere economică, demografică şi militară din zona Europei Centrale.

Reafirmarea tendinŃelor imperiale ale Rusiei (vezi Belarus şi Ucraina), face ca zona de apartenenŃă a României să se constituie într-un veritabil şi necesar obstacol în calea dorinŃelor ruseşti de pătrundere pe direcŃiile Balcani şi Adriatica. Puteri „foste” sau actuale, nu întotdeauna doresc aici o Românie puternică şi mare, care, ca pivot dunărean să poată impune o stabilitate geopolitică în regiune.

Dunărea este al doilea element geopolitic românesc (după CarpaŃii româneşti) dar şi o axă economică majoră a Europei. România joacă rolul fundamental în navigaŃia pe Dunăre şi nici un aranjament în acest sens nu se poate face fără ea. Interesele sunt însă multiple, depăşind uneori şi hotarele Europei.

Geopolitica Dunării din epoca modernă cuprinde şase perioade distincte: - până la Congresul de la Paris din 1856 – perioadă de anarhie, caracterizată

prin monopolul asupra navigaŃiei exercitat de una sau două puteri şi prin acorduri speciale încheiate între aceste puteri dominante, astfel:

• dominaŃia otomană asupra Dunării de Mijloc şi de Jos a interzis acest spaŃiu comerŃului internaŃional (în afara câtorva concesiuni speciale acordate VeneŃiei, FranŃei şi Angliei);

• după 1812, Rusia devine Ńară riverană şi treptat îşi impune voinŃa la gurile fluviului;

98

- de la Congresul de la Paris până la Primul Război Mondial – regim internaŃional la gurile fluviului şi o remarcabilă dezvoltare a navigaŃiei maritime în acest sector:

• înfiinŃarea Comisiei Europene a Dunării din care făceau parte Marea Britanie, FranŃa, Rusia, Austria, Prusia, Sardinia, Turcia, Moldova şi łara Românească având în jurisdicŃie sectorul Brăila–Marea Neagră;

• tratatul de la Berlin stipula că organele Comisiei Europene a Dunării îşi vor exercita funcŃiile în completă independenŃă faŃă de puterea teritorială, prin aceasta lovindu-se de suveranitatea României;

- perioada dintre cele două războaie mondiale caracterizată printr-o cooperare internaŃională pe tot parcursul navigabil al fluviului:

• crearea Comisiei InternaŃionale a Dunării care avea în jurisdicŃie sectorul fluvial în amonte de Brăila;

• la Paris, în 1921, s-a semnat „statutul Dunării” care a definit navigaŃia internaŃională pe întreg fluviul;

• în concluzie, regimul instituit Dunării după încheierea Primului Război Mondial era cel al internaŃionalizării omogene sub controlul celor două comisii politice, corespunzând celor două sectoare – navigaŃia maritimă la gurile Dunării şi cea fluvială în amonte de Brăila – care erau asistate de organisme tehnice;

- perioada de monopol bipolar germano-sovietic este caracterizată de impunerea legilor războiului pe Dunăre între octombrie 1940 şi mai 1945;

- perioada postbelică de asigurare a securităŃii de navigaŃie şi legiferare a regimului internaŃional al Dunării cuprinde perioada mai 1945-august 1948;

- perioada de după semnarea ConvenŃiei de la Belgrad (1948) şi până în prezent;

- probabil va urma a şaptea etapă, după reanalizarea ConvenŃiei de la Belgrad şi adoptarea unei noi convenŃii.

Acestea sunt perioadele importante ale geopoliticii Dunării din ultimii două sute de ani, care au scos în evidenŃă interesele puterilor la Dunărea de Jos.

1.2. ConsideraŃii geoeconomice ale importanŃei Dunării şi Mării Negre Dunărea se împleteşte aşa de intens cu forŃa trecută, prezentă şi viitoare a

neamului românesc, încât nu se poate vorbi despre România fără ca, prin asociaŃie de idei, cineva să nu se gândească la bătrânul fluviu.

Oricâte bogăŃii naturale ar stăpâni o naŃiune şi oricâtă aplicaŃie spre muncă ar avea aceasta, ea nu şi le poate pune în valoare dacă va fi lipsită de apă. Din acest punct de vedere, Dunărea reprezintă marele nostru izvor de putere, singurul drum de apă care ne dă putinŃa să ieşim în lume, adevăratul plămân care asigură respiraŃia economică şi politică a Ńării .

În fapt, Dunărea este chiar mai mult pentru români, din pricina structurii economice şi a aşezării geografice a României. Această însemnătate economică decurge în primul rând din modul alcătuirii economice a României. Am fost şi suntem, mai degrabă, o Ńară producătoare de materii prime: agricole, forestiere şi

99

naturale, al cărui volum sau greutate este invers proporŃional cu valoarea lor comercială. Cerealele, vitele, lemnul, pentru a fi exportate cu folos, au nevoie de drumuri de apă, care sunt întotdeauna mai ieftine decât cele pe uscat sau aeriene. Dimpotrivă, transportul produselor industriale se poate face şi pe uscat, deoarece, la valorile mai mari, nu se reŃine aşa de mult diferenŃa de preŃ faŃă de costul transporturilor pe apă. Este ştiut apoi că preŃul materiilor prime se stabileşte pe piaŃa lumii, în condiŃii de liberă concurenŃă, neobişnuite. Din această cauză, crizele economice şi cele generale se resimt îndeosebi la materiile prime, prin scăderea preŃurilor, iar urmarea lor este mai grea, pentru Ńări ca România de pildă, decât pentru puterile industriale.

Dacă am pune faŃă în faŃă valoarea exportului şi importului românesc, pentru a le putea compara, în raport cu preŃul transporturilor pe apă şi al celor pe uscat, pe de o parte, iar pe de altă parte, ne-am imagina lipsa unui drum maritim, atunci, foarte uşor am putea întrevedea ce viitor ne-ar aştepta. Fiind în imposibilitatea de a vinde, nu am mai putea cumpăra, fiind nevoiŃi să vindem cu orice preŃ, numai unui singur cumpărător, care ar deŃine monopolul de fapt al producŃiei noastre, acesta ar deveni în scurtă vreme, stăpânul economic şi politic, cu sau fără voia noastră.

Aşa s-a întâmplat de fapt în veacurile trecute, în vremea când strâmtorile Mării Negre au fost închise, cu deosebire după căderea Constantinopolului. Ştefan cel Mare s-a zbătut zadarnic împotriva Imperiului Otoman, după moartea marelui voievod, Moldova fiind nevoită să încline steagul în faŃa stăpânitorilor strâmtorilor. Ce a urmat este binecunoscut în istoria românilor. Turcia fiind singurul cumpărător al produselor din Principatele Române, acestea au decăzut în sărăcie şi mizerie, până la redeschiderea strâmtorilor, prin Pacea de la Adrianopol din 1829.

Dar, din aceste raŃionamente, se poate concluziona că însemnătatea economică a Dunării pentru viaŃa noastră naŃională este cu mult depăşită de însemnătatea ei politico-economică generală şi pentru restul Europei, prin înlesnirea schimburilor comerciale între Ńările industrializate şi cele agrare, ca drum de tranzit internaŃional.

Dunărea şi Marea Neagră, pe de o parte, munŃii, pe de altă parte, au fost scuturile ocrotitoare ale trecutului nostru, raŃiunea existenŃei, chezăşia viitorului românilor. Fiecare neam are menirea istorică hotărâtă de aşezarea sa pe pământ. Cea a românilor este aceea de paznici ai Dunării în partea cea mai însemnată a punŃii ce leagă Orientul de Occident. Legat de această aşezare, România a trezit interesul Ńărilor occidentale pentru garantarea libertăŃii noastre şi a fost integrată atât în structurile euroatlantice cât şi în structurile europene.

Din punct de vedere economic, o Ńară prezintă fie caracterul de Ńară producătoare, fie de Ńară de tranzit, fie ambele caractere. Studiind zbuciumata istorie a neamului nostru, vedem că după ce în antichitate a avut un rol de grânar al lumii antice, deci exclusiv producătoare, am devenit apoi loc de trecere pentru noile drumuri ale Evului Mediu. La încrucişarea acestor drumuri s-au întemeiat Principatele Române, care, profitând de marele export ce se făcea prin cetăŃile maritime moldo-genoveze, au ajuns la o înflorire economică apreciabilă.

Dar destinul i-a scos în cursul istoriei noastre naŃionale pe turci, tocmai în partea cea mai vitală, Marea Neagră şi Dunăre. Marile căi ale comerŃului au fost

100

întrerupte, românii pierzându-şi independenŃa după căderea porturilor Chilia şi Cetatea Albă.

Unirea Principatelor şi existenŃa României ca stat liber, o datorăm în parte interesului marilor puteri apusene, în special a FranŃei şi Angliei, de a avea la gurile Dunării un stat neutru, garant al libertăŃii marelui fluviu, între rivalităŃile celor trei mari imperii: Austro-Ungar, Rus şi Otoman, precum şi importanŃei ce începea a prezenta o Ńară exportatoare de grâne, descoperită după acordarea de către Turcia a libertăŃilor de navigaŃie pe Dunăre şi în Marea Neagră.

ImportanŃa României ca Ńară de tranzit persistă în opinia mea şi creşte, mai mult prin situaŃia sa geografică actuală. Blocul comunist s-a dizolvat de 19 ani, volumul schimburilor a crescut considerabil între Ńările industrializate din centrul şi nordul Europei şi Ńările în plină dezvoltare din Orient, volum ce nu poate fi satisfăcut azi decât de căile pe apă, mai ieftine şi cu o capacitate mai mare de transport decât cele pe uscat, în pofida tendinŃei de creştere a transportului pe roŃi în Europa.

De politica proprie depinde a şti să exploatăm această situaŃie de a fi stăpâni pe partea cea mai însemnată din diagonala fluvială Rhin–Dunăre, calea naturală a comerŃului din Apusul industrial şi periferiile rezervoare de materii prime ale Orientului. Am învăŃat din trecutul nostru istoric că pierderea independenŃei politice atrage după sine şi pierderea independenŃei economice, dar şi reciproca este adevărată – pierderea independenŃei economice a atras-o pe cea a independenŃei politice. Măsura în care România va şti să profite de aşezarea sa geografică, mai exact între Dunăre şi Marea Neagră, se poate construi pe aceste meleaguri o puternică viaŃă comercială şi industrială, contragreutatea logică a celuilalt capăt al drumului de apă al continentului, echivalentul răsăritean al Belgiei şi Olandei, părŃile Europei spre Apus.

Dispunem de singurele porturi ale Europei spre sud şi est, care au în spate o mare cale fluvială, secret al dezvoltării celor mai mari porturi ale globului: Anvers, Roterdam, Hamburg, sau pe alte continente, Shanhai, New York. Asigurând liberul transbord din navele maritime în cele fluviale, avem posibilitatea să canalizăm spre noi majoritatea schimbului ce se face prin Marsillia, Genova, Trieste, Salonic, Pireu, porturile din care mărfurile trebuie să ia calea terestră pentru a ajunge în inima Europei.

1.3. ConsideraŃii geoistorice privind importanŃa Dunării PoziŃia geostrategică a României depinde în mod evident de importanŃa

Dunării şi a Mării Negre, care este luată în calcul de diplomaŃia europeană şi chiar de cea americană, după ce în trecut independenŃa românilor a fost un simplu reflex al regimului Mării Negre. Însemnătatea deosebită a Dunării pentru România rezultă şi din considerente pur geografice. S-a vehiculat, pe temeiul constatărilor istorice, lesne de observat şi verificat, că marile drumuri de negoŃ au contribuit, adesea, la naşterea şi creşterea statelor. Pe un asemenea drum negustoresc, de interes obştesc sau cale de tranzit internaŃional, este nevoie de siguranŃă şi de bun management. Statul care ştie să asigure acestor drumuri negustoreşti, maximum de siguranŃă şi de înlesniri le atrage la el, făcând loc tranzitului internaŃional, iar prin acest fapt îşi sporeşte siguranŃa

101

naŃională printr-o solidaritate de interese obşteşti pentru apărarea drumului comun. ToŃi care folosesc acest drum de tranzit internaŃional au interesul să apere siguranŃa propriului comerŃ. Astfel, statul de tranzit internaŃional îşi vede siguranŃa sporită dintr-un interes general. În acest sens, este de ajuns să ne amintim ce s-a petrecut la gurile Dunării după războiul Crimeei, prin Pacea de la Paris, ca să desluşim legătura indispensabilă între soarta României moderne şi a Dunării internaŃionale. În faŃa intenŃiilor de cucerire rusească la gurile Dunării, Europa a ridicat bariera Comisiei Europene a Dunării, la 1856, a impus în plus restituirea către Moldova a celor trei judeŃe din sudul Basarabiei şi a instituit protectoratul colectiv al marilor puteri asupra Principatelor Române. De asemenea, principalele evenimente din istoria poporului român, Unirea Principatelor, cucerirea IndependenŃei, Unitatea NaŃională, toate s-au desfăşurat în strânsă legătură cu misiunea României la gurile Dunării , misiune de care ne vorbea şi Mihail Kog ălniceanu: „Misiunea providenŃială a noastră de a fi păzitori ai Dunării – pentru alŃii – pentru ca toate neamurile îndreptăŃite să se folosească de această minunată cale de tranzit internaŃional, paznicii drepŃi şi nepărtinitori a unui drum de interes obştesc”. În ciocnirea de interese de astăzi, ca şi din trecut, de altfel, stăpânirea întregului bazin dunărean a fost mereu la ordinea zilei. De aceea, celebrul diplomat Talleyrand a spus pe vremea marelui Napoleon cuvintele de o izbitoare actualitate: „Centrul de gravitate al lumii nu-i nici pe Elba, nici pe Adige, ci, acolo, departe, la marginile Europei, pe Dunăre” . Ceea ce este perfect adevărat, fapt ce l-a inspirat pe Alexandru Lahovary să afirme „Precum Nilul a făcut Egiptul, putem zice şi noi că Dunărea a creat importanŃa politică şi economică a României”.

România, ca Ńară de contact între spaŃiul euroatlantic şi al UE – şi cel euroasiatic, poate beneficia de intersecŃia unor axe de importanŃă geopolitică şi geoeconomică:

- axa NW-SE, reprezentată de canalul Rhin–Main–Dunăre, o importantă axă a viitoarei Europe;

- axa N-S, care poate asigura un acces al spaŃiului scandinav şi zonei Mării Baltice la Marea Neagră, prin formula rutieră sau fluvială, dacă se va realiza racordarea Poloniei la canalul Rhin–Main–Dunăre;

- axa E-W, care permite Ńărilor din Caucaz accesul maritim şi aerian la Marea Neagră, iar ConstanŃa devine o poartă spre Europa Centrală şi Occidentală, sau, prin transbordare spre celelalte porturi de pe mările şi oceanele lumii (un segment al faimosului „drum al mătăsii”);

- axa SE-NW, care prezintă un interes pentru Turcia, dar şi pentru celelalte Ńări din zonă (Siria, Iran, Irak), prin facilităŃile de acces prin „poarta românească” spre spaŃiul european, pe formula rutieră, feroviară, maritimă, fluvială sau a transportului combinat de tip RO-RO;

- axa Orientului Îndepărtat-Europa de Est, ce transformă „poarta românească” în a patra poartă de intrare a Japoniei în Europa (după Rotterdam, Hamburg şi Triest);

- axa NE-SW, ce asigură în principal accesul Rusiei şi Ucrainei la portul ConstanŃa, cel mai important din Marea Neagră;

102

- axa Marea Caspică–Marea Neagră–Marea Mediterană, care începe deja să-şi dezvăluie potenŃialul de multiplicator al dialogului şi cooperării pe multiple planuri, datorită conductelor de gaze şi petrol ce vor traversa Caucazul şi Turcia, cu terminale în porturile turceşti din Marea Neagră şi Marea Mediterană.

Toate aceste axe, chiar dacă unele sunt mai puŃin marcate în acest moment, intersectează DUNĂREA maritimă şi litoralul românesc, respectiv Marea Neagră şi gurile Dunării.

1.4. Noile riscuri la adresa securităŃii coridorului Rhin–Main–Dun ăre Admiterea României şi Bulgariei în NATO şi UE, evoluŃiile geopolitice şi

geostrategice de la început de mileniu, redefinirea intereselor Ńărilor europene asupra Dunării ca poartă comercială de intrare a rutelor din zona caspică şi a Orientului Mijlociu, spre centrul şi vestul Europei, au dus la redefinirea factorilor de risc şi a ameninŃărilor la adresa securităŃii coridorului Rhin–Main–Dunăre, cele mai critice consider a fi:

- tergiversarea retrasării frontierei pe Dunăre între vecinii actuali; - exacerbarea sentimentelor naŃionale revanşarde; - confruntări interetnice şi religioase; - apariŃia unor manifestări în traficul fluvial care depăşesc cadrul atribuŃiilor

organelor abilitate – transport, administraŃie şi interne – şi care nu sunt acoperite de către atribuŃiile forŃelor fluviale militare;

- menŃinerea şi evaluarea/extinderea pe Dunăre a conflictelor balcanice; - acte teroriste; - îngrădirea libertăŃii de navigaŃie; - încălcarea embargoului sau interdicŃiei navale impuse prin reglementări ale

organismelor internaŃionale; - vulnerabilitatea obiectivelor strategice ce pot fi vizate de acŃiuni teroriste; - existenŃa centralelor atomoelectrice; - utilizarea containerelor pentru transportul substanŃelor toxice şi a deşeurilor

radioactive; - accidente ecologice; - încălcarea legislaŃiei privind traficul vamal; - încălcarea legislaŃiei privind protecŃia mediului; - încălcarea legislaŃiei privind pescuitul; - traficul ilegal de droguri, armament, muniŃii, materiale explozive; - traficul de carne vie; - imigraŃia ilegală; - pirateria; - posibile minări. Luând în considerare riscurile şi ameninŃările, concluzionez că apărarea

intereselor României la Dunăre, pe timp de pace şi în situaŃii de criză, nu este o acŃiune singulară a ForŃelor Navale ale Ńării, în consecinŃă a forŃelor din subordinea Serviciului Fluvial, ci o acŃiune comună a ministerelor implicate în acest proces:

- Ministerul Apărării NaŃionale (prin Serviciul Fluvial);

103

- Ministerul AdministraŃiei şi Internelor (prin PoliŃia de Frontieră şi Jandarmeria Română);

- Ministerul de Externe (prin acŃiunile diplomatice întreprinse).

2. Regimul juridic actual al Dunării

Necesitatea cunoaşterii regimului juridic este determinată de importanŃa pe care o prezintă fluviul Dunărea pentru Ńara noastră. Voi aborda trei aspecte ale regimului juridic aplicabil Dunării: evoluŃia dreptului aplicabil fluviilor internaŃionale; dreptul de a naviga pe fluviu şi dreptul de a exploata bogăŃiile Dunării.

Libertatea de navigaŃie, transportul de mărfuri şi persoane, pescuitul şi protecŃia mediului în arealul adiacent Dunării sunt reglementate din punct de vedere juridic, astfel:

- în domeniul libertăŃii navigaŃiei: • de art. 2 al ConvenŃiei despre regimul de navigaŃie pe Dunăre,

Belgrad, 18 august 1948; • de art. 275 al Tratatului de pace între Puterile Aliate şi Asociate şi

Ungaria, Protocol şi declaraŃiuni, Trianon, 04 iunie 1920; • de art. 36 al Tratatului de pace între Puterile Aliate şi România, Paris,

10 februarie 1947. - în domeniul transportului de mărfuri şi călători:

• de cap. VI al Actului final al OSCE; • de ConvenŃia despre regimul de navigaŃie pe Dunăre, Belgrad, 18

august 1948; de Anexele nr. 1-2 ale Acordului european privind marile căi de importanŃă internaŃională/AGN adoptat la Geneva la 19 ianuarie 1996;

• de Anexele nr. 1-3 ale Protocolului la Acordul european din anul 1991 privind marile linii de transport internaŃional combinat şi instalaŃii conexe/AGTC;

• de Protocolul privind transportul combinat pe căi navigabile interioare adoptat la Geneva la 17 ianuarie 1997.

- în domeniul pescuitului: • de ConvenŃia privind pescuitul în apele Dunării între guvernele RP

Române, RP Bulgaria, RSF Iugoslavia şi URSS, Bucureşti, 29 ianuarie 1958;

• de ConvenŃia între guvernul RP Române şi guvernul RSF Iugoslavia privind pescuitul în apele de frontieră, Timişoara, 30 ianuarie 1961;

• de tratate şi acorduri bilaterale între riverani. - în domeniul protecŃiei mediului:

• de ConvenŃia privind cooperarea pentru protecŃia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, Sofia, 29 iunie 1994;

• de legislaŃia de mediu internă a riveranilor;

104

• de Legea 82/93 de constituire a RezervaŃiei Biosfera Delta Dunării şi HG 248/94 privind delimitarea biosferei.

2.1. EvoluŃia dreptului fluvial aplicabil Dun ării Din punct de vedere istoric, regimul juridic internaŃional de navigaŃie pe

Dunăre poate fi tratat în special începând cu ConferinŃa de la Paris din 1856, când puterile neriverane reuşesc să impună un regim convenabil lor, dar în totală contradicŃie cu interesele vitale ale popoarelor şi statelor riverane. Regimul juridic stabilit prin tratatul de la Paris a fost invocat în susŃinerea aşa ziselor „drepturi câştigate” la Dunăre.

Abia după al Doilea Război Mondial, când popoarele dunărene au devenit stăpâne pe destinele lor şi au putut reclama interesele lor vitale asupra fluviului, asistăm la instaurarea unui regim juridic conform dorinŃelor acestora.

Victoria Puterilor Aliate asupra Germaniei a dat posibilitatea unei noi reglementări a regimului Dunării. Problema Dunării a fost ridicată la ConferinŃa de la Potsdam din 1945 de delegaŃia americană, care a prezentat un proiect de convenŃie „cu privire la navigaŃia liberă şi neîngrădită în apele interioare internaŃionale”. łările neriverane căutau să obŃină din nou dominaŃia pe Dunăre prin intermediul unei comisii internaŃionale, la care să participe toate statele „interesate” în navigaŃie, inclusiv Ńările neriverane.

Problema regimului Dunării a fost dezbătută în sesiunea de la Paris din 1946 a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe. Aici Ńările occidentale au stăruit introducerea în tratatele de pace cu România, Bulgaria, Ungaria, clauza privind libertatea şi internaŃionalizarea navigaŃiei pe Dunăre. Astfel, prin tratatele de pace cu Bulgaria, România şi Ungaria din 1947, Dunărea a fost declarată fluviu internaŃional.

Aceeaşi atitudine au adoptat-o puterile occidentale şi la ConferinŃa Dunării de la Belgrad din 1948, privind regimul navigaŃiei pe Dunăre. ConferinŃa a fost convocată pe baza hotărârilor celei de a treia sesiuni a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe, care s-a Ńinut la New York în 1946. Au participat: URSS, Ucraina, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, România şi puterile neriverane (SUA, Anglia, FranŃa), în calitate de membri ai Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe.

2.2. Dreptul de a naviga pe fluviul Dunărea ConvenŃia despre regimul navigaŃiei pe Dunăre de la Belgrad a fost adoptată la

18 august 1948, semnată de statele riverane şi a intrat în vigoare la 11 mai 1949. Puterile occidentale au refuzat să semneze această convenŃie. Ocupându-se exclusiv de problemele navigaŃiei, ConvenŃia Dunării din 1948 nu fixează norme generale pentru alte moduri de utilizare a fluviului, lăsând în seama statelor interesate ca prin acorduri speciale – bilaterale şi multilaterale – să reglementeze aspectele respective.

Pe această linie, România şi Iugoslavia au încheiat Acordul privind realizarea şi exploatarea sistemului hidroenergetic şi de navigaŃie PorŃile de Fier din 30 noiembrie 1963. Acordul româno-iugoslav prezintă o deosebită importanŃă deoarece rezolvă numeroase probleme de drept internaŃional, inclusiv problema suveranităŃii

105

asupra obiectivelor realizate, precum şi a modificării frontierei în zona respectivă, unde aceasta a suferit schimbări în favoarea României. Ulterior această problemă a fost compensată odată cu construirea barajului PorŃile de Fier II.

ConvenŃia despre regimul navigaŃiei pe Dunăre prevede că aceasta „va fi liberă şi deschisă supuşilor, vaselor comerciale şi mărfurilor tuturor statelor pe picior de egalitate în ceea ce priveşte drepturile portuare şi taxele asupra navigaŃiei, precum şi condiŃiunile cărora îi este supusă navigaŃia comercială” .

Potrivit ConvenŃiei fiecare stat riveran este obligat să menŃină sectorul său în stare de navigabilitate, executând lucrările necesare asigurării şi îmbunătăŃirii condiŃiilor de navigaŃie, fără a o stânjeni. În cazul în care un stat nu poate executa astfel de lucrări, el „trebuie să le încredinŃeze Comisiei Dunării” .

Dreptul de control fluvial, vamal şi sanitar – spre deosebire de trecut – îl au numai statele riverane, „care comunică Comisiei regulile adoptate în vederea unificării lor” . Regulile de navigaŃie în sectorul PorŃile de Fier au fost elaborate, în conformitate cu hotărârea ConvenŃiei, de AdministraŃia specială a PorŃilor de Fier, formată din reprezentanŃii României şi Iugoslaviei.

Pentru facilitarea navigaŃiei pe Dunăre, ConvenŃia din 1948 a creat un singur organism – Comisia Dunării – formată numai din statele riverane, reglementându-i organizarea internă, atribuŃiile, modul de adoptare a hotărârilor, precum şi alte probleme. Spre deosebire de vechea Comisie Europeană a Dunării/CED, Comisia Dunării are funcŃii de coordonare şi consultare în scopul sprijinirii statelor riverane în menŃinerea şi îmbunătăŃirea navigaŃiei pe Dunăre.

Comisia Dunării a elaborat diferite documente printre care şi Regulile privind supravegherea fluvială din 1951, în care se arată că „supravegherea fluvială este efectuată de căpităniile de port ale fiecărui stat riveran, pe sectorul respectiv al fluviului” . Regulile conŃin la articolele 16, 17, 19 dispoziŃii precise cu privire la efectuarea anchetelor în caz de abordaj precum şi drepturile căpităniilor de port de a aplica sancŃiuni.

În amonte, limita naturală de aplicare a libertăŃii de navigaŃie este punctul geografic Ulm, cât priveşte limita inferioară, aceasta urmează să se extindă până la punctul cel mai extrem al vărsării în mare. Art. 2 din ConvenŃie precizează acest lucru prin formula „până la Marea Neagră” . Dunărea fiind un fluviu care se varsă în mare prin trei braŃe, ar fi inechitabil ca statul pe teritoriul căruia acest fluviu se varsă (România) să fie supus unor obligaŃii suplimentare faŃă de cele ale statelor din amonte.

Înlăturând practica necorespunzătoare existentă în trecut şi respingând încercările statelor occidentale la ConferinŃa din 1948 de la Belgrad de a extinde regimul libertăŃii de navigaŃie pe toate braŃele Dunării, art. 2 din ConvenŃie consacră libertatea de navigaŃie de la Ulm până la Marea Neagră „prin bra Ńul Sulina”.

Libertatea de navigaŃie se referă numai la fluviul Dunărea. Este respinsă în mod implicit teoria „bazinelor fluviale” sau a „bazinelor integrate”, care ar impune stabilirea unor norme unice pentru întregul bazin hidrografic şi care ar face ca între două state riverane să nu existe egalitate, dacă unul dintre ele este riveran şi al unui afluent.

106

O formă larg răspândită în practica internaŃională este cea referitoare la tratatele de comerŃ şi navigaŃie, prin care se acordă în acest domeniu, de regulă, fie regimul naŃional, fie regimul naŃiunii celei mai favorizate. Navele străine aflate în porturile fluviale sunt obligate să respecte legile şi regulamentele referitoare la securitatea statului, ordinea navigaŃiei, controlul vamal, sanitar etc.

Libertatea de navigaŃie nu implică exercitarea cabotajului, care constituie un drept ce aparŃine fiecărui stat riveran, în virtutea suveranităŃii pe care o are asupra sectorului său fluvial. „Transporturile locale de mărfuri şi pasageri, ca şi transporturile între porturile aceluiaşi stat nu pot să se efectueze de vase sub pavilion străin, altfel decât în concordanŃă cu regulile naŃionale ale statului dunărean respectiv” – se prevede în art. 25 din ConvenŃie.

Acesta este regimul juridic actual al Dunării, regim care se impune a fi perfecŃionat cu acordul tuturor actualelor state riverane, avându-se în vedere modificările geopolitice europene de după anii 1989-1990, precum şi darea în exploatare la capacitate maximă a coridorului paneuropean de transport Dunăre–Main–Rhin, în anul 1994.

2.3. Exploatarea bogăŃiilor Dun ării Cât priveşte exploatarea şi conservarea resurselor piscicole ale Dunării, statele

interesate au încheiat convenŃii speciale – bilaterale şi multilaterale – cele mai importante fiind ConvenŃia din 29 ianuarie 1958 privind pescuitul, încheiată între RP Bulgaria, RSF Iugoslavia, RP România şi URSS şi ConvenŃia dintre România şi RSF Iugoslavia, din 30 ianuarie 1961, privind pescuitul în apele de frontieră.

BilanŃul aplicării ConvenŃiei este pozitiv şi constituie o demonstraŃie grăitoare a posibilităŃilor statelor riverane, care, prin colaborare între ele sunt chemate să asigure condiŃiile tehnico-juridice ale utilizării apelor fluviului în condiŃii de deplină egalitate pentru toŃi.

2.4. Problemele Dunării la început de mileniu „Una din cauzele permanente ale războaielor din Europa din ultimele două

secole a fost controlul egoist asupra căilor de navigaŃie europene. Vorbesc despre Dunăre, despre strâmtorile Mării Negre, despre Rhin, despre canalul de la Kiel şi despre toate căile de navigaŃie interioară ale Europei care traversează două sau mai multe state” spunea la 9 august 1945, după ConferinŃa de la Potsdam, preşedintele Truman.

Consider că istoria frământată a Europei a fost strâns legată de regimul juridic al Dunării iar tabla de şah a jocurilor intereselor politico-diplomatice şi economice a reflectat întotdeauna problemele Dunării. Şi cum fluviul Dunărea nu este o simplă cale de apă ci o puternică bază pentru infrastructura oricăror interese, problemele sale trebuie pe deplin înŃelese.

Perioada postbelică de cooperare internaŃională pe întregul curs al Dunării, începută în august 1948, este marcată de realizări tehnice impresionante dar şi de încercările fostei URSS de a transforma Comisia Dunării dintr-un organism tehnic în unul suprastatal cu ajutorul maşinii de vot a unor foste Ńări din blocul comunist.

107

După modificările majore pe harta politică a Europei începând cu 1989, dar mai ales după legarea Dunării de Main şi Rhin în 1992, reglementările ConvenŃiei Dunării din 1848, şi mai ales semnatarii, nu mai corespund realităŃilor vremii.

Necesitatea de reglementare prin consens a navigaŃiei pe coridorul logistic Dunăre–Main–Rhin cu toŃi riveranii, sub presiunea economică a intereselor Europei, proiectarea noii fizionomii a regimului internaŃional al Dunării şi a organismelor sale manageriale, apariŃia pe scena managementului Dunării a puternicei Germanii consider că va duce probabil la o nouă ConferinŃă a Dunării.

Deşi nu există fricŃiuni de natură să lezeze interesele naŃionale sau regimul internaŃional al Dunării, este necesar a fi rezolvate următoarele probleme:

- revizuirea tratatelor bilaterale privind frontiera pe cursul Dunării de Jos, pentru a răspunde actualelor modificări geografice şi politico-administrative;

- probleme de natură tehnică şi economică; - evenimentele de navigaŃie şi de mediu. Revizuirea tratatelor bilaterale privind frontiera pe cursul Dunării de Jos,

pentru a răspunde actualelor modificări geografice şi politico-administrative. Cursul Dunării de Jos (ca de altfel întregul său curs) constituie şi conŃine, pe porŃiunea comună dintre două state riverane, frontiera de stat, reglementată prin acorduri bilaterale.

Frontiera dintre România şi Serbia (între Baziaş/km 1.075 şi gura Timocului/km 845,5) este stabilită prin cinci acorduri, protocoale şi tratate promulgate între 1920 şi 1977 între România şi fosta Iugoslavie. În aceste documente bilaterale:

- se foloseşte talvegul şi mijlocul canalului navigabil ca originator pentru traseul frontierei;

- se compensează teritoriul naŃional românesc pe apă în zona „PorŃile de Fier II”/PF II pentru defavorizarea din zona „PorŃile de Fier I”/PF I;

- se precizează nominal apartenenŃa insulelor funcŃie de traseul frontierei, dar nu se precizează revederea acordurilor periodic sau pe bază de înŃelegere.

Frontiera dintre România şi Bulgaria (între gura Timocului/km 845,5 şi gura Borcei/km 375) este stabilită prin ConvenŃia bilaterală de la Sofia semnată în 1908, folosindu-se talvegul (în cazul mai multor braŃe) şi mijlocul fluviului (în cazul braŃului unic) ca originator pentru traseul frontierei. În ConvenŃie se precizează, nenominal, apartenenŃa insulelor alipite în mod natural prin modificările geografice ale originatorului şi se recunoaşte trecerea lor de la un stat la altul cu condiŃia recunoaşterii topografice (la 10 ani) şi de facto a noului traseu al talvegului şi realizării formalităŃilor, precum şi revizuirea acesteia la 30 de ani.

Frontiera dintre România şi Ucraina (URSS) (între gura Prutului/Mm 72,5 şi vărsarea în mare a braŃului Chilia prin gura sudică Musura) este stabilită printr-un tratat semnat la Bucureşti în 1961, un protocol semnat la Moscova în 1948 şi Protocolul privind frontiera de stat semnat între România şi Ucraina în 2004. Acestea prevăd folosirea mijlocul şenalului navigabil principal ca originator pentru traseul frontierei, precizând nominal apartenenŃa insulelor care au denumire geografică. Se precizează modificarea apartenenŃei insulelor care nu au denumire geografică (şi sunt indicate prin cifre arabe) trecute în mod natural de la un stat la altul prin modificările geografice ale originatorului şi se recunoaşte trecerea lor de la un stat la altul, cu

108

condiŃia recunoaşterii de facto şi de jure de către ambele părŃi, şi realizării formalităŃilor pe baza verificării în comun a traseului frontierei (la 10 ani) şi revizuirea tratatului prin înlocuirea documentelor de demarcare a apelor de frontieră.

Caracteristicile actuale ale problematicii frontierelor sunt următoarele: - deşi doi dintre foştii semnatari ai documentelor de recunoaştere a frontierei

comune cu România nu mai există (RSF Iugoslavia şi URSS), conform normelor de drept internaŃional general recunoscute (care determină regulile succesiunii de drept, confirmate şi de articolul 11 al ConvenŃiei de la Viena din 1978), Serbia şi Ucraina moştenesc liniile frontierei de stat cu România;

- pe întregul parcurs al Dunării s-au produs modificări geografice majore care nu au fost recunoscute pe teren şi oficial şi nu au fost notificate de către ambele părŃi periodic sau la termenele prevăzute;

- prin înŃelegere bilaterală între Moldova şi Ucraina, Moldova a primit 800 de metrii din teritoriul ucrainian de la intersecŃia malului stâng al Prutului cu Dunărea spre aval (est) pentru a avea ieşire la fluviu (Moldova fiind prezentă în lista porturilor de navigaŃie interioară de importanŃă internaŃională, Anexa 2 a Acordului de la Geneva/AGN din 1996, cu un terminal la Giurgiuleşti având denumirea de cod P 80-63).

În prezent nu există acord de frontieră fluvială între Moldova şi România şi nici nu s-au modificat prevederile de frontieră (moştenite de Ucraina) între România şi Ucraina, totul rezumându-se la activităŃi tehnice între împuterniciŃii de frontieră pentru determinarea prin măsurători, începând cu anul 1998, a punctului de confluenŃă comun pe Dunăre („triplex confinium”) al frontierei dintre Moldova, România şi Ucraina.

Probleme de natură tehnică şi economică. Modernizarea flotelor riverane, a porturilor fluviale şi asigurarea navigabilităŃii cel puŃin 240 de zile pe an pentru pescaj standard minim de 1,20 m, conform cerinŃelor operaŃionale şi tehnice minimale prevăzute în Anexa 3 a Protocolului la Acordul european din 1991 consider că reprezintă o mare problemă a Dunării, o problemă de factură tehnică şi economică.

Problemele de natură tehnică sunt legate de: - diferenŃe de capacitate (Dunărea şi Rhinul sunt căi de transport de clasa

VII, un convoi având capacitatea maximă de 27.000 tone; Main este cale de transport de clasă inferioară, respectiv IV, un convoi sau o motonavă având capacitatea maximă de transport de 3.000 tone);

- fragmentarea navigaŃiei pe Main şi canalul Main–Dunăre datorită deselor ecluze;

- tipul de transport (pe Rhin şi Main se practică containerizarea şi toate porturile sunt amenajate cu terminale; pe Dunăre transportul este majoritar vrac iar porturile nu sunt pregătite pentru o transbordare rapidă în flux a mărfurilor);

- tipul navelor folosite (pe Dunăre peste 75% din flotă este formată din barje ce nu corespund standardului „Europa II”);

- capacitatea de deservire a porturilor/terminalelor şi a căii de transport (asigurarea navigaŃiei cel puŃin 240 zile pe an indiferent de timp şi anotimp; dane specializate cu dimensiuni şi adâncimi standard; capacitate de operare de cel puŃin 0,5 milioane tone pe an; mijloace de manipulare pentru 15-20 unităŃi pe oră fiecare;

109

capacitate de depozitare intermediară; timpi intermediari scăzuŃi – maximum o oră începere/terminare descărcare/încărcare; maximum 20 minute aşteptare la încărcare a mijlocului auto; legătură rutieră şi feroviară).

Problemele de natură economică sunt, în principal, legate de: - repartiŃia traficului (pe Dunăre este echilibrat între riverani; pe Main şi

Rhin este monopolizat de Germania şi Olanda); - de preŃul de cost şi de poziŃia geografică (pe coridorul Dunăre–Main–Rhin,

locul unde se realizează echilibrul între costul mărfurilor intrate prin cele două capete, ConstanŃa şi Rotterdam);

- valoarea pe unitate de transport a mărfii (materii prime pe Dunăre; produse finite pe Rhin şi Main).

Consider că, deşi important, acest coridor logistic se poate fragmenta dacă nu va exista în întregul lui o deservire completă a cerinŃelor economice care parŃial, în anumite puncte, pot face ca transportatorii să opteze în favoarea sistemelor rutiere şi feroviare.

Şi cum sistemele puternice de deservire feroviare şi rutiere sunt în zonele riverane danubiene austriece, germane, slovace şi în zonele adiacente faŃă de Main şi Rhin, este de presupus că ruptura se va putea produce în defavoarea riveranilor de pe cursul mijlociu, şi în special inferior, al Dunării.

Evenimentele de navigaŃie şi de mediu constituie, prin semnificaŃie şi efecte, altă mare problemă a Dunării, ce consider că este caracterizată prin:

- presiuni şi acŃiuni pentru mutarea interesului economic într-o zonă şi de scurcircuitare a altei zone (încercările de transfer a interesului economic dinspre Sulina spre Chilia cu momentele „Insula Şerpilor” în 1948, „Rostok” în 1991 şi „Bâstroe” în 2004;

- încercarea de transfer a interesului economic dinspre Dunărea de jos spre Dunărea de mijloc prin amorsarea atenŃiei spre un proiect ungar, rămas în faza de idee, de legare a Dunării la Marea Adriatică;

- includerea canalului Dunăre–Marea Neagră în coridoarele de transport; - devierea atenŃiei opiniei publice de la probleme majore, cum este

insecuritatea centralei nucleare bulgăreşti de la Kozlodui, spre elemente de interes mas-media (periodicele „alarme” bulgare referitoare la poluarea de către platformele industriale româneşti şi la „petele de petrol” pe fluviu, poluări neconfirmate de controlul mediului);

- impunerea participării Ńărilor riverane la acŃiuni punitive internaŃionale şi blocarea Dunării f ără notificarea Comisiei Dunării (embargoul asupra Iugoslaviei soldat cu importante pierderi economice pentru România, pierderi necompensate de comunitatea internaŃională; distrugerea podurilor transriverane iugoslave începând cu podul rutier şi de cale ferată „Mareşal Tito” de la Novi Sad/km 1.255 în cadrul OperaŃiei „ForŃa Aliată” în martie 1999).

Având ca temei interese economice, politice şi chiar teritoriale, o altă mare problemă a Dunării apreciez că ar putea-o constitui declanşarea unei ofensive diplomatice din partea unor state care caută să-şi lărgească sferele de influenŃă şi asupra spaŃiului de interes fluvial al Dunării.

110

Membră a NATO şi a Uniunii Europene, România poate conta pe propriile forŃe, pe unele simpatii declarative şi pe un sprijin parŃial de facto al instituŃiilor multinaŃionale de securitate ale Europei, aflate şi ele în procesul de adaptare la noile ameninŃări neconvenŃionale şi la noile realităŃi.

3. ConsideraŃii privind caracteristicile şi dimensiunile economice ale fluviului Dunărea

3.1. Prezentarea generală a fluviului Dunărea Dunărea se formează din doi mici afluenŃi, Briege şi Brigah, care izvorăsc de

sub vârful Kandel (1.241 m) din MunŃii Pădurea Neagră, şi care se unesc la Donauerschingen (678 m altitudine), are o lungime de 2.860 km, din care navigabili sunt 2.600 km, iar numai pentru navele maritime, ultimii 175 km. Este al doilea fluviu ca lungime al Europei, după Volga şi al 24-lea din lume. Este fluviul care udă cele mai multe Ńări de pe mapamond. Debitul mediu la vărsare este de circa 6.500 m3/s şi are un coeficient de sinuozitate de 1,7. Pe parcursul Dunării sunt constituite 18 ecluze, între Ulm şi Cernavodă, la care se adaugă încă două ecluze pe canalul Dunăre–Marea Neagră.

Bazinul hidrografic al Dunării are o suprafaŃă de 805.500 km2 format din 120 afluenŃi, dintre care 34 sunt navigabili. Aria hidrografică a bazinului dunărean reprezintă 11% din suprafaŃa continentului european şi înainte ca fluviul să se verse în Marea Neagră, udă teritoriile a zece state: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, CroaŃia, Serbia, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi bineînŃeles România.

Dunărea cuprinde trei mari părŃi: - cursul superior; - cursul mijlociu; - cursul inferior. Cursul superior (alpin) sau Dunărea de Sus care are o lungime de 1.060 km se

întinde de la izvoare până la Poarta Devin din apropierea Bratislavei. După primirea la Passau a Innului, cel mai mare afluent din această zonă, Dunărea capătă caracter de fluviu, având un debit mediu de 1.150 m3/s. Devine navigabilă de la Ulm, unde adâncimea la cotele cele mai scăzute pe şenal depăşeşte 1,2 m. În această zonă, la km 2.380 se află puternicul centru industrial Regensburg, al cărui vechi pod construit în două pante peste fluviu, marchează începuturile navigaŃiei pe acest fluviu.

Cursul mijlociu (panonic) sau Dunărea de Mijloc este cuprins între pragul ce separă munŃii Alpi de CarpaŃi (poarta Devin) până la Baziaş şi are o lungime de 725 km. Pe sectorul panonic, Dunărea se prezintă ca un fluviu impresionant, cu o lăŃime mai mare de 300 m, primind afluenŃi importanŃi, ca cele două Morave (slovacă şi sârbească), Drava, Tisa şi Sava, afluenŃi care produc modificări în regimul hidrologic al fluviului. Cursul inferior sau Dunărea de Jos, se întinde în totalitate pe teritoriul României de la Baziaş până la vărsarea în Marea Neagră, şi are o lungime de

111

1075 km, ceea ce reprezintă aproape 40% din lungime, având un potenŃial hidroenergetic important. În Marea Neagră, bătrânul fluviu se varsă prin trei braŃe principale:

- Sfântu-Gheorghe cu o lungime de 109 km şi 20% din volumul fluviului; - Sulina, având o lungime de 63 km (34 Mm) la care se adaugă încă 9 km

(lungimea digurilor din mare) cu 12% din volumul apelor; - Chilia (116 km) şi 68% din debit, formând Delta Dunării cu o suprafaŃă de

circa 5.000 km2. Trebuie subliniat faptul că pe Dunărea de Jos se asigură o adâncime minimă pentru navigaŃie de 2,5 m pentru navele fluviale şi de 7,3 m pentru navele maritime ce pot pătrunde pe braŃele Sulina sau Chilia până la Brăila. Este demn de reŃinut că pe Dunărea maritimă, din cauza adâncimilor mari, fundul albiei este sub nivelul mării. Altfel spus, fundul albiei fluviului, are pante negative, mai ales în aval de GalaŃi, cu căderi extrem de mici de 6-7 mm/km, faŃă de 0,22 m/km cât este panta medie (628 la 2.860 km). Un al patrulea braŃ care face legătura cu Marea Neagră este canalul Dunăre–Marea Neagră.

3.2. Canalul Dunăre–Marea Neagră Canalul Dunăre–Marea Neagră este situat între Marea Neagră–Port ConstanŃa

Sud (km „0” – Agigea) şi Dunăre–Port Cernavodă (km 64+410 al Canalului), respectiv km 299 pe Dunăre, deci o lungime de 64,4 km.

Canalul navigabil are două ecluze, una amplasată la Cernavodă şi una la Agigea, care împart canalul în trei biefuri.

Adâncimea minimă a canalului navigabil este asigurată pe fiecare bief în parte şi este cuprinsă între 5,87 m în bieful nr. 1 (Cernavodă) şi 6,50 m în bieful nr. 2 (între Cernavodă şi Agigea). LăŃimea minimă la bază (fundul canalului) este de 90 m, iar la caturi lăŃimea se măreşte cu 30 m. ÎnălŃimile minime navigabile faŃă de nivelul maxim al apei din canal sunt cuprinse între 17 m (sub poduri) şi 26 m (sub liniile electrice aeriene).

Ecluzele sunt amplasate la km 1+930 (Agigea) şi km 60+300 (Cernavodă) şi fiecare din ele au o lungime utilă de 310 m şi o lăŃime utilă de 25 m.

3.3. Canalul Main–Dunăre Imperativul legării Dunării de Rhin şi respectiv, de Marea Nordului, pentru

extinderea transportului pe apă, dăinuie încă de pe timpul domniei lui Carol cel Mare (793), când s-a încercat săparea unui canal între râurile Althmol (afluent al Dunării) şi Main. Legătura dintre cele două fluvii s-a realizat abia peste unsprezece veacuri, în perioada 1836-1845, prin construirea canalului Ludwig–Donau–Main, cu o lungime de 171 km, plecând de la Kehlheim până la Bamberg pe Main, canal care a funcŃionat până în 1945. Din 1959 au început lucrările unui nou canal, care a intrat complet în exploatare în 1994.

Canalul Main–Dunăre este o parte din calea navigabilă a Main-ului şi a râului Althmol. Între Bamberg (pe Main) şi Kelheim (pe Dunăre), canalul străbate, urcând şi coborând, o diferenŃă de nivel de 243 m. Studiul mai multor proiecte a condus la

112

traseul şi eşalonarea realizate în prezent, cu ecluze la fiecare baraj. Încercările de modele şi în mărime naturală au permis definirea unor criterii pe baza cărora, a fost stabilit profilul canalului, soluŃie satisfăcătoare atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere economic şi care răspunde pe deplin exigenŃelor unei navigaŃii interioare moderne.

Canalul are o lăŃime între 43 şi 55 m şi o adâncime minimă de 4 m, iar înălŃimea liberă pentru trecerea pe sub poduri este de 6 m. Canalul urcă de la DUNĂRE, aflată la cota 338 m, până la cota 406 m, prin 5 ecluze, apoi coboară 175 m până la cota 231 m, prin 11 ecluze. La elaborarea planurilor pentru canalul Main–Dunăre s-a avut în vedere ca mărimea ecluzelor, lăŃimea şi adâncimea şenalului navigabil să fie în concordanŃă cu dimensiunile navelor tip „Europa”.

Fiecare ecluză a canalului are următoarele caracteristici: - lungime – 190 m; - lăŃime – 12 m; - adâncimea minimă la praguri – 3 m. LăŃimea oglinzii de apă este de 55 m, lăŃimea la baza canalului de 31 m, iar

adâncimea pe toată lungimea bazei este de 4 m. SecŃiunea de sub oglinda apei este acoperită cu beton şi asfalt astfel încât canalul este etanşat împotriva oricăror infiltraŃii.

De remarcat că traseul canalului întâlneşte în partea nordică două defileuri pe care le traversează sub formă de „pasaj aerian” sau mai bine zis „pod-canal” .

3.4. Dunărea, o diagonală a civilizaŃiilor Privind harta Europei se poate observa că Dunărea uneşte Vestul european care

este catolic, traversează pe la nord Peninsula Balcanică, unde se întâlnesc civilizaŃiile occidentului şi orientului (popoare islamice, catolice şi ortodoxe) şi se varsă în Marea Neagră unde dominant este sud-estul european cu civilizaŃia specifică pe care o cunoaştem, dar de religie ortodoxă.

Din punct de vedere economic, Dunărea reprezintă o uriaşă infrastructură de transport ieftină şi rapidă raportată la cantităŃile transportate pe unitatea de transport, racordabilă la reŃeaua feroviară şi rutieră care se intersectează cu acest fluviu.

În octombrie 1998, prestigioasa publicaŃie „Lloyd's List” specifica într-un articol transformarea bazinului Mării Negre într-un mic „Golf Persic” datorită petrolului şi gazelor naturale caspice şi caucaziene care vor intra în Europa şi prin ConstanŃa (şi de aici în amonte pe Dunăre), acest mare port devenind o placă turnantă în sud-estul european. Analiza economică de deservire arată o capacitate de 80 milioane t/an pentru Dunăre. În condiŃiile trecerii traficului şi pe suport naval tip RO-RO şi ulterior la comutare internodală pe traficul rutier şi feroviar, capacitatea de transport pe acest fluviu va creşte cu încă 10 milioane t/an. PotenŃialul hidroenergetic este estimat pentru Dunăre la 42 miliarde kilowaŃi dispersat pe 45 hidrocentrale construibile, în prezent funcŃionând una în sectorul german, una în sectorul germano-austriac, 11 în Austria şi două în sectorul româno-iugoslav.

113

Capacitatea de transport a flotei dunărene este de aproximativ 4,7 milioane t, distribuită pe 5.100 unităŃi de transport din care 2.600 tip convoi, din care România dispune de o capacitate de transport de 1,18 milioane t având 2.200 unităŃi de transport (810 tip convoi).

Coridorul VII logistic şi de transport european cuprinde calea navigabilă Rhin–Main–Dunăre şi face legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, având o lungime de 3400 km, din care aproape 30% este situat pe teritoriul României. În acest context, portul ConstanŃa reprezintă punctul nodal al traseului de transport din Orient şi din Caspica în special spre Ńările UE În concordanŃă cu interesele României se impune adaptarea economiei şi societăŃii noastre, pentru a juca în perspectivă un rol de pivot, atât ca Ńară de tranzit, cât şi de participantă activă pe traseul marilor fluxuri economice dintre est şi vest. Dacă la aceste date se adaugă bătălia pentru poziŃionarea geografică a fluxului petrolului din Caspica către vestul european se dimensionează poziŃia strategică a României. În prezent România este percepută ca un nou posibil coridor continental care să lege statele caucaziene, statele din Asia Centrală şi chiar cele din Extremul Orient de Europa de Vest prin Marea Neagră şi Dunăre aducând în actualitate „drumul mătăsii” . În plus, trebuie luat în calcul şi că pe teritoriul Ńării noastre se vor intersecta trei coridoare europene de transport combinat:

- coridorul numărul patru, care pleacă din Berlin pentru a ajunge la ConstanŃa prin Cehia şi Ungaria;

- coridorul numărul nouă, care porneşte din Finlanda, străbate Rusia, Ucraina şi Moldova pentru a ajunge la Alexandropoli la Marea Egee;

- coridorul numărul şapte menŃionat mai sus. Zona românească, ca intersecŃie a marilor drumuri logistice europene precum şi suportul naval de clasă superioară reprezentat de Dunăre sunt atuuri de necontestat pe care timpul le va juca la momentul potrivit. Paşii făcuŃi în direcŃia asigurării suportului juridic pentru fluidizarea marilor căi de comunicaŃii navale europene prin realizarea acordurilor privind rutele şi porturile au o mare greutate în practica comercială internaŃională. Din punct de vedere economic Dunărea reprezintă o uriaşă infrastructură de transport ieftină şi rapidă raportată la cantităŃile transportate de pe unitatea de transport, racordabilă la reŃeaua feroviară şi rutieră care se intersectează cu acest fluviu.

Dimensiunile acoperirii intereselor României, la pace şi în situaŃii de criză, ar putea conŃine spaŃiul politico-diplomatic (politica, doctrina şi programul naval, prezervarea teritoriilor româneşti, prevenirea blocării şi impunerea intereselor româneşti), spaŃiul economic (politica economică navală, doctrina segmentului românesc din coridorul logistic european, eliminarea economiei subterane fluviale, prezervarea mediului), spaŃiul social (dezvoltarea arealului inclus sau vecin segmentului românesc din coridorul logistic european, prezervarea şi cultivarea tradiŃiilor legate de navigaŃie), spaŃiul siguranŃei naŃionale şi interne (politica militară, doctrina forŃelor navale, asigurarea securităŃii şi navigabilităŃii pe teritoriul de apă

114

românesc, asigurarea prezenŃei în scop de descurajare, interoperabilitatea cu sistemul european de căutare şi salvare).

3.5. Politica în domeniul transporturilor fluviale

Integrarea deplină a infrastructurii româneşti în reŃeaua de transport a coridorului VII paneuropean va contribui la punerea în valoare a resurselor economice şi turistice de care dispunem şi la dezvoltarea infrastructurii de transport. Pentru ca axa de navigaŃie Marea Nordului–Marea Neagră să devină operaŃională consider că România are nevoie de sprijin comunitar pentru:

- realizarea unui sistem de semnalizare la parametrii europeni pe Dunăre şi în porturile dunărene în special în sectorul româno-bulgar;

- construirea unor terminale de containere în porturile fluviale Brăila, Giurgiu, Turnu-Severin;

- realizarea sistemelor de comunicaŃii şi respectiv de urmărire şi control al traficului fluvial care să acopere Dunărea, canalul Dunăre–Marea Neagră şi porturile situate pe acestea;

- lucrări de amenajări hidrotehnice şi asigurarea adâncimilor la bara Sulina; - lucrări de apărare şi consolidări de maluri pe canalul Sulina; - amenajări pentru menŃinerea navigabilităŃii pe Dunăre între Călăraşi şi

Sulina; - îmbunătăŃirea condiŃiilor de navigaŃie între Călăraşi şi Cernavodă; - reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea infrastructurilor, echipamentelor şi

mijloacelor de transport; - armonizarea legislativă şi dezvoltarea instituŃională. În concluzie, opŃiunile strategice în domeniul infrastructurilor de transport

fluvial au în vedere dezvoltarea şi modernizarea reŃelei de transport fluvial compatibilă cu infrastructurile europene şi internaŃionale care să susŃină dezvoltarea durabilă a economiei naŃionale şi care să asigure:

- afirmarea poziŃiei României ca placă turnantă a transporturilor continentale şi intercontinentale pe principalele rute geografice Vest-Est şi Nord-Sud;

- eliminarea zonelor deficitare din punct de vedere al volumului şi calităŃii transportului şi satisfacerea mai bună a nevoilor de deplasare;

- dezvoltarea transportului intermodal atât în trafic naŃional, cât şi în zonele de impact cu principalele coridoare europene;

- asigurarea unei cât mai mari securităŃi în transport şi a protecŃiei mediului înconjurător.

În concluzie, consider că în general, fluviul Dunărea asigură facilităŃi de navigaŃie, atât din punct de vedere juridic cât şi din punct de vedere al infrastructurii, dar ambele domenii trebuie reevaluate şi modernizate.

4. Dimensiunea militară a apărării intereselor României la fluviu

Apărarea intereselor României la fluviu, acŃiune permanentă şi complexă, trebuie să aibă în mod obligatoriu o dimensiune militară.

115

Perspectivele mileniului trei promovează tot mai mult ideea repudierii violenŃei şi războiului, concomitent cu ideea rezolvării tuturor problemelor pe cale paşnică, de regulă cu sprijinul sau sub autoritatea unor organisme multinaŃionale de securitate cu vocaŃie de universalitate.

Şi totuşi, conflicte şi stări de tensiune există în sau între unele state europene. De aceea, apărarea intereselor naŃionale în general şi cele la Dunăre în particular, nu se poate baza doar pe acŃiunile politico-diplomatice ci trebuie să se sprijine firesc pe o componentă militară credibilă.

Diversele interese la fluviu (menŃinerea libertăŃii de navigaŃie, utilizarea potenŃialului hidroenergetic al fluviului etc.) implică angajarea tuturor categoriilor de forŃe armate, prin structuri şi forŃe adecvate, capabile, printr-un efort unitar să apere pe uscat, pe apă şi în aer teritoriul românesc şi interesele sale pe fluviu. Caracterul integral al unei viitoare acŃiuni militare reclamă cu necesitate extinderea unei forŃe navale fluviale moderne, aptă să impună şi să apere interesele României pe fluviu.

Se poate pune întrebarea: „Mai este necesară o forŃă fluvială în mileniul trei?” Răspunsul nu poate fi decât unul singur: „Da”. Atât timp cât dreptul forŃei nu a fost înlocuit cu forŃa dreptului, atât timp cât România are nevoie de un organism militar, acesta trebuie să fie complet, cu toate componentele sale.

Care este utilitatea forŃei navale fluviale? ForŃa navală fluvială este o necesitate atât la pace cât şi la război, interesele

României fiind permanente. Astfel, pe timp de pace, forŃa fluvială poate avea un rol sporit în aplicarea legislaŃiei interne şi internaŃionale, în combaterea contrabandei, în aplicarea legislaŃiei ecologice etc. Misiunile forŃelor fluviale pot fi diferite şi adoptate la nevoile momentului. În acelaşi timp forŃele fluviale pot fi un partener credibil şi dorit atât în activităŃile PfP, dar şi în acŃiuni reale de impunere şi menŃinere a păcii, de impunere a embargoului, în acŃiuni de monitorizare a traficului fluvial, de control şi inspecŃie a navelor suspecte că ar efectua transporturi ilegale, în acŃiuni umanitare sau de căutare-salvare.

Pe timp de război forŃa fluvială continuă să aibă un rol important. Deşi tendinŃa este de mutare a războiului în aer, aceasta nu poate fi totuşi decât o etapă. Inevitabil, atingerea şi realizarea obiectivelor războiului nu se pot face decât pe sol, iar atunci când acŃiunea terestră declanşată se desfăşoară în spaŃiul fluvial, forŃa navală îşi pune în evidenŃă întreaga ei valoare.

Navele fluviale sunt Ńinte mici şi mobile, greu de depistat şi necesită consumuri mari pentru a fi reperate şi distruse. În acŃiune ele sunt foarte mobile, putând sprijini eficient forŃele terestre proprii întărind flancurile. O contribuŃie deosebită o au forŃele fluviale în exercitarea manevrei de forŃe şi mijloace. Deplasarea forŃelor de pe un mal pe altul sau de-a lungul fluviului necesită mijloace adecvate şi forŃe apte să le apere.

Chiar şi în timp de război, menŃinerea libertăŃii de navigaŃie pe fluviu continuă să aibă o importanŃă deosebită. În această activitate forŃele fluviale mai continuă încă mult timp să fie utile.

AcŃiunea aviaŃiei şi elicopterelor poate fi foarte utilă dar pe timp scurt şi punctiform.

Interesele navale ale statului român se circumscriu şi sunt parte integrantă a intereselor naŃionale ale României la fluviul Dunărea, iar apărarea acestora se

116

realizează de către forŃele fluviale care trebuie să fie capabile să-şi proiecteze puterea pe toată lungimea sectorului românesc al fluviului, în scopul apărării obiectivelor economice şi comunicaŃiilor fluviale proprii precum şi asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe acestea.

Statul român este vital interesat asupra următoarelor aspecte: - păstrarea ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră pe toate braŃele fluviului şi în

principal pe braŃul Sulina, menŃinerea şi promovarea spiritului de naŃiune dunăreană cu ieşire la mare;

- asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe căile de comunicaŃii fluviale; - apărarea infrastructurii din spaŃiul fluvial: sistemele hidroenergetice şi de

navigaŃie, poduri, centrale nucleare, porturi şi alte obiective de valoare strategică sau operativă;

- protecŃia mediului pe fluviu şi în Delta Dunării; - punerea la dispoziŃia structurilor europene a unei forŃe fluviale credibile

pentru siguranŃa şi securitatea fluvială. ForŃele Navale Fluviale, ca parte componentă a ForŃelor Navale Române, au

capabilităŃile necesare pentru ducerea acŃiunilor militare individual sau în compunerea unor grupări naŃionale sau internaŃionale în spaŃiul fluvial.

În prezent ForŃele Navale Fluviale se pregătesc şi sunt în măsură să execute misiuni militare şi nonmilitare astfel:

- în cadrul contribuŃiei la securitatea României în timp de pace; - pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi împotriva acŃiunilor teroriste; - pentru promovarea stabilităŃii regionale; - în cadrul acŃiunilor de sprijinire a instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale

în situaŃii de urgenŃe civile.

În cadrul contribu Ńiei la securitatea României în timp de pace, ForŃele Navale Fluviale execută:

- descurajarea acŃiunilor ilegale pe fluviu prin prezenŃa activă a navelor militare în sectoarele fluviale cu risc ridicat;

- supravegherea comunicaŃiilor fluviale şi sprijinul autorităŃilor naŃionale pe fluviu pentru combaterea terorismului naval, interzicerea traficului ilicit de substanŃe, mărfuri periculoase, armament şi muniŃie prin:

• monitorizarea şi controlul traficului fluvial; • controlul şi inspecŃia navelor suspecte de activităŃi ilegale;

- acŃiuni de poliŃe navală fluvială ce vizează: • impunerea respectării legislaŃiei în domeniul transporturilor navale

fluviale; • combaterea pirateriei; • combaterea traficului de droguri, armament şi materiale interzise; • combaterea imigraŃiei ilegale; • impunerea respectării legislaŃiei pentru protecŃia mediului şi a

acordurilor de pescuit.

117

Pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi împotriva acŃiunilor teroriste se execută:

- asigurarea libertăŃii de navigaŃie şi protecŃia transporturilor fluviale ce vizează:

• raioanele fluviale în care statele riverane încearcă să impună reguli restrictive;

• protecŃia unor transporturi fluviale de importanŃă deosebită; - sprijinul forŃelor specializate în anihilarea acŃiunilor teroriste la fluviu şi în

Delta Dunării prin acŃiuni de transport, cercetare şi descoperire a formaŃiunilor teroriste şi nimicirea acestora cu armamentul de la bord;

- sprijinul forŃelor specializate pentru protecŃia împotriva acŃiunilor teroriste ce vizează:

• porturile fluviale şi maritime; • sistemele hidroenergetice şi de navigaŃie de pe Dunăre şi canalul

Dunăre–Marea Neagră; • obiectivele economice şi militare aflate în zona fluvială; • trecerile permanente şi temporare de pe fluviu şi canalul

Dunăre–Marea Neagră.

Pentru promovarea stabilităŃii regionale navale fluviale execută: - operaŃii/acŃiuni în sprijinul păcii:

• embargo sau interdicŃie navală fluvială ce vizează respectarea sancŃiunilor impuse pe plan internaŃional;

• evacuarea necombatanŃilor; - asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe fluviu, canalul Dunăre–Marea Neagră şi

în porturi; - acŃiuni umanitare ce vizează acordarea ajutorului persoanelor aflate în

situaŃii deosebite.

În cadrul acŃiunilor de sprijinire a institu Ńiilor statului şi a autorităŃilor locale în situaŃii de urgenŃe civile:

- intervenŃia la dezastre şi calamităŃi ce vizează: • diminuarea efectelor accidentelor ecologice; • căutarea şi salvarea pe fluviu a navelor, ambarcaŃiunilor, naufragiaŃilor

etc.; • evacuarea populaŃiei aflate în pericol; • combaterea poluării.

Concluzionând, apreciez că forŃa navală fluvială este aptă să acŃioneze de la Baziaş la gurile Dunării şi poate constitui şi în viitor un element fundamental al dimensiunii militare a apărării intereselor României la Dunăre.

118

CONVIEłUIREA ŞI COOPERAREA CU ACTORI REGIONALI. INTERFERENłA GLOBAL-REGIONAL, TENDIN łE ÎN EVOLU łIA

SECURITĂłII GLOBALE ŞI REGIONALE

Locotenent colonel Ioan TEODOR, Comandantul Batalionului 110 ComunicaŃii şi Informatic ă

Practica ultimului deceniu demonstrează că secolul XXI va fi dominat de politici dure de influenŃă şi protectorat declarat, care vor evidenŃia în câmpul geopolitic aceiaşi actori proeminenŃi, fie ei de factură tradiŃională (SUA, Rusia, Germania, Japonia, G-7) sau de perspectivă imediată (UE). Foarte probabil, apariŃia Europolis-ului condus de Germania (şi partajat probabil într-o mică măsură de FranŃa şi extrem de puŃin de Marea Britanie), evoluŃia ulterioară a Rusiei şi Ucrainei, a structurilor Nord-Atlantice şi a creării de structuri de securitate europene independente vor pune în balanŃa intereselor majore un război nedeclarat al redistribuirii şi controlului resurselor strategice, energetice şi de materii prime.

Mediul de securitate actual este caracterizat de transformări substanŃiale, care necesită adaptarea criteriilor clasice de analiză a securităŃii internaŃionale. Noile provocări la adresa securităŃii, generate de suprapunerea unor fenomene precum globalizarea şi fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri şi vulnerabilităŃi regionale. Se menŃin focare de tensiune tradiŃionale, dar modul lor de dezvoltare este influenŃat în mod intrinsec de apariŃia unor riscuri neconvenŃionale şi transfrontaliere, precum terorismul, crima organizată şi proliferarea armelor de distrugere în masă.

Stabilizarea regională se află într-o relaŃie de dependenŃă benefică cu cooperarea bilaterală şi multilaterală.

łara noastră are un loc distinct în noua opŃiune politică europeană, prin demersurile proprii de reformare instituŃională, colaborare, cooperare şi integrare. Multitudinea de iniŃiative regionale de cooperare la care România participă constituie modalităŃi adecvate de realizare a stabilităŃii în zona central europeană, a Balcanilor şi Mării Negre. Sprijinind eforturile de dezvoltare economică şi democratizare ale statelor din centrul şi sud-estul Europei, aceste iniŃiative au un aport decisiv la stabilizarea regională.

Comunitatea regională din care România face parte se confruntă, la orizontul actualului secol, cu o serie de probleme care, în epoca mondializării, devin tot mai acute şi mai presante, implicând un angajament comun al statelor regiunii, aflate în plin proces de integrare europeană şi euroatlantică.

În procesul de stabilizare regională, Ńara noastră se alătură: OSCE (ce se ocupă de prevenirea crizelor şi conflictelor), celorlalte 45 de state ale Consiliului Europei

119

(specializate în promovarea şi protecŃia drepturilor omului, deci în securitatea democratică), celor 27 membri NATO (ce asigură apărarea colectivă şi gestionarea crizelor „în afara zonei”, deci securitatea militaro-strategică) şi celor 26 de state membre ale UE (ce lucrează la integrarea economică, monetară, politica externă de securitate comună, cooperarea judiciară şi de poliŃie) asigurând dezvoltarea economică şi stabilitatea politică a Europei. Acest ansamblu instituŃional complex, în care Ńara noastră se integrează cu fermitate, va da naştere unei noi ordini paneuropene de pace, cooperare, securitate şi stabilitate.

Globalizarea poate fi cel mai bine percepută mai degrabă ca un proces sau un set de procese decât ca o stare singulară. Ea nu reflectă o logică lineară simplă, a dezvoltării şi nici nu prefigurează o societate sau o comunitate mondială. În schimb, reflectă apariŃia reŃelelor şi a sistemelor de interacŃiune şi de schimb interregionale. În această privinŃă trebuie făcută distincŃia între angrenarea sistemelor naŃionale şi societate în procese globale mai extinse şi orice noŃiune de integrare globală.

Anvergura spaŃială şi densitatea interconectării globale şi regionale împletesc reŃele de relaŃii între actori statali şi nestatali, comunităŃi, state, instituŃii internaŃionale, organizaŃii neguvernamentale şi corporaŃii multinaŃionale care constituie ordinea globală. Aceste reŃele care se întrepătrund şi interacŃionează definesc o structură evolutivă care impune constrângeri şi, în acelaşi timp, conferă putere comunităŃilor, statelor şi forŃelor sociale. În această privinŃă, globalizarea este similară unui proces de „structurare” prin aceea că este un produs atât al acŃiunilor individuale, cât şi al interacŃiunilor cumulative dintre nenumăratele agenŃii şi instituŃii de pe glob. Globalizarea este asociată cu o structură globală dinamică, în evoluŃie, de facilitare şi constrângere. Dar structura este şi puternic stratificată, de vreme ce globalizarea este profund inegală: reflectă patternurile existente de inegalitate şi ierarhie şi totodată generează noi patternuri de includere şi excludere, noi învingători şi învinşi. Astfel, globalizarea poate fi înŃeleasă ca întruchipând procese de structurare şi stratificare.

1. ConvieŃuirea şi cooperarea cu actori regionali

1.1. ConsideraŃii generale privind actorii statali, nestatali şi transnaŃionali În disciplina relaŃiilor internaŃionale, dezbaterile pe tema actorilor au rămas

mult timp pe un plan secundar, pe fondul dominaŃiei intelectuale exercitate de către şcoala realistă. Teza potrivit căreia statul este unicul actor semnificativ în relaŃiile internaŃionale a fost o constantă a teoretizărilor realiste mai vechi sau mai noi. De-a lungul timpului, realismul a fost criticat pentru „statocentrismul” său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunŃurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei.

Noii actori transnaŃionali au fost învestiŃi, adesea, cu un considerabil potenŃial de schimbare în politica internaŃională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenŃei îşi găseşte astăzi corespondentul în înŃelegerea relaŃiilor internaŃionale drept „politică globală”. La fel se întâmplă, într-o

120

oarecare măsură, şi cu organizaŃiile internaŃionale interguvernamentale, deşi tendinŃa cea mai răspândită este aceea de a nu mai trata aceste organizaŃii ca actori, ci mai degrabă ca structuri politice ce servesc drept arene de interacŃiune pentru state (guverne). În sens larg însă, aceste organizaŃii produc efecte pe scena internaŃională şi, în plus, dezvoltă modele de dialog şi cooperare ca actorii transnaŃionali – exemplul cel mai notabil este reŃeaua creată în ultimii ani de către OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

O menŃiune specială trebuie rezervată procesului de integrare regională europeană. Şi în acest caz, o cântărire sumară a literaturii ar scoate în evidenŃă extraordinara încărcătură normativă asociată proiectului Uniunii Europene. Mult mai important însă (din punct de vedere teoretic) a fost tendinŃa unor cercetători de a porni cu începutul – problema calităŃii de actor – pentru a integra experienŃa practică a Uniunii Europene şi a putea răspunde la întrebări relevante: dacă, în ce condiŃii sau în ce arii tematice ar putea UE să fie tratată drept un actor autonom pe scena internaŃională.

Tabloul actorilor devine şi mai complex dacă abandonăm separarea radicală a politicii internaŃionale de cea internă. Urmând mai vechea strategie de cercetare liberal-pluralistă, statul poate fi privit drept o reŃea de agenŃii (ministere, departamente) care pot intra, fiecare, în reŃele transnaŃionale; acelaşi lucru se poate spune despre municipalităŃi sau alte organe regionale şi locale. În sectorul neguvernamental, organizaŃiile dintr-o anumită Ńară pot stabili relaŃii cu organizaŃiile internaŃionale sau chiar guverne ale altor state, fără ca guvernul statului de origine să poată constrânge sau modela în vreun fel, interacŃiunile.

Aceasta nu înseamnă că toate aceste entităŃi trebuie considerate actori în relaŃiile internaŃionale. Însă modelul „politicii globale”, amintit mai sus, reduce mult din semnificaŃia pe care modelele mai pronunŃat statocentrice (cum ar fi cele de sorginte realistă) o conferă graniŃei dintre politica internă şi cea internaŃională.

Într-un mediu internaŃional populat de actori nestatali tot mai influenŃi, statul-naŃiune este supus unor presiuni cu care nu se confruntase în trecut.

În fine, statul, ca actor al sistemului internaŃional, se confruntă tot mai mult cu revendicări concurente de autoritate, venite din partea unor actori nestatali. Astfel piaŃa internaŃională integrată a devenit o locaŃie a autorităŃii de care statele trebuie să Ńină cont, sub ameninŃarea sancŃiunilor specifice. Pe de altă parte, în anumite domenii de impact pentru opinia publică internaŃională, cum ar fi mediul înconjurător, reŃelele tematice (issue networks) transnaŃionale au dobândit influenŃă şi prestigiu, devenind exponente ale unei societăŃi civile mondiale. Statele nu pot ignora aceste condiŃionări, atât în ceea ce priveşte politica internă, cât şi comportamentul lor pe arena internaŃională.

„ConcurenŃa” între actorii ne statali – în particular, cei transnaŃionali – şi statele-naŃiuni nu trebuie privită în termeni exclusiv conflictuali. Această perspectivă este caracteristică mai degrabă teoriilor statocentrice, care, analizând cazurile de conflict, conchid, invariabil, că influenŃa actorilor nestatali este limitată. Încă de la începutul anilor ’70, Joseph Nye şi Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul „Cine câştigă duelurile dintre state şi actorii transnaŃionali?” sunt insuficiente.

Începutul secolului al XXI-lea este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexă şi interdependentă, iar

121

fenomenul globalizării se afirmă tot mai mult ca fiind ireversibil. Sfidările induse de procesul globalizării, suprapunerea acestuia cu tendinŃele

spre regionalizare şi fragmentare, generează noi tensiuni şi noi factori de risc. Multiplicarea continuă a numărului de entităŃi ce acŃionează pe scena globală prin afirmarea actorilor nonstatali, conduce la creşterea complexităŃii procesului de luare a deciziilor în politica externă şi de securitate a statelor. Acestor sfidări trebuie să li se răspundă prin forme noi de solidaritate, capabile să ducă la gestionarea unui spectru larg de tensiuni şi riscuri şi într-o gamă variată de manifestare a acestora, gamă ce poate cuprinde: tensiunile etnice, traficul de droguri şi substanŃele radioactive, traficul de fiinŃe umane, migraŃia, criminalitatea organizată, instabilitatea politică a unor regiuni, reîmpărŃirea unor zone de influenŃă şi altele.

Devine tot mai evident faptul că interesele şi obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internaŃională, care să se manifeste nu numai în situaŃii-limit ă, precum sunt cele create în urma atacului asupra SUA din 11 septembrie 2001, ci şi în tot contextul problematic – economic, social, financiar – al lumii de astăzi. Această nouă resolidarizare a statelor lumii se poate exprima în domenii multiple, prin stabilirea unor forme de acŃiune conjugată a tuturor naŃiunilor care împărtăşesc interese şi valori comune.

1.2. OrganizaŃii şi ini Ńiative pentru convieŃuirea şi cooperarea regională În demersul nostru pe plan regional, ar trebui să ne îndreptăm atenŃia către trei

spaŃii importante de acŃiune. Este vorba despre fostul spaŃiu iugoslav, în special, şi ne referim în primul rând la Kosovo, regiune al cărei statut rămâne încă neclarificat1 şi cel al Balcanilor de Vest, în general, pe de o parte, şi spaŃiul Mării Negre, pe de altă parte. După cum lesne observăm, la o primă vedere, acestea constituie spaŃii importante, cu o deosebit de mare influenŃă asupra stării mediului regional de securitate, eventuale modificări ale unei stări de stabilitate, destul de fragilă a regiunii, putând aduce prejudicii stării de securitate la nivel global. Tocmai de aceea, comunitatea internaŃională şi, în particular, cea europeană, prin structuri, organizaŃii şi iniŃiative corespunzătoare, au depus eforturile necesare pentru crearea unui spaŃiu propice dezvoltării democraŃiei şi creşterii economice, prin impulsionarea laturii economice a respectivelor regiuni. Există, astfel, o serie de organizaŃii şi iniŃiative ale căror acŃiuni se dezvoltă în regiune, cu scopul declarat de a întări stabilitatea zonei, în vederea construirii/consolidării unei Europe stabile economic, politic, cultural şi militar, o Europă sigură pentru toŃi cetăŃenii săi.

AgenŃia europeană pentru reconstrucŃie este responsabilă pentru managementul principalelor programe de asistenŃă ale UE în Kosovo, Serbia şi Muntenegru.

Parteneriatul de aderare/PA – unul din punctele cheie ale strategiei de preaderare, împreună cu instrumentele financiare de armonizare a Ńărilor în curs de aderare cu acquis-ul european (PHARE, SAPARD, ISPA etc.).

Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est se constituie într-o încercare majoră a comunităŃii internaŃionale de a implementa în sud-estul Europei o strategie

1 Crize şi instabilitate în Europa, CSSAS, Editura UNAp, 2004.

122

de prevenire pe termen lung a conflictelor, cu accent pe refacerea economică, dezvoltarea politică şi securitatea socială.

Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare încurajează tranziŃia către economii bazate pe o piaŃă liberă şi promovează iniŃiativa privată şi antreprenorială în Ńările Europei Centrale şi de Est şi ale ComunităŃii Statelor Independente/CSI.

Banca europeană de investiŃii constituie instituŃia de finanŃare pe termen lung a Uniunii Europene, un corp autonom stabilit pentru finanŃarea investiŃiilor de capital.

OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este o organizaŃie europeană ale cărei acŃiuni sunt duse în sprijinul stabilităŃii prin creştere economică şi politică.

IniŃiativa Central Europeană îşi propune să coopereze cu organizaŃii şi instituŃii europene, în mod special cu UE, Consiliul Europei, OECD, OSCE, ca şi cu alte iniŃiative de cooperare, în zone de interes reciproc.

Cooperarea Economică la Marea Neagră este o organizaŃie ce promovează cooperarea strânsă şi de durată între Ńările situate în regiunea Mării Negre.

Procesul de Cooperare Dunăreană este o iniŃiativă politică a României şi Austriei, la care s-au alăturat Comisia Europeană şi Pactul de Stabilitate. În cadrul Procesului au fost invitate să participe toate statele riverane Dunării.

Scopul acestui Proces este de a contura direcŃiile de acŃiune ale statelor riverane, prin identificarea preocupărilor şi intereselor comune stabilind domenii prioritare de cooperare. Se urmăreşte, totodată, cointeresarea tuturor statelor din regiune pentru dezvoltarea cooperării în vederea unei cât mai eficiente gestionări a resurselor proprii.

Acordul de InvestiŃii constituie o iniŃiativă a OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică de a promova dezvoltarea sectorului privat şi creşterea investiŃiilor în Sud-Estul Europei.

Consiliul Europei este o organizaŃie interguvernamentală pentru protecŃia drepturilor omului, democraŃiei pluraliste şi a statului de drept, încurajând, totodată, identitatea şi diversitatea culturală europeană, ajutând la consolidarea democratică a stabilităŃii în Europa, prin sprijinirea reformelor politice, legislative şi constituŃionale.

Acordul de Liber Schimb Central European/CEFTA are drept scop introducerea graduală a unei zone de liber schimb, de către membrii săi (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România), cu dorinŃa de a extinde şi sprijini liberul schimb, de a accelera dezvoltarea activităŃilor comerciale şi a asigura oportunităŃi în ceea ce priveşte locurile de muncă, de a creşte productivitatea şi stabilitatea financiară.

Procesul de Cooperare Sud-Est Europeană/SEECP a fost fondat în 1996, cu participarea Albaniei, Bulgariei, FYROM, Greciei, României, Serbiei şi Muntenegru, având drept scop întărirea relaŃiilor între Ńările din sud-estul Europei şi transformarea regiunii într-una a păcii, securităŃii, stabilităŃii şi cooperării, deplin integrată în structurile europene şi euroatlantice.

123

1.3. Cooperarea dintre forŃele navale riverane Mării Negre în contextul creşterii intereselor economice în regiune

Creşterea importanŃei strategice a zonei Mării Negre s-a materializat, alături de participarea la Parteneriatul pentru Pace, prin mai multe iniŃiative regionale, fundamentate pe perspectiva noii arhitecturi de securitate a Europei la începutul mileniului III, cu implicarea OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a Uniunii Europene şi a AlianŃei Nord-Atlantice:

- cooperarea Economică la Marea Neagră (înfiinŃată în 1992 la iniŃiativa Turciei, România fiind unul dintre cei mai activi susŃinători ai săi);

- negocierea unui acord multilateral, care să includă măsuri de creştere a încrederii şi securităŃii regionale/CSBMs, în spiritul documentelor OSCE de la Viena din 1994;

- crearea unui Grup Naval de Cooperare în Marea Neagră (BLACKSEAFOR), capabil să acŃioneze în situaŃii de criză, inclusiv la cererea unor organisme internaŃionale şi regionale (prima activare a acestui grup s-a dovedit a fi un succes).

La numai câteva luni de la semnarea de către Ńara noastră a documentului-cadru al Parteneriatului pentru Pace, ForŃele Navale ale României au participat la primele exerciŃii comune cu forŃe navale ale statelor membre NATO şi partenere din sudul Europei. Aceste exerciŃii, cu o tematică simplă la început, confirmau însă interesul statelor participante în cooperarea efectivă pe mare şi în rezolvarea problemelor cu caracter general care stau în faŃa tuturor marinarilor. Au urmat ani de lucru în comun, ani în care marina română s-a afirmat ca un element esenŃial în promovarea intereselor româneşti de integrare în structurile euroatlantice şi o participantă dinamică în realizarea Programelor Individuale de Parteneriat.

ExerciŃiile maritime s-au permanentizat. Desfăşurate la mare sau fluviu, organizate de comandamentele NATO şi de statele membre ale AlianŃei sau partenere „în spiritul Parteneriatului”, ele au avut un rol major în realizarea interoperabilităŃii între participanŃi la toate nivelurile şi în majoritatea domeniilor de acŃiune.

Apreciată drept un actor important al regiunii, România, nou membru al NATO, a demonstrat prin acŃiunile sale că se poate constitui într-un pilon solid de stabilitate.

RelaŃiile de cooperare în regiunea Mării Negre se concentrează pe prevenirea şi înlăturarea factorilor de risc care ar putea să genereze situaŃii de criză cu efecte nocive asupra stabilităŃii şi securităŃii regionale. Astfel, sunt promovate relaŃii politice, economice, diplomatice, în domeniul învăŃământului şi culturale în scopul menŃinerii şi consolidării stabilităŃii, dar şi relaŃii de cooperare militară în scopul creşterii încrederii, transparenŃei şi securităŃii.

În anul 1997, comandanŃii ForŃelor Maritime Militare ale statelor riverane Mării Negre (Bulgaria, Georgia, România, FederaŃia Rusă, Turcia şi Ucraina), au hotărât să contribuie la dezvoltarea păcii şi stabilităŃii în regiune prin realizarea unor întâlniri anuale. Aceste întâlniri au avut ca scop principal creşterea cooperării militare navale în diverse domenii de activitate.

ComandanŃii/şefii ForŃelor Navale ale riveranilor participând la aceste întâlniri au căutat să găsească cele mai bune soluŃii pentru realizarea unei cooperări cât mai

124

eficiente. Ei au analizat posibilitatea dezvoltării cooperării în domeniul învăŃământului şi pregătirii personalului, căutării şi salvării pe mare, cercetării hidrografice, dezvoltării tehnicii şi în domeniul logisticii navale.

2. InterferenŃa global-regional

2.1. Rolul României în plan regional şi global SpaŃiul sud-est european rămâne un potenŃial furnizor de instabilitate, atât

datorită situaŃiei politice şi economice a statelor fostei federaŃii iugoslave, cât şi amplificării spectrului riscurilor neconvenŃionale la adresa securităŃii regionale. Este în curs de dezvoltare un cadru eficient de cooperare intraregională, iar menŃinerea implicării comunităŃii internaŃionale contribuie la creare unor premise solide pentru stabilitatea regională.

SpaŃiul Mării Negre reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi o sursă de risc, aflându-se la interferenŃa a două axe strategice:

- Marea Neagră–Marea Mediterană, respectiv flancul sudic al NATO, zonă de importanŃă strategică pentru AlianŃa Nord-Atlantică, afectată în principal de riscuri transfrontaliere;

- Marea Neagră–Caucaz–Marea Caspică, spaŃiu de tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influenŃat de anumite forme de instabilitate subregională reverberându-se dinspre zona Asiei Centrale.

PoziŃia geostrategică a României reprezintă un atu în promovarea unor politici de stabilizare şi angajare a acestor spaŃii, prin dezvoltarea cooperării intra şi inter-regionale în contracararea riscurilor la adresa securităŃii continentale şi globale, în corelaŃie cu abordările organizaŃiilor internaŃionale (îndeosebi NATO, UE, OSCE).

Prin poziŃia geostrategică, cât şi prin elementele fundamentale ale politicii de securitate, rolul României ca actor individual şi membru NATO poate fi definit pe două paliere: regional şi global.

Accesul la Dunăre şi Marea Neagră, proximitatea Europei de Sud-Est, situarea la confluenŃa spaŃiilor central european, sud-est european, răsăritean şi cel al zonei Mării Negre, Caucazului şi Asiei Centrale, reprezintă o capacitate strategică pe baza căreia politicile regionale ale României, în calitatea sa de stat membru al NATO şi viitor membru UE, pot fi dezvoltate pe patru direcŃii:

Prin poziŃia sa geografică, România aparŃine spaŃiului central european, integrat în NATO şi pe cale de a fi integrat în UE, în contextul proceselor de extindere etapizate 2004 şi 2007. România, actor important în stabilizarea mediului regional de securitate, prin angajamentele şi acŃiunile sale, contribuie la extinderea zonei de securitate central europene spre alte regiuni. Totodată, România a dezvoltat relaŃii privilegiate şi parteneriate de substanŃă cu statele membre NATO din Europa Centrală. Acestea se bazează, atât pe convergenŃa intereselor majore de securitate a aliaŃilor central europeni, cât şi pe existenŃa unor anumite coordonate istorice comune.

125

Integrarea completă a Europei Centrale în NATO şi Uniunea Europeană va conduce la substanŃierea cooperării regionale şi va contribui la securizarea frontierelor geografice şi virtuale ale continentului european.

Atât în plan politic, cât şi economic şi militar, România reprezintă un catalizator al politicilor regionale de cooperare, apreciind că rolul său se va dezvolta şi amplifica după aderarea la NATO şi UE.

SubstanŃa implicării sale în Balcani nu este dată numai de asigurarea în plan militar a stabilităŃii, dar şi de asistenŃa oferită în domeniul reformei sectorului de securitate pentru statele fostei FederaŃii Iugoslave.

Politica subregională a României este marcată de asumarea responsabilităŃilor proprii în stabilizarea regiunii, conform principiului regional ownership aplicat atât în planul acŃiunilor individuale, cât şi în participarea la organisme şi procese subregionale.

România doreşte să contribuie la translatarea rezultatelor pozitive ale cooperării multinaŃionale din sud-estul Europei spre zona Mării Negre şi a Caucazului, regiuni care reprezintă o sursă de riscuri la adresa securităŃii europene, dar care dispun de asemenea de un deosebit potenŃial de dezvoltare, insuficient exploatat până în prezent. După sfârşitul Războiului Rece regiunea Mării Negre nu mai poate rămâne doar un cordon sanitar sau o simplă zonă de interferenŃă a diferitelor dezvoltări subregionale. În acest sens, politica de securitate a României vizează conectarea sud-estului Europei, zonei Mării Negre, Caucazului şi Mediteranei într-o abordare unitară din perspectiva existenŃei unor riscuri şi oportunităŃi comune acestora.

Prin participarea la iniŃiative, procese şi operaŃii militare din Africa până în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, România şi-a afirmat potenŃialul global de promovare a stabilităŃii şi securităŃii. Activitatea sa în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, OrganizaŃiei Mondiale a Muncii sau Fondului Monetar InternaŃional reprezintă de asemenea modalităŃi de participare la procese globale cu relevanŃă directă pentru securitatea naŃională a României.

România este implicată substanŃial în eforturile internaŃionale şi statale de combatere a noilor provocări globale la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale. Astfel, România a participat în numeroase operaŃii de menŃinere a păcii, a răspuns la crize şi combaterea terorismului cu peste 10.000 de oameni, personal militar şi de poliŃie. Participarea la aceste operaŃii subliniază angajamentul global al României în combaterea noilor riscuri la adresa securităŃii internaŃionale, ca parte intrinsecă a politicii sale de securitate.

2.2. Regiunea Extinsă a Mării Negre – subiect de interes global În ultimii ani, structura geopolitică a Regiunii Extinse a Mării Negre/REMN a

fost marcată de două dinamici principale. Prima dintre acestea o constituie tendinŃa de substituire a influenŃei ruseşti cu cea americană, care, la rândul ei, intră în competiŃie cu politicile unor state UE (precum FranŃa sau Germania) şi ale Turciei, în zonă. Cea de-a doua dinamică se referă la evidenŃierea unei axe energetice care leagă resursele de gaze naturale şi petrol din Marea Caspică şi Asia Centrală de spaŃiul

126

european. Din această perspectivă, zona Mării Negre devine un spaŃiu de interes atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere strategico-militar.

Perioada post Război Rece nu a creat condiŃiile unei abordări de sine stătătoare a zonei Mării Negre ca punct aparte pe agenda de securitate internaŃională, astfel încât aceasta a reprezentat o „pată albă” pentru analişti şi factori de decizie politică, dată fiind amplasarea sa la confluenŃa a trei spaŃii de securitate: euroatlantic, eurasiatic şi cel al Orientului Mijlociu .

Din punct de vedere geografic, aşezarea între aceste spaŃii de interes a determinat plasarea în plan secund a acestei zone, în favoarea elementelor centrale ale fiecăruia dintre cele trei spaŃii luate separat. Legând Europa de Caucaz, Orientul Mijlociu şi spaŃiul eurasiatic, zona Mării Negre a reprezentat, din perspectivă istorică, atât spaŃiu de convergenŃă, cât şi unul de dispută a intereselor marilor puteri. Unii ar susŃine că toată istoria – chiar şi cea recentă, de după Războiul Rece – arată că Ńările din regiune s-au aflat în blocuri diferite şi s-au luptat destul de des unele cu altele, desemnând regiunea nu ca pe una de tranzit şi integrată, ci ca pe o interferenŃă de blocuri şi culturi, cu o dinamică conflictuală.

În prezent, zona Mării Negre se află din ce în ce mai mult în atenŃia principalilor actori ai politicii internaŃionale, ca urmare a faptului că este conectată la o arie mai largă, cuprinzând regiunile Balcani, Caucaz–Marea Caspică, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Această situaŃie conduce la o amplificare a dinamismului proceselor politice, economice şi militare în regiune.

Interesele strategice actuale ale principalilor actori din politica mondială oferă trei motive principale pentru care REMN revine în atenŃia comunităŃii internaŃionale:

- îndeplinirea dezideratului de consolidare a păcii şi stabilităŃii în Europa; - necesitatea stabilizării zonei Mării Negre din perspectiva intereselor

comunităŃii euroatlantice (soluŃionarea conflictelor „îngheŃate” şi rezolvarea problemelor din zona Orientului Mijlociu);

- accesul statelor comunităŃii euroatlantice la sursele de energie din zona Caucaz–Asia Centrală.

În acelaşi timp, Marea Neagră constituie un punct nodal pentru două fluxuri strategice majore:

- dintre producătorul de energie (Marea Caspică, Asia Centrală şi Orientul Apropiat) şi consumatorul de energie (comunitatea euroatlantică);

- dintre producătorul de securitate (comunitatea euroatlantică) şi consumatorul de securitate (Orientul Apropiat şi Asia Centrală).

Conceptul de „Regiune Extinsă a Mării Negre” este unul relativ nou, care s-a conturat după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, şi a devenit vizibil ca urmare a lărgirii NATO şi extinderii UE. Limita geografică naturală a NATO şi UE traversează noua identitate, dimensiunea europeană şi euroatlantică a REMN fiind indiscutabilă: trei din cele şase state riverane sunt membre NATO – Turcia, Bulgaria şi România, ultimele două având şi statutul de membre UE, în timp ce litoralul estic şi spaŃiul caucazian sunt situate la frontiera estică a spaŃiului european şi euroatlantic – Moldova, Ucraina, FederaŃia Rusă şi cele trei republici din Caucazul de Sud – Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

127

Interesul în creştere pentru regiunea Mării Negre nu e suficient să susŃină legitimitatea şi interesul pentru conceptul de securitate strategică în regiune.

În esenŃă, REMN este un complex de securitate care reuneşte statele ale căror probleme de securitate nu pot fi soluŃionate individual, fără a beneficia de o poziŃie cooperantă din partea celorlalte Ńări din regiune. Nici dezvoltarea economică a acestora nu poate fi concepută în termenii existenŃei autarhice, fapt care impune o abordare regională.

Derularea evenimentelor ultimilor ani a creat percepŃia unei revigorări a ini Ńiativelor de cooperare regională între statele riverane bazinului Mării Negre, precum şi cu cele din zona extinsă a acesteia. Actorii locali par să fi conştientizat faptul că pentru asigurarea dezvoltării durabile şi a stabilităŃi în spaŃiul REMN este necesară îmbunătăŃirea formelor de cooperare regională.

Din această perspectivă, principalele mecanisme instituŃionale de cooperare sunt următoarele:

- OrganizaŃia Cooperării Economice a Mării Negre/BSEC; - OrganizaŃia pentru DemocraŃie şi Dezvoltare Economică/GUAM; - Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat; - Reuniunea anuală a miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est/SEDM; - Grupul Naval de AcŃiune Comună în Marea Neagră/BlackSeaFor; - Black Sea Harmony/OBSH; - Acordul de cooperare al Gărzilor de Coastă; - Cooperarea navală între statele riverane este subiectul Documentului

privind Creşterea Încrederii şi SecurităŃii.

OrganizaŃia Cooperării Economice a Mării Negre/BSEC promovează cooperarea regională în domeniile economic, transporturi, energie şi mediu şi are grupuri de lucru pentru controlul frontierelor, gestionarea crizelor, contraterorism. Această iniŃiativă a fost lansată în anul 1992 de către 11 state riverane sau situate în proximitatea bazinului Mării Negre, cu scopul de a promova integrarea treptată a regiunii în economia europeană şi mondială. În prezent, organizaŃia este structurată pe mai multe dimensiuni de cooperare: guvernamentală, parlamentară, de afaceri, ştiinŃifică, financiar-bancară. Din anul 1999, funcŃionează Banca pentru ComerŃ şi Dezvoltare a Mării Negre, iar din 2004, Fondul pentru Dezvoltarea Proiectelor, ca instrumente specifice de susŃinere a unor proiecte de cooperare în domenii prioritare pentru statele membre.

OrganizaŃia pentru DemocraŃie şi Dezvoltare Economică/GUAM a fost înfiinŃată în 1997, din iniŃiativa SUA, ca structură politico-economică cu rol de alternativă la organizaŃiile regionale (din spaŃiul CSI) coordonate de către F Rusă. Este compusă din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova şi are ca principale obiective crearea unei zone de comerŃ liber între statele membre. Cooperarea în domeniul energetic în scopul diminuării dependenŃei de F Rusă, soluŃionarea conflictelor „îngheŃate” de pe teritoriul acestora şi lupta împotriva terorismului, migraŃiei ilegale, a traficului de persoane şi armament etc. Cu prilejul summit-ului GUAM de la Kiev, din 2006, această structură de cooperare s-a transformat în OrganizaŃia pentru DemocraŃie şi Dezvoltare Economică/ODDE,

128

cu sediul la Kiev. Noua denumire a organizaŃiei ilustrează orientarea antirusă a statelor membre, cu excepŃia Azerbaidjan, şi hotărârea acestora de a continua dezvoltarea instituŃională democratică.

Forumul M ării Negre pentru Dialog şi Parteneriat este o iniŃiativă românească (2006), menită să ofere cadrul de întâlnire şi dialog transparent, favorabil pentru lansarea unui proces de reflecŃie asupra viitorului şi identităŃii regiunii. Forumul îşi propune să sprijine Ńările riverane Mării Negre, să anticipeze şi să rezolve rapid şi eficient potenŃialele probleme, înainte ca acestea să devină surse de instabilitate şi ameninŃări la adresa securităŃii regionale.

Reuniunea anuală a miniştrilor ap ărării din Europa de Sud-Est/SEDM a fost creată în 1996 şi urmăreşte sporirea încrederii şi transparenŃei în domeniul militar.

Grupul Naval de AcŃiune Comună în Marea Neagră/BlackSeaFor creată în anul 2001, este cel mai important organism de cooperare militară între statele riverane, vizând operaŃiunile de salvare, asistenŃă umanitară, securitatea traficului şi protecŃia mediului, combaterea terorismului şi a traficului cu arme de distrugere în masă.

Black Sea Harmony/OBSH se doreşte a fi echivalentul OperaŃiei NATO „Active Endeavour” din Marea Mediterană şi vizează monitorizarea traficului în zona de coastă şi semnalizarea autorităŃilor portuare naŃionale în privinŃa navelor suspecte.

Acordul de cooperare al Gărzilor de Coastă stă la baza cooperării între Gărzile de Coastă/PoliŃiile de Frontieră, fiind constituit într-o serie de acorduri bilaterale între statele riverane, cel mai recent fiind semnat între Bulgaria şi Turcia în anul 2003. În acest document au fost introduse şi elemente de cooperare multilaterală pe timpul întâlnirilor la nivel regional între factorii de decizie şi la nivelul experŃilor care se Ńin anual din 2000. Punctul culminant al acestui proces a fost luarea deciziei, în 2003, de stabilire a unui Centru Regional Integrat pentru Coordonare şi Informare în Marea Neagră, situat la Burgas, Bulgaria. Centrul are rolul de a îmbunătăŃi comunicarea şi integrarea la nivel multinaŃional regional prin menŃinerea unei legături directe între toate centrele PoliŃiei de Frontieră şi coordonarea operaŃiilor întrunite ale acestor instituŃii.

Cooperarea navală între statele riverane este subiectul Documentului privind Cre şterea Încrederii şi SecurităŃii , în vigoare din 2003. Acest document conŃine referinŃe explicite la cooperarea în domeniul prevenirii terorismului şi prevederi pentru acordarea asistenŃei în combaterea crimei organizate şi traficului ilegal de droguri şi armament. Documentul privind M ăsurile de Creştere a Încrederii şi SecurităŃii în Domeniul Naval în Marea Neagră, semnat pe 25 aprilie 2002, este un instrument robust care creează o bază solidă pentru eforturile regionale în această direcŃie. Acest document stipulează cooperarea în domeniul naval cât şi contacte la diferite nivele, invitaŃii în bazele navale, schimb de informaŃii şi exerciŃii anuale pentru creşterea încrederii reciproce. UE a lansat de mai bine de trei ani

129

Politica VecinătăŃii Europene/PVE care se adresează Ńărilor care au graniŃe comune cu viitoare state membre UE.

Prin integrarea unor state riverane Mării Negre, UE a devenit un actor important în REMN, fapt care a impus crearea unei viziuni coerente şi a unei strategii pe termen mediu şi lung pentru această regiune. Comisia Europeană a prezentat Consiliului şi Parlamentului European, în luna aprilie 2007, documentul „Sinergia Mării Negre – o nouă iniŃiativă de cooperare regională”.

Cooperarea NATO cu statele din regiune (nemembre ale AlianŃei) se realizează, în special, prin dezvoltarea parteneriatelor individuale, în cadrul programului PfP.

RelaŃionată cu NATO, Regiunea Extinsă a Mării Negre are acum trei membri ai AlianŃei (Turcia, România şi Bulgaria), trei Ńări care vor să intre în NATO (Ucraina, Georgia şi Azerbaidjan), Armenia (membră a PfP, dar care are un parteneriat strategic cu FederaŃia Rusă), Rusia (care are o relaŃie specială cu AlianŃa în Consiliul NATO–Rusia) şi Ucraina (în cadrul Comisiei Ucraina–NATO).

NATO sprijină aceste state în crearea capacităŃilor de securizare a frontierelor, ameliorarea stării de securitate şi combaterea noilor ameninŃări. NATO este un actor la Marea Neagră şi în REMN, cu toate costurile şi responsabilităŃile pe care acest statut le implică.

Mai mult decât atât, transformarea REMN într-un spaŃiu-referin Ńă de stabilitate, cu perspectiva de a propaga securitatea spaŃiilor vecine, s-ar putea dovedi util şi pentru stabilizarea regiunii tectonice a Caucazului de Nord.

Toate aceste argumente marchează primele elemente ale unei noi ere în REMN, a cărei importanŃă şi rol crescând prinde astfel formă. Această perspectivă duce la regândirea zonei, rolului său, relaŃiilor sale cu F. Rusă şi gradului de implicare din partea noilor actori, NATO şi Uniunea Europeană.

România a devenit un jucător de echipă, cu o valoare în plus, după 1 Mai 2004 ca o Ńară de frontieră a NATO şi după 1 Ianuarie 2007 ca o Ńară de frontieră a UE. De la acest moment, România devine a doua frontieră externă ca lungime a ambelor organizaŃii, după Polonia, şi îşi asumă perspectiva de a proteja această frontieră, după reguli ale UE şi NATO.

3. TendinŃe în evoluŃia securităŃii globale şi regionale

3.1. Strategii de consolidare a stabilităŃii regionale Integrarea Ńării noastre în structurile europene şi euroatlantice are un impact

pozitiv asupra securităŃii şi stabilităŃii regionale, continentale şi globale, favorizează cooperarea, înŃelegerea, reconcilierea şi aplanarea unor dispute istorice pe plan subregional. Conlucrând strâns cu celelalte state membre, România ia parte activ la soluŃionarea marilor probleme ce preocupă azi UE şi NATO: disparităŃile economice şi sociale, conflictele etnice şi religioase, terorismul şi armele de distrugere în masă, crima organizată, traficul de arme, droguri şi fiin Ńe umane, corupŃia şi drepturile omului.

130

Împreună, statele regiunii pot detrona inactivismul şi neimplicarea în problemele reconstrucŃiei şi stabilităŃii, ineficienŃa instituŃiilor internaŃionale de securitate. Tot prin colaborare şi cooperare, ele pot dezvolta politici şi folosi instrumente care să le permită abordarea de o manieră decisivă a conflictelor interetnice şi de alt gen, aplicând standardele europene, promovând hotărât un sistem de valori care să favorizeze interesele tuturor naŃiunilor Europei Centrale şi de Sud-Est.

Stat membru al AlianŃei Nord-Atlantice şi, prin îndeplinirea cu succes a aquis-ului comunitar, din 2007, al marii familii europene, România deŃine un rol pozitiv, activ în soluŃionarea problemelor grave ale actualităŃii, a crizelor regionale. Importantul său potenŃial economic, uman şi de instrucŃie este apreciat unanim de specialişti ca fiind comparabil cu cel al Ńărilor dezvoltate, fapt ce îi permite ca, alături de celelalte state din regiune, să asigure un echilibru stabil pe plan continental şi eliminarea oricăror surse de conflict social. De altfel, considerăm că, în noua sa calitate, statul român poate conta foarte mult în demersul comun de elaborare a unui răspuns coerent şi raŃional la noile probleme ale regiunii şi ale Europei lărgite.

ConvergenŃa intereselor sale de securitate cu cele ale întregii comunităŃi europene şi euroatlantice va determina România să lucreze la noua arhitectură globală de securitate prin cooperare, luând parte activă la prevenirea şi soluŃionarea crizelor şi conflictelor regionale, sub egida ONU, NATO, UE şi OSCE, pe teatre de operaŃii variate de pe continent şi din afara acestuia.

3.2. ImportanŃă strategică a Zonei Bazinului Mării Negre ContribuŃia României la stabilizarea regiunii Zona Bazinului Mării Negre şi

cea a Caucazului sunt în prezent, şi vor fi, şi în viitor, zone de o importanŃă strategică foarte mare. ContribuŃia Ńării noastre la stabilitatea Bazinului Mării Negre este motivată de faptul că Marea Neagră este graniŃa de nord a aripii de sud a NATO şi spaŃiul unei ample cooperări militare în cadrul PfP, se situează în proximitatea zonei „fierbinŃi” a Orientului Apropiat şi Mijlociu, asigură ieşirea spre Oceanul Planetar a României, Bulgariei, Ucrainei şi statelor transcaucaziene, iar a FederaŃiei Ruse spre „mările calde”, include diverse trasee de transport al hidrocarburilor din regiunile Mării Caspice şi Asiei Centrale spre Europa Occidentală, este principalul culoar pentru traficul de droguri dinspre Orientul Mijlociu şi Asia spre Vestul Europei, are importante resurse economice şi oferă vaste posibilităŃi de cooperare economică şi turistică.

În cadrul OrganizaŃiei de Cooperare Economică a Mării Negre/OCEMN, România contribuie semnificativ la schimbul economic al Ńărilor riverane Mării Negre şi la soluŃionarea pe cale paşnică a conflictelor din zonă, la conlucrarea, dezvoltarea economică şi stabilitatea acesteia.

La nivelul iniŃiativei regionale BLACKSEAFOR, Ńara noastră are un aport remarcabil la întărirea încrederii, prieteniei şi bunei înŃelegeri între statele riverane, dezvoltarea cooperării şi interoperabilităŃii între forŃele navale, este pregătită să desfăşoare operaŃiuni de căutare şi salvare, asistenŃă umanitară, deminări, protecŃia mediului, operaŃii în sprijinul păcii.

131

Pentru regiunea Mării Negre, zonă strategică de interes global, România este garantul stabilităŃii politice şi al participării la asigurarea securităŃii energetice a Occidentului, dar şi contributorul de marcă la spaŃiul de securitate comun la stabilitatea sa democratică.

Miza economică din zona Mării Negre va creşte tot mai mult în anii care vin, astfel că dezvoltarea durabilă a României şi celorlalte Ńări şi cooperarea strânsă vor da o şi mai mare consistenŃă securităŃii şi stabilităŃii regiunii. În perspectivă, bazinul Mării Negre va consemna o dezvoltare a unor pieŃe de energie ale Mării Negre, dinamice şi complementare, în cadrul unei abordări regionale cuprinzătoare, în conjuncŃie cu procesele euroatlantice2. łara noastră este şi va rămâne subiect şi actor al schimbărilor induse de globalizare, folosind oportunităŃile oferite de aceasta, dar şi contribuŃia la prosperitatea şi dezvoltarea regională globală, pe fondul apropierii dintre interesele statelor din zonă şi cele ale unor mari puteri din afara regiunii.

Împreună cu partenerii Europei, România se va preocupa de crearea unei SEEFTA (South East Europe Free Trade Agreement), un transfer al filozofiei de succes a CEFTA către Europa de Sud-Est.

Întrucât şi pe termen lung NATO va rămâne cel mai durabil aranjament de securitate regională, Ńara noastră, ca stat membru al AlianŃei, va contribui activ la securitatea şi stabilitatea Balcanilor şi zonei Caucazului, Asiei Centrale şi Mării Negre, lărgirea şi dezvoltarea organizaŃiei, întărirea relaŃiilor cu UE şi FederaŃia Rusă, ducerea de operaŃii în afara spaŃiului euroatlantic, combaterea terorismului etc. Aportul său la stabilizarea regională consistă, în noua calitate dobândită în martie 2004, în participarea la întreg spectrul de misiuni NATO, în spaŃiul european şi euroatlantic, dar şi la operaŃii de sprijin al păcii, umanitare şi postconflict altele decât cele conduse de NATO (UE, ONU, OSCE), la diplomaŃia apărării (prevenirea conflictelor, controlul armamentelor, neproliferare, măsuri colective de creştere a încrederii şi securităŃii, asistenŃă şi sprijin în domeniul militar etc.), la operaŃii de tip coaliŃie.

În condiŃiile în care OSCE îşi va întări cooperarea cu NATO în problemele combaterii terorismului, ale soluŃionării conflictelor regionale deschise sau latente (din Kosovo, Transnistria etc.) şi consolidarea democraŃiei în Balcani, Caucaz şi Asia Centrală, statul nostru va avea o contribuŃie semnificativă la aceste demersuri.

Statul nostru va contribui, de asemenea, la creşterea sferei de influenŃă şi a rolului AlianŃei în Orientul Mijlociu, zona Mediteranei şi a nordului Africii, în Afghanistan şi Irak.

Permanent UE, NATO şi SUA vor găsi în statul nostru un partener sau aliat serios, responsabil, un lider regional care, având resurse umane profesioniste, mijloace militare şi economice suficiente, se poate angaja politic şi poate juca un rol cheie în stabilizarea regiunii.

2 Ion Iliescu, Integrare şi globalizare. Viziunea românească, Editura Presa NaŃională, Bucureşti, 2003, p. 125.

132

STATUTUL FLUVIAL-MARITIM ŞI INTERESELE NAVALE ALE ROMÂNIEI. COOPERAREA ŞI INTEGRAREA ÎN UE ŞI NATO

Comandor drd. Cristinel UCE, Comandantul Divizionului 67 Nave Purtătoare de Artilerie

1. Aprecieri generale privind mediul de securitate în zona de interes a ForŃelor Navale

„Nu trebuie să lupŃi prea des cu un singur inamic pentru că prin aceasta o să-l înveŃi

toată arta războiului pe care o ştii.” Napoleon Bonaparte

Apreciez că mediul geostrategic de securitate este influenŃat continuu de

creşterea complexităŃii situaŃiilor de criză, prin provocările diversificării modului de aplicare a elementelor războiului asimetric, schimbărilor demografice şi de mediu, sporirea numărului statelor ineficient guvernate (failed states), extinderea ideologiilor radicale şi amânarea soluŃionării conflictelor şi crizelor. Acesta se va caracteriza prin transformări substanŃiale care vor necesita adaptarea şi perfecŃionarea criteriilor clasice de analiză a securităŃii internaŃionale, precum şi a mecanismelor de gestionare a acesteia.

CerinŃa AlianŃei şi Uniunii Europene de a face faŃă tuturor ameninŃărilor, va face ca ForŃele Navale să desfăşoare operaŃii în zona de responsabilitate, la mare şi fluviu, în întreaga arie de responsabilitate a NATO/UE, precum şi într-un mediu strategic mai extins, influenŃat permanent de factori care impun schimbarea.

MenŃinerea conflictelor, focarelor de tensiune tradiŃionale, a fenomenelor de instabilitate şi criză, a tendinŃelor de reproiectare geopolitică a unor zone (Asia Centrală, Zona Caucaziano-Caspică, Orientul Mijlociu Extins, Africa etc.), de marginalizare sau izolare a unor state favorizează existenŃa şi intensificarea unor riscuri şi ameninŃări cu impact major asupra securităŃii naŃionale a României.

Dinamica evenimentelor pe scena politică şi militară internaŃională, din ultima perioadă, a determinat o modificare accentuată a naturii riscurilor şi ameninŃărilor la adresa securităŃii în Europa şi, implicit, în zona Mării Negre şi aferente arealului fluvial. În noul context geopolitic, spaŃiul Mării Negre şi al Fluviului Dunărea, capătă o importanŃă strategică majoră, în principal datorită campaniei internaŃionale împotriva terorismului, cât şi datorită expandării intereselor de factură economică, politică şi militară ale NATO şi Uniunii Europene, spre Asia Centrala şi de Sud (Irak, Afganistan, Marea Caspică, zona Caucazului de Nord şi de Sud).

133

La nivel global mediul de securitate va fi influenŃat – direct sau indirect – de comportamentul strategic al principalilor actori mondiali SUA şi UE, la care se adaugă din ce în ce mai concludent FederaŃia Rusă, aflată într-o autentică detentă politică, economică şi militară, Japonia, China şi India.

La nivel continental Uniunea Europeană continuă procesul de integrare şi consolidare a politicii şi capacităŃilor sale de securitate şi apărare comune. Edificarea structurilor de planificare şi execuŃie şi a unor infrastructuri independente este în stadiu de început, motiv pentru care, posibilităŃile UE de a-şi asuma misiuni de gestionare a situaŃiilor de criză sunt şi rămân încă limitate faŃă de nivelul său de ambiŃie.

La nivel regional realităŃile Peninsulei Balcanice, ale spaŃiului ex-sovietic şi zonei Mării Negre influenŃează mediul de securitate caracterizat de menŃinerea focarelor de tensiune şi a situaŃiilor de criză, care au degenerat în conflicte de natură etnico-religioasă, cu caracter separatist şi de contestare a frontierelor existente.

În cadrul NATO se constată creşterea capacităŃii de intervenŃie în situaŃii de criză şi a posibilităŃilor de proiectare a forŃei în spaŃiile de interes, concomitent cu continuarea procesului de transformare a mecanismelor, structurilor şi a procedurilor de luare a deciziilor.

Pe ansamblu, probabilitatea de manifestare a riscurilor şi agresiunilor combinate de tip militar şi nemilitar, interne şi externe, statale şi nonstatale este mult mai mare astăzi decât în trecut.

Cele mai profunde transformări produse în mediul de securitate în ultimul deceniu sunt:

- accentuarea riscurilor şi ameninŃărilor asimetrice, în special a terorismului, ca urmare a accesului pe care grupurile teroriste îl au la tehnologiile actuale, inclusiv arme de distrugere în masă; toate acestea vizează şi exploatează slăbiciunile actualului sistem de securitate;

- ponderea tot mai ridicată a riscurilor şi ameninŃărilor specifice criminalităŃii transfrontaliere la adresa securităŃii naŃionale şi regionale ca urmare a existenŃei unor structuri statale slabe, conflictelor civile, interetnice, religioase etc.

2. Statutul fluvial-maritim

„C ăruia îi este frică că va fi cucerit este sigur că va fi învins.”

Napoleon Bonaparte

Marea şi fluviul au influenŃat viaŃa socială, au născut relaŃiile comerciale,

intelectuale şi politice. Îndeplinind funcŃiile economice, a asigurat şi influenŃat comunicaŃiile terestre, prelungindu-le şi legând astfel civilizaŃiile riverane, continentale şi intercontinentale.

134

Marea şi fluviul au dominat marile epoci ale civilizaŃiei, din care epoca mediteraneană a întunecat pe cele vechi, iar astăzi epoca civilizaŃiei oceanice domină întreaga structură economică, culturală şi politică a lumii1.

În prezent, sub impulsul cuceririlor revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice contemporane, mările, oceanele şi fluviile majore, denumite metaforic „continentul albastru” sau cel de-al şaptelea continent, intră tot mai mult în aria preocupărilor directe ale omului, constituind nu numai o cale privilegiată de comunicaŃii, ci şi un izvor imens de resurse şi un câmp de utilizări dintre cele mai diferite.

Constituind răspunsul la cerinŃe stringente ale omenirii în domenii vitale de care depinde în mod nemijlocit progresul economic şi social al omenirii, descoperirile ştiinŃifice şi tehnologice masive amplifică şi diversifică în măsură considerabilă raporturile dintre om şi mediul acvatic, accentuează influenŃele reciproce şi relaŃiile de intercondiŃionare dintre activităŃile desfăşurate în zonele continentale şi cele din spaŃiul oceanic.

În aceste condiŃii, se poate spune că vechea concepŃie potrivit căreia „uscatul domină marea”, simplificatoare încă de la începuturile ei, este tot mai mult depăşită, actualele preocupări în domeniul fluvial-maritim oferind deja semnele unei noi faze a civilizaŃiei care ar putea fi definită ca terestro-maritimă sau oceano-continentală, la scara întregii planete.

SpaŃiile maritime şi fluviale au constituit din cele mai vechi timpuri o mare atracŃie şi au avut o importanŃă majoră pentru comunităŃile umane. Această importanŃă a crescut odată cu dezvoltarea societăŃilor umane, a progresului forŃelor de producŃie, cu posibilităŃile umane şi tehnico-ştiinŃifice de cunoaştere şi explorare a zonelor maritime şi fluviale, transformându-le, totodată, într-un domeniu complex al cooperării internaŃionale. Este un proces istoric îndelungat, caracterizat prin dominarea mărilor şi oceanelor de marile puteri, timp de secole, care au impus propria „ordine maritimă inegală şi inechitabilă”2.

Utilizarea mărilor şi fluviilor în scopuri economice şi militare s-a realizat încă din perioada statelor sclavagiste, de către imperiul roman, Egiptul antic, statele greceşti, în special în Marea Mediterană şi zonele adiacente precum şi în Oceanul Indian, de către celelalte state dezvoltate ale antichităŃii (China, comunităŃile indiene ş.a.). Chiar dacă împăraŃii romani considerau Marea Mediterană un lac interior al imperiului (subl. ns.), jurisconsulŃii romani utilizau, încă din acele vremuri, sintagma mare omnium commune, prin care încercau să demonstreze că mările sunt comune tuturor şi că acestea „sunt dăruite de către natură şi nu au stăpân, adică nu aparŃin nici unui popor”3. Al Ńi jurisconsulŃi romani au completat aceste abordări juridice şi cu alte teorii divergente care au susŃinut că mările şi oceanele sunt „f ără stăpân” sau că acestea „apar Ńin tuturor popoarelor”4.

1 Cpt. cdor. Preda FundăŃeanu, Libertatea mărilor şi prizele maritime, FundaŃia pentru literatură şi artă, Bucureşti,

1935. 2 Gheorghe Moca, Dreptul internaŃional public, I, Editura UniversităŃii Bucureşti, 1989, p. 283. 3 Theophil, Digeste, XLIII, 8, 3; vezi şi Celsus, L. şi alius, D. quod vi aut clam, Dig., XIII, 24, 7, şi 3–4. 4 În viziunea lui Paul, Modestin, Ulpian şi a altor jurisconsulŃi romani, se pornea în folosirea spaŃiilor maritime de

la teza că suntem în prezenŃa unui res nullius şi res communis; vezi Dumitru Mazilu, op. cit. I, p. 30. şi Gheorghe Moca, op. cit., p. 284.

135

În spaŃiul fluvial-maritim românesc navigaŃia are rădăcini milenare. TradiŃiile marinăreşti ce vin din negura istoriei, s-au dezvoltat în mod gradat de-a lungul secolelor, având ca bază reŃeaua hidrografică naŃională.

Marea Neagră, fluviul Dunărea şi apele interioare (râuri, lacuri), au fost factori favorizanŃi în evoluŃia civilizaŃiei pe aceste tărâmuri. De remarcat faptul că politica maritimă a ocupat un loc central în demersurile cercurilor conducătoare indiferent de forma de guvernare existentă la un moment dat. Fiecare etapă istorică şi-a adus aportul la dezvoltarea infrastructurii şi implicit a puterii navale, contribuind astfel la întărirea poziŃiei geostrategice a României în zona Mării Negre.

Astăzi România dispune, pe un litoral de numai 245 de Km, de trei porturi maritime din care ConstanŃa, „diamantul coroanei”, cu o vechime atestată de peste 2.500 de ani, este unul dintre cele mai importante porturi din Europa, prin el derulându-se anual un trafic comercial de peste 85 milioane t.

Fluviul Dunărea are o lungime totală de 2.850 km din care 2.588 km între Sulina şi Ulm sunt navigabili.

Sectorul românesc al fluviului este cuprins între Gura Nerei şi Sulina şi măsoară, pe şenalul principal, 1.075 km (cca. 42% din lungimea navigabilă a fluviului). Între Gura Nerei şi Gura Timocului, şenalul navigabil este comun româno-iugoslav (230 km), de la Gura Timocului până la Silistra Est cursul principal al fluviului este comun româno-bulgar (470 km), iar cel cuprins între Gura Prutului şi Ceatalul Ismail este comun româno-moldovenesc (1 km) şi româno-ucrainian (54 km).

În afara şenalului principal braŃele secundare ale Dunării de pe teritoriul Ńării sunt deschise navigaŃiei pe încă 530 km (dintre cele mai importante Chilia – 116 km, Sfântu Gheorghe – 109 km, Măcin – 98 km, Borcea – 100 km, Bala – 11 km). ReŃeaua căilor navigabile aflate în prezent în exploatare în România măsoară cca. 1.700 km În afara Dunării şi braŃelor sale secundare, această reŃea cuprinde Canalul Dunăre–Marea Neagră (64,2 km), care racordează fluviul la cel mai important port maritim de la Marea Neagră, ConstanŃa, precum şi canalul Poarta Albă–Midia–Năvodari (31,2 km), care asigură accesul navelor fluviale la încă un port maritim, Midia. Din punct de vedere al regimului şi condiŃiilor de navigaŃie pe fluviu, potrivit ConvenŃiei de la Belgrad din 1948, Dunărea se împarte în două sectoare distincte ca structură şi mod de organizare şi anume:

- sectorul Dunării Maritime, cuprins între Brăila şi Rada Sulina, cu lungimea totală de 185 km;

- sectorul Dunării Fluviale, aflat în amonte de Brăila. Pe sectorul Dunării Maritime este permis accesul navelor maritime, cu pescaj

de până la 7,0 m, în porturile româneşti Sulina, Tulcea, GalaŃi, Brăila, precum şi în porturile ucrainiene Ismail şi Reni. Accesul navelor maritime este limitat de nivelul „barei” de la Sulina, formată prin depuneri de aluviuni.

ExistenŃa a 32 porturi româneşti amplasate de-a lungul Dunării din care 10 foarte importante (construcŃii navale, activităŃi de operare încărcare-descărcare etc.) şi a celor 4 porturi de pe canalele navigabile ce leagă Dunărea de Marea Neagră, joacă un rol foarte important pentru punerea în valoare a fluviului ca magistrală de

136

transport european de prim ordin. Acestea conferă arterei navigabile a Dunării atributele unui coridor logistic ce se întinde de la Marea Neagră până la Marea Nordului, având la extremităŃi două porturi maritime de importanŃă excepŃională: Rotterdam – la extremitatea vestică şi ConstanŃa – la extremitatea de est.

Culoarul Dunăre–Rhin–Main–Rotterdam, lucrare de importanŃă geostrategică pentru transportul fluvial-maritim euroasiatic, traversează 9 state europene şi permite legătura estului Europei cu vestul acestui continent numai în 6 zile, faŃă de 14 zile care sunt necesare pe calea mării. Acest culoar reprezintă un mijloc deosebit de eficient în geopolitica dezvoltării economice a României şi a Europei, fiind cea mai viabilă soluŃie pentru transportul resurselor energetice din zona Mării Caspice. În această ecuaŃie, România, care doreşte şi poate deveni un factor important, pe lângă infrastructura maritimă şi petrolieră de la litoral, poate pune la dispoziŃie, în domeniul transporturilor, şi facilităŃile şi capabilităŃile fluviale naŃionale existente.

ExistenŃa zăcămintelor petrolifere şi de gaze naturale, în zona economică exclusivă, a rafinăriei de la Midia cât şi a unei experienŃe mari în domeniul extracŃiei şi prelucrării acestor resurse, a permis dezvoltarea relaŃiilor de cooperare cu Ńările vecine, cât şi cu alte state interesate, sporind astfel rolul Ńării noastre ca naŃiune maritimă.

Conjugarea acestor detalii cu existenŃa oleoductului spre Trieste fac posibilă participarea României la exploatarea, prelucrarea şi transportul resurselor energetice din bazinul Mării Caspice către vestul Europei şi constituie un argument în plus în transformarea acesteia într-o punte de legătură între cele două continente.

Un element important în consolidarea statutului de actor maritim al României îl constituie ForŃele Navale. Numărul navelor, capabilităŃile acestora, nivelul de instruire al echipajelor şi capacitatea structurilor de comandă, precum şi participările acestora la exerciŃii şi misiuni navale comune, regionale (BLACKSEAFOR) şi internaŃionale alături de NATO (Active Endeavour) au permis ca România să fie mai bine percepută pe plan mondial ca naŃiune maritimă.

3. Interesele navale ale României – consideraŃii

Conform Strategiei de securitate naŃională, ediŃia 2001, interesele naŃionale ale României sunt acele stări şi procese bazate pe valorile acceptate şi promovate de societatea română, prin care se asigură prosperitatea, apărarea şi securitatea membrilor săi, stabilitatea şi continuitatea statului.

Edificarea unei Românii democratice, stabile politic şi prospere economic, implică îndeplinirea şi apărarea următoarelor interese naŃionale fundamentale:

- menŃinerea integrităŃii, unităŃii, suveranităŃii şi independenŃei statului român;

- dezvoltarea economico-socială; - garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice fundamentale ale

cetăŃenilor. În concluzie, importanŃa geostrategică, economică şi ecologică a bazinului

pontic, cât şi dimensiunea maritimă în general reprezintă baza obiectivă de definire a

137

intereselor statului român în domeniul naval şi de elaborare şi promovare a politicii sale maritime şi fluviale.

Interesele navale ale României constituie parte componentă a intereselor naŃionale, ele evoluând în timp, în funcŃie de situaŃia geopolitică regională şi internaŃională, de puterea politică, economică şi maritimă a Ńării, de sistemul de alianŃe şi de situaŃia politică a statului. Interesele navale se promovează prin căi diferite: diplomatice, informaŃionale, economice, militare etc. şi se materializează prin tratate, acorduri programe, proiecte şi ini Ńiative comune.

Astfel, din alocuŃiunea preşedintelui Traian Băsescu cu tema „Regiunea Mării Negre – Promovarea libertăŃii, a democraŃiei şi stabilităŃii regionale”, 2005, reiese clar orientarea politicii navale: „Situată la vest de Marea Neagră şi la gurile Dunării, România reprezintă un cap de pod pentru comunitatea transatlantică la arealul Mării Negre. Ca parte a Europei simŃim că avem responsabilitatea de a ne folosi potenŃialul pentru binele comunităŃii noastre democratice şi să acŃionăm ca un liant între Europa şi statele din Caucaz”.

La rândul său, ministrul de externe român preciza că odată cu aderarea României la NATO şi UE interesele acestora sunt şi ale noastre şi vom fi alături de aliaŃi acolo unde lupta împotriva terorismului internaŃional o cere. Constatăm astfel că zona de interes a României trebuie să depăşească nu numai frontiera Zonei Economice Exclusive, dar şi pe cea a bazinului pontic.

Apărarea intereselor navale ale României se realizează de către ForŃele Navale, care trebuie să fie capabile să-şi proiecteze puterea până acolo unde este necesară protecŃia obiectivelor economice şi comunicaŃiilor maritime şi fluviale proprii.

În acest context, România este vital interesată în domeniul naval de: - păstrarea integrităŃii sale teritoriale în limitele graniŃelor terestre, maritime

şi fluviale; - păstrarea nealterată a ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră prin braŃul Sulina,

în principal, dar şi prin braŃele Chilia şi Sfântu Gheorghe – căi de comunicaŃie de interes în vederea exploatării economice şi desfăşurării nestânjenite a activităŃilor în aceste spaŃii;

- asigurarea stabilităŃii în zonă; - asigurarea libertăŃii de mişcare pe căile de comunicaŃii fluviale şi maritime; - apărarea infrastructurii din spaŃiul riveran; - protecŃia mediului pe mare, fluviu şi în deltă; - participarea la acŃiunile militare ale aliaŃilor şi partenerilor. Din prezentarea intereselor navale, putem concluziona că zona de interes în

domeniul naval, este reprezentată „de spaŃiul geografic în care evoluŃia mediului politico-social influenŃează promovarea intereselor naŃionale ale României”.

În acest sens, în calitate de membru al NATO, România pledează pentru un rol activ al AlianŃei în proiectarea unui climat de stabilitate şi securitate în Zona Extinsă a Mării Negre.

Summit-ul NATO din Istanbul a făcut un prim pas important spre schiŃarea unei strategii pentru Marea Neagră. Subliniind importanŃa regiunii, în cadrul Summit-ului a fost semnalată capacitatea AlianŃei de a contribui la securitatea şi stabilitatea regională.

138

Participarea ForŃelor Navale ale României la iniŃiativele privind securitatea maritimă în Marea Neagră (BLACKSEAFOR şi Documentul CSBMs) şi la OperaŃia Active Endeavour din Marea Mediterană constituie un argument care demonstrează puterea maritimă a României şi faptul că marina noastră s-a transformat dintr-o marină costieră, într-o marină care are capacitatea să desfăşoare acŃiuni şi în alte teatre de operaŃii.

De asemenea, o atenŃie deosebită se acordă extinderii şi dezvoltării relaŃiilor de colaborare militară navală cu statele vecine, riverane Mării Negre, din Peninsula Balcanică şi din AlianŃă.

Element consacrat al puterii militare a naŃiunii, ForŃele Navale reprezintă un instrument militar şi de politică externă a statului. Ele dispun de anumite atribute operaŃionale, care, adăugate la misiunile ce le pot îndeplini, le fac de neînlocuit în apărarea intereselor proprii sau ale aliaŃilor. Aceste atribute sunt: capacitatea ridicată de pregătire pentru luptă, adaptabilitatea, mobilitatea, rezistenŃa, capacitatea de transport, susŃinerea logistică, accesibilitatea, diplomaŃia navală.

În concluzie, apreciez că ForŃele Navale vor constitui, în continuare, instrumentul principal de manifestare a intereselor navale ale României şi ale alianŃelor din care România face parte. Ele trebuie să fie în măsură ca prin organizare, dotare şi pregătire să facă faŃă oricărui tip de conflict naval atât pe fluviul Dunărea, pe Marea Neagră cât şi în afara acestei zone. Definirea zonelor de responsabilitate şi de acŃiune a ForŃelor Navale constituie un element deosebit de important în planificarea, desfăşurarea şi asigurarea activităŃilor acestora şi de răspundere pentru structurile de conducere.

Apreciez că interesele complementare ale României la fluviu trebuie avute permanent în vedere atunci când se pun în discuŃie subiecte ce se reflectă în interesele naŃionale:

- păstrarea integrităŃii teritoriale în limitele graniŃelor stabilite prin tratatele în vigoare;

- ieşirea la mare; - asigurarea libertăŃii de navigaŃie pe comunicaŃiile fluviale; - apărarea infrastructurii din spaŃiul fluvial: poduri, porturi, sisteme

hidroenergetice şi de navigaŃie, centrala nucleară, ecluze etc.; - protecŃia mediului pe fluviu şi în Delta Dunării; - participarea la acŃiuni multinaŃionale ale aliaŃilor şi partenerilor; - menŃinerea unei structuri de forŃe navale fluviale de siguranŃă optime; - punerea la dispoziŃia structurilor europene şi transatlantice a unei forŃe

fluviale credibile de siguranŃă şi securitate fluvială.

4. Cooperarea şi integrarea în UE şi NATO

România, stat membru NATO şi al Uniunii Europene, se află în vecinătatea sau la întretăierea căilor de acces a acestor riscuri şi ameninŃări: Balcanii Occidentali (Bosnia şi HerŃegovina, Serbia şi Muntenegru, Kosovo) şi Europa Răsăriteană.

139

De aceea, apreciez că, principalele riscuri la adresa securităŃii maritime în zona Marii Negre şi a Fluviului Dunărea, pot fi de natură teroristă (terorism maritim) sau de crimă organizată şi pentru aceasta structurile mai sus menŃionate să poată prevede acŃiunile pe care să le contracareze şi să-şi creeze mecanismele de acŃiune şi legitimizarea prin cooperare şi dialog a acestora.

4.1. CoerenŃă, consistenŃă şi angajamente politice pe termen lung Apreciez că pacea, securitatea şi stabilitatea spaŃiului european şi euroatlantic,

solid implementate prin acŃiunea comună, dar şi independentă a celor două organizaŃii – NATO şi UE – impun, în condiŃiile gravelor ameninŃări actuale la adresa libertăŃii şi existenŃei umane, luarea în considerare a unor priorităŃi complementare, care să le consolideze, să acorde continentului şansa unei cooperări mai largi, unei dezvoltări neîngrădite de nici un pericol în deceniile care urmează.

Între aceste priorităŃi, apreciem că e necesar a fi luate în calcul cel puŃin următoarele trei elemente:

- coerenŃa acŃiunilor parteneriale şi internaŃionale ale NATO şi UE, de natură să ofere un cadru mai eficient demersurilor de securitate ale acestora, o finalitate sporită eforturilor de îngrădire şi combatere a terorismului transfrontalier, a folosirii armelor de nimicire în masă şi armelor neconvenŃionale, a extinderii crimei organizate;

- consistenŃa acŃiunilor militare şi civile, politice, economice, sociale, diplomatice, ştiinŃifice, culturale şi de altă natură ale UE şi NATO dedicate întăririi stabilităŃii şi securităŃii continentului, progresului şi prosperităŃii acestuia;

- realizarea unor angajamente politice pe termen lung ale statelor membre ale celor două organizaŃii de a conlucra strâns în combaterea gravelor pericole şi ameninŃări din mediul de securitate internaŃional.

Complementaritatea acestor priorităŃi este mai mult decât necesară, în condiŃiile în care, la nivelul continentului, al AlianŃei şi Uniunii Europene, cel puŃin între „grei”, dar şi între noii membri din Estul continentului şi vechii membri din Vest, există încă divergenŃe şi deosebiri de vederi care grevează într-o oarecare măsură asupra Politicii de securitate şi apărare comune, a IniŃiativei privitoare la capacităŃi, afectând procesul dezvoltării lor congruente viitoare şi, implicit, modul solidar, ferm, elaborat în care se abordează confruntarea cu terorismul.

O politică coerentă, îndeosebi în privinŃa abordării ameninŃării teroriste, este imperios necesară la nivel european, după 11 martie 2004. Dacă obiectivele politice ale apărării continentale sunt clar exprimate, modul de folosire a forŃei şi finalizarea deplină şi fără întârziere a operaŃionalizării acesteia, pentru a răspunde prompt unor împrejurări asimetrice, fortuite, necesită o mai bună concertare şi dinamizare a acŃiunilor statelor membre ale UE şi NATO.

Noua dinamică a Politicii europene de securitate şi apărare şi a IniŃiativei capacităŃilor de apărare, justificată de periculozitatea vădită a atacurilor teroriste recente, obligă la multiplicarea măsurilor preventive şi îndeplinirea responsabilă de către fiecare stat membru a strategiilor proprii în domeniu şi a obligaŃiilor internaŃionale asumate.

140

Imposibilitatea previzionării unei victorii cu final apropiat sau mediu în lupta cu terorismul şi teroarea armelor de nimicire în masă, date fiind breşele numeroase existente încă în sistemele de securitate naŃionale, necesită realizarea unor angajamente politice pe termen lung din partea ambelor organizaŃii, de generare a unor noi cerinŃe legislative, acŃionale şi doctrinare, dezvoltare a unor capacităŃi viabile de prevenŃie, acŃiune şi contraacŃiune, blocare a acŃiunii statelor, organizaŃiilor sau persoanelor sponsor, a actorilor nonstatali sau transnaŃionali, a grupurilor care folosesc atentatul şi crima împotriva libertăŃii şi democraŃiei, a persoanei, prin conjugarea eforturilor comunitare, ale tuturor factorilor responsabili de la autorităŃile statale până la organizaŃiile nonguvernamentale.

Aceasta presupune ca statele membre înseşi, deci şi România, să-şi propună, în politica de securitate şi apărare şi să urmărească cu consecvenŃă noi direcŃii de acŃiune pentru asigurarea unor capacităŃi proprii necesare luptei cu terorismul şi celelalte ameninŃări viitoare, adaptate necesităŃilor apărării naŃionale şi integrării în NATO şi UE, crearea de instrumente specifice pentru contracararea individuală sau colectivă a riscurilor neconvenŃionale.

4.2. Cooperarea antiteroristă europeană şi euroatlantică În lupta cu terorismul, cele două organizaŃii cu obiectiv comun de asigurare a

securităŃii continentului european – NATO şi UE – au stabilit strategii complementare care beneficiază de virtuŃile coerenŃei acŃionale, ale cooperării interorganizaŃionale şi dezvoltării congruente a capabilităŃilor militare, pe principiul „capacităŃi separabile, dar nu separate”. S-a avut în vedere faptul că principalele riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii statale şi a comunităŃii de state democratice îşi află originea în triada terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, regimuri nedemocratice sau instabile5.

Summit-ul de la Praga a lansat o strategie specifică de luptă cu organizaŃiile teroriste, cu statele care le sprijină din „Axa răului”. Prin aceasta, NATO îşi operaŃionalizează capabilităŃile necesare unor astfel de misiuni, capătă o concepŃie de apărare împotriva terorismului, iniŃiative de apărare împotriva armelor de distrugere în masă, decide să-şi fortifice capacităŃile de apărare împotriva atacurilor la sistemele informatice şi examinează opŃiunile pentru situaŃia unui atac terorist cu rachete împotriva forŃelor armate, teritoriului şi a centrelor populate ale statelor NATO.

Sunt intensificate acŃiunile de consolidare a apărării interne, aplicate măsuri de descurajare, apărare şi protecŃie a membrilor organizaŃiei, create structuri de comandă mai flexibile, capabilităŃi de desfăşurare rapidă în dispozitiv, de susŃinere a operaŃiilor la distanŃă şi timp îndelungat, într-un mediu provocator, contaminat NBC.

La reuniunea din 12 iunie 2003, de la Bruxelles, miniştrii apărării din statele NATO şi candidate au subliniat importanŃa calităŃii structurilor de forŃe adaptate şi a destinării principalelor resurse forŃelor şi capacităŃilor desfăşurabile6, ca element fundamental al eficacităŃii lor în combaterea acestui flagel, luând, totodată, în

5 Carta Albă a SecurităŃii şi Apărării NaŃionale, Guvernul României, Bucureşti, 2004, p. 2. 6 Prague Summit Declaration Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the

North Atlantic Council in Prague on 21 November 2002, www.nato.int

141

discuŃie, aspectele creşterii mobilităŃii forŃelor AlianŃei, îmbunătăŃirii capacităŃilor convenŃionale, edificării unor capacităŃi de comunicare sigure etc.

Ca primul şi cel mai important membru NATO lovit de terorişti, SUA, pun în strategia adoptată post 11 septembrie, accentul pe cooperare, pe reorganizarea bazelor lor militare de pe mapamond, pentru a se apropia de „zonele fierbinŃi” , pe crearea noilor capacităŃi şi tehnologii de acŃiune pe teatre îndepărtate, de conducere a operaŃiilor de informaŃii, de protejare a infrastructurii critice a Statelor Unite şi de folosire a spaŃiului extraatmosferic.

AlianŃa participă, după summit-ul praghez, la campania antiteroristă internaŃională şi găseşte soluŃii viabile pentru integrarea activă şi eficientă în lupta cu terorismul, printr-o cooperare bilaterală şi multilaterală, prin coaliŃii ad-hoc de voinŃă sau canalizate prin instituŃiile internaŃionale ONU, UE, OSCE. În acelaşi timp, trece la realizarea noilor capacităŃi (PCC, NRF), a măsurilor de protecŃie împotriva armelor de distrugere în masă şi valorifică mai bine cadrul oferit de cooperarea cu partenerii (EAPC/PpP) pentru încurajarea dialogului şi conlucrării interregionale, în vederea eliminării activităŃilor şi structurilor teroriste.

Drept urmare, NATO îşi amplifică conlucrarea cu statele partenere şi cu alte state, le acordă asistenŃă de specialitate la diferite niveluri, întăreşte cooperarea cu SUA şi interoperabilitatea forŃelor, creşte rolul parteneriatului cu Ńări central-asiatice în problema Afganistanului, îşi modernizează procesul decizional şi-şi adaptează mecanismele, atribuŃiile şi capacităŃile la specificul noii ameninŃări7.

OrganizaŃia dezvoltă capacităŃi pentru acŃiune în afara ariei de responsabilitate şi pentru a face faŃă riscurilor complexe generate de proliferarea armelor de distrugere în masă, trece la reorganizarea structurilor de comandă şi operaŃionale, iar statele membre îşi îmbunătăŃesc propriile capacităŃi, cooperarea pentru dezvoltarea unor programe specifice de modernizare a acestora, îndeosebi în domeniul transporturilor strategice, al comunicaŃiilor şi realimentării în aer a aeronavelor etc.

Este extrem de importantă pentru amplitudinea cooperării contrateroriste la nivelul AlianŃei, relaŃia transatlantică, afectată, cum se ştie, în 2003, de poziŃia diferită a SUA şi principalelor state membre europene din NATO în problema irakiană.

Summit-ul de la Istanbul acordă un spaŃiu amplu problematicii terorismului, subliniind faptul că AlianŃa oferă o dimensiune transatlantică esenŃială răspunsului la ameninŃarea acestuia şi aprobând un ansamblu întărit de măsuri proprii de creştere a contribuŃiei individuale şi colective la combaterea flagelului respectiv, care cuprinde:

- îmbunătăŃirea cooperării comunitare în domeniul informaŃiilor, susŃinerea fermă a pregătirii Batalionului NATO multinaŃional de apărare CBRN;

- furnizarea de ajutor pentru protecŃie în cazul evenimentelor majore, prin avioane ale forŃei aeriene de detecŃie îndepărtată şi de control a NATO;

- creşterea contribuŃiei operaŃiei Active Endeavour la lupta contra terorismului, continuarea unor eforturi viguroase în cadrul operaŃiilor din Balcani şi Afganistan pentru împiedicarea reapariŃiei terorismului, dezvoltarea noilor tehnologii

7 Comunicatului final al Reuniunii Comitetului de planificare a apărării şi a Grupului de planificare nucleară în

sesiune ministerială, desfăşurată la Bruxelles, la 12 iunie 2003, www.nato.int

142

de apărare contra acestuia, sporirea cooperării cu partenerii şi punerea în aplicare a planului de acŃiune referitor la planurile civile de urgenŃă şi a planului de acŃiune al Parteneriatului contra terorismului;

- continuarea activă a consultărilor şi schimburilor de informaŃii cu UE, a cooperării cu alte organizaŃii internaŃionale şi regionale.

Atât înainte, cât şi, mai ales, după accederea în AlianŃă, România cooperează strâns în afirmarea noii dimensiuni a strategiei organizaŃiei, prin participarea cu trupe în teatrele de operaŃii, prin susŃinerea: politică, economică, financiară, informaŃională etc. a ofensivei contra terorismului. Pe de altă parte, Ńara noastră conlucrează, pentru combaterea terorismului internaŃional cu UE, ONU şi OSCE. Notabile sunt activitatea României în SEEGROUP, ce funcŃionează în cadrul IniŃiativei NATO pentru sud-estul Europei, punerea în aplicare, din 2002, a unei Strategii naŃionale de prevenire şi combatere a terorismului şi racordarea, prin structuri specifice, la campania antiteroristă internaŃională.

La nivelul UE, după septembrie 2001, sunt redefinite strategiile privitoare la lupta cu terorismul, odată cu constituirea, la iniŃiativa SUA, a coaliŃiei antiteroriste.

Cu deosebire, însă, după evenimentele din 11 martie de la Madrid, oficialii UE constată o incompletă adecvare a formelor de cooperare juridică şi poliŃienească la necesităŃile unei abordări eficiente a strategiilor luptei cu terorismul.

Consiliul European stabileşte încă din 2002 obiective clare legate de combaterea acestui flagel. În Tratatul UE, terorismul se consideră a fi una din cele mai serioase şi primejdioase forme de criminalitate, ce trebuie prevenită şi combătută prin dezvoltarea acŃiunilor comune pe trei direcŃii: cooperarea sporită dintre forŃele de poliŃie, cooperarea dintre autorităŃile vamale şi alte autorităŃi competente, inclusiv Europol, cooperarea dintre autorităŃile juridice şi uniformizarea legislativă în domeniu8.

Prin Decizia Consiliului European din 13 iunie 2003 în problema terorismului se prevede pedeapsa nediferenŃiată a activităŃilor teroriste în toate statele membre9.

Noile state membre de la graniŃa de răsărit a organizaŃiilor europeană şi euroatlantică acceptă să coopereze activ, constituindu-şi sisteme naŃionale de prevenire şi combatere a terorismului, pentru gestionarea integrată a unor riscuri neconvenŃionale ce afectează, în special, securitatea unor regiuni de tranzit ca sud-estul Europei şi Marea Neagră. Mult mai decisă şi, evident, mai motivată este acŃiunea UE în domeniu post 11 martie 2004. Aceasta conferă cooperării antiteroriste o dimensiune superioară, care depăşeşte net aspectele cuprinse în declaraŃia oficială a Consiliului European de la Laeken, în Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam.

Mai concret, DeclaraŃia pentru Combaterea Terorismului a Consiliului pentru Afaceri Interne şi JustiŃie al UE include măsuri de:

- consolidarea cooperării operaŃionale, cu implicarea sporită a statelor membre în toate formele parteneriale, optimizare a activităŃii organismelor europene Europol, Eurojust şi ForŃa de IntervenŃie Europeană;

8 art. 29 din Tratatul Uniunii Europene, ce se referă la problematica terorismului. 9 Potrivit Council Framework Decision 2002/475/JHA of 13 June 2003 on combating terrorism, Official Journal L

164 of 22 june 2002.

143

- blocarea accesului teroriştilor la materia primă necesară activităŃilor teroriste;

- îmbunătăŃirea cooperării în sfera informaŃiilor; - implementarea unei legislaŃii comune în domeniu; - elaborarea unui ghid strategic în vederea reactualizării Planului European de

AcŃiune Antiteroristă; - numirea unui coordonator european în domeniul contraterorist,

implementare a Strategiei Europene de Securitate şi a unei clauze de solidaritate, aşa cum a fost ea prevăzută în art. 42 al proiectului ConstituŃiei Europene.

ForŃa de Răspuns a NATO/NRF şi ForŃa Europeană de ReacŃie Rapidă/FERR sunt o expresie concretă a readaptării capacităŃilor militare ale NATO şi UE pentru a face faŃă terorismului şi armelor de distrugere în masă/ADM. Noii forŃe de elită a AlianŃei şi celei a UE le vor fi destinate cele mai bune unităŃi.

Întrucât UE nu dispune de un stat major de nivel strategic propriu, s-a decis, de comun acord, să se utilizeze o parte a comandamentului NATO sau să se pună la dispoziŃie un stat major naŃional „multinaŃionalizabil” de către unul din statele membre.

În ceea ce priveşte destinaŃia celor două structuri, NRF va pune accentul pe capacităŃi de luptă pentru soluŃionarea conflictelor de mare intensitate, în timp ce FERR va avea forŃe care să acopere gama misiunilor de mică intensitate. Completarea reciprocă a celor două forŃe este posibilă şi reală astfel: aceleaşi unităŃi ale unui stat membru pot fi întrebuinŃate şi de către o forŃă şi de către cealaltă.

UnităŃile NATO cu înalt nivel de operativitate vor fi preluate de UE şi utilizate ca elemente ale propriei FRR. Complementaritatea acŃională a celor două forŃe este susŃinută şi de faptul că, în linii generale, însăşi politica de securitate şi apărare a UE coincide cu strategia europeană a NATO. Cele două forŃe reflectă, practic, legăturile de apărare ale NATO cu UE, adică acordul Berlin Plus.

ÎnvăŃămintele desprinse din desfăşurarea cooperării antiteroriste pe timpul războiului din Irak şi în acŃiunile post conflict din Orientul Mijlociu şi Balcani oferă o bună bază de plecare pentru abordarea în comun a noilor operaŃiuni din domeniu şi pentru corecturile ce vor fi aduse capabilităŃilor viitoare ale forŃelor de reacŃie rapidă.

Există acum o viziune unitară asupra problemei, dar, apreciez că sporirea eficacităŃii cooperării, care Ńine în primul rând de factorul politic, riscă să stagneze tocmai pentru că acesta poate suporta presiuni diverse şi lua decizii ezitante şi uneori contrare spiritului hotărârilor comunitare. Exemplul sancŃionării de către electorat a fostului prim-ministru Jose Maria Aznar şi al schimbării orientării politice privitoare la angajarea forŃelor spaniole în Irak de către noul premier este edificator.

Apreciez, în acelaşi timp, că lupta Europei cu terorismul are şanse în plus prin intensificarea cooperării pe toate planurile şi stabilirea de obiective concrete pe termen lung, la nivelul UE, al NATO şi al fiecărui stat membru sau nemembru.

Cele două organizaŃii vor trebui să dovedească o mai mare determinare în abordarea comună şi mult mai bine coordonată a fenomenului terorist. Extinderea neîntârziată a cooperării lor, prin intermediul structurilor existente sau care vor fi create, va pune în dificultate grupările teroriste, va asigura o mai bună prevenire şi combatere a acŃiunilor acestora.

144

4.3. AcŃiuni teroriste previzibile care ar putea să se manifeste AcŃiunile teroriste previzibile, care ar putea să se manifeste sunt următoarele: - atacarea navelor civile şi militare de către ambarcaŃiuni sinucigaşe; - sechestrare de nave de pasageri; - acte de piraterie (chiar dacă puŃin probabil); - atacarea infrastructurii petroliere (tancuri petroliere sau de gaze lichefiate,

platforme de foraj marin, conducte submarine, terminalele petroliere din porturi); - încercarea de blocare a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele prin distrugerea

podurilor care fac legătura între Europa şi Asia, scufundarea de nave comerciale în strâmtori;

- încercarea de blocare a căilor navigabile pe Dunăre prin scufundarea de nave în punctele principale de trecere;

- operaŃiuni teroriste asupra porturilor, infrastructurii economice de la litoral şi fluviu;

- poluarea chimică şi biologică etc. Pericole care Ńin de crima organizată: - traficul de armament spre zonele de conflict; - traficul de persoane şi imigraŃia ilegală; - operaŃiunile de spălare de bani; - acŃiuni tipice de corupŃie la nivelul administraŃiilor centrale şi locale; - traficul de stupefiante; - traficul de materiale radioactive, chimice şi biologice etc.

5. Concluzii

NATO şi UE întrunesc, în actuala realitate geopolitică şi geostrategică şi noul contur frontalier postextindere, o importanŃă şi finalitate securitară sporită, pe plan regional, continental şi global.

Dubla lărgire a NATO şi UE a instaurat o nouă stabilitate pe continent, care se sprijină pe partea de contribuŃie a fiecărui stat admis după anul 2004, pe aportul său la decongestionarea crizelor, la progresul reformelor şi securitatea Europei.

Ambele organizaŃii vor fi obligate la eforturi adaptative serioase postaderare, care, sigur, vor fi răsplătite de plusul de capacitate obŃinut în soluŃionarea problemelor europene specifice.

Este extrem de relevantă dinamica nouă, mult mai productivă în care se dezvoltă şi funcŃionează parteneriatul strategic NATO–UE pentru gestionarea crizelor şi prevenirea conflictelor, pentru combaterea terorismului. În faŃa spectrului larg al ameninŃărilor actuale şi viitoare, aceasta trebuie să îndemne însă la un alt ritm al activităŃii instituŃiilor interne de securitate, la amplificarea continuă a cooperării, sporirea exigenŃelor de strategie politică, tehnică, militară, a calităŃii forŃei.

SpaŃiul unic european de securitate şi cooperare va conferi un alt dinamism şi o capacitate crescută de gestionare a crizelor, de restabilire a păcii, de combatere a pericolelor grave la adresa stabilităŃii şi securităŃii continentului.

145

Dubla determinare a stabilităŃii şi securităŃii regionale şi continentale de către NATO şi UE fortifică spaŃiul european periferic, asigură o difuziune accelerată a democraŃiei, libertăŃii, echităŃii şi securităŃii sociale în fostele Ńări comuniste din Est, oferă Europei şansa unei cooperări şi dezvoltări unite şi neîngrădite în secolul XXI.

PriorităŃile complementare pentru o acŃiune comună mult mai eficientă în planul securităŃii şi dezvoltării Europei şi lumii sunt: coerenŃa şi consistenŃa acŃiunilor comunitare, de parteneriat şi internaŃionale ale NATO şi UE, adoptarea unor angajamente pe termen lung pentru conlucrarea în prevenirea şi combaterea gravelor pericole şi ameninŃări din mediul internaŃional.

ConstrucŃia unei Europe mai operative şi mai eficiente în faŃa sfidărilor viitoare se va face prin atragerea la activităŃile sale a tuturor statelor spaŃiului european şi euroatlantic, într-o manieră democratică, participativă, punând integral în valoare virtuŃile celor două organizaŃii.

Noile frontiere suprapuse ale NATO şi UE incumbă o acŃiune unită de securizare, construirea unui răspuns politic şi strategic eficace la ameninŃările multiple din mediul continental şi global.

Cele două organizaŃii pot realiza, prin conjugarea eforturilor, o acŃiune comună preventivă mai eficientă şi un demers multilateral şi profesionalizat contra pericolelor terorismului şi armelor de distrugere în masă.

Consensul şi determinarea trebuie să prevaleze în faŃa riscurilor asimetrice la adresa Europei şi a lumii, să ducă la sporirea complementarităŃii acŃiunilor organizaŃiilor europeană şi euroatlantică pe plan militar, tehnologic, politic, diplomatic etc.

În eforturile de realizare a unei apărări colective continentale, noua ConstituŃie Europeană va sta la baza abordării coerente, unite a problematicii securităŃii şi apărării comune.

146

REPERE ŞI ORIENT ĂRI PENTRU FUNDAMENTAREA DOCTRINEI FOR łELOR NAVALE ROMÂNE

Comandor Tiberiu CHODAN, Şeful SecŃiei Doctrină, Regulamente şi Standardizare din

Statul Major al For Ńelor Navale

1. Locul, rolul şi funcŃiile doctrinei

Pentru a identifica locul, rolul şi funcŃiile doctrinei este necesar să definim în primul rând acest termen, iar apoi să stabilim relaŃiile în care se află doctrina cu teoria, politica, strategia sau conceptul strategic.

1.1. Definirea doctrinei Doctrina, în cea mai largă accepŃiune, este un ansamblu de principii constituite

într-un sistem. Cuvântul doctrină provine din limba latină şi înseamnă „o sumă de învăŃături” sau o sumă de principii de învăŃătură.

Doctrina militară reprezintă un ansamblu de convingeri naŃionale asupra folosirii maselor înarmate. Aceasta este definită ca fiind „ansamblul principiilor fundamentale prin intermediul cărora forŃele militare îşi ghidează acŃiunile pentru a-şi îndeplini obiectivele”. Doctrina serveşte la interpretarea realităŃii şi la alegerea modalităŃii de acŃiune a forŃelor.

Cuvântul de ordine pentru aplicarea principiilor doctrinei trebuie să fie eficienŃă. Ea se referă la esenŃa, obiectivele şi natura unui posibil război, ca şi asupra pregătirii for Ńelor armate naŃionale pentru acest război precum şi a mijloacelor de a-l duce.

Principalul scop al doctrinei este acela de a oferi cadrul necesar îndrumării în planificarea şi conducerea operaŃiilor. Doctrina abordează modul cum aceste operaŃii ar trebui să fie coordonate, elaborate, comandate, conduse, susŃinute şi finalizate/terminate. Prin urmare, nu se referă la trecut şi nici la viitorul pe termen mediu sau lung.

Doctrina se referă, în principal, la prezent dar şi la viitor. Ea este dinamică şi se revizuieşte periodic.

Azi, aceasta a devenit mai mult de atât: doctrina este un ghid de a duce războaie şi de a conduce operaŃii altele decât războiul. Ea spune ceea ce trebuie făcut şi cum. Doctrina răspunde la întrebarea CUM, descriind metodele prin care se duc acŃiunile militare. Deşi, de regulă, conceptul exprimă ce trebuie făcut şi doctrina cum, dihotomia nu este evidentă. Adoptarea doctrinei oficiale poate fi conceptuală,

147

directivă sau autoritară. Chiar şi atunci când aceasta este autoritară, aplicarea ei necesită judecată şi discernământ.

Specificul ForŃelor Navale face ca doctrina acestora să aibă caracter conceptual, flexibil, de adaptabilitate la circumstanŃe şi mai puŃin de necesitate imperioasă a aplicării riguroase a unor reguli generale.

Doctrina reprezintă o alegere calculată din multitudinea teoriilor existente, o reprezentare şi o concepŃie particulară, specifică a acŃiunii. Ea are un caracter local, adaptat la un cadru naŃional şi tehnic dat. Finalitatea practică constă în principiile (directoare) de bază care o dată formulate servesc de ghid în elaborarea şi luarea deciziilor. Doctrina este verificabilă pe teren, deci validată de practică.

Deşi, în general, există diferenŃe de abordare în ceea ce priveşte termenii referitori la teorie, politică, doctrină, strategie sau concept strategic, între aceştia se pot stabili corelaŃii ca cele prezentate mai jos care definesc locul şi rolul doctrinei maritime/navale.

1.2. Teoria şi doctrina Teoria şi doctrina sunt două părŃi ale ştiinŃei strategice. Teoria vizează aprofundarea conceptelor şi metodelor de manieră globală, în

scopul de a ajunge la o cunoaştere care să fie utilizabilă în mod universal, independent de geografie şi istorie. Cercetătorii teoretici proclamă convingeri ale existenŃei unui anumit număr de invariabile esenŃiale care pot fonda o teorie unificată. Teoria are funcŃiuni de exprimare, de comunicare şi de reprezentare.

Raportul dintre teorie şi doctrină este cel dintre general şi particular. Doctrina conŃine o teorie, explicită sau subînŃeleasă. Teoria este mai degrabă deschisă şi cumulativă, pe când doctrina este mai degrabă alternativă, fără a Ńine cont de doctrinele care au precedat-o şi de asemenea mult mai opacă, mai puŃin accesibilă publicului larg. Spre deosebire de teorie, doctrina nu este niciodată neutră, fiind guvernată în mod constant de principiul eficacităŃii.

1.3. Politica şi doctrina Politica explică cauzele, motivele (de ce fac ceea ce fac) şi care este scopul,

obiectivele. Politica depinde de evoluŃia mediului strategic politico-militar şi de securitate,

de progresele tehnologice. Doctrina este influenŃată şi direcŃionată de schimbările din politică, de capacităŃile de ducere a acŃiunilor militare/AM.

Atât doctrina, cât şi strategia se subordonează politicii domeniului respectiv, ceea ce înseamnă că, atunci când vorbim de doctrină şi strategie navală, este neapărat să le raportăm la politica navală a statului care poate fi definită ca activitatea politică a acestuia desfăşurată în scopul promovării intereselor sale navale. Practic, strategia face legătura dintre obiectivele politicii şi modalităŃile de realizare practică, deci putem aprecia că aceasta este liantul între politică şi doctrină.

În cazul statelor mici şi al celor care nu au o putere navală consistentă, conceptele de doctrină şi de strategie navală/maritimă, în multe situaŃii, nu sunt distincte ci se intercondiŃionează. Deşi se poate aprecia că, uneori, avem de-a face cu

148

o abordare teoretică insuficientă efectuată de către nespecialişti sau specialişti cu puŃină experienŃă

1.4. Strategia şi doctrina Strategia exprimă practica sau cunoştinŃele strategului, fiind totodată arta

generalului/arta războiului sau în sens mai larg ştiinŃa teoriei şi practicii militare. Ca artă aceasta presupune practicarea cu o anume abilitate, iar ca ştiinŃă ea este un rezultat al studiului, reflexiei, al meditaŃiei.

Strategia mai poate fi definită ca fiind un plan de acŃiune (curs de acŃiune), elaborat şi sistematic de regulă pe termen lung, destinat pentru îndeplinirea unui anumit scop, pentru atingerea cu succes a unui obiectiv.

Procesul strategic este unul dintre cele mai complexe, cuprinzând diferite etape, care pot fi descompuse în trei faze: de pregătire, de ducere şi de exploatare a rezultatelor acŃiunii militare (succesului). Acesta cuprinde două domenii definitorii, cel de concepŃie (care determină cu predilecŃie pregătirea acŃiunilor) şi cel de execuŃie (definitoriu pentru desfăşurarea acŃiunilor).

Gândirea strategică este o praxiologie, o învăŃătură în serviciul acŃiunii. Gândirea strategică şi tactică este profitabilă naŃiunii numai dacă încorporează şi sistematizează caracteristicile specifice naŃionale, inclusiv prin valorificarea experienŃei istorice.

Conceptele strategice sunt rezultate ale gândirii strategice. Conceptul strategic reprezintă, în primul rând, o abstractizare cu scopul de generalizare, definit într-o manieră suficient de cuprinzătoare. Conceptele de folosire a forŃelor trebuie să se caracterizeze prin simplitate pentru a obŃine rezultate practice eficiente în condiŃii complexe în folosirea armatelor moderne.

2. EvoluŃia doctrinelor

Între evoluŃia tehnologică şi cea doctrinară există o strânsă interdependenŃă. Armamentul este pus în valoare prin modul de folosire a acestuia. Cu cât investiŃia în armament şi tehnică este mai mare, cu atât mai mult este necesar să fie susŃinut demersul intelectual de înnoire a doctrinei. Reuşita depinde în special de atitudinea elitelor politice şi militare.

Doctrinele contemporane încetează de a mai fi unilaterale, înglobând toate dimensiunile strategiei.

Elaborarea doctrinei oficiale are ca punct de plecare definirea intereselor naŃionale. Critica doctrinară este necesară pentru a supune reexaminării doctrina oficială în vederea adaptării acesteia la mutaŃiile mediului înconjurător, sau adoptării unei noi doctrine care se impune rareori fără o confruntare armată.

Doctrina se aduce la cunoştinŃa atât a comandamentelor cât şi a executanŃilor. Impactul real al unei doctrine nu poate fi apreciat decât prin difuzarea publicaŃiilor, comparaŃia între documentele doctrinare şi regulamente pe de o parte şi documentele pe linie de operaŃii pe de alta.

149

În cazul acŃiunilor duse în comun de forŃe întrunite sau interaliate, doctrina reprezintă o condiŃie sine qua non pentru realizarea standardizării şi interoperabilităŃii. ForŃele nu vor putea acŃiona împreună fără o doctrină comună şi o dotare cu echipamente militare capabile să asigure interoperabilitatea între categoriile de forŃe, atât la nivel conceptual (planificare a AM), îngăduind comandanŃilor de la diferite eşaloane să aibă o viziune comună asupra operaŃiilor, cât şi la nivel procedural (ducere a AM).

Gama doctrinelor sau documentelor cu valenŃe doctrinare variază de la cele cu caracter general până la cele care descriu proceduri şi aspecte legate de standardizare în domeniile tactic sau tehnic, aplicabile celor mai mici eşaloane. Acele doctrine care conŃin principii fundamentale de lungă durată, de tip fundamental, de bază, nu sunt influenŃate sau sunt influenŃate mai puŃin de schimbările de scurtă durată din evoluŃia politică.

Doctrina de tip fundamental cuprinde, de obicei, structurile de comandă şi control de la eşaloane strategice şi operative şi este privită ca doctrină de bază pentru elaborarea celorlalte tipuri de doctrine. În consecinŃă, o astfel de doctrină ar trebui să fie luată în considerare în timpul elaborării politicii. Astfel, politica şi doctrina ar trebui să urmărească să fie consistente şi să se sprijine reciproc.

3. FuncŃiile doctrinei

FuncŃiile doctrinei sunt: - crearea unei gândiri comune în vederea acŃiunii – plecând de la principiul că

adoptarea aceleiaşi maniere de a privi, duce la aceeaşi manieră de a vedea şi la aceeaşi modalitate de a acŃiona, care prin exerciŃiu devine instinctivă;

- funcŃia strict operaŃională, de definire a folosirii armamentului, cu implicaŃii predominante la nivel tactic şi mai puŃin de nivel strategic;

- funcŃia administrativă de definire a componentelor logistică şi socială, a înzestrării (alegerii armelor);

- funcŃia declarativă, preventivă şi chiar preemptivă, cu două consecinŃe principale: cea de influenŃă strategică şi cea de descurajare, având legătură directă cu cursa înarmărilor şi un impact de ordin politic semnificativ.

4. Repere şi orientări doctrinare 4.1. ReferinŃe Rezultă din cele enunŃate anterior că reperele de bază care trebuie luate în

considerare pentru fundamentarea doctrinei ForŃelor Navale Române sunt: - reglementările existente în domeniu:

• documente naŃionale de referinŃă: - F.N.-1, „Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale”, 2004; - Strategia militară a României, 2006; - Strategia de securitate naŃională, 2007;

150

- Strategia de transformare a Armatei României, 2007; - Doctrina Armatei României, 2008; - Strategia de apărare naŃională, 2008; apărută recent în MO.

• documente aliate: - Carta verde a politicii maritime europene, iunie 2006; - Doctrine NATO: AJP 01, Allied Joint Doctrine; AJP 3.1.,

Allied Joint Maritime Operations; - Conceptul de răspuns maritim rapid al UE, 2007.

- interesele maritime naŃionale (definite Ńinând cont inclusiv de specificul istoric naŃional);

- evoluŃia mediului regional şi internaŃional, maritim şi fluvial de securitate; - lecŃiile învăŃate din aplicarea principiilor doctrinare prin desfăşurarea

de/participarea la acŃiuni militare, din analiza evoluŃiei confruntărilor/evenimentelor militare internaŃionale şi raportarea concluziilor la prevederile doctrinare proprii.

4.2. Orientări doctrinare 1. Având în vedere că, din păcate, la această dată, România nu are o politică şi

o strategie navală sau concept strategic naval, oficiale, declarate şi aprobate şi nici nu există preocupări majore în acest sens, excepŃie făcând ForŃele Navale care au abordat elementele de natură militară şi care, în fapt, reprezintă numai o parte din ceea ce ar trebui să fie o doctrină navală naŃională, consider că este recomandat ca F.N.-1 să suplinească într-o oarecare măsură parte din aceste lipsuri.

2. Includerea în doctrină a unor elemente de strategie navală pe etape (după exemplul strategiei navale chineze) pentru dezvoltarea capabilităŃilor ForŃelor Navale prin definirea unor obiective, zone/spaŃii de interes, pe principiul eşalonării acestora de la apărarea costieră, la apărarea în afara zonei costiere şi, ca perspectivă, proiecŃia forŃei în marea liberă. Exemplificare:

- zona de responsabilitate ca fiind spaŃiul maritim asupra căruia se exercită un control permanent, protecŃia şi apărarea litoralului şi a obiectivelor proprii; această zonă cuprinde în principiu litoralul, porturile, apele costiere/teritoriale;

- zona de acoperire ca fiind spaŃiul maritim în care FNR sunt capabile să execute acŃiuni sistematice de cercetare, supraveghere, control şi/sau intervenŃie cu nave sau aeronave, protecŃia căilor de comunicaŃii/navelor de transport proprii; această zonă cuprinde în principiu zona contiguă/economică;

- zona de influenŃă în care FNR pot executa acŃiuni de cercetare, incursiuni/atac, definită ca vizând arealul Mării Negre;

- zona de reprezentare (prezenŃă, transport şi diplomaŃie navală) întinzându-se până în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic şi Marea Roşie.

3. În cazul în care se vizează extinderea puterii maritime, una din condiŃiile de bază pentru demararea acestui proces este elaborarea unei doctrine de tip fundamental care să fie influenŃată într-o măsură cât mai mică de schimbările politice, ba chiar să canalizeze voinŃa politică pe direcŃia prioritară de realizare a controlului mării, proiecŃiei forŃei, apărării şi influenŃei pe mare pentru a îmbunătăŃi securitatea naŃională, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern prin protejarea intereselor maritime ale României.

151

4. EvoluŃia tehnologiilor novatoare impun integrarea spaŃiului de luptă într-o măsură tot mai mare, reunind marea, uscatul, aerul, spaŃiul cosmic şi spaŃiul cibernetic. Marea nu va fi decât arie de manevră în acest spaŃiu unificat, cadrul pentru războiul în reŃea, pentru operaŃii informaŃionale, integrând militari, senzori, comandă şi control, platforme şi arme, într-o forŃă de luptă interconectată.

5. Statutul organizaŃiilor societăŃii civile, îndeosebi ale celor mai active în viaŃa comunităŃilor umane, este unul mai înalt. Totodată rolurile asumate de societatea civilă naŃională şi internaŃională sunt multiple şi complexe. De aceea, organizaŃiile societăŃii civile dobândesc tot mai mult un prestigiu social înalt, o recunoaştere şi apreciere atât din partea cetăŃenilor, cât şi a guvernelor statelor lumii, a organizaŃiilor interguvernamentale regionale şi internaŃionale. Ca drept urmare unul din principiile doctrinare importante trebuie să fie cel de dezvoltare a capacităŃii forŃelor de coordonare a/cooperare cu ONG, alte organizaŃii civile, cu obiectivul de a preveni conflictele şi a gestiona crizele situaŃiile postconflictuale etc.

6. În următorii 15-20 de ani se conturează perspectiva unei lumi multipolare în care SUA va rămâne lider şi care va coopera la nivel regional cu alŃi lideri regionali. Acest proces de multipolaritate va fi lung şi dificil, scenariile de constituire a acesteia vor depinde de relaŃiile bazate pe interese dintre actorii principali ai scenei politice mondiale. În scopul ocupării unui loc cât mai avantajos în noua ordine mondială, noile centre de putere vor exercita o presiune crescândă pentru atragerea în sfera de influenŃă a unui număr cât mai mare de Ńări, în funcŃie de interese. Plecând de la acest lucru şi de la experienŃa intrării României în ultimele două războaie mondiale, principiul (politic al) orientării către aliaŃii tradiŃionali, a construirii unui de alianŃe prin dezvoltarea relaŃiilor începând cu vecinii, partenerii regionali şi cei mondiali este necesar pentru prevenirea apariŃiei surprinderii. În acest sens contribuŃia pe care FNR o pot aduce alături de forŃele navale ale Europei la operaŃiile întrunite conduse de către Uniunea Europeană este importantă.

7. Dezvoltarea şi modernizarea bazelor maritime interconectate, a infrastructurii portuare şi de la litoral, utilizarea de nave logistice ca platforme multifuncŃionale, furnizând susŃinerea logistică pentru extinderea în perspectivă a zonelor menŃionate mai sus.

8. PerfecŃionarea bazei juridice a activităŃii navelor în Marea Neagră, determinarea elementelor favorabile din dreptul internaŃional, includerea unor principii de stabilire a ROE şi regulilor de comportare este cu atât mai necesară cu cât legalitatea şi legitimitatea AM este reclamată tot mai des şi mai tare.

9. Dezvoltarea unei forŃe militare credibile concomitent cu utilizarea cu prioritate şi preponderenŃă a diplomaŃiei navale ca instrument de bază pentru promovarea intereselor navale ale unui stat ca România, care se încadrează în categoria puterilor navale modeste.

Se poate aprecia că avertismentul lansat la summit-ul de la Praga, încă din 2002, de secretarul general al NATO este şi va rămâne valabil. Instabilitatea sporită, proliferarea armelor de distrugere în masă, mărirea numărului statelor aflate în criză, multiplicarea actelor teroriste şi creşterea fluxurilor migratoare şi de refugiaŃi, la care se adaugă accentuarea poluării cu consecinŃele de rigoare, vor rămâne 6 riscuri majore şi în viitor. Dacă globalizarea va face aproape improbabil un război între

152

marile puteri, bătăliile pentru resursele strategice şi pentru diminuarea riscurilor, pentru protecŃia activităŃilor economice, vor rămâne obiective cuprinse în documentele doctrinare.

De aici decurge necesitatea asigurării, pe viitor, a capabilităŃilor de protecŃie, angajare şi proiecŃie, de îndeplinire a unei o game variate de misiuni independent sau în cooperare cum ar fi: „intervenŃia în cadrul dezastrelor naturale, misiuni de căutare şi salvare, evacuarea noncombatanŃilor, asigurarea sprijinului umanitar, supravegherea şi culegerea de informaŃii, poliŃie maritimă, MIO, impunerea sancŃiunilor, protecŃia rutelor maritime, proiecŃia forŃei, debarcarea şi sprijinul trupelor terestre (operaŃii amfibii), sprijinul medical şi logistic, facilităŃile de conducere a operaŃiilor trupelor de la Ńărm, operaŃii de luptă contra minelor, transportul trupelor şi altele.

Bibliografie 1. BEGARIE, Herve-Coutau, Traité de strategie. 2. Comandor BĂLĂNESCU, Ioan, Puterea maritimă ca factor de civilizaŃie

şi de apărare naŃională. 3. CHAUPRADE, Aymeric, Geopolitique. Constante set changements dans

l`histoire. 4. Comandor (M) CUSTURĂ, Ion, ModalităŃi de afirmare şi apărare a

intereselor României în marea teritorială, zona economică exclusivă şi marea liberă pe timp de pace, în situaŃii de criză şi război.

5. *** Doctrina Armatei României, EdiŃia Bucureşti, 2007. 6. *** Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, EdiŃia Bucureşti, 2004. 7. *** Naval Power 21...a naval vision, Department of the Navy, Washington,

DC, october, 2002. 8. *** Carta verde a politicii maritime europene, EdiŃia iunie, 2006.

153

PLANIFICAREA INTEGRAT Ă – NECESITATE ŞI PERSPECTIVĂ PENTRU FORłELE NAVALE

Căpitan comandor Cristian LI ŞMAN, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Căpitan comandor Cornel COJOCARU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

„A good plan violently executed now is better than a

perfect plan next week.” George S. Patton, Jr.:

War As I Knew It, (1947)

„In times of peace the general staff should plan for all contingencies of war. Its archives should contain the

historical details of the past and all statistical, geographical, topographical, and strategic treatises and

papers for the present and future.” Jomini: Precis de l’ Art de la Guerre, (1838)

1. Introducere

Planificarea integrată, reprezintă un concept ce poate fi dezvoltat şi implementat doctrinar în ForŃele Navale şi care poate completa şi eficientiza procesul de planificare. Ea se defineşte ca fiind un proces ce se adresează nu doar îndeplinirii unei operaŃii navale ci şi unei misiuni de tip JOINT în care ForŃele Navale sunt parte. Noul concept vine să completeze fericit necesitatea de adaptibilitate a ForŃelor Navale la noile misiuni NATO, UE şi multinaŃionale, prin integrarea planificării forŃei – utilizând JOPES1şi JPD2, planificării operaŃionale – prin aplicarea GOP3 şi F.N.-2, precum şi a planificării exerciŃiilor utilizând Bi-Sc 75-34, plecând în parcurgerea procesului de planificare, mai întâi, de la resursele bugetare, logistice şi umane avute la dispoziŃie.

ForŃele maritime adoptă în mod tradiŃional o formă flexibilă de luptă care realizează adaptabilitatea în manevrarea mijloacelor. Manevra creează surpriză şi confuzie în rândurile adversarilor dând avantaj forŃei care manevrează.

Unele aspecte ale operaŃiilor maritime prin însăşi natura lor înclină către

1 JOPES – Joint Operations and Execution System. 2 JDP – Joint Deployment Planning. 3 GOP – Guidelines for Operational Planning. 4 Bi-Sc 75-3 – Directiva NATO pentru exerciŃii.

154

acŃiuni de uzură naturală, datorită nivelului mare de resurse cerut pentru îndeplinirea lor. Lupta contra submarinelor/ASW, lupta contra minelor/MCM şi operaŃiunile de escortare (convoiere), sunt principalele exemple de operaŃiuni maritime de uzură. În timp ce abilitatea şi flexibilitatea de manevră a forŃei maritime poate reduce substanŃial nivelul efortului cerut în aceste domenii, mijlocul intensiv şi natura metodică a acestor teatre de război, la nivel tactic, impun ca aceste forŃe maritime să fie gata întotdeauna pentru lupta împotriva acestor ameninŃări.

2. Conceptul de planificare integrată

Prezenta lucrare a fost concepută plecând de la necesitatea îmbunătăŃirii şi eficientizării procesului de planificare în ForŃele Navale, statuat doctrinar în F.N.-1, „Doctrina pentru operaŃii ale ForŃelor Navale” şi implementat pentru execuŃie prin F.N.-2, „Manualul pentru organizarea de stat major şi operaŃii ale ForŃelor Navale”.

Necesitatea introducerii şi implementării în ForŃele Navale a conceptului de „planificare integrată” este argumentată de următoarele elemente: nevoia de adaptibilitate la conceptul NATO de planificare a misiunilor de tip JOINT, adaptarea actelor normative doctrinare şi de execuŃie elaborate de către ForŃele Navale în domeniul planificării, precum şi nevoia de eficientizare a modului de planificare şi utilizare a resurselor bugetare, logistice şi umane avute la dispoziŃie.

În acest moment, la 5 ani de la aderarea la NATO, în plin proces de integrare în structurile euroatlantice şi în urma evoluŃiei situaŃiei politico-militare din zona Mării Negre (posibila aderare a Ucrainei şi a Georgiei în NATO, conflictul din Georgia, schimbarea atitudinii Rusiei, criza şi recesiunea mondială), ForŃele Navale sunt nevoite să-şi adapteze procesul de planificare a unei misiuni, atât la nivel doctrinar cât şi la nivel execuŃional. Cele două documente care stau la baza procesului de planificare, la nivel doctrinar F.N.-1, „Doctrina pentru operaŃii ale ForŃelor Navale” şi la nivel de implementare şi execuŃie F.N.-2, „Manualul pentru organizarea de stat major şi operaŃii ale ForŃelor Navale”, nu au la baza procesului de planificare conceptul de misiune de tip JOINT.

F.N.-1, în capitolul III, prezintă principiile şi etapele procesului de planificare având la bază o operaŃie navală, planificată şi executată unilateral de către ForŃele Navale, excluzând planificarea unei operaŃii de răspuns la criză (CRO5) şi mai ales planificarea pregătirii for Ńei pentru desfăşurarea în teatrul/zona de operaŃii (JDP). Astfel, în art. 81 al F.N.-1 se prezintă cele trei principii ale planificării pentru o operaŃie navală: previziune, suficienŃă şi flexibilitate, care, prin introducerea noului concept de „planificarea integrată” a unei operaŃii de tip JOINT, ar putea fi completate cu unele principii specifice planificării operaŃiilor maritime multinaŃionale, care se regăsesc la art. 117 ale aceluiaşi act normativ.

De asemenea, aplicarea principiului „Procesul de planificare al operaŃiilor navale este acelaşi indiferent de tipul operaŃiei”6, ar fi mult mai justificat dacă

5 CRO – Crisis Response Operation. 6 F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, cap. III, art. 82, ediŃia 2004.

155

operaŃia navală nu ar fi privită ca o misiune independentă, ci ca una JOINT la care ForŃele Navale sunt parte, având ca argument modelul războiului modern şi al operaŃiilor curente la care Românie este parte integrantă.

Introducerea prin această lucrare a conceptului de „planificare integrată” implică şi nevoia de eficientizare a modului de planificare şi utilizare a resurselor bugetare, logistice şi umane deoarece, principial, F.N.-1 nu prevede ca element fundamental în demararea procesului de planificare resursele avute la dispoziŃie. Noul concept vine să facă din procesul de planificare un proces eficient din prisma resurselor puse la dispoziŃie de către stat în vederea îndeplinirii angajamentelor şi misiunilor la care ForŃele Navale sunt implicate, prin introducerea procesului de planificare a resurselor ca piedestal şi suport integrant al demarării procesului de planificare a unei operaŃii complexe (tip JOINT, CRO sau multinaŃională).

În speranŃa că argumentele prezentate au reliefat necesitatea introducerii noului concept, vom încerca ca în partea a doua a lucrării să prezentăm „planificarea integrată” dar şi un exemplu de implementare a acesteia în procesul de execuŃie a planificării.

Noul concept de planificare integrată a operaŃiilor navale (tip JOINT) cuprinde planificarea şi desfăşurarea forŃei în teatrul de operaŃii, planificarea operaŃională şi planificarea exerciŃiilor şi se bazează pe următoarele documente de planificare, astfel:

- JOPES/JOINT OPERATION PLANNING AND EXECUTION; - JDP/JOINT DEPLOYMENT PLANNING; - GOP/GUIDELINES FOR OPERATIONAL PLANNING; - Bi-Sc 75-3 (Directiva NATO pentru exerciŃii). În continuare vom face referinŃe la modul de implementare a JOPES şi JDP

pentru planificarea integrată a operaŃiilor navale, deoarece GOP şi Bi-Sc 75-3 sunt documente care sunt deja implementate în ForŃele Navale.

2.1. JOPES/Joint Operation Planning and Execution OperaŃiile întrunite sunt planificate şi implementate prin procesele prescrise de

către membri ai Statului Major Întrunit şi comandanŃii din structurile luptătoare printr-un sistem de planificare unificat. În continuare voi prezenta procesele formale pentru planificarea operaŃiilor întrunite şi sistemul de execuŃie care guvernează aceste activităŃi. Această publicaŃie are largheŃe ca domeniu de aplicare (mai multe indicaŃii detaliate pot fi găsite în alte publicaŃii din seriile Pub 5-0).

FuncŃiunile JOPES întăresc planificarea operaŃiilor întrunite pentru descurajarea şi tranziŃia efectivă spre război. Pregătirea operaŃiei întrunite îi pregăteşte pe comandanŃii luptători pentru a găsi răspunsul la direcŃia strategică trasată de Şeful Statului Major Întrunit, luate în conjuncŃie cu alte cicluri de planificare şi poate constitui răspunsul militar prezentat în strategia naŃională pentru întregul spectru de posibile ameninŃări, identificate prin procesul de planificare naŃională de securitate. Prin urmare, JOPES oferă mijloacele de a răspunde la situaŃii de criză sau de tranziŃie la război printr-o planificare a execuŃiei rapidă, coordonată şi apoi implementată.

JOPES poate fi principalul sistem în cadrul Ministerului Apărării NaŃionale

156

pentru traducerea deciziilor de politică în planurile de funcŃionare şi OPORDs 7 în sprijinul obiectivelor naŃionale de securitate. Pentru a realiza această sarcină, JOPES constă în studierea unui proces de planificare a unei crize.

2.1.1. Planificarea deliberată În continuare este descris modul în care procesul de planificare al operaŃiei

întrunite este aplicată în timp de pace, pentru a dezvolta OPLANs8 întrunite, CONPLANs9 întrunite, sau planurile funcŃionale pentru a sprijini strategia militară naŃională. Planificarea deliberată implică participarea întregii JPEC10 într-un efort coordonat de planificare pentru a contracara ameninŃările potenŃiale cu resursele disponibile.

Programe şi cicluri de planificare Procesul de planificare a operaŃiei întrunite începe atunci când este o cerinŃă

identificată şi continuă până când cerinŃa nu mai există. Planificarea deliberată se face într-un ciclu continuu care completează şi sprijină alte cicluri de planificare.

Un nou plan deliberat, de obicei, începe cu publicarea de o schimbare la JSCP11. Ciclu de planificare deliberată, de obicei, începe cu publicarea unui nou JSCP. În coordonare cu JPEC, Statul Major Întrunit dezvoltă un program de planificare care coordonează activităŃile planului de dezvoltat şi datele submisiunilor stabilite pentru OPLANs întrunite.

Planificarea deliberată este realizată în cinci etape: - iniŃierea; - dezvoltarea concepŃiei; - dezvoltarea planului; - revizuirea planului; - sprijinirea planurilor.

Ini Ńierea. Sarcinile planificate sunt atribuite comandanŃilor, forŃele şi resursele sunt repartizate, orientarea planificării este eliberată în timpul acestei faze. JSCP transmite către JSPS12 planificarea operaŃiei întrunite, identifică scenarii largi pentru dezvoltarea planului, specifică tipul de plan de care este nevoie (de exemplu OPLANs, CONPLANs [cu sau fără TPFDDs13], sau planuri funcŃionale) şi oferă îndrumări suplimentare de planificare, după cum este necesar. Un comandant luptător poate, de asemenea, iniŃia planificarea deliberată prin pregătirea planurilor neatribuite în mod specific, dar considerate necesare de descărcare a responsabilităŃilor comandantului.

Dezvoltarea ConcepŃiei. Faza dezvoltării concepŃiei de planificare deliberată este realizată prin acceptarea de către comandantul responsabil a dezvoltării planului.

7 OPORD – Operation Order. 8 OPLAN – Operation Plan. 9 CONPLAN – Operation Plan in Concept format. 10 JPEC – Joint Planning and Execution Community. 11 JSCP – Joint Strategic Capabilities Plan. 12 JSPS – Joint Strategic Planning System. 13 TPFDD – este la fel ca şi CONPLAN, cu excepŃia că necesită o planificare mai elaborată pe timpul fazelor de

desfăşurare a forŃelor.

157

Dezvoltarea ConcepŃiei urmează şase paşi: 1. analiza misiunii; 2. orientarea planificării; 3. estimările statului major; 4. estimare comandantului; 5. ConcepŃia Strategică a CINC14; 6. revizuirea CJCS15. Sarcina atribuită este analizată, conŃinutul misiunii este dezvoltat, şi orientarea

planificării este pregătită şi eliberată pentru personalul şi statele majore subordonate, precum şi sprijinirea comenzii, în primă fază.

În timpul pasul doi, COAs16 alternative sunt dezvoltate şi distribuite personalului din statul major pentru estimarea bugetului pentru a fi completat în pasul trei.

În pasul patru, COAs alternative, sunt verificate în „jocul de război”, analizate, comparate pentru a produce estimarea comandantului, care conŃine decizia privind COA preferat. COA selectat este apoi extins în ConcepŃia Strategică a CINC, care este prezentat Şefului Statului Major Întrunit pentru revizuire şi aprobare.

Atunci când este aprobată, ConcepŃia Strategică a CINC devine baza pentru dezvoltarea planului.

Dezvoltarea planului. ConcepŃia de operaŃii este extinsă într-un complet OPLAN în timpul fazei de dezvoltare a planului şi a planificării deliberate. Dezvoltarea planului este realizată de către un comandant, în mod normal un comandant luptător, cu asistenŃa comandanŃilor forŃelor de sprijin şi subordonate. Comandantul conduce procesul de dezvoltare a planului prin publicarea unei „Scrisori de instruire” (LOI17), pentru a coordona activităŃile comenzilor şi agenŃiilor implicate.

Opt paşi pot fi identificaŃi în faza de dezvoltare a planului. Aceşti opt paşi oferă o structură logică de planificare, în care forŃele şi resursele necesare pentru a executa conceptul de operaŃii sunt identificate progresiv şi împreună cu capacităŃile de transport pentru a produce un OPLAN fezabil. Această fază de planificare deliberată depinde foarte mult de JOPES ADP pentru a produce TPFDD. Deşi faza de dezvoltare a planului, în general, urmează o secvenŃă prescrisă, identificarea deficitului se face pe tot parcursul procesului. Comandantul identifică continuu factorii de limitare şi deficitele. Acolo unde este posibil, comandantul rezolvă insuficienŃele prin ajustări de planificare şi coordonare cu comandanŃii forŃelor de cooperare. Dacă insuficienŃele nu pot fi reconciliate şi resursele furnizate de JSCP sunt inadecvate pentru a îndeplini sarcina primită, comandantul raportează aceşti factori de limitare şi de evaluare a riscului asociat Şefului de Stat Major Întrunit. Şeful de Stat Major Întrunit ia în considerare neajunsurile şi factorii de limitare şi adoptă o rezoluŃie de coordonare.

14 CINC – Commander of a Combatant Command; Commander in Chief. 15 CJCS – Chairman of the Joint Chiefs of Staff. 16 COA – Course of Action. 17 LOI – Lettre of Instruction.

158

Cu toate acestea, realizarea planurilor desemnate nu este întârziată din cauza neajunsurilor. În cazul că neajunsurile nu pot fi rezolvate în timp în cadrul JSCP, planul complet va include un rezumat consolidat şi o evaluare a impactului misiunii asupra insuficienŃelor nerezolvate. Una din cele mai mari consumatoare de timp şi aspectele intens gestionate pe timpul ale dezvoltării planului este construcŃia de OPLAN TPFDD. TPFDD este o parte a bazei de date a unui OPLAN.

La sfârşitul ciclului de dezvoltare a OPLAN, sau bienal, sau extinse pe timpul perioadelor ciclurilor de întreŃinere, Statul Major Întrunit Zonal va găzdui o conferinŃă de durabilitate pentru a revizui curent LSA apărute. Analiza va converti orice deficienŃe operaŃionale logistice în cerinŃe de programare.

Revederea Planului. În faza de revizuire a planului de planificare deliberată, Şeful Statului Major Întrunit efectuează o revizuire finală a OPLANs prezentate de către comandanŃii forŃelor de sprijin. Şeful Statului Major Întrunit, în coordonare cu alŃi membri şi agenŃii de apărare, evaluează şi validează OPLANs pregătite în comun de către comandanŃii forŃelor sprijinite, utilizând criteriile de adecvare, de fezabilitate, acceptabilitate şi conformitatea cu doctrina întrunită.

Este un proces care evaluează întregul plan, inclusiv TPFDD şi a altor fişiere de date asistate de computer, pentru a determina dacă sarcinile au fost îndeplinite şi dacă resursele au fost utilizate în mod eficient în cadrul constrângerilor din orientarea repartizării JSCP. La finalul reexaminării, comandantul este informat de faptul că planul este aprobat sau respins.

Sprijinirea Planurilor . În această fază finală a procesului de planificare deliberată, comandantul direcŃionează realizarea şi prezentarea de planuri de sprijin pentru CJCS care a aprobat OPLAN. Aceste planuri se concentrează pe mobilizare, implementare, ocuparea forŃei de muncă, susŃinerea, redistribuire de forŃe şi resurse în sprijinul conceptului descris de comandantul care a aprobat planul. Revizuirea şi aprobarea planurilor de sprijin reprezintă responsabilitatea comandantului. Planificarea acŃiunilor de criză/CAP. Această secŃiune descrie cum procesul de planificare de bază este adaptat şi angajat de a planifica şi de a executa operaŃii întrunite în situaŃii de criză. O criză este definită în contextul unei operaŃii întrunite de planificare şi de execuŃie, ca un incident sau situaŃie care implică o ameninŃare pentru Ńară, pe teritoriul său, asupra cetăŃenilor săi, forŃelor militare şi asupra bunurilor sau de intereselor vitale, economice, politice, militare sau de importanŃă strategică. În situaŃii de criză, JPEC urmează procedurile CAP18 pentru a ajusta şi a pune în aplicare planurile anterior pregătite ale operaŃiei întrunite, sau planuri de a dezvolta şi executa OPORDs, în cazul în care nu există planuri utile de operaŃiune întrunită la criză. Un plan de campanie poate fi de asemenea dezvoltat, dacă se justifică prin domeniul de aplicare a operaŃiei prevăzute. Procedurile CAP prevăd proceduri rapide şi eficiente de schimb de informaŃii şi de analiză, în timpul pregătirii COAs.

18 CAP – Crisis Action Planning.

159

2.1.2. Planificarea deliberată Procedurile CAP prevăd procedurile de tranziŃie de la planificarea operaŃiilor

militare la executarea lor. Planificarea planurilor deliberate de sprijin a crizei prin anticiparea posibilelor crize şi dezvoltarea planurilor operaŃiilor întrunite facilitează dezvoltarea şi selecŃia rapidă a unui COA şi planificarea execuŃiei în timpul crizelor. Planificarea deliberată se pregăteşte pentru crizele ipotetice bazate pe cele mai bune informaŃii disponibile şi folosind forŃele şi resursele disponibile pentru perioada de planificare. Se bazează foarte mult pe ipoteze cu privire la circumstanŃele politice şi militare, care vor exista în cazul în care planul este pus în aplicare. Aceste ambiguităŃi face puŃin probabil că orice plan de operaŃii întrunit va fi utilizabil fără modificări după cum se desfăşoară o anumită criză, pentru că fiecare situaŃie de criză nu poate fi anticipată. Cu toate acestea, analiza detaliată şi coordonarea realizată în timpul disponibil pentru planificarea deliberată, pot conduce la luarea unor decizii de planificare şi de execuŃie imediată în timpul unei crize.

Prin urmare, CAP conŃine consideraŃii şi estimări ale procesului de planificare deliberată a operaŃiilor întrunite de câte ori este posibil.

Proceduri CAP Planificarea şi execuŃia acŃiunilor la criză sunt realizate într-un cadru flexibil pe

şase etape.

2.2. JDP/Joint Deployment Planning Obiectivul JDP este de a asigura personal, echipament, alimente şi muniŃii la

timp şi în locaŃia identificată de către comandantul forŃei. JDP începe în momentul în care planificarea este iniŃiată pentru operaŃiile de

proiectare a forŃei. La acest nivel procesul începe cu Analiza Misiunii. Procesul se va termina când forŃa a ajuns la locul potrivit, în timpul planificat şi este gata de începerea operaŃiilor.

TIPURI DE PLANURI PENTRU OPERA łII ÎNTRUNITE

PLANIFICAREA CAMPANIEI

PLANIFICAREA OPERA łIEI ÎNTRUNITE

PLANIFICAREA DELIBERAT Ă

PLANIFICAREA ACłIUNILOR LA CRIZ Ă

OPLAN CONPLAN cu/fără TPFDD

PLANUL FUNCłIONAL

PLANUL DE CAMPANIE

OPORD

160

ExecuŃia JDP are patru faze, astfel: - activităŃile dinaintea deplasării; - deplasarea spre şi activităŃile din portul de îmbarcare (POA19); - deplasarea spre portul de debarcare (POD20); - recepŃia, antrenarea, deplasarea şi integrarea forŃelor în forŃa întrunită

(JRSOI21). Faza 1. ActivităŃile dinaintea deplasării sunt acele activităŃi care se execută

pentru pregătirea forŃelor, indivizilor, unităŃilor, tehnicii şi materialelor în bazele proprii pentru deplasare.

Faza 2. Deplasarea spre şi activităŃile din portul de îmbarcare/POA. Aici sunt incluse atât port maritim de îmbarcare, cât şi aeroport. ActivităŃile din POA se referă la antrenamente, marş, transportarea personalului, materialelor, tehnicii şi alimentelor, precum şi îmbarcarea acestora pe nave sau aeronave.

Faza 3. Deplasarea spre portul de debarcare/POD. Faza 4. RecepŃia, antrenarea, deplasarea şi integrarea forŃelor în forŃa întrunită.

Această fază este esenŃială privind tranziŃia personalului, materialelor, tehnicii şi alimentelor spre locul de desfăşurare a operaŃiilor întrunite.

3. Planificarea operaŃională în conformitate cu Doctrina Armatei României

În continuare este prezentată modalitatea prin care comandantul forŃei

întrunite/şeful structurii care întocmeşte planul de operaŃii/de apărare/contingenŃă selectează cursul de acŃiune/Course of Action/COA şi ia decizia pentru îndeplinirea obiectivelor militare stabilite. Totodată, el descrie procesul de planificare operaŃională, din punctul de vedere al comandantului forŃei întrunite/şeful structurii, mai mult decât al statului său major, identificând acei paşi ai planificării unei operaŃii în care activitatea grupului de comandă va influenŃa cu succes acele procese şi va produce planuri funcŃionale ce vor conduce către starea de final dorită. Este corelat îndeaproape cu Doctrina pentru planificarea operaŃională în Armata României, care constituie un document de referinŃă mult mai detaliat şi examinează planificarea din punctul de vedere al comandantului, subliniind acele momente în care direcŃionările echipei de comandă sunt cruciale. ConŃinutul său este relaŃionat şi cu procesul de planificare operaŃională/Operational Planning Process/OPP al AlianŃei Nord-Atlantice, pentru a facilita relaŃionarea cu documentele de referinŃă din domeniu.

Planificarea operaŃională prevede două tipuri de planificare: „din timp” şi „de răspuns la crize”.

Planificarea din timp este iniŃiată de către şeful SMG şi are la bază un scenariu strategic avizat de către acesta. Planificarea din timp este coordonată de

19 POA – Port of Ambarkation.

20 POD – Port of Debarkation.

21 JRSOI – Joint Reception, Staging, Onward Movement and Integration.

161

către DirecŃia planificare strategică – J5. Produsele finale ale planificării din timp sunt planurile operaŃionale de întrebuinŃare a forŃelor22 de tip contingenŃă/Contingency Operational Plans/COP şi permanente de apărare/Standing Defence Plans/SDP. Planurile operaŃionale de întrebuinŃare a forŃelor se elaborează pe baza Strategiei Militare a României şi reprezintă legătura dintre planificarea apărării şi planificarea operaŃională. COP-urile sunt planuri aprobate de către şeful SMG care pot sta la baza dezvoltării unui plan de operaŃii şi reprezintă, de regulă, situaŃii ipotetice în care ameninŃările la adresa securităŃii se pot transforma în crize. SDP-urile sunt acele planuri destinate unei acŃiuni imediate, îndreptate împotriva unui pericol iminent şi sunt aprobate de către Preşedintele României.

Planificarea de răspuns la criză este iniŃiată de către CSAł, la propunerea şefului SMG şi are ca produs final planul de operaŃii/Operation Plan/OPLAN , o categorie de planuri elaborată detaliat pentru executarea imediată a unei misiuni şi care este executabilă în orice moment. Planificarea de răspuns la criză se poate desfăşura la nivel strategic, fiind coordonată de DirecŃia operaŃii/CNMC, la nivel operativ în cadrul COpÎ şi la nivel tactic în cadrul comandamentelor operaŃionale ale categoriilor de forŃe/COCFA şi structurilor de forŃe, până la nivel batalion/similar, inclusiv şi poate avea la bază un SDP sau COP.

4. Concluzie Este necesar ca la nivelul ForŃelor Navale să funcŃioneze o structură de tip N5

(Plans and Policies) pentru realizarea integrată a planurilor de operaŃii viitoare, astfel încât să se reducă timpii „morŃi” în momentul în care se vor planifica diferite operaŃii de răspuns în situaŃii de criză. Totodată, este necesară funcŃionarea eficientă a lanŃului de comandă între J5/SMG şi N5/SMFN. Aceste planuri trebuie concepute având la bază următoarele elemente de:

- planificare bugetară; - planificare a resurselor umane şi logistice; - planificare operaŃională.

22 Conform art. 10 din Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării „planurile operaŃionale de întrebuinŃare a

forŃelor cuprind: misiunile Armatei şi cerinŃele specifice componentelor categoriilor de forŃe, scenariile probabile, forŃele întrebuinŃate, resursele alocate şi modalităŃile de acŃiune pentru executarea acestora”.

162

INTERESELE MARITIME ALE ROMÂNIEI. PROMOVAREA INTERESELOR NAVALE ALE ROMÂNIEI 1

Comandor dr. Ştefan GEORGESCU, Şeful Statului Major al Comandamentului Flotei

România şi Marea Neagră reprezintă două entităŃi geografice inseparabile. Fără Marea Neagră, România ar fi ca o întindere de uscat neîmplinită; fără România, Marea Neagră ar fi precum o nemărginire fără identitate. ImportanŃa Mării Negre pentru România este dependenŃa de conceptul de regiune a Mării Negre, care reprezintă astăzi interesele vitale ale statelor Uniunii Europene în accesul facil la resursele energetice caspice, nevoia de creare a unui mediu de securitate stabil, predictibil şi coerent în imediata vecinătate a frontierelor spaŃiului european comun.

Regiunea Extinsă a Mării Negre cuprinde atât statele riverane cât şi Republica Moldova şi statele din zona Caucazului de Sud, Armenia şi Azerbaidjan.

Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă o zonă de intersecŃie a două sisteme interactive: cel al comunităŃii euroatlantice, reprezentată de UE şi NATO şi cel alcătuit de CSI şi OTSC sub influenŃa Rusiei.

Din perspectiva Europeană, trei Ńări sunt state membre ale UE – Grecia, România şi Bulgaria; o Ńară este candidată la integrare în UE – Turcia; cinci Ńări sunt partenere PEV – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan; o Ńară beneficiază de un parteneriat strategic cu UE – FederaŃia Rusă.

Coasta românească a Mării Negre oferă României ieşire liberă la Oceanul Planetar prin Bosfor, Dardanele apoi prin Marea Egee şi Marea Mediterană prin Strâmtoarea Gibraltar la Oceanul Atlantic şi de aici spre restul lumii. Această deschidere spre 71% din suprafaŃa planetei are consecinŃe de o valoare inestimabilă asupra României:

- accesul la resursele nelimitate ale oceanului; - o situaŃie geostrategică favorabilă; - posibilitatea dezvoltării oraşelor costiere; - posibilitatea dezvoltării unei reŃele de transport; - posibilitatea dezvoltării unui turism variat şi complex2. Din perspectiva şi în afirmarea acestei unităŃi indivizibile, România este

obligată să îşi promoveze interesele care îi garantează existenŃa. Pentru aceasta, România trebuie să îşi exercite rolul de putere maritimă regională, în contextul în care această conduită statală este realizată, ea trebuie să fie gestionată doctrinar de

1 Sorin Vicol, Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării Negre, Editura CTEA, 2008. 2 Constantin Anechitoae, Geopolitica sistemelor maritime – note de curs, Editura Militară, 2008, p. 180–190.

163

Strategia de Securitate a României. Din acest punct de vedere, România nu se poate sustrage responsabilităŃilor regionale în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre.

Interesele României la Marea Neagră şi în Regiunea Extinsă a Mării Negre: - nu sunt o problemă conjuncturală; - nu sunt o chestiune istorică; - nu sunt o chestiune a evoluŃiei situaŃiei geopolitice. Într-o Europă care tinde spre propria sa integralitate teritorial-continentală,

interesele României devin, în proporŃiile specifice ale indivizibilităŃii strategice, interesele Uniunii Europene, interese pentru care România acŃionează ascendent şi consistent.

Marea Neagră, unul din cele mai vechi sisteme geopolitice din Europa, de o însemnătate strategică deosebită pentru România, a redevenit o realitate pentru comunitatea euroatlantică după terminarea Războiului Rece.

După dispariŃia Imperiului łarist şi Imperiului Otoman, sistemul geopolitic s-a divizat iniŃial în centrul Balcanilor şi Caucazului, apoi în patru, adăugându-se Centrul Nord–Pontic şi cel Anatolian. În prezent, interesele Turciei şi Rusiei se intersectează mai puŃin în bazinul Mării Negre şi mai mult în zona republicilor turcofone-musulmane din Asia Centrală, mijloacele de influenŃă ale Turciei în zonă fiind net superioare vis-a-vis de cele ale Rusiei împotriva Turciei.

Aceste atuuri oferă României rolul de poartă comercială sud-estică.3

1. Interesele României la Marea Neagră şi în Regiunea Extinsă a Mării Negre4

Sunt aproape profetice ideile şi tezele lui Nicolae Titulescu, care, în august 1934, în plin efort pentru crearea ÎnŃelegerii Balcanice, sublinia convingător: „Misiunea construirii unei Europe extinse şi libere nu va fi completă până când Ńările din zona Mării Negre nu vor fi pe deplin acceptate de către comunitatea euroatlantică. Regiunea se mândreşte cu anticele sale legături cu civilizaŃia europeană, aşa cum o arată tot mai mult intensele cercetări istorice şi arheologice. ImportanŃa strategică a zonei a fost vizibilă încă de pe vremea grecilor şi a romanilor, căci această regiune se află la răscrucea Europei cu Asia Mică şi Caucazul. Astăzi avem ocazia de a veni în întâmpinarea acestor Ńări şi de a le include în comunitatea euroatlantică. În plus, consolidând democraŃia şi stabilitatea pe Ńărmurile acestui bazin istoric, putem contribui la revigorarea străvechiului nume al Mării Negre, făcându-l mai actual ca niciodată: Pontus Euxinus, «Marea Ospitalieră»”.

Începutul secolului XXI readuce în prim plan proiecŃiile marelui diplomat român. În prezent, România este angajată în proiectarea, afirmarea şi gestionarea propriilor sale interese în bazinul Mării Negre şi, implicit, în Regiunea Extinsă a Mării Negre, Marea Neagră însemnând, de fapt, centrul de gravitaŃie geopolitică al

3 Constantin Anechitoae, Geopolitica sistemelor maritime – note de curs, Editura Militară, 2008, p. 180–190. 4 Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă spaŃiul ocupat de următoarele Ńări: Albania, Armenia, Azerbaidjan,

Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru, Turcia, Ucraina.

164

unui spaŃiu extins până la limita încetării oricăror determinări ale Pontus Euxinus. În acest context, arealul Mării Negre, în care România îşi „joacă” interesele, este subsumat cadrului geopolitic internaŃional prin propriile sale specificităŃi definitorii5, precum:

- implicarea externă a statelor riverane Mării Negre, în mod continuu, în procesul de implementare şi de asigurare a unei stabilităŃi democratice a sustenabilităŃii economice şi prosperităŃii sociale în Marele Orient Mijlociu;

- asigurarea unei platforme adiŃionale destinată cooperării dintre SUA şi UE într-o regiune în care interesele lor strategice, practic, sunt complementare, fapt ce ar putea duce la reuşita demersurilor lor;

- întărirea capacităŃii Alian Ńei Nord-Atlantice de a se angaja în operaŃii militare în afara zonei, foarte posibil în Marele Orient Mijlociu şi, în acest caz, asigurarea sprijinului unora dintre partenerii din afara NATO;

- angajarea pozitivă a Rusiei, pe fondul luării în consideraŃie a intereselor sale legitime de securitate, care pot fi mai eficient îndeplinite în condiŃiile unei vecinătăŃi stabile şi prospere decât în climatul generat de jocurile cu sumă nulă;

- încurajarea dezvoltării şi a asumării unei identităŃi regionale a Mării Negre ca partener de sine stătător Occidentului, fapt realmente posibil prin politici înŃelepte desfăşurate concomitent de către NATO–UE–SUA.

În acest context geopolitic, România şi-a afirmat intenŃia, dar şi vocaŃia şi posibilitatea de a fi un vector de stabilitate, democraŃie şi de promovare a valorilor euroatlantice în regiune.

România, promovându-şi deschis şi fără echivoc propriile interese, poate fi un vector al intereselor fundamentale ale UE în această regiune, mecanismul proceselor internaŃionale subliniind, în ultimă instanŃă, faptul că interesele României sunt şi ale Europei. Care ar fi, pe fond, interesele României ca stat riveran la Marea Neagră, cu o zonă litorală de 245 km?

Interesele naŃionale ale României pot fi promovate în regiunea Mării Negre prin:

- valorificarea oportunităŃilor economice: • dezvoltarea cooperării economice multilaterale cu finalitate în

integrarea economică a regiunii şi în dezvoltarea sa durabilă; • participarea la reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii maritime, ca

„jucător”, dar şi ca stat-tranzit al traseelor strategice de transport al resurselor energetice din bazinul caucaziano-caspic spre centrul şi estul Europei;

• însănătoşirea şi învigorarea sistemului financiar-bancar asumat de către cele unsprezece Ńări membre ale forumului Cooperării Economice la Marea Neagră/CEMN prin crearea şi funcŃionarea Băncii de Dezvoltare şi ComerŃ a Mării Negre, astfel încât aceasta să devină un stat financiar al cooperării regionale6;

- asumarea constructivă a oportunităŃilor culturale:

5 Sergiu Celac, director la Centrul InternaŃional de Studii asupra Mării Negre, Atena, august 2005. 6 Recomandarea 65/2002 a Adunării Băncii de Dezvoltare şi ComerŃ a Mării Negre.

165

• să contribuie la transformarea diversităŃii culturale din cauza tensiunilor şi a conflictelor, într-un convingător potenŃial de afirmare a dezvoltării teritoriale durabile;

• protecŃia patrimoniului cultural naŃional, în contextul patrimoniului cultural regional;

• utilizarea patrimoniului cultural naŃional ca factor de dezvoltare şi de eficientizare a celorlalte angajamente naŃionale în regiunea Mării Negre;

- implicarea în domeniul educaŃiei şi al dezvoltării sociale din regiune: • încurajarea şi dezvoltarea cooperării regionale în domeniul educaŃiei

(în sensul reformării sistemelor educaŃionale, optimizării standardelor de educaŃie, oferirea de şanse egale şi crearea de oportunităŃi pentru adaptarea potenŃialului creator la transformările rapide şi profunde ce se petrec în domeniile economic, social şi tehnologic);

• promovarea intereselor sale multiple prin intermediul ReŃelei de UniversităŃi a Mării Negre/RUMN;

• promovarea unor politici sociale care să stopeze declinul standardelor de viaŃă, creşterea ratei şomajului şi proliferarea sărăciei în sectoare largi ale populaŃiei;

• cooperarea în domeniul sănătăŃii (sănătatea fiind apreciată un drept fundamental al omului, un factor decisiv al dezvoltării societăŃii);

- combaterea corupŃiei, a crimei organizate şi a terorismului; - transformarea regiunii Mării Negre într-un vector de solidaritate şi

cooperare, ca determinare a coeziunii sociale a Europei. Toate acestea sunt posibile în contextul în care România va deveni, practic, o

putere maritimă regională, potenŃialul general de afirmare în această direcŃie configurând, practic, coordonatele strategice ale interesului naŃional la regiunea Mării Negre.

2. România – putere maritimă regională, interes naŃional major

Nu numai importanŃa în dezvoltare a regiunii Mării Negre (în contextul extrem de complex şi, nu de puŃine ori, contradictoriu al acestui început de secol) ci însuşi faptul că România beneficiază de o ieşire la mare (245 de kilometri) reclamă afirmarea statului nostru ca putere maritimă regională în contextul geopolitic şi geostrategic al acestui spaŃiu. Aceasta, deoarece problematica Mării Negre reprezintă o chestiune de interes naŃional pentru România, situarea în vecinătatea proximă a Mării Negre şi, în acest fel, „conectarea” la Oceanul Planetar reprezentând un atu strategic, care trebuie valorificat la maxim. În regiunea Mării Negre se produce fluxul de materii prime strategice dinspre Orient spre Europa unională, regiunea reprezentând un spaŃiu frecvent de cooperare economică, politică şi militară iar prin mutaŃiile geopolitice şi geostrategice produse, un spaŃiu care antrenează implicarea activă a marilor actori internaŃionali şi a organismelor internaŃionale ce au vocaŃia

166

arhitecturii globale. De altfel, modul şi măsura în care România îşi promovează şi îşi apără

interesele în regiunea Mării Negre sunt nemijlocit dependente de puterea sa maritimă, în acest sens interesele majore ale Ńării noastre fiind determinate de:

- aprovizionarea cu materii prime pe căile de comunicaŃii maritime şi fluviale;

- exploatarea subsolului marin; - dezvoltarea explorării şi exploatării submarine; - promovarea şi dezvoltarea activităŃilor economice ce se desfăşoară pe mare

şi pe fluviu; - promovarea imaginii sale pe glob prin intermediul drapelului naŃional pe

mările şi oceanele lumii; - implicarea în activităŃi de sorginte euroatlantică desfăşurate în Regiunea

Extinsă a Mării Negre. Toate aceste interese sunt posibile în contextul coagulării şi afirmării puterii

maritime, esenŃa acesteia la nivelul unui stat riveran fiind reliefată de gradul de exprimare a posibilităŃilor de folosire cât mai eficientă a bogăŃiilor şi facilităŃilor maritime în propriul său interes şi de capacitatea sa de a interzice potenŃialilor adversari folosirea mării în spaŃiul de legitimitate naŃională exclusivă.

Această definiŃie reflectă, dar şi presupune, în fond, elementele constitutive ale puterii maritime7: forŃele şi mijloacele navale militare, aviaŃia maritimă şi infanteria marină; marina comercială; infrastructura şi resursele logistice, acestea cuprinzând: bazele, porturile, punctele de aprovizionare şi depozitele, şantierele navale, atelierele de reparaŃii nave şi aeroporturile; sistemul de învăŃământ de marină; ligile şi asociaŃiile profesionale în domeniu; componentele specializate ale mass-mediei; şantierele şi firmele de profil naval; firmele, instalaŃiile şi navele specializate în cercetarea şi exploatarea resurselor maritime, a celor fluviale, precum şi a subsolului marin; firmele şi asociaŃiile care promovează turismul pe mare şi fluviu, precum şi mijloacele din dotarea acestora; institutele de cercetare care activează în domeniul cercetării mediilor acvatice şi logistica acestora.

Viabilitatea operaŃională a elementelor constitutive ale puterii maritime a statului român este esenŃial determinată de ansamblul condiŃiilor oferite de:

- poziŃia şi configuraŃia geografică a teritoriului naŃional; - politica maritimă a statului român. PoziŃia şi configuraŃia geografică a teritoriului naŃional, sens în care, în

principal, avem în vedere: - configuraŃia fizică; - întinderea teritorială; - lungimea litoralului; - existenŃa golfurilor şi a poziŃiilor favorabile pentru amenajarea porturilor şi

adăpostirea navelor pe timp de furtună; - existenŃa şi natura apelor interioare care permit navigaŃia maritimă sau

fluvială.

7 F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale, Bucureşti, 2004.

167

Politica maritimă a statului român, ca ansamblu coerent de teze, idei, principii şi norme prin intermediul cărora îşi promovează interesele în regiunea Mării Negre şi, in extenso, în Oceanul Planetar. Din această perspectivă reiese indisolubilitatea, dar şi codeterminarea dintre politica maritimă angajată, promovată şi evoluŃia economică generală a României, o Românie dezvoltată durabil pe întinderea de timp a secolului XXI nefiind posibilă fără o Românie care să se afirme, regional, ca putere maritimă. Aceasta, deoarece interesele maritime şi fluviale ale României sunt, organic, parte a intereselor naŃionale, alături de celelalte componente ale acestuia: economice, politice, sociale, culturale, demografice şi de altă natură. „Pachetul” de interese maritime ale României, astfel configurat, se apără de către ForŃele Navale ale României, cărora le revine misiunea să proiecteze puterea statului român în marea liberă, cu scopul îndeplinirii obiectivelor economice, al protejării comunicaŃiilor maritime şi fluviale, oricând şi oriunde interesele naŃionale le cer, dar, în aceeaşi măsură, şi interesele AlianŃei şi cele ale Uniunii Europene.

Pe fondul acestor deziderate cu caracter principial, România este interesată la modul vital de:

- păstrarea şi asigurarea integrităŃii sale teritoriale în limitele frontierelor sale, terestre, maritime şi fluviale;

- păstrarea neafectată a accesului pe Dunăre în Marea Neagră, prin braŃele fluviale, dar şi pe Canalul Dunăre–Marea Neagră;

- asigurarea condiŃiilor pentru impunerea şi păstrarea zonelor maritime de interes, cu scopul exploatării economice şi al desfăşurării nestânjenite a activităŃilor în acest spaŃiu;

- asigurarea stabilităŃii în regiune; - gestionarea constructivă a libertăŃii de mişcare pe căile de comunicaŃie

fluviale şi maritime; - protecŃia şi, eventual, apărarea infrastructurii din spaŃiul naŃional riveran

Mării Negre; - protecŃia, în limite care să excludă insecuritatea şi pericolele, a mediului

maritim, a celui fluvial, dar şi a Deltei Dunării; - participarea la acŃiunile militare navale ale aliaŃilor, precum şi la cele

angajate prin relaŃii de parteneriat. Pe fondul acestor consideraŃii, atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung,

România trebuie să fie în măsură, singură sau alături de aliaŃii săi, să îşi apere şi să îşi promoveze interesele maritime în Marea Neagră, dar şi în celelalte spaŃii maritime, deziderat care nu poate fi împlinit fără ca România să devină, din perspectivă geopolitică, dar şi geostrategică, o putere maritimă regională.

3. Strategia de securitate a României. Determinări ale stării de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre

Principalii factori de risc identificaŃi în regiunea Mării Negre sunt de natură: - economică; - politico-militară;

168

- militară.

Factorii de risc de natură economică: - decalajele economice dintre statele din zonă şi promovarea unor strategii

economice inadecvate; - miza economică declanşată de exploatarea şi transportul petrolului prin

Marea Neagră, care poate contribui direct, fie la aplanarea unor conflicte, fie la acutizarea şi diversificarea acestora;

- eludarea drepturilor statelor de a-şi exploata bogăŃiile naturale de pe teritoriul lor sau din zona economică maritimă ce le aparŃine.

Factori de risc de natură politico-militar ă: - menŃinerea stării conflictuale şi acutizarea diferendelor teritoriale,

exacerbarea naŃionalismului şi a tendinŃelor separatiste, cât şi instabilitatea internă din statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice;

- poziŃia reticentă a Rusiei faŃă de extinderea AlianŃei Nord-Atlantice spre est, inclusiv în statele limitrofe Mării Negre şi, implicit, a includerii bazinului Mării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al AlianŃei; o nouă extindere spre est a NATO ar sensibiliza şi mai mult Rusia care vede în aceasta o intenŃie a SUA de a transforma procesul de integrare în NATO într-un element de control al situaŃiei din zonele „fierbinŃi”, adiacente Mării Negre, cu consecinŃe nefaste pentru ea, ca izolarea şi ameninŃarea poziŃiei de mare putere şi de factor de influenŃă în zonă;

- lupta pentru resursele energetice: • reprezintă, deocamdată, dimensiunea cea mai importantă dintre statele

care au interese în această zonă; • ea poate contribui direct, fie la aplanarea unor dispute, fie la acutizarea

sau diversificarea acestora; astfel de situaŃii pot acŃiona ca o frână în calea investiŃiilor în zonă (cu excepŃia domeniului petrolier din spaŃiul Mării Caspice) sau pot limita sfera de acŃiune a programelor de asistenŃă, create de diferite instituŃii europene şi internaŃionale, necesare unei dezvoltări regionale susŃinute;

• se poate aprecia că în viitorul apropiat stabilitatea în zona Mării Negre va depinde considerabil de extracŃia şi dirijarea petrolului şi gazelor naturale din spaŃiul Mării Caspice;

• prin darea în exploatare a canalului Rhin–Main, care leagă Marea Nordului de Marea Neagră, iar în perspectivă şi cu Marea Baltică, prin canalul Main–Elba, Dunărea se constituie în principala magistrală navigabilă a Europei, permiŃându-se astfel, accesul mai rapid spre pieŃele asiatice, precum şi spre zona Mării Caspice, în vederea trecerii la exploatarea pe scară largă a importantelor rezerve petroliere existente;

- criminalitatea transfrontalieră, conexiunile cu crima organizată, în special privind aspectele legate de traficul de arme, droguri şi persoane; astfel, în ultima perioadă, acest spaŃiu este traversat de mai multe rute de tranzit al drogurilor provenite din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, în special din Afganistan, către pieŃele de consum din FederaŃia Rusă şi statele europene.

169

Factorii de risc de natură militar ă: - existenŃa unor conflicte militare interne în derulare sau a unor conflicte

militare între statele din zonă; - dezintegrarea armatelor unor state federale şi folosirea armatelor naŃionale

formate ulterior pentru obŃinerea unor avantaje politice, economice şi teritoriale în noile condiŃii;

- schimbarea raportului de forŃe pe plan subregional datorită creării unor armate noi;

- realizarea unor noi alianŃe militare; - redimensionarea potenŃialelor militare; - posibilitatea apariŃiei unor discrepanŃe considerabile în ceea ce priveşte

gradul de protecŃie a statelor; în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, unele state din estul şi sud-estul Europei vor beneficia de o protecŃie triplă (OSCE, NATO, UE), altele dublă (OSCE, NATO), iar a treia categorie de un singur nivel de protecŃie (OSCE);

- producerea unor decalaje de potenŃial militar între state în etapele procesului de reducere a armamentului convenŃional şi a efectivelor militare;

- neparticiparea în proporŃii egale a tuturor statelor la aprofundarea măsurilor de întărire a încrederii şi securităŃii în zonă şi la regimul „cer deschis”;

- implicarea, sub diferite forme, a unor organisme nonguvernamentale, firme particulare şi mercenari în conflictele existente sau potenŃiale.

Marea Neagră şi statele riverane acesteia, în ansamblu, reprezintă o zonă de interes politic, economic şi militar, de o sensibilitate aparte, dată de factorii de risc specifici şi ameninŃările posibile la adresa securităŃii acestui spaŃiu, ce pot apare ca urmare a gestionării deficitare a riscurilor.

Prin poziŃia geografică, riscurile şi ameninŃările existente şi avantajele oferite privind cooperarea politică, economică şi militară, în ultimii ani, zona Mării Negre a atras tot mai mult interesul organizaŃiilor europene şi transatlantice, dar şi al principalelor puteri, determinând o abordare mai atentă a problemelor cu care se confruntă acest spaŃiu.

EvoluŃiile de securitate în zona Mării Negre sunt direct conectate la transformările securităŃii globale, la creşterea oportunităŃilor de stabilitate în logica integrării, iar pe de altă parte, la creşterea necesităŃii de gestionare a provocărilor şi riscurilor de securitate din zonă.

Evaluările asupra sistemului de securitate pot aborda o viziune extinsă asupra Mării Negre, de vreme ce evoluŃiile din această regiune sunt intrinsec legate de graniŃa UE şi NATO, dar şi de schimbările în mediul de securitate din Balcani – de la fosta Iugoslavie la Albania şi Grecia; din Caucaz – cu Georgia, Armenia şi Azerbaidjan; din Orientul Apropiat şi Mijlociu – de la Turcia la Irak şi Iran.

În viitor regiunea Mării Negre ar putea juca un dublu rol: ca platformă pentru proiectarea forŃei militare către Orientul Mijlociu şi Asia Centrală şi ca zonă-tampon împotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeană.

Anihilarea factorilor favorizanŃi dezvoltării riscurilor şi ameninŃărilor în plan regional a fost şi rămâne în atenŃia statelor riverane Mării Negre şi a organismelor europene şi internaŃionale. Cu toate măsurile întreprinse, aceşti factori continuă să

170

menŃină riscurile şi ameninŃările şi chiar să genereze altele noi. Complexitatea situaŃiei de securitate din statele riverane Mării Negre este

rezultatul însumării efectelor conflictelor separatiste, interetnice, religioase, a traficului ilegal de arme, droguri, persoane şi a altor forme de criminalitate transfrontalieră. Această stare de fapt, coroborată cu ineficienŃa autorităŃilor locale din statele vizate în gestionarea situaŃiilor, reprezintă un cadru propice pentru desfăşurarea de acŃiuni ce ar putea destabiliza echilibrul regional.

Cu toate deosebirile şi asemănările existente faŃă de alte zone, un fapt rămâne cert: riscurile de criză şi conflict din estul Europei sunt complementare celor de pe întregul continent. Vidul de securitate apărut în zonă după destrămarea URSS este în curs de a fi înlocuit, în primul rând de Occident, fiind evidentă intensificarea activităŃilor militare ale NATO în bazinul Mării Negre.

Prin poziŃia sa geografică şi oportunităŃile de cooperare economică, tehnică şi militară, zona Mării Negre are un rol deosebit pentru dezvoltarea Ńărilor sud-est europene în perspectiva integrării acestora în organismele europene.

Statele riverane Mării Negre sunt interesate de crearea unui climat de stabilitate şi securitate care să permită promovarea proiectelor de cooperare şi dezvoltare economică şi socială.

Noul statut de parteneriat al FederaŃiei Ruse şi, parŃial, al Ucrainei în relaŃiile cu NATO, UE şi SUA facilitează abordări mai constructive într-un cadru multilateral al problemelor ce au incidenŃe directe asupra securităŃii regionale, cum ar fi:

- combaterea ameninŃărilor asimetrice sau neconvenŃionale; - anumite aspecte ale reformei organismului militar; - siguranŃa energetică. Deşi redusă ca pondere la statutul unei puteri regionale, FederaŃia Rusă

continuă să joace un rol semnificativ în zonă atât prin exercitarea unei influenŃe directe, cât şi prin potenŃialul său de acŃiune în domeniul geopoliticii energiei. EmergenŃa Ucrainei, Georgiei şi a altor state rezultate din destrămarea fostei URSS, ca actori statali, capabili să articuleze şi să promoveze interese proprii, reprezintă, de asemenea, un element nou în configuraŃia strategică a regiunii.

Atmosfera politică mai favorabilă în raporturile dintre Grecia şi Turcia a reprezentat deja un factor dinamizator al colaborării regionale şi a contribuit decisiv la soluŃionarea rezonabilă a problemei Ciprului prin accederea la Uniunea Europeană. Persistă însă unele incertitudini în legătură cu menŃinerea rolului strategic atribuit până acum Turciei, în condiŃiile în care SUA îşi operaŃionalizează şi alte opŃiuni.

ConsecinŃele geopolitice şi strategice ale schimbării de regim din Irak vor fi, profunde şi de durată, cu ramificaŃii substanŃiale şi în zona Mării Negre.

Pe plan militar, situaŃia din bazinul Mării Negre se caracterizează printr-o relativă stabilitate. ImportanŃa strategică a forŃelor navale ale Ńărilor riverane tinde să se modifice în urma atenuării rolului tradiŃional de apărare teritorială, dobândind funcŃiile principale de combatere, prin cooperare, a riscurilor asimetrice şi de proiecŃie a forŃei în zona Mării Negre şi în afara zonei Mării Negre.

PotenŃarea previzibilă a colaborării multilaterale în bazinul Dunării, ca magistrală navigabilă transeuropeană contribuie substanŃial la punerea în valoare a căilor de transport maritime şi fluviale în întreaga zonă a Mării Negre, inclusiv

171

racordarea la bazinul Mării Caspice prin sistemul Volga–Don. Dezvoltarea comerŃului reprezintă, în continuare, un factor primordial de

convergenŃă integratoare a statelor din regiune. Obiectivele urmărite sunt accelerarea pregătirii pentru statutul de economie de piaŃă funcŃională, încurajarea zonelor de liber schimb, clarificarea statutului.

EvoluŃia relaŃiei strategice est-vest şi deschiderea economică provocată de lărgirea Uniunii Europene şi a NATO impun clarificarea unor teme strategice, ce vizează transformarea Marii Negre într-un pol al stabilităŃii politice şi al creşterii economice, cu scopul extinderii climatului de pace şi securitate spre spaŃiul Balcanic şi mai departe spre Caucaz şi Asia Centrală.

Există trei teme strategice, în care acest proces intră în contact cu provocările şi oportunităŃile din zona Mării Negre, şi anume:

- extinderea liberalismului instituŃional în regiune şi succesul tranziŃiei către democraŃie a Ńărilor riverane;

- modificarea importanŃei militare a Mării Negre; regiunea ar putea juca un dublu rol: ca platformă pentru proiectarea forŃei militare către Orientul Mijlociu şi Asia şi ca zonă-tampon împotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeană;

- necesitatea de a dezvolta şi asigura securitatea rutelor energetice de la zonele de extracŃie din Caspică şi Asia Centrală până la pieŃele europene.

Admiterea României în AlianŃa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană a crescut responsabilităŃile statului român referitoare la securizarea convingătoarea a frontierei de sud-est a Europei. De ce? Întrucât responsabilităŃile frontaliere ale României, parte acum a celor ale Europei unionale, dar şi ale AlianŃei Nord-Atlantice, sunt în postura unei duble afirmări operaŃionale, cu determinare reciprocă: responsabilităŃile României privind securizarea frontierelor nord-vestice ale regiunii Mării Negre sunt, deopotrivă, şi ale AlianŃei, şi ale Uniunii Europene, după cum, în logica activă a determinării reciproce, responsabilităŃile astfel specificate ale României subsumează implicit pe cele ale organizaŃiilor din care face parte, respectiv NATO şi UE.

De altfel, edificarea unei Românii profund europene, a unei Românii pe deplin şi convingător euroatlantice, Ńară democratică, sigură şi prosperă, este dezideratul general transmis Strategiei de Securitate NaŃională a României8.

Din perspectiva analitică a acestui document, vom sublinia în continuare rolul şi interesul strategic al României de a se afirma ca vector dinamic al securităŃii şi prosperităŃii în regiunea Mării Negre, acestei problematici alocându-i-se, în economia documentului, un capitol distinct.

Din perspectiva astfel invocată, se apreciază că România, „ca stat de graniŃă al Uniunii Europene şi ca membră a NATO, are interesul major de a se învecina cu state stabile, democratice şi prospere, deoarece numai acestea sunt capabile să menŃină pacea şi buna înŃelegere în relaŃiile dintre ele, să creeze comunităŃi regionale pluraliste, şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităŃii”, considerându-se că, în actualul context geopolitic şi geostrategic, „construirea unui climat de securitate şi prosperitate în zona Mării Negre reprezintă o direcŃie

8 Document adoptat în şedinŃa CSAT, din 17 aprilie 2007, prin Hotărârea nr. 62.

172

distinctă de acŃiune a acestei strategii”. De fapt, România are interesul strategic ca Regiunea Mării Negre şi Regiunea

Extinsă a Mării Negre să fie stabilă, democratică şi prosperă, strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. Subsumat acestui interes, obiectivul strategic – vector dinamic al securităŃii democratice, stabilităŃii şi prosperităŃii economice – este de a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică în regiune.

Argumentele interesului strategic al României pentru regiunea Mării Negre rezidă, în principal, în considerentele de mai jos.

1. Localizată la interferenŃa a trei zone de importanŃă deosebită – Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală – regiunea Mării Negre este o zonă principală de tranzit pentru resurse energetice şi, totodată, un spaŃiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict, având un impact semnificativ asupra securităŃii euroatlantice. Departe de a fi considerată o simplă zonă-tampon sau periferică, regiunea Mării Negre este un coridor de importanŃă strategică, situat pe coridorul ce leagă comunitatea euroatlantică (în calitate de furnizor de securitate şi consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu – Regiunea Caspică – Asia Centrală (în calitate de furnizor de energie şi consumator de securitate). Din punct de vedere energetic, regiunea Mării Negre este principalul spaŃiu de tranzit şi – într-o măsură importantă – o sursă pentru energia ce se consumă în Europa, în timp ce prognozele întrevăd creşterea substanŃială a ponderii sale în următoarele decenii.

2. Din punctul de vedere al provocărilor de securitate, regiunea este o oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninŃări şi un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. În rândul acestora trebuie menŃionate:

- terorismul internaŃional; - proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la

Ńintă; - conflictele locale; - traficul ilegal de armament, muniŃii şi explozivi; - traficul de droguri; - migraŃia ilegală şi traficul de fiinŃe umane; - guvernarea ineficientă, minată de corupŃie endemică şi criminalitate

organizată, caracterizată prin deficit democratic şi incapacitatea exercitării corespunzătoare a atribuŃiilor conferite statelor suverane.

3. Regiunea Mării Negre este cea mai bogată parte a Europei în conflicte separatiste, stări tensionate, dispute şi, probabil, una dintre cele mai dense de pe glob. Conflictele separatiste din estul Republicii Moldova (regiunea nistreană), estul şi nordul Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno–Karabah), sudul FederaŃiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), alte mişcări separatiste de mică amploare şi intensitate, precum şi stările de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontieră, reprezintă grave ameninŃări la adresa securităŃii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor conflicte violente.

4. Criminalitatea transfrontalieră constituie o realitate a regiunii. ActivităŃile infracŃionale de această natură se desfăşoară pe uscat şi pe apă, au conexiuni cu

173

grupările teroriste internaŃionale şi sunt favorizate de regimurile separatiste şi de prezenŃa ilegală a unor trupe străine pe teritoriul noilor democraŃii. Criminalitatea transfrontalieră riscă să afecteze grav guvernarea unor state din regiune, să genereze instabilitate şi anarhie, să favorizeze manifestările violente şi să creeze pericolul întreruperii fluxurilor vitale de aprovizionare cu energie.

5. Contracararea acestor riscuri şi ameninŃări este o responsabilitate primordială a statelor riverane Mării Negre. Acestea trebuie să fie, în primul rând, conştiente de existenŃa acestor pericole şi sunt obligate să dezvolte politici interne, externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul propriilor graniŃe şi să se abŃină de la sprijinirea, în orice fel, a mişcărilor separatiste, a organizaŃiilor extremiste sau teroriste, a activităŃilor infracŃionale. łările riverane Mării Negre trebuie să coopereze activ şi eficient, să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi îndeplinească cu bună credinŃă obligaŃiile privind reducerea armamentelor convenŃionale şi retragerea forŃelor militare staŃionate ilegal pe teritoriul altor state.

În sensul celor susŃinute, pornind de la caracterul indivizibil al securităŃii în spaŃiul euroatlantic în acord cu cerinŃele globalizării, de la nevoia unui tratament egal pentru toate entităŃile care au interese în zonă – inclusiv NATO şi Uniunea Europeană – România apreciază că regiunea Mării Negre este un spaŃiu geopolitic deschis comunităŃii democratice internaŃionale, în cadrul căruia se pot manifesta plenar statele aliate, partenere şi prietene.

În acest scop, România promovează activ ideea necesităŃii unei strategii euroatlantice pentru regiunea Mării Negre, luând în considerare experienŃa abordării concertate NATO–UE în procesul de stabilizare din Europa de Sud–Est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze opŃiunea democratică a statelor, să preîntâmpine agravarea riscurilor şi ameninŃărilor şi să contribuie eficient la soluŃionarea conflictelor şi a stărilor de tensiune. Extinderea responsabilităŃilor Uniunii Europene în stabilizarea şi reconstrucŃia regiunii, consolidarea prezenŃei şi a contribuŃiei AlianŃei Nord-Atlantice şi a Programului de Parteneriat pentru Pace la procesele de promovare a democraŃiei, păcii şi securităŃii, ca şi prezenŃa unor capacităŃi operaŃionale americane în regiune, reprezintă factori capabili să contribuie la fundamentarea unei astfel de strategii.

4. Rolul României în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate

în Regiunea Extinsă a Mării Negre Strategia de Securitate NaŃională a României reafirmă vocaŃia statului român

de contributor activ substanŃial şi predictibil la securitatea internaŃională şi regională, de Ńară cu un profil strategic distinct în cadrul NATO şi al UE.9 În acest sens, rolul formal pe care şi-l asumă România în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre este parte inseparabilă a unui proiect naŃional, care, pe de o parte, va integra, în spiritul său, filozofia şi reperele nodale ale

9 Document adoptat în şedinŃa CSAT din 17 aprilie 2007, prin Hotărârea nr. 62

174

documentelor programatice ale AlianŃei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene şi, pe de altă parte, va fi integrat organic dezideratelor de stabilitate şi securitate pe care NATO şi Europa unională şi le-au asumat cu privire la Regiunea Extinsă a Mării Negre10.

Regiunea Extinsă a Mării Negre, România îşi dezvoltă constructiv capacitatea de reacŃie şi adaptare la fenomenele distructive din acest spaŃiu, în sensul în care poate realiza/asuma, în concordanŃă cu documentele strategice ale AlianŃei şi cu politicile specifice ale UE, capacitatea de previzionare şi de acŃiune proactivă.

În definirea rolului pe care îl joacă în ecuaŃia geopolitică şi geostrategică de proiectare a unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre, România pleacă, evident, de la elementele care construiesc edificiul interesului naŃional, acesta determinând ansamblul de acŃiuni care o personalizează şi impun.

Regiunea Mării Negre este11: o prioritate regională a României, o sursă continuă de inspiraŃie şi investiŃie politică; o zonă vitală pentru diversificarea traseelor energetice, ca punct de legătură şi spaŃiu de tranzit al rutelor între Marea Caspică şi Europa, altfel zis, între state producătoare şi state consumatoare; o zonă unică în lume, din perspectiva ecosistemelor, mai cu seamă dacă avem în vedere Delta Dunării; importantă pentru peisajul geopolitic global, datorat, în principal, poziŃionării acesteia ca spaŃiu de întâlnire, confluenŃă sau, posibil, ciocnire sau înfruntare a principalelor realităŃi ale lumii de azi; spaŃiul care, prin conexiunea cu Fluviul Dunărea, se învecinează cu Balcanii de Vest, asigurând şi conexiunea cu centrul Europei prin culoarul Rhin–Main–Dunăre; regiunea care, prin legătura cu Mediterana, este, de fapt, zona de întâlnire a civilizaŃiei europene, cu cea a Africii de Nord, precum şi a Orientului Mijlociu; spaŃiu de intersecŃie între lumea dezvoltată şi lumea aflată în curs de dezvoltare. În acelaşi timp, este necesar să avem în vedere că regiunea Mării Negre constituie leagănul cultural şi religios în care convieŃuiesc de multe secole multiple confesiuni creştine; reprezintă o zonă de confluenŃă între lumea creştină şi cea musulmană; se află la intersecŃia dintre axa est-vest a zonei euroasiatice şi axa nord-sud a spaŃiului definit de Marea Baltică, la nord, şi Marea Mediterană, la sud.

România poate activa cu rol important în asigurarea securităŃii energetice a Europei, din acest punct de vedere România susŃine cu prioritate două proiecte energetice pentru a fi realizate în regiunea Mării Negre – Nabucco şi PEOP (ConstanŃa–Trieste), care valorifică potenŃialul coridorului transcaspic – trans-Marea Neagră, constituind rute directe şi sigure şi contribuind decisiv la dezvoltarea economică a statelor din regiune şi la crearea unui climat de cooperare favorabil stabilităŃii şi prosperităŃii .

În altă ordine de idei, plecând de la realitatea că bazinul Mării Negre este un areal unitar care se confruntă cu un set omogen de provocări, că regiunea este fragmentată de graniŃe politice, economice şi culturale, care, prin transformarea diferenŃei în clivaj şi separare, îi frânează progresul, România consideră că avem nevoie nu doar de soluŃii sectoriale la problemele enumerate, ci, mai cu seamă, de

10 Sorin Vicol, Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării Negre, Editura CTEA, 2008. 11 AlocuŃiunea preşedintelui României, Traian Băsescu, la Institutul Nobel, 7 noiembrie 2007.

175

voinŃă politico-statală pentru a construi un mediu propice dezvoltării durabile, securităŃii şi conectării acestei regiuni la comunitatea de valori şi interese europene şi euroatlantice.

În acelaşi context, România îşi afirmă rolul: - contribuind la promovarea oportună a regiunii Mării Negre pe agenda UE şi

a NATO ori de câte ori realităŃile impun acest lucru; - sprijinind Uniunea Europeană în construcŃia unor parteneriate credibile şi

solide, întemeiate pe acŃiuni de colaborare în domenii cât mai diverse; - promovând dimensiunea estică a Politicii Europene de Vecinătate în special

în relaŃia cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan; - intensificând dialogul cu Ńările din zona Mării Caspice şi Asia Centrală,

angajând, în acest sens, şi dezvoltând relaŃii strategice de parteneriat energetic; - insistând, prin dialogul pe teme regionale, pentru apropierea percepŃiilor şi a

obiectivelor statelor din regiune, mai cu seamă pe cele ale FederaŃiei Ruse şi Turciei, actori deosebit de importanŃi la Marea Neagră;

- încurajând activ dezvoltarea unei relaŃii pragmatice şi constructive între UE şi FederaŃia Rusă, care să plaseze interdependenŃa noastră sub auspiciile predictibilităŃii, reciprocităŃii, încrederii şi, nu în ultimul rând, al lecŃiilor învăŃate din istorie.

În acelaşi context, România îşi aduce o contribuŃie stabilă, convingătoare şi concretă la impunerea şi conservarea unui climat de securitate în regiune prin:

- activităŃi specifice desfăşurate în Grupul Naval de Cooperare în Marea Neagră/BLACKSEAFOR, în care participă la exerciŃii maritime comune, la organizarea şi desfăşurarea de operaŃii de căutare-salvare/SAR, de asistenŃă umanitară/HA şi de luptă antimină/MCM, precum şi la acŃiuni întreprinse pentru asigurarea protecŃiei mediului înconjurător; eficienŃa acestor acŃiuni la care România este parte denotă:

• afirmarea unui mediu de securitate mai stabil; • linii de comunicaŃie mai sigure; • descurajarea activităŃilor ilegale pe mare; • posibilitatea dezvoltării cooperării cu alte organizaŃii internaŃionale

decât cele din care face parte; - o foarte semnificativă relevare a rolului României în afirmarea unui climat

convingător de stabilitate şi securitate în regiunea Mării Negre s-a produs cu prilejul Summitului Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat, 5-7 iunie 2006; în cadrul lucrărilor au fost evidenŃiate intenŃia, poziŃia şi acŃiunile României centrate şi/sau orientate pe/spre:

• transformarea pragmatismului în moneda comună a statelor din regiune;

• accelerarea proceselor de construcŃie în regiune, mai cu seamă pe cele ale FederaŃiei Ruse şi Turciei, actori deosebit de importanŃi la Marea Neagră;

176

• încurajând activ dezvoltarea unei relaŃii pragmatice şi constructive între UE şi FederaŃia Rusă, care să plaseze interdependenŃa noastră sub auspiciile predictibilităŃii, reciprocităŃii, încrederii şi, nu în ultimul rând, al lecŃiilor învăŃate din istorie.

Prin toate aceste acŃiuni, România doreşte să valorifice şansa de a deveni un partener atrăgător pentru principalele centre de putere economică, în măsura în care convinge că este capabilă să se transforme dintr-o sursă de probleme într-o generatoare de soluŃii în context european şi global.

Bibliografie 1. VICOL, Sorin, Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării

Negre, Editura CTEA, 2008. 2. ANECHITOAE, Constantin, Geopolitica sistemelor maritime – note de

curs, Editura Militară, 2008. 3. Recomandarea 65/2002 a Adunării Băncii de Dezvoltare şi ComerŃ a Mării

Negre. 4. F.N.-1, Doctrina pentru operaŃii ale ForŃelor Navale, Bucureşti, 2004. 5. ŞedinŃa CSAT din 17 aprilie 2007 – Hotărârea nr. 62. 6. AlocuŃiunea preşedintelui României, Traian Băsescu, la Institutul Nobel, 7

noiembrie, 2007.

177

CONCEPTE STRATEGICE MARITIME CLASICE, MODERNE ŞI CONTEMPORANE

Comandor Alexandru MACAVEI, Componenta OperaŃională Navală

Plecând de la definiŃia clasică dictată de etimologia cuvântului strategie, care de altfel s-a impus în toate limbile lumii, constatăm că s-a pornit de la cuvintele greceşti „Stratos Agein” care însemnă „armata din avangarda dispozitivului de luptă” . Alăturarea lor va da naştere cuvântului „strategos”, generalul, verbului „tratego”, a fi general, a comanda şi mai apoi adjectivului „strategikos” şi substantivului „strategika”, calităŃile generalului şi atribuŃiile acestuia. În concluzie, strategia poate fi definită ca arta de a conduce o armată sau, mai general, arta conducerii.

Analizând mai profund originile cuvântului, observăm că, pe vremea lui Homer, „stratos” nu este o armată oarecare, ci este aceea care se află angajată în luptă, care execută manevre tactice pentru a câştiga o poziŃie favorabilă sau un raport numeric avantajos pentru a obŃine victoria. Acest lucru sugerează faptul că strategia nu este statică ci dinamică.

Strategia are rădăcină comună cu conceptual de „stratagemă”, care nu trebuie confundată cu înşelătoria, păcăleala, deoarece are o semnificaŃie mai complexă, aceea de acŃiune planificată din timp de către comandantul armatei angajate în luptă pe baza studiului inamicului şi terenului.

Strategia este un domeniu de studiu foarte vast, asupra căruia s-au aplecat multe minŃi laminate, începând cu Sun łzâ şi continuând cu Napoleon, Clausewitz, Mahan etc. şi despre care eruditul om de ştiinŃă francez Hervé Coutau-Bégarie spunea că este pe de o parte artă, pentru strategul care o practică, şi ştiinŃă, ca element de studiu pentru cercetător.

Strategia maritimă este percepută, alături de cea aeriană şi terestră, ca parte componentă a strategiei militare generale. Acestea, între ele, şi împreună, faŃă de cea generală, au rapoarte atât de confruntare, cât şi de apropiere. ForŃele Navale s-au confruntat deseori cu cele aeriene sau au făcut front comun împotriva celor terestre.

Domeniul de acŃiune al strategiei maritime sau navale – se folosesc ambii termeni – tratează problema conducerii războiului pe mare, cu accent pe mijloacele avute la dispoziŃie şi modul acestora de folosire în luptă. Conceptele folosite în strategia maritimă au evoluat concomitent cu dezvoltarea gândirii maritime, dar şi cu perfecŃionarea forŃelor şi mijloacelor avute la dispoziŃie.

178

1. Strategia maritimă clasică

Gândirea navală clasică debutează cu anticii Polyen şi Tucidide în ale căror lucrări se fac primele referiri la elemente de folosire în luptă a navelor şi la concepte strategice ca imperiul mării şi supremaŃie maritimă. Xenofon descoperă unul dintre principiile de bază ale strategiei maritime, care va fi reinventat mult mai târziu, în perioada Renaşterii şi anume că: „Stăpânii mării au posibilitatea să debarce pe Ńărmurile unde inamicul lipseşte sau este în număr mic şi pot să se îmbarce şi să se retragă când acesta apare.”

În acest tablou, romanii ocupă un loc special. Deşi Imperiul roman şi-a bazat expansiunea aproape exclusiv pe forŃele terestre, au existat situaŃii în care a fost obligat să se confrunte şi cu adversari care dispuneau de mijloace navale, cum a fost cazul Cartaginei. Acest lucru explică şi faptul că în scrierile din acea vreme găsim foarte puŃine referinŃe despre strategia maritimă. Merită să-i amintim pe Varron cu „Libri navales” şi pe Vegece cu „De Rerum Militari”.

Gândirea maritimă clasică, dar şi cea modernă sau contemporană, au evoluat în strânsă concordanŃă cu dezvoltarea societăŃii umane, dar şi cu caracteristicile zonei maritime geografice ale acesteia. Astfel, putem vorbi de o strategie navală antică, bizantină sau modernă, dar şi de una greacă, japoneză sau chineză. Zona extremului orient este mai puŃin cunoscută şi din această cauză există tendinŃa de a minimiza contribuŃia acesteia la perfecŃionarea gândirii maritime şi la preocuparea pentru dezvoltarea şi utilizarea forŃelor navale în punerea în practică a tendinŃelor expansioniste sau de apărare împotriva acestora. China premodernă a fost preocupată în primul rând de apărarea litoralului şi mai puŃin de promovarea cuceririlor teritoriale pe cale maritimă. Această concluzie reiese din lucrările descoperite până în prezent: un manual de tactică navală al lui Wu Zi-Xu, „Miliarde de stratageme” de Jiang Ji din 220 e. n., sau „Principiile apărării maritime” de Yen Zu Yu apărute în 1838. În aceiaşi linie se înscrie şi Japonia, cu menŃiunea că izolarea aproape totală a acesteia din acea perioadă, nu a permis identificarea unor elemente specifice strategiei maritime. Nu putem afirma însă că nu ar exista.

2. Strategia maritimă modernă

Vorbim despre epoca modernă începând cu secolul al XVI-lea, când se constituie primele state până la sfârşitul secolului al XIX-lea. ApariŃia statelor ca elemente de bază ale sistemului internaŃional de relaŃii şi marile descoperiri tehnice, dar şi geografice, dau un impuls mai puternic gândirii maritime şi apar concepte noi: navă de luptă, flotă de război, putere maritimă, politică maritimă etc. Epoca modernă se caracterizează prin constituirea flotelor de război şi permanentizarea acestora, aspect care are repercursiuni asupra strategiei navale prin structuralizarea acesteia, dar şi asupra creşterii interesului statelor riverane mării pentru promovarea unor strategii proprii. Este interesant de remarcat că celebra maximă „Cel care controlează marea controlează comerŃul; cel care controlează comerŃul controlează bogăŃiile lumii” a lui Walter Raleigh datează din secolul al XVI-lea.

179

Epoca modernă a gândirii maritime despre conducerea războiului pe mare debutează cu „linia de bătălie” a velierelor, variantă a „războiului de poziŃie”, întreruptă de celebrul Nelson şi continuă cu concepte ca: supremaŃia maritimă/stăpânirea mării, controlul mării, bătălia decisivă, blocada, atacul şi apărarea comunicaŃiilor maritime, acŃiuni asupra Ńărmului, apărarea împotriva invaziei. Reprezentantul emblematic al acestei perioade este cunoscutul amiral american Alfred Thayer Mahan (1840-1914). Lucrarea sa „InfluenŃa puterii maritime asupra istoriei 1660-1783”, publicată în 1890, a făcut furori, fiind editată de peste 50 de ori şi tradusă în majoritatea limbilor lumii. Promovând superioritatea imperiilor maritime asupra celor continentale, Mahan oferă puterilor europene o bază istorică declanşării expansiunii pe calea mării. Mi şcare cunoscută şi sub numele de imperialism, pangermanism sau panslavism. Adept al lui Jomini, proclamă ofensiva, concentrarea eforturilor, economia de forŃe ca principii de bază ale bătăliei navale decisive. Pentru o mai bună înŃelegere a conceptelor strategice specifice acestei perioade vom prezenta câteva, selectate din lucrarea „Elemente de artă militară maritimă” a Viceamiral (în retragere) Constantin IORDACHE, unul dintre cei mai prolifici gânditori ai marinei române.

2.1. Stăpânirea mării/supremaŃia maritim ă Realizarea supremaŃiei maritime a constituit un scop suprem pentru toate

puterile maritime ale lumii, pentru că stăpânirea mării permite accesul la beneficiile comerŃului maritim şi la exploatarea resurselor Oceanului Planetar. În general s-a pus accentul pe constituirea unei capacităŃi navale necesare unui stat pentru a utiliza marea pentru nevoile proprii şi să-l împiedice pe inamic să o folosească pentru scopurile lui.

Pentru multe naŃiuni stăpânirea mării a fost un scop important al politicii de stat, motiv pentru care şi-au dezvoltat continuu puterea maritimă. Desigur că gândul ne duce imediat la Marea Britanie care aproape două secole, având flota cea mai numeroasă şi prezentă pe toate mările şi oceanele, a acŃionat cel mai energic pentru a realiza stăpânirea mării, ca o garanŃie că nu va fi atacată dinspre mare şi pentru a realiza marele ei imperiu colonial. Numai la britanici rolul categoriilor de forŃe armate a fost schimbat faŃă de Ńările continentale. Trupele de uscat erau destinate pentru expediŃii în străinătate iar apărarea teritoriului naŃional o făcea flota.

Conceptul de stăpânire a mării a fost privit, de majoritatea teoreticienilor navali, în mod dialectic, ajungându-se la concluzia că nu se mai poate stăpâni în mod absolut marea, întrucât o flotă de război nu poate fi niciodată atât de numeroasă încât să fie prezentă peste tot şi să controleze toate liniile de trafic maritim. Din acest motiv, conceptul de stăpânire a mării a fost limitat în timp şi spaŃiu şi este de notorietate afirmaŃia Împăratului Napoleon care pregătindu-se să invadeze Anglia îşi dorea „să fim stăpânii strâmtorii 6 ore şi vom fi stăpânii lumii”.

De la Julian Corbet, strategii au căzut de acord că normal este ca marea să nu se afle sub un anumit control. Cu toate acestea, în timpul unui conflict de orice intensitate este esenŃial ca inamicul să nu poată zădărnici operaŃiile militare sau comerciale în zonele în care se acŃionează.

180

În timp ce primii teoreticieni s-ar putea să nu fi făcut distincŃie între termenii „stăpânirea mării” şi „controlul mării”, pentru scopurile doctrinei maritime moderne este o expresie folositoare pentru controlul absolut al mării în contextul unei campanii specifice. Teoreticienii români au dezbătut şi ei această problemă vizavi, de tendinŃele din totdeauna, a Rusiei de a stăpâni Marea Neagră. Comandorul Ion Bălănescu spunea: „Trebuie să luptăm ca Marea Neagră să nu devină un lac al unei singure puteri riverane puternice, care ar putea să ne taie legăturile economice cu bazinul Mediteranei şi să pericliteze siguranŃa coastelor noastre”.

2.2. Controlul mării Imposibilitatea de a stăpâni marea a dus la apariŃia altui concept, care aplicat permitea folosirea puterii maritime cu eficacitatea dorită, aceasta fiind Controlul Mării. Întrucât s-a considerat că marea nu poate fi stăpânită în totalitate, s-a apreciat că este suficient dacă se realizează, în principal, controlul comunicaŃiilor maritime. Dacă în cadrul stăpânirii mării, atunci când se putea realiza, inamicul nu putea ieşi pe mare pentru propriile necesităŃi s-au pentru a acŃiona asupra forŃelor care stăpâneau marea, în schimb, controlul mării, realizat tot de o forŃă maritimă superioară, nu îşi propune să împiedice ieşirea inamicului pe mare. Deoarece inamicul, inferior sub aspectul raportului de forŃe, avea totuşi posibilitatea să iasă pe mare, cel care îşi propunea să realizeze controlul mării trebuia să acŃioneze pentru:

- atragerea şi angajarea inamicului într-o bătălie (luptă) decisivă, pentru ai distruge forŃele navale principale;

- căutarea şi interceptarea inamicului pentru a-i nimici traficul comercial; - controlul propriului trafic comercial prin escortarea şi convoierea navelor

comerciale de către o parte a forŃelor maritime, denumită flotă de control. Controlul mării nu este un scop în sine, el este necesar pentru a permite utilizarea mării în vederea realizării scopurilor viitoare. Realizarea şi menŃinerea nivelului necesar controlului mării f ără excepŃie vor fi componente ale oricărei campanii sau operaŃii militare. Controlul mării trebuie asociat cu un risc asumat şi pentru ca operaŃiile să se poată executa, trebuie realizat un anumit grad al controlului mării pentru a oferi suficientă libertate de acŃiune la un nivel de risc acceptabil. Controlul mării cuprinde suprafaŃa acesteia, mediul submarin, cât şi spaŃiul aerian. „SituaŃia aeriană favorabilă” este condiŃia minimă pentru succesul operaŃiei; „superioritatea aeriană” trebuie realizată când există o ameninŃare puternică din aer, iar „supremaŃia aeriană” este condiŃia necesară stăpânirii spaŃiului maritim. În concluzie, controlul mării se defineşte ca situaŃia în care cineva are libertatea de acŃiune în utilizarea mării pentru scopurile proprii, în anumite zone, pentru anumite perioade de timp şi acolo unde este necesar şi să interzică utilizarea mării de către adversar.

2.3. Blocada

O altă metodă de a realiza stăpânirea sau controlul mării era aceea de a bloca inamicul în propriile porturi şi de a interzice ieşirea la marea largă.

181

Conform dreptului maritim internaŃional, blocada este „O operaŃiune ce vizează întreruperea legăturilor economice ale inamicului prin împiedicarea navelor tuturor statelor de a intra sau a ieşi din/în raioanele costiere stabilite ce se află sub ocupaŃia sau controlul inamicului. Blocada este o acŃiune militară şi dreptul de a o institui revine părŃilor beligerante în virtutea legilor războiului. Blocada poate fi considerată ca folosirea neviolentă a forŃei pentru a defini o acŃiune de luptă în vederea interzicerii accesului către şi dinspre coastele şi apele unui stat inamic. Putem spune, deci, că blocada se instituie de o forŃă superioară pentru ca o flotă inferioară să nu devină activă prin exploatarea posibilităŃilor de a ieşi pe mare şi a realiza hărŃuirea flotei adverse mai puternice. Se cunosc mai multe moduri de a realiza blocada:

- blocada închisă, când forŃele flotei superioare se postează în faŃa bazelor şi porturilor inamice;

- blocada deschisă, când activitatea flotei inferioare inamice se urmăreşte de la distanŃă prin controlul general al apelor din apropierea coastelor inamice de către nave şi avioane. Acest ultim procedeu se aplică şi pentru a-l „încuraja” pe inamic să iasă din port în vederea angajării lui într-o luptă decisivă. În al Doilea Război Mondial, flota sovietică din Marea Neagră cu nave de linie, crucişătoare, distrugătoare şi submarine avea o superioritate zdrobitoare asupra Marinei Militare Române care avea numai 4 distrugătoare şi 2 submarine ca forŃe ofensive, dar fiind eficient blocată de aviaŃia germană şi de submarinele româneşti, germane şi italiene, a rămas aproape tot războiul în porturi. Flota sovietică nu şi-a asumat riscul de a străpunge blocada şi a ataca comunicaŃiile româneşti, nici chiar atunci când cu nave militare şi civile au fost evacuaŃi, în mai 1944, peste 65.000 de luptători români şi germani din Crimeea. În recentele războaie duse în Oceanul Atlantic pentru Insulele Falkland, în Marea Adriatică şi în Golful Persic s-au folosit ambele tipuri de blocadă.

2.4. Atacul comunicaŃiilor maritime ForŃele maritime care deŃin supremaŃia pe mare şi vor realiza controlul acesteia automat vor acŃiona prin atacuri şi chiar interzicerea comunicaŃiilor maritime ale adversarului. În schimb forŃele maritime inferioare, care nu pot realiza controlul mării, trebuie să acŃionează altfel pentru a ataca rutele maritime ale inamicului, dacă nu pentru a le interzice, cel puŃin pentru dezorganizarea şi îngreunarea acestora. Aceste acŃiuni au ca obiectiv principal transporturile maritime, în scopul diminuării capacităŃii acestora de a duce războiul, interzicând statelor să primească întăriri materiale şi umane, cât şi pentru a le submina moralul naŃional. EsenŃa conflictelor maritime a fost din totdeauna legată de posibilitatea folosirii mării pentru a transporta bunuri şi persoane. Din cele mai vechi timpuri au existat interese pentru a lovi transporturile maritime ale adversarului în timp de război, dar şi de pace. Pirateria există de când există navigaŃia şi, culmea, ea fiinŃează şi în zilele noastre, iar războiul de cursă dus de corsari a cunoscut o mare amploare începând cu secolul XV, până în secolul XIX, dar a continuat şi în cele două războaie mondiale.

182

Odată cu apariŃia minei marine, submarinului şi avionului, ca mijloace de luptă eficiente pe spaŃiile maritime şi oceanice, a crescut considerabil capacitatea flotelor inferioare de a acŃiona pe comunicaŃiile maritime ale adversarului.

2.5. Războiul de cursă Despre războiul de cursă putem spune că s-a născut atunci când au început

transporturile maritime pentru a aduce bogăŃiile din teritoriile de peste mări, teritorii care formau imperiile coloniale ale unor state europene. El este o continuare a războiului de captură primitivă din antichitate, dus însă cu alte metode şi mijloace, purtând marca timpului şi oscilând între legalitate şi piraterie. În desele războaie pentru cucerirea de colonii şi câştigarea supremaŃiei pe mare, războiul de cursă a căpătat un caracter de permanenŃă, el fiind purtat şi pe timp de pace în mod deghizat. Este timpul când s-au făcut nemuritoare nume ca: Francis Drake, Sourcouf, Jean Bart şi alŃii. În ultimele două războaie mondiale Germania şi-a propus să atace comunicaŃiile maritime ale aliaŃilor folosind intens metodele războiului de cursă cu nave de luptă şi nave comerciale înarmate în acest scop. Crucişătoarele germane acŃionând izolat, în croaziere lungi pe ocean, căutau, atacau şi scufundau navele comerciale inamice şi chiar neutre, dar care făceau transporturi în folosul aliaŃilor. Natural că acestea, operând singure şi eschivându-se pe cât posibil întâlnirii cu forŃele navale inamice, au avut misiuni foarte grele. Trebuiau să apară prin surprindere şi să dispară, apoi pe întinsul oceanului. Germania a folosit, în ambele războaie, nave comerciale „deghizate”, aşa zisele crucişătoare auxiliare, care au acŃionat în mările îndepărtate şi slab controlate şi au reuşit să scufunde un număr mare de nave comerciale. În ambele conflagraŃii aceste nave au fost de două categorii. Cele pregătite din timp, începutul războiului găsindu-le pe mare, şi cele care au fost trimise în misiuni după începerea războiului, străbătând blocada. Eficacitatea acestui gen de acŃiuni pe comunicaŃiile inamicului nu a fost însemnată. Navele corsar germane, militare şi civile, au scufundat în Primul Război Mondial peste 100 nave comerciale cu un tonaj de aproximativ 450.000 tone, iar numai în 1944 au scufundat 54 nave cu un tonaj de 366.000 tone.

2.6. Războiul submarin Am văzut ce eforturi deosebite au făcut forŃele navale inferioare pentru a ataca comunicaŃiile maritime apărate de forŃe superioare şi că rezultatele, în general, au fost modeste. Era foarte greu pentru navele de suprafaŃă să se strecoare printre grupările navale care controlau principalele rute comerciale, pentru a ajunge la distanŃa de atac cu artileria asupra navelor de transport. Se dorea să se acŃioneze din alt mediu, acolo unde superioritatea navală de suprafaŃă nu mai era eficientă, respectiv de sub apă sau din aer. Aşa a apărut necesitatea realizării unei nave, care navigând pe sub apă, să poată ataca pe cele de suprafaŃă şi la rândul ei să nu fie vulnerabilă la acŃiunile acestora. Submarinul se afirmă, prima oară, ca mijloc de luptă în primul război de succesiune american, când în 1864 un submarin sudist scufunda o navă nordică

183

folosind o torpilă „lance”, adică o încărcătură explozivă fixată în vârful unei lance cu care se loveşte, pe sub apă, nava adversă. PerfecŃionările tehnologice au permis submarinului să navigheze din ce în ce mai mult pe sub apă şi la adâncimi mai mari, iar înzestrarea cu torpile autopropulsate au făcut din el mijlocul de luptă ideal pentru atacul comunicaŃiilor maritime. Totuşi, Primul Război Mondial începe fără ca beligeranŃii să-şi dea seama de importanŃa strategică a submarinelor. Astfel, în directiva germană de la începutul războaielor, submarinelor li se stabilea misiunea să acŃioneze doar pe coastele britanice pentru a lovi navele de luptă în vederea creării condiŃiilor favorabile angajării flotei de suprafaŃă germane. Această misiune minoră era în concordanŃă cu numărul redus de submarine aflate în dotarea flotelor, dar şi cu insuficientele cunoştinŃe pe care amiralităŃile le aveau despre această nouă forŃă. Se aprecia, eronat, că submarinele nu pot fi folosite la distanŃe mari de bazele proprii fără a fi escortate. Prima confirmare a capacităŃii de luptă a submarinelor este făcută la începutul Primului Război Mondial, când sunt scufundate câteva nave mari de luptă britanice de către submarinele germane. Din acest moment, flotele de suprafaŃă nu mai sunt în siguranŃă, libertatea lor de acŃiune este limitată şi trebuie să se preocupe de apărarea împotriva unui inamic invizibil. Dar adevărata importanŃă strategică a submarinelor este demonstrată când acestora li se fixează ca obiectiv principal navele comerciale ale adversarului, care, având viteze mult mai mici decât navele de luptă şi fiind fără mijloace proprii de apărare, au devenit victime sigure ale atacatorului de sub apă. Astfel, statele a căror existenŃă depinde în mare măsură de transporturile maritime se văd ameninŃate de această ofensivă subacvatică nimicitoare şi care se extinde repede aproape pe întreg Oceanul Planetar. Dacă la început submarinele germane acŃionau numai în apropierea insulelor britanice şi în Marea Mediterană, la mijlocul anului 1915 ajung în Atlantic, iar în 1917 acŃionează pe coastele americane. Era un război submarin total, prin care Germania urmărea să zădărnicească transporturile maritime britanice, pentru a obŃine victoria în timp scurt, forŃând Anglia să ceară pace înainte de sosirea americanilor în Europa. Atacul comunicaŃiilor maritime ale aliaŃilor de către submarinele germane era aproape gata să îngenuncheze Marea Britanie, acestea scufundând nave de transport în echivalent de peste 11 milioane tone registru, de peste 22 ori mai mult decât crucişătoarele germane. La rândul lor şi germanii pierd în Primul Război Mondial 178 submarine, din care 132 (74 %) în perioada anilor 1917-1918. Al Doilea Război Mondial confirmă că misiunea strategică pe mare va fi îndeplinită tot de către submarine, atunci când nu se poate realiza supremaŃia maritimă în nave de suprafaŃă. Submarinele rămân pentru germani singurele mijloace de luptă cu care Marea Britanie putea fi învinsă, după ce navele de suprafaŃă şi aviaŃia au arătat că nu pot face acest lucru. Şi britanicii au înŃeles bine această situaŃie. „Singurul lucru care m-a speriat cu adevărat în timpul războiului a fost pericolul submarinelor. Eram mai îngrijorat de această bătălie decât fusesem de glorioasa luptă aeriană, numită bătălia pentru Britania”, recunoaşte Winston Churchill în memoriile sale despre al Doilea Război Mondial.

184

Războiul cu submarine, nici în această ultimă conflagraŃie mondială, nu a dat câştig de cauză Germaniei din mai multe motive. Cu totul alta a fost concepŃia strategică a SUA privind modul de acŃiune pe comunicaŃiile maritime japoneze. ÎnŃelegând că industria de război japonez depinde exclusiv de materiile prime transportate pe mare, de la începutul războiului submarinele atacă în forŃă navele comerciale ale inamicului, care erau şi aşa insuficiente în raport cu nevoile, abia totalizând 6 milioane tdw. Pentru a limita acŃiunea flotei japoneze, submarinele flotei americane au scufundat, în mod special, tancurile petroliere, concepŃie care s-a dovedit foarte eficientă, navele şi aviaŃia rămânând aproape fără combustibil. Aportul submarinelor americane a fost uriaş la câştigarea războiului din Pacific. Ele i-au împiedicat pe japonezi să trimită întăriri şi aprovizionări în garnizoanele izolate de peste mări şi au scufundat 60% din capacitatea de transport, dar şi multe din navele de luptă (5 portavioane şi peste 40 crucişătoare şi distrugătoare) japoneze. În prezent, comunicaŃiile maritime sunt şi mai ameninŃate în pericolul submarin, majoritatea forŃelor navale ale statelor având submarine cu mari posibilităŃi de luptă contra navelor de suprafaŃă.

2.7. Războiul minelor Mina marină poate fi considerată mijlocul de luptă naval cel mai ieftin şi cel mai accesibil, dar şi cu o mare importanŃă strategică. Statele cu un potenŃial naval redus s-au preocupat permanent să găsească mijloace pentru a se lupta cu navele, mai multe, mai mari şi mai înarmate, ale adversarului. Mina care începuse să-şi dovedească eficienŃa în lupta pe uscat, trebuie să-şi arate utilitatea şi pe mare şi în momentul când tehnologia industrială a permis realizarea ei a devenit un instrument de luptă în care s-au pus mari speranŃe. Prima folosire pe scară mare a minelor într-un conflict o constatăm în războiul ruso-japonez din 1904-1905, cu efecte importante în distrugerea unor nave mari de luptă şi de acum înainte preocuparea pentru a le folosi va fi la fel de intensă atât la marile puteri maritime cât şi la cele inferioare. Minele sunt folosite masiv în toate războaiele şi conflictele locale care au avut loc în secolul al XX-lea şi credem că viitorul nu le va reduce potenŃialul de luptă. Marina Română are tradiŃii în folosirea minelor marine. În războiul româno-turc, din 1877-1878, forŃele navale româno-ruse erau total inferioare celor turceşti – 5 cuirasate, 6 monitoare şi 12 canoniere – care au fost aduse pe Dunăre cu misiunea de a interzice trecerea fluviului de către trupele ruseşti. Această flotă a fost blocată cu mai multe baraje de mine şi ea nu s-a mai putut reuni, fiind răspândită în toate porturile de pe Dunăre, nemaiputând astfel să-şi îndeplinească misiunea strategică pentru care fusese trimisă aici. Marina Română poate afirma că a fost printre primele din Europa care a folosit această nouă armă, mina, şi cu rezultate deosebit de însemnate. Lansarea minelor din submarine şi avioane a făcut să crească foarte mult posibilitatea de a executa minări în secret, fapt ce a dus la mărirea posibilităŃii de acŃiune a lor asupra navelor inamice. În plus, atunci când se constată prezenŃa

185

minelor în anumite raioane maritime, se interzice navigaŃia în zone foarte întinse şi pentru perioade mari de timp, situaŃie care duce la îngreunarea transporturilor maritime. Pericolul de mine odată declarat creează insecuritate în navigaŃie, se schimbă rutele comerciale ale navelor şi inamicul va face mari eforturi pentru a reda navigaŃiei anumite drumuri obligatorii. Nu de puŃine ori minele au fost folosite pentru a obliga navele inamice, comerciale şi militare să intre în raza de acŃiune a altor forŃe ca aviaŃia, submarinele şi chiar navele de suprafaŃă. ExperienŃa ultimelor conflicte militare a arătat că atât minele foarte moderne cât şi cele din primele generaŃii rămân la fel de periculoase. În războiul din G. Persic, în 1991 forŃele navale irakiene au creat o stare permanentă de nesiguranŃă în navigaŃie (avariind 2 nave americane) prin folosirea acestora.

2.8. Apărarea comunicaŃiilor maritime ComunicaŃiile maritime includ porturile, amenajările şi semnalizările de navigaŃie şi rutele maritime şi oceanice pe care se deplasează navele de luptă şi de transport. Apărarea comunicaŃiilor este una din cele mai importante misiuni ale forŃelor navale atât în timp de pace cât şi de criză sau război. Cu cât lumea devine mai dependentă de aprovizionările complexe făcute pe calea mării, cu atât problema comunicaŃiilor maritime creşte în însemnătate. În ultimii 20 de ani capacitatea de transport maritim s-a dublat, de la 2.605 milioane tone în 1970 la 4.851 milioane tone în 1995. Gândirea strategică maritimă a considerat permanent că apărarea comunicaŃiilor maritime este prima dintre priorităŃi. Rezolvarea acesteia a fost privită diferit, în funcŃie de posibilităŃile, interesele şi specificul fiecărei Ńări, dar şi de etapele istorice pe care le parcurge societatea. La începutul secolului XX se considera că realizarea supremaŃiei maritime este suficientă pentru apărarea comunicaŃiilor maritime. SupremaŃia maritimă permite instituirea blocadei şi nimicirea inamicului care ar fi atentat la desfăşurarea comerŃului maritim. ApariŃia submarinului care putea sparge blocada concomitent cu folosirea în luptă a avioanelor a răsturnat această teorie. În această situaŃie strategii maritimi au considerat că este mai eficient ca în loc să păzească rutele maritime, forŃele navale să se ocupe de apărarea nemijlocită a navelor de transport prin escortare sau convoiere. Ultimele două războaie mondiale au demonstrat corectitudinea acestui concept. În al Doilea Război Mondial din 2.800 nave de transport ale aliaŃilor au fost scufundate doar 30% dintre navele care au navigat în convoi. Dar ideile evoluează, în primul, în raport cu capacitatea unor forŃe navale de a acŃiona pe mare. Astfel, pe timpul Războiului Rece, SUA privea problema apărării comunicaŃiilor maritime ca pe o parte integrantă a capacităŃii sale de a controla spaŃiul maritim, pe când rivala lor de atunci, fosta URSS, aprecia că operaŃiile contra comunicaŃiilor maritime ale adversarilor au o importanŃă majoră asupra acŃiunilor militare de pe uscat şi că acŃiunile forŃelor navale asupra transporturilor maritime trebuie privită ca o acŃiune a flotei asupra uscatului. Era o afirmaŃie relativ corectă, deoarece războiul din Europa, dintre cele două blocuri militare existente la acea

186

vreme, nu se putea duce şi mai ales câştiga, fără a aduce foarte multe divizii ale trupelor de uscat din America pe bătrânul continent.

3. Strategia maritimă contemporană Schimbările complexe şi rapide care au avut loc odată cu descoperirea şi

utilizarea armei nucleare au marcat profund şi Strategia maritimă. Aceasta a fost mult mai afectată decât cea aeriană sau terestră pentru că s-au produs pe mai multe planuri:

- mijloace tehnice; - context general; - mediul maritim. Din punct de vedere tehnic, apariŃia submarinului şi a avionului au determinat

trecerea la operaŃiile maritime în trei dimensiuni. Arma nucleară găseşte în domeniul maritim o aplicare specială, deoarece transformă unul din mijloacele sale, submarinul, în mod radical. Propulsia nucleară şi arma nucleară îi permit acestuia să nu mai fie dependent de ieşirea la suprafaŃă şi să câştige o mobilitate extraordinară, fiind astfel foarte greu de descoperit şi cu o putere de distrugere devastatoare. ConsecinŃele nu se opresc aici pentru că ele se regăsesc atât în conceptul de strategie de descurajare, cât şi în cel de strategie de acŃiune.

Folosirea pe scară largă a rachetelor ca arme cu bătaie foarte mare, precizie la Ńintă extraordinară şi efect deosebit, au pus (între anii 1960-1980) sub semnul întrebării existenŃa navelor de suprafaŃă. Foarte vulnerabile şi costisitoare în domeniul dotării pentru autoapărare.

Acum, la începutul mileniului trei, principalele concepte care trebuie să susŃină şi să se materializeze în planul acŃiunii militare în general, cât şi cele navale, după părerea experŃilor americani, sunt prezentate în „Viziunea Întrunită 2020”. Acest document scoate în evidenŃă modalităŃile concrete de realizare a unor scopuri strategice pe baza unor scenarii posibile şi în anumite situaŃii previzibile.

Un prim concept, manevra dominantă, este axat pe intenŃia ca forŃele utilizate să atingă capacitatea necesară ocupării unei poziŃii avantajoase, care le permite utilizarea întregii puteri de luptă de care dispun pentru îndeplinirea misiunii primite.

Al doilea concept, angajamentul de precizie, pune accentul pe maximizarea rezultatelor în utilizarea forŃelor la dispoziŃie.

Al treilea concept, concentrarea logistică, constă în dezvoltarea abilităŃii de a asigura forŃele cu ce le este necesar la locul şi timpul dorit de acestea.

Al patrulea concept, protecŃia multidimensională, postulează necesitatea ca forŃele să fie în măsură să se autoprotejeze pe timpul pregătirii şi îndeplinirii tuturor misiunilor primite şi fără a afecta rezultatul acestora.

Aceste concepte au fost preluate şi de Armata României şi se regăsesc în „Viziunea strategică 2010 Armata României”.

Conceptul dominaŃiei în spectru complet ia în considerare un număr de opŃiuni diferit faŃă de războiul de mare intensitate. Armatele moderne nu mai au rolul de a bombarda inamicul pentru a-l aduce la masa tratativelor, deşi nu este exclusă nici această metodă. Acestea trebuie să identifice şi să neutralizeze acele puncte

187

nevralgice, indiferent de domeniul militar (terestru, aerian, maritime etc.) în care se află, aşa cum s-a observat în operaŃia „Allied Force” din fosta Iugoslavie.

Conceptul de operaŃii decisive rapide se referă la deplasarea, desfăşurarea, poziŃionarea şi utilizarea rapidă a forŃelor pentru neutralizarea inamicului. Acest concept impune aplicarea forŃei simultan şi sincronizat, prin operaŃii bazate pe efecte. Utilizează şi exploatează la maxim avantajele asimetrice în privinŃa cunoştinŃelor, preciziei, mobilităŃii şi acŃiunii împotriva funcŃiilor vitale ale adversarului spre a realiza efectul de şoc maxim.

În concluzie, strategia maritimă contemporană nu prezintă, în afară de dimensiunea nucleară, schimbări deosebite în raport cu cea clasică sau modernă. Câmpul de studiu este însă imens şi oferă ocazii numeroase de identificare de noi concepte strategice sau de abordări diferite a acestei problematici totdeauna de actualitate.

Bibliografie 1. ASOFIE, Virgil, comandor dr., Apărarea comunicaŃiilor maritime, Editura

Militară, Bucureşti, 2004. 2. ATANASIU, Traian, viceamiral dr., Puterea maritimă şi diplomaŃia

navală, Editura Militară, Bucureşti, 1998. 3. COUTAU-BEGARIE Hervé, Traité de strategie, Editura Economică, Paris,

2003. 4. IORDACHE, Constantin, viceamiral (r), Elemente de artă militară

maritimă, Editura CTEA, Bucureşti, 2007. 5. Viziunea strategică 2010 Armata României, SMG, Bucureşti, 2007. 6. Buletinul ForŃelor Navale, nr. 7, Bucureşti, 2007. 7. Buletinul ForŃelor Navale, nr. 8, Bucureşti, 2008. 8. www.stratic.com

188

PUTEREA ŞI DIPLOMA łIA NAVAL Ă

Comandor Adrian LEPĂDATU, Comandantul Divizionului 146 Nave Minare-Deminare

„Pentru cel care are interese pe mare este necesar ca acolo să-şi exercite

întreaga lui putere” Cicero

La începutul secolului XXI pericolul unui război global poate fi apreciat ca

foarte puŃin probabil, în schimb, rămâne probabil pericolul unor conflicte regionale ce au la bază dispute teritoriale, ca urmare a destrămării unor state (exemplu: URSS, Iugoslavia), existenŃa unor regimuri politice autoritare sau semiautoritare în unele state, sau existenŃa unor state măcinate de tensiuni religioase şi etnice ş.a. Pe de altă parte, în această lume complexă, dinamică şi conflictuală, confruntarea principală are loc între valori, credinŃe şi percepŃii fundamental diferite, între democraŃie şi totalitarism, şi este determinată de agresiunea majoră a terorismului internaŃional, de sorginte extremist-religioasă, structurat în reŃele transnaŃionale, împotriva statelor democratice şi a forŃelor politice raŃionale din statele angajate în procesul democratizării 1.

Extinderea grupărilor teroriste şi internaŃionalizarea fenomenului terorist odată cu trecerea lumii într-o accelerată fază de globalizare, accesul acestora la resurse financiare şi armament, a făcut ca posibilităŃile şi mijloacele de acŃiune ale acestora să cunoască o creştere fantastică, devenind astăzi una din principalele ameninŃări la adresa securităŃii globale. Pe lângă coşmarul că acestea pot avea acces la arme de distrugere în masă şi pot acŃiona asupra unor state, se evidenŃiază şi o creştere şi o diversificare a acŃiunilor la nivele inferioare.

În riscurile la adresa securităŃii statelor, precum şi la nivel global, datorate terorismului internaŃional, pot fi incluse cele datorate manifestărilor de terorism în spaŃiul maritim. Atacurile teroriste s-au concretizat, până acum, în atacuri sinucigaşe asupra unor nave civile şi militare, în acte de piraterie asupra navelor comerciale, în folosirea navelor comerciale pentru transport de arme şi alte materiale interzise, precum şi în folosirea unor nave pentru acumularea de fonduri. Aşa cum este apreciată astăzi de specialişti, ameninŃarea teroristă maritimă a secolului XXI este asimetrică şi multidimensională2.

1 *** Strategia de securitate naŃională a României, 2007, p. 11. 2 Cdor. dr. Ştefan Georgescu, AmeninŃarea teroristă maritimă o realitate a secolului XXI în Buletinul ForŃelor

Navale nr. 7/2007.

189

Toate acestea au determinat etapizarea, în relaŃiile internaŃionale, a stărilor prin care trec statele, zonele sau lumea întreagă: pace, criză şi război dar şi o reevaluare a rolului şi misiunilor forŃelor navale ale statelor cu ieşire la mare – puteri maritime. Trecerea de la rolul tradiŃional al flotelor militare de acŃiune, doar în situaŃii conflictuale declarate, la un rol activ de prevenire şi gestionarea crizelor s-a făcut în ultimii 20 de ani ca urmare a nevoii de menŃinere a unui climat de securitate care să împiedice extinderea conflictelor.

În condiŃii actuale, mai mult ca oricând, puterea maritimă a statelor este un cuantificator de putere al statului, aducându-şi propria contribuŃie la statutul de putere al acestuia în mediul internaŃional. În acelaşi timp devine tot mai importantă menŃinerea unui nivel ridicat al puterii navale, ca element primordial al puterii maritime şi militare a statului, care să permită apărarea intereselor maritime nu numai în spaŃiul maritim de suveranitate sau în marea la care statul este riveran, ci şi în alte mări, independent, în cadrul unei alianŃe politico-militare sau în cadrul unor coaliŃii generate de organizaŃiile mondiale – ONU, OSCE etc.

Caracteristicile strategice ale flotelor precum şi diferenŃele importante dintre spaŃiul maritim şi celelalte spaŃii de desfăşurare a operaŃiilor militare au impus reconsiderarea rolului ForŃelor Navale – militar, diplomatic şi de securitate – a utilizării acestora independent sau în cadrul unor alianŃe/coaliŃii, precum şi a tipurilor de operaŃii desfăşurate pe timp de pace, criză sau război.

Pe de altă parte, cele două concepte fundamentale de folosire a forŃelor militare în teatrul multinaŃional şi întrunit, a determinat apariŃia unor concepte doctrinare ce şi-au pus amprenta şi asupra forŃelor navale. Folosirea întrunită a categoriilor de forŃă în teatrul maritim este o expresie a puterii maritime prin desfăşurarea de operaŃii maritime.

Un punct de analiză şi discuŃie important este modul în care aceste concepte trebuie adaptate şi folosite de către state cu putere navală redusă aşa cum este cazul României.

În cele ce urmează voi încerca, fără pretenŃia de a acoperi întreaga gamă de probleme legate de puterea maritimă şi puterea navală, să argumentez rolul important al puterii navale în afirmarea puterii statului pe plan internaŃional, prin operaŃii specifice desfăşurate în spaŃiul maritim, independent sau în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice. De asemenea, voi descrie şi analiza conceptele de utilizare a puterii navale/maritime în viziunea specialiştilor NATO.

1. Puterea maritimă – cuantificator al puterii statului Promovarea intereselor naŃionale reprezintă esenŃa politicii externe a statului.

Comportamentul său în mediul internaŃional este condiŃionat de foarte mulŃi factori, însă una dintre cele mai importante caracteristici ale manifestării statului ca actor în mediul internaŃional, este dată de statutul său de putere. Sunt acceptaŃi următorii termeni ce definesc statutul de putere al statului:

- putere: stat, Ńară; - mare putere, mari puteri: statele cele mai bogate, cele mai influente;

190

- superputere: putere foarte mare – stat a cărui importanŃă politică, militară, economică este preponderentă.

Termenul de putere are diferite definiŃii şi conotaŃii. Puterea este un fenomen social fundamental care consistă în capacitatea de a lua decizii şi a asigura îndeplinirea lor prin utilizarea diferitelor mijloace de persuasiune şi constrângere; puterea se exprimă într-o relaŃie asimetrică (conducere-supunere şi/sau dominare-subordonare) între factorii la nivelul cărora ea se manifestă3.

Puterea se manifestă sub forme diferite, în funcŃie de domeniul în care acŃionează: putere politică, economică, militară, tehnologică etc.

Puterea politică (formă a puterii sociale), include puterea suverană a statului (menŃinută nu numai prin „forŃa dreptului”, ci şi prin „dreptul forŃei”) 4; se manifestă prin utilizarea celorlalte puteri (economică, militară etc.) drept bază şi instrumente ale sale, în conformitate cu Ńelurile către care tinde. Există o relaŃie foarte strânsă între aceasta şi puterea economică: fără a fi în mod direct generată de către puterea economică, puterea politică îşi datorează, în bună măsură, atât fundamentul cât şi instrumentele sale, acesteia.

În relaŃiile internaŃionale, teoriile şi conceptele care au definit puterea sunt foarte diversificate şi uneori contestate, în funcŃie de şcoala sau perspectiva filozofică ce era acceptată ca suficientă pentru explicarea şi înŃelegerea acestui tip de realităŃi5. Există diferenŃe între percepŃia puterii şi politica de putere. Aceste diferenŃe au fost analizate şi demonstrate de către teoreticieni ai relaŃiilor internaŃionale, printre care Martin Wight.

EvoluŃia fulminantă a lumii din ultimul secol în domeniile social, politic, economic, militar s.a.m.d., a determinat un imens efort de studiu asupra relaŃiilor internaŃionale. Au apărut noi concepte şi şcoli iar conceptele vechi au fost reevaluate. Printre acestea se află şi conceptul de putere care aşa cum arată renumitul specialist român Constantin Hlihor6 devine o imagine tridimensională:

- puterea ca potenŃial/power means; - puterea ca relaŃie/power capacity; - puterea ca structură/power structure. Chiar dacă puterea are astăzi trei dimensiuni în comparaŃie cu perioada când

puterea ca potenŃial – cu partea sa militară – era cea mai luată în considerare în analiza relaŃiilor internaŃionale, afirmaŃii ca cea a brazilianului José Nivaldo Junior sunt relevante pentru importanŃa statutului de putere a statului: Puterea este unica modalitate eficace cunoscută de societatea omenească aptă să-i asigure perpetuarea şi supravieŃuirea. În societatea concurenŃială din ultimele şase milenii, puterea reprezintă încununarea altor două mari aspiraŃii ale fiinŃei umane: bogăŃia şi prestigiul. BogăŃia, prestigiul şi puterea străbat timpurile împreună. Unde se află una dintre ele, vor apărea inevitabil şi celelalte două 7.

3 *** Mică enciclopedie de politologie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 373. 4 Ibidem, p. 374. 5 Col. dr. Constantin Hlihor, Geopolitica şi geostrategia în analiza relaŃiilor internaŃionale contemporane, Editura

UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005, p. 201. 6 Ibidem, p. 217. 7 José Nivaldo Junior, Machiavelli, Puterea. Istorie şi Marketing, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 24.

191

De aceea, indiferent de cum este percepută şi analizată, realităŃile din lumea contemporană ne arată că puterea şi influenŃa, loialitatea şi ataşamentul, coerciŃia şi ameninŃarea cu forŃa atârnă greu asupra relaŃiilor internaŃionale8, iar dimensiunea militară a potenŃialului de putere mai este totuşi şi astăzi cea care este considerată că dă locul şi rolul unui actor în ecuaŃia de putere din sistemul relaŃiilor internaŃionale, la un moment dat. Aşa după cum nimeni n-ar elimina vreodată în întregime importanŃa materiilor prime sau a muncii brute în procesul de producŃie, ar fi absurd să ignorăm elementele materiale ale capacităŃii de distrugere sau elementul uman în potenŃialul militar9.

„Puterea statului” de a acŃiona în mediul internaŃional independent sau în cadrul unor structuri suprastatale este determinată de foarte mulŃi factori ce provin din toate domeniile vieŃii sociale, dar depinde şi de poziŃia sa geopolitică şi geostrategică precum şi de statutul său internaŃional.

În funcŃie de poziŃia sa geografică, statele se împart în state cu ieşire la mare şi state fără ieşire la mare. Ieşirea la mare – a avea mare ca vecin – implică participarea la comerŃul internaŃional pe apă prin ieşirea la Oceanul Planetar, accesul la resurse marine şi exploatarea acesteia dar şi responsabilitate în promovarea şi apărarea interesului naŃional generate de ieşirea la mare.

Toate acestea implică, pe lângă multe alte acŃiuni ale statului: exercitarea dreptului suveran asupra mediului maritim (în aer, la suprafaŃă şi submarin) în conformitate cu dreptul internaŃional – supravegherea şi controlul spaŃiului maritim, dezvoltarea infrastructurii portuare (a comunicaŃiilor maritime în general), dezvoltarea economică şi turistică a zonei de coastă, exploatarea judicioasă a resurselor marine (resurse energetice, pescuit ş.a.) şi încurajarea turismului pe mare, menŃinerea şi dezvoltarea unor capacităŃi de construcŃii navale etc., menŃinerea şi dezvoltarea capacităŃilor de transport pe apă, a unei flote comerciale dar şi deŃinerea unei ForŃe Navale bine dimensionate, cu capacităŃi şi capabilităŃi de a îndeplinii întreaga gamă de misiunii specifice acŃiunilor în mediul marin.

Conceptele rolul mărilor , marinitatea şi puterea maritimă a statului au fost evidenŃiate, istoric vorbind, de foarte mult timp, însă cristalizarea teoretico-academică are loc în secolul XIX. Doi teoreticieni remarcabili, un ofiŃer de marină, Alfred T. Mahan, iar celălalt avocat şi istoric, Julian Corbett, cristalizează în lucrările lor, importanŃa stăpânirii m ărilor .

La sfârşitul secolului al XIX lumea se afla în „al doilea ciclu britanic”, început după Congresul de la Viena (1815) şi care se sfârşeşte după Primul Război Mondial. Imperiul Britanic domina lumea, însă puterea sa de dominaŃie se afla în declin datorită afirmării tot mai intense a imperialismului celorlalte mari puteri, mai ales a „puterilor tinere” Statele Unite ale Americii şi Germania.

După încheierea expansiunii pe teritoriul american, SUA conştientă de puterea lor în creştere intră într-o nouă epocă geopolitică în care expansiunea rămâne axul central, însă direcŃia se schimbă spre exterior. La sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului XX SUA pun bazele geopolitice ale puterii lor mondiale.

8 Col. dr. Constantin Hlihor, op. cit., p. 203. 9 Ibidem, p. 209.

192

În acest context căpitanul Alfred T. Mahan publică celebra sa lucrare The Influence of Sea Power Upon History, 1660-1783 în care evidenŃiază că puterea maritimă este determinată de următorii factori:

- geografici – importanŃa poziŃiei geografice, configuraŃia fizică a litoralului; - economici – resurse naturale, industrie, populaŃie; - politici – voinŃa politică a conducătorilor de stat de a promova o politică

navală. Însă esenŃa concluziilor lui Mahan sunt esenŃiale: stăpânirea mărilor se dobândeşte cu efort şi nu este doar un dar natural al puterilor insulare; insularitatea avantajează pe termen lung puterile insulare faŃă de puterile continentale, deoarece acestea au norocul de a scăpa de hărŃuirea necontenită a vecinilor săi, pot să-şi câştige o poziŃie dominantă cu condiŃia să nu comită eroarea de a alege opŃiunile greşite în construcŃiile navale – ce fel de nave să construiască.

AfirmaŃiile lui Mahan au fost o adevărată lecŃie pentru clasa politică americană. Sunt analizate sursele puterii Imperiului Britanic în scopul definirii modului de acŃiune pe viitor de către politicieni din grupul expansionist al cărui lider a fost Theodore Roosevelt promotor al conceptului de Sea Power. Pe baza celor evidenŃiate de Mahan şi a voinŃei politice a liderilor, SUA devine la începutul secolului XX a doua putere navală a lumii.

De cealaltă parte, în Imperiul Britanic, sir Julian Corbett diferenŃiază marina militară de armata de uscat şi promovează conceptul de supremaŃie pe mare – capacitatea statului de a utiliza comunicaŃiile maritime în scopuri militare şi civile şi de a nu permite inamicului o astfel de utilizare. Chiar dacă reflecŃiile americanului Mahan au avut ecou peste ocean, înainte de Primul Război Mondial cele ale lui Corbett au avut mai multă influenŃă.

Conceptul de putere maritimă este analizat de la începutul secolului XX de către mulŃi specialişti: ofiŃeri de marină, oameni politici, geopoliticieni, economişti, analişti din diverse medii academice ş.a. Drumul deschis de Alfred T. Mahan şi Julian Corbett va fi continuat de către mulŃi specialişti şi teoreticieni printre care Herbert Richmond, Halford Mackinder, Guido Conti, Wegener, Chester W. Nimitz, Raul Castex, Pierre Barjot, E.B. Potter, Georffry Till, Serghei Gorşkov, Bernard Brodie, K. Sokol, Edward Luttwak, Ken Booth ce vor emite diverse definiŃii, demonstraŃii şi teorii, academice sau justificative ale unor politici ca acelea ce relevă faptul că puterea maritimă este un concept într-o continuă transformare ajungând astăzi să fie teoretizată în conceptul american, Sea Power 21 – puterea maritimă în ofensivă.

Gândirea militară românească are propriile concepte rezultate din analiza celor promovate în mediul internaŃional consolidate cu experienŃa şi specificul românesc. Astfel, puterea maritimă reprezintă suma capabilităŃilor statului de a-şi implementa interesele în Oceanul Planetar folosind întinsul acestuia pentru dezvoltarea activităŃilor politice, economice şi militare, în timp de pace sau de război, pentru atingerea obiectivelor naŃionale în domeniu10; este caracterizată de surse (în care

10 Contraamiral de flotilă (r) dr. Marius Hanganu, Cpt. cdor dr. Cornel Marinescu, Cpt. cdor dr. Ion Chiorcea, Interesele României la Dunăre şi Marea Neagră, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007, p. 8.

193

sunt cuprinse toate componentele generale, ce nu influenŃează numai marina comercială şi militară, ci şi puterea economică şi militară în general) şi elemente componente (în care intră toate componentele specifice marinei). Acestea sunt identificate şi clasificate astfel:11

- sursele puterii maritime; - elementele puterii maritime. Sursele puterii maritime: - poziŃia geografică include configuraŃia fizică, extinderea teritorială, ieşirea

la mare sau ocean, lungimea litoralului, existenŃa fluviului Dunărea; - forma de guvernământ şi atitudinea instituŃiei guvernamentale, resursă care

include politica navală, diplomaŃia navală şi relaŃiile internaŃionale; - resursele naŃionale şi potenŃialul militar include economia, resursele

naturale, sistemul de comunicaŃii, populaŃia. Elementele puterii maritime: - forŃele şi mijloacele marinei militare; - sistemele informatice pentru conducerea acŃiunilor de luptă şi a sistemelor

de armament precum şi sistemele de inteligenŃă artificială; - marina comercială; - infrastructurile şi resursele logistice cuprind: bazele maritime şi fluviale,

porturile civile, punctele de aprovizionare şi depozitele, şantierele navale militare şi civile, aerodromurile;

- conştiinŃa marinărească – gândirea şi măiestria marinărească. Deci, puterea maritimă poate fi exprimată prin extensia posibilităŃilor de

folosire a mediului marin în interesele statului respectiv, dar şi de a împiedica inamicul să-l folosească pentru scopurile sale12, dar nu trebuie confundată cu marina militară, care constituie doar una din componente13 care îi permite statului să influenŃeze evenimentele care au loc pe mare, dar, în egală măsură, de marina sa comercială, de flotele de pescuit, precum şi de perspectiva asupra problematicii maritime şi de tradiŃia sa în acest domeniu.14

Unul din principalele elemente ale puterii maritime îl constituie forŃele şi mijloacele navale. De aceea componentei militare a puterii maritime i se spune în mod direct putere navală15. Cuantificarea puterii navale a statului este dată în principal de compunerea şi dimensionarea forŃelor sale navale. Exprimarea acesteia are ca rezultat principal, apărarea intereselor maritime ale statului în zonele de interes în orice situaŃie politico-militară.

Locul, rolul şi funcŃiile puterii navale în cadrul puterii maritime şi în cadrul puterii generale a statului sunt reconsiderate la începutul secolului XXI fiind

11 Viceamiral (r) dr. Traian Atanasiu (coordonator), Puterea maritimă şi diplomaŃia navală, Editura Militară, 1998,

Bucureşti, p. 112. 12 Ibidem, p. 87. 13 Ibidem, p. 86. 14 Contraamiral de flotilă Gheorghe Petria, ActivităŃile de cooperare internaŃională a ForŃelor Navale Române, în

revista Gândirea Militară Românească nr. 1/2008, p. 93–99. 15 Viceamiral (r) dr. Constantin Iordache, Elemente de Strategie Maritimă, Editura Ex-PONTO, 2002, ConstanŃa,

p. 16.

194

exprimate prin diplomaŃie navală, prin contribuŃie la securitatea statului şi prin acŃiuni militare independent sau în cadrul unei coaliŃii, cum este cazul NATO.

Din cele expuse rezultă concluzia că ieşirea la mare cumulată cu întreaga gamă de acŃiuni ce le desfăşoară statul sau instituŃiile sale, generează o putere maritim ă ce contribuie semnificativ la statutul de putere a statului. În principal, statele cu ieşire la mare (Oceanul Planetar) îşi exprimă puterea lor maritimă prin cele două mari elemente constitutive ale acesteia: marina comercială şi marina militar ă. Chiar dacă importanŃa celorlalte elemente nu poate fi neglijată, marina militară şi marina comercială sunt cele mai vizibile prin manifestarea prezenŃei şi acŃiunii lor pe mare.

Această vizibilitate a flotelor reprezintă o caracteristică istorică a relaŃiilor internaŃionale. Flotele au fost, sunt şi vor fi folosite ca instrumente de manifestare a puterii statului în politica sa externă în cadrul sistemului internaŃional. Ele sunt folosite atât în acŃiuni cu caracter diplomatic cât şi în cele cu caracter militar.

În analogie cu statutul de putere al statului şi acceptând ideea că fiecare Ńară care are ieşire la mare are o putere maritimă mai mică sau mai mare16 se poate afirma că statele cu ieşire la mare sunt puteri maritime al cărui nivel poate fi ierarhizat astfel: putere maritimă, mare putere maritimă şi superputere maritim ă. Mergând în continuare pe acelaşi raŃionament şi înlocuind termenul de maritim cu naval putem spune că există puteri navale, mari puteri navale şi superputeri navale.

În concluzie puterea maritimă este integrată puterii economice sociale şi politice iar puterea navală este parte atât puterii maritime dar şi puterii militare a statului.

2. Rolul puterii navale în actualul mediu global de securitate Specialiştii militari, dar nu numai, atribuie astăzi, ca soluŃie de răspuns la

actualele tipuri de riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii mondiale un nou mod de folosire a mărilor. Acesta este definit pe trei nivele: militar, diplomatic şi de securitate, nivele din care sunt extrase rolul şi misiunile forŃelor navale. Aceste trei nivele acoperă întreaga gamă de răspunsuri date prin exprimarea puterii navale a statelor, independent sau în cadrul unor coaliŃii la toate tipurile de conflicte.

Rolul militar al forŃelor navale rămâne pilonul de bază. Rolul diplomatic exprimă folosirea puterii navale în gestionarea politicii externe fără a recurge în mod real la forŃă. Iar rolul de securitate se referă la suveranitatea statului în cadrul frontierelor sale maritime. Toate aceste trei roluri reliefează necesitatea unei politici de folosire permanentă a puterii navale a statului. Aceasta şi deoarece forŃele navale în comparaŃie cu ale categorii de forŃe depind foarte mult de mediul în care acŃionează marea dar în acelaşi timp oferă avantajul eliminării constrângerilor dreptului internaŃional ce se aplică astăzi pentru mediul terestru şi aerian.

16 Viceamiral (r) dr. Traian Atanasiu, op. cit., p. 110.

195

Pe lângă acestea, forŃele navale au următoarele caracteristici strategice17: - capacitate unică de a se deplasa rapid şi staŃionare într-un areal pentru

perioade lungi, fără acordul statelor vecine, fără nevoia de complexe de susŃinere logistică pe uscat în cadrul teatrului de operaŃii;

- sunt caracterizate de o flexibilitate inerentă, care le permite să schimbe rapid rolul, fără a pierde din eficacitate sau să revină la locul de bazare pentru a se reconfigura acest rol;

- pot să iasă din situaŃii de risc, dar, în acelaşi timp, pot să acŃioneze în situaŃii de risc şi să-şi asigure protecŃia pentru navele proprii sau pentru alte nave;

- navele militare au o valoare de simbol şi, în acest sens, reprezintă o prelungire juridică a statului sub al cărui pavilion navigă, iar prezenŃa oricărei nave de război constituie un semnal clar al interesului statului respectiv sau al grupării de state, în cazul unei forŃe multinaŃionale, faŃă de situaŃia în cauză.

Puterea navală, la cele trei nivele: militar, diplomatic şi de securitate, se exprimă prin desfăşurarea de operaŃii în spaŃiul maritim, cu efect atât asupra mării cât şi asupra uscatului. OperaŃiile desfăşurate sunt clasificate astăzi în:

- operaŃii pe timp de pace; - operaŃii pe timp de criză; - operaŃii pe timp de război; Scopul desfăşurării operaŃiilor în spaŃiul maritim este reprezentat de exercitarea

eficientă a puterii navale/maritime pe baza unor concepte doctrinare. Principalele concepte ale puterii navale/maritime care s-au impus sunt:

- Stăpânirea mării – Command of the Sea; - Controlul mării – Sea Control; - Interzicerea mării – Sea Denial; - Proiectarea puterii maritime – Maritime Power Projection.

Aceste concepte vor fi descrise în continuare.

3. Utilizarea puterii navale 3.1. Maritim versus naval Deşi din ce s-a argumentat mai sus se impune necesitatea existenŃei unei

diferenŃe clare între înŃelesurile şi folosirea termenilor de putere maritimă şi putere navală – cea de a doua este parte componentă importantă a celei dintâi. Atunci când se discută de operaŃii desfăşurate în teatrul maritim sunt folosiŃi termenii de putere maritim ă şi operaŃii maritime.

Chiar dacă la prima vedere termenii naval şi maritim par să definească acelaşi lucru, trebuie să se facă diferenŃă între ele. În publicaŃiile NATO (AAP-6, JP 3-16, AJP-01) se găsesc următoarele definiŃii:

- operaŃiile maritime (AJP-01) reprezintă acŃiunile desfăşurate de forŃe la suprafaŃă, deasupra nivelului şi sub nivelul mării, pentru a câştiga sau a beneficia de

17 Contraamiral de flotilă Gheorghe Petria, op. cit.

196

stăpânirea mării, de controlul mării sau de a interzice unui adversar să beneficieze de acestea şi/sau să se realizeze proiectarea puterii dinspre mare asupra uscatului18;

- operaŃia maritimă este o acŃiune dusă de forŃe pe sub sau deasupra mării pentru a obŃine sau a exploata controlul asupra mării sau a împiedica folosirea acesteia de către inamic19;

- campania navală este o operaŃie sau o serie de operaŃii legate între ele, purtată în principal de forŃe navale incluzând toate forŃele de suprafaŃă, submarine, aeriene sau amfibii în scopul de a obŃine, extinde şi/sau menŃine controlul mării 20;

- forŃele maritime sunt în primul rând forŃe navale (Navy) şi infanterie marină (Marine) sau infanterie navală21.

NATO, cea mai mare alianŃă politico-militară, dispune de o putere navală constituită din forŃe şi mijloace navale puse la dispoziŃie de către aliaŃi. Ceea ce înseamnă că forŃele navale NATO sunt forŃe navale multinaŃionale. Pe de altă parte în gândirea militară s-a impus conceptul de operaŃii întrunite (joint), la care participă toate categoriile de forŃe armate.

Dar la fel, se cunoaşte faptul că marile puteri navale dispun de importante forŃe de infanterie marină, ceea ce a determinat ca acestea să fie considerate o categorie de forŃe armate separate de ForŃele Navale.

Analizând definiŃiile şi afirmaŃiile de mai sus se constată că diferenŃa dintre termenii maritim şi naval nu se referă la spaŃiul în care se desfăşoară operaŃia, care este spaŃiul maritim, ci se referă la categoriile de forŃe armate implicate în operaŃia desfăşurată. Subscriu la concluzia specialiştilor care deduc că naval face referire la ceea ce aparŃine şi se desfăşoară în spaŃiul maritim, numai sub conducerea ForŃelor Navale, iar termenul de maritim face referire la ceea ce aparŃine şi se desfăşoară în spaŃiul maritim, dar unde sunt implicate două sau mai multe categorii de forŃe sub comanda unui comandament întrunit22.

O altă concluzie este că, atunci când sunt folosite forŃe şi mijloace din mai multe categorii de forŃe armate întrunite, naŃionale sau multinaŃionale, pentru a desfăşura operaŃii în spaŃiul maritim trebuie folosit termenul de putere maritimă ca expresie a afirmării puterii militare, a unei mari puteri sau a NATO, în spaŃiul maritim deschis şi ca proiecŃie a acesteia asupra uscatului dinspre mare.

De aceea atunci când vorbim de o putere navală naŃională, aşa cum este cazul României, este recomandat a se folosi termenul de naval nu cel de maritim.

3.2. OperaŃii maritime Pentru aplicarea eficientă a puterii maritime a statelor sau a altor actori de pe

scena politică mondială (coaliŃiile politico-militare) sunt necesare anumite concepte care să realizeze obiectivul propus, acela de folosire a mării în scopuri proprii şi de a interzice adversarului să o folosească23.

18 AJP-01(B). 19 AAP-6. 20 Idem. 21 JP 3-16. 22 Contraamiral (r) dr. Marius Hanganu, op. cit., p. 170. 23 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, Rolul, misiunile şi tipurile de acŃiune ale forŃelor maritime militare

NATO, lucrare prezentată în cadrul ConferinŃei Doctrinare a ForŃelor Navale, 2006.

197

Conceptele puterii maritime care s-au impus sunt: - Stăpânirea mării – Command of the Sea; - Controlul mării – Sea Control; - Interzicerea mării – Sea Denial; - Proiectarea puterii maritime – Maritime Power Projection. Înainte de a defini fiecare concept în parte trebuie revăzută definiŃia acceptată a

ceea ce înseamnă operaŃiile maritime. Conform AJP-01 operaŃiile maritime reprezintă acŃiunile desfăşurate de forŃe la suprafaŃă, deasupra nivelului şi sub nivelul mării pentru a câştiga sau a beneficia de stăpânirea mării, de controlul mării sau de a interzice unui adversar să beneficieze de acestea şi/sau să se realizeze proiectarea puterii dinspre mare asupra uscatului.

După cum se observă, în definiŃia de mai sus sunt înglobate conceptele puterii maritime ca scopuri în sine ale operaŃiei maritime. Adică, obiectivul operaŃiilor maritime îl reprezintă stăpânirea, controlul mării sau proiectarea puterii dinspre mare asupra uscatului şi, prin acŃiunile militare ale forŃelor navale se poate urmări să se interzică ca adversarul să poată beneficia de stăpânirea şi controlul mării 24.

OperaŃiile maritime sunt operaŃii întrunite. Tipurile de operaŃii maritime sunt: - pe timp de pace: operaŃii de prezenŃă şi supraveghere; operaŃii umanitare; - pe timp de tensiune: operaŃii de demonstraŃie a forŃei (etalarea forŃei);

operaŃii de evacuare a noncombatanŃilor; - pe timp de război: protecŃia liniilor maritime de comunicaŃii; lovituri

împotriva forŃelor maritime, aeriene şi terestre ale unui adversar; operaŃii amfibii. Pentru atingerea scopurilor în cadrul operaŃiilor maritime – controlul mării de

către forŃele proprii şi interzicerea folosirii ei de către inamic – forŃele navale au următoarele misiuni:

- supraveghere navală; - control al navigaŃiei comerciale; - protecŃia liniilor de comunicaŃie maritimă; - blocadă sau embargou împotriva transporturilor maritime în scopuri

economice sau militare; - interzicerea folosirii unor zone maritime pentru operaŃiile militare ale

adversarului; - influenŃarea acŃiunilor desfăşurate pe uscat; - debarcarea şi sprijinul forŃelor de uscat pentru executarea operaŃiilor

terestre, iar în cadrul acestora se desfăşoară următoarele acŃiuni de luptă: • lupta antiaeriană; • lupta antisubmarin; • lupta împotriva navelor de suprafaŃă; • lupta submarină; • lupta în domeniul minelor; • acŃiuni de luptă amfibii; • acŃiuni informaŃionale; • acŃiuni de lovire;

24 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit.

198

• controlul naval al traficului maritim; • acŃiuni de interdicŃie maritimă; • acŃiuni de sprijin pe mare şi la uscat.

3.3. Conceptele puterii maritime Tipurile de operaŃii maritime, misiunile şi acŃiunile de luptă desfăşurate în

cadrul acestora îşi trag seva doctrinară din conceptele puterii maritime. Pentru utilizarea mării trebuie să existe libertate de acŃiune (stăpânirea mării/controlul mării). Atunci când această libertate este ameninŃată ea trebuie protejată (interzicerea folosirii mării/proiecŃia puterii maritime).

3.3.1. Stăpânirea mării Acest concept este unul dintre cele mai vechi concepte ale exercitării puterii pe

mare. Teoreticieni clasici ai puterii maritime: Columb, Mahan, Corbett, Richmond şi alŃii au descris moduri de utilizare a mării în folos propriu şi de interzicere a folosirii acesteia de către inamic. Se spunea că stăpânirea mării este un scop în sine şi o misiune pe termen lung al unei mari puteri navale.

Nu se poate vorbi de o stăpânire absolută a mării, a întregului Ocean Planetar, deoarece aceasta ar presupune ca forŃele maritime ale adversarului să fie eliminate sau distruse în totalitate. O astfel de situaŃie nu poate fi obŃinută decât printr-un efort imens cu costuri foarte mari. Acest lucru nu a fost posibil în trecut cu atât mai mult în situaŃia de astăzi, în epoca super tehnologiei.

DefiniŃia NATO este: stăpânirea mării dă libertatea unei puteri să folosească marea în propriile scopuri şi să interzică adversarului să o folosească25. Specialiştii NATO consideră că marea este stăpânită atunci când nu există ameninŃare, iar inamicul nu are capacitatea de a desfăşura operaŃii în acel spaŃiu.

Stăpânirea mării este limitată în timp şi spaŃiu ceea ce determină un control al mării – o superioritate temporară şi doar în anumite zone.

3.3.2. Controlul mării Controlul mării, aşa cum s-a văzut mai sus, reprezintă o situaŃie de

superioritate navală într-o anumită zonă, într-o anumită perioadă de timp – Controlul mării permite folosirea mării în anumite zone şi pentru anumite perioade de timp26.

Marea asupra căreia se instituie controlul este o zonă de influenŃă revendicată, o zonă de interes strategic cu efect direct asupra intereselor proprii sau o zonă de combatere a intereselor strategice ale adversarului. Controlul se obŃine din vreme, în timp şi se menŃine la un anumit nivel cu efort şi implică folosirea întregii game de operaŃii militare şi din acest punct de vedere, cu siguranŃă, controlul mării va fi o componentă a unei campanii combinate, întrunite sau a unei operaŃii de acest fel27.

Globalizarea riscurilor şi ameninŃărilor la adresa securităŃii precum şi existenŃa unor interese globale presupune instituirea unui control asupra mai multor mări. Aceasta presupune evaluarea permanentă a raportului dintre libertatea de acŃiune

25 AJP-01(B). 26 Idem. 27 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit.

199

necesară şi gradul de risc asumat. De aici apare şi nevoia ca asupra unor mări să se exercite controlul în comun (mari puteri, alianŃe).

Raportul necesitate/risc asumat merge de la risc minim – ilegalităŃi sau constrângeri la adresa navigaŃiei – şi impune doar menŃinerea forŃelor navale în scop de descurajare, la risc maxim – criză sau război – când se impune controlul ca un scop imediat al operaŃiilor maritime. Pe de altă parte există zone în dispută unde trebuie acŃionat în condiŃiile unui risc evident.

Pe timp de pace se instituie controlul asupra mării, în vederea desfăşurării operaŃiilor de sprijin a păcii, impunerii embargoului sau, a unor rezoluŃii ale Consiliului de Securitate al ONU, sau atunci când apar surse de risc la adresa libertăŃii de navigaŃie a flotelor civile sau militare

Astfel se trage următoarea concluzie: controlul mării nu poate fi un scop în sine ci este necesar pentru a se permite utilizarea ei în realizarea scopurilor viitoare28.

În exercitarea controlului asupra mării, mai trebuie Ńinut cont şi de faptul că este necesar impunerea controlului asupra tuturor celor trei medii principale de luptă ale teatrului maritim: aerian, la suprafaŃa apei şi submarin, la care se adaugă spectrul electromagnetic şi acustic al zonei. De aici apare necesitatea îndeplinirii unor condiŃii de superioritate: aeriană, navală, submarină şi electromagnetică. Aceste condiŃii se pot îndeplini simultan, dar de cele mai multe ori ele se îndeplinesc doar în parte. Totuşi menŃinerea unei minime superiorităŃi se impune pentru asigurarea succesului, mai ales cea aeriană. De aceea, afirmaŃia că: în operaŃiile maritime de la acest început de mileniu componenta aeriană a forŃelor navale este la fel de importantă ca cea submarină şi maritimă de suprafaŃă şi că aceasta este chiar indispensabilă pentru obŃinerea succesului în acŃiunile maritime militare29 este semnificativă.

Plecând de la raportul dintre necesitate/risc se poate clasifica controlul asupra mării astfel30:

- controlul absolut – flota dispune de libertate deplină; nu se deŃine decât atunci când există o superioritate zdrobitoare;

- controlul în acŃiune – flota dispune de capacitatea de a acŃiona cu un grad ridicat de libertate, iar inamicul poate acŃiona doar cu riscuri majore; este cel mai frecvent caz;

- controlul în dispută – părŃi implicate acŃionează fiecare în condiŃiile unui anumit grad de risc asumat.

ObŃinerea, menŃinerea şi exercitarea controlului asupra mării se realizează, în principal, prin următoarele metode:

- blocada; - controlul punctelor cheie – strâmtori, porturi, insule etc.; - operaŃii desfăşurate în ocean;

28 Contraamiral (r) dr. Marius Hanganu, op. cit., p. 170. 29 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit. 30 Contraamiral (r) dr. Marius Hanganu, op. cit., p. 170. 30 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit.

200

- operaŃii desfăşurate la nivel local – apărarea unor zone, protejarea unor zone a transporturilor comerciale, măsuri ce au ca scop îndepărtarea sau intimidarea inamicului;

- operaŃii în raioane maritime înaintate.

3.3.3. Interzicerea folosirii mării Interzicerea folosirii mării este strâns legată de controlul asupra mării dar nu

este necesar ca atunci când se interzice folosirea mării de către inamic să se instituie automat şi un control asupra mării, din diverse cauze nu este posibil, nu este necesar sau s-a luat o decizie în condiŃiile unei situaŃii concrete favorabile, sau nu.

Astfel, interzicerea folosirii mării se exercită atunci când o parte angajată în conflict nu dă posibilitatea celeilalte părŃi să controleze o suprafaŃă maritimă fără ca aceasta să fie capabilă să controleze, ea însăşi, respectiva zonă maritimă31.

Interzicerea folosirii mării are aplicabilitate în toate trei situaŃii: pace, criză şi război. Pe timp de pace este important interzicerea folosirii mării de către organizaŃii teroriste sau separatiste, atât a spaŃiului cu suveranitate cât şi a mării libere. Aceasta se face, în primul rând, prin protecŃia domeniului maritim naŃional sau al aliaŃilor şi asigurarea ordinii pe mare.

Pe timp de război la nivel strategic, interzicerea folosirii mării poate fi considerată o acŃiune de luptă reprezentată, de exemplu, de acŃiunile susŃinute împotriva liniilor de comunicaŃie maritime ale adversarului cu scopul de a preveni întăririle şi aprovizionările, de a afecta moralul şi dorinŃa naŃională de a mai duce războiul. La nivel operativ, o zonă de interzicere a folosirii mării de către adversar poate fi considerată ca parte a apărării îndepărtate a unei forŃe sau a unui raion, sau ca o modalitate de încercuire (izolare) a forŃelor adversarului32.

3.3.4. Proiectarea puterii maritime Proiectarea puterii pe mare este cel mai nou concept al puterii maritime. În

esenŃă, reprezintă folosirea, sau ameninŃarea cu folosirea, în mod direct a forŃei militare maritime în scopul de a influenŃa evenimentele de pe uscat33.

Dacă controlul mării asigură libertate de acŃiune în toate mediile specifice teatrului de operaŃii maritim, proiecŃia puterii maritime asupra uscatului are rolul de a obŃine accesul spre uscat şi pentru a distribui puterea pe Ńărm sub formă de desant maritim, acŃiuni ale aviaŃiei din dotare, arme de atac pe uscat şi forŃe speciale34. Ca şi celelalte concepte ale puterii maritime, proiectarea are aplicabilitate în toate cele trei situaŃii: pace, criză şi război, dar pare a avea mai multă consistenŃă în operaŃiile de răspuns la criză şi gestionarea crizei.

Pentru actuala politică de management a crizelor promovată de organizaŃiile internaŃionale de securitate (ONU, OSCE), a organizaŃiilor politice (UE) şi a celor politico-militare (NATO) capacitatea forŃelor maritime de a desfăşura operaŃii maritime în orice punct al globului reprezintă un pilon important al acesteia. ForŃele

31 AJP-01(B). 32 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit. 33 AJP-01(B). 34 Contraamiral (r) dr. Marius Hanganu op. cit., p. 186.

201

maritime îşi justifică acest rol încă dinainte de declanşarea crizei şi până după criză când are loc consolidarea autorităŃilor politico-administrative a zonei respective. Aceasta deoarece forŃele maritime militare rămân una dintre formele cele mai versatile şi mai des folosite politic ale prezenŃei militare, fiind capabile să demonstreze hotărârea şi intenŃia politică fără a viola apele teritoriale sau spaŃiul aerian ale unui adversar (sau posibil adversar)35.

Atât în perioada de prevenire şi răspuns la criză dar şi după stingerea crizei, au loc importante evenimente în care este implicată diplomaŃia internaŃională. Aplicarea conceptului proiectarea puterii maritime conjugat cu o capacitate credibilă de punere în practică a acestuia generează consistenŃă demersurilor diplomatice prin diplomaŃie navală. Astfel sunt asigurate principalele instrumente maritime de negociere – siguranŃa şi constrângerea.

Faptul că forŃele maritime pot fi menŃinute timp îndelungat în teatru face ca proiectarea puterii acestora să furnizeze elemente principale sau conducătoare pentru o operaŃie de intervenŃie sau o operaŃie de evacuare a forŃelor necombatante, precum şi o bază mobilă pentru operaŃii de sprijin a păcii36.

Pe timpul conflictelor armate forŃele destinate proiectării puterii maritime sunt capabile să folosească marea pentru a asigura accesul la un teritoriu ce este mai puŃin accesibil forŃelor de uscat sau să creeze baze de operare înaintate pentru forŃele aeriene.

4. Concluzii Statele cu ieşire la mare, puteri maritime, sunt obligate să gestioneze spaŃiul lor

maritim de suveranitate, a celui declarat cu interese majore dar şi a celui adiacent. Puterea maritimă a statului este un cuantificator al statutului său de putere dar aceasta înseamnă şi deŃinerea/menŃinerea unei puteri navale credibile şi cum este cazul României integrate în NATO. Acestea sunt justificate de mediul de securitate global, dar şi de caracteristicile definitorii ale mării.

Marea este în primul rând accesibilă. Peste 70% din suprafaŃa globului este acoperită de ape iar aceasta înconjoară uscatul. Astfel, multe regiuni importante sunt accesibile dinspre mare ceea ce favorizează influenŃarea evenimentelor de pe uscat printr-o proiecŃie a puterii maritime. Pe de altă parte, suprafaŃa mării este atât de mare încât nu se poate institui suveranitate asupra sa. Actualul drept internaŃional chiar dacă instituie dreptul statelor de a folosi marea până la 200 Mm, prin declararea de zone contigue şi zone economice exclusive, nu permite exercitarea dreptului de suveranitate decât în limita a 12 Mm. Ceea ce înseamnă că flotele pot fi deplasate foarte aproape de uscat.

Marea este o autostradă globală. Încă din cele mai vechi timpuri, după apariŃia primelor mijloace de deplasare pe mare, transportul de bunuri şi persoane, schimburile/comerŃul între comunităŃi/state au devenit activităŃi necesare şi

35 Contraamiral de flotilă dr. Niculae Vâlsan, op. cit. 36 Contraamiral (r) dr. Marius Hanganu op.cit., p. 187.

202

importante. Dezvoltarea construcŃiilor navale din ultimele două secole a favorizat creşterea exponenŃială a transportului pe apă şi diversificarea rutelor maritime, acestea devenind arterele şi venele prin care curge seva economiei globale. Acest fapt a determinat şi folosirea mării pentru acŃiuni ilegale, ameninŃările la adresa libertăŃii şi siguranŃei navigaŃiei devenind o constantă istorică. Protejarea căilor de comunicaŃii prin prezenŃa flotelor statului pe mare a devenit o condiŃie imperios necesară.

Marea este un rezervor de bogăŃie. Resurse importante se află în Oceanul Planetar. Unele sunt descoperite şi exploatate, altele descoperite şi neexploatate dar mai sunt şi multe resurse încă nedescoperite. În viitor, marea va continua să ofere multe posibilităŃii de alimentare a civilizaŃiei umane cu resursele necesare supravieŃuirii. De aceea, protejarea mediului marin trebuie să fie o activitate permanentă şi consistentă a statelor, activitate în care puterea navală are rolul ei foarte important.

Toate acestea impun ca marea să fie controlată, dar efortul este prea mare şi pentru o superputere navală. AcŃiunea în comun, cooperarea şi colaborarea în domeniul maritim oferă soluŃii de protejare a mării şi a activităŃilor ce se desfăşoară pe ea sau sub ea.

Securitatea statelor, dar şi cea globală în ansamblul său, a suferit importante mutaŃii datorate transformării şi diversificării surselor generatoare de ameninŃări la adresa acesteia. Astăzi, mai mult ca oricând, marea îşi dovedeşte importanŃa, accentuându-se diferenŃele importante între spaŃiul maritim şi spaŃiul terestru ca teatru de acŃiuni militare, ca spaŃiu de gestionare a securităŃii globale şi răspuns la noile provocări.

Dacă conceptele de stăpânire a mării, controlul pe mare şi interzicerea mării au vechime, astăzi fiind reconsiderate doar mijloacele şi metodele de punere în practică a acestora, conceptul de proiecŃie a puterii maritime asupra uscatului este un concept relativ recent dar care are o mare utilitate în situaŃia actuală când un conflict major este mai puŃin probabil iar flotele participă la prevenirea şi gestionarea situaŃiilor de criză.

ForŃele armate ce pot acŃiona pe mare şi dinspre mare nu sunt numai forŃele navale – nave – ci şi aviaŃie şi infanterie marină. Combinarea acestora a determinat teoretizarea conceptului de for Ńe maritime. Actualul nivel tehnologic al acestora, posibilităŃile lor tehnico-tactice, cumulat cu necesitatea de acŃiune pe mare pe timp de pace, criză, sau război determină folosirea mării prin dislocare, concentrare şi manevră. Acestea permit executarea întregii game de operaŃii de tip întrunit, care reclamă folosirea forŃelor navale şi aeriene. Aceste operaŃii sunt: operaŃii de prezenŃă şi supraveghere; operaŃii umanitare, operaŃii de demonstrare a forŃei (etalarea forŃei); operaŃii de evacuare a noncombatanŃilor; protecŃia liniilor maritime de comunicaŃii; lovituri împotriva forŃelor maritime, aeriene şi terestre ale unui adversar; operaŃii amfibii.

Desfăşurarea operaŃiilor maritime au ca scop final aplicarea conceptelor puterii maritime pentru asigurarea succesului politic şi militar. Acestea sunt desfăşurate de forŃe maritime în spaŃiul maritim şi pe uscatul adiacent acestuia.

Rolul important al for Ńelor maritime, este asigurarea folosirii nestingherite a spaŃiului maritim ca întindere, dar şi ca structură – aerian, la

203

suprafaŃa apei, sub apă şi spectrul electromagnetic şi acustic – prin exercitarea controlului asupra acestuia concomitent cu interzicerea folosirii mării de către inamic sau alt potenŃial adversar.

Controlul mării impune în primul rând măsuri şi acŃiuni active şi proactive. DeŃinerea controlului mării favorizează proiecŃia puterii maritime şi implicit diplomaŃia navală.

Controlul mării poate fi exercitat prin misiuni de supraveghere navală, misiuni de control a navigaŃiei civile, protecŃia căilor de comunicaŃii, prin impunerea embargoului şi a blocadei, dar şi prin interzicerea folosirii mării de către inamic.

Exercitarea controlului mării cere eforturi, costuri şi forŃe mari. SoluŃia acŃiunii în comun prin constituirea de forŃe maritime internaŃionale favorizează şi statele cu puteri navale mici. DeŃinerea de capacităŃi operaŃionale care să permită participarea forŃelor navale la operaŃii maritime de amploare este necesară, fiind şi un mijloc eficient de prezenŃă şi afirmare a puterii navale/maritime a statului, ca o contribuŃie a acesteia la gestionarea securităŃii globale. Totodată acestea duc la afirmarea acesteia în plan internaŃional şi la îmbunătăŃirea statutului său de putere.

204

SECURITATEA MARITIM Ă A ROMÂNIEI. APĂRAREA ZONEI DE RESPONSABILITATE NA łIONAL Ă ŞI

COLECTIV Ă

Comandor Tudor GRIGOROVICI, LocŃiitorul şefului de stat major pentru sprijin la Comandamentul Flotei

1. Introducere La început de mileniu, situaŃia geopolitică globală şi, implicit, cea regională

cunosc transformări profunde, determinate de evoluŃia unor procese şi fenomene de natură militară şi nemilitară, care au impact atât asupra stării de securitate a statelor, cât şi a politicii de protejare şi promovare a intereselor naŃionale ale acestora.

Regiunea Mării Negre este o importantă componentă a securităŃii şi stabilităŃii spaŃiului euroatlantic. Fiind situată la intersecŃia Europei, Asiei şi Orientului Apropiat, reprezintă o importantă cale de tranzit pentru comerŃ şi mai ales pentru resursele energetice spre pieŃele internaŃionale. Instabilitatea în regiunea Mării Negre ar avea repercusiuni asupra securităŃii şi stabilităŃii întregului spaŃiu euroatlantic. Cu toate acestea regiunea Mării Negre nu ridică probleme majore de securitate ce ar putea fi exploatate de organizaŃiile teroriste şi cele ale crimei organizate, atâta timp cât statele riverane rămân determinate şi implicate hotărât în prevenirea şi combaterea activităŃilor ilegale impunând respectarea principiilor fundamentale de drept internaŃional.

PotenŃialul economic al Zonei Extinse a Mării Negre este conturat ca zonă de tranzit în circuitul economic dintre UE şi statele est europene şi ca racord necesar spre sursele, în special energetice şi pieŃele în ascensiune din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu.

2. Securitatea bazinului extins al Mării Negre. Influen Ńe politico-militare asupra României

2.1. EvoluŃii privind stabilitatea şi securitatea în zona Mării Negre. Surse de conflict

Toate statele riverane Mării Negre se declară interesate de crearea unui climat de stabilitate şi securitate în care să se deruleze proiecte de cooperare şi dezvoltare în toate domeniile.

205

Dezvoltarea inegală şi interesele concurente care s-au manifestat permanent în acest spaŃiu au influenŃat în mod implicit şi relaŃiile dintre statele din regiune.

Totodată, lipsa unui sistem de securitate zonal face ca cel puŃin pe termen scurt să fie greu de implementat o soluŃie politică a disputelor dintre ele sau din interiorul acestora.

În pofida calmului aparent şi al climatului favorabil cooperării ce pare să se fi instaurat în regiune, în ultima perioadă de timp, există încă suficiente ameninŃări la adresa securităŃii şi stabilităŃii în zona Mării Negre. Între acestea mai importante sunt:

- perpetuarea existenŃei diferendelor teritoriale, a tendinŃelor naŃionaliste şi separatiste, cât şi a instabilităŃii interne din statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice;

- poziŃia inflexibilă a Rusiei faŃă de perspectiva aderării la NATO a unor state riverane Mării Negre şi, implicit, a includerii bazinului Mării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al AlianŃei;

- factorii derivând din concurenŃa economică; - influenŃa riscurilor asimetrice la adresa securităŃii maritime.

2.1.1. Perpetuarea existenŃei diferendelor teritoriale, a tendinŃelor naŃionaliste

şi separatiste, cât şi a instabilităŃii interne din statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice

Ca şi în Balcani, tendinŃele separatiste şi aspectele legate de revizuirea graniŃelor s-au accentuat progresiv culminând cu situaŃii conflictuale şi chiar cu conflicte armate aşa cum s-a întâmplat în Georgia, Republica Moldova şi de două ori în Cecenia. Pentru conflictele din zona caucaziană (Rusia–Cecenia, Georgia–Abhazia, Georgia–Osetia, Armenia–Azerbaidjan) şi din Asia Centrală, deşi aplanate de fiecare dată după declanşare, nu s-au găsit încă soluŃii politice durabile care să ducă la dezamorsarea definitivă a acestora. RelaŃiile ruso-ucrainiene, deşi mai relaxate în urma semnării „Tratatului de bază” şi a partajării Flotei Mării Negre, rămân în continuare marcate de problemele Peninsulei Crimeea şi ale drepturilor etniilor rusă şi tătară. Pentru Rusia este greu de acceptat ideea ca Ucraina să-şi poată stabili propriile orientări, în condiŃiile în care strategia de securitate a Moscovei tratează încă întreg spaŃiul fostei URSS ca pe o zonă de interes vital. Totodată, echilibrul militar în spaŃiul Mării Negre a suferit în ultimii ani schimbări importante. Problemele economice ale Rusiei şi disputele cu Ucraina, în problema partajării Flotei Mării Negre au dus la scăderea puterii militare a Rusiei. În acelaşi timp, prin refuzul Ucrainei şi Georgiei de a adera la „Tratatul de la Taşkent”, sistemul de securitate al CSI preconizat pentru zona Mării Negre, nu s-a putut dezvolta. Nu trebuie neglijat nici faptul că, în urma dezintegrării URSS, „în străinătatea apropiată” au rămas aproximativ 25 milioane persoane de naŃionalitate rusă, al căror sprijin constituie una din priorităŃile politicii externe ruse şi motiv de disensiuni între Rusia şi celelalte state ex-sovietice. În acest context se încadrează şi divergenŃele dintre Rusia şi Republica Moldova, în problema Transnistriei negăsindu-se încă o rezolvare care să satisfacă ambele părŃi.

206

2.1.2. PoziŃia inflexibilă a Rusiei faŃă de perspectiva aderării la NATO a unor state riverane Mării Negre şi, implicit, a includerii bazinului Mării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al AlianŃei O nouă extindere spre est a AlianŃei Nord-Atlantice prin Ucraina şi Georgia, este considerată inacceptabilă de către Rusia care vede în aceasta o intenŃie a SUA de a transforma procesul de integrare în NATO într-un element de control al situaŃiei din zonele „fierbinŃi”, adiacente Mării Negre, cu consecinŃe nefaste pentru ea, ca izolarea şi ameninŃarea poziŃiei de mare putere şi de factor de influenŃă în zonă. Rusia consideră că finalizarea planului de extindere spre est al AlianŃei Nord-Atlantice ar putea constitui una din marele greşeli istorice ale politicienilor occidentali şi că urmările acesteia ar îmbrăca cele mai dramatice aspecte, atât pe termen mediu, cât şi într-o perspectivă mai îndelungată. Astfel, extinderea NATO în zona Mării Negre ar aduce infrastructura militară a AlianŃei în apropierea graniŃelor Rusiei fapt ce i-ar înrăutăŃi acesteia situaŃia militară şi geopolitică, iar efectul psihologic ar fi considerabil. Amplificarea cooperării între forŃele navale aliate din Mediterana cu forŃe navale ale unor state riverane Mării Negre, a iritat conducerea rusă care a recurs deseori la proteste şi la luarea de contramăsuri în zonă. Totodată, Rusia este conştientă că menŃinerea şi dezvoltarea cooperării în cadrul Consiliului de cooperare NATO–Rusia îi va permite să promoveze în continuare propriile interese în zona Europei şi să cunoască mai bine şi la timp orientările şi intenŃiile Occidentului.

2.1.3. Factori ce derivă din concurenŃa economică Factorii derivând din concurenŃa economică reprezintă, deocamdată, dimensiunea cea mai importantă dintre statele care au interese în această zonă. Ea poate contribui direct, fie la aplanarea unor dispute, fie la acutizarea sau diversificarea acestora. Astfel de situaŃii pot acŃiona ca o frână în calea investiŃiilor în zonă (cu excepŃia domeniului petrolier din spaŃiul Mării Caspice) sau pot limita sfera de acŃiune a programelor de asistenŃă, create de diferite instituŃii europene şi internaŃionale, necesare unei dezvoltări regionale susŃinute. Se poate aprecia că, în viitor, stabilitatea în zona Mării Negre va depinde considerabil şi de extracŃia şi dirijarea petrolului şi gazelor naturale din spaŃiul Mării Caspice. În ceea ce priveşte petrolul, resursele regiunii sunt estimate între 70 şi 200 miliarde barili, rezerve recuperabile. Acestea sunt considerate mai mari decât cele din Marea Nordului şi din versantul nordic al Alaskăi la un loc. Specialiştii estimează că aceste cantităŃi ar putea reprezenta cele mai mari rezerve petroliere din lume şi o sursă fundamentală de energie în secolul XXI. Dată fiind estimarea că cererea mondială de petrol va spori cu cel puŃin o treime, în perioada 2000-2010, cifrându-se la aproximativ 90-100 milioane barili pe zi, furnizorii de petrol din Golf vor trebui să satisfacă 60% din cererile de import mondial. Regiunea caspică deŃine suficient petrol pentru al completa pe cel din Golf, dacă problemele politice şi economice cu care se confruntă vor fi rezolvate. Totodată, prin darea în exploatare a canalului Rhin–Main, ce leagă Marea Nordului de Marea Neagră, iar în perspectivă şi cu Marea Baltică prin canalul Main–Elba, se constituie principala magistrală navigabilă a Europei, permiŃându-se

207

astfel, accesul mai rapid spre pieŃele asiatice, precum şi spre zona Mării Caspice, în vederea trecerii la exploatarea pe scară largă a importantelor rezerve petroliere existente. Acest fapt, poate da naştere şi la creşterea dramatică a concurenŃei economice între Germania, Rusia, Turcia (reprezentantă şi a intereselor SUA în zonă) şi în plan secund a Ńărilor de putere mică/medie care au acces la bazinul Mării Negre.

2.1.4. InfluenŃa riscurilor asimetrice la adresa securităŃii maritime Riscurile la adresa securităŃii maritime în spaŃiul Mării Negre sunt generate atât din interior cât şi din exterior. Aceste riscuri pot fi asimetrice, de natură nonmilitară precum:

- terorismul; - crima organizată care ce se poate rezuma, dar nu şi limita, la:

• traficul de droguri; • migraŃie clandestină; • traficul de persoane: • contrabandă cu armament şi trafic ilegal de arme de distrugere în

masă; • sisteme de lansare şi materiale adiŃionale;

- şi nu în ultimul rând există riscuri ecologice, precum poluarea marină, ce pot fi generate prin accident, eroare umană sau chiar deliberat. Din perspectiva riscurilor asimetrice, trebuie menŃionat că Marea Neagră a devenit o importantă rută de tranzit pentru resurse energetice, petrol, dar şi de transport pasageri şi de marfă. Ca şi în alte regiuni din lume, unde se observă o creştere a volumului de transport maritim, apare posibilitatea ca traficul maritim să poată fi folosit pentru destabilizarea securităŃii regionale. Din punct de vedere al crimei organizate, chiar dacă nu sunt indicaŃii certe despre existenŃa traficului sistematic de persoane în regiunea Mării Negre, acesta poate prolifera prin intermediul căilor de comunicaŃii maritime. Nu există încă nici o dovadă clară că în Marea Neagră există trafic sistematic de droguri. SubstanŃele narcotice destinate Europei, care provin din Afganistan prin Orientul Mijlociu sunt transportate în principal pe uscat. Deşi traficanŃii folosesc întotdeauna cele mai sigure căi şi le schimbă cât mai des, Marea Neagră ar putea fi folosită ca rută de tranzit alternativă sau în cazuri izolate de trafic. Oricum, rămâne posibilitatea ca liniile de comunicaŃii maritime să poată fi mai des folosite în viitor, dacă nu sunt controlate corespunzător. Pe de altă parte, nu au fost raportate importante cazuri de trafic ilegal cu arme de distrugere în masă, a purtătorilor acestora cât şi materialelor duale în Marea Neagră. Oricum, acest risc nu poate fi ignorat, dată fiind natura cu totul specială a acestor materiale şi implicaŃiilor efectelor folosirii lor. Din punct de vedere al riscurilor de mediu, în Marea Neagră nu au avut loc incidente cu consecinŃe catastrofale care să aibă cauze oculte. Se poate trage concluzia că poziŃia geostrategică a Mării Negre, la intersecŃia drumurilor Europene, Asiatice şi din Orientul Mijlociu, ca şi importanŃa sa ca rută de tranzit o face vulnerabilă la riscuri din cele mai variate. Instabilitatea în zona Mării

208

Negre ar avea implicaŃii largi pentru securitatea şi stabilitatea zonei euroatlantice. Din moment ce în zona maritimă a bazinului Mării Negre nu există un vid de securitate, riscurile asimetrice, crima organizată cât şi riscurile de mediu reprezintă principalele provocări care pot fi întâlnite. Cu alte cuvinte, principala provocare din acest punct de vedere s-ar putea ivi din posibilitatea ca principalele căi de comunicaŃii maritime ale Mării Negre să devină rute de tranzit pentru scopuri ilegale. În această privinŃă, navele de transport comerciale suspecte constituie principalul obiectiv, iar supravegherea continuă a zonelor maritime alese pentru acest scop cât şi urmărirea lor să devină o necesitate. Acest lucru, cere, între altele, eforturi comune ale statelor riverane pentru crearea unei strategii comune de combatere a activităŃii ilicite. În acest context, cooperarea regională între statele riverane adaugă în plus o dimensiune importantă întăririi securităŃii prin prisma eficientizării folosirii instrumentelor şi mecanismelor existente, cum ar fi, printre altele, BLACKSEAFOR şi Documentul privind Măsurile de Creştere a Încrederii şi SecurităŃii în Domeniul Naval cât şi celor care pot fi dezvoltate în viitor. În concluzie, Marea Neagră reprezintă centrul de convergenŃă a unui număr mare de coridoare de transport ce leagă Europa de Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Datorită acestei localizări, în condiŃiile inexistenŃei vidului de securitate, principala îngrijorare privind securitatea în regiune o reprezintă elementele crimei organizate ce activează pe aceste rute şi pot sprijini activitatea organizaŃiilor teroriste prin facilitarea trecerii ilegale a frontierelor şi traficul de armament sau a armelor de nimicire în masă. Cooperarea în domeniul securităŃii s-a dezvoltat greoi, după sfârşitul Războiului Rece, fiind încetinită de o serie de rivalităŃi locale şi geostrategice. Însă, odată cu amploarea luată de ameninŃările asimetrice din ultimii ani, a devenit o necesitate logică şi pentru statele Mării Negre de a lua măsuri concertate pentru contracararea acesteia.

2.2. InfluenŃa factorului politic asupra securităŃii maritime la Marea Neagră Bazinul Mării Negre poate deveni sferă de colaborare regională dar şi o posibilă arenă de confruntare între forŃe cu interese în zonă. Există mai mulŃi factori care pot avea o influenŃă directă asupra securităŃii din bazinul Mării Negre, prezentaŃi în cele ce urmează:

- primirea garanŃiilor de aderare, într-un viitor apropiat, pentru s tatele Ucraina şi Georgia, ca parte de lărgire şi înaintare a AlianŃei către est, situaŃie care vine în întâmpinarea intereselor României, care nu va mai reprezenta Ńară de frontieră a UE şi NATO, fapt care contribuie la reducerea riscurilor provenite dinspre regiunile cu conflicte îngheŃate (Abhazia, Nagorno Karabah, Transnistria) la adresa securităŃii naŃionale;

- situaŃia geopolitică a Bazinului Mării Negre rămâne incertă, ceea ce face ca, privită din afară, aceasta să pară o zonă generată de neconcordanŃa de interese şi de starea tot mai accentuată de confruntare dintre AlianŃă şi UE şi de altă parte a Rusiei, deşi se observă o slăbire vizibilă a activismului regional al Rusiei şi,

209

implicit, a influenŃei ei pe fondul consolidării poziŃiilor UE şi NATO, fapt vizibil la Summitul NATO de la Bucureşti din 2-4 aprilie 2008;

- conflictul georgian din august 2008: • unda de şoc a războiului din Georgia a acutizat stările de divergenŃă

dintre AlianŃă şi UE pe de o parte şi Rusia, cu consecinŃele de rigoare: � concentrări de forŃe navale ale AlianŃei (4 nave militare1) în

proximitatea porturilor Georgiei, fapt care a generat reacŃii violente din partea Flotei Mării Negre a Rusiei;

� afectarea investiŃiilor în bazinul Mării Negre. Stoparea investiŃiilor din Georgia şi porturile sale afectează traficul şi investiŃiile din celelalte porturi de la Marea Neagră, inclusiv cele româneşti. ConstrucŃia oleoductului către Trieste este condiŃionată de fluxurile de ŃiŃei caspic care ajung în terminalele petroliere de pe Ńărmul de răsărit al Mării Negre. Descurajarea investiŃiilor şi traficului de mărfuri în celelalte porturi de la Marea Neagră întăreşte poziŃia porturilor ruseşti în zonă. Pentru statul român sunt afectate investiŃii majore (Construirea unei centrale termoelectrice „gigant” cu o putere de 1200-1899 MW de către grupul belgian Electrabell, şi, mai ales, construcŃia unui combinat siderurgic de către concernul austriac Voest Alpine – cu care guvernul român a şi încheiat un memorandum de înŃelegere la data de 01.10.2008. În cazul în care România va reuşi să atragă investiŃia, Voest Alpine2 va deveni cel mai mare investitor direct din Ńară după 1990, devansând alte două grupuri austriece: Erste Bank – acŃionar majoritar al BCR şi OMV – care controlează Petrom);

• Punerea în dificultate majoră a statului turc nevoit să aleagă între a face front comun cu SUA – aliatul său din NATO, permiŃând mai multor nave americane pătrunderea în Marea Neagră, şi pe de altă parte, a înfrunta potenŃiala reacŃie rusă3; încă de la aderarea Turciei la NATO în 1952, ea a sperat să nu fie niciodată silită să aleagă între AlianŃă şi statul rus învecinat din nord. Fie că provin din guvern sau armată, oficialităŃile turce şi-au exprimat de mai mulŃi ani preocuparea privind intenŃiile SUA de a „pătrunde” în Marea Neagră. Astfel, deşi o prezenŃă semnificativă în Marea Neagră, flota turcă are ca principal obiectiv asigurarea securităŃii Strâmtorilor şi, mai ales, capacitatea de a opera în cadrul strategiilor NATO. Implicată în diverse scheme de colaborare regională (OCEMN, BLACKSEAFOR), Turcia are o serie de interese4 proprii pe care şi le promovează nu întotdeauna în

1 Fregatele „Juan de Borbon”, „Lubeck”, „General Kazimierz Pulaski” şi „Taylor” (Sursa: AgenŃia Mediafax din

26.08.2008). 2 Firma austriacă Voest Alpine a solicitat guvernului român o suprafaŃă de teren din portul ConstanŃa, adiacentă

zonei fluvio–maritime, începând de la dana 95 până la dana 103. Sursa: Mediafax din 03.09.2008. 3 The Wall Street Journal din data de 01.09.2008. 4 Securitate şi stabilitate în bazinul Mării Negre, Editura UNAp, Bucureşti, 2005, p. 64.

210

consonanŃă cu acelea ale aliaŃilor riverani din NATO (România şi Bulgaria), fiind conştientă de faptul că nici un fel de strategie regională la Marea Neagră nu va putea face abstracŃie de viziunea şi interesele Turciei. ObservaŃii: De-a lungul anilor, garant al stabilităŃii în Marea Neagră a fost Tratatul privind statutul strâmtorilor din Marea Neagră, al căror păstrător este Turcia. Ankara este îngrijorată că insistenŃa SUA ar putea duce la reactivarea discuŃiilor privind revizuirea articolului din acord care limitează termenele prezenŃei navelor străine în apele Mării Negre. Nu este exclus însă că dacă SUA nu vor reuşi să se consolideze în Bazinul Mării Negre sub propriul stindard, aceasta s-ar putea produce sub stindardul NATO, din care fac parte, alături de Turcia, România şi Bulgaria. De distrugerea acestui echilibru de forŃe nu este interesată nici Rusia, nici Turcia, care manifestă o tot mai multă independenŃă în chestiuni de politică externă. În acest sens, merită amintit refuzul Parlamentului turc, în martie 2003, de a permite forŃelor americane armate să intre în Irak de pe teritoriul turcesc.

- menŃinerea potenŃialul militar al Rusiei la Marea Neagră: • Flota din Marea Neagră este urmaşa Flotei Militare Ruse, creată (după

alipirea la Imperiul rus a Crimeei) din navele flotilelor din Marea Azov şi de pe Nipru şi care avea baza permanentă la Sevastopol;

• în baza acordului dintre Rusia şi Ucraina de partajare a Flotei, din 28 mai 1997, în portul Sevastopol a rămas gruparea navelor militare ruse şi a aviaŃiei, cu efective comparabile forŃelor militaro-maritime ale Turciei. Dar nici până acum nu a fost definitiv rezolvată problema dacă Flota din Marea Neagră va mai rămâne la Sevastopol şi după 2017, când expiră termenul acordului de staŃionare. Partea rusă şi-a anunŃat intenŃia de a rămâne la Sevastopol şi pe mai departe, dar Rusia şi Ucraina nu au reuşit să convină condiŃiile de staŃionare a Flotei. Una din variante ar putea fi realizarea unei înŃelegeri referitoare la o zonă extrateritorială actualei baze.

3. ConsideraŃii generale despre componenta maritimă a securităŃii naŃionale

3.1. Interesele maritime ale României România reprezintă o Ńară cu interese maritime:

- este dependentă în mare măsură de aprovizionarea cu materii prime externe; - exploatează cu succes subsolul marin şi există perspective de dezvoltare în

acest sens; - peste 60% din schimburile comerciale ale Ńării se realizează pe căile de

comunicaŃii maritime şi fluviale; - obŃine importante venituri din exploatarea directă a mării şi fluviului

(transporturi navale, turism, construcŃii navale etc.); - este interesată în menŃinerea echilibrului ecologic pe mare şi fluviu;

211

- este interesată în promovarea şi cunoaşterea imaginii sale în lume, prezenŃa drapelului naŃional pe mările şi oceanele lumii fiind o importantă contribuŃie în acest sens. Chiar dacă, în contextul prăbuşirii economice dramatice a Ńării din ultimul deceniu, activităŃile pe mare şi fluviu au înregistrat scăderi semnificative, revigorarea economică şi integrarea în circuitul mondial de valori presupune obligatoriu şi contribuŃia de maximă importanŃă a componentei maritime. În acest context ieşirea la mare reprezintă un atu pentru România.

3.2. ForŃele Navale ale României, componentă principală a puterii maritime În condiŃiile complexităŃii situaŃiei economico-politice, în special în spaŃiul Mării Negre, existenŃa ForŃelor Navale Române reprezintă argumentul de fundal care conferă credibilitate politicii României de apărare a intereselor maritime. În acest context, finalizarea cât mai rapidă a restructurării şi trecerea la modernizarea acestei forŃe navale proprii ar trebui să reprezinte o prioritate de interes naŃional. Reconstruirea şi modernizarea ForŃelor Navale trebuie să se raporteze în permanenŃă la dezideratul: România trebuie să-şi poată apăra singură interesele maritime în Marea Neagră, iar în celelalte spaŃii maritime împreun ă cu aliaŃii şi partenerii săi. Eventuala participare a unei componente navale româneşti în structura permanentă a forŃelor navale aliate, va fi un factor de sprijin în situarea politicii României în interiorul structurilor politice decizionale internaŃionale. În conformitate cu Strategia Militară a României realizarea acestui deziderat se face pe baza următoarelor principii doctrinare:

- folosirea forŃei, soluŃie decisivă de ultimă instanŃă pentru apărarea intereselor naŃionale;

- organizarea şi pregătirea ForŃelor Navale în vederea respingerii oricărei agresiuni în orice moment şi pe orice direcŃie în zona de responsabilitate;

- organizarea şi pregătirea ForŃelor Navale Române nu constituie ameninŃări la adresa forŃelor navale ale altor state, acestea fiind folosite exclusiv pentru protejarea intereselor fundamentale ale statului român în Zona de OperaŃii de Sud-Est, şi de-a lungul cursului Dunării pe teritoriul naŃional;

- continuarea respingerii agresiunii armate pe mare, fluviu şi pe uscat, până la învingerea definitivă a agresorului.

3.3. Riscuri şi ameninŃări la adresa intereselor maritime ale României în prezent În etapa actuală se pot identifica următoarele ameninŃări în spaŃiul de responsabilitate al ForŃelor Navale:

- escaladarea conflictelor interetnice şi religioase în apropierea României, ameninŃând integritatea şi suveranitatea Ńării, cu propagare directă în zona de responsabilitate a ForŃelor Navale – blocada navală poate fi unul din efectele imediate;

212

- limitarea libertăŃii de navigaŃie sau a activităŃilor garantate de către legislaŃia maritimă internaŃională;

- violarea graniŃelor maritime, fluviale sau terestre; - desfăşurarea unor acŃiuni cu caracter terorist; - acŃiuni specifice războiului informaŃional şi economic îndreptate atât

împotriva societăŃii civile cât şi organismului militar; - traficul cu armament, muniŃii şi droguri; - contrabanda cu materiale radioactive; - emigrarea frauduloasă; - poluarea; - un posibil accident nuclear la centrala de la Cernavodă.

În etapa următoare, un potenŃial adversar naval ar putea fi un adversar superior tehnic inclusiv din punct de vedere numeric ForŃelor Navale proprii. Agresiunea armată directã împotriva litoralului românesc, a sectorului fluvial şi în Dobrogea, rămâne o ameninŃare căreia ForŃele Navale trebuie să-i facă faŃă în orice moment.

4. Securitatea maritimă a României. Misiunile ForŃelor Navale Analiza formulelor de organizare a păcii şi a arhitecturii de securitate generate de apartenenŃa Turciei, Bulgariei şi statului român la blocul militar al AlianŃei, se fundamentează pe interesele strategice şi geopolitice ale acestor state. Este evident că statele nu acŃionează în conformitate cu normele şi principiile acceptate pentru o formulă de organizare şi susŃinere a păcii cerute de realităŃile contemporane, ci în funcŃiile de propriile interese5 şi de percepŃia pe care acestea o au la un moment dat asupra propriului potenŃial şi al potenŃialului posibililor opozanŃi din ecuaŃia de putere. Spre exemplu, chiar la nivelul anului curent, atitudinile divergente ale aliaŃilor NATO faŃă de declararea independenŃei provinciei kossovare (ianuarie 2008), poziŃiile diferite relativ de acordarea statelor Ucraina şi Georgia la Summit-ul AlianŃei de la Bucureşti (02-04 aprilie 2008) şi îndeosebi poziŃiile diferite faŃă de agresiunea rusă asupra Georgiei (august 2008), reliefează elocvent abordarea părtinitoare – din perspectiva intereselor pe care fiecare din state le-au avut în spaŃiul geopolitic respectiv. Altfel spus, interesele fundamentale ale statelor nu se modifică în funcŃie de schimbarea contextului geostrategic6, context care poate impune doar modificarea căilor concrete de promovare a respectivelor interese. Un exemplu edificator îl constituie interesele majore pe care le are statul român în reglementarea clară a delimitării Zonei Economice Exclusive, interes fundamental care îşi menŃine viabilitatea încă din perioada în care România nu era parte a arhitecturii de securitate a AlianŃei (negocierile au demarat încă din anul 1967 cu URSS). Plasarea geopolitică a României la confluenŃa a trei izobare de presiune politică (frontul sudic balcanic-musulman, frontul estic ruso-ucrainean şi frontul

5 InterferenŃe. Geopolitică–Istorie, Editura Militară, coordonator Cdor. Gheorghe Vartic, Bucureşti, 1999, p. 246. 6 Gl. Eugen Bădălan, Securitatea naŃională şi unele structuri militare româneşti la cumpăna dintre milenii, Editura

Militară, Bucureşti, 1999, p. 23.

213

central-european) raportată la controlul exercitat asupra celei mai mari porŃiuni a tronsonului navigabil al Dunării şi Gurilor de vărsare, dublată de ieşirea la Marea Neagră, a impus României prin ForŃele Navale asumarea angajamentului de acŃiune nu numai pentru păstrarea integrităŃii sale teritoriale în limitele graniŃelor maritime şi fluviale, ci şi pentru apărarea intereselor sale navale. Planul cadru de acŃiune pentru viitorul an de instrucŃie – 2009, care va trasa direcŃiile prioritare de focalizare a efortului ForŃelor Navale – ca forŃă constitutivă majoră a puterii maritime a României, a fost conturat deja de comandantul suprem al armatei7 cu prilejul Zilei Marinei Române din anul curent, şi anume:

- păstrarea integrităŃii sale teritoriale în limitele graniŃelor maritime şi fluviale care reprezintă în fapt şi frontiera sud-estică a UE şi NATO8;

- misiunea de bază, aceea de respingere a oricărei agresiuni din direcŃia mării; - asigurarea condiŃiilor pentru impunerea şi păstrarea zonelor maritime de

interes în vederea exploatării economice şi desfăşurării nestânjenite a activităŃilor de această natură în aceste spaŃii;

- păstrarea nealterată a ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră prin braŃul Sulina, în principal, dar şi prin braŃele Chilia şi Sfântu Gheorghe;

- asigurarea libertăŃii de mişcare pe căile de comunicaŃii fluviale şi maritime; - apărarea infrastructurii maritime şi fluviale adiacente; - continuarea în ritm susŃinut a programului de înzestrare a ForŃelor Navale9.

Din toate cele anterior menŃionate, rezultă că Marea Neagră se constituie într-o zonă de securitate extrem de importantă atât pentru România, reflectându-se astfel augmentarea importan Ńei spaŃiului maritim, ca spaŃiu de manifestare a intereselor naŃionale şi a rolului for Ńelor navale în gestionarea situaŃiilor de criză din zona de responsabilitate.

5. Apărarea zonei de responsabilitate naŃională şi colectivă Teritoriul României a căpătat o nouă relevanŃă strategică după admiterea ca membru cu drepturi depline în AlianŃă, datorită situării în apropierea ariilor de densitate maximă a unor probleme grave, respectiv în zona Mării Negre extinse, al

7 DeclaraŃia preşedintelui Traian Băsescu din 15.08.2008: „Marea Neagră se constituie într-o zonă de securitate

extrem de importantă atât pentru România, cât şi pentru statele membre ale NATO şi statele membre ale UE. România are obligaŃia să privească cu responsabilitate nu numai la interesele ei de securitate, dar, în egală măsură, trebuie să fie o pavăză la frontiera orientală a Uniunii Europene şi a NATO. România va fi o Ńară care va milita pentru o Mare Neagră sigură, care să asigure transferul de resurse energetice către Europa, care va preŃui şansa de a avea ieşire la mare. ForŃele Navale Române îşi asumă această responsabilitate în numele Europei şi al aliaŃilor. Astfel, procesul de dotare şi modernizare al ForŃelor Navale trebuie accelerat şi să fie pe măsura aşteptărilor Europei şi aliaŃilor de la noi. Dunărea reprezintă un important coridor de transport şi de dezvoltare economică; Dunărea va fi o importantă arteră de transport pentru toată Europa şi legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului”. Sursa: Mediafax din 16.08.2008.

8 Preşedintele României la bilanŃul activităŃii MApN din 08.04.2008: „Pentru prima dată, s-a constatat într-un document NATO importanŃa strategică a Mării Negre. NATO s-a angajat la protejarea infrastructurii energetice, inclusiv la rutele maritime, aşa cum este Marea Neagră”. Sursa: Hotnews din 08.04.2008.

9 Preşedintele României la bilanŃul activităŃii MApN din 08.04.2008: „AtenŃionez în mod deosebit asupra nevoii de angajare rapidă a celor două fregate; trebuie să descurajăm orice atac asupra liniilor energetice de interes strategic pentru România”. Sursa: Hotnews din 08.04.2008.

214

cărei profil geopolitic nu a fost încă definit cu acurateŃe. Astfel, dacă valul iniŃial de noi membri ai NATO şi UE a avut avantajul vecinătăŃii nemijlocite cu state membre, în prezent, România şi Bulgaria asigură conectarea AlianŃei şi a Uniunii Europene la zona Mării Negre, la Europa de Sud-Est şi spaŃiul dunărean. Aceste două state se plasează în zona de tranzit a importantelor resurse de hidrocarburi dinspre Marea Caspică, dar au şi un profil geostrategic propriu, de sistem defensiv avansat pentru Europa şi spaŃiul euroatlantic în general. Aceasta, cu atât mai evident cu cât ne raportăm în mod direct la natura transnaŃională a noilor ameninŃări, concentrate în zona Orientului Mijlociu Extins (Greater Middle East). Regiunea Mării Negre reprezintă un spaŃiu geostrategic în care s-au concentrat adversităŃi şi interdependenŃe între Europa şi Rusia, unde se poate vorbi despre un conflict latent dintre Est şi Vest, în care există o proiecŃie a viziunii euroatlantică pentru regiune, dar există şi una a Rusiei.

Regiunea Mării Negre reprezintă un spaŃiu geostrategic în care s-au concentrat adversităŃi şi interdependenŃe între Europa şi Rusia, unde se poate vorbi despre un conflict latent dintre Est şi Vest, în care există o proiecŃie a viziunii euroatlantică pentru regiune, dar există şi una a Rusiei care-şi vede periclitată poziŃia privilegiată în acest areal. AlianŃa Atlanticului de Nord începe să joace un rol cheie în stabilizarea şi apărarea zonei Mării Negre. ImportanŃa regiunii Mării Negre a fost, însă, recunoscută prin alegerea Bucureştiului ca locaŃie a Summitului din 2008. Perspectivele actuale şi viitoare de lărgire a NATO10 vor transforma decisiv nivelul de apărare în regiune. Totodată, zona a devenit importantă pentru politica occidentală în Orientul Mijlociu. Promovarea normelor democratice, itinerarele noi de hidrocarburi, reglementarea unor conflicte teritoriale, stabilitatea sud-estului european şi a Caucazului, migraŃia, chestiunile legate de trafic exprimă importanŃa regiunii în actualitate. Astăzi, regiunea Marelui bazin al Mării Negre a devenit unul dintre centrele politicii europene şi mondiale. O parte din pionii mondiali, în primul rând SUA, privesc această regiune drept „coridor strategic”, care deschide calea către raioanele

10 Sursa: Dr. Visarion Neagoe, VulnerabilităŃi, riscuri şi ameninŃări în Lumea 2005”, autori dr. Th. Frunzeti şi dr.

Vladimir Zodian, Editura CTEA, Bucureşti, 2005, p. 38.

215

cuprinse de crize puternice, Orientul Mijlociu şi care constituie, în acelaşi timp, un fel de „barieră între civilizaŃii”. UE, lărgindu-şi poziŃiile în Bazinul Mării Negre după aderarea României şi Bulgariei, şi-a extins politica „noii vecinătăŃi europene” asupra tuturor statelor Caucazului de Sud şi a Balcanilor. Pe plan strict european, Uniunea Europeană a devenit „vioara întâi” înlăturând treptat concurenŃa OSCE, care după căderea comunismului est european şi modificarea regulamentului (prin excluderea federaŃiei sârbo-muntenegrene) şi-a pierdut tot mai mult din importanŃă şi din mijloace11. Uniunea Europeană consideră securizarea Mării Negre o componentă esenŃială a strategiei pe termen lung în domeniul energetic, promovată de blocul comunitar12. Totodată, accesul direct al Uniunii Europene la Marea Neagră o va face mult mai preocupată de tensiunile existente în regiune. În acest context, este de aşteptat o dezvoltare a colaborării în bazinul fluviului Dunărea care va avea ca rezultat revitalizarea comunicaŃiei fluviale şi transformarea acesteia într-o veritabilă magistrală europeană navigabilă care să contribuie la valorificarea căilor de transport maritime şi fluviale din întreaga zonă a Mării Negre inclusiv racordarea la bazinul Mării Caspice, prin sistemul Volga–Don. Începând cu anul 2005, administraŃia de la Bucureşti şi-a asumat un rol activ în „Regiunea Extinsă” a Mării Negre, pe coordonatele direcŃiilor promovate de NATO şi UE şi, în consecinŃă, securitatea maritimă a României capătă valenŃe majore în arhitectura de securitate a statului român, fapt care impune ForŃelor Navale Române – componenta majoră a puterii maritime a statului – o contribuŃie pe măsura importanŃei acordate de către statul român securităŃii acestei regiuni.

Măsuri privind eliminarea riscurilor şi ameninŃărilor la adresa securităŃii maritime. Apărarea colectivă şi apărarea naŃională Diminuarea riscurilor şi ameninŃărilor la adresa securităŃii maritime necesită măsuri ferme şi oportune. AcŃiunile de contracarare a riscurilor necesită atât forŃele navale necesare, cât şi adoptarea unor măsuri pentru eliminarea vulnerabilităŃilor în care forŃele navale dispun de capabilităŃi limitate. În aceste condiŃii, ForŃele Navale trebuie să fie pregătite să prevină, să descurajeze şi, la nevoie, să dea o ripostă fermă unui eventual agresor care ar ameninŃa şi ar atenta la suveranitatea şi integritatea Ńării. Concomitent, organismul militar trebuie să fie în măsură să participe la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi apărarea colectivă. Apărarea naŃională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităŃi adoptate şi desfăşurate de către un stat în scopul de a garanta independenŃa şi suveranitatea naŃională, integritatea teritorială, de a proteja viaŃa şi bunurile populaŃiei, precum şi susŃinerea intereselor fundamentale ale Ńării. În sens larg, apărarea naŃională este definită ca apărare a Ńării prin utilizarea în totalitate a disponibilităŃilor de ordin militar, civil, economic şi psihologic, în scopul asigurării rezistenŃei în faŃa unei primejdii.

11 InterferenŃe. Geopolitică–Istorie, Editura Militară, coordonator Cdor. Gheorghe Vartic, Bucureşti, 1999, p. 263. 12 „România are obligaŃia să privească cu responsabilitate nu numai la interesele ei de securitate, dar, în egală

măsură, trebuie să fie o pavăză la frontiera orientală a UE şi a NATO”. Sursa: Gardianul 16.08.2007, articolul Strategia la Marea Neagră, autor Mihai Isac.

216

Apărarea colectivă reprezintă angajamentul unor state de a se apăra reciproc de o agresiune exterioară. OrganizaŃia de apărare colectivă are ca principal scop apărarea tuturor membrilor de orice acŃiune externă, având la bază o convenŃie de a interveni în situaŃia în care un stat membru este ameninŃat sau este deja subiect al unui atac militar din partea altui stat sau grup de state din afara tratatului. Astfel, apărarea colectivă reprezintă o traducere în mediul militar a principiului „toŃi pentru unul şi unul pentru toŃi”, adică se acordă sprijinul militar şi de altă natură oricărui membru, necondiŃionat, indiferent de rolul şi contribuŃia sa la activitatea organizaŃiei politico-militare. De regulă, un stat poate să aleagă una din următoarele variante pentru a-şi asigura apărarea naŃională: singur sau împreună cu alte state. Totuşi, astăzi, puŃine state optează voluntar pentru prima modalitate de apărare. Dacă însă s-a ales această cale, atunci statul respectiv adoptă fie un statut de neutralitate, fie o doctrină a luptei întregului popor. Istoria a demonstrat că ambele variante ascund multe vulnerabilităŃi şi că, la nevoie, nu sunt atât de eficace pe cât speră cei care le-au adoptat. În 2007, România a fost primită în marea familie europeană şi în 2004 a devenit membru NATO cu drepturi depline, statut care permite să se afirme că apărarea colectivă reprezintă acum o realitate de netăgăduit. Oricum, această realitate nu diminuează cu nimic din responsabilitatea ce revine statului român pentru organizarea apărării naŃionale. Apărarea naŃională reprezintă unul din domeniile esenŃiale ale securităŃii unui stat şi un atribut inalienabil al acestuia. Dacă la începutul anilor 2000 se exprima speranŃa că România va convinge AlianŃa Nord-Atlantică de faptul că are argumente solide pentru a dobândi calitatea de membru al acesteia, în prezent transpare siguranŃa cu care Ńara noastră abordează problematica securităŃii şi apărării naŃionale. În anul 2008, statul român este preocupat să-şi îndeplinească cât mai riguros obligaŃiile asumate prin integrarea în NATO şi să răspundă afirmativ cerinŃelor postaderare la Uniunea Europeană. În concluzie, se poate afirma că statutul de membru al unei importante alianŃe politico-militare îşi pune amprenta pe atitudinea şi comportamentul Ńării respective în sensul creşterii încrederii în sine şi în partenerii săi, al asumării, voluntare şi conştiente, de responsabilităŃi importante privind securitatea şi apărarea naŃională, regională şi globală. De fapt, o Ńară membră a unei alianŃe politico-militare puternice acŃionează cu determinare în apărarea şi promovarea intereselor naŃionale, atât pe plan intern cât şi extern ştiind că, la nevoie, nu este singură, ci sprijinită efectiv de partenerii săi. În acelaşi timp, apărarea naŃională – pentru un stat membru al unei alianŃe de talia celei Nord-Atlantice – are alte dimensiuni şi coordonate de desfăşurare, decât în cazul unei Ńări care nu are această calitate. Mai întâi, respectiva Ńară nu va fi luată niciodată prin surprindere de un atac armat din partea unui stat din afara AlianŃei. Modul de organizare şi funcŃionare al NATO a demonstrat că se descoperă în timp optim orice mişcare de forŃe armate în vecinătatea spaŃiului său. Apărarea naŃională a României trebuie să dispună de forŃe şi mijloace care să dea riposta cuvenită oricărui agresor până când ajung trupele aliate. În acest sens, Ńara

217

noastră are – potrivit „ForŃei Obiectiv 2010” – prevăzute forŃe capabile să dea riposta cuvenită unui atac asupra teritoriului său, aşa numitele „forŃe destinate pentru sprijin şi apărare”, care îndeplinesc misiuni pe teritoriul naŃional. Apărarea naŃională în cazul unei Ńări membre NATO este o componentă a sistemului apărării colective, specific acestei alianŃe. Aceasta trebuie să răspundă prompt, oportun şi optim cerinŃelor impuse fiecărui stat membru în ceea ce priveşte dimensiunile, calitatea, instruirea, pregătirea şi dotarea cu mijloace de luptă a forŃelor armate naŃionale. ConŃinutul, organizarea şi structura apărării naŃionale diferă de la Ńară la Ńară, în funcŃie de o serie de criterii. Dar criteriul esenŃial îl reprezintă apartenenŃa la o alianŃă politico militară redutabilă ca dimensiuni, forŃă, mijloace şi efective, precum şi activă pe plan internaŃional. Astfel, un stat membru al AlianŃei Nord-Atlantice îşi proiectează şi organizează apărarea naŃională pornind de la faptul că, la nevoie, va fi sprijinit de celelalte Ńări partenere. Prin urmare, el va trebui să facă faŃă unei agresiuni câteva zile, până când AlianŃa intervine în favoarea sa. În principal, componentele militară şi socio-psihică vor fi mai intens solicitate în primele zile ale efortului armat, când ponderea naŃională va fi mai consistentă.

6. Concluzii

Nu există diferenŃe majore între politica de securitate a statului român şi aceea a apărării colective şi, pe cale de consecinŃă, politica de apărare a zonei de responsabilitate proprie devine parte componentă a apărării colective, în care ForŃele Navele Române sunt chemate să-şi aducă o contribuŃie majoră. Principala tendinŃă ce s-a manifestat în zona Mării Negre până în august 2008, a fost ca aceasta să devină o zonă de cooperare, dezvoltare şi securitate regională. RelaŃiile de cooperare s-au concentrat pe prevenirea şi înlăturarea factorilor de risc care ar putea să genereze situaŃii de criză cu efecte nocive asupra stabilităŃii şi securităŃii regionale. În acest sens, ForŃele Navale ale statelor riverane au o contribuŃie însemnată la promovarea şi menŃinerea păcii în regiune. OpŃiunea pentru o ForŃă Navală Multirol, capabilă să îndeplinească atât misiuni navale tradiŃionale, cât şi misiuni potrivit riscurilor asimetrice a fost determinată de capacitatea actuală a economiei româneşti de a susŃine structuri militare reduse, marea diversitate a acŃiunilor în care sunt angajate ForŃele Navale, precum şi trecerea la tehnologii şi echipamente multifuncŃionale. Din cele de mai sus rezultă următoarele: pentru securitatea naŃională, dar şi pentru că suntem stat de frontieră a unei porŃiuni din graniŃa maritimă de est a NATO, se impune obligatoriu ca prin ForŃele Navale să ne sporim capacitatea de prezenŃă şi supraveghere aeriană şi maritimă în Marea Neagră, continuând concomitent participarea activă la operaŃiile BLACKSEAFOR – ca parte la securitatea maritimă a României, în condiŃiile respectării programului aprobat de modernizare-înzestrare a ForŃelor Navale.

218

ROLUL FORłELOR MARITIME NATO

Locotenent comandor Gelu PÎSTAE, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Locotenent comandor Bogdan łUłUIANU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. ConsideraŃii generale

Primul întemeietor al unei colonii engleze în America, sir Walter Raleigh, un vestit aventurier englez, a definit importanŃa Oceanului Planetar şi a prefigurat ceea ce mult mai târziu a fost consfinŃit în politicile, doctrinele şi strategiile navale ale marilor puteri, afirmând: „Cel ce stăpâneşte marea, stăpâneşte comerŃul; cel ce stăpâneşte comerŃul lumii, stăpâneşte bogăŃiile lumii şi, în consecinŃă, lumea însăşi.”

Putem afirma că Pământul a fost deja împărŃit. Secolul XXI nu mai oferă nici o posibilitate de împărŃire a spaŃiului terestru, ci numai de jocuri în domeniul sferelor de influenŃă, dar şi acestea sunt tot mai complicate, deoarece statele suverane cu resurse naturale, chiar dacă sunt subdezvoltate, au învăŃat să-şi vândă cât mai scump aceste resurse. Începerea delimitării teritoriilor arctice, în fapt, a marcat ultima cucerire de tip clasic a unui spaŃiu terestru. A mai rămas Oceanul Planetar, unde regulile de folosinŃă au fost deja stabilite în secolul trecut dar, deocamdată, accesul la resursele acestuia este diferenŃiat în funcŃie de gradul în care statele deŃin putere navală.

Odată cu definirea noŃiunilor de ape teritoriale, zonă contiguă, zonă economică exclusivă, platou continental, s-a marcat de fapt începerea marii lupte pentru împărŃirea Oceanului Planetar, luptă la care mai asistăm şi astăzi, uneori fără să ne dăm seama.

Noua bătălie pentru Oceanul Planetar sau, mai bine zis, pentru dominaŃia acestuia, presupune noi forme de acŃiune. Acestea vor fi generate de politicile navale ale statelor şi vor fi concretizate în doctrine, strategii şi concepte strategice navale care, analizate cu atenŃie, vor scoate la iveală frământări şi interese ce vor marca istoria următoarelor decenii sau chiar a acestui secol.

Orice stat care are ieşire la Oceanul Planetar, care îşi promovează interesele maritime proprii şi îşi poate exercita controlul în zonele adiacente litoralului său (marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă) poate fi putere navală.

În această categorie se înscriu majoritatea statelor, printre care şi România. Puterea maritimă a statelor sau a altor actori de pe scena politică mondială,

(coaliŃiile politico-militare) se poate aplica eficient odată cu definirea anumitor

219

concepte care să realizeze obiectivul propus, acela de folosire a mării în scopuri proprii şi de interzicere a folosirii acesteia de către adversar.

PercepŃia conflictelor, după schimbările survenite la terminarea Războiului Rece, au condus la apariŃia unor noi misiuni ale forŃelor militare ale NATO. Rolul tradiŃional de apărare colectivă rămâne o prioritate majoră a AlianŃei, dar misiunile forŃelor sunt adaptate noilor provocări la securitatea statelor membre, la managementul crizelor, precum şi la misiunile de sprijin al păcii şi reconstrucŃiei post conflict a statelor beligerante. Ambele structuri ale NATO, cea politică şi cea militară, vor trebui să decidă care dintre noile misiuni influenŃează sau schimbă capacitatea AlianŃei de a-şi îndeplini rolul în apărarea colectivă (în baza Articolului 5 al Tratatului).

AlianŃa Nord-Atlantică nu deŃine o forŃă armată proprie. ForŃele militare integrate ale AlianŃei se constituie prin contribuŃia cu forŃe armate a statelor membre care aleg să facă parte din structura militară a NATO. Aceste forŃe se constituie în structuri militare internaŃionale, sub comandă unică, temporare sau permanente, funcŃie de situaŃia din aria de responsabilităŃi a AlianŃei sau de situaŃia de criză apărută.

A dispărut, cel puŃin teoretic şi pe termen scurt şi mediu, pericolul unui atac direct asupra AlianŃei şi deci invocarea Articolului 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, de către un stat membru, dar au apărut noi ameninŃări la adresa securităŃii AlianŃei, ameninŃări atipice războiului. În această situaŃie AlianŃa a fost nevoită să ia măsuri şi să desfăşoare activităŃi de prevenire a atingerii valorilor sale spirituale şi materiale. Aceste operaŃii, care se desfăşoară în absenŃa unei ameninŃări directe la adresa securităŃii membrilor, dar care afectează prin desfăşurarea lor securitatea AlianŃei, sunt denumite „operaŃii non-articol 5”. Această denumire a fost dată pentru a face o distincŃie clară, din punct de vedere al dreptului internaŃional, între apărarea colectivă – care este o acŃiune de răspuns la o agresiune asupra AlianŃei – şi când se acŃionează în conformitate cu dreptul internaŃional la autoapărare şi cu respectarea ConvenŃiei de la Geneva privind dreptul internaŃional al conflictelor armate şi celelalte acŃiuni militare în care forŃele militare aliate sunt angajate la solicitarea şi sub mandat ONU (intervenŃia din fosta Iugoslavie), la solicitarea unui stat (eliberarea Kuwaitului), sau din raŃiuni umanitare (prezenŃa militară din Irak).

Grupările navale, prin abilitatea de a se deplasa oriunde în apele internaŃionale, şi mai ales datorită independenŃei de acŃiune relativ mari în comparaŃie cu celelalte categorii de forŃe, constituie un puternic factor de descurajare a oricărei intenŃii agresive. ForŃele Navale pot să se deplaseze în orice zonă de pe glob, imediat ce premisele apariŃiei unei crize se fac simŃite, constituindu-se într-un argument puternic în favoarea reglementării în timp scurt a situaŃiei respective.

De la constituirea NATO, forŃele armate aliate şi în special ForŃele Navale ale AlianŃei, au reprezentat fundamentul intimidării eficiente şi apărării împotriva ameninŃării războiului.

Rolul principal al ForŃelor Navale ale NATO rămâne acela de a garanta securitatea şi integritatea teritorial ă a statelor membre.

220

Sarcina de a oferi securitate prin intimidare şi apărare colectivă rămâne neschimbată. Intimidarea potenŃialului adversar, depinde şi de distanŃa la care se află acesta şi mai ales de timpul de reacŃie al acestor forŃe.

La o primă vedere, am fi tentaŃi să credem că cea mai bună categorie de forŃe care poate îndeplini aceste cerinŃe – putere de lovire, rază mare de acŃiune şi timp mic de reacŃie – o reprezintă ForŃele Aeriene. Spunem „la prima vedere”, deoarece la o analiză mai atentă vom constata că forŃele aeriene au nevoie de baze la sol, au autonomie relativ mică şi ce este şi mai important, au nevoie de autorizare de survol din partea statelor ale căror spaŃii aeriene se află între baza aeriană şi zona de operaŃii, autorizare care în unele situaŃii nu se poate obŃine. În schimb, ForŃele Navale, pentru a ajunge la o distanŃă de câteva mile marine de zona contiguă (adică la mai puŃin de 50 Km. de litoralul unui stat riveran), nu au nevoie de nici o autorizare, au o autonomie ridicată şi pot servi ca platformă atât pentru aviaŃie, cât şi pentru forŃele terestre, dacă zona de operaŃii este în interiorul uscatului.

Conflictele militare din perioada postbelică şi mai ales ultimele operaŃii militare ale AlianŃei, au scos în evidenŃă faptul că pentru a câştiga o luptă, nu este suficientă numai confruntarea directă. Dezvoltat în cele cinci dimensiuni geografice – cosmic, aerian, terestru, naval şi submarin – războiul modern şi-a redimensionat importanŃa şi implicit şi ponderea categoriilor de forŃe armate participante. ForŃele Navale au influenŃat decisiv prima şi cea mai importantă etapă a războiului din Afganistan şi Irak, prin loviturile cu rachete executate de la bordul navelor şi atacurile aviaŃiei ambarcate pe portavioane, atacuri care împreună cu cele ale ForŃelor Aeriene au transformat ofensiva terestră într-un marş veritabil.

Războiul terestru generează multe victime, atât în rândul militarilor cât şi în rândul necombatanŃilor, fără a oferi vreo garanŃie a atingerii scopurilor strategice. Pe de altă parte opinia publică, atât din Ńările combatante cât şi din celelalte Ńări, poate fi uşor influenŃată de pierderile umane, generând o ripostă împotriva combatanŃilor, pentru populaŃia din zona de război (lupte de gherilă) şi mişcări împotriva războiului în celelalte Ńări, ajungându-se până la pierderea susŃinerii populare de către guvernele Ńărilor participante (cazul Spaniei în actualul conflict din Irak).

Este foarte probabil ca în viitor, rolul ForŃelor Navale să crească, determinând mutarea teatrelor de acŃiuni militare de pe uscat pe mare, areal care permite desfăşurarea operaŃiilor, cu mult mai puŃine pierderi umane, materiale şi culturale.

Principalele avantaje pe care le oferă folosirea ForŃelor Navale în operaŃiile armate sunt:

- zona operaŃii este în afara teritoriului naŃional propriu; - armamentul de mare precizie al navelor militare asigură lovirea obiectivelor

militare şi strategice ale inamicului de la distanŃe mari, fără expunerea forŃelor proprii la o contra-acŃiune puternică a inamicului şi cu pierderi colaterale minore;

- alcătuirea mai rapidă, în comparaŃie cu trupele terestre, a grupării de forŃe necesare;

- se pot autosusŃine în teatrul de acŃiune o perioadă mare de timp; - constituie prin prezenŃa lor un puternic factor de descurajare; - acŃiunile navale asigură o surprinderea mult mai mare decât cele terestre; - pot fi retrase rapid, lăsând loc negocierilor diplomatice;

221

- nu încalcă teritorii, marea liberă fiind a tuturor, iar adversarul nu poate invoca argumentele juridice ale suveranităŃii sale;

- pot fi desfăşurate rapid, în orice zonă de pe glob. FuncŃie de interesele naŃionale ale fiecărui stat, se pot identifica şi alte

avantaje. Din cauza unor analişti militari, adepŃi ai rolului primordial al forŃelor terestre în rezolvarea unui conflict, aceste avantaje pot fi minimalizate, fără a se Ńine seama de faptul că uneori numai prezenŃa activă a forŃelor navale într-o zonă diminuează sau chiar anulează posibilitatea apariŃiei unor situaŃii de criză.

NATO nu impune statelor membre un model unic de forŃe armate, ci adaptarea capacităŃii şi capabilităŃii componentei militare naŃionale participante la acŃiunile comune la operaŃiile multinaŃionale întrunite, prin îndeplinirea unor standarde de interoperabilitate.

La data constituirii NATO, singurul inamic identificat şi împotriva căruia se pregăteau aliaŃii să lupte, era expansiunea comunismului, reprezentată de URSS şi statele comuniste nou formate (care ulterior aveau să constituie Tratatul de la Varşovia). Cunoscându-se forŃele inamicului (în principal forŃele armate ale URSS) şi activitatea acestora, forŃele militare ale NATO şi implicit şi cele navale, au fost concepute, constituite şi pregătite pentru a contracara acŃiunile militare ale acestora.

ExperienŃa ultimului război mondial, recentă la acea dată, prin care scopurile strategice se atingeau în principal prin operaŃiile forŃelor terestre, a devenit inoperantă odată cu dezvoltarea mijloacelor de atac nuclear, dezvoltării forŃelor navale şi aviaŃiei maritime.

Ultimele bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial, dar mai ales conflictele militare ulterioare, au arătat că în strategia unui conflict a apărut o forŃă mult mai puternică, cu o mobilitate sporită şi care poate acoperi patru din cele cinci medii ale teatrului de operaŃii: ForŃa Amfibie Aero-Navală.

2. Compunerea forŃelor maritime NATO

Compunerea ForŃei Navale MultinaŃionale, depinde în primul rând de opŃiunea politică de implicare a statelor membre şi de gradul de interoperabilitate al forŃelor navale ale acestora.

Datorită eterogenităŃii forŃelor navale naŃionale ale statelor membre, comandanŃii forŃei multinaŃionale întrunite şi în special a grupării navale trebuie să facă o analiză foarte atentă a resurselor puse la dispoziŃie de către statele participante la operaŃie şi a posibilităŃilor tehnice şi tactice ale acestora, în momentul în care le dau misiuni. Un obiectiv important al Comandantului ForŃei Întrunite (Joint Force Commander/JFC) trebuie să fie armonizarea procedurilor operaŃionale şi a posibilităŃilor tehnice şi de comunicaŃii în cadrul forŃei multinaŃionale şi între componentele acesteia, pentru îndeplinirea obiectivelor coaliŃiei de forŃe.

ForŃele Maritime Aliate (Allied Maritime Forces/AMF) sunt constituite prin contribuŃia statelor membre şi funcŃie de compunerea şi timpul de reacŃie se împart în ForŃe de ReacŃie (Reaction Forces/RF), ForŃe Principale de Apărare (Main Defence Forces/MDF) şi ForŃe de Întărire (Augumentation Forces/AF). Acestea sunt

222

componente ale ForŃei Maritime Multina Ńionale (Multinational Maritime Forces/MNMFs) sau ale ForŃei Zonale (Area Forces).

MNMF poate fi activată, ca răspuns al AlianŃei la o situaŃie de criză. Conceptul prevede existenŃa unor ForŃe Permanente (Standing Forces), ca forŃă iniŃială de răspuns, ce poate fi desfăşurată ca forŃă întrunită, întărită şi dotată conform necesităŃii.

MNMF poate fi compusă din: - ForŃa navală permanentă (Standing Naval Forces/STANAFOR); - Gruparea navală NATO (NATO Task Group/NTG); - ForŃa navală NATO (NATO Task Force/NTF); - ForŃa navală lărgită a NATO (NATO Expanded Task Force/NETF.

ForŃa navală permanentă (Standing Naval Forces/STANAFOR) este compusă din distrugătoare şi fregate, dintre care cel puŃin o navă trebuie să fie configurată complet, la standardele AlianŃei, pentru comandă şi control/C2, cu sprijin logistic integrat. De asemenea, navele mici cu caracteristici apropiate pot fi integrate acestor grupări, ca de exemplu grupări de luptă contra minelor, compuse din dragoare de mine şi vânătoare de mine având sisteme integrate de comandă şi control şi elemente de sprijin logistic.

Gruparea navală NATO (NATO Task Group/NTG) este compusă din crucişătoare, distrugătoare, fregate, submarine şi/sau grupuri de luptă contra minelor. Gruparea navală este compusă dintr-o grupare permanentă NATO (STANAFOR), întărită, în scopul intimidării adversarului prin propria-i prezenŃă sau de a fi în măsură să desfăşoare acŃiuni de luptă în zonele ostile. În această grupare, toate fregatele şi unităŃile navale mari trebuie să aibă posibilitatea stabilirii legăturilor prin satelit (SATCOM). Submarinele şi avioanele de patrulare maritimă (Maritime Patrol Aircraft/MPA) sunt necesare într-o grupare navală sau o MNMF.

ForŃa navală NATO (NATO Task Force/NTF) este compusă din elemente ale Grupărilor Navale NATO constituite într-o grupare a unui portavion (Aircraft Carrier/AC), pentru a asigura controlul spaŃiului aerian şi posibilitatea proiectării forŃei în zona de interes, o grupare de luptă împotriva minelor şi un grup amfibiu de asalt pentru a desfăşura operaŃii cu caracter limitat, la uscat.

ForŃa navală lărgit ă a NATO (NATO Expanded Task Force/NETF) conŃine toate capacităŃile de luptă ale AlianŃei şi este compusă din mai multe grupări de portavioane, forŃe amfibii complete, unităŃi de luptă contra minelor şi submarine, având toate componentele de asigurare a operaŃiei.

Fiecare dintre aceste forŃe trebuie să fie în măsură să fie activată cât mai repede posibil, funcŃie de natura crizei. Până la două MNMF sunt menŃinute permanent la un nivel ridicat de operativitate, constituind RF. Dacă situaŃia de criză o cere, ambele grupări pot să fie sprijinite sau întărite de o a treia grupare operaŃionalizată din MDF. MDF nu are grupare permanentă; ea urmează să fie activată la nivelul de grupare navală sau mai mare. MDF necesită un timp relativ mare de activare şi de deplasare în teatrul de operaŃii.

ForŃele zonale (Area Forces). ForŃele zonale sunt acele forŃe maritime, care sunt declarate la NATO ca forŃe cu un nivel de operaŃionalizare apropiat de cel al RF din MDF, dar nu fac parte din MNMF. Ele pot avea o varietate foarte mare de

223

componente, funcŃie de specificul operaŃiei şi a regiunii unde operează. Aceste forŃe pot opera atât în interiorul ariei de responsabilităŃi a AlianŃei, cât şi în afara acesteia. Pentru aceasta ele necesită un anumit grad de independenŃă şi autonomie, dar trebuie să poată oricând să fie integrate în MNMF.

ForŃe de întărire (Augumentation Forces/AF). FuncŃie de amploarea misiunii şi specificul zonei unde este desfăşurată (adâncime mică a mării sau spaŃii maritime înguste), MNMF poate fi întărită cu forŃe navale regionale, ca de exemplu nave de luptă contra minelor, nave care pot desfăşura acŃiuni în zona costieră sau pentru sprijinul submarinelor, avioane AWACS (Airborne Warning and Control System), MPA, elicoptere antisubmarin bazate la litoral şi avioane de cercetare şi atac pentru sprijinul aerian la nivel tactic al operaŃiilor maritime (Tactical Air Support for Maritime Operations/TASMO).

Grupările Navale Permanente ale AlianŃei sunt următoarele: - Gruparea Navală Permanentă NATO din Atlantic (Standing NATO

Maritime Group 1/SNMG1; - Gruparea Navală Permanentă NATO din Mediterana (Standing NATO

Maritime Group 2/SNMG2; - Gruparea NATO de Luptă Contra Minelor din Nordul Europei/SNMCMG1; - Gruparea NATO de Luptă Contra Minelor din Mediterana/SNMCMG2. Gruparea Navală Permanentă NATO din Atlantic (Standing NATO

Maritime Group 1/SNMG1 (ex-STANAVFORLANT) este o grupare navală multinaŃională permanentă, pe timp de pace, compusă din crucişătoare, distrugătoare şi fregate ale flotelor statelor membre. Navele execută pregătire, exerciŃii şi operaŃii constituite într-o grupare, care desfăşoară permanent pregătire specifică NATO.

Creată încă din 1957, în cadrul grupării au activat, de-a lungul timpului, peste 500 de nave şi peste 150.000 de oameni. Gruparea are în compunere, în mod normal, până la 10 nave care acŃionează împreună timp de şase luni, iar comanda grupării se asigură pentru o perioadă de un an, prin rotaŃie de către una dintre naŃiunile participante, funcŃie de contribuŃia acesteia la grupare. În fiecare an gruparea participă la exerciŃii, planificate de NATO sau de unele state, care au drept scop menŃinerea unui înalt grad de pregătire şi asigurarea interoperabilităŃii. Gruparea asigură un exemplu practic şi vizibil a solidarităŃii AlianŃei şi cooperării transatlantice. În plus, gruparea este capabilă să execute operaŃii în sprijinul păcii şi umanitare şi în afara zonei de responsabilităŃi a AlianŃei.

Gruparea Navală Permanentă NATO din Mediterană (Standing NATO Maritime Group 2/SNMG2 (ex-STANAVFORMED) a fost prima dată activată în Napoli, Italia, când opt unităŃi navale ale statelor aliate au arborat drapelul NATO. Gruparea asigură o prezenŃă maritimă permanentă în Marea Mediterană şi deocamdată este singura formă prin care AlianŃa îşi demonstrează în mod vizibil solidaritatea şi coeziunea. În mod normal, la grupare contribuie cu nave Germania, Grecia, Italia, Olanda, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite. Celelalte state membre au participat ocazional.

Gruparea NATO de Luptă Contra Minelor din Nordul Europei/SNMCMG1 este o grupare navală multinaŃională permanentă care este formată, în mod normal, din 7 nave (inclusiv o navă de comandament), specializate în

224

lupta contra minelor. Gruparea execută, anual, un program intensiv şi variat de pregătire şi exerciŃii în apele adiacente Europei, din nordul Norvegiei până în Gibraltar şi din Marea Irlandei până în estul Mării Baltice. Până în 1998 gruparea a operat şi în zona costieră a Statelor Unite, Canadei şi Islandei.

Gruparea NATO de Luptă Contra Minelor din Mediterana/SNMCMG2 a fost activată la 27 Mai 1999 şi este o grupare navală permanentă, pregătită să acŃioneze pe timp de pace, în situaŃii de criză sau conflict. În mod normal această grupare este formată din opt nave specializate în lupta contra minelor (dragoare şi/sau vânătoare de mine) şi o navă logistică. La formarea grupării contribuie cu nave Belgia, Germania, Grecia, Italia, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite. În mod normal acŃionează în zona de responsabilităŃi a ForŃelor Aliate de Sud, dar poate, dacă este nevoie, să execute misiuni şi în afara acestei zone.

Odată cu summit-ul de la Praga din noiembrie 2002, ca urmare a procesului de transformare structurală a AlianŃei, a apărut şi necesitatea unei noi componente militare care să răspundă cerinŃelor de intervenŃie imediată crearea unei ForŃe NATO de Răspuns/NRF eficiente, dotată cu tehnologie avansată, configurată să fie flexibilă, desfăşurată rapid, interoperabilă şi cu o autonomie mare.

În conformitate cu directiva militară NATO (MC 477), aceste forŃe desfăşurate, fără alt sprijin ulterior, trebuie să participe la misiuni de răspuns la situaŃii de criză de tipul:

- operaŃiilor de evacuare a necombatanŃilor/NEO; - sprijinul operaŃiilor de limitare a efectelor accidentelor chimice, nucleare

sau bacteriologice; - sprijinul acŃiunilor umanitare; - operaŃii de răspuns la crize (Crisis Response Operations/CRO), inclusiv

menŃinerea păcii; - sprijinul operaŃiilor contra terorismului; - embargou.

3. Conceptele puterii maritime

Puterea maritimă furnizată de Comandamentul ForŃei Întrunite/JFC este una pe

termen lung şi reprezintă o prezenŃă flexibilă cu capacităŃi de luptă ce pot fi folosite într-un spectru larg de conflict, de la mişcări izolate la bătălii de amploare. ForŃele maritime aliate pot controla arii mari de ocean şi influenŃa evenimente la mal prin debarcări, concentrări şi manevre.

OperaŃiile maritime includ orice operaŃie a forŃelor pe mare, în mediul submarin şi deasupra mării, pentru a câştiga şi exploata controlul asupra mării, interdicŃia maritimă şi proiectele susŃinute de pe mare.

Conform doctrinei pentru operaŃii întrunite a NATO operaŃiile maritime se pot clasifica, după perioada în care acestea se desfăşoară, astfel:

- operaŃii maritime pe timp de pace: • operaŃii de prezenŃă şi supraveghere; • operaŃii umanitare;

225

- operaŃiile maritime pe timp de criză: • operaŃii de demonstraŃie a forŃei (etalarea forŃei); • operaŃii de evacuare a noncombatanŃilor;

- operaŃiile maritime pe timp de război: • protecŃia liniilor maritime de comunicaŃii; • lovituri împotriva forŃelor maritime, aeriene şi terestre ale unui

adversar; • operaŃii amfibii.

Conform accepŃiunii specialiştilor militari navali ai AlianŃei avem următoarele concepte ale puterii maritime:

- stăpânirea mării; - controlul mării; - interzicerea folosirii mării; - proiecŃia puterii navale.

Stăpânirea mării dă libertatea unei puteri să folosească marea în scopuri proprii şi să îi interzică adversarului folosirea acesteia. Stăpânirea totală a mării, în accepŃiunea specialiştilor militari din AlianŃă, înseamnă că forŃele maritime proprii ale unui stat sau ale unei alianŃe nu sunt ameninŃate nicăieri, iar adversarul nu mai este în stare să execute operaŃii maritime în acel spaŃiu maritim. Se poate considera că o putere (stat, alianŃă etc.) stăpâneşte marea numai atunci când forŃele maritime ale adversarului său au fost eliminate sau distruse. Deoarece implică cu necesitate eliminarea sau distrugerea forŃelor navale ale adversarului stăpânirea mării se poate obŃine foarte greu, lucru care din motive practice a determinat limitarea stăpânirii mării, în timp şi spaŃiu, fapt ce a condus la un nou concept de acŃiune militară navală, şi anume, controlul mării.

Controlul mării permite folosirea mării în anumite zone şi pentru anumite perioade de timp. ObŃinerea din vreme şi menŃinerea unui anumit nivel de control al mării este posibil să implice folosirea întregii game de operaŃii militare şi din acest punct de vedere, cu siguranŃă, controlul mării va fi o componentă a unei campanii combinate, întrunite sau a unei operaŃii de acest fel. Nivelul de control obŃinut asupra mării va fi reprezentat de rezultanta dintre nivelul de libertate de acŃiune dorit şi gradul de risc acceptat. Deci controlul mării cuprinde controlul tuturor celor patru medii din zona maritimă respectivă şi anume, controlul suprafeŃei mării, a mediului submarin, a spaŃiului aerian aferent zonei maritime şi a spectrului electromagnetic şi acustic din zona asupra căreia se instituie controlul. În ceea ce priveşte controlul spaŃiului aerian, cerinŃa minim necesară este aceea de a asigura şi menŃine o situaŃie aeriană favorabilă. Se apreciază că asigurarea supremaŃiei aeriene va fi cerută cu necesitate pentru realizarea unui control consistent al mării, acolo unde sunt posibile acŃiunile din aer ale adversarului. Este necesar de subliniat faptul că în operaŃiile maritime de la acest început de mileniu componenta aeriană a forŃelor navale este la fel de importantă ca cea submarină şi maritim ă de suprafaŃă şi că aceasta este chiar indispensabilă pentru obŃinerea succesului în acŃiunile maritime militare.

226

Interzicerea folosirii mării. Interzicerea folosirii mării se exercită atunci când o parte angajată în conflict nu îi dă posibilitatea celeilalte părŃi să controleze o suprafaŃă maritimă fără ca aceasta să fie capabilă să controleze, ea însăşi, respectiva zonă maritimă. Interzicerea folosirii mării nu este un concept distinct faŃă de controlul mării, deoarece a interzice libertatea de acŃiune unui adversar pe mare reprezintă o parte componentă a controlului mării. Totuşi, acest concept este aplicabil numai atunci când nu este exercitat controlul total al mării, pentru că aşa a fost stabilit sau pentru că nu este posibil. La nivel operativ, o zonă de interzicere a folosirii mării de către adversar poate fi considerată ca parte a apărării îndepărtate a unei forŃe sau a unui raion, sau ca o modalitate de încercuire (izolare) a forŃelor adversarului. La nivel strategic, interzicerea folosirii mării poate fi considerată o acŃiune de luptă, reprezentată, de exemplu, de acŃiunile susŃinute împotriva liniilor de comunicaŃie maritime ale adversarului cu scopul de a preveni întăririle şi aprovizionările şi de a afecta moralul şi dorinŃa naŃională de a mai duce războiul.

ProiecŃia puterii navale este reprezentată de folosirea, sau ameninŃarea cu folosirea, în mod direct a forŃei puterii navale în scopul de a influenŃa evenimentele de pe uscat. Aceasta foloseşte controlul mării în scopul de a obŃine accesul la zonele de litoral şi pentru a asigura deplasarea (proiectarea) forŃelor asupra uscatului, sub forma forŃelor amfibii, a aviaŃiei din compunere, a armamentului de atac al uscatului şi a forŃelor speciale. Proiectarea puterii maritime este un concept cu o aplicare pe scară largă atât în acŃiunile de gestionare a crizelor cât şi pe timpul conflictelor armate. ForŃele maritime militare rămân una dintre formele cele mai versatile şi mai des folosite în plan politic ale prezenŃei militare, fiind capabile să demonstreze hotărârea şi intenŃia politică fără a viola apele teritoriale sau spaŃiul aerian ale unui adversar (sau posibil adversar). Pe timpul conflictelor armate forŃele destinate proiectării puterii maritime sunt capabile să folosească marea pentru a asigura accesul la un teritoriu ce este mai puŃin accesibil forŃelor de uscat sau să creeze baze de operare înaintate pentru forŃele aeriene.

4. Rolul, misiunile şi tipurile de operaŃii ale ForŃelor Maritime NATO

SuprafeŃe mari ale globului pământesc sunt acoperite de apele mărilor şi

oceanelor, iar o mare parte a uscatului este accesibilă de pe apă. Marea întindere a mărilor şi oceanelor şi suprafeŃele adiacente acestora pot fi folosite de către forŃele navale proprii prin dislocare, concentrare şi manevră. Aceste atribute este posibil să fie folosite şi de forŃele opuse, ceea ce accentuează importanŃa ameninŃării în acŃiunile de luptă navală.

ForŃele navale sunt capabile să asigure folosirea nestingherită a unor întinse suprafeŃe ale mărilor prin exercitarea controlului m ării şi, atunci când este necesar, prin interzicerea folosirii mării . Acest rol poate fi exercitat prin îndeplinirea misiunilor de supraveghere navală care constau în descoperirea, identificarea, urmărirea, navelor de suprafaŃă, submarinelor, avioanelor şi, atunci când este necesar, folosirea forŃei militare împotriva acestora.

227

Controlul mării poate fi exercitat, de asemenea, prin executarea misiunilor de control al navigaŃiei comerciale, prin cele de protecŃie a liniilor de comunicaŃie maritimă, prin blocade sau embargouri împotriva transporturilor maritime în scopuri economice sau militare, sau prin misiuni de interzicere a folosirii unor zone maritime pentru operaŃiile militare ale adversarului.

Conflictele pe mare se desfăşoară arareori izolate de o campanie terestră sau fără să urmărească ocuparea unor teritorii. Atunci când componenta maritimă este dominantă din punct de vedere operaŃional rezultatul final al acŃiunilor în teatrul de operaŃii este foarte posibil să depindă de succesele obŃinute de forŃele navale în influenŃarea acŃiunilor desfăşurate pe uscat.

OperaŃiile navale cuprind întreaga gamă a operaŃiilor întrunite (tip joint), care cer folosirea forŃelor navale şi aeriene, iar pe timpul operaŃiilor amfibii, debarcarea şi sprijinul forŃelor de uscat pentru executarea operaŃiilor terestre. În accepŃiunea specialiştilor militari ai AlianŃei descoperim următoarele tipuri de operaŃii navale:

- supravegherea şi recunoaşterea; - operaŃii de apărare a litoralului; - protecŃia transporturilor maritime; - operaŃii de control al mării; - operaŃiile de interdicŃie maritimă; - operaŃiile de proiectare a puterii navale; - sprijinul naval pentru apărarea antiaeriană întrunită.

Supravegherea şi recunoaşterea reprezintă o activitate maritimă de bază ce implică localizarea, identificarea şi urmărirea unei Ńinte aeriene, nave de suprafaŃă şi submarine şi acolo unde este relevant, unei Ńinte de la Ńărm. Fiind o activitate implicită în toate operaŃiile maritime, supravegherea şi recunoaşterea sunt activităŃile comune pentru o multitudine de operaŃii de răspuns în situaŃii de criză, cum ar fi operaŃii de interdicŃie maritimă şi misiunile în sprijinul păcii. În contextul operaŃiei de răspuns la criză/CRO, pentru unele misiuni acestea pot constitui singura activitate pentru forŃele maritime aliate.

OperaŃii de apărare a litoralului includ acele misiuni pentru protecŃia porturilor şi prevenirea apropierii unor forŃe ostile. Această ameninŃare poate fi înfăptuită fie în mod făŃiş de către o forŃă amfibie sau navală, fie în mod ascuns prin acŃiunile forŃelor speciale sau teroriste. InstalaŃiile fixe de la litoral contribuie adesea la apărarea litoralului. ForŃele maritime cu mobilitatea şi flexibilitatea caracteristică pot contribui, în funcŃie de ameninŃare, la operaŃiile de supraveghere şi recunoaştere, operaŃiile de interzicere a accesului submarinelor, forŃelor de suprafaŃă şi operaŃiilor de minare.

ProtecŃia transporturilor maritime. Un comandant a cărui sarcină este protejarea transporturilor maritime, trebuie să facă o alegere importantă între noŃiunea de prevenire, folosind escortarea de la distanŃă sau apropiată sau stabilirea unui control riguros al mărilor într-o zonă largă.

Dacă ameninŃarea asupra transporturilor maritime este suficient de mare, protejarea acestora necesită metode de control mobil sau static al mării, sau o combinaŃie între cele două. OperaŃiile de control al mării statice se execută folosind

228

supravegherea de la distanŃă mare şi sisteme de armament aeropurtate pe întinderi mari de apă. łintele acestora sunt de obicei aeronavele, navele şi submarinele inamicului care se deplasează pentru a ocupa poziŃii de atac.

Transporturile comerciale pot beneficia de pe urma unui plan de control lărgit al mării care le oferă protecŃie în apele pe care le vor traversa. O operaŃie de control specific poate fi dedicată unui anumit sector maritim care este sub ameninŃare, folosind escortarea, protecŃia activă, convoierea sau sectoarele maritime apărate. Amândouă conceptele pot fi folosite, desigur, într-un plan lărgit de control al mării dacă resursele permit asta.

În cazul existenŃei unei tensiuni regionale, sau dacă există ameninŃări de piraterie sau atac din partea unor forŃe navale, pentru a preîntâmpina un eventual atac, în zona de operaŃii pot fi folosite distrugătoare, fregate sau alte nave. Atunci când ameninŃarea creşte, pentru a oferi o protecŃie mai bună se foloseşte escortarea îndepărtată sau apropiată. Navele militare pot fi dislocate în apropierea concentrărilor de nave comerciale – escortarea îndepărtat ă sau pot însoŃi anumite nave – escortarea apropiată.

Convoierea este o metodă importantă şi verificată de a reduce nivelul de control al mării, atunci când există riscuri pentru comerŃul maritim sau transporturile aeriene. Organizând navele în convoi, se reduc aria şi timpul de executare a controlului mării în folosul protejării navelor. Convoierea poate complica misiunea inamicului de a găsi Ńintele şi concentrează forŃele de escortă pentru a acŃiona împotriva atacatorului în timp oportun.

OperaŃiile de control al mării sunt statice şi sunt conduse utilizând supraveghere pe distanŃe mari şi sisteme de armament aerian de înştiinŃare pe o suprafaŃă mare a mării. łintele acestora sunt în principal aeronave inamice, nave şi submarine ce sunt în tranzit în vederea atacării anumitor poziŃii. O coordonare atentă C2 este necesară pentru a permite unei forŃe mobile care navigă sub comandă ambarcată să vizualizeze imagini apropiate cât şi îndepărtate, în vederea trecerii prin zonele de operaŃii sub control NATO, de la uscat, fără înŃelegere reciprocă asupra interferenŃelor şi fratricidului.

OperaŃiile de control al mării sunt compuse din: - stabilirea şi menŃinerea unei imagini maritime recunoscute; - operaŃiile de pregătire a spaŃiului de luptă; - operaŃiile de blocare; - apărarea cu aliniamente de apărare; - zonele de excludere. Stabilirea şi menŃinerea unei imagini maritime recunoscute. În toate operaŃiile

navale, de la cele din timp de pace până la situaŃii tensionate şi ostilităŃi, este necesar să se stabilească şi să se menŃină o imagine de ansamblu a situaŃiei la suprafaŃa apei, aeriană şi submarină. Pe timp de pace, aceasta este în mod normal o responsabilitate naŃională. În acest sens realizarea sistemului SCOMAR va contribui efectiv la îndeplinirea acestei misiuni pe plan naŃional. Conform ConcepŃiei Navale NATO de Coordonare a Supravegherii, centrele de coordonare a supravegherii NATO

229

coordonează operaŃiile de supraveghere pentru a optimiza informaŃiile obŃinute pentru difuzarea imaginii navale de ansamblu.

OperaŃiile de pregătire a spaŃiului de luptă se efectuează înaintea sosirii majorităŃii forŃelor, în special a unor forŃe de proiecŃie a puterii, în zona în care acestea operează. Aceste operaŃii transformă spaŃiul de luptă pentru a înlesni operaŃiile forŃelor întrunite şi pot include neutralizarea forŃelor inamice de interzicere a accesului, cum ar fi submarinele sau barajele de mine. OperaŃiile de pregătire a spaŃiului de luptă în zonele de litoral pot dura foarte mult timp până se ajunge la un nivel de risc acceptabil. Deşi pot constitui o parte a unui plan de inducere în eroare a inamicului, operaŃiile de pregătire a spaŃiului de luptă nu trebuie să compromită luarea prin surprindere a inamicului pe plan operaŃional sau tactic.

OperaŃiile de blocare. ForŃele de blocare a controlului mării pot fi dispuse acolo unde condiŃiile geografice şi oceanografice, sau limitările pe plan operaŃional vor concentra forŃele de atac ale inamicului.

Apărarea cu aliniamente de apărare. Aliniamentele succesive de apărare antiaeriană şi antisubmarin se formează în jurul unei unităŃi, unei formaŃiuni de valoare mare sau a unei zone de importanŃă mare, sub forma unor zone de patrulare. Pentru aceasta se alocă zone de patrulare sau zone de responsabilitate unor unităŃi sau formaŃiuni din aceste sectoare. Aceste sectoare sau zone asigură optimizarea efortului şi previne interferenŃa reciprocă.

Zonele de excludere sunt justificate, în parte, ca fiind o măsură rezonabilă de izolare a unor arii geografice de conflict sau pentru a Ńine transportul maritim neutru la o distanŃă sigură de zonele de desfăşurare a ostilităŃilor sau potenŃialelor ostilităŃi. łinând cont de faptul că astfel de zone au ca scop avertizarea navelor neutre asupra acŃiunilor de război şi de a reduce expunerea acestora la pierderi colaterale sau avariere accidentală, şi în plus de faptul că aceste zone nu interferează în mod nejustificat cu comerŃul neutru legitim, ele sunt, fără îndoială, legale. Cu toate acestea, stabilirea unor astfel de zone nu îi degrevează pe beligeranŃi de obligaŃia conformă cu legea conflictului armat de a nu ataca navele şi aeronavele care nu constituie Ńinte legale.

OperaŃiile de interdicŃie maritimă sunt compuse din: - impunerea restricŃiilor/regulamentelor navale; - interzicerea pătrunderii forŃelor inamice; - interzicerea transporturilor comerciale; - embargoul şi carantina; - blocada. Impunerea restricŃiilor/regulamentelor navale. OperaŃiile de interdicŃie

maritimă includ ameninŃările navale pentru interzicerea mişcării diferitelor tipuri de mijloace în interiorul sau din cadrul unei Ńări sau a unei anumite zone. Aceste măsuri pot include impunerea sancŃiunilor economice cum ar fi embargoul comercial asupra unei Ńări. Embargoul are câteva avantaje distincte faŃă de alte măsuri ce includ acŃiuni ostile şi sunt conduse pentru a rezolva dispute prin conflict armat de mică amploare, dând posibilitatea utilizării unei forŃe limitate. Dacă tensiunea creşte, capacitatea de

230

război a naŃiunii afectate poate fi diminuată prin impunerea unui embargou asupra aprovizionării militare.

Interzicerea pătrunderii forŃelor inamice. OperaŃiile de interdicŃie maritimă se pot executa împotriva navelor sau aeronavelor pe mare şi în porturi sau altor baze terestre. Interzicându-i inamicului posibilitatea folosirii unei porŃiuni maritime din zona de operaŃii întrunite, se obstrucŃionează încercările acestuia de a manevra dinspre mare şi se împiedică operaŃiile acestuia de control al mării şi de interzicere a accesului.

Interzicerea transporturilor comerciale este o acŃiune strategică/operaŃională destinată diminuării capacităŃii inamicului de a purta un război. La nivel operaŃional, pierderea resurselor poate limita drastic mobilitatea şi puterea de foc a inamicului şi de asemenea poate scădea moralul acestuia.

Embargoul şi carantina. Embargoul reprezintă interzicerea intrării/ieşirii unor anumite mărfuri în/dintr-o Ńară. Ca termen, uneori este asociat cu sancŃiuni ale RezoluŃiei Consiliului de Securitate al NaŃiunilor Unite, care interzic transportul unor anumite mărfuri în sau dintr-o Ńară. Carantina este o expresie folosită în mod vag care înseamnă restricŃionarea intrării şi ieşirii anumitor tipuri de mărfuri. Pentru impunerea embargourilor sau carantinei sunt necesare operaŃii navale de interzicere a transporturilor.

Blocada este considerată un act de război care împiedică accesul sau plecarea dintr-o anumită zonă a coastei sau a apelor inamicului pentru tot traficul aerian şi naval. Blocada poate fi folosită în mod operaŃional ca metodă de obŃinere a controlului deplin al mării sau interzicere a accesului prin izolare. De asemenea, în mod strategic, poate fi folosită ca formă extremă de impunere a sancŃiunilor şi, în timpul ostilităŃilor, ca metodă de împiedicare a reaprovizionării şi a comerŃului maritim, prin urmare împiedicând inamicul să continue ostilităŃile din cauza lipsei de resurse şi a moralului scăzut. Pentru a fi recunoscută de legile internaŃionale, o blocadă trebuie să fi fost declarată şi adusă la cunoştinŃa tuturor celor implicaŃi şi aplicată imparŃial navelor tuturor naŃiunilor. ForŃa de blocadă are dreptul legal de a reŃine ca „pradă” orice navă comercială inamică sau neutră care intenŃionează să treacă de blocadă prin interior sau exterior. Blocada poate să fie închisă, refuzând accesul inamicului în sau dinspre port, sau de la distanŃă, refuzând accesul direct printr-un raion de mare al tuturor navelor care trebuie să treacă ca să ajungă pe teritoriul inamic.

OperaŃiile de proiectare a puterii navale. Puterea navală poate fi proiectată pe Ńărm prin aviaŃia de pe nave, submarine sau rachete de croazieră, artilerie navală, forŃe amfibii şi forŃe speciale. OperaŃiile executate împotriva inamicului de pe uscat sunt de obicei operaŃii întrunite şi necesită o cooperare eficientă şi o structură de comandă bine stabilită. Acestea sunt:

- atacul aerian naval; - operaŃiile amfibii; - infiltrarea forŃelor speciale.

Atacul aerian naval. ForŃele navale pot contribui la atacul împotriva Ńintelor de pe Ńărm prin folosirea aviaŃiei de pe portavioane sau rachete de croazieră lansate de

231

pe mare. În operaŃii navale, în special pe litoral, forŃele aeriene îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu forŃele navale pentru a asigura folosirea optimă a resurselor aeriene disponibile pentru atac.

OperaŃiile amfibii. O operaŃie amfibie este o operaŃie militară lansată de pe mare de către o forŃă navală şi o forŃă terestră ambarcată pe nave, având ca scop principal transportarea unei forŃe terestre pe Ńărm într-un mediu permisiv sau ostil. OperaŃiile amfibii pot fi de inducere în eroare a inamicului, raiduri, atacuri şi retrageri. ForŃele amfibii sprijinite de aviaŃie pot contribui la o campanie terestră prin manevre specifice de pe mare cum ar fi încercuirea, manevre de întoarcere sau infiltrare şi prin reducerea vulnerabilităŃilor de pe uscat. Prin prezenŃa lor, forŃele de proiectare a puterii de pe mare pot avea un efect semnificativ asupra uscatului la nivel operaŃional. Raidurile şi acŃiunile de inducere în eroare a inamicului pot spori efectul surprizei şi pot distrage atenŃia inamicului.

Infiltrarea forŃelor speciale. ForŃele speciale navale sunt organizate, antrenate şi echipate special pentru a acŃiona într-un mediu naval. Ele pot fi debarcate pe ascuns folosind o aeronavă, o navă de suprafaŃă sau un submarin, pentru a desfăşura activităŃi cum ar fi recunoaşterea şi supravegherea, acŃiunea directă, sprijinirea operaŃiilor, sau acŃiuni militare de căutare şi salvare.

Sprijinul naval pentru apărarea antiaeriană întrunit ă. În operaŃiile întrunite, comandantul apărării antiaeriene care este subordonat comandantului componentei aeriene, controlează toată apărarea antiaeriană. Aceştia sunt desemnaŃi de către comandantul forŃei întrunite şi pot fi aceeaşi persoană sau comandanŃi din componenta navală.

ForŃele navale contribuie la apărarea antiaeriană întrunită prin asigurarea avertizării şi supravegherii de pe nave, sisteme aeriene de avertizare timpurie, război electronic, precum şi comanda şi controlul sistemelor de arme. În funcŃie de resursele disponibile şi de priorităŃi, aceste capabilităŃi pot fi folosite integral pentru apărarea antiaeriană întrunită dacă aceasta nu intră în conflict cu sarcina lor primară.

5. Concluzii

În urma unei analize profunde reiese faptul că ForŃele Maritime NATO au rolul de a asigura folosirea nestingherită a mărilor prin exercitarea controlului mării sau prin interzicerea folosirii mării de către adversari. Acest rol este exercitat prin îndeplinirea următoarelor misiuni:

- supravegherea navală; - controlul navigaŃiei comerciale; - protecŃia liniilor de comunicaŃii maritime; - blocada sau embargoul împotriva transporturilor maritime în scopuri

economice sau militare; - interzicerea folosirii unor zone maritime pentru operaŃiile militare ale

adversarului; - influenŃarea acŃiunilor desfăşurate pe uscat;

232

- debarcarea şi sprijinul forŃelor de uscat pentru executarea operaŃiilor terestre.

Pentru îndeplinirea misiunilor enumerate specialiştii Alian Ńei consideră că forŃele navale trebuie să execute următoarele tipuri de acŃiuni de luptă:

- lupta antiaeriană; lupta antisubmarin; - lupta împotriva navelor de suprafaŃă; - lupta submarină; - lupta în domeniul minelor; - acŃiuni de luptă amfibii; - acŃiuni informaŃionale; - acŃiuni de lovire; - controlul naval al traficului maritim; - acŃiuni de interdicŃie maritimă; - acŃiuni de sprijin pe mare şi la uscat. Putem considera deci că toate aceste operaŃii, misiuni şi tipuri de acŃiuni de

luptă, trebuie să fie cuprinse în viitor în Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale Române.

233

CARACTERISTICILE FOR łELOR MARITIME NATO

Locotenent comandor Adrian PETROVSCHI, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Locotenent comandor Marcel NECULAE, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. Conceptul de putere navală Un vestit aventurier englez, sir Walter Raleigh, primul întemeietor al unei

colonii engleze în America, a definit importanŃa Oceanului Planetar şi a prefigurat ceea ce, mult mai târziu, a fost consfinŃit în politicile, doctrinele şi strategiile navale ale marilor puteri, afirmând: „Cel ce stăpâneşte marea, stăpâneşte comerŃul; cel ce stăpâneşte comerŃul lumii, stăpâneşte bogăŃiile lumii şi, în consecinŃă, lumea însăşi.”

Se poate afirma că pământul a fost deja împărŃit. Secolul XXI nu mai oferă nici o posibilitate de împărŃire a spaŃiului terestru, ci numai de jocuri în domeniul sferelor de influenŃă, dar şi acestea sunt tot mai complicate, deoarece statele suverane care au resurse naturale chiar dacă sunt subdezvoltate au învăŃat să vândă cât mai scump aceste resurse. Începerea delimitării teritoriilor arctice, în fapt, a marcat ultima cucerire de tip clasic a unui spaŃiu terestru. A mai rămas Oceanul Planetar, unde regulile de folosinŃă au fost deja stabilite în secolul trecut dar, deocamdată, accesul la resursele acestuia este diferenŃiat în funcŃie de gradul în care statele deŃin putere navală.

Odată cu definirea noŃiunilor de ape teritoriale, zonă contiguă, zonă economică exclusivă, platou continental, în fapt, s-a marcat începerea marii lupte pentru împărŃirea Oceanului Planetar, luptă la care, uneori, fără să ne dăm seama, asistăm şi astăzi. Iar primul semn al „bătăliei” pentru spaŃiile maritime a fost marcat în momentul când, în secolul trecut, o serie de state şi-au extins unilateral apele teritoriale la 24 Mm sau chiar mai mult, mergând până la 200 Mm (ex.: Congo, Ecuador, El Salvador, Liberia, Peru, Somalia).

Noua bătălie pentru Oceanul Planetar sau, mai bine zis, pentru dominaŃia acestuia, presupune noi forme de acŃiune. Acestea vor fi generate de politicile navale ale statelor şi vor fi concretizate în doctrine, strategii şi concepte strategice navale care, analizate cu atenŃie, vor scoate la iveală frământări şi interese ce vor marca istoria următoarelor decenii sau chiar a acestui secol.

Să încercăm o definire a termenilor care se folosesc pentru clasificarea statelor funcŃie de gradul în care acestea deŃin putere navală.

234

Marea putere navală este acel stat care reuşeşte să-şi promoveze interesele pe întreg Oceanul Planetar şi, esenŃial, să controleze sau să încerce să controleze acest Ocean Planetar. Este cazul SUA şi Rusiei. Acestea sunt cele două mari puteri navale ale momentului dar, aşa cum vom vedea, China doreşte şi se prefigurează ca cea de-a treia mare putere navală a lumii.

Puterea navală zonală este acel stat care îşi promovează interesele pe întregul Ocean Planetar şi care, prin forŃele sale, controlează o anumită zonă de interes strategic propriu. Este cazul Chinei, care controlează zona Asiei de Est şi Sud-Est sau a Indiei care controlează o bună parte a Oceanului Indian. Uneori, vom întâlni şi termenul de putere navală medie, folosit pentru a desemna o putere navală zonală.

Un termen foarte des uzitat în literatura de specialitate, este cel de putere navală majoră şi acest termen, deşi nu este definit în literatura de specialitate, se referă la marile puteri navale şi la puterile navale zonale.

Generic, putere navală poate fi orice stat care are ieşire la Oceanul Planetar, îşi promovează interesele maritime proprii şi îşi poate exercita controlul în zonele adiacente litoralului său (marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă).

În această categorie se înscriu majoritatea statelor, printre care şi România, care în contextul actual face parte dintr-o forŃă navală întrunită.

OperaŃiile navale includ orice acŃiuni desfăşurate de forŃe pe apă, deasupra apei şi sub apă pentru a obŃine şi folosi supremaŃia pe mare, controlul apelor şi/sau pentru a proiecta puterea dinspre mare. Într-un mediu întrunit forŃele navale fac mai mult decât doar să urmărească obiectivele trasate de comandantul forŃei întrunite. Utilitatea forŃelor navale constă în capacitatea de a contribui efectiv ca o componentă a operaŃiilor întrunite, al cărei efect principal se va reflecta nemijlocit asupra uscatului. OperaŃiile navale pot influenŃa operaŃiile terestre şi aeriene prin stăpânirea mării şi acŃionând ca o forŃă de constrângere, reducând nevoia de sprijin din partea Ńării gazdă, prevenind un atac, facilitând accesul în zona de operaŃii întrunite, asigurând dominarea spaŃiului de luptă, proiectându-şi puterea asupra uscatului şi asigurând susŃinerea logistică.

OperaŃiile navale contribuie la toate cele trei misiuni NATO: Apărare Colectivă, OperaŃii de răspuns în situaŃii de criză, ConsultaŃie şi Cooperare. Ele pot cuprinde demonstraŃii de forŃă şi ajutor umanitar, operaŃii de luptă pe mare, protecŃia liniilor de comunicaŃii navale, lovituri împotriva forŃelor navale, aeriene şi terestre ale inamicului, operaŃii amfibii, operaŃii de informare şi alte activităŃi din întreaga gamă de operaŃii militare necesare pentru atingerea obiectivelor naŃionale sau ale comandantului forŃei întrunite.

2. Caracteristicile ForŃelor Maritime NATO AcŃiunea întrunită reprezintă ansamblul măsurilor şi activităŃilor concepute,

planificate şi desfăşurate prin participarea a cel puŃin două categorii de forŃe armate pentru îndeplinirea obiectivelor încredinŃate. Aceasta se poate concretiza în acŃiuni întrunite specifice confruntării armate, în acŃiuni militare altele decât războiul şi în acŃiuni asociate acestora.

235

Caracteristicile esenŃiale ale operaŃiilor întrunite sunt: - conceperea şi planificarea unitară a apărării, atât naŃională, de către

Comandamentul Militar Strategic cât şi colectivă, pentru a sprijini scopurile AlianŃei şi a asigura capacităŃile noastre pentru operaŃia întrunită efectivă;

- mobilitatea şi capacitatea de manevră, astfel încât să fie în măsură să se deplaseze rapid pe distanŃe mari, în aceeaşi zonă de operaŃii sau dintr-o zonă de operaŃii în alta, utilizând atât mijloacele proprii, cât şi capacităŃile puse la dispoziŃie de către diferite instituŃii ale statului sau de către AlianŃă;

- capacitatea de acŃiune, independent sau întrunit, având adaptabilitate şi posibilitate de constituire modulară a dispozitivelor operative;

- capacitatea forŃelor de a descoperi şi identifica obiectivele strategice principale şi de a concentra efortul asupra centrului de greutate şi a punctelor decisive ale adversarului;

- asigurarea unei ponderi optime operaŃiilor preconizate; - acoperirea permanentă a întregului spectru estimat al misiunilor cu forŃe de

angajare imediată, ulterioară şi de rezervă; - exploatarea efectului sinergic al componentelor forŃei întrunite; - capacitatea de autosusŃinere în teatru în lipsa unui sprijin al naŃiunii gazdă. Pentru ducerea cu succes a acŃiunilor în cadrul unor structuri întrunite, ForŃele

Maritime NATO trebuie să posede următoarele caracteristici: - echilibru; - promptitudine; - flexibilitate; - susŃinere proprie; - mobilitate.

Echilibrul. Capacitatea de a echilibra forŃele operative navale, amfibii, terestre, aeriene şi speciale în apele internaŃionale, duce la evitarea complicaŃiilor politice şi a riscurilor militare de desfăşurare a forŃelor de pe uscat.

Promptitudinea – capacitatea de a răspunde imediat oricăror tipuri de ameninŃări. Promptitudinea este strâns legată de activităŃile necombatante, cum ar fi prezenŃa şi sprijinul serviciilor logistice şi medicale. Prin menŃinerea capacităŃilor necesare rezolvării conflictelor majore, forŃele navale pot oferi o gamă largă de servicii în sprijinul operaŃiilor pe timp de pace într-un mediu care nu este ostil şi până la diferite tipuri de conflicte.

Flexibilitatea forŃelor navale permite liderilor politici şi comandanŃilor să schimbe obiectivele, să reorganizeze şi să regrupeze rapid forŃele pentru a face faŃă unei varietăŃi de ameninŃări prin asigurarea unei game largi de sisteme de armament, oferirea mai multor opŃiuni militare şi abilităŃi logistice şi administrative. ForŃele navale sunt prezente fără să ocupe şi pot respinge atacuri fără să se angajeze. Îndatoririle acestora, începând de la intrări în forŃă şi operaŃiuni surpriză la operaŃii de evacuare de tip noncombat/NEO, ajutor în caz de dezastre şi asistenŃă umanitară, forŃele navale pot controla mările şi pot oferi putere diplomatică atât pe timp de pace, cât şi în momente de criză. Strategia, comanda şi controlul operaŃional şi tactic, serviciile de informaŃii şi cele de supraveghere şi abilităŃile de recunoaştere ale

236

forŃelor navale oferă o forŃă controlabilă unică care vine să completeze eforturile diplomatice.

SusŃinerea proprie. Gradul de susŃinere proprie atins de forŃele navale va fi determinat de natura operaŃiilor şi de tipul unităŃilor încredinŃate de participanŃi. ForŃele navale NATO, cu posibilitatea lor de aprovizionare pe mare, sunt capabile să opereze în zone îndepărtate lipsite de structuri semnificative de aprovizionare la uscat, pentru perioade lungi de timp. ForŃele navale au propriile posibilităŃi organice C2/Comanda şi controlul, care pot fi folosite cu flexibilitate pentru o serie mare de misiuni.

Mobilitatea. Mobilitatea determină forŃele navale să răspundă de la distanŃe considerabile, devenind vizibile şi ameninŃătoare în mod selectiv pentru adversari, după cum cere situaŃia. ForŃele navale, cu mobilitatea lor strategică şi tactica intrinsecă, oferă JFC/Comandamentului ForŃelor Întrunite capacitatea de a monitoriza o situaŃie, de a rămâne în siguranŃă în locul de staŃionare şi de a răspunde unei situaŃii de criză rapid. Dacă măsurile diplomatice, politice sau economice reuşesc în restabilirea situaŃiei, forŃele navale pot fi retrase cu rapiditate fără alte acŃiuni la Ńărm. ForŃele navale pot de asemenea, răspunde la indicaŃiile pe timpul crizei prin redislocare rapidă de la un capăt la altul al JOA/Zonei OperaŃiilor Întrunite, sau dintr-o zonă strategică în alta, de obicei independent de logistica fixă. În luptă, abilitatea forŃelor navale de a face manevre rapide furnizează comandanŃilor un avantaj tactic şi operaŃional semnificativ.

3. CapabilităŃile operaŃionale esenŃiale ale ForŃelor Maritime ForŃele Maritime NATO trebuie să deŃină şapte abilităŃi operaŃionale pentru a

duce la bun sfârşit cele trei misiuni militare strategice ale AlianŃei. Caracteristicile forŃelor navale contribuie la toate aceste aptitudini. Ele sunt: angajament efectiv, informaŃii eficiente, capacitatea de a utiliza efectivele, armamentul şi mobilitatea acestora, disponibilitatea în timp util a forŃelor, comanda şi controlul eficient, suportul logistic şi supravieŃuirea şi protecŃia forŃei.

3.1. Angajarea efectivă

ForŃele navale pot fi prezente pe perioade lungi de timp, pot soluŃiona crize şi pot extinde starea de descurajare în şi dincolo de zona de responsabilitate NATO, micşorând nevoia de HNS/Sprijin al statului gazdă şi a forŃei de protecŃie, în acelaşi timp. Pe perioada operaŃiilor de mică intensitate, prezenŃa şi angajarea lor mai scăzută (de exemplu, în demersuri diplomatice de apărare sau ajutor în caz de dezastre) poate fi suficientă pentru ca acestea să îndeplinească obiectivele politice cu complicaŃii minime. La nivele mai ridicate de intensitate, începând cu o serie de capabilităŃi care asigură JOA securitatea şi libertatea de navigaŃie, acestea, pot, în mod rapid să folosească marea pentru a efectua şi susŃine manevre la Ńărm, prin aceasta complicând şi limitând opŃiunile militare ale adversarului. Aceasta va adăuga JFC o mare varietate de posibilităŃi de intervenŃie, în timp ce se evită angajarea irevocabilă şi

237

sprijinul prematur al unei strategii complexe de retragere. În caz de conflict, apropierea dinspre mare şi presiunea aplicată pe frontul maritim al zonei de operaŃii ajută la definirea şi folosirea acesteia în avantajul NATO şi la stabilirea unei situaŃii terestre şi aeriene favorabile pentru a sprijini efortul întrunit de pe uscat. ForŃele navale îşi pot proiecta puterea în zona de operaŃii la diferite nivele graduale de intensitate pentru a obŃine efectele optime cerute de comandant în sinergie cu celelalte componente ale forŃei întrunite.

Simpla prezenŃă a forŃelor navale poate fi un factor semnificativ în prevenirea sau gestionarea unui conflict. Efectul imediat al unor forŃe mobile pregătite, poate fi decisiv. Dacă conflictul are loc totuşi, prezenŃa navală poate obliga adversarul să apere un front extins, permiŃând AliaŃilor să aleagă când şi unde să-şi concentreze forŃele navale. Odată ce decizia de angajare a forŃelor fost luată, apropierea de pe mare şi/sau presiunea aplicată de pe flancul naval al JOA, poate ajuta delimitarea şi controlul JOA în avantajul NATO, şi să stabilească o situaŃie mai favorabilă la sol şi în aer pentru principalul efort comun de la Ńărm. ForŃele navale pot folosi forŃa în cadrul JOA cu diferite grade de intensitate pentru a obŃine efectele discrete cerute de JFC în sinergie cu alte componente ale forŃelor comune. Mai mult chiar, platformele marine oferă baze, relativ protejate de unde poate fi comandat şi controlat efortul susŃinut al aliaŃilor şi unde mai pot avea loc şi alte activităŃi precum: operaŃii informaŃionale/INFO OPS, informaŃii publice/PI, cooperare civilă şi militară/CIMIC.

3.2. Serviciul de informaŃii eficient Un serviciu de informaŃii eficient este un lucru esenŃial care permite comandanŃilor de la toate eşaloanele să identifice riscurile, ameninŃările, oportunitatea operaŃiilor şi să ofere în acelaşi timp, ajutor contingentelor comune şi planificarea operaŃională. Serviciul de informaŃii, proiectat pentru a oferi indicii şi avertismente/I&W, care, pe rând, asigură conducerea oportună a forŃelor, sunt folositoare la stabilirea nevoilor logistice, la supravieŃuirea şi protecŃia forŃelor şi au utilizări particulare în etapele preliminare de răspuns în situaŃii de criză. Pentru a fi eficiente, informaŃiile trebuie să provină din zone îndepărtate cu certă relevanŃă, dacă este posibil, dincolo de graniŃele AlianŃei, pentru a identifica, monitoriza şi analiza evoluŃia potenŃialelor ameninŃări. Fuziunea tuturor datelor serviciilor de informaŃii oferă o imagine integrală a operaŃiilor comune/COP. Conducerile reunite deŃin soluŃia şi au responsabilitatea continuă de a produce COP (Planul operaŃional de contingenŃă) cerut de JFC. ContribuŃia navală la COP este RMP. RMP, în mod obişnuit de la platformele navale plasate în zone îndepărtate, derivă din explorarea preliminară (supraveghere şi cercetare), semnale informative/SIGINT, colectarea informaŃiilor prin capabilităŃi umane/HUMINT şi colectarea informaŃiilor prin capabilităŃi acustice/ACINT. De exemplu, capacitatea submarinelor aflate în obiective îndepărtate de a oferi I&W poate fi considerată ca o forŃă valoroasă de multiplicare, oferind indicaŃii anterioare nevoii de poziŃionare în obiectiv a elementelor forŃelor reunite. Multe surse de informare se află mai curând, sub controlul naŃional decât sub controlul AlianŃei şi fac subiectul restricŃiilor de acces şi comunicare. Un prim considerent în furnizarea informaŃiei eficiente nu este doar modul prin care aceasta

238

este adunată, ci şi procesul de interpretare, analizare şi distribuire a acesteia pentru a oferi o imagine cuprinzătoare, continuă şi precisă pentru JFC. Perspectiva unui viitor angajament al AlianŃei dincolo de graniŃele responsabilităŃii acesteia întăreşte nevoia unei viitoare dezvoltări a susŃinerii navale, la adunarea informaŃiilor strategice, operaŃionale şi tactice, diseminarea şi folosirea acestora. 3.3. Desfăşurarea de forŃe şi mobilitatea ForŃele cu baze pe ape sunt în mod general mobile. Ele sunt apte să exploateze capacitatea de a naviga tranzitând şi sosind în JOA în stare complet operaŃională pentru a stabili o prezenŃă militară gradată şi pentru a susŃine şi a demonstra într-o anumită măsură intenŃia politică. Sosirea timpurie în JOA oferă un potenŃial impact semnificativ psihologic şi politic pentru forŃele aliate, acordând o credibilitate mărită de a soluŃiona criza. Ele pot fi valoroase în mod particular în etapele preliminarii ale unei crize incipiente, unde influenŃele timpurii, constrângerea sau intervenŃia militară poate ajuta la prevenirea deteriorării situaŃiei într-un conflict. Odată prezentă în JOA cu forŃe semnificative, componenta navală oferă JFC o varietate de opŃiuni pentru a influenŃa operaŃiunea, din punctele de comandă de pe mare şi prin participarea la toate operaŃiile de impunere a forŃei asupra celuilalt. Principiile necesare acestor roluri includ: desfăşurarea de forŃe pe distanŃe mari, nivel înalt de reacŃie, interoperabilitate, versatilitate, protecŃia integrală a forŃelor şi capacitate de comandă autonomă. O varietate mare de forŃe navale, de la o singură unitate până la un întreg grup operativ extins NATO/NETF sau la un grup operativ combinat/CJTF, susŃinut de o bază navală comună de tip C2, dovedeşte capacitatea necesară pentru manevre operaŃionale rapide şi flexibile. Desfăşurarea de forŃe şi mobilitatea pe mare cuprinde de asemenea capacitatea strategică de a se mişca liber şi nestânjenit în JOA. Avantajele fireşti de care se bucură forŃele navale pot fi de aceea folosite pentru a susŃine campania comună extinsă. 3.4. ForŃa rapidă disponibilă

Toate principiile doctrinelor navale sunt grupate în cadrul a trei competenŃe esenŃiale ale forŃelor navale, şi anume:

- de a genera şi menŃine forŃe luptătoare credibile – trebuind să satisfacă acel concept naval de bază: a pluti;

- de a fi în măsură să furnizeze suportul forŃelor de pe mare – îndeplinind conceptul naval de bază: a se mişca;

- să ştie ce se întâmplă în timp real pentru a fi în măsură să acŃioneze cu o gamă largă de opŃiuni privind forŃele convenŃionale – evocând conceptul naval de bază: a lupta.

CerinŃele generării forŃei variază de la grupări mici destinate acŃiunilor umanitare şi disponibile pentru detaşare în scurt timp, până la forŃe considerabile, inclusiv forŃe de comandament detaşate în sprijinul campaniilor întrunite. Provocările de securitate în viitor sunt necunoscute şi cer viteză şi flexibilitate în răspuns, o stare de pregătire echilibrată şi capabilitatea de a face faŃă unei game largi de pericole. ForŃa rapidă disponibilă înglobează aceste calităŃi şi furnizează suportul militar esenŃial pentru factorii de decizie politică în criză. ForŃa maritimă NATO actuală

239

oferă o flexibilitate în ceea ce priveşte capacitatea, versatilitatea platformelor, pregătirea în cadrul operaŃiilor multinaŃionale de cooperare şi interoperabilitate. Aceste calităŃi permit ca misiunile destinate ca TF sau TG să se formeze relativ repede şi eficient.

3.5. Comanda şi controlul efectiv

Comanda include atât autoritatea, cât şi responsabilitatea pentru întrebuinŃarea în mod eficient a resurselor puse la dispoziŃie şi pentru planificarea, încadrarea, organizarea, conducerea şi controlul forŃelor din subordine, destinate îndeplinirii misiunilor stabilite. De asemenea, include, în virtutea legislaŃiei internaŃionale, a celei specifice războiului şi a celei naŃionale şi responsabilitatea stării de sănătate, a nivelului de trai, a moralului, a pregătirii şi disciplinei forŃelor din subordine, iar pe timpul acŃiunilor militare, responsabilitatea etică faŃă de populaŃia locală din teatrul de acŃiuni militare.

Controlul este autoritatea exercitată de către comandant. El trebuie înŃeles ca un proces prin care comandantul organizează, îndrumă şi coordonează activităŃile forŃelor subordonate în vederea îndeplinirii misiunii.

ForŃele navale pot oferi în mod rapid structuri de comandă şi control la nivel operaŃional pentru comandantul forŃei întrunite în timpul fazelor iniŃiale ale operaŃiei, când viteza de reacŃie şi combinarea, managementul şi folosirea informaŃiilor sunt foarte importante. Comanda şi controlul efectiv la nivelul operaŃional întrunit au nevoie de reŃele de comunicaŃii de o viteză şi capacitate de transmisie a datelor ridicată şi de numeroase sisteme de feedback cu capacitate mare. Astfel de capabilităŃi se află numai pe anumite tipuri de nave mai importante.

3.6. Sprijinul logistic

Logistica este definită ca o punte care leagă resursele economice cu forŃele luptătoare, reprezintă ştiinŃa planificării susŃinerii forŃelor operaŃionale şi executării mişcării şi se ocupă cu:

- proiectarea şi dezvoltarea, achiziŃia, depozitarea, transportul, distribuŃia, mentenanŃa, evacuarea şi controlul tehnicii şi materialelor;

- transportul personalului; - achiziŃia sau construcŃia, mentenanŃa, repartizarea şi exploatarea

facilităŃilor; - achiziŃia sau furnizarea serviciilor; - sprijinul cu servicii medicale şi de sănătate. Scopul logisticii este de a asigura forŃele cu tot ceea ce este necesar pentru trai

şi luptă – satisfacerea cerinŃelor ce Ńin de personal, tehnică, mobilitate, asistenŃă medicală şi infrastructură – în toate operaŃiile militare întrunite.

Logistica trebuie să integreze efortul naŃional cu cel din zona de operaŃii întrunite prin intermediul mobilizării, desfăşurării şi redesfăşurării, pentru susŃinerea concepŃiei comandantului forŃelor.

ForŃele navale au sistem logistic propriu care le permite să acŃioneze independent pentru perioade lungi de timp, oferindu-i astfel comandantului forŃei întrunite o libertate de acŃiune considerabilă în amplasarea forŃelor navale. Această

240

independenŃă este de folos în fazele iniŃiale ale campaniei terestre, când liniile logistice de aprovizionare nu au fost stabilite integral. Amplasarea timpurie a forŃelor navale poate contribui în mod semnificativ la constituirea graduală şi optimizarea unui sistem logistic la Ńărm şi înlesnirea acŃiunilor terestre şi aeriene prin capacitatea de proiecŃie a unei puteri navale cu sistem logistic propriu.

3.7. Capacitatea de supravieŃuire şi protecŃia forŃelor ProtecŃia forŃelor presupune crearea condiŃiilor necesare desfăşurării acestora

cu succes şi în securitate, limitarea vulnerabilităŃii în faŃa acŃiunilor ostile şi a ameninŃărilor şi împiedicarea scurgerii informaŃiilor.

Capacitatea de supravieŃuire a forŃelor întrunite este un factor crucial în planificarea strategică şi luarea de decizii, cu implicaŃii care se extind în afara misiunii militare, în strânsă legătură cu sprijinul opiniei publice, coeziunea politică şi alte domenii care pot fi folosite de inamic. ForŃele navale pot contribui semnificativ la o protecŃie superioară a forŃelor în zona de operaŃii. Sprijinul naval cu foc şi componenta aeriană, informaŃiile, supravegherea, localizarea şi recunoaşterea Ńintelor, operaŃiile de apărare cu rachete balistice vor oferi comandantului forŃelor întrunite posibilităŃi suplimentare semnificative de protecŃie a forŃelor.

ForŃele navale vor avea o capacitate mare de supravieŃuire folosind mijloace din dotare. În plus protecŃia naturală oferită de mare reduce vulnerabilitatea acestora la războaie asimetrice şi ameninŃări nucleare, biologice, radiologice şi chimice.

4. Concluzii

Creşterea importanŃei Oceanului Planetar a obligat Ńările cu pretenŃii de putere maritimă să îşi fundamenteze politici, doctrine şi strategii care să ofere suportul teoretic pentru acŃiunile secolului XXI, secol care va fi dominat de lupta pentru spaŃiile maritime ca ultimă frontieră înaintea trecerii la lupta pentru spaŃiul cosmic. Pare ficŃiune, dar lucrările unor reputaŃi analişti militari şi politici demonstrează clar acest lucru. Cine nu va înŃelege la timp acest adevăr, nu va putea juca un rol major sau chiar nu va putea juca niciun rol în noua ecuaŃie geopolitică şi geostrategică mondială.

Politicile, doctrinele, strategiile şi conceptele strategice navale ale secolului XXI sunt opera unor personalităŃi marcante din domeniu sau a unor grupuri de elită, atât din domeniul politic dar, mai ales, din domeniul naval. PersonalităŃile din domeniul naval, în mod aproape exclusiv şefii forŃelor navale, au influenŃat politica navală a statului (cazul amiralului Kuroiedov şi al amiralului Liu Huaqing) şi au creat doctrine şi strategii care vor jalona activitatea în domeniul naval pentru perioade mari de timp. De numele acestor personalităŃi vor fi legate succesele, dar şi eventualele insuccese ale Ńărilor lor în domeniul naval.

Majoritatea doctrinelor şi strategiilor navale sunt prezentate explicit, prin publicare, implicând în mod direct statul, dar sunt şi cazuri de prezentare a acestora prin intermediul unor discursuri, conferinŃe sau articole ale unor persoane importante din stat (de regulă cei ce conduc forŃele navale), cum este cazul Ńărilor sud-americane,

241

unde statul este implicat, chiar dacă nu direct, dar oricum, oficial sau, în unele cazuri, cum este al Indiei sau, mai ales al Chinei, aceste doctrine şi strategii sunt „recompuse” din informaŃii fragmentare, provenite din diferite surse, dar mai ales de la diferite servicii de informaŃii.

Politica, doctrina şi strategia navală sunt puternic influenŃate de trei factori: - puterea economică a statului; - sistemul de relaŃii internaŃionale ale statului; - dimensiunea spaŃiilor maritime, fluviale şi, în unele cazuri, lacustre.

Puterea economică a statului determină interesele navale ale statului şi, prin urmare, determină şi mărimea şi capacitatea forŃelor sale navale, a flotei comerciale, a flotei de pescuit, a flotei de cercetare ştiinŃifică etc. Sistemul de relaŃii internaŃionale ale statului respectiv. În primul rând, este vorba de relaŃiile bilaterale şi multilaterale, statutul de membru al diferitelor organizaŃii internaŃionale şi ini Ńiative regionale, aderarea la diferite convenŃii referitoare la domeniul naval şi, nu în ultimul rând, calitatea de membru al unei alianŃe politico-militare. Dimensiunea spaŃiilor maritime, fluviale şi, în unele cazuri, lacustre este legată de primul factor, deoarece împreună cu acesta determină interesele navale ale statului şi dimensiunea puterii maritime a statului, nu are caracter determinant, deoarece cazul unor Ńări care, deşi au spaŃii navale destul de mari, nu au puterea economică pe măsură, astfel încât să-şi stabilească interese navale mai ambiŃioase (Chile şi Perú). Dacă facem un recurs la istorie, Olanda, Anglia şi Portugalia nu au fost mari puteri maritime datorită spaŃiilor maritime naŃionale, ci datorită mărimii spaŃiilor din Oceanul Planetar în care şi-au putut proiecta interesele şi forŃa.

Doctrinele, strategiile şi conceptele strategice navale (şi nu numai navale), de multe ori sunt numai o opŃiune de denumire, deoarece conŃinutul lor poate sugera altceva (de exemplu Doctrina Maritimă a FederaŃiei Ruse se constituie mai mult într-o politică navală a statului decât într-o doctrină, aşa cum se arată şi în primele rânduri ale acestui document, iar conceptul strategic american „Sea Power 21” este o doctrină, deoarece esenŃa lui este un corp de principii, ceea ce, clar, este specific doctrinei) sau este un amestec de elemente de politică şi doctrină (cum este cazul Uniunii Europene, Indiei, Chile şi Perú), de doctrină şi strategie (cazul Canadei şi Portugaliei) ori de politică, doctrină şi strategie (cazul Chinei). Singurele doctrine pure, în sensul strict al conŃinutului lor, sunt cele ale Marii Britanii şi Australiei.

Termenele de aplicare a conŃinutului acestor documente depind foarte mult de interesele navale ale fiecărui stat în parte şi, aşa cum am arătat, aceste interese sunt generate, în principal, de puterea economică a statului respectiv. Astfel, SUA şi China au termene de cincizeci, respectiv şaptezeci de ani, iar restul statelor, termene de zece, douăzeci şi, rar, treizeci de ani. SUA şi-a fixat un termen lung datorită statutului său de mare putere care doreşte să îşi păstreze dominaŃia pe Oceanul Planetar, iar China datorită etapelor pe care trebuie să le parcurgă până la atingerea aceluiaşi obiectiv de dominaŃie a Oceanului Planetar. Rusia constituie un caz aparte, deoarece, practic, politica sa navală este structurată pe douăzeci de ani şi ar părea paradoxal pentru o Ńară care aspiră la statutul de mare putere să aibă o perspectivă atât de scurtă. Realitatea este că economia Rusiei este încă instabilă, deşi este clar în

242

revenire şi determină abordări pe termene medii şi nu lungi, dar interesele navale ale Rusiei au fost formulate, au rădăcini destul de vechi şi este clar faptul că politica navală a Rusiei a fost limitată ca timp din considerente strategice, determinate de elemente economice, însă ea îşi va urma cursul.

Majoritatea Ńărilor care au o doctrină şi o strategie navală, au un sistem legislativ în acest domeniu, bine structurat şi ierarhizat, unde fiecare document este determinat de către cel ierarhic şi este în strânsă corelaŃie cu cele corespondente şi, ce este cel mai important, materializat în planuri concrete de aplicare care sunt supuse permanent sau periodic, după caz, analizei şi corectării iar, uneori, reformulării. Exemplul cel mai bun în acest sens îl constituie SUA, unde totul este legiferat, ierarhizat, responsabilizat şi planificat.

Ca Ńară cu ieşire la mare şi la fluviu şi nu numai din acest motiv, România trebuie să-şi structureze o politică navală adecvată, care să fie urmată de doctrine şi strategii integratoare şi sectoriale şi, important, totul să fie sub imperiul continuităŃii, indiferent de politici de partid sau interese private ale momentului sau etapei.

În 1999, cunoscutul specialist şi consultant naval Norman Friedman, arăta: „ForŃele Navale ale principalelor state membre NATO din Europa şi-au redus destul de mult aria misiunilor, aproape toate cantonându-se în domeniul controlului mărilor. Dintr-o singură mişcare, flotele acestor state au devenit anacronice şi aceasta nu se datorează tehnologiei, ci tocmai misiunilor pentru care au fost create, misiuni ce au devenit anacronice. Aşa este exemplul fregatei britanice tip 23 care este o foarte slabă platformă pentru proiecŃia forŃei, dar încă este o excelentă navă pentru lupta antisubmarin în ape adânci, numai că submarinele ex-sovietice pentru care a fost proiectată ori nu mai sunt, ori au alte misiuni faŃă de trecut.”

Astăzi, forŃele navale ale lumii oscilează între tendinŃa de a menŃine capabilităŃile lor tradiŃionale şi derularea unor misiuni noi, impuse de mediul de securitate al secolului XXI. Navele care iniŃial au fost construite pentru a lupta împotriva submarinelor în largul oceanului, acum trebuie să acŃioneze împotriva pirateriei, jafului armat pe mare, traficului de armament, droguri şi persoane şi, mai ales, să facă faŃă pericolului asimetric pe care îl reprezintă terorismul, deoarece, aşa cum arăta un autor, „astăzi, ogivele nucleare ale unui posibil inamic pot fi găsite pe o ambarcaŃiune pescărească, la fel de bine ca şi pe un submarin cu rachete balistice.”

Ponderea acŃiunilor navale deja a început să se mute în zonele litorale, iar în secolul XXI, cel puŃin în prima jumătate, acŃiunile navale vor avea ca obiect zonele litorale şi se vor desfăşura cu predominanŃă în aceste zone, fapt ce a determinat ca „accentul în domeniul maritim să se mute de la puterea de pe mare la puterea dinspre mare”.

Acest lucru înseamnă atât reconfigurarea forŃelor navale, dar şi schimbarea caracteristicilor majorităŃii platformelor şi a modalităŃilor de acŃiune a acestora, mergându-se până acolo încât, vor apărea noi tipuri de nave.

Dacă astăzi operaŃiile amfibii se concentrează pe asalturi asupra litoralului şi în interiorul porturilor maritime cu scopul de a se realiza puncte de sprijin pe litoral care să permită, ulterior, realizarea treptată a unei puteri combative suficiente pentru conducerea operaŃiilor împotriva obiectivelor aflate în interiorul teritoriului, operaŃiile viitoare, care vor pleca dintr-o poziŃie de bazare maritimă, vor fi caracterizate de

243

„asaltul direct asupra obiectivelor din interiorul teritoriului (fără pauză operaŃională), urmată de acŃiuni de capturare a porturilor maritime sau a poziŃiilor întărite de la litoral, cu scopul de a se asigura deplasarea grosului forŃelor”.

244

ORGANIZAREA, PLANIFICAREA ŞI FOLOSIREA FORłELOR MARITIME ÎN NATO

Căpitan comandor ing. Bogdan DUMITRESCU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Locotenent comandor ing. Milu ZAHARIA, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. Introducere Un procent de 70% din suprafaŃa Pământului este acoperită de mări şi oceane şi

peste două treimi din populaŃia globului locuieşte şi trăieşte în limita a 100 Mm faŃă de acestea. Peste 150 de state membre din cele 185 ale ONU sunt state cu ieşire la mare. Din punct de vedere economic marea este prin definiŃie o cale de transport. Astfel, 99,5% din comerŃul mondial este asigurat prin transportul pe mare.

În acest sens activitatea politică şi economică mondială este concentrată pe o zonă de ape şi uscat de 300 Mm, zona litorală.

De aici putem trage concluzia că spaŃiul maritim cuprinde combinaŃia între mare şi uscat şi bineînŃeles spaŃiul aerian adiacent.

ÎnŃelegerea şi cunoaşterea principalelor reguli pentru operaŃiile internaŃionale şi aplicarea lor în operaŃiile maritime determină punctul de plecare pentru doctrina operaŃiilor maritime NATO. ForŃele maritime adoptă în mod tradiŃional o formă flexibilă de luptă din care rezultă uşurinŃa în manevrarea mijloacelor. Manevra creează surpriză şi confuzie în rândurile adversarilor dând avantaj forŃei care manevrează.

Unele aspecte ale operaŃiilor maritime prin natura lor duc către acŃiuni de uzură, datorită nivelului mare de resurse cerut pentru îndeplinirea lor. ASW, MCM şi operaŃiile de escortare (convoaiele) sunt principalele exemple de operaŃii maritime de uzură. În timp ce abilitatea şi flexibilitatea de manevră a forŃei maritime poate reduce substanŃial nivelul efortului cerut în aceste domenii, mijlocul intensiv şi natura metodică a acestora în teatrele de război, la nivel tactic, impun ca forŃele maritime să fie gata întotdeauna pentru lupta împotriva acestor ameninŃări.

245

2. Organizarea forŃelor maritime în NATO

2.1. GeneralităŃi Compunerea unei forŃe maritime în NATO poate fi stabilită atât din

consideraŃii politice ale partenerilor cât şi de structurile militare specifice operaŃiilor maritime NATO. JFC (Joint Force Commander/Comandantul ForŃelor Întrunite) şi MCC (Maritime Component Commander/Comandantul Componentei Maritime) Ńin cont de resursele şi capabilităŃile forŃelor avute la dispoziŃie, în funcŃie de posibilităŃile naŃiunilor, atunci când stabileşte responsabilităŃile fiecăreia. Unul dintre obiectivele principale ale JFC este armonizarea procedurilor, tehnicii şi comunicaŃiilor din dotarea forŃelor aliate şi între elementele multinaŃionale în cadrul operaŃiilor de tip coaliŃie.

În vederea organizării unităŃilor operaŃionale aflate sub comandă mixtă, se utilizează trei sisteme, astfel:

- organizarea după misiune (Task Organization); - organizarea administrativă (Type Organization); - organizarea de luptă (Warfare Organization).

Organizarea după misiune (Task Organization). Acest tip de organizare structurează forŃele în vederea ducerii la îndeplinire a misiunilor atribuite şi furnizează flexibilitatea necesară schimbului de informaŃii pentru stabilirea cerinŃelor operaŃionale menŃionând descrierea clară a lanŃului de comandă. Ori de câte ori se creează o grupare de acest gen, trebuie numit un comandant al acesteia.

Organizarea administrativă (Type Organization). Reprezintă organizarea unităŃilor care în mod normal sunt de acelaşi tip, în flote, flotile, grupuri, divizioane, divizii, sub-divizioane şi implică stabilirea de: nave comandant, nave auxiliare şi aviaŃie. Acest tip de organizare este atribuit în principal în scopuri administrative şi logistice, variind în concordanŃă cu mărimea forŃelor maritime naŃionale şi tradiŃiile fiecărui stat membru fiind tipic flotelor relativ mici.

Organizarea de luptă (Warfare Organization). Se referă la o organizare funcŃională a forŃelor destinate conducerii grupărilor care au sectoare de responsabilitate specifice fiecărui fel de luptă pe mare (antiaeriană, lupta contra navelor de suprafaŃă, lupta antisubmarin). Organizarea de luptă se poate aplica în orice grupare de forŃe, indiferent de caracterul acesteia.

2.2. Organizarea după misiune ForŃele maritime aliate, puse la dispoziŃia NATO de către statele membre, pot

fi clasificate în funcŃie de gradul de participare directă la operaŃii, astfel: - High Readiness Force/HRF – forŃe aflate la dispoziŃia imediată a NATO, de

reacŃie rapidă; - Force of Lower Readiness/FLR – forŃe cu capacitate de reacŃie scăzută; - Long-term Build-up Force/LTBF – forŃe construite pe termen lung, alocate

în condiŃii normale forŃelor maritime multinaŃionale (MNMF/Multinational Maritime Force) ori forŃelor maritime zonale (naŃionale);

246

- Area Forces – forŃele maritime zonale sunt acelea puse la dispoziŃia NATO, aflate într-un anumit stadiu de operaŃionalizare dar care nu sunt destinate forŃelor maritime internaŃionale.

ForŃele de reacŃie imediată/HRF şi cele cu capacitate de reacŃie scăzută/FLR alcătuiesc împreună (Graduated Readiness Force/GRF), forŃele operaŃionale destinate NATO. O grupare deja constituită organizează grupuri compacte de forŃe în structuri similare, compunerea acestora depinzând de cerinŃele misiunilor specifice. Aceste structuri sunt următoarele:

- gruparea de forŃe (Task Force); - gruparea extinsă de forŃe (NATO Expanded Task Force/NETF); - grup de forŃe (Task Group).

Gruparea de forŃe (Task Force). O grupare de forŃe reprezintă o structură de dimensiuni mari, capabilă să conducă o gamă diversificată de operaŃii maritime. O grupare va include câteva grupuri precum şi nave cu destinaŃie specială cum ar fi un portavion sau nave de desant. Gruparea de forŃe poate fi autonomă pe durata unei întregi misiuni sau poate acŃiona în sprijinul unei operaŃii întrunite. Aceasta este în măsură să furnizeze mijloacele necesare apărării precum şi sprijinul necesar ducerii acŃiunilor de luptă terestră.

Gruparea extinsă de forŃe (NATO Expanded Task Force/NETF). Prin constituirea unei grupări extinse de forŃe se realizează creşterea şi extinderea capabilităŃilor unei grupări. În general, aceasta este constituită din grupări mixte de nave de transport însoŃite de alte grupuri ce pot duce acŃiuni de luptă în toate mediile de luptă.

Grup de forŃe (Task Group). Grup specializat pe un anumit mediu de ducere a acŃiunilor de luptă având capabilităŃi de nivel tactic şi care deŃine elemente organice de sprijin. În componenŃa grupurilor de forŃe intră unităŃile (unităŃi de nave/nave) (Task Units) ce pot fi formate la rândul lor din elemente (nave) (Task Elements).

Grupurile navale permanente NATO (SNMG-1, SNMG-2, SNMCMG-1, SNMCMG-2) sunt grupuri navale speciale. Acestea asigură o prezenŃă maritimă permanentă în mările şi oceanele lumii fiind destinate în principal asigurării capacităŃii de răspuns imediat în situaŃii de criză. Ele pot fi incluse în grupări mai mari de forŃe în funcŃie de cerinŃele misiunii sau situaŃie.

2.3. Numerotarea forŃelor din cadrul grupării Un comandant de grupare îşi împarte unităŃile (navele) în grupuri de forŃe

specifice, dar lasă comandanŃilor grupurilor de forŃe şi subordonaŃilor acestuia libertatea să alcătuiască subdiviziunea grupurilor de forŃe, în grupuri tactice, unităŃi tactice, elemente tactice, toate acestea formând într-un final organizarea forŃelor (Task Organization).

Grupurile tactice (Task Groups). O grupare de forŃe/TF poate fi divizată până la .99 de grupuri tactice, care se numerotează de la .1 până la .99 la numărul grupului de forŃe. Grupul de forŃe 333 poate cuprinde grupuri tactice astfel: 333.1,

247

333.2, ..., 333.99. (Pentru exemplificare, figura 1 prezintă 4 grupuri tactice). Într-o înşiruire completă, TF 333 denumeşte grupurile de la 333.1 la 333.4.

UnităŃile Tactice (Task Units). Un grup tactic poate fi de asemenea divizat în 99 de unităŃi, adăugându-se numere de la .1 la .99 la numărul grupului tactic. Conform exemplului din figura 2.1. unităŃile care aparŃin grupului 333.3 sunt 333.3.1, 333.3.2, 333.3.3.

Elemente tactice (Task Elements). Elementele tactice din subordinea unităŃilor tactice se organizează doar atunci când complexitatea situaŃiei tactice duce la necesitatea creări unui eşalon adiŃional pentru acoperirea întregului spectru al misiunilor. Subdiviziunile de tip element tactic trebuie reduse la strictul necesar. Ele se pot crea până la un număr de 99, numerotându-se prin adăugarea .1, .2, ..., .99 grupului de cifre atribuit unităŃilor tactice. În exemplul din figura 2.1. elemente tactice componente ale unităŃii 333.3.2 sunt 333.3.2.1 şi 333.3.2.2.

RestricŃiile subdiviziunilor. Subdiviziunile atribuite, trebuie limitate la strictul necesar. Un comandant de la orice nivel îşi poate subdivide unităŃile numai în componente subordonate.

Figura 1. Exemplu de numerotare a forŃelor

3. Planificarea operaŃiilor maritime NATO

OperaŃiile maritime includ orice acŃiuni executate de către forŃele maritime pe mare şi sub apă pentru câştigarea şi exploatarea controlului mării, zădărnicirea acŃiunilor inamicului şi proiectarea forŃei de pe mare. Comandantul Componentei Maritime/MCC este responsabil de planificarea operaŃiilor maritime ale Comandantului ForŃelor Întrunite/JFC. Comandantul Componentei Maritime

248

coordonează operaŃiile maritime împreună cu comandanŃii celorlalte categorii de forŃe, asigurându-se de unitatea de efort.

Estimarea situaŃiei de către comandant, observarea, orientarea, decizia şi acŃiunea determină conceptul operaŃiilor în procesul de planificare al operaŃiilor maritime NATO la orice eşalon.

3.1. Directiva de executare O directivă este definită ca orice înştiinŃare care iniŃiază acŃiunea,

comportamentul sau procedura. Acestea pot fi administrative, stabilite prin ordin specific, cum ar fi punerea în

aplicare a unui plan. Directivele pot fi orale sau scrise, dar întotdeauna ele trebuie să fie clare, concise şi autoritare.

Directivele ComandanŃilor ForŃelor Întrunite şi a ComandanŃilor Strategici vor fi în concordanŃă cu Directivele Comitetul Militar NATO, dar focalizate mai mult pe detalii asociate cu aspectul maritim ale operaŃiei.

Directivele date subordonaŃilor Comitetul Militar NATO sunt focalizate pe tactici, tehnici şi proceduri ale războiului naval şi operaŃiilor maritime.

3.2. Planul operaŃiilor maritime Dezvoltarea planurilor operative (plan de contingenŃă, plan de operaŃii) la un

nivel strategic şi ini Ńializarea directivelor sunt primele instrumente pentru coordonarea acŃiunilor întrunite la nivelul operativ.

Comitetul Militar NATO decide asupra dezvoltării planului de sprijin care susŃine operaŃiile întrunite. La fel ca şi la nivelul operativ, planul de operaŃii maritim corespunzător este validat din punctul de vedere al adecvanŃei, fezabilităŃii şi acceptabilităŃii de către Comitetul Militar NATO.

În toate etapele procesului de planificare se determină dacă planurile dezvoltate pot îndeplini misiunea din perspectiva maritimă şi pot fi executate cu resurse valabile.

3.3. Ordinul de operaŃii Ordinele de operaŃii sunt ordine scrise, de obicei formale, emise de comandant

către subordonaŃi, în scopul coordonării şi executării operaŃiei. Acestea sunt instrumente executive care pot promulga un plan de operaŃii şi pot

fi produse de către comandanŃi pentru a da instrucŃiuni detaliate către subordonaŃi. În timp ce planul de operaŃii necesită aprobarea eşalonului superior, ordinele de

operaŃii nu necesită acest lucru, dar trebuie să fie trimise pentru informare către comandantul imediat superior.

3.4. OPGEN OfiŃerul cu comanda tactică, OTC, emite OPGEN, instrucŃiuni şi aspecte

comune pentru toate mediile de luptă. Acest document reprezintă principalul mijloc al OTC pentru emiterea ordinelor

de operaŃii pentru forŃele sale, într-o operaŃie sau pe timpul unei faze din operaŃie.

249

3.5. Operational Task/OPTASK OPTASK sunt mesaje folosite pentru coordonarea detaliată şi instrucŃiuni

specifice pentru fiecare mediu de luptă în parte. Acestea sunt emise de către fiecare responsabil şi reprezintă metoda principală

de emitere a ordinelor permanente către forŃele maritime într-o operaŃie sau într-o fază a operaŃiei. ReacŃiile prestabilite în interiorul OPTASK furnizează ordine permanente detaliate pentru prevenirea oricăror evenimente. Aceste ordine sunt trasate ca intenŃii ale comandanŃilor şi implementate atât timp cât comandantul superior nu dă alte dispoziŃii.

Ca sistem de planificare servesc forŃelor maritime pentru încurajarea iniŃiativei la eşaloanele inferioare ale forŃelor şi permit concentrarea eşaloanelor superioare asupra generalizării obiectivelor forŃelor.

3.6. Completări ale OPGEN şi OPTASK. Aceste mesaje sunt emise cu scopul amendării ori furnizării informaŃiilor

suplimentare ordinelor originale OPGEN şi OPTASK. Aceste informaŃii suplimentare pot veni din execuŃia, ori la nevoie în sprijinul

fazei următoare a operaŃiei ca rapoarte de informaŃii. Dacă sunt necesare schimbări majore, OTC şi/sau comandanŃii/coordonatorii,

pot de asemenea să emită un nou OPGEN sau OPTASK.

4. Folosirea forŃelor maritime în NATO

4.1. OperaŃiile antisubmarin OperaŃiile antisubmarin presupun acŃiuni militare desfăşurate în scopul

împiedicării folosirii submarinelor de către inamic. Acestea includ toate măsurile desfăşurate pentru descoperirea, urmărirea şi atacul submarinelor inamice. Sunt operaŃii complexe ce presupun utilizarea senzorilor şi a armamentului într-un mediu aparte, mediu marin. Submarinele sunt greu detectabile implicând utilizarea unui număr mare de resurse (aeriene, de suprafaŃă şi submarine) precum şi timp îndelungat de acŃiune.

Împotriva submarinelor inamice, forŃele maritime NATO utilizează mijloace precum: submarine vânătoare de submarin, nave de suprafaŃă specializate, aeronave de patrulare maritimă, elicopterele antisubmarin, mine şi geamanduri radiohidroacustice.

4.2. OperaŃiile submarinelor Submarinele pot acŃiona independent sau ca parte integrantă dintr-un grup de

forŃe diversificate. Avantajul principal al acestora este constituit din invizibilitate, făcând să fie luate primordial în consideraŃie din punct de vedere al siguranŃei operative şi tactice. Multe submarine au capabilităŃi dezvoltate de comunicaŃii, dar o conexiune continuă limitează în general mobilitatea acestora şi compromit în acelaşi timp securitatea operaŃiilor/OPSEC. Misiunile submarinelor care acŃionează

250

independent depinde de timpul avut la dispoziŃie pentru pregătire şi planificarea comenzii şi controlului.

4.3. OperaŃii maritime aeriene Avioanele de luptă aparŃinând forŃelor navale pot acŃiona independent sau ca

parte integrantă dintr-un grup de forŃe mixte. Planificarea, comanda şi controlul operaŃiilor maritime este asigurată de regulă de către un Stat Major aerian maritim înglobat într-un Comandament al Componentei Maritime/MCC. Acest Stat Major asigură interoperabilitatea şi dirijarea în bune condiŃii a traficului aerian având în permanenŃă comunicaŃii cu Centrul de OperaŃii Aeriene Combinat (Combined Air Operations Centre/CAOC). InformaŃiile referitoare la misiuni ordonate de către Statul Major Aerian Naval vor fi furnizate către Centrul Combinat de OperaŃii Aeriene/CAOC, pentru includerea acestora în Ordinul de OperaŃii pentru ForŃele Aeriene. Comandamentul Componentei Maritime poate delega un nivel corespunzător de comandă şi control către un ofiŃer care răspunde de comanda şi controlul tactic al forŃelor (Officer in Tactical Command/OTC), în vederea asigurării unui sprijin direct pentru operaŃiile navale. Raza de acŃiune mare, mobilitatea şi capabilităŃile vaste ale senzorilor din dotarea aviaŃiei face din MPA (aeronava de patrulare maritimă) un factor principal în stabilirea situaŃiei reale de pe mare (Recognised Maritime Picture/RMP). Centrul Combinat de OperaŃii Aeriene are controlul tactic asupra forŃelor aeriene maritime.

4.4. Războiul electronic şi hidroacustic naval Războiul electronic-acustic/EAW, reprezintă un element cheie al tuturor

operaŃiilor maritime. ForŃele navale folosesc toate particularităŃile şi detaliile războiului electro-acustic în scopul ducerii acŃiunilor proprii. Accentul este dat de supravegherea, neutralizarea sau distrugerea Ńintelor adverse, creşterea calităŃii actului de comandă prin angajarea şi folosirea optimă a spectrelor electromagnetic şi acustic.

4.5. Delegarea comenzii luptei (Delegation of Warfare Commanders). 4.5.1. Transferul de autoritate În subordinea comandantului luptei pe mediu/CWC se află trei comandanŃi

principali însărcinaŃi cu ducerea acŃiunilor de luptă în 3 medii distincte: - comandantul luptei antiaeriene/AAWC; - comandantul luptei împotriva navelor de suprafaŃă/ASUWC; - comandantul luptei antisubmarin/ASWC.

Autoritatea poate fi transferată comandaŃilor responsabili cu lupta pe cele trei medii (aerian, suprafaŃă, submarin) pentru a răspunde ameninŃărilor respective. ComandanŃii celor trei tipuri de luptă au o legătură permanentă între ei pentru a asigura un flux reciproc actualizat al informaŃiilor şi pentru evitarea interferenŃei acestora.

4.5.2. Formarea grupurilor funcŃionale OTC poate forma grupuri temporare sau permanente în interiorul grupării de

forŃe, cu funcŃii specifice, cum ar fi cele de înşelare, de aprovizionare în marş, de

251

căutare şi atac, de acŃiune împotriva navelor de suprafaŃă, de mascare a acŃiunilor proprii şi grupuri de elicoptere cu misiuni de căutare/atac.

4.6. OperaŃii maritime într-un mediu naval minat În timpul acŃiunilor militare aliate întrunite în mediu naval folosirea minelor

marine de către adversari poate constitui o puternică ameninŃare la reuşita operaŃiei. Trebuie luate în considerare atât posibilitatea folosirii operaŃiilor de minare navală de către forŃele ostile în timpul unei perioadei tensionate cât şi ameninŃarea unor astfel de operaŃii în conflict. Când are loc o operaŃiune de minare sau există o posibilitate de minare, MCM permite navelor aliate şi navelor civile folosirea căilor de acces pentru intrarea şi ieşirea din porturile forŃelor aliate cu pierderi minime în rândul populaŃiei civile.

Paşii contramăsurilor antimină sun sunt următorii: - evaluarea ameninŃării minei marine; - evaluarea posibilităŃilor de răspuns al MCM disponibile în Zona OperaŃiilor

Întrunite/JOA şi în drum spre acea zonă; - determinarea obiectivelor MCM; - elaborarea conceptelor operaŃionale MCM şi emiterea directivelor

corespunzătoare. MCC la primirea raportului ce confirmă prezenŃa minelor navale, decide

asupra: - existentei raionului maritim minat şi în cazul în care o anumită rută – Q sau

un canal este afectat determină riscul pe care acesta îl presupune; - ordinele imediate ce trebuie date combatanŃilor aliaŃi şi altor nave care se

apropie de zonă; - comunicarea avertismentelor; - producerea diversiunii; - închiderea porturilor adiacente; - operaŃiunile MCM ce ar trebui începute imediat sau ce ar fi de preferat a fi

amânate (spre exemplu: pentru a menŃine securitatea amplasamentului unde se va desfăşura operaŃiunea amfibie);

- numărul forŃelor necesare pentru a înfrunta ameninŃarea; - ordinele ce ar trebui emise JFC forŃelor aliate MCM; - informaŃiile ce ar putea fi trimise autorităŃilor superioare, comandanŃilor

aliaŃi şi autorităŃilor naŃionale implicate.

4.7. OperaŃii amfibii OperaŃia amfibie este definită ca o operaŃie militară lansată de pe mare de către

o forŃă navală şi terestră îmbarcate pe nave sau alte ambarcaŃiuni, cu scopul prioritar de a infiltra tactic o unitate de forte terestre (forŃa de desant) pe uscat, într-un mediu ce poate varia de la permisiv la ostil.

OperaŃiile amfibii integrează în mod virtual orice tip de ambarcaŃiune, aparate de zbor, arme Ńi ForŃa de Desant într-un efort militar aliat şi concentrat, într-un mediu ce variază de la permisiv la ostil. Acestea sunt probabil cele mai complexe operaŃii dintre operaŃiile forŃelor aliate; cunoştinŃe detaliate de specialitate precum şi un grad

252

înalt de coordonare şi cooperare în planificare, instructaj şi execuŃie sunt esenŃiale pentru succesul operaŃiei. OperaŃiile amfibii solicită coordonare între forŃa mobilă amfibie/ATF, forŃele terestre şi forŃele de sprijin de la orice nivel. Această relaŃie între forŃe impune acordarea unei atenŃii deosebite în formarea grupurilor de forŃe, precum şi a structurilor de comandă pentru obŃinerea unui efort minim.

ForŃele amfibii oferă atât mobilitate strategică cât şi flexibilitate politică şi militară. Deşi pătrunderea amfibiilor este constrânsă într-o anumită măsură de geografia şi hidrografia zonei de acŃiune, poziŃionarea forŃelor amfibii pe mare aduce o ameninŃare importantă adversarului, care este forŃat în a-şi dispersa forŃele de care dispune pentru a apăra şi a proteja toate debarcările posibile. Având informaŃii corecte şi în timp real, forŃele amfibii pot exploata elementul surpriză precum şi slăbiciunea adversarului prin acŃiunea la momentul oportun. Astfel forŃele amfibii pot, în funcŃie de obiectivele de îndeplinit, să obŃină efecte la nivel tactic, operativ sau strategic.

253

INTERESELE MARITIME ALE ROMÂNIEI. ORGANIZAREA FOR łELOR NAVALE. CARACTERISTICILE FOR łELOR

NAVALE. CAPACITATEA DE REAC łIE, FLEXIBILITATEA, CAPACITATEA DE AUTOSUS łINERE LOGISTIC Ă, MOBILITATEA

Căpitan comandor Tudorel GÎNDAC, Comandantul Divizionului 88 Vedete Fluviale

1. Interesele maritime ale României Interesele maritime ale României constituie parte componentă a intereselor

naŃionale, economice şi politico-militare ale statului. Interesele maritime evoluează în timp, în funcŃie de puterea maritimă, puterea economică şi situaŃia politică a statului.

Interesele maritime se promovează prin negocieri şi încheieri de tratate. Apărarea intereselor maritime se realizează de către ForŃele Navale, care trebuie să fie capabile să-şi proiecteze puterea până în marea liberă, în scopul apărării obiectivelor economice şi comunicaŃiilor maritime şi fluviale proprii.

ForŃele Navale ale României acŃionează într-un mediu de securitate din zona de interes, caracterizat de următoarele evoluŃii:

- integrarea României şi Bulgariei în NATO – alături de Turcia, trei din cele şase state riverane Mării Negre fiind astfel membre ale AlianŃei;

- creşterea interesului NATO pentru zona Mării Negre ca regiune de flanc a AlianŃei şi obligaŃia României de a promova interesele acesteia în zonă;

- definirea poziŃiei specifice a celor trei state riverane care nu sunt membre ale NATO: Georgia participantă la Parteneriatul pentru Pace şi Ńintă a influenŃelor Turciei, Ucraina şi FederaŃia Rusă sunt în relaŃii speciale cu AlianŃa, stabilite prin acorduri specifice;

- diminuarea considerabilă a pericolului apariŃiei unei confruntări militare majore în regiune, ca urmare a dezvoltării dialogului politic şi a cooperării între statele riverane în domeniul economic, naval, de securitate;

- accentuarea preocupărilor statelor occidentale pentru exploatarea resurselor de hidrocarburi din zona caspică şi existenŃa posibilităŃii producerii unor dezastre ecologice care să afecteze mediul marin, fluviul şi litoralul;

- menŃinerea „conflictelor îngheŃate” şi „redeschiderea” acestora în Zona Extinsă a Mării Negre, conflicte care nu şi-au găsit o rezolvare unanim acceptată;

- posibile evoluŃii negative în plan subregional în domeniul democratizării, al respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice ce ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare;

254

- menŃinerea unor riscuri de natură asimetrică cum ar fi terorismul naval, traficul ilicit de mărfuri, substanŃe periculoase, arme şi persoane, migraŃia ilegală, care necontrolate, se pot transforma în ameninŃări.

România este vital interesată asupra următoarelor aspecte: - păstrarea integrităŃii sale teritoriale în limitele graniŃelor terestre, maritime

şi fluviale; - păstrarea nealterată a ieşirii pe Dunăre la Marea Neagră prin braŃul Sulina,

în principal, dar şi prin braŃele Chilia şi Sfântu Gheorghe; - asigurarea condiŃiilor pentru impunerea şi păstrarea zonelor maritime de

interes în vederea exploatării economice şi desfăşurării nestânjenite a activităŃilor în aceste spaŃii;

- asigurarea stabilităŃii în zona maritimă şi fluvială; - asigurarea libertăŃii de mişcare pe căile de comunicaŃii maritime şi fluviale; - apărarea infrastructurii din spaŃiul riveran; - protecŃia mediului pe mare, fluviu şi în deltă; - participarea la acŃiunile militare ale aliaŃilor şi partenerilor. - prezervarea dimensiunii corecte a teritoriului naŃional de apă şi apărarea

intereselor economice în zona fluvială şi în zona maritimă economică exclusivă. Interesele maritime ale României sunt determinate de: - puterea maritimă proprie; - ieşirea la mare şi ponderea lungimii frontierelor maritime şi fluviale; - aprovizionarea cu materii prime externe pe căile de comunicaŃii maritime şi

fluviale; - exploatarea subsolului marin şi perspectivele de dezvoltare ale acesteia; - ponderea pe care o deŃin în schimburile comerciale ce se realizează pe căile

de comunicaŃii maritime şi fluviale; - alte activităŃi economice ce se desfăşoară pe mare şi pe fluviu – transporturi

navale, turism, construcŃii navale etc.; - promovarea şi cunoaşterea imaginii sale în lume, prezenŃa drapelului

naŃional pe mările şi oceanele lumii fiind o importantă contribuŃie în acest sens. Puterea maritimă reprezintă suma capabilităŃilor statului de a-şi implementa

interesele sale în Oceanul Planetar folosind întinsul acestuia pentru dezvoltarea activităŃilor politice, economice şi militare, în timp de pace sau război pentru atingerea obiectivelor naŃionale în domeniu.

2. Structura ForŃelor Navale

Structura ForŃelor Navale cuprinde următoarele elemente: - for Ńe puse la dispoziŃia NATO destinate apărării colective – compuse

din nave şi genuri de forŃe navale destinate ducerii acŃiunilor de luptă împotriva navelor de suprafaŃă, submarinelor, obiectivelor aero-terestre şi de litoral, imediat şi în orice condiŃii impuse de zona de acŃiune, în conformitate cu prevederile articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.;

255

- for Ńe şi mijloace pentru sprijin, generare şi regenerare resurse – destinate capacitării şi operaŃionalizării forŃelor şi mijloacelor care duc acŃiuni de luptă.

Pentru îndeplinirea obligaŃiilor rezultate din iniŃiative/acorduri internaŃionale se pot constitui forŃe şi mijloace compuse din nave şi genuri de forŃe navale destinate ducerii acŃiunilor de luptă împotriva navelor de suprafaŃă, obiectivelor aero-terestre şi de litoral, forŃelor şi mijloacelor din zona de acŃiune sau executării misiunilor ce nu se încadrează în prevederile articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.

În cadrul ForŃelor Navale se regăsesc genuri de forŃe, tipuri şi clase de nave. Genurile de forŃe cuprind: - navele de suprafaŃă; - submarinele; - scafandrii de luptă; - rachetele de coastă; - infanteria marină; - aviaŃia maritimă.

Navele de suprafaŃă pot fi: - de luptă – distrugătoare, fregate, corvete, dragoare, puitoare de mine, nave

purtătoare de artilerie şi vedete fluviale; - speciale – nave de comandament, şcoală, pentru scafandri, hidrografice etc.; - logistice – remorchere, şalupe, ceamuri, tancuri de combustibil şi de apă etc. Navele de suprafaŃă reprezintă componenta principală a ForŃelor Navale şi sunt

destinate îndeplinirii scopurilor militare prin executarea misiunilor specifice, de regulă, în cooperare cu celelalte genuri de forŃe sau independent în cadrul grupărilor navale, prin lovirea inamicului naval, aerian şi terestru în funcŃie de locul şi raionul ducerii acŃiunilor militare, exploatând la parametri superiori mijloacele şi sistemele din dotare.

Submarinele sunt destinate apărării comunicaŃiilor maritime proprii şi cercetării/dezorganizării liniilor de comunicaŃii ale inamicului.

Scafandrii de luptă au rolul ca prin acŃiuni active şi hotărâte, desfăşurate prin surprindere, să participe împreună cu celelalte genuri de forŃe, la apărarea sau nimicirea/distrugerea/neutralizarea unor obiective maritime/fluviale, militare sau civile, precum şi la obŃinerea de date din dispozitivul inamicului.

Rachetele de coastă sunt destinate lovirii navelor de luptă şi de transport.

Infanteria marin ă reprezintă genul de forŃă destinat ducerii acŃiunilor de luptă în Delta Dunării şi complexul lagunar, în teren inundabil şi mlăştinos sau în porturi. De asemenea, pot executa manevre rapide de învăluire şi întoarcere, pentru a da lovituri puternice şi prin surprindere, inamicului, inclusiv prin executarea debarcării şi contradebarcării.

AviaŃia maritim ă constituie o necesitate obiectivă şi reprezintă elementul vital pentru desfăşurarea în siguranŃă a acŃiunilor de către ForŃele Navale, contribuind decisiv la creşterea credibilităŃii, razei de acŃiune şi a capacităŃii de lovire.

256

Pentru îndeplinirea misiunilor, ForŃele Navale pot primi în subordine, în anumite condiŃii, prin transfer de autoritate, unităŃi aparŃinând altor categorii de forŃe ale armatei sau pot să subordoneze acestora grupări de forŃe.

Prin modalităŃile de ducere a acŃiunilor militare, ForŃele Navale vor realiza supremaŃia navală într-o parte a zonei de interes a României, iar în cadrul AlianŃei vor participa la realizarea obiectivului politico-militar propus, reprezentând o forŃă navală credibilă.

3. Organizarea şi utilizarea for Ńelor Compunerea ForŃelor Navale poate fi stabilită în funcŃie de misiunile, structura

militară necesară la un moment dat, consideraŃiile politice, având în vedere o evidenŃă realistă a resurselor şi capabilităŃilor şi Ńinând cont de posibilităŃile economice.

În organizarea ForŃelor Navale, distingem trei sisteme care pot interfera în acelaşi timp:

- Task Organization – organizarea după misiune; - Type Organization – organizarea administrativă; - Warfare Organization – organizarea de luptă.

3.1. Task Organization – Organizarea după misiune

Acest tip de organizare structurează forŃele în vederea ducerii la îndeplinire a misiunilor atribuite şi furnizează flexibilitatea necesară schimbului de informaŃii pentru stabilirea cerinŃelor operaŃionale, menŃionând descrierea clară a lanŃului de comandă. Ori de câte ori se creează o grupare navală de acest gen, trebuie numit un comandant al acesteia. Acest tip de organizare se foloseşte în general pentru forŃele puse la dispoziŃia unei forŃe aliate sau multinaŃională.

După gradul de participare directă la operaŃii, aceste forŃe pot fi clasificate astfel:

- High Readiness Force/HRF – forŃe aflate la dispoziŃia imediată de reacŃie rapidă;

- Force of Lower Readiness/FLR – de importanŃă mai scăzută pentru aliaŃi; - Long-term Buid-up Force/LTBF – forŃe construite pe termen lung, alocate

în condiŃii normale oricărei forŃe navale multinaŃionale (MNMF/Multinational Maritime Force) ori unor forŃe zonale (naŃionale).

ForŃele zonale (Area forces) sunt acelea puse la dispoziŃia NATO aflate într-un anumit stadiu de operaŃionalizare, dar care nu sunt destinate forŃelor navale internaŃionale. ForŃele de reacŃie imediată/HRF şi cele de importanŃă mai scăzută/FLR alcătuiesc împreună Graduated Readiness Force/GRF – forŃele operaŃionale destinate NATO.

3.2. Type Organization – Organizarea administrativă Reprezintă organizarea unităŃilor, care în mod normal sunt de acelaşi tip, în

flote, flotile, baze, divizioane, grupuri, centre, instituŃii de învăŃământ. Acest tip de organizare este atribuit în principal în scopuri de instrucŃie, administrative şi logistice.

257

Pentru ForŃele Navale organizarea administrativă se prezintă astfel:

3.3. Warfare Organization – Organizarea de luptă

Se referă la o organizare funcŃională a forŃelor destinate conducerii grupărilor care au sectoare de responsabilitate specifice fiecărui fel de luptă pe mare (antiaeriană, lupta contra navelor de suprafaŃă, lupta antisubmarin). Organizarea de luptă se poate aplica în orice grupare de forŃe, indiferent de caracterul acesteia.

4. Caracteristicile ForŃelor Navale. În contextul complexităŃii situaŃiei politico-militare şi economice, în special în

spaŃiul Mării Negre, existenŃa ForŃelor Navale moderne reprezintă argumentul care conferă credibilitate politicii României de apărare a intereselor sale maritime.

Ca element consacrat al puterii militare a naŃiunii, ForŃele Navale reprezintă un element militar şi de politică externă a statului. Acestea dispun de anumite atribute operaŃionale, care le fac de neînlocuit în apărarea intereselor proprii sau ale aliaŃilor, cum ar fi:

STATUL MAJOR AL FOR łELOR NAVALE - Comandamentul Flotei

• Flotila de fregate � Grupul de elicoptere

• Divizionul 150 rachete navale • Divizionul 50 corvete • Divizionul 146 nave minare-deminare • Batalionul 110 comunicaŃii şi informatică • Serviciul fluvial

� Divizionul 67 nave purtătoare de artilerie � Divizionul 88 vedete fluviale

- Centrul de scafandri - Batalionul 307 infanterie maritimă - Centrul de instruire, simulare şi evaluare - Baza navală - DirecŃia hidrografică maritimă - Centrul radioelectronic şi observare „CALLATIS” - Centrul de informatică - Centrul de medicină navală - Batalionul stat major şi deservire - Academia Navală „Mircea cel Bătrân” - Şcoala de AplicaŃie a ForŃelor Navale „Viceamiral Constantin Bălescu” - Şcoala Militară de Maiştri a ForŃelor Navale „Amiral I. Murgescu” - Muzeul Marinei

258

- capacitatea de reacŃie; - flexibilitatea; - autosusŃinerea logistică; - mobilitatea.

Capacitatea de reacŃie. Una dintre caracteristicile puternice ale ForŃelor Navale rezidă din capacitatea imediată a acestora de a reacŃiona în situaŃii neprevăzute. Pregătirea pentru operaŃii/acŃiuni militare se desfăşoară în paralel cu multe dintre activităŃile noncombatante precum acŃiunile în situaŃii de urgenŃă. Prin menŃinerea competenŃei, a abilităŃilor necesare de a rezolva conflicte majore, ForŃele Navale pot oferi o gamă variată de servicii de susŃinere a operaŃiilor/acŃiunilor pe timp de pace, cât şi în situaŃii de criză. Flexibilitatea. Capacitatea intrinsecă de flexibilitate a ForŃelor Navale, permite liderilor politici şi comandanŃilor să-şi schimbe priorităŃile, să reconfigureze şi să-şi regrupeze forŃele rapid, pentru a face faŃă diferitelor situaŃii neprevăzute, datorită unui sistem de conducere unitar, a unui sistem de armament diversificat şi a calităŃilor administrative/logistice. ForŃele Navale pot fi prezente fără a fi necesară ocuparea şi pot fi o ameninŃare fără implicare directă. AutosusŃinerea logistică. Gradul de susŃinere proprie atins de forŃele navale va fi determinat de natura operaŃiilor, cât şi de tipul forŃelor luate în subordine prin transfer de autoritate. ForŃele Navale, cu abilitatea lor de aprovizionare pe mare, sunt capabile să opereze în zone îndepărtate lipsite de structuri semnificative de aprovizionare la uscat, pentru perioade lungi de timp. ForŃele Navale au propriile posibilităŃi de asigurare, care pot fi folosite cu flexibilitate pentru o serie mare de misiuni. Mobilitatea. Mobilitatea determină ForŃele Navale să răspundă de la distanŃe considerabile, devenind vizibile şi ameninŃătoare în mod selectiv pentru adversari, după cum cere situaŃia. ForŃele Navale, cu mobilitatea lor, oferă Componentei OperaŃionale Navale capacitatea de a monitoriza o situaŃie, de a rămâne în siguranŃă în locul de staŃionare şi de a răspunde unei situaŃii de criză, în timpul cel mai scurt posibil. Dacă măsurile diplomatice, politice sau economice reuşesc restabilirea situaŃiei, ForŃele Navale pot fi retrase cu rapiditate fără alte acŃiuni. ForŃele Navale pot, de asemenea, răspunde la modificările survenite pe timpul desfăşurării acŃiunilor militare prin redislocare rapidă în cadrul zonei de operaŃii sau dintr-o zonă în alta, de obicei independent de logistica fixă. În luptă, abilitatea ForŃelor Navale de a face manevre rapide furnizează comandanŃilor un avantaj tactic sau operativ semnificativ.

Prin caracteristicile acestora, folosite atât în acŃiunile militare, cât şi în operaŃii de evacuare a non-combatanŃilor/NEO, ajutor în caz de dezastre şi asistenŃă umanitară, ForŃele Navale pot controla mările şi pot oferi putere diplomatică atât pe timp de pace, cât şi în momente de criză. Strategia, comanda şi controlul operaŃional şi tactic, serviciile de informaŃii şi cele de supraveghere şi abilităŃile de recunoaştere ale ForŃelor Navale oferă o forŃă controlabilă unică care vine să completeze eforturile diplomatice.

259

CONSIDERAłII PRIVIND LOCUL, ROLUL ŞI RESPONSABILIT ĂłILE FORłELOR NAVALE ÎN CADRUL ARMATEI ROMÂNIEI

Căpitan comandor Cătălin FLE ŞERIU, Comandantul Divizionului Nave Scafandri

1. Introducere Este foarte posibil, ca în următorii 35-40 de ani, omenirea să devină

eminamente multipolară, corporatistă şi maritimă. Apa reprezintă viaŃa pe această planetă, într-o proporŃie fundamental de decisivă.

Peste 70% din această planetă este reprezentată de apă. Peste 80% din populaŃia globului trăieşte în proximitatea a câtorva sute de mile de oceanele şi mările lumii. Peste 90% din comerŃul internaŃional se desfăşoară pe apă. Ce detaliu al existenŃei umane poate fi mai elocvent şi mai semnificativ decât acesta pentru a justifica rolul şi existenŃa ForŃelor Navale?

Într-o lume a informaŃiei şi vitezei deja imperceptibile în viaŃa de zi cu zi, uităm adesea că apa, marea, fluviul, oceanul au fost leagănul marilor civilizaŃii ale lumii, că ele au dat puterea impresionantă marilor state ale lumii şi că ele continuă să fie izvor şi generator de putere pe scena internaŃională. Avem nevoie de apă, de mare, de fluviu, de ocean. Şi pentru a le putea stăpâni şi exploata, România are nevoie de ForŃe Navale moderne, capabile să răspundă provocărilor în continuă schimbare.

Astăzi, ForŃele Navale Române sunt participant activ la activitatea maritimă internaŃională, având un rol important în securitatea şi apărarea naŃională şi colectivă în contextul european şi euroatlantic.

2. ForŃele Navale – participant activ la activitatea maritimă internaŃională Omul a trăit mereu în apropierea apei. Comunitatea maritimă reprezintă, poate,

cea mai istorică, complexă şi neomogenă entitate internaŃională, identificată prin valori comune tuturor statelor, federaŃiilor şi alianŃelor, indiferent că au ieşire la mare sau nu.

România, prin intermediul ForŃelor Navale, continuă politica dificilă, dar consecventă, de impunere a intereselor sale maritime în primul rând în Regiunea Extinsă a Mării Negre şi asigurarea unei vizibilităŃi constante pe Oceanul Planetar şi are ca obiectiv să rămână un partener credibil în cadrul AlianŃei, capabil să răspundă ameninŃărilor de orice fel la adresa stabilităŃii regionale şi globale.

260

Astăzi, misiunile ForŃelor Navale sunt orientate spre crearea unei structuri de forŃe capabilă să răspundă riscurilor şi ameninŃărilor caracteristice noului mediu de securitate internaŃional.

România susŃine interesele navale ale NATO, acordând interes pentru iniŃierea unor proiecte sub egida NATO. Totodată, România, prin ForŃele Navale, asigură facilităŃi, infrastructură şi forŃe întregii comunităŃi maritime militare şi civile, contribuind astfel la toate aspectele maritime internaŃionale, prin acŃiuni directe sau indirecte, în domeniul militar şi economic.

În domeniul militar: - participarea la exerciŃii militare internaŃionale în Oceanul Planetar; - participarea la operaŃii navale în Oceanul Planetar; - schimbul de vizite ale experŃilor navali; - contacte între instituŃiile navale internaŃionale; - invitarea navelor militare străine în porturi şi baze navale şi reciproca; - schimbul de programe pentru ofiŃeri şi subofiŃeri de marină; - neproliferarea armelor de distrugere în masă, prin asigurarea controlului şi

nedezvoltarea acestora; - dragajul maritim şi protecŃia fluxului de hidrocarburi dinspre Caucaz spre

Europa, pentru realizarea securităŃii energetice; - securizarea frontierelor maritime; - punerea la dispoziŃia NATO şi structurilor militare europene de baze,

infrastructura şi facilităŃi de antrenament, instrucŃie, staŃionare şi rotaŃie a forŃelor, monitorizare a fluxului informaŃional.

În domeniul neconvenŃional şi mixt (civil-militar): - combaterea traficului ilicit de arme, droguri, materiale interzise prin

embargouri sau fiinŃe umane, pe căile maritime; - participarea la pregătirea colectivă pentru răspuns la dezastre; - participarea la asistenŃa umanitară internaŃională în cazul dezastrelor

naturale sau al apariŃiei unor situaŃii de criză; - furnizarea de informaŃii oportune în fluxul managementului consecinŃelor în

urma unor dezastre; - participarea la monitorizarea internaŃională a rutelor şi situaŃiei maritime; - participarea la acŃiuni de urmărire şi control a navelor suspecte; - participarea la acŃiuni de escortă a navelor comerciale proprii sau aliate; - participarea la efortul de prevenire antiterorist; - participarea la acŃiuni contrateroriste; - participarea la acŃiuni de tip CIMIC; - participarea la cooperarea naŃională şi internaŃională permanentă şi la

acŃiuni de căutare şi salvare pe mare/SAR. În domeniul civil-economic: - participarea la programele de menŃinere şi dezvoltare a infrastructurii

maritime şi portuare (întreŃinerea cu resurse proprii a danelor militare, securitatea danelor civile în situaŃii de criză, taxa de drum pentru APC);

- participarea la programe comune de exploatare a resurselor maritime;

261

- realizarea unor programe de pregătire a populaŃiei civile, de familiarizare şi acomodare a acesteia cu importanŃa Armatei şi ForŃelor Navale, de creare a conştiinŃei maritime;

- exerciŃii demonstrative antitero şi contratero în cooperare cu toate instituŃiile civile care au impact şi responsabilităŃi în domeniu;

- asigurarea de facilităŃi medicale de specialitate şi hiperbarice pentru populaŃia civilă;

- participarea la evenimente maritime internaŃionale de genul regatelor pentru veliere sau aniversări maritime;

- participarea la evenimente culturale şi sportive, la simpozioane maritime naŃionale şi internaŃionale.

Activitatea de cooperare internaŃională în domeniul maritim a cunoscut o continuă creştere cantitativă şi calitativă faŃă de anii precedenŃi. Domeniul relaŃiilor internaŃionale vizează obiective privind:

- exerciŃii în comun pe mare şi pe uscat, de complexităŃi diferite; - schimburi de experienŃă şi stagii de pregătire în comun, în special în

domeniul scafandrilor, al forŃelor speciale şi infanteriei marine; - schimbul de programe pentru ofiŃeri şi subofiŃeri de marină, prin

participarea la stagii ambarcate ale cadrelor militare la bordul navelor străine; - învăŃământul de marină, prin participarea la cursuri în străinătate (cursuri de

comandă, stat major şi de specialitate) în SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia, Italia, FranŃa, Turcia. Totodată, reprezentanŃi ai ForŃelor Navale au participat la seminarii, ateliere de lucru şi conferinŃe pe problematica învăŃământului de marină, atât în Ńară, cât şi în străinătate;

- efortul de integrare în structurile euroatlantice, prin participarea activă în cadrul grupurilor de lucru NATO şi UE, pentru actualizarea şi elaborarea de standarde şi proceduri NATO în domeniile:

• operaŃii maritime; • operaŃii cu scafandri; • salvare de pe submarine; • lupta antimină; • operaŃii cu elicoptere navale; • instrucŃia navală; • comunicaŃii maritime; • combustibili şi lubrifianŃi navali; • realimentare pe mare; • apărarea NBC; • oceanografia şi hidrometeorologia.

- navele române participante la operaŃiile navale desfăşurate în Marea Neagră şi în Mediterana contribuie la monitorizarea situaŃiei navale din regiune prin intermediul sistemului automat de identificare a navelor/AIS instalat la bordul navelor participante, datele fiind transmise în timp real la CC-MAR Napoli şi la Centrul Virtual de Monitorizare a Traficului Maritim de la Roma/VRMTC;

- schimbul de vizite ale experŃilor navali;

262

- contacte între instituŃiile navale; - invitarea navelor în porturi şi baze navale; - participarea la evenimente navale, culturale şi sportive. ForŃele Navale au participat, în mediul maritim internaŃional, la evenimente

civile internaŃionale de tipul regatelor şi la exerciŃii militare multinaŃionale în regiunea Mării Negre, Mării Mediterane şi în largul coastei africane, vizând întărirea cooperării navale internaŃionale, exerciŃii tip:

- COOPERATIVE PARTNER; - BLACK SEA PARTNERSHIP; - RESCUE EAGLE; - GOLDEN EAGLE; - TURKISH MINEX; - MCM LIVEX; - ROUSOFEX; - JACKAL STONE; - STRONG RESOLVE; - COOPERATIVE MAKO; - SILENT HORSE; - DANUBE GUARD; - exerciŃii bilaterale; - activările anuale ale BLACKSEAFOR; - activări NRF; - pregătirea în comun cu nave aparŃinând Grupărilor Navale Permanente

NATO (SNMG-2 şi SNMCMG-2). Astfel, ForŃele Navale au îndeplinit misiuni într-o gamă foarte largă, de la

misiuni cu caracter umanitar şi de căutare-salvare până la misiuni de interdicŃie maritimă şi control al traficului sau cele destinate forŃelor speciale. ContribuŃia ForŃelor Navale ale României în domeniul activităŃii maritime internaŃionale şi asigurării stabilităŃii regionale poate fi apreciată şi prin adoptarea „Documentului privind măsurile de creştere a încrederii şi securităŃii în domeniul naval la Marea Neagră”.

România şi-a manifestat deschiderea spre cooperarea cu Turcia sub egida Black Sea Harmony/OBSH, aceasta fiind o operaŃie navală a Turciei de monitorizare a rutelor maritime şi urmărire/escortare a navelor suspecte aflate în apele sale de jurisdicŃie, cu precădere în zona de sud a Mării Negre.

ForŃele Navale ale României sunt capabile să acorde asistenŃa autorităŃilor civile naŃionale sau străine într-o gamă diversă de situaŃii, în sprijinul păcii, pentru a gestiona sau reduce consecinŃele dezastrelor naturale sau pe cele ale crizelor internaŃionale.

În situaŃia unor dezastre naturale sau situaŃii de criză oriunde pe glob, ForŃele Navale Române pot asigura evacuarea populaŃiei civile şi a personalului necombatant, pot asigura ajutor în domeniile medical şi al infrastructurii, transporturilor, asigurării unor fluxuri de aprovizionare.

De asemenea, pot duce orice acŃiuni de securizare a anumitor zone sau frontiere, înlăturarea sau ameliorarea condiŃiilor care reprezintă o ameninŃare a vieŃii

263

şi a pierderii proprietăŃii, impunerea unor embargouri, controlul şi monitorizarea traficului maritim.

O activitate foarte importantă din perspectiva maritimă internaŃională care contribuie la creşterea încrederii şi securităŃii globale este schimbul de informaŃii în domeniul naval. Fiecare stat riveran trebuie să invite o dată la 6 ani reprezentanŃi ai tuturor celorlalte state semnatare ale Documentului referitor la creşterea încrederii şi securităŃii în regiunea Mării Negre/CSBM, la una din bazele sale navale pentru informare cu privire la acŃiunile şi activităŃile desfăşurate. Statele riverane se informează reciproc, anual, în legătură cu numărul total al navelor de luptă de suprafaŃă, submarinelor, navelor amfibii şi personalului naval autorizat pe timp de pace, dislocat în apele teritoriale ale statelor riverane la Marea Neagră şi dincolo de această limită, ca şi bazele navale şi bazele navale auxiliare şi transmit anual informaŃii cu privire la perioada, scopul şi zona de desfăşurare, numărul navelor de luptă, numărul total de trupe participante pentru cel puŃin două activităŃi naŃionale semnificative, planificate în apele lor teritoriale.

România va participa în continuare prin ForŃele Navale la dezvoltarea a numeroase iniŃiative lansate în diverse domenii ale cooperării militare la nivel european: Tratatul ForŃelor ConvenŃionale/CFE, Parteneriatul pentru Pace al NATO, Cer Deschis, SEEBRIG, BLACKSEAFOR.

ActivităŃile ForŃelor Navale Române pe plan maritim internaŃional reprezintă un catalizator al eforturilor naŃionale în domeniul naval şi au avut ca efect atât accelerarea procesului de integrare, cât şi identificarea coerentă a direcŃiilor de cooperare eficiente care să contribuie la menŃinerea unui climat adecvat de securitate şi stabilitate în regiune şi pe glob. Prin acŃiunile desfăşurate la nivel naŃional şi internaŃional s-a asigurat păstrarea credibilităŃii ForŃelor Navale ca forŃă capabilă şi eficientă în îndeplinirea misiunilor încredinŃate.

Ca participant activ la activitatea maritimă internaŃională, ForŃele Navale îndeplinesc obiectivele politicii naŃionale ale României de afirmare şi participare la eforturile globale de gestionare a mediului de securitate colectivă.

3. Locul şi rolul For Ńelor Navale în securitatea şi apărarea naŃională şi colectivă în contextul european şi euroatlantic

ExperienŃa cooperării în domeniul securităŃii şi evoluŃia geopolitică

internaŃională din ultimele două decenii au evidenŃiat faptul că securitatea coerentă la nivel naŃional trebuie privită şi prin prisma securităŃii colective, că securitatea unui stat nu poate fi disociată de cea a vecinilor. Cooperarea regională şi internaŃională este parte integrantă a politicii de securitate, România afirmând disponibilitatea de a participa activ la realizarea dezideratului de încredere şi securitate în plan zonal, continental şi mondial şi demonstrând aceasta prin prezenŃa ForŃelor Navale Române la toate acŃiunile specifice mediului maritim care vizează securitatea şi apărarea naŃională şi colectivă în context european şi euroatlantic. Zona Extinsă a Mării Negre se constituie într-o zonă de securitate extrem de importantă pentru România, dar, în egală măsură, pentru statele UE şi NATO.

264

ForŃele Navale operează într-un mediu care generează noŃiuni romantice de stăpânire a elementelor naturii, tradiŃii antice şi modalităŃi de a face comerŃ care transced orice diferenŃă naŃională sau culturală.

În acelaşi timp, ForŃele Navele sunt capabile să întrunească toate criteriile necesare unei puteri maritime moderne pentru secolul XXI care va cere forŃe capabile să facă faŃă unui spectru din ce în ce mai larg de ameninŃări, crize şi consecinŃe la nivel planetar.

Aceste criterii cum ar fi flexibilitatea, libertatea de mişcare, proiectarea puterii maritime dinspre uscat către orice areal, capacitatea de reacŃie rapidă, capacitatea de dislocare rapidă în orice zonă, capacitatea de autosusŃinere logistică, capacitatea de a proiecta forŃa proprie şi/sau forŃe complementare, interoperabilitate cu orice tip de vector de lovire, senzor sau sistem militar/civil, capacitatea de a avea o prezenŃă navală înaintată în orice zonă de pe glob fără restricŃii conferă forŃelor navale cea mai bună capabilitate de a asigura condiŃiile necesare pentru securitatea şi apărarea naŃională şi colectivă în contextul european şi euroatlantic. ForŃele Navale Române sunt o componentă de bază ce va fi folosită din ce în ce mai mult pentru a întări siguranŃa rutelor comerciale şi a conductelor petroliere din regiune, pentru asigurarea securităŃii colective civile, militare, comerciale şi energetice.

Politica externă românească are ca priorităŃi integrarea deplină în Uniunea Europeană şi consolidarea poziŃiei României în interiorul NATO. În acest cadru se înscrie şi Zona Extinsă a Mării Negre, unde România are obligaŃia să fie generator de securitate, dar şi aspectele privind interesele NATO şi UE pe glob din perspectiva navală şi protejarea intereselor României pe mări şi oceane, oriunde acestea o cer, nelimitat de spaŃiul maritim naŃional.

Strategia de dezvoltare şi înzestrare a ForŃelor Navale Române pe termen mediu şi lung are în vedere realizare deplinei interoperabilit ăŃi tehnice şi procedurale cu celelalte state membre ale NATO şi UE, pentru a executa un spectru larg de acŃiuni navale la nivel internaŃional, pentru asigurarea securităŃii colective, atât independent cât şi împreună cu alte categorii de forŃe.

Aşa cum sunt stipulate prin Doctrina pentru OperaŃii, în raport cu natura lor, misiunile ForŃelor Navale sunt misiuni militare şi nonmilitare, astfel:

- în cadrul contribuŃiei la securitatea României în timp de pace; - pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi împotriva acŃiunilor teroriste; - pentru promovarea stabilităŃii regionale şi globale; - în cadrul acŃiunilor de sprijinire a instituŃiilor statului şi a autorităŃilor locale

în caz de urgenŃe civile. În cadrul contribu Ńiei la securitatea României în timp de pace ForŃele

Navale execută: - descurajarea acŃiunilor ilegale pe mare şi pe fluviu prin prezenŃa activă a

navelor militare în raioane şi pe rute de risc ridicat; - supravegherea comunicaŃiilor navale şi intervenŃia în sprijinul autorităŃilor

naŃionale, la mare şi la fluviu, pentru combaterea terorismului naval, pirateriei, interzicerea traficului ilicit de mărfuri periculoase etc.;

- misiuni de transport pentru evacuarea pe mare a cetăŃenilor români din străinătate sau din zone cu risc ridicat;

265

- supravegherea navală cu sistemul de la litoral şi cu nave şi avertizarea timpurie asupra pericolelor;

- asigurarea litoralului românesc din punct de vedere hidrografic şi al amenajării de navigaŃie.

Pentru apărarea României şi a aliaŃilor săi împotriva acŃiunilor teroriste , ForŃele Navale sunt folosite în:

- protecŃia căilor de comunicaŃii maritime şi fluviale, a porturilor şi navelor de transport cu încărcături importante;

- asigurarea funcŃionării platformelor maritime de exploatare petrolieră şi a activităŃilor de utilizare a resurselor biologice în zona maritimă economică exclusivă;

- anihilarea acŃiunilor teroriste la litoral, în Delta Dunării şi pe fluviu; - combaterea navelor de luptă de suprafaŃă, a submarinelor şi altor forŃe

pentru apărarea colectivă a unui stat membru NATO. Pentru promovarea stabilităŃii regionale şi globale, ForŃele Navale execută

următoarele misiuni: - participă la operaŃii de răspuns la crize, în sprijinul păcii şi de asistenŃă

umanitară cu misiuni de proiectare a forŃei, separarea zonelor maritime şi fluviale de conflict, transport naval şi asistenŃă de specialitate;

- intervenŃia în comun cu forŃe navale ale altor state pentru căutare şi salvare, schimb reciproc de informaŃii privind situaŃia navală, lupta împotriva minelor, asistenŃă umanitară, protecŃia mediului marin, în cadrul iniŃiativelor regionale din domeniul naval şi al cooperării cu forŃele navale ale altor state;

- cunoaşterea activităŃilor navale ale riveranilor la Marea Neagră, vizite reciproce, observarea principalelor activităŃi de instrucŃie pe mare ale acestora, în cadrul Măsurilor de Creştere a Încrederii şi StabilităŃii în Regiunea Mării Negre/CSBMs.

În cadrul acŃiunilor de sprijinire a institu Ńiilor statului şi a autorităŃilor locale în caz de urgenŃe civile, ForŃele Navale execută:

- misiuni de supraveghere şi transport pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor sau a altor situaŃii de criză, evacuarea pe mare şi pe fluviu, protecŃia populaŃiei şi a bunurilor materiale;

- misiuni de căutare-salvare pe mare în sprijinul acŃiunilor organizate de autorităŃile maritime naŃionale sau de organismele internaŃionale de coordonare.

Să ne gândim pentru o clipă şi la următoarele roluri posibile ale ForŃelor Navale Române, cu intenŃia de a fi luaŃi în serios ca Putere navală regională care apără cu fermitate interesele sale şi pe ale aliaŃilor şi care deŃine, aşa cum e firesc, toate cele trei componente, navală, submarină şi aeriană:

- capacitatea de a sprijini evacuarea personalului militar şi civil (cetăŃenilor români) de oriunde de pe glob, din zonele unde interesele României sau ale aliaŃilor sunt ameninŃate sau starea de tensiune a crizei o impune;

- capacitatea de a disloca în timp scurt oriunde pe glob unul la două grupuri operative navale cu componenŃă mixtă, fie pentru a asigura evacuarea, fie pentru a descuraja acŃiunile ostile într-o anumită zonă, fie pentru a escorta un convoi, fie pentru acŃiuni militare navale în apărarea intereselor maritime şi protecŃia suveranităŃii şi securităŃii colective; cele două grupuri operative navale pot executa

266

permanent acŃiuni de supraveghere şi patrulare, un grup pentru Marea Neagră şi un grup pentru Marea Mediterană;

- capacitatea de a realiza permanent şi în volum complet supravegherea maritimă în zonele de interes şi managementul monitorizării traficului şi procesării datelor.

ForŃele Navale trebuie să aibă deopotrivă un rol diplomatic şi să constituie o forŃă disponibilă să răspundă oricăror ameninŃări naŃionale şi problemelor de securitate internaŃionale. Nu este foarte economic pentru România să aibă două flote distincte, una pentru operaŃii naŃionale şi alta pentru iniŃiative diplomatice şi operaŃii externe în sprijinul securităŃii regionale şi internaŃionale. Tocmai de aceea, trebuie ca toate capabilităŃile navale să fie special concepute, proiectate şi construite pentru a rezista în ape dificile (mediu oceanic) pentru a putea cu uşurinŃă să îndeplinească misiuni nu doar în Marea Neagră ci oriunde în Oceanul Planetar.

Deşi operaŃiile militare sunt tratate astăzi foarte des ca fiind de menŃinere a păcii sau de impunere a păcii, ele reprezintă operaŃii militare cu toată gama de acŃiuni, de la diplomaŃie şi descurajare până la folosirea forŃei militare. Ele sunt de fapt operaŃii de management al crizelor şi chiar dacă termenul care le defineşte nu are conotaŃii foarte beligerante, adeseori obiectivul lor politic final este de amploare. România are angajamente ferme de a participa la astfel de operaŃii în contextul NATO şi UE. OperaŃiile militare de acest gen sunt extensii ale procesului diplomatic, care intensifică argumentele atunci când diplomaŃia nu mai dă rezultate în prevenirea crizelor sau în soluŃionarea acestora. Putem distinge patru faze ale acestor operaŃii:

- operaŃii de avertizare timpurie prin supraveghere, colectare de informaŃii şi analiza acestora;

- operaŃii de reacŃie rapidă la o criză existentă sau în formare, fie prin descurajare/ameninŃarea cu dislocarea forŃei militare, fie prin aplicarea directă a forŃei;

- dislocarea forŃei ulterioare de impunere sau restabilire a ordinii; - faza finală de alocare a resurselor militare şi civile pentru păstrarea ordinii. Rolul ForŃelor Navale este de a fi capabile să participe la oricare din aceste

faze. Este de remarcat că şi opŃiunea politică a statelor puternice şi acŃiunile NATO au evidenŃiat o preferinŃă pentru folosirea forŃelor navale ca răspuns iniŃial la orice situaŃie de criză, datorită complexităŃii în armament şi senzori, flexibilităŃii lor, capacităŃii de dislocare rapidă, faptului că nu trebuie să fie reconfigurate sau rearmate pentru misiuni diferite, avantaje pe care nu le are nici o altă categorie de forŃe. Într-o lume nesigură şi impredictibilă, ForŃele Navale oferă cel mai flexibil, impunător şi sigur instrument politic şi militar în relaŃiile internaŃionale şi care oferă cel mai mic risc politic chiar atunci când se angajează în luptă, spre deosebire de celelalte forŃe militare.

Cooperarea regională între statele riverane cu statele din Zona Extinsă a Mării Negre contribuie la întărirea securităŃii naŃionale şi colective. Documentul privind Creşterea Încrederii şi SecurităŃii, semnat în 2003, este un instrument care sprijină fundamental eforturile regionale în direcŃia creşterii securităŃii în regiunea Mării Negre, cu participarea consistentă a ForŃelor Navale. Acest document prevede

267

cooperarea în domeniul naval şi contacte la toate nivelurile, vizite în bazele navale, schimb de informaŃii şi exerciŃii anuale pentru creşterea încrederii reciproce.

În cadrul BLACKSEAFOR, Grupul de Cooperare Navală la Marea Neagră constituit cu scopul de a promova pacea şi stabilitatea prin intermediul cooperării şi interoperabilităŃii forŃelor navale, principalele misiuni includ operaŃii de căutare-salvare pe mare/SAR, asistenŃă umanitară/HA, luptă contra minelor/MCM, protecŃia mediului, vizite reciproce în porturi, alte misiuni ce trebuie convenite prin consensul participanŃilor.

ActivităŃile desfăşurate până în prezent au demonstrat că BLACKSEAFOR reprezintă o iniŃiativă importantă pentru creşterea încrederii şi securităŃii colective în Zona Extinsă a Mării Negre, un element vital pentru securitatea energetică în spaŃiul de tranzit dinspre Caucaz spre Europa Centrală şi de Vest şi un veritabil liant de susŃinere a relaŃiilor politico-militare şi economice regionale.

Începând cu decembrie 2001, ca răspuns în domeniul maritim la acŃiunile teroriste, în Marea Mediterană a demarat OperaŃia „ACTIVE ENDEAVOUR”, ca acŃiune permanentă de patrulare, monitorizare şi control al traficului naval. Extinderea acesteia şi în Marea Neagră a fost marcată în 2005 de participarea fregatelor româneşti, iar în octombrie 2007 s-a executat prima misiune de boarding real din istoria ForŃelor Navale Române, pentru efectuarea controlului la bordul unei nave civile suspecte, cu aplicarea procedurilor NATO. Prin participarea constantă la OAE, ForŃele Navale Române probează capacitatea de a răspunde ameninŃărilor de orice fel la adresa stabilităŃii şi securităŃii regionale şi globale, de a îndeplini misiunile asumate de România în cadrul AlianŃei şi intenŃia fermă de a apăra interesele româneşti oriunde pe glob.

O altă participare importantă a ForŃelor Navale, prin echipamentele de care dispun şi specialişti, prin furnizarea de informaŃii şi expertiză de specialitate, o constituie IniŃiativa de Securizare a Frontierelor la Marea Neagră/BSBSI, lansată de România, ce are drept scop dezvoltarea cooperării regionale pentru combaterea proliferării materialelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare/CBRN şi prevede dezvoltarea cooperării între instituŃiile cu atribuŃii în domeniul:

- neproliferării şi combaterii traficului ilicit din statele participante; - controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare; - controlul traficului la frontiere; - schimbul de informaŃii pe domenii specifice de interes; - armonizarea legislativă; - dezvoltarea unor proceduri de acŃiune comună; - acordarea de asistenŃă. Dezvoltarea sistemului SCOMAR, ca sistem de supraveghere şi control al

traficului naval în sectorul maritim va ameliora capacitatea de descoperire, supraveghere şi intervenŃie a ForŃelor Navale, în vederea combaterii acŃiunilor de trafic, piraterie sau încălcări ale acordurilor internaŃionale.

268

4. Concluzii

Cooperarea militară regională şi internaŃională şi amplificarea nivelului relaŃiilor cu Ńările riverane Mării Negre contribuie la afirmarea României ca factor de stabilitate şi generator de securitate în regiune, prin participarea ForŃelor Navale la exerciŃii bilaterale şi multinaŃionale şi operaŃii navale alături de nave aparŃinând statelor AlianŃei, în cadrul NATO şi UE. Prin ForŃele Navale, România este un participant activ şi un factor dinamizator în activitatea maritimă internaŃională, un contributor real la progresul comunităŃii maritime, în mediul european şi euroatlantic. României îi revin responsabilităŃi importante prin ForŃele Navale în ceea ce priveşte securitatea şi stabilitatea în Zona Extinsă a Mării Negre, având în vedere că din Marea Neagră prin strâmtorile turceşti se transportă 145 milioane tone de materiale şi materii prime din care 3 milioane de barili de ŃiŃei zilnic, 40% din aceste produse fiind îndreptate către continentul european, estimându-se ca în anul 2020 să se ajungă la un volum de 70%. Securitatea maritimă astăzi trebuie privită din ambele perspective, naŃională şi colectivă, la nivel european şi euroatlantic, nici un stat nu este imun la ameninŃările contemporane şi crizele transnaŃionale. Interesul fundamental al României în realizarea securităŃii şi a stabilităŃii regionale constă în democratizarea, dezvoltarea economică, stabilitatea şi orientarea fermă a regiunii spre integrarea europeană, simultan cu sporirea contribuŃiei proprii şi asumarea unui rol cât mai activ ca factor de securitate şi stabilitate regională. Prin acŃiunile, exerciŃiile şi operaŃiile la care participă ForŃele Navale, România şi-a afirmat vocaŃia sa de contribuitor activ şi sigur la securitatea internaŃională şi regională, de Ńară cu profil strategic distinct în cadrul NATO şi al Uniunii Europene, de generator de securitate şi stabilitate. Obiectivul fundamental al României în regiunea Mării Negre îl reprezintă consolidarea perspectivelor europene ale statelor din această regiune, eliminarea riscurilor legate de terorism, crima organizată şi trafic ilegal, promovarea democraŃiei, respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Valoarea strategică a Zonei Extinse a Mării Negre va continua să crească, iar rolul României ca stat de frontieră a NATO şi UE obligă la promovarea şi susŃinerea procesului de democratizare şi ancorare a statelor din Regiunea Extinsă a Mării Negre la arhitectura de securitate euroatlantică. ActivităŃile de reprezentare a ForŃelor Navale pe plan internaŃional sunt un catalizator al eforturilor naŃionale în domeniul naval şi au ca efect atât accelerarea procesului de integrare, cât şi identificarea unor noi direcŃii de cooperare care să contribuie la menŃinerea unui climat adecvat de securitate şi stabilitate în regiune. Interesele politice şi strategice ale României, din perspectiva maritimă internaŃională şi privind securitatea şi apărarea colectivă sunt servite cel mai bine şi mai eficient de ForŃele Navale prin toate formele posibile ale acŃiunilor, cooperării şi diplomaŃiei navale, istoria ne-a demonstrat cu prisosinŃă faptul că toate statele cu acces maritim şi fluvial care au înŃeles importanŃa Politicii Navale şi au făcut eforturi de dezvoltare a componentelor sale au reuşit să devină puternice şi se menŃin şi astăzi puternice tot datorită puterii lor maritime.

269

InvestiŃia României în viitorul său naval comercial şi militar este o investiŃie sigură şi profitabilă în însăşi garanŃia existenŃei şi dezvoltării sale, în devenirea sa ca Putere Maritimă regională, ca lider regional şi pivot al securităŃii şi stabilităŃii politice, sociale şi energetice, indiferent de configuraŃia geopolitică pe care o va oferi perspectiva secolului XXI.

Bibliografie 1. Puterea Maritimă – ca factor de civilizaŃie şi de apărare

naŃională – Suplimentul Buletinului Marinei Militare nr. 1/1994. 2. Cdor. HANGANU Marius, Puterea Maritimă şi strategia navală, Editura

Academiei de Înalte Studii Militare, 2001. 3. ForŃele Navale, element esenŃial al puterii maritime în Marea Neagră,

Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006. 4. Strategia de Securitate NaŃională a României – România europeană,

România euroatlantică: pentru o viaŃă mai bună într-o Ńară democratică, mai sigură şi prosperă, Bucureşti, 2007.

5. MARIN, Gheorghe, Caracteristicile mediului de securitate în bazinul Mării Negre şi influenŃele sale asupra perspectivelor ForŃelor Navale ale României, în lucrarea Securitate şi stabilitate în bazinul Mării Negre, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005.

6. Carta Albastră – O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană, comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Comisia ComunităŃilor Europene, Bruxelles, 10.10.2007.

7. Green Paper Towards a Future Maritime Policy for the Union: A European Vision for the Oceans and Seas „How inappropriate to call this planet Earth when it is quite clearly Ocean” attributed to Arthur C. Clarke, Commission of the European Communities, Bruxelles, 06.07.2006.

8. Strategia de Securitate NaŃională a României. 9. F.N.-1, Doctrina pentru OperaŃii a ForŃelor Navale, Bucureşti, 2004. 10. Comandor dr. CUSTURĂ Ion, Interesele maritime ale României, în revista

Gândirea Militară Românească, nr. 4/2007, Bucureşti.

270

ELEMENTE DE DOCTRIN Ă NAVAL Ă PRIVIND MEDIUL MARITIM, SPAłIUL DE LUPT Ă MULTIDIMENSIONAL ŞI TEATRELE DE AC łIUNE

PRIN PRISMA PARTENERIATULUI CU STRUCTURILE NATO

Locotenent comandor Fănel RĂDULESCU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

Locotenent comandor Claudiu MARINESCU, Masterand la Universitatea NaŃională de Apărare

1. Mediul maritim Cadrul geopolitic şi strategic actual, caracterizat de un climat de securitate

instabil şi natura responsabilităŃilor ce decurg din statutul României de partener credibil în cadrul alianŃelor din care aceasta face parte, au impus elaborarea doctrinei pentru operaŃii a ForŃelor Navale, sub forma unui ansamblu de obiective, principii, norme şi reguli menite să acopere atât cadrul operaŃional cât şi cel tactic pentru a răspunde eficient riscurilor, pericolelor, ameninŃărilor şi agresiunilor de natură militară sau nemilitară la adresa securităŃii naŃionale şi regionale sau în zonele de responsabilitate pe timpul participării la operaŃii întrunite acolo unde interesele naŃionale o cer.

Aceste riscuri care tind să se materializeze mai repede ca o consecinŃă a unor potenŃiale conflicte regionale, ca urmare a unor conflicte armate tradiŃionale vor avea ca surse generatoare unele interese şi curente politice, probleme economice şi sociale, instabilitatea unor sisteme politice, dispute etnice şi naŃionaliste, tensiuni pe fondul unor diferende religioase, fanatism, competiŃia pentru protecŃia şi acumularea resurselor, considerente ecologice, presiuni generate de fluctuaŃia populaŃiei şi nu în ultimul rând terorismul.

De asemenea, doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale trebuie privită ca un document viu care poate fi subiectul unor ulterioare revederi de terminologie şi conŃinut, modificări ce vor fi impuse nu numai de situaŃiile diverse ce pot să apară dar şi ca urmare a dezvoltării tehnologice a echipamentelor ce vor intra în serviciul activ, precum şi ca o consecinŃă a creşterii nivelului de performanŃă operaŃională şi a nivelului de pregătire profesională a structurilor componente.

Cu cât se ridică nivelul de abordare al doctrinei de la cel tactic la cel operaŃional şi în continuare la cel de nivel strategic, observăm că elaborarea elementelor de fundamentare a acesteia implică o colaborare foarte detailată între specialiştii din domeniul militar şi a altor specialişti din mediul academic, politic sau social care au responsabilităŃi pe linia implicării şi a modalităŃii de folosire a puterii

271

militare, cu scopul protecŃiei şi îndeplinirii obiectivelor specifice ce decurg din interesul strategic naŃional.

O astfel de abordare va fi de natură să asigure posibilitatea vizualizării cadrului specific de activitate al forŃelor navale nu în mod singular generat de o doctrină strict navală, ci într-un context operaŃional joint.

Din raŃiuni ce Ńin de asigurarea elementelor motivaŃionale, de ridicarea nivelului stării moralului, în paralel cu nivelul capacităŃilor profesionale şi operaŃionale, este important ca accesul la studierea, înŃelegerea şi interpretarea doctrinei pentru operaŃii a ForŃelor Navale să se facă începând de la cele mai mici grade, pentru a fi în măsură să conştientizeze rolul lor, specific domeniului de activitate pe cere o îndeplinesc în cadrul respectivului context strategic.

Doctrina pentru operaŃii a ForŃelor Navale se încadrează în cadrul general trasat de doctrina naŃională de apărare şi trebuie avut în vedere faptul că prin natura sa, mediul în care se desfăşoară acŃiunile forŃelor navale este mod inerent joint.

ForŃele navale nu vor desfăşura nici o dată acŃiuni la nivel strategic într-un mediu exclusiv naval ci va fi o zonă de acŃiune comună în care vor fi prezente atât elemente ale componentei aeriene cât şi foarte posibil aparŃinând forŃelor terestre. Aceasta ar trebui să fie viziunea de ansamblu asupra dimensiunii joint în care se integrează componenta maritimă, nu ca parte componentă instituŃională a forŃelor subordonate ministerului apărării naŃionale, ci ca structură acŃională care poate prin natura misiunilor specifice să primească controlul asupra unei componente aeriene de cercetare respectiv vânătoare, să coordoneze componenta aeriană organică şi de asemenea să susŃină dinspre mare acŃiunea infanteriei marine sau a unor componente ale forŃelor terestre cu care acŃionează în comun.

Prin parteneriatul României cu structurile NATO şi intrarea Ńării noastre în UE s-a schimbat şi viziunea asupra modului de folosire al forŃelor navale, trecându-se de la acŃiunea structurilor componente strict în vecinătatea litoralului propriu la acŃiunea acestora şi în zonele de operaŃii la Ocean sau în vecinătatea litoralului altor Ńări.

Aşa cum spuneam, doctrina de operaŃii a forŃelor navale este cadrul în care sunt integrate principii, practici şi proceduri, a căror înŃelegere oferă bazele pentru derularea acŃiunii, ce implică folosirea puterii navale la şi dinspre mare.

În termeni generali putem spune că doctrina pentru operaŃii a forŃelor navale la toate nivelurile tratate este de natură să ofere elementele reprezentative ale beneficiului pe care folosirea acestei componente îl poate reprezenta în susŃinerea interesului naŃional.

ForŃele navale prin structurile operaŃionalizate subordonate, trebuie să fie capabile şi gata să acŃioneze într-un mediu în care ameninŃările acoperă un larg spectru, de la cele de natură asimetrică la starea de război propriu zisă, în funcŃie de nivelul (strategic, operaŃional, tactic) la care se ia decizia, de natura operaŃiilor care urmează să fie conduse şi de structurile ce urmează să fie implicate cu scopul îndeplinirii obiectivelor militare şi politice.

Prin natura lor forŃele navale trebuie să fie în măsură să acŃioneze în situaŃii ce pot degenera într-un timp relativ scurt de la operaŃii de intensitate redusă la operaŃii de maximă intensitate, cărora trebuie să le supravieŃuiască pentru a asigura succesul misiunilor primite.

272

În acest sens este imperios necesară asigurarea înzestrării corespunzătoare cu armament şi tehnică militară, echiparea şi pregătirea corespunzătoare a forŃelor pe specificul misiunilor pe care le au de îndeplinit şi asigurarea capabilităŃii şi înaltului profesionalism al comandanŃilor în derularea procesului de luare a deciziei.

De aceea doctrina prin conŃinutul său trebuie să asigure flexibilitatea necesară pe de o parte pentru îndeplinirea celor mai sus menŃionate, în sensul asigurării libertăŃii de iniŃiativă pentru comandanŃi în îndeplinirea obiectivelor ce le-au fost încredinŃate în baza misiunilor primite şi pe de altă parte pentru posibilitatea revederii acesteia cu regularitate şi completarea ori modificarea, nu de dragul modificării ci pentru a se asigura că învăŃămintele şi lecŃiile învăŃate acumulate sunt luate în calcul pentru asigurarea unei structuri robuste şi cât mai relevantă posibil.

Un element foarte important care trebuie să fie prevăzut în cadrul doctrinei forŃelor navale, este susŃinerea operaŃiilor maritime de un cadru legislativ recunoscut, conceput în limitele legilor naŃionale şi a dreptului maritim internaŃional, care să se plieze pe nivelul, tipul, intensitatea operaŃiilor şi care să includă şi activităŃile desfăşurate pe timp de pace.

Nici una dintre aceste legi şi reguli nu trebuie să limiteze sau să îngrădească în vreun fel dreptul legitim la autoapărare şi împreună cu acesta să se contureze într-un document cu caracter acoperitor asupra specificului operaŃiilor ce le desfăşoară forŃele navale şi anume Reguli de Angajare.

Pentru România, Marea Neagră a reprezentat din cele mai vechi timpuri o importanŃă deosebită şi a depus eforturi pentru delimitarea şi legiferarea mediului maritim ce îi revine.

Aderarea României la o serie de instrumente legislative internaŃionale sau ratificarea după caz a unora dintre acestea, dovedeşte interesul şi participarea activă a Ńării noastre în problemele privind navigaŃia pe mare, precum şi la reglementarea şi punerea în practică a regulilor în acest domeniu.

A fost o vreme când Ńările Române nu au beneficiat de drumul mării, însă după Tratatul de la Adrianopol din 1829, corabiile româneşti încep să străbată cu regularitate Oceanul Planetar, contribuind substanŃial la deschiderea spre lume.

Încă din secolul trecut, Mihail Kogălniceanu atrăgea atenŃia cu privire la dreptul suveran asupra apelor teritoriale: „Calea mântuirii noastre este drumul Dunării spre marea liberă”, spunea el, scoŃând în evidenŃă atât necesitatea folosirii poziŃiei strategice, cât şi dezvoltarea unei flote civile şi militare, a porturilor, şantierelor navale, care să permită o dezvoltare armonioasă şi profitabilă a navigaŃiei pe ape.

Dreptul mării constituie un capitol fundamental şi de largă perspectivă al dreptului internaŃional, care a cunoscut o îndelungată şi spectaculoasă evoluŃie.

De la celebrul „Consolato del Mare” până la ConvenŃia de la Montego Bay din 1982, reglementările privind regimul juridic al mărilor s-au extins şi diversificat, cunoscând o dezvoltare dintre cele mai importante.

Celebra DeclaraŃie Truman din 1945 a însemnat, de fapt, un moment crucial în lupta pentru extinderea teritoriului marin supus suveranităŃii statului, sub diverse raŃiuni sau concepte juridice.

273

Succesiv, ideile de zona contiguă şi zona de securitate, iar apoi de zona economică şi platou continental, au smuls importante porŃiuni de mare de sub regimul juridic al mării libere, deşi oficial suveranitatea statelor în aceste domenii nu era aceeaşi, sau nu putea fi considerată egală, din punctul de vedere al dreptului internaŃional.

Vechiul vis al Spaniei şi Portugaliei, care în secolul XV şi-au împărŃit oceanele şi marile lumii, a fost preluat în forme noi de marile puteri maritime ale secolului XX, care doreau să-şi asigure o putere preponderentă şi o influenŃă dintre cele mai mari pe plan mondial, justificate de forŃa lor politică şi militară.

TendinŃelor de împărŃire a mărilor li s-au opus revendicările statelor de coastă privind folosirea bogăŃiilor piscicole la distanŃe destul de mari, deoarece acestea constituiau unica sursă de existenŃă a populaŃiilor respective.

La 6 martie 1948 s-a încheiat o ConvenŃie privind crearea OrganizaŃiei Maritime Consultative Interguvernamentale. Statele participante la ConferinŃă, care au hotărât crearea acestei organizaŃii, stabileau ca scop pentru aceasta:

- instituirea unui sistem de colaborare între guverne în domeniul reglementării şi al practicilor guvernamentale privind problemele tehnice de orice natură care interesează navigaŃia comercială internaŃională şi să încurajeze adoptarea generală de norme în ce priveşte securitatea maritimă şi eficacitatea navigaŃiei;

- încurajarea abandonării măsurilor discriminatorii şi a restricŃiilor f ără caracter indispensabil aplicate de guverne navigaŃiei comerciale internaŃionale, spre a pune resursele serviciilor maritime la dispoziŃia comerŃului mondial fără discriminări;

- ajutorul şi încurajarea dată de un guvern în vederea dezvoltării marinei sale comerciale naŃionale şi pentru Ńeluri de securitate nu constituie, prin ele însele, o discriminare, cu condiŃia ca acest ajutor şi încurajare să nu fie întemeiate pe măsuri concepute în vederea restrângerii libertăŃii navelor aflate sub orice pavilion de a participa la comerŃul internaŃional.

Prin Protocolul adoptat la Washington, se prevede că orice stat contractant sau Comisia poate propune amendamente la această ConvenŃie, pentru a fi luate în considerare în cadrul unei Adunări ordinare a Comisiei, sau la o reuniune specială a Comisiei, care să fie convocată în conformitate cu prevederile ConvenŃiei.

După cel de-al Doilea Război Mondial, prin ConvenŃiile de la Geneva din 12 august 1949 s-a stipulat un adevărat cod de comportare a statelor faŃă de răniŃi, naufragiaŃi, prizonieri de război şi faŃă de persoanele civile. Una din cele patru convenŃii adoptate la ConferinŃa diplomatică din 1949 – care au precizat, perfecŃionat şi au dezvoltat numeroase dispoziŃii normative cuprinse în convenŃii anterioare – priveşte îmbunătăŃirea soartei răniŃilor, bolnavilor şi naufragiaŃilor forŃelor armate pe mare.

ConvenŃia privitoare la unele restricŃii ale exerciŃiului dreptului de capturare în războiul pe mare, încheiată la Haga, la 18 octombrie 1907, cuprinde dispoziŃii referitoare la regimul corespondenŃei poştale a neutrilor sau beligeranŃilor, cu privire la executarea de captură a anumitor nave, precum cele destinate exclusiv pescuitului pe lângă Ńărm sau serviciilor de navigaŃie uşoară locală, ca şi uneltele, scheletele plutitoare, echipamentele şi încărcătura lor atâta timp cât acestea nu

274

participă, sub nici o formă, la ostilităŃi. Potrivit dispoziŃiilor ConvenŃiei, sunt scutite de captură vasele afectate unor misiuni religioase, ştiinŃifice sau filantropice.

O altă convenŃie încheiată la Haga, la 18 octombrie 1907, priveşte transformarea vaselor de comerŃ în vase de război, convenŃie ce a fost ratificată şi de România, prin Decretul nr. 442, din 1 februarie 1912.

ConvenŃia privind drepturile şi datoriile puterilor neutre în r ăzboiul pe mare, ratificată de România prin acelaşi decret 442, cuprinde, evident, dispoziŃii cu specific de marină militară, reglementând diferite situaŃii în care se pot afla navele şi echipajele în timp de război.

ConvenŃia privind adaptarea principiilor Conven Ńiei de la Geneva la războiul maritim , încheiată tot la Haga, la 18 octombrie 1907, la care România a devenit parte prin ratificare, tot în 1912, a necesitat elaborarea unei legi speciale din partea României pentru a putea fi aplicată. Evident, conŃinutul acestei convenŃii îl constituie dispoziŃii care reglementează situaŃia navelor-spital în timp de război, semnele distinctive (deosebitoare) pe care trebuie să le poarte spre a fi observate şi care, atât în timp de pace cât şi în timp de război, nu pot fi folosite decât pentru a fi ocrotite, ca şi drepturile personalului aflat pe navă, precum şi îndatoririle acestora. Neîndoielnic, o serie de prevederi ale ConvenŃiei sunt menite să asigure protecŃia specială a navelor şi a echipajelor, precum şi a persoanelor ce se află pe aceste nave, dat fiind rolul lor special în ajutorarea răniŃilor, naufragiaŃilor şi prizonierilor pe mare.

DispoziŃii privitoare la navele de război, ca şi la cele de comerŃ, sunt inserate şi în ConvenŃia de la Montreaux, din 20 iulie 1936, referitoare la regimul strâmtorilor M ării Negre. Prevederile acestei ConvenŃii se referă la aspecte specifice navelor de război, la tonajul acestora, la situaŃiile de carantină etc.

O altă convenŃie este ConvenŃia de la Geneva pentru îmbunătăŃirea soartei răniŃilor, bolnavilor şi naufragiaŃilor for Ńelor armate pe mare care înlocuieşte ConvenŃia de la Haga din 1907. Această convenŃie a intrat în vigoare la 21 octombrie 1950, prin ratificare.

Capitolul III al ConvenŃiei, intitulat „Vase-spitale”, reglementează în mod amănunŃit situaŃia acestor nave şi a echipajului, precum şi a persoanelor aflate pe ele, regimul acestor nave, protecŃia de care se bucură etc.

La 11 februarie 1971 a fost încheiat, la Moscova, Tratatul cu privire la interzicerea amplasării armelor nucleare şi a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul acestora. Fără îndoială, dispoziŃiile ce formează conŃinutul acestui tratat se regăsesc în ConvenŃia de la Montego Bay din 1982.

DeclaraŃia de la Paris din 1856 a stabilit anumite reguli privind protecŃia navelor şi bunurilor neutre, aceasta constituind începutul unei reglementări juridice a războiului maritim. Legile războiului maritim au fost codificate în ConvenŃiile de la Haga din 1899 şi 1907, în ConvenŃia de la Londra din 1909 (neratificată de multe state), precum şi în ConvenŃiile de la Geneva din 1949. Ampla dezvoltare după Primul Război Mondial a construcŃiilor de nave în scopuri militare, ascuŃirea contradicŃiilor dintre învingători şi învinşi, dintre marile puteri maritime, precum şi alte cauze, au condus la elaborarea unor noi convenŃii în legătură cu războiul pe mare

275

şi în deosebi privind utilizarea submarinelor împotriva navelor comerciale. Aceasta explică încheierea tratatelor de la Washington din 1922 şi de la Londra din 1930, precum şi Protocolul de Ia Londra din 1936.

La 12 august 1949 a fost încheiată la Geneva ConvenŃia pentru îmbunătăŃirea soartei răniŃilor, bolnavilor şi naufragiaŃilor din for Ńele armate pe mare. În preambulul ConvenŃiei se subliniază că plenipotenŃiarii guvernelor reprezentate la ConferinŃa diplomatică ce s-a Ńinut la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949 în vederea revizuirii celei de a X-a ConvenŃii de la Haga pentru adaptarea la războiul maritim a principiilor ConvenŃiei de la Geneva din 1906, au ajuns la o înŃelegere cu privire la reglementările ConvenŃiei. Această ConvenŃie – care Ńine de fapt de domeniul dreptului umanitar – consacră un capitol special (capitolul II) răniŃilor, bolnavilor şi naufragiaŃilor.

Sub egida OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a fost convocată, în 1980, la Viena o ConferinŃă internaŃională care la 19 decembrie a adoptat ConvenŃia NaŃiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope, Ńara noastră a aderat nu numai la această ConvenŃie, ci – după cum se cunoaşte – la toate instrumentele internaŃionale adoptate în această privinŃă (de pildă, ConvenŃia de la Haga din 1912, la cea din 13 iulie 1931, care a fost amendată în 1936, precum şi la cea din 1961 şi apoi din 1971; această din urmă convenŃie unifica reglementările internaŃionale privind sistemele de control în domeniul producerii, transportului şi utilizării stupefiantelor etc.

ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay pe data de 10 decembrie 1982, aduce unele modificări asupra unora dintre reglementările menŃionate anterior, astfel:

- linia de bază normală, care serveşte la măsurarea lăŃimii mării teritoriale, este linia refluxului de-a lungul coastei aşa cum este indicată pe hărŃile marine la scară mare, recunoscute oficial de statul riveran;

- apele interioare sunt acele ape situate în faŃa uscatului înăuntrul liniei de bază a mării;

- linia având fiecare punct la o distanŃă egală cu lăŃimea mării teritoriale, măsurată din punctul cel mai apropiat al liniei de bază, reprezintă limita exterioară a mării teritoriale;

- abia în ConvenŃia de la Montego Bay din 1982 este stipulată limita maximă de 12 Mm pe care statele o pot stabili prin acorduri între ele şi prin legi interne de aplicare a acestora pentru marea teritorială;

- de asemenea, în ConvenŃia de la Montego Bay apar pentru prima dată şi noŃiunile de ape arhipelagice şi linii de bază arhipelagice în cazul unui stat arhipelagic;

- liniile de bază ale mării teritoriale ale României sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul Ńărmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale Ńărmului, inclusiv ale Ńărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaŃii portuare permanente; marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă Ńărmului sau după caz, apelor maritime interioare, având lăŃimea de 12 Mm măsurată de la liniile de bază; limita exterioară a

276

mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanŃă de 12 Mm, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

Apele maritime interioare, marea teritorială, solul şi subsolul acestora, precum şi spaŃiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României, în aceste spaŃii România exercitându-şi suveranitatea.

Fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanŃa de 24 Mm, măsurată de la liniile de bază, reprezintă zona contiguă a României.

În această zonă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, a legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.

Deşi multe dintre conflictele regionale pot să nu afecteze interesele de securitate ale AlianŃei, unele o pot face şi este necesar să li se răspundă în mod corespunzător, dacă este cazul prin măsuri militare ale AlianŃei.

În continuare AlianŃa poate fi chemată să contribuie la operaŃiile de sprijin al păcii, care necesită expertiză militară, infrastructură, capabilităŃi şi acŃiuni. Aceasta va lua forma asistenŃei pentru organizaŃiile internaŃionale având drept obiectiv prevenirea conflictului armat, încurajarea rezolvării crizelor pe cale politică şi revenirea la condiŃiile stabile.

Odată cu aderarea Ńării noastre la NATO şi respectiv UE, este evidentă libertatea şi capacitatea de a participa la diferite activităŃi, misiuni şi operaŃii în comun cu partenerii noştri în alte arii de operaŃii la ocean sau în vecinătatea litoralului altor Ńări.

În scopul înŃelegerii în ansamblul ei a limitărilor şi specificului zonelor de responsabilitate a structurilor aparŃinând forŃelor navale, sub aspectul mediului Maritim în care acestea se integrează voi pleca de la o interpretare generală a noŃiunii de spaŃiu.

Pentru domeniul militar, spaŃiul reprezintă mărimea tridimenională caracterizată de dimensiunile globului pământesc, cu învelişul de suprafaŃă la nivelul mărilor, oceanelor şi uscatului în desfăşurarea sa pe altitudine şi în suprafaŃă, cu mediul submarin aferent întinderilor de apă navigabilă şi învelişul atmosferic, cu partea aferentă din cosmos, în care se pot desfăşura acŃiuni militare.

SpaŃiul destinat acŃiunilor militare poate fi analizat doar în comun cu toŃi ceilalŃi factori care definesc confruntarea armată, ceea ce este de natură să pună în evidenŃă dimensiunile spaŃiale ale unei operaŃii maritime, oricare ar fi natura acesteia.

De asemenea revenind la analiza spaŃiului la nivel strategic nu o putem disocia de aspectele geopolitic şi geostrategic, deci implicit de fenomenul politic al lumii contemporane. Astfel spaŃiul într-o confruntare armată poate deveni un factor de succes în condiŃiile folosirii eficiente a mediului geofizic, în scopul îndeplinirii obiectivelor misiunii încredinŃate.

FuncŃie de tipul de acŃiuni pe care le execută o structură militară şi poziŃionarea relativă faŃă de teritoriul naŃional putem identifica:

- spaŃiul naŃional ca parte din spaŃiul planetar ce înglobează spaŃiul natural care asigură totalitatea condiŃiilor pe care poziŃionarea regională o poate oferi pentru existenŃa şi dezvoltarea unei naŃiuni înglobând uscatul aerul şi marea aferentă şi

277

spaŃiul social ca o reprezentare a tuturor acŃiunilor generate ca urmare a existenŃei populaŃiei în limitele teritoriale ale unei naŃiuni;

- spaŃiul naŃional extins, poate fi perceput ca fiind generat de interesul comun al alianŃelor din care o anumită naŃiune face parte, spre exemplu Zona Extinsă a Mării Negre;

- spaŃiul alianŃelor, unde forŃele de reacŃie rapidă şi forŃele puse la dispoziŃia NATO şi într-un viitor nu foarte îndepărtat la dispoziŃia UE ca urmare a dezvoltării ulterioare a conceptelor specifice tendinŃei de globalizare, care de regulă va fi în afara limitelor responsabilităŃilor şi competenŃelor Ńărilor ce pun la dispoziŃie structurile participante.

SpaŃiul naŃional şi spaŃiul alianŃelor sunt principalele delimitări spaŃiale în care se pot desfăşura anumite confruntări şi ele sunt caracterizate de faptul că prin natura evoluŃiei şi rezultatelor unor eventuale escaladări ale conflictelor pot suferi deformări, ceea ce a generat apariŃia a noi şi noi norme de drept internaŃional, ca de exemplu cele ce susŃin tratatele de recunoaştere sau nu a statu-quo-ului.

Având în vedere că principiile, normele şi regulile de acŃiune ale forŃelor multinaŃionale se reflectă asupra spaŃiului de acŃiune ale alianŃelor, aici vom regăsi bine definite şi determinate spaŃiul de interes şi spaŃiul de influenŃă.

În acest cadru forŃa maritimă, în cel mai larg sens al cuvântului, înseamnă puterea militară, politică şi economică, exercitată prin accesul la mări, aer şi pământ. ForŃa maritimă a avut iniŃial ca sarcină să controleze reŃelele de comunicaŃii ale mării, pentru starea bună generală a economiei şi a Ńărilor dependente de resursele marine şi să sprijine la nevoie Ńările aliate în diferitele operaŃii terestre.

Puterea maritimă a fost o perioadă îndelungată exercitată pe Ńărm cu ajutorul port-avioanelor şi a ambarcaŃiunilor pe pernă de aer. CapabilităŃile de exercitare a puterii navale s-au îmbunătăŃit o dată cu apariŃia proiectilelor navale de nouă generaŃie şi a îmbunătăŃirii sistemelor de armament.

Sub acest aspect putem privi spaŃiul naŃional maritim, ca fiind un mediu maritim stabilit la nivel strategic ca o potenŃială zonă de operaŃii navale, flexibil delimitată pe de o parte de spaŃiul geografic ce înglobează elemente demografice, fizico-geografice şi resursele economice şi materiale aferente teritoriului naŃional, capabile să asigure capacitatea de susŃinere a efortului specific acŃiunilor militare executate în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor dictate de interesul naŃional şi pe de altă parte o prelungire a acestuia în afara graniŃelor Ńării, acolo unde se exercită sfera de influenŃă a României sau a partenerilor în cadrul alianŃelor din care aceasta face parte şi care impun participarea structurilor din subordinea forŃelor navale în cadrul unor grupări ale NATO sau UE.

2. SpaŃiul de luptă maritim multidimensional

Analizând în mod strict mediul maritim putem spune că el constă într-o combinaŃie a tuturor mediilor, de suprafaŃă, submarin, aerian şi extraatmosferic.

278

Dacă analizăm mediul maritim din punct de vedere al caracterului multidimensional specific acestuia, putem reliefa că acesta este reprezentat de şapte dimensiuni care au relevanŃă din punct de vedere strategic şi militar.

Aceste dimensiuni ce îl reprezintă sunt: dimensiunea economică, politică, legislativă, militară, ştiinŃifică, tehnologică, geografică şi socio-culturală.

2.1. Dimensiunea economică Din punct de vedere al tradiŃiei economice, putem afirma că mediul marin şi

uzul acestuia este destinat în principal transportului naval de bunuri, resurse şi mărfuri generale. În acest sens de transport maritim este de o deosebită importanŃă relansarea eforturilor de dezvoltare a unei flote comerciale naŃionale, în paralel cu dezvoltarea portului multimodal ConstanŃa, a căilor navigabile şi porturilor fluviale şi fluidizarea traficului pe canalul Dunăre–Marea Neagră.

O dată cu revigorarea flotei comerciale naŃionale se va demonstra necesitatea de necontestat a unei forŃe navale capabile să asigure căile de comunicaŃii, navele sub pavilion românesc şi libera circulaŃie a mărfurilor ca parte a interesului naŃional.

De asemenea, nu putem neglija noile tensiuni legate de intenŃiile Ucrainei referitor la canalul Bâstroe şi a limitelor frontierelor de stat în zona Insulei Şerpilor şi situaŃia tensionată generată de conflictul ruso-georgian.

Responsabilitatea securităŃii zonei economice exclusive va deveni din ce în ce mai importantă, atât în ceea ce priveşte exploatarea resurselor submarine de hidrocarburi şi al protecŃiei împotriva pescuitului ilegal efectuat de nave ale altor Ńări riverane ce intră şi execută fraudulos aceste activităŃi în acest spaŃiu aflat sub protecŃie naŃională.

Pentru ca România să-şi poată proteja interesele economice în zonele maritime de interes naŃional, este imperios necesar să conştientizeze importanŃa strategică a componentei maritime şi să dezvolte capabilităŃile operaŃionale şi de înzestrare cu tehnică şi armament ale acesteia astfel încât să poată reprezenta o credibilă putere navală regională. BineînŃeles că acest aspect este strict determinat de capacitatea economiei naŃionale de a susŃine acest efort.

2.2. Dimensiunea politică SituaŃia politică actuală generată în mare măsură şi de faptul că România este

actualmente membră NATO şi UE, se reflectă cu precădere şi în libertăŃile de care se bucură forŃele navale ale României privind posibilitatea de a detaşa în afara graniŃelor a unor structuri operaŃionalizate şi interoperabile din subordine pentru a lua parte la aplicaŃii şi operaŃii navale în cadru multinaŃional sau în comun cu structuri ale NATO.

TendinŃa actuală de globalizare, interesele economice şi politice internaŃionale orientate spre bazinul Mării Negre, tendinŃa stabilirii graniŃei de est a comunităŃii europene cât mai aproape de zonele de interes ale Rusiei, existenŃa unor disputate coridoare energetice, posibilităŃile oferite de căile de transport fluvial, capabilităŃile şi potenŃialul porturilor maritime şi fluviale româneşti, tendinŃa UE de a genera în viitor o forŃă navală comună a comunităŃii europene, sunt elemente ce trebuie atent analizate pentru a asigura posibilitatea de a oferi suficientă credibilitate în ceea ce

279

priveşte capacitatea forŃelor navale române de a fi un partener nu numai competent dar şi necesar a fi menŃinut şi integrat în structurile aliate viitoare.

2.3. Dimensiunea legislativă Odată cu promulgarea UNCLOS/UN Convention on the Law of the Sea

(1982), s-a demarat un amplu proces de legiferare a ceea ce reprezintă mediul maritim, ca urmare a complexităŃii pe care acesta o reprezintă din punct de vedere legal.

România prin natura acordurilor sale de parteneriat cu structuri ale NATO, va executa operaŃii maritime în zone ce se pot afla în afara jurisdicŃiei naŃionale, fapt care impune ca cei care vor fi desemnaŃi să conducă şi să execute misiunile respective să înŃeleagă şi să fie buni cunoscători ai reglementărilor internaŃionale ce legiferează acŃiunile specifice ale operaŃiilor maritime.

Pentru ca aceste legi şi reglementări să poată fi cunoscute şi să fie clar definite pentru acest domeniu reprezentat de operaŃiile maritime este necesară elaborarea unui document/manual care să cuprindă toate reglementările şi acordurile la care România a aderat, le-a ratificat sau acceptat care fac referire la operaŃiile maritime. Acest document trebuie să fie un document viu care să suporte modificări şi completări ulterioare şi care să reprezinte legea operaŃiilor navale aşa cum există şi legea conflictelor armate şi normele de drept maritim internaŃional. Acest document/manual nu trebuie confundat cu Regulile de Angajare, el trebuie să fie un compendiu de legi reguli şi norme care să vină în sprijinul comandanŃilor pe timpul derulării procesului de luare a deciziei, astfel încât să le asigure posibilitatea ca hotărârea pe care o iau să nu intre în contradicŃie cu prevederi ale legislaŃiei internaŃionale în vigoare.

Mai concret, aceasta trebuie să conŃină direcŃii atât privind drepturile cât şi obligaŃiile ce revin tuturor statelor semnatare a convenŃiilor privind reglementarea juridică a mediului maritim, ca va include cu precizie ce este şi ce nu este permis în zonele costiere ale altor state, astfel încât să nu aducă atingere jurisdicŃiei spaŃiilor maritime ale acestora. ComandanŃii navelor sau ai grupărilor navale constituite nu pot decide în legalitate fără a deŃine un simŃ instinctiv privind restricŃiile şi limit ările impuse lor şi forŃelor din subordine, în apele interioare, mările teritoriale, zona contiguă, zona economică exclusivă, shelf-ul continental ce se află sub jurisdicŃia statului costier respectiv.

Fără cunoaşterea acestor elemente funcŃie de specificul zonei de operaŃii şi înŃelegerea dreptului de trecere inofensivă, de tranzit al strâmtorilor, reglementările specifice zonelor arhipelagice, ei nu vor fi în măsură să maximizeze avantajul oferit de specificul mobilităŃii navale şi mai mult vor putea genera nedorite probleme diplomatice.

De asemenea trebuie să fie elaborată legislaŃia necesară care să permită acŃiunea structurilor forŃelor navale pentru operaŃii de interdicŃie maritimă în limita apelor teritoriale, zona contiguă şi în zona economică exclusivă, materializate prin inspecŃie la bordul navelor suspecte de trafic de mărfuri interzise, în special droguri, interzicerea acŃiunilor de pescuit fraudulos, fără ca aceasta să afecteze misiunile

280

specifice poliŃiei de frontieră, întrucât în cazul navelor puse la dispoziŃia NATO, acestea fac parte din acŃiuni specifice misiunilor pe care acestea le pot primi.

2.4. Dimensiunea militară Regiunea Extinsă a Mării Negre şi „Identitatea regională Marea

Neagră–Caucazul de Sud” reprezintă concepte cheie ale noii viziuni geopolitice şi geostrategice asupra Mării Negre.

Zona Mării Negre, ca spaŃiu între Europa şi Asia, între Occident şi Orient, între creştinism şi islamism, reflectă la scară redusă mutaŃiile, evoluŃia şi tendinŃele din viaŃa politică, economică şi socială manifestate pe plan european.

Interesele maritime şi fluviale ale României privite din prisma asigurări stabilităŃii şi securităŃii în zona Mării Negre, solicită ca Ńara noastră să acorde o atenŃie deosebită problematicii Mării Negre, tratând-o ca pe o foarte importantă problemă de interes naŃional.

De remarcat în cadrul geopolitic zonal actual sunt câteva elemente cum ar fi: tendinŃa de globalizare aflată în intens proces de implementare, interesele UE se întrepătrund cu cele NATO, intenŃia înfiinŃării de baze ale SUA pe teritoriul unor state riverane Mării Negre, care va duce la creşterea rolului economic şi militar al acestei regiuni, dar va genera şi o serie de tensiuni regionale.

Acestea ne demonstrează că mediul de securitate regional necesită o analiză atentă şi cel mai adesea, o reacŃie rapidă.

Pe lângă caracterul lor de căi navigabile pentru desfăşurarea acŃiunilor de comerŃ, din cele mai vechi timpuri mediul maritim a avut şi o dimensiune militară, care nu s-a schimbat în ciuda eforturilor de demilitarizare a mărilor şi oceanelor.

La numărul de nave militare existent în lume se adaugă tot mai multe nave de generaŃie nouă construite prin folosirea unor tehnologii şi în baza unor proiecte care să le asigure posibilitate de a nu fi detectate, capabile de consumuri mici şi alte caracteristici de natură să le ridice potenŃialul tactic pe timpul desfăşurării acŃiunilor militare.

ForŃele navale au structuri capabile să opereze în mediul suprafaŃă, aer sau submarin dar şi structuri capabile să acŃioneze în mod integrat în toate cele trei medii în spaŃiul pentru misiuni comune JOA.

Mările, Oceanul Planetar, Ńărmurile şi spaŃiul aerian aferent acestora, oferă un spaŃiu tridimensional în care forŃele maritime pot opera şi executa misiuni în scopuri politice, dar şi o arenă internaŃională pentru demonstrarea capabilităŃilor şi a capacităŃii de a folosi forŃa. În orice caz, în mediul maritim pericolul poate veni din orice direcŃie.

Pentru ca structurile forŃelor navale să-şi poată asigura protecŃia proprie şi colectivă, este necesară asigurarea unei bune RMP, recunoaşterea situaŃiei maritime, existentă în spaŃiul tridimensional care poate fi monitorizat prin utilizarea tuturor senzorilor aprobaŃi a fi folosiŃi în acest scop la bordul navei.

Rezultatul acesteia va include selecŃia, achiziŃionarea, identificarea precisă şi clasificarea tuturor contactelor existente în spaŃiul tridimensional aferent unei nave militare prin implicarea unui set de senzori aprobaŃi a fi utilizaŃi în acest sens. Aceste date vor furniza de asemenea componenŃa, poziŃia şi elementele de mişcare,

281

ameninŃarea reprezentată de armamentul adversarului şi modalităŃi de implicare a armamentului de la bord în scopul contracarării unui eventual atac.

Echipamentele existente la bord includ senzorii care funcŃie de capabilităŃile oferite de elementele constructive şi caracteristicile specifice pot acoperi suprafeŃe mai mult sau mai puŃin întinse, cu rolul de a asigura menŃinerea fluxului continuu de informaŃii.

ForŃele maritime care conduc atacul sau misiuni de susŃinere dinspre mare a operaŃiilor de la uscat, pot fi singurele mijloace prin care se poate asigura succesul acŃiunii forŃelor terestre prin susŃinerea acestora dinspre mare pe timpul executării misiunilor specifice ce le revin.

Suportul pe care forŃele maritime îl asigură forŃelor terestre poate fi şi cel de natură să asigure căile de comunicaŃii utilizate pentru transportul în siguranŃă către zona de operaŃii a acestora sau după caz a elementelor de suport logistic destinate pentru susŃinerea efortului pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii.

2.5. Dimensiunea ştiin Ńifică şi tehnologică Dimensiunea ştiinŃifică şi tehnologică apare ca o reflexie a capacităŃii de a

asigura necesităŃile impuse de dimensiunea militară. Navele sunt structurile operaŃionale din cadrul forŃele navale care dispun de

sisteme complexe de aparatură, tehnică şi armamente. În plus navele puse la dispoziŃia NATO sunt platforme ce deŃin sisteme integrate de armament şi echipamente aferente sofisticate care le fac capabile să facă parte din grupări multinaŃionale ca urmare a capacităŃii de interoperabilitate tehnică şi de pregătire a echipajelor.

Intrarea în cadrul forŃelor navale şi a componentei aeriene organice în special în dotarea navelor din clasa fregate, a ridicat gradul de interoperabilitate pe de o parte, dar a şi crescut capabilităŃile tactice ale acestora.

Prin reabilitarea stării de operativitate a submarinului se va realiza un salt esenŃial, de o importanŃă deosebită în actuala conjunctură regională.

Este important de reŃinut că nu numai tehnica şi echipamentele care asigură un grad acceptabil de interoperabilitate, operaŃionalizarea structurilor, precum şi nivelul înalt de profesionalizare al echipajelor sunt suficient necesare pentru realizarea unei optime capabilităŃi necesare participării la operaŃii navale în cadrul unor grupări multinaŃionale ci şi compatibilitatea ideologiei şi termenilor utilizaŃi la elaborarea conceptelor şi doctrinelor care guvernează folosirea şi acŃiunea acestor structuri.

2.6. Dimensiunea geofizică Cunoaşterea corespunzătoare a aspectului geofizic al mediului maritim specific

zonei de desfăşurare a operaŃiilor maritime este esenŃială şi de cele mai multe ori reprezintă o cerinŃă vitală, pentru realizarea surprizei, economiei de forŃe, folosirea corespunzătoare a spaŃiului respectiv din punct de vedere tactic etc.

Aceste elemente sunt reprezentate: elemente de geografie, oceanografie, hidrometeorologie şi măsura în care derivatele acestora pot influenŃa capabilitatea forŃelor maritime de desfăşurare a operaŃiei.

282

Peste 80% din statele lumii au ieşire la mare. Posibilitatea actuală de acces liber la Oceanul Planetar a forŃelor navale, deschide posibilitatea atingerii unora dintre aceste coaste, măsură în care se pot executa misiuni de reprezentare diplomatică sau acŃiuni militare. Marina română a câştigat oportunitatea de a putea fi simultan reprezentată de structuri destinate acŃiunii în limita apelor brune şi în apele adânci ale oceanelor cunoscute şi ca ape albastre, dar şi în apele maro ale altor state.

Este importantă asigurarea navelor la care pretează, cu tehnică specială privind recepŃionarea şi interpretarea hărŃilor sinoptice, a prognozelor de hidrolocaŃie şi radiolocaŃie, elemente foarte necesare pentru procesul de planificare al operaŃiei navale.

2.7. Dimensiunea socio-culturală Dimensiunea socio-culturală derivă în mod special din majora diferenŃiere

socio-culturală din interiorul unui sistem internaŃional. Deşi asigurarea unei bune înŃelegeri a fenomenului socio-cultural este de o importanŃă strategică, ea nu se reflectă foarte pregnant la nivelul militar.

DiferenŃele socio-culturale au o importantă deosebită mai ales în cadrul relaŃiilor dintre noi şi structurile alianŃelor din care facem parte.

Chiar şi în cadrul structurilor NATO, unde s-a depus un efort considerabil pentru realizarea interoperabilităŃii între proceduri, tactici şi doctrine, tot sunt întâlnite anumite diferenŃe inerente.

Nu eliminarea acestor diferenŃe de nivel socio-cultural este foarte importantă ci cunoaşterea acestora şi înŃelegerea lor va asigura buna cooperare şi interoperabilitatea dintre structurile forŃelor navale cu alte structuri similare din cadrul NATO sau UE.

SpaŃiul de luptă maritim multidimensional este spaŃiul în care forŃele navale trebuie să fie capabile să influenŃeze evenimentele în mediul de suprafaŃă şi cel submarin şi aerian aferent. Mările şi oceanele furnizează un spaŃiu tridimensional în care forŃele navale execută acŃiuni specifice ca urmare a necesităŃii impuse de schimbările şi deciziile politice. În acest spaŃiu apariŃia unei ameninŃări poate fi posibilă din orice direcŃie şi mediu posibil, ceea ce impune un regim de supraveghere continuă şi riguroasă, care să asigure o reacŃie oportună şi în timp util.

Prin caracteristicile hidrometeorologice şi geografice specifice diverselor medii maritime, este bine cunoscut faptul că există posibilitatea ca anumite zone să ascundă potenŃiale ameninŃări aeriene, de suprafaŃă şi submarine.

Navele de suprafaŃă pot fi detectate ca Ńinte de o serie largă de senzori, inclusiv din spaŃiul aerian prin intermediul aviaŃiei şi a sateliŃilor de supraveghere, problema de fond o constituie în special, localizarea unei anumite Ńinte, clasificarea şi identificarea certă a acesteia cu scopul de a o angaja.

În marea largă o componentă navală de atac are o mare libertate de manevră care îi asigură capacitatea de reacŃie corespunzătoare faŃă de apariŃia unei ameninŃări neaşteptate. Aceste aspecte se realizează prin balansarea capabilităŃilor ofensive şi defensive de care dispun aceste forŃe.

283

3. Teatrele de acŃiune maritime în concepŃia NATO (domenii ale luptei pe mare)

Teatrele de acŃiune ale unei grupări navale NATO pot fi întâlnite oriunde pe

glob, unde acordurile din cadrul AlianŃei şi rezoluŃiile ONU o solicită. Acestea pot fi în anumite raioane de operaŃii navale în marea largă, la ocean sau de asemenea în vecinătatea litoralului unor Ńări, membre sau nu ale AlianŃei în funcŃie de situaŃie.

3.1. Proiectarea puterii maritime Fiecare structură componentă proiectează puterea navală a Ńării pe care o

reprezintă în cadrul AlianŃei care stă la baza constituirii unei grupări navale. De asemenea, ea poate să reprezinte şi diplomatic Ńara de apartenenŃă, independent sau în cadrul unei structuri de forŃe constituite, nu numai puterea navală de pe poziŃii beligerante.

Misiunile structurilor din cadrul forŃelor navale cuprind un domeniu larg de activităŃi care cer, în cazul unor conflicte armate, acŃiunea comună a capacităŃilor proprii şi a celor asigurate de componenta aeriană organică şi cea pusă la dispoziŃie pentru misiuni de asigurare a forŃei şi pentru misiuni de cercetare şi supraveghere.

Controlul mării include acŃiuni militare care la nivelul navei, ca cel mai mic eşalon din cadrul grupării de forŃe, se constituie în acŃiuni de localizare, clasificare şi monitorizare a contactelor de suprafaŃă, a celor submarine şi de asemenea a celor aeriene, şi în funcŃie de clasificare şi ROE în vigoare poate face uz de forŃă sau nu împotriva acelor contacte clasificate ca fiind inamic.

Aceste acŃiuni includ de asemeni controlul sau cooperarea cu navele comerciale şi întregul complex de acŃiuni specifice operaŃiei de interzicere sau control al mării.

Proiectarea puterii navale în vecinătatea zonelor litorale, pe de altă parte, implică structuri ale forŃelor navale în acŃiuni de luptă ofensive pentru a obŃine efecte decisive în favoarea structurilor componente ale forŃelor terestre sau ale infanteriei marine ce desfăşoară acŃiuni la uscat.

Fundamental pentru toate acŃiunile maritime militare este capabilitatea, profesionalitatea şi abilitatea folosirii forŃei, fie dinspre mare pentru susŃinerea acŃiunilor de la coastă, fie în cadrul luptei de suprafaŃă, aeriană, submarină sau în toate cele trei medii simultan.

Această necesitate de folosire a forŃei în cazul unei ameninŃări multiple parŃiale sau unice, face necesară împărŃirea spaŃiului aferent zonei de acŃiune în domenii distincte ale ducerii luptei, funcŃie de natura ameninŃării.

Pe timpul acŃiunilor militare NATO nivelul efortului pe fiecare teatru de acŃiune va depinde de mărimea, domeniul, proporŃia, scopul acŃiunilor militare maritime şi de ameninŃările militare împotriva grupării de forŃe aliate, din care şi noi facem parte.

3.2. Lupta antiaeriană/AAW În mediul maritim, acest tip de luptă face referire la lupta împotriva

ameninŃărilor din mediul aer, iar ca reacŃie face parte din ansamblul de măsuri

284

specifice apărării antiaeriene pe mare. Este termenul folosit pentru înglobarea procedurilor standard de operare, a

reacŃiilor, a asumării corespunzătoare a stărilor de pregătire pentru luptă, precum şi a lansării contramăsurilor specifice şi manevrelor evazive cu scopul de a asigura apărarea platformei şi a forŃelor amice împotriva ameninŃărilor din mediul aer, care pot fi reprezentate de avioane sau armelor aeropurtate, indiferent dacă sunt lansate din aer, de pe platforme de suprafaŃă sau imersate, sau din imersiune.

AAW este termenul maritim pentru acŃiuni militare de apărare antiaeriană şi este parte componentă a sistemului de apărare antiaeriană.

O grupare navală execută AAW în mod întrunit, situaŃie în care din cadrul structurilor participante se deleagă un comandant care este coordonatorul acŃiunilor specifice luptei antiaeriene AAWC.

AAW este bazat pe principiile apărării eşalonate în adâncime şi pe altitudine, cu scopul realizării nimicirii atacurilor aeriene la o distanŃă maximă care să nu permită succesul atacului inamic.

Aceste acŃiuni se vor executa cu tehnica şi armamentul destinate luptei antiaeriene de la bordul structurilor aparŃinând forŃele navale, la care funcŃie de natura misiunii şi a nivelului ameninŃărilor din acest mediu vor fi implicate atât aviaŃia organică cât şi cea bazată la Ńărm, repartizată în sprijin şi de asemenea funcŃie de situaŃie, sistemele de apărare antiaeriană de la coastă. La bordul navelor trebuie să se găsească sisteme integrate de rachete navă-aer cu rază lungă şi medie de acŃiune, tunurile cu tragere rapidă, sistemele de arme de apărare apropiată, capcanele şi mijloacele de bruiaj.

În cadrul acestei organizări integrate de sisteme de armamente tactici şi proceduri, un rol extrem de important îl are acea parte care Ńine de războiul electronic în principal, în domeniul ce Ńine de avertizarea timpurie.

Structurile din cadrul forŃelor navale execută AAW, simultan cu ducerea luptei şi în celelalte medii precum funcŃie de natura şi misiunile specifice acestora şi alte acŃiuni, ca de exemplu minarea sau operaŃiile amfibii.

Atât în planificare cât şi în execuŃie, comunicaŃiile şi bineînŃeles strânsa coordonare între componentele aeriană şi navală, sunt esenŃiale.

Pentru îndeplinirea acestui deziderat se stabilesc o serie de sectoare, coridoare şi zone specific destinate astfel încât să facă posibilă pe de o parte asigurarea protecŃiei forŃei şi pe de altă parte să se asigure schimbul de informaŃii, coordonarea armamentelor şi subunităŃilor navale şi aeriene implicate, cu scopul evitării fratricidului.

3.3. Lupta antisubmarin/ASW În mediul maritim, acest tip de luptă face referire la lupta împotriva

ameninŃărilor din mediul submarin şi este executată cu intenŃia de a interzice inamicului folosirea eficientă a submarinelor.

ProtecŃia ASW a forŃei depinde de apărarea în adâncime şi strânsa coordonare între nave, elicoptere şi aviaŃia maritimă de patrulare/MPA, facilităŃile de sprijin asigurate de la uscat şi submarinele amice.

285

Complexitatea unui astfel de coordonări şi factorii de mediu implicaŃi fac din ameninŃarea submarină una dintre cele mai dificile probleme de contracarat.

O grupare navală execută ASW în mod întrunit, situaŃie în care din cadrul structurilor participante se deleagă un comandant care este coordonatorul acŃiunilor specifice luptei antisubmarin ASWC.

Submarinele din organică care sunt puse la dispoziŃia JFC fac parte din categoria de forŃe de nivel strategic şi acesta le furnizează domeniul opŃiunilor de utilizare strategică şi tactică.

Acestea pot opera în zone cu un înalt nivel de ameninŃare care nu ar putea fi controlate de alte structuri de suprafaŃă din cadrul forŃelor navale şi sunt capabile să susŃină acŃiuni militare independente de interzicere în largul mării ori ca parte componentă a grupărilor navale lărgite în acŃiunile militare de control al mării.

CapacităŃile nucleare şi convenŃionale ASW ale submarinelor pot fi utilizate pentru a intensifica folosirea combinată a forŃelor de suprafaŃă şi aeriene în acŃiunile militare ASW, şi această componentă ASW se constituie în detaşamentul înaintat pentru acŃiunile militare de luptă de suprafaŃă.

De asemenea, ele se pot constitui ameninŃarea cea mai importantă împotriva navelor şi grupurilor destinate luptei antisubmarin, dacă sunt în dotarea inamicului.

Submarinele sunt folosite cel mai adesea pentru a furniza I & W şi recunoaşterea înainte de începerea ostilităŃilor.

În mod implicit, ele pot fi folosite pentru a interzice SLOCs în acŃiunile de interdicŃie maritimă, ori pentru a întări acŃiunile de control pe mare când acŃionează ca parte componentă a grupărilor navale lărgite.

Pe timpul misiunilor de protecŃie a unor convoaie, anumite forŃe din cadrul grupării navale de asigurare, pot fi detaşate cu scopul constituirii unui grup de căutare-atac, care pe toată durata căutării, interceptării, identificării şi atacului submarinului inamic se vor subordona ASWC, care în mod normal este comandantul luptei antisubmarine POUW, la nivelul uneia dintre navele din cadrul grupării ca TU.

3.4. Lupta la suprafaŃă/ASUW În mediul maritim, acest tip de luptă face referire la lupta împotriva

ameninŃărilor din mediul suprafaŃă şi este executată cu intenŃia de a interzice inamicului folosirea eficientă a platformelor purtătoare de rachete, a rachetelor navă-navă şi a altor ameninŃări specifice mediului de suprafaŃă, inclusiv de natură asimetrică.

Este definită ca fiind suma acŃiunilor necesare pentru detectarea, clasificarea şi luarea celor mai optime acŃiuni şi manevre pentru contracararea navelor de suprafaŃă inamice şi a capabilităŃilor acestora.

AcŃiunile militare ASUW care pot include pe cele de control a mării şi pe cele de interdicŃie, pe cele de străpungere a SLOC, apărarea forŃelor amice de atacul la suprafaŃă, sau combinaŃii ale tuturor acestora, situaŃie în care se încearcă să se asigure conducerea corespunzătoare a acŃiunilor necesare, interzicând oricărui adversar capacitatea de folosire a forŃelor într-o manieră eficientă.

Acest lucru este controlat în mod normal de comandantul luptei la suprafaŃă POAW, prin implicarea sistemelor de armamente de la bord, iar la nivelul grupării de

286

nave de către comandantul luptei de suprafaŃă ASUWC, numit dintre POAW de la bordul navelor din cadrul grupării, prin folosirea aviaŃiei organice şi a celei în sprijin de la uscat, prin implicarea şi a celorlalte nave din grupare şi poate fi sprijinit de submarine.

La litoral, atacurile aeriene rapide asupra navelor şi uscatului, care sunt duse de mai multe naŃiuni prezintă o ameninŃare specială pentru acŃiunile militare aliate.

Grupurile de avioane de atac amice împreună cu elicopterele de luptă pot oferi o soluŃie viabilă de contracarare a acestei ameninŃări în mod special când sunt combinate cu mari unităŃi care acŃionează în larg putând furniza un C2 avansat, sprijinind focul cu armele de bătaie lungă şi capabilităŃile elicopterelor de sprijin.

3.5. Lupta contra minelor Lupta contra minelor este împărŃită în două domenii: minarea şi acŃiunile de

contracarare a pericolului de mine ale adversarului (cunoscută ca MCM). Minarea sau crearea pericolului de mine, oricare dintre ele cu rol de protecŃie,

poate fi defensivă sau ofensivă. Câmpurile de mine de protecŃie sunt lansate în apele proprii cu scopul de a

proteja forŃele proprii (amice) sau Ńărmurile. Câmpurile de mine de apărare sunt lansate în apele internaŃionale, strâmtori sau alte puncte obligatorii de trecere cu scopul de a restricŃiona sau limita mişcările inamicului.

Câmpurile de mine ofensive sunt lansate în apele inamicului sau în cele controlate de inamic cu scopul de a forŃa inamicul să desfăşoare acŃiuni ca cele de închidere a porturilor sau de redirijare a traficului naval întrerupând astfel aprovizionarea militară şi economică şi desfăşurările de forŃe navale. MCM include în general toate măsurile de contracarare a minelor marine prin reducerea şi prevenirea pericolului distrugerii navelor şi personalului.

Acesta poate include acŃiuni duse pentru a împiedica lansarea cu succes a minelor marine de către adversar prin atacarea puitoarelor de mine, prin lansarea câmpurilor de mine aliate, sau prin reducerea posibilit ăŃilor inamicului de susŃinere a minării, ca cele de folosire a unităŃilor MCM, pentru a determina schimbări de drum ale navelor prin ocolirea unor mari zone ameninŃate sau prin dragarea paselor şi ale acelor acŃiuni desfăşurate pentru reducerea influenŃei semnăturii magnetice şi acustice ale navelor.

3.6. Lupta amfibie Luptele amfibii includ în mod teoretic toate tipurile de nave, submarine,

avioane, arme şi trupe terestre într-un efort militar concertat de debarcare pe calea mării a unei forŃe maritime şi terestre, ambarcate pe nave sau avioane cu principalul scop de proiectare a forŃei terestre de nivel tactic pe uscat, într-un mediu care poate varia de la permisiv la ostil.

Caracterul naval inerent al unei acŃiuni militare amfibii este reflectat în principiile care guvernează organizarea forŃelor implicate în conducerea unei astfel de acŃiuni.

ForŃele amfibii oferă o mare mobilitate operaŃională împreună cu o flexibilitate atât politică cât şi militară. Deoarece acestea nu reclamă puncte specifice de

287

debarcare cum ar fi porturile sau aeroporturile, acest lucru creează probleme operaŃionale semnificative pentru un adversar. Cu toate acestea, operaŃiile sunt complexe şi necesită o planificare detaliată, antrenament şi echipament specializat.

ForŃele amfibii reclamă apărarea navelor (ASW, AAW, ASUW şi NMW) şi controlul oricărei mişcări pe ruta navă-obiectiv de către navele de suprafaŃă şi/sau elicoptere. ForŃele amfibii sprijinite de aviaŃia organică pot contribui la ofensiva terestră prin manevre specifice acŃiunilor militare de pe mare, cum ar fi cele de învăluire, de întoarcere sau de infiltrare şi prin interzicerea vulnerabilităŃilor cheie pe Ńărm. Prin compensaŃie (prin urmare, pentru echilibrare), proiectarea puterii forŃelor navale poate furniza efecte terestre la nivel operaŃional. Raidurile şi/sau demonstraŃiile pot mări efectul surprizei, derutarea şi confuzia comandantului inamic în luarea deciziilor.

3.7. Lupta ofensivă (lovitur ă, atac)/STW Constă în activităŃi militare ce vizează distrugerea sau neutralizarea Ńintelor

inamice de la Ńărm, incluzând atacurile împotriva Ńintelor de importanŃă strategică sau tactică cum ar fii capacităŃile de producŃie, bazele din care inamicul este capabil să conducă şi să susŃină logistic acŃiunile militare aeriene, de suprafaŃă sau submarine, împotriva forŃelor inamice.

ForŃele navale pot contribui la lovirea Ńintelor de la coastă, folosind baze aeriene maritime, rachete de croazieră lansate de pe nave de suprafaŃă sau submarine şi tunurile navale.

În acŃiunile militare maritime, în special la litoral, forŃele aeriene cooperează strâns cu forŃele navale pentru a asigura întrebuinŃarea cea mai eficace a mijloacelor aeriene disponibile în misiuni de lovire-atac.

3.8. Cooperarea navală şi dirijarea transporturilor Scopul NCAGS/Naval Co-operation and Guidance for Shipping este de a

coopera cu navele comerciale în perioada de criză şi conflict incluzând răspunsul la criză a transporturilor şi transporturile neutre subînchiriate naŃiunilor aliate, în scopul de a spori siguranŃa acestora şi a scoaterii lor din zona acŃiunilor militare (vezi ATP-2, Allied Naval Control of Shipping Manual).

3.9. Războiul radio-electronic/EW Cele trei diviziuni ale războiului radio-electronic (ECM, ESM, EPM) sunt

întrepătrunse şi complementare. Toate forŃele militare fac uz pe scara largă de spectrul electromagnetic şi acustic.

Cea mai mare parte a acŃiunilor militare maritime încearcă să domine folosirea şi exploatarea acestor spectre.

Navele şi avioanele sunt echipate cu o varietate de sisteme care utilizează sau exploatează spectrele electromagnetice şi acustice.

Coordonarea acestor sisteme în cadrul unei grupări navale constituite, necesită un plan detaliat de utilizare coordonată a emisiilor în frecvenŃele specifice din care fac parte spectrul electromagnetic, radio, infraroşu. Acest plan poartă numele de

288

EMCONPLAN, plan de control al emisiilor ce asigură monitorizarea comprehensivă şi evită interferenŃele mutuale.

De asemenea, este domeniul care este implicat în elaborarea planului de contramăsuri de bruiaj radio, respectiv elaborarea planului antibruiaj radio în comun cu compartimentul comunicaŃii ANTIJAM COMPLAN şi de implicare a sistemelor de lansare contramăsuri.

3.9.1. Războiul electronic Războiul electronic cuprinde trei diviziuni: - măsuri de susŃinere a războiului electronic/ESM; - contramăsuri electronice/ECM; - măsuri de protecŃie electronică/EPM. Măsurile de susŃinere a războiului electronic/ESM implică măsuri luate

pentru monitorizarea, interceptarea şi identificarea emisiilor din spectrul electromagnetic şi infraroşu, localizarea surselor în direcŃie şi asimilarea acestora cu platforma purtătoare în scopul recunoaşterii imediate a ameninŃărilor specifice acesteia.

ESM furnizează sursa informaŃiilor necesare pentru luarea deciziilor imediate implicând contramăsurile electronice, măsurile de protecŃie electronică şi alte acŃiuni tactice (vezi Allied Administrative Publication (AAP-6), NATO Glossary of Terms and Definitions).

Contramăsurile electronice/ECM implică măsuri luate pentru prevenirea sau reducerea utilizării eficace de către inamic a spectrului electromagnetic prin intermediul folosirii energiei electromagnetice sub forma bruiajului, înşelării şi neutralizării electronice (vezi AAP-6).

Implică măsuri luate pentru asigurarea folosirii eficace a spectrului electromagnetic pe timpul folosirii energiilor electromagnetice de bruiaj de către adversar, prin utilizarea măsurilor proprii de protecŃie electronică active şi pasive (vezi AAP-6).

3.9.2. Războiul acustic Războiul acustic este împărŃit de asemenea în trei diviziuni: - măsuri de susŃinere a războiului acustic/AWSM; - contramăsuri acustice/ACM; - măsuri de protecŃie acustică/APM. Măsurile de susŃinere a războiului acustic/AWSM implică căutarea,

interceptarea, localizarea, înregistrarea şi analizarea undelor acustice propagate în apă, în scopul exploatării acestor radiaŃii. Folosirea AWSM implică scăpări de emisii acustice în apă, şi nu sunt în general detectabile (vezi AAP-6).

Contramăsurile acustice/ACM previn sau reduc folosirea spectrului acustic de către un inamic şi implică emisii acustice intenŃionate în apă, destinate înşelării şi bruiajului în apă (vezi AAP-6).

Măsurile de protecŃie acustică/APM asigură folosirea eficace, prietenoasă a spectrului acustic prin cuantificarea masurilor de război acustic ostile. MPA implică

289

măsuri de susŃinere a războiului acustic şi contramăsuri de război, antiacustic şi nu implică emisiile acustice în apă (vezi AAP-6).

3.9.3. Controlul emisiei/EMCON Controlul emisiei/EMCON este în mod frecvent managementul frecvenŃei emisiilor electromagnetice sau a energiei acustice pentru dezamorsarea şi coordonarea tuturor emisiilor din toate punctele de vedere a forŃelor maritime cu particularitatea cu îngrijorarea specială că frecvenŃele de siguranŃă sunt alocate în mod adecvat. Cel mai bun mod de exploatare a potenŃialului, sau politica şi activităŃile EAW trebuie să fie în armonie cu alte domenii şi forŃe/comenzi componente ale războiului. După coordonarea cu Comandamentul ForŃelor Întrunite celula de coordonare a războiului electronic, componenta Comandamentului Maritim promulgă politica emisiilor. Toate cerinŃele sunt apoi incorporate în planul EMCON care este promulgat printr-un ordin sau semnal de acŃiune.

3.9.4. Misiunile războiului acustic şi electronic/EAW Obiectivul stabilirii misiunilor pentru EAW este de a asigura ca toate emisiile probabile să fie interceptate, acoperite de posibilităŃi de detecŃie şi analiză şi prin mijloace active cum ar fi radarele, sonarele, aparatele de bruiaj, capcane etc., sunt mobilizate pro-activ, pregătite pentru contracararea ameninŃărilor. Politica misiunilor în general trebuie să ia în consideraŃie disponibilitatea echipamentelor care ar trebui să fie ajustate pentru a preîntâmpina schimbările în situaŃia tactică.

290

ÎN ATENłIA AUTORILOR ARTICOLELOR

Articolele vor avea un caracter ştiinŃific, bazat pe o temeinică documentare din partea autorului. Autorul poartă întreaga răspundere privind originalitatea şi autenticitatea articolului pe care-l semnează.

Textele trimise redacŃiei spre a fi publicate vor fi însoŃite de înregistrarea lor pe suport magnetic şi vor conŃine maximum 8 pagini. Articolele se trimit pe adresa Şcolii de AplicaŃie a ForŃelor Navale sau prin e-mail safn@anmb.ro.

RedacŃia îşi rezervă dreptul de a corecta stilul şi gramatica manuscriselor şi de a interveni asupra dimensiunii acestora, dar nu va recurge la schimbări majore atât în forma, cât şi în fondul articolului fără a consulta autorul.

Am aprecia în mod deosebit solicitudinea autorilor articolelor dacă aceştia ar respecta următoarele norme de redactare:

- textele vor fi redactate în Microsoft Office Word, cu font Times New Roman, mărimea 14, spaŃiate la un rând, utilizând opŃiunea justify;

- desenele şi imaginile vor fi în format JPEG, JPG sau GIF; - manuscrisele vor respecta normele academice, utilizându-se ortografia

DicŃionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române (Editura Univers Enciclopedic, 2005);

- bibliografia se va trece la sfârşitul articolului în ordinea: autorul, titlul lucrării, editura, anul. În cazul lucrărilor scrise de un colectiv, în locul autorului vor apărea semnele ***.

MulŃumindu-vă pentru înŃelegere, aşteptăm în continuare cu interes şi speranŃă articolele Dumneavoastră!

RedacŃia