ACADEMIA ROMANAMEMORIILE SECTIUNII ISTORICE

SERIA III TOMUL IV MEM. 5

SI

I

DOMNITA ANCAPATRONAGIUL EI LITERAR

II

0 PRIGONIRE POLITICASUB FANARIOTI

DE

N. IORGAMEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

CVLTVRA NATIONALABUCURESTI

1 9 2 5

.

IDOMNITA ANCA

SI PATRONAGIUL EI LITERAR (136o)II

0 PRIGONIRE POLITICA SUB FANARIOTICOMUNIC A RI

DE

N. IORGAMEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

.Fedinta dela 31 Octornvrie 1924

0 note intr'unul din capitolele date de d-1 William Miller colectieiengleze «Cambridge medieval history» m'a trimis la vechea revistaconsacrata cruciatelor a contelui Riant, in care se vorbeste de lucrariliterare in legatura cu oAna, Tarita de Vidin».

Notita pe care o da, in adevar, in Archives de l'Orient Latin, II, pp.389-9o, Iesuitul rus Martinov, care s'a ocupat de acest subiect si in«Monumentele de veche literature si arta», citate in not;ta, dar neacce-sibile pentru mine, are acest cuprins:

«Recit sur les Lieux Saints de Jerusalem. Traduit d'un texte slavondu XIV-e siècle.

y a a la Bibliotheque de l'Universite de Gand un manuscrit slavon(No. 408,7 suppl.), portant la date de 136o. I1 contient un Recueil de viesde saintes femmes, suivies d'une courte description des Lieux Saintsde la Palestine. L'epilogue nous apprend que ce recueil a ete fait aVidin (Bdin) pour la Tzarine Anne, femme de Jean Sracimir, dernierempereur bulgare. Le ms. se compose de 237 feuilles in-8, dont chaquepage a i8 lignes.

La langue du ms. n'offre rieu de particulier; on la retrouve danstous les monuments litteraires du XIV-e siècle, de redaction serbe.Les pieces contenues dans le Recueil sont les suivantes:

1. p. 1, Fragment de la Vie d' Abraam qui a converti sa niece.2. p. 35, 18 sept. Legende de sainte Theodora.

x A. R. Mono,. Secgunii Istorice. Seria III. Toni. IV. Mem. 5

II

.

N. IORGA 374

3. p. 71, 24 sept. Martyre de s. Thkle.4. p. 115, 14 oct. Martyre de s. Parascive (Petka).5. p. 143, 4 dec.-- Martyre de s. Barbe et de s. Julienne.6. p. 154, 17 juillet. Martyre de s. Marine (Marguerite)7. p. 212. Vie de la venerable Thais.8. p. 229, 25 sept. Vie de s. Euphrosyne, surnommee Smaragde.9. p. 212. Vie de la bienheureuse imperatrice Theophano.

to. p. 251, 15 nov. s. Catherine martyre.II. -p. 277, 21 dec. Martyre de s. Julienne.12. p. 313, mois d'avril. Vie de s. Marie l'Egyptienne.13. p. 371, 15 juin. Vie de s. Euphrasie.14. pp. 468-473. Recit sur les Saints Lieux de Jerusalem.A la fin du recit on lit l'epilogue suivant:«Par le bon plaisir du Pere, l'operation du Fils, et le secours du S.

(Esprit, du temps du pieux et tres-haut autocrate, Jean Sracimir, Tzar«des Bulgares et des Grecs, grace aux soins de la pieuse et illustre Tza-«rine Anne et par ses ordres, a ete ecrit ce volume nomme Synaxaireodes saintes femmes, venerables et martyres. Qu'il contribue a l'affermis-«sement du regne du Tzar, de la Tzarine et de leurs enfants, a la sante«de leur corps et au salut de leurs ames. Ecrit dans la ville de Bdin«(Vidin), l'an 6868 (136o). Gloire a Dieu dans les siecles. Amen».

Un specimen du texte slavon a ete publie par moi en 1882 aux fraisde la Societe imperiale des anciens textes dans ses Monuments (russes)d'ancienne litterature et art, no. XIV (S. Petersbourg, Imprimeriesynodale, 28 pp. in 4 ; 5 fac-similes). Le Recit sur les Lieux Saints yoccupe les pp. 17-28.

Je n'entre dans aucun detail sur la valeur geographique et archeologique,ni sur Page exact de cette petite description. Je crois seulement devoirfaire remarquer que presque tous les renseignements qui s'y trouventconcordent avec ceux que nous donnent Daniel l'Hegoumene (1113) 1)et Etienne de Novgorod (135o)».

Cum se vede, n'avem a face cu o simply creatiune intamplatoare,de omagiu catre «Tarita», ci cu deplina recunoastere a faptului ca sotiaaceluia care, in coltisorul lui vidinean, pe jumatate sarbesc, nu se con-siders ca un «Imparat» national pentru Bulgari, ci ca un «Tar al Bul-garilor si Grecilor», deci Romeilor, Romanilor, dupe traditia primitive

1) Ed. Norov, S' Peterstralrg 1864, in 4°.

DOMNITA ANCA $1 PATRONAGIUL El LITERAR 3

si eterna, a ingrijit si «a poruncit» sa se stranga laolalta aceste Vieti desfinte, care infatisau pentru dansa o culegere de modele ale vietiiinchinate lui Dumnezeu, potrivita cu o princess «evlavioasa si slavita».

Nepoata lui Avraam, Sfanta Teodora, Sfanta Vineri (Petca, Paras-chiva), Sfanta Tec la, Sfanta Varvara, Sfanta Iu liana, Sfanta Marina,de origine mai mult apuseana, Sfanta Eufrosina (Frasina), Sfanta Eca-terina, Sfanta Maria Egipteana, infatisata nu odata pe paretii bisericilornoastrei Sfanta Eufrasia si cuvioasele Thais si «fericita ImparateasaTheophano», vrednica de inchinarea altei «Imparatese», alcatuiau pentruAna o carte de morals din vieata femeilor care si-au sfintit rostul prinpietate si fapte bune. Adaosul despre nepoata lui Avraam trimite la car-tile apocrife ale crestinismului, asa de raspandite si la Slavii din Bul-garia si la noi, iar, pe o vreme in care sunt ash de multe pelerinagiilela Mormantul Domnului1), nu e nimic mai explicabil decat capitolulfinal «Povestirea despre Sfintele Locuri dela Ierusalim».

Astfel manuscrisul slavon din Gand, din care va trebui sa avem spe-cimene fotografice, devine o lucrare literara de mare interes si in cepriveste cuprinsul.

Dar, pentru noi, el are un interes cu totul deosebit. In adevar manilacare 1-au atins intaiu, ca si gandul dela care a plecat sunt de o potrivaromanesti

«Tarita Ana a Bulgarilor si Grecilor» e domnita munteana Anca, fiica a luiAlexandru-Voda si a Doamnei Clara, sora lui Vladislav sau Vlaicu-Voda.

E adevarat ca scrisoarea din 135o a Papei Urban al V-lea catre Clara,vaduva lui Alexandru-Voda, vorbind de credinta fats de catolicism aacestei princese si de actiunea religioasa asupra fiicelor ei, pomenestepe «prea-iublta in Hristos fiica noastra, slavita imparateasa a Bul-gariei», care_urmase exemplul mamei, adaugind ca din alte stiri on chiardin scrisoarea Clarei (quia habere diceris alteram natam) rezulta ca are oalts fats, «Anca, regina slavita a Serbiei», care a ramas in legea Rasari-tului, si care trebue convertita 2).

Ca sotia lui Uros, fiul lui Dusan, se chema Ana, aceasta o intarestesi pomelnicul tiparit de Stoian Novacovici, in «Glasnicul» din Belgradpe 1875 (XLII, p. 27) 3). Se admite si cu dfeptate, caci se cunosc

3) Voy. Mme de Khitrowo, Itineraires russes en Orient, Geneva, Fick, 1889.Hurmuzaki, I, p. 158, no. CXXII. Scrisoarea a mai fost tipatita de Theiner

0 de Fejer. N'am la indemana editia data de §coala franceza.3) Cf. §i JireCek, Geschichte der Serben, I, p. 434 §i nota.

I

r.

375

2)

4 N. IORGA 376

sotiile lui Sisman, celalalt Tar, din Tarnova, ca «Imparatul bulga-resc» cu care a fost maritata a doua domnita a fost Sracimir de Vidin,cu numele de forma sarbeasca. Jireeek 1) credea chiar ca legatura sar-beasca a fost determinate de mama, bulgara, a lui Uros, care cautaastfel «o noun legatura cu inrudirea ei».

A crede ca Sracimir a avut si o alts sotie decat fiica lui Alexandrusi ca aceea ar fi Ana, ne pare foarte greu. «Imparatul» de Vidin era in-sus fiul unei fete a lui Basarab-Voda interesul pe care i-1 poartala 1368 Vladislav-Voda se explica printr'o mai veche legatura de familie.

Cum se explica acelas nume la ambele surori, caci sa se notezeca Papa nu da numele sotiei lui Sracimir, lasand locul in alb, oprit,probabil, de aceasta identitate a numelor ? SA ne amintim ca Ioan Hu-nyadi era un Iancu si ca avea un frate Ioan. Diminutivele se considersla not ca nume deosebite. dat fiindca i-a fost usor Clarei sa conver-teasca pe «Imparateasa Bulgarilor», dar nu si pe «regina Serbiei», s'arputea admite ca fetele lui Alexandru nu erau amandoua din aceeascasatorie.

Se stie ca Sracimir, gonit °data de Unguri, fu restabilit de VladislavMunteanul, ca Turcii ocrotira un moment, ca el se supune in 1396 re-gelui Ungariei, care-i dadu o garda cresting si ca, dupe infrangereacruciatilor la Nicopole, el fu izgonit. Fiul sau Constantin teal in Ungaria,dar insemnarea de pe manuscrisul din Gand arata ca sotii «imparatesti»au avut mai multi fii 3).

Apropiata de marile relatii ale primilor Domni munteni cu Pa-latinul Ungariei, Ladislau, sot al altei domnite, Elisabeta, ingropata laOradea Mare 3) si cu elementele de arta, stralucitoare si neasteptate

1) Teodora, sotia evreica a lui Alexandru (chipul ei si in Slatarski, Geschichte derBulgaren, I, la p. 170; ass e sä se indrepte ce spuneam in Lupta pentru stdpdnirea Vidi-nului, din Convorbiri literare, 1900, p. 967), e infatisatA in Evanghelia dela 1356 numaicu fiii Sisman si Asan. De altfel expunerea d-lui Slatarski e in cea mai mare parte cutotul false. Se da ca sotie a lui Sracimir pe la 138o o fats a lui T :rtco de Bosnia (ibid.,p. 178). Nu vad nici dovada ca ar fi fost dus de Turci la Brusa, unde ar fi murit(v. ibid., p. 182).

2) Cf. Jiraek, Geschichte der Bulgaren si studiul mieu, Lupta pentru stdpdnireaVidinului, p. 962 si urm. Cf. Iorga, Gesch. des osmanischen Reiches, I, p. 212.

') Statutul din 137o a! capitulului din Oradea-Mare, tiparit de canonicul KaracsonYiPP. 73-4: ((pro anima consortia sue filie Alexis Andri (sic), Vayvode Transalpini, que ibiest sepultao ; v. Revista istoricd, anul 192o, p. zoo. Cu privire la actul care pomenestepe oBodonv, fratele lui Vladislav, in care vedeam un Radu, poate lectura trebuie sa fieaceasta: «contra Budon (Vidin), contra (nu: fratrem) Laykon.

1) si

Si,

it

si

V.

377 0 PRIGONIRE POLITICA SUB FANARIOTI 5

din monumentele dela Arges, cu splendoarea frescelor de acolo operade patrons literara a domnitei Ana si de mult nici o princess balca-nica nu aratase asemenea gusturi dovedeste valoarea cultural/ a celuid'intaiu secol din istoria politiceste organizata a poporului roman.

II

Vizitand Rafovul, cu frumoasa bisericuta a Cantacuzinilor de pe lajumatatea veacului al XVII-lea si cu armonioasa casa de locuinta spri-jinita pe puternicele bolti vechi, care sunt de sigur de pe vremea Postel-nicului Constantin, actualii reprezentanti ai familiei lui erban-Vodaau avut, in amabila for ospitalitate, si bunatatea de a-mi arata, pe langao icoana greceasca a Sfantului Elefterie, care poate fi si mai veche decat1600 si o admirabila icoana cu vieata Sf. Dimitrie pe fond de aur, oEvanghelie din 175o, pe marginea de jos a filelor careia se afla aceastainscriptie, in frumoase litere marl:

«Aceasta sfanta si dumnezaiasca Evanghelie s'au daruit de la Stroiesti,intru care se praznuiaste si sa cinstiaste hramul Sfantului si mareluiNicolae, s'au afierosit de mine robul lui Dumnezeu Nicolae Du-descul, biv Vel Stolnic, la sfanta biserica de la Mira Lichia, care pentrua lui de la Dumnezeu daruita coroana a facerilor de bine cu totu neamucrestinescu, la care si eu robul sau, la intamplarea ce mi s'au intamplatla curgerea anilor 7259, Mart 28, fost-am trimis de Domnil nostru lonuGrigorie Ghica Voevod la urgie in Znagovu de amti sezutt zile 48 si dupaaceea iarast aducandu-ma vatafu Gheorghie Ghiurgiulti 1), de copii,iarast dint poranca Marii Sale mai susti numitului Domnti la mana-stirea ce sa numeste Cotruceani, si acolo amt sazutti zile 35, Inca totula urgie aflandu-ma; dupa acestea toate zile(a) m'au dus la manastireace sa chiama Vacarestii. aridicandu-ma un capitanti Dragomirt Doletti,si amt sezutt si acolo zile 44; la care vazandu ca Dumnezeu ma pedep-seste pentru multimea pacatelor meale, amt epicalisitt si am chemattpe acestii Sfantil Nicolae, ca sa-mi ajute sa ma scape dent mana vras-masilor. Asa fara zabava si Intl graba si-au aratatt multimea milelorsale catra mine. Eu dart, robult sau, cu ce a-i' da miri (multamire ?)sa ma aratu, altu ne mai avandu, numai amti hotaritt, puindu gandu

1) In aceiasi revista se clá si la Locurile Sfinte a lui Nicolae episcop de Ac-quirmann #AcqUirmanno, Achermanul nu e decat Cetatea-Alba a Moldovei, datafiind, de sigur, anterioara pierderii cetatii in 1484, avem numele unuia din sefii religio,si aiputernicei colonii armenesti de acolo in 1483, a episcopului armenesc la AchermanP

si

fara

si,

;

6 N. IORGA 37 8

la Dumnezeu si la ajutoriulti Sfantului, ca dent temelie sa facu aceastasfanta bisericuta cu a mea cheltuiall la satula Stroiestii. Ci dart, pansa se incepe a sa face acea savarsire, amt adus intai semnu de plecaciunecatra aceasta sfanta bisericuta a Sfantului Nicolae aceasta sfanta Evan-ghelie la leatu 7260, Oc. 9 d., si cine s'o ispiti a o apoxenisi sau a o de-parta de la aceasta bisericuta sa aiba inaintea Domnu Is. Hs. impO-trivitor si pe Sfantulti Nicolae, si sa sa oranduiasca la judecata care iastesa sa judece Iuda Iscarioteanult; la care si eu pentru aducerea aminteamt.' pust pecetea la toate foile aceste ce s'au scris de Gheorghie logo-

sluga mea».Cum se vede, e o intreaga istorie de prigonire, un intreg capitol de

vieata politica acela pe care-1 scrie Gheorghe Logofetelul pentru mareleboier care se multumeste a dicta intr'un stil care intrebuinteaza si cu-vinte grecesti de usagiu curent atuncea, ca a epicalisi (Inosa2siv)'si a apoxenisi (cinoeviCetv) pentru a intari totul cu micuta lui peceteoctogonala, din care, cerneala fiind proasta, nu se intelege mai nimic.

SA incercam a completa insemnarile lui precise si scurte.Am aratat aiurea 1) originele puterii si bogatiei acestor boieri cu mosia

chiar in marginea Bucurestilor, rolul insemnat pe care-1 joaca sub MateiBasarab, scaderea familiei dupa moartea lui Dimitrie Dudescu, refa-gerea prosperitatii ei cu Spatarul si Postelnicul lui Voda BrancoveanuRadu (Raducanu), care se insoara cu fata sfetnicului hotaritoi al Domnieicare era atunci Stolnicul Constantin Cantacuzino. Sub Stefan- Voda,fiul acestuia, el cumnatul stapanitorului, perind impreuna cu acestain temnita din Adrianopol.

Fiul s'au, Constantin, botezat dupa numele Stolnicului, fu ginerelelui Antioh Cantemir, prin fiica acestuia Maria. Conte de Imperiu,poate prin mostenire dela tatal sau 2) el avu de lucru cu toti Domniicontemporani, ajungand, la urma, daca nu Domn, cum de sigur va fivrut, macar bas-boier, ceea ce-1 punea in frunteatuturor colegilor lui dinDivan. Neodihnindu-se cu atata, el ajunse in temnita si trebui sa cauteun alt adapost in manastire, unde muri la 1766. Un izvor apusean ni-1arata incercand cu tehnicieni straini exploatarea unei mine de amnia.

1) Studii documente, VIII, pp. xxxvivii.2) In 1717 el e intitulat conte, cu prilejul unei cAlAtorii ardelene in serviciul Impe-

rialilor (Documentele Cantacuzinilor, pp. 1767, nle: I se zice (ConstantinDudescu Cantacuzmo*.

fatelult,

LXXVIIVIII).

si

379 0 PRIGONIRE POLITICA SUB FANARIOTI

Teribilul mare boier, pe care nu-1 putea impaca nimeni, avu pe acest .

fiu Nicolae cu plansoarea de pe Evanghelie si cu minunea SfantuluiNicolae, al carui nume-1 purta, poate in amintirea lui Nicolae -Voda.Mavrocordat. La 1741 acesta era acum al doilea Postelnic 1). Din notitadictata de dansul it vedem la 1751 fost Stolnic-Mare: facuse cariera inacesti zece ani, multumita puterii unui tats care-1 va salta pans la Vi-stieria cea Mare.

Prigonirea sub batranul Grigore Ghica, de care ni se vorbeste, in-ceputa la 28 Mart 1751, cu inchiderea la Snagovul cu strasnic renume,a fost datorita, de sigur, acelei masuri, aratate de Banul Mihai Canta-ciizino, in «genealogia» familiei lui, pe care Domnul o lua contra luiParvu Cantacuzino si a «catorva boieri si negutatori», acuzati ca n'auraspuns banii pentru slujba oieritului2). «S-a inchis», spune acesta,«pe la grele inchisori, pradandu-i cu 7o de pungi de bani, la anul 1752».Adica pans la moartea, in ziva de 26 August, a lui Voda.

Batranul, cu sotia, cu acest Nicolae, care intovarasi pe maica-sa laConstantinopol, se asezara dupa aceea in fruntea partidului vrajmasGhiculestilor, Mitropolitul Teofil punand in miscare multimea dinBucuresti contra lui Matei-Voda, fiul lui Grigore. Uneltirile Dudeascaisi ale lui Nicolae pe Tanga Poarta furs incununate de succes, caci ta-narul Domn fu stramutat in Moldova, dar si cei doi parasi, impreunacu Constantin insus, mersera in exil la Mitilene, de unde-i scoase Con-stantin-Voda Racovita la 1753. Apoi, spre rasplata, dupa doi ani Con-stantin Dudescu se intelese cu dusmanul sail personal Barbu Vacarescusi facu pe episcopul de Ramnic Grigorie sä fuga cu boierii olteni,laAdrianopol, pentru a rasturna pe acest Domn ;Inca °data ura boierilorde tail contra Grecilor era intrebuintata ca arms de lupta, desi intre«ponturile» invoielii cu Voda era si inlocuirea unui Grec cu alt Grec lacapuchehaielacul tarii, dar, e adevarat, sub supravegherea RomanuluiSandu Bucsanescu, Inca a unui- boier ales de localnici. Ca pedeapsa,mai tarziu Barbu Vacarescu va muri in exil pe insula Cipru, unde altVacarescu, Stefan, statii pana la 1757 in surgun.

La 1761 Nicolae Dudescu era la Poarta ca reprezentant al tarii si,inteles cu tatal sau, el puse la cale caderea lui Constantin Mavrocordat,al treilea Domn pe care-1 ataca familia. Data aceasta, deci,boierul fuCaimacam, dupa mazilirea Domnului, care lua el calea spre Mitilene.

1) Studii ci documente, VIII, p. XXXVIII.2) Genealogia Cantacuzinilor, p. 121.

I

8 N. IORGA 38o

Dar «Dudescu cel batran, cu toate a era un om prea intelept, darvrea el sa fie la toti Domnii cel dintaiu sfetnic, si nu vrea sa capeteaceasta prin osteneala, ci sa-1 aibe cam d'o frica, si pentru aceasta ela-toma (pleat) pururea facea cearta si da pricina la scandal». Varul primare,care era Constantin Racovita, trebui deci sa primeasca boierii deladansul. Nicolae ajunse astfel Mare Vistier, dar «ceata Dudescului*,dusmana a Cantacuzinilor, nu fu multumita numai cu atata. Urgiaturceasca-i ajunse peste putin, si, pentru datoriile tarii, cei doi Dudestifurs pusi la un loc cu adversarii lor, in temnita din palat, apoi «cu hotiisi cu ucigasii, fara asternut, in fiare de picioare si cu lanturi de gat».Plan ul era sa-i si omoare. Cantacuzinii furs indemnati in zadar sa-iparasca. Trebui ca «norodul Bucurestilor» sa scoata dela osanda peprigoniti.

Ajungand Domn Stefan Racovita in local fratelui mort, el atrasela Constantinopol pe Constantin Dudescu, acoperindu-1 cu mustrari,dar Nicolae refuza sa porneasca: «nici cum n'a vrut sa mearga, spuindsi pricina ca se teme de moarte». Urma calugaria batranului.Alti boieriintrara in temnita, si din nou «norodul» aparu ca liberator.

Nicolae fusese pus si el la teasc de Domnul in nevoie de bani. DarRusii ocupara in curand Cara, si el ajunse Vornicul cel Mare al for 1).La vre-o zece ani dupa pace, satul de cinste si de harp, el pornia «pe lasfintele manastiri pentru inchinaciune», in Rasarit 2). Moartea i se pri-leji insa numai catre sfarsitul veacului, lasand un fin, care era sa fie siel un mare calator si un mare cheltuitor, Constantin, cel din urrnadin seminta lui.

0 sora a lui Nicolae, Zoita, fu sotia lui Matei Cantacuzino din ramuralui Serban, femeie tot asa de neastamparata ca si toti ai neamului ei,care trebui sa fie inchisa de familie la manastirea Margineni si sfarsimurind la Constantinopol ca sotia unui Turc fara situatie si avere3).

Legatura cu acel Rafovean a Zoitei explica pentru ce cartea se pastreazain familia Cantacuzinilor de aici.

La Stroiesti va trebui sa se faca cercetari in biserica lui Nicolae Du-descu.

1) Genealogia Cantacuzinilor, p. 122 urm.2) Studii ci documente, VIII, p. XXXVIII.3) Genealogia Cantacuzinilor, p. XXXVIII.

.

9i