BUCATARIA COREEANA+PARTICULARITATI

De-a lungul secolelor, Coreea a fost in atentia mult mai agresivilor sai vecini, si fiecare dintre ei si-a lasat amprenta pe bucataria sa.

BUCATARIA COREANA ( foarte interesant )

Ei au uleiul obtinut din orez si soia . Au taitei nostri traditionali facuti din cartofi . Mananca foarte iute. Daca unii isi imagineaza asiaticii mici si grasi , coreenii , dimpotriva nu sunt grasi , ci mai degraba foarte slabi si Doamne , foarte inalti ... Fetele la 1,75 au cate 48 de kg :LOL:Mananca multe proteine si grasime aproape deloc . Bautura lor specifica este Soju , bautura alcoolica obtinuta din orez .

Navigand pe net , am gasit multe despre istoria culinara coreana . Iata :

Inconjurati de apa din trei parti, coreenii utilizeaza pestele ca ingredient de baza in bucataria lor. Au la indemana o nesfarsita sursa de peste si fructe de mare – red snapper, cambula, peste ac, peste luna, sola, biban de mare, cod, ton, heringi, macrou, stridii, creveti, scoici, midii, melci de mare si castraveti de mare, ca sa numim doar o mica parte dintre ele. Tarmurile sunt si ele o sursa de vegetale marine (alge) pe care coreenii le mananca de secole, de exemplu kelp.

Muntii, care ocupa cea mai mare parte a tarii, aduc si ei o gama variata de verdeturi aromate, ciuperci, legume si radacinoase. Campiile sunt destinate agriculturii. Tehnicile moderne au permis Coreei cultivarea unui numar mare de fructe, graunte si vegetale: cartofi, morcovi, fasole soia, ceapa, ardei grasi, mere, prune, piersici, struguri. Insula Cheju care se bucura de o clima tropicala are aportul sau de tangerine si portocale.Cu cat ne aflam mai in sudul peninsului, mancarea devine mai picanta, mai condimentata si mai sarata. Ca un lucru deosebit pentru o tara din Asia, carnea de vita este cea mai populara.

Coreea are o clima cu veri fierbinti si ploi indestulatoare (ideala pentru agricultura, in special pentru orez) si ierni foarte reci. S-a nascut astfel o traditie coreeana a conservarii pestelui si legumelor pentru a-si asigura rezerva de hrana pe perioada iernii. Toate felurile de peste si fructe de mare, ca ansoa, creveti, stridii, cod, caracatite sunt murate, sarate si uscate, in timp ce legumele sunt murate si transformate in kimchi.In fiecare toamna, cantitati mari de vegetale sunt recoltate pentru prepararea unei mari diversitati de kimchi. Acestea sunt ambalate in vase de pamant enorme care sunt ingropate in pamant, afara, si lasate acolo pana cand sunt folosite.

Fiecare casa coreeana are o terasa numita jang. La tara, aceasta poate fi o zona plina de pietris si bolovani, in apropierea casei, dar pentru oraseni balconul sau un acoperis plat sunt la fel de bune. Pe terasa jang stau uriasele vase de pamant cu ingredientele de baza folosite in fiecare bucatarie coreeana: kanjang (sos de soia), twoenjang (pasta de fasole soia fermentata) si konchujang (pasta de fasole soia si ardei iuti).

Festivalurile mancariiMancarea este asociata cu multe dintre festivalurile coreene. Prajituri elaborate si supa de taro sunt servite de Anul Nou, prajiturile si vinul sunt dedicate celei de-a noua zile a celei de a noua luni. Fructe, vin si prajituri sunt oferite la date speciale, ca ofrande, stramosilor, iar la prima aniversare a zilei de nastere a unui copil, acesta este pus sa sada printre biscuiti, prajituri de orez

si fructe. Cea de a 61-una aniversare este si ea motivul unei sarbatori. Varsta de saizeci de ani este privita ca una limita, asa ca a supravietui un an in plus reprezinta o realizare ce merita sarbatorita.

BUCATARIA COREEANACa si in alte tari din Orientul Indepartat, cum sunt China, Thailanda si Japonia, coreenii se asaza in jurul unei mase joase. Fiecare persoana are propriul vas pentru orez, in mod traditional fabricat din bronz, de obicei dotat cu capac. Betisoare lungi, de lemn sau metal, alaturi de lingura, sunt folosite ca tacamuri.Toate felurile unei mese se servesc odata, mai ales seara, cea mai importanta masa a zilei, unde sunt mai multe feluri. O masa simpla, de familie, poate include, de exemplu, 20 de panchan (garnituri) continand o gama variata de namuls (legume crude, sau gatite rapid, asezonate), nibles (cum ar fi legume uscate si creveti, peste sarat, alge fripte), sosuri si kimchi (cel putin unul dintre acestea este esential, cel mai bine este ca trei dintre aceste 4 specialitati sa fie prezente).Supa este si ea un element esential al mesei, ca si jon (legume tavalite prin faina si ou ai apoi prajite). Mai multe tipuri de peste, carne rosie si de pasare sunt servite in cantitati mici dupa standardul occidental. La aceasta mare varietate de alimente, cantitatile mari nu sunt necesare.Pranzul este o masa mai usoara, cu taitei sau orez amestecate cu legume, fasole sau alte boabe bogate in proteine. Micul dejun este, in mod traditional, la fel se complex ca masa de seara, dar in ultimul timp exista tendinta de a-l transforma intr-o masa mai usoara. Chiar si asa, contine orez, supa si kimchi. In zonele urbane, micul dejun in stil occidental a devenit din ce in ce mai popular.Sorbitul zgomotos in timpul mesei este considerat un semn ca mancarea este apreciata, iar un ragait sanatos la sfarsitul ei este un semn ca oaspetele a mancat din plin. Suspect Totusi, suflatul nasului la masa este socotit o impolitete grava. Exclamation

EchipamentulGatitul mancarii traditionale coreene este usor, nu necesita abilitati speciale si se multumeste cu un echipament foarte simplu. Cu toate acestea, mancarea traditionala necesita timpi lungi de gatit pentru simplul motiv ca este formata din foarte multe feluri diferite.Bucatarie traditionala a coreenilor, ca incapere, este situata la nivelul pamantului, sau sub acesta. Se gateste pe un cuptor cu 2 sau 4 ochiuri, care foloseste drept combustibil antracitul. De la acesta pleaca conducte, pe sub podea, pentru incalzitul locuintei.

Din cauza cantitatii mari de orez consumate zilnic, orasenii prefera vasele electrice care gatesc perfect de fiecare data si pot mentine orezul la cald.CutitePreparatul mancarurilor coreene consuma mult timp cu taiatul, feliatul si tocatul ingredientelor, astfel ca un set de cutite ascutite este absolut necesar.MainiCoreenii isi folosesc adesea mainile pentru a amesteca ingredientele, de exemplu pentru o marinata, sau pentru batutul oualelor, metoda care incorporeaza mai putin aer.

Gusturile si aromele bucatariei coreeneUsturoiul, ardeii iuti, ghimbirul, ceapa verde, uleiul si semintele de susan contureaza caracteristicile esentiale ale bucatariei coreene. Pe langa acestea, alte cateva ingrediente se gasesc aproape zi de pe masele coreenilor.

Am citit undeva ca mancarea coreeana nu estea rea, insa trebuie sa ai stomacul tare!!

Citat:Mancarea coreeana este speciala, exotica si are un gust inconfundabil. Savoarea care o face sa urce pana si in topul preferintelor celor mai exigenti degustatori este data de condimente si de legume fermentate. Sosul de soia, ardeiul rosu, ceapa verde, pasta de fasole, usturoiul, ghimbirul, susanul, mustarul, otetul sau vinul sunt combinate, parca, dupa formule magice, reusind sa ridice comuna operatiune de gatit la rangul de arta culinara.

Coreenii mananca foarte multe legume si evident… orez. Mancarea facuta exclusiv din legume se numeste „namool” si este de doua feluri: „saengche” (preparatele crude si reci) si „bok-eum” (preparatele fierte si calde). In mod traditional, o masa la coreeni contine orez, supa, tocana, friptura, salata, legume sau carne fierte, peste marinat, Doenjang (paste fermentate de soia) si Gochujang (paste groase din soia cu ardei iute). Mesenii au de unde alege… Stiu ca ti s-a facut pofta de aceste feluri exotice de mancare. Ei bine, nu ar trebui sa iti faci griji ca nu mai ai voie sa mananci doua zile dupa o masa in stil coreean, pentru ca mancarea este foarte sanatoasa, moderata in calorii si are putine grasimi. Totusi, aceste bunatati sunt oarecum „umbrite”, cand vine vorba despre preparatele bazate pe legume fermentate.

Mancare fermentataPentru noi, europenii, nu suna prea bine alaturarea celor doi termeni „mancare fermentata”, dar in realitate aceste merinde nu sunt decat legume murate intr-un alt mod. Kimchi este una dintre mancarurile coreene fermentate, cu vechime de peste trei milenii. In general, legumele si pestele sunt conservate cu sare. Principiul fermentarii este similar murarii, doar ca muraturile, de exemplu, contin multe acetobacterii, iar kimchi are mai multe bacterii acidolactice, care au un alt gust. Sunt aproape 200 de tipuri de kimchi, care difera in functie de materia prima: varza, ridichi albe, castraveti, alge, praz si de modul de preparare: saramura, sos de soia, otet, drojdie sau lichior de orez. Legumele sunt stocate sub pamant in vase de ceramica. Varza „kimchi” este cel mai cunoscut fel de mancare coreean la nivel mondial. La aceasta extraordinara publicitate au contribuit atat gustul distins, cat si coreenii care au dedicat un intreg muzeu varzei „kimchi” si a mancarii fermentate, in Seul. Kimchi este asezonat cu piper sau usturoi. Este servit cu orice ocazie, cu muraturi. Kimchi nu este doar gustos, ci si foarte sanatos, pentru ca este plin de fibre si de vitamina C.

Supe, fripturi si bauturiSupa nu a fost agreata de stra-stra-stramosii coreenilor, dar, de-a lungul timpului, a inceput sa fie consumata mai ales in perioadele de foamete si vreme rece. Initial se facea din oase de vita si legume, dar cu timpul s-a transformat intr-un fel obligatoriu la masa de pranz. „Maeuntang” este o supa de peste si legume foarte condimentata. „Twoenjang-guk” este o supa-pasta fermentata de pastai de soia cu pui de molusca si sos de rosii. Alte supe consacrate sunt: „miyok-guk” si „kimchi-chigue”. O alta savoare orientala care face furori in Occident este „pulgoki” cunoscut si ca „barbecue coreean”. Acesta este marinat intr-un sos facut cu soia, usturoi, zahar, ulei de susan si alte mirodenii si fript la rotisor. Daca la o sindrofie lipseste „pulgoki”, cu siguranta „kalbi”, mai pe romaneste costite (de porc sau de vita) la rotisor condimentate, sunt prezente. Coreenii nu prea se dau in vant dupa bauturi alcoolice, beau in general ceai de orz. Insa, bautura cea mai populara este „soju” urmata de „makgeolli” si „dong-dong-ju” (facute din orez si cartofi).

Codul bunelor maniere la masaFie ca sunt mici amplasamente stradale ale vanzatorilor ambulanti „pojangmachas” sau „shikdang” (mici restaurante), fie ca sunt restaurante de lux, obiceiul de a lasa si primi bacsis nu este incetatenit. Asa ca nu insistati! In aceasta zona nu se mananca oricum, ci trebuie respectate niste reguli. Iata doar cateva dintre ele: mai intai se gusta supa si apoi orezul; bolul cu mancare nu se ridica in timpul mesei; a nu se citi sau viziona ceva; la sfarsitul mesei se bea ceai de orez sau apa in care a fost fiert orez. Daca esti invitata la o cina in Coreea, trebuie sa stii ca mancarea

fierbinte este plasata in partea dreapta, iar cea uscata este asezata in stanga, iar bolul pentru orez se afla in stanga, cel de supa in dreapta. Dar ce mai conteaza cateva reguli, la cata delicatete si exotism ascunde mancarea lor! Avand atatea calitati, preparatele traditionale coreene au depasit granitele si sunt foarte apreciate de „connaisseurs”, in special in America, unde s-au dezvoltat numeroase lanturi de restaurante coreene.

www.danylor.multiply.comwww.mysoju.com

a_lady Senior

Mesaje: 772 Inregistrat: 15-1-2006 Localitatea: Portimao Status: Offline

Dispozitie: visatoare posted on 29-12-2009 la 18:18

FELURI DE MANCARE :

Kimchi – este emblema bucatariei coreene, reprezentand o garnitura extrem de iute, facuta din varza murata si ardei iute, in principal, si tinuta la fermentare mai multe luni, sub pamant, in vase de lut; este bogata in fibre si in vitamina C; uneori se mai folosesc si ridichii, ceapa verde si castraveti; kimchi difera in functie de zona geografica (nord-sud), dar si de sezoanele in care este preparata; este considerata si una dintre cele mai sanatoase feluri de mancare coreene; un lucru haios – asa cum englezii si americanii spun „cheese” inainte de a face poze, la fel si coreeni spun „kimchi” inaintea fotografiilor;

Naengmyeon – este un fel rece de mancare, pe baza de taitei subtiri, serviti intr-un vas de metal alaturi de vegetale, felii de pere si de un ou fiert;

Gaejang-Guk – este o supa pe baza de carne de caine, facuta alaturi de legume, usturoi, ghimbir si ardei iute; este fiarta mult timp la foc mic; traditia spune ca aceasta supa ofera virilitate barbatilor;

Bulgogi – este o specialitate pe baza de muschi de vita marinata in sos de soia, sos de susan si usturoi, si apoi facuta pe gratar; este servita alaturi de salata sau de alte vegetale;

Tteok – este un desert facut din faina de orez gatita la abur, servita in mod special de Anul Nou..

In fine, daca ajungeti in Coreea si va tine buzunarul, avand chef de experimente, cereti Hanjoungshik – care reprezinta masa completa coreena, de la supe la kimchi, de la salate la orez, de la preparatele din carne pana la dulciurile pe baza de orez.

CONCLUZIE:Bucataria coreeana este una care poate fi prietenoasa cu vegetarienii (exista chiar si retele intinse de lanturi de restaurante vegetariene in toata Coreea de Sud) , dar si cu cei care tin regimuri dietetice. Este o bucataria insa iute si acest lucru poate pune probleme celor cu stomacul sensibil. Partea pozitiva o constituie abundenta de supe (exista peste 150 de feluri diferite) sanatoase si naturale.

Eu personal ador sa mananc RAMEN . La noi se gasesc de multe feluri . Eu o prefer pe cea de pui sau gaina si in special cea prefabricata de catre rusi ( nu stiu cea originala cum e la gust ) dar dupa cum arata - se pare ca e acelasi lucru . Noodle - se gasesc aceste paste in magazine , dar de obicei sunt japoneze - si nu poate nu e acelasi cu cel corean , pentru ca si orezul am auzit ca e diferit cel corean fata de cel japonez .

Arome caracteristiceBucătăria coreeană este una dintre nestematele încă nedescoperite ale gastronomiei asiatice. Aromele şi gusturile ingredientelor cheie (cela mai des folosite fiind usturoiul, ghimbirul şi sosul de soia) îşi dau mâna cu tehnici culinare specifice (murarea şi frigerea pe grătar) pentru a crea capodopere ca „kimchi”, „bulgogi” şi „namul”.

În ciuda influenţelor culturale exercitate de China şi Japonia, gastronomia coreeană şi-a păstrat personalitatea. Bucătăriile acestor ţări împărtăşesc echilibrul celor cinci gusturi de bază (sărat, amar, iute, dulce şi acru), dar tehnicile de gătit şi ingredientele creează diferenţe clare între cele trei culturi.Ne-am putea aşteptă ca în Coreea să se folosească tehnica stir-fry, într-un wok, ca în multe părţi din China, sau să se consume ingrediente crude, ca în Japonia, căci aceste caracteristici ar fi în armonie cu asemănările de relief şi climă. Cu toate acestea, coreenii şi-au dezvoltat propriile metode de a găti şi de a conserva alimentele, bucătăria lor oferind o gamă unică de arome.

Ca şi în Japonia, orezul, murăturile şi peştele sunt baza dietei. Totuşi, condimentele şi marinadele sunt diferite în Coreea. Mâncarea este asezonată predominant cu tradiţionalele usturoi, ghimbir, sos de soia, ceapă verde şi ulei de susan, plus un dozaj atent de zahăr şi oţet de orez. Baza multor mâncăruri sunt delicioasele paste de condimente: „doenjang”, preparată din fasole soia fermentată, şi atotprezenta „kochujang”, preparată din ardei iuţi.În mod tradiţional, fiecare familie îşi prepara propriile produse: sos de soia, doenjang şi kochujang, păstrându-le în vase de pământ ars, ţinute de obicei în spatele casei, în curte. Prepararea acestor trei ingrediente cheie era un eveniment important în calendarul culinar al fiecărei familii, căci, fără ele, gătitul devine aproape imposibil.

Tehnicile de preparare a mâncării sunt, de asemenea, diferite de cele din China şi Japonia. Coreenii tind să prepare o combinaţie de alimente proaspete şi conservate, care se poate păstra mai mult timp, decât să prepare masa zilnic. Gustul puternic al mâncării coreene se datorează dragostei pentru arome iuţi, ca cea a ardeiului iute, şi tehnicilor de conservare care permit acestor gusturi şi arome să se dezvolte şi să se intensifice.În plus, coreenii folosesc ingredientele în mod diferit de vecinii lor: de exemplu, seminţele de susan sunt întotdeauna prăjite înainte de a fi adăugate în mâncare, pentru a li se intensifica aroma. Potenţând unele arome şi amestecând ingredientele proaspete cu cele conservate, Coreea şi-a făurit o identitate culinară proprie, unică în Asia.

O masă coreeană tipică este mai curând o selecţie de mici porţii din mâncăruri diferite, decât un singur fel principal pentru fiecare persoană. Carnea, sau peştele, fripte pe grătar sunt acompaniate de orez, supă şi salată şi de o selecţie de legume murate. Aceste legume murate, sau „kimchi”, sunt alimentul naţional al Coreei şi, totodată, cel mai faimos aliment pentru export.

Deşi orice legumă murată poate fi numită kimchi, cea mai cunoscută varietate este cea din varză napa, iar prepararea ei este considerată o artă străveche şi sacră. Vegetalele sunt amestecate cu o mixtură ce include de obicei ardei iute, usturoi, sos de soia şi pastă de peşte, după care sunt închise ermetic în vase de pământ şi lăsate să fermenteze. Coreenii murează în această manieră aproape toate vegetalele; cele mai populare sunt ridichile, castraveţii şi vinetele, ca şi peştele, crustaceele, fructele şi orice alt ingredient. Este adevărat că, în timpul procesului de fermentare, legumele îşi pierd cea mai mare parte din aromele şi gusturile lor naturale, adoptându-le pe cele ale condimentelor, dar textura se îmbunătăţeşte semnificativ.Coreenii mănâncă kimchi practic în orice zi a anului şi prepară cantităţi mari în „kimjang”, sezon care coincide cu recolta de toamnă. Este un important eveniment social atunci când ingredientele pentru kimchi sunt amestecate împreună, în cantităţi pantagruelice, şi îngropate în vase de pământ ars, păstrate la rece cât timp fermentează în lungile luni de iarnă. Când vasele sunt deschise, aerul se umple de arome picante, iuţi şi acre.Un alt fel caracteristic bucătăriei coreene este „bulgogi”. Este o carne de calitate foarte bună, de obicei vită, tăiată felii subţiri ca hârtia şi marinată într-un amestec de sos de soia, seminţe de susan, ceapă verde şi ghimbir. După ce aromele au pătruns carnea, feliile de vită sunt gătite într-o cratiţă cu formă de dom, peste un foc de cărbuni. Cratiţa are un canal care prinde delicioasele sucuri produse în timpul gătitului, mâncate apoi cu orez şi legume. Gătindu-se, marinada formează o glazură apetisantă ce acoperă carnea; feliile de vită sunt mâncate cu un sos picant, sau învelite în foi de salată, împreună cu usturoi şi ardei gras proaspăt.Grătarul este cea mai populară metodă de gătit în Coreea, provenite din tehnicile de frigere aduse de mongoli. Alte tehnici de gătit sunt similare cu cele găsite în lumea întreagă: fierbere, sotare, gătit în aburi, prăjire etc. O excepţie este faptul că rareori se prepară mâncăruri gătite în cuptor; motivul este că bucătăriile coreene sunt dotate cu plite încălzite, cu lemne, care nu au cuptor.Supele şi tocanele, extrem de variate, sunt o parte importantă a dietei coreene. Multe dintre ele sunt simple, trăgâmdu-şi rădăcinile din vremurile recoltelor slabe, când se gătea cu ceea ce era disponibil; altele sunt săţioase, cu multă carne şi legume, sau pe bază de tăiţei locali, preparaţi din cartofi dulci, numiţi „dangmyun”.Tocanele, numite „chige”, sunt gătite mai ales într-o oală de pământ ars, numită „tukbaege”. Gătitul îndelungat şi încet permite amestecarea aromelor şi produce caserole formidabile. Aduse la masă când încă clocotesc, acestea combină carnea, sau peştele, cu legume, alge şi tofu.

Rolul orezuluiOrezul preferat este cel cu bob mediu, aşa-numit „lipicios”, deosebit de varietăţile de orez cu bob lung sau scurt, sau de cele lipicioase găsite în restul Asiei. Acest orez s-a aclimatizat mult mai bine în climatul fluctuant al Coreei (cu sezon cald mai scurt şi cu vreme mai rece) decât varietăţile cultivate în climatul tropical. Este uneori amestecat cu orz, sau fasole soia, pentru a i se potenţa gustul şi proprietăţile nutriţionale. Din orez se obţin şi tăiţeii care joacă un rol central în bucătăria coreeană, şi tot el este fermentat pentru a prepara băuturi alcoolice.

Armonia contrariilorUnul dintre principiile fundamentale ale filozofiei orientale este al celor două principii universale şi opuse, yin şi yang. Acest concept are un puternic impact asupra gândirii coreene şi a influenţat şi felul de a găti, reflectându-se în alegerea ingredientelor pentru mâncăruri; orice bucătar va căuta sa atingă armonia în arome, gusturi, culori şi texturi. Bucătăria coreeană tradiţională foloseşte,

încantităţi egale, ingrediente verzi, roşii, galbene, albe şi negre, pentru a asigura echilibrul dietei şi pentru a aduce omagiu teoriei celor cinci elemente din filozofia tradiţională chinezească: lemn, foc, pământ, metal şi apă. Mâncărurile vor avea şi valori ying şi yang armonios echilibrate: alimentele yang, iuţi şi picante, stimulează organismul, în timp ce alimentele yin, răcoroase, îl calmează şi îl hrănesc. Alimentele neutre menţin echilibrul între yin şi yang. O masă perfectă va conţine alimente ying care vor încălţi corpul şi yang care vor răcori mintea.

BăuturileLa masă, coreenii beau cel mai des apă, sau „boricha”, un fel de ceai preparat din orz prăjit. Ceaiul verde este, de asemenea, o băutură populară, consumul lui fiind introdus odată cu dezvoltarea budismului, în secolul VII, ca parte indispensabilă a ritualurilor. În timpul dinastiei Koryo, ceaiul a devenit popular în rândul nobilimii, al claselor superioare şi al curţii regale.

Există, desigur şi băuturi alcoolice, inclusiv vin, „chungju”, o varietate de bere de casă şi „magkoli”, o băutură tare, de culoare albă, preparată din orez. Totuşi, cea mai faimoasă băutură alcoolică este „soju”, un lichior tare, din cereale, care era distilat, iniţial, în mânăstirile budiste. Popularitatea lui este atât de mare, încât nicio masă nu este completă fără un paharel de soju.În trecut, băutul era îmbrăcat în convenţii şi ceremonialuri, mai ales pentru a arăta respect tovarăşilor de băutură. În timp, aceste tradiţii s-au mai relaxat, deşi există încă unele reguli de la care coreenii nu au abdicat. Una dintre acestea, este de a permite persoanelor mai vârstnice de a se aşeza în cel mai respectat scaun, acela care este cel mai aproape de cămin, sau cu cea mai bună vedere spre intrare.Coreenii nu-şi vor turna singuri de băut, dar este politicos să torni de băut companionilor de la masă. Băutura este primită folosind ambele mâini, şi este mai important să se accepte bputura, decât să se bea cu adevărat. A refuza primul pahar oferit este o îngrozitoare impoliteţe şi este mult mai bine să se accepte primul pahar şi să fie doar atins cu buzele, decât să fie refuzat. Cantitatea care trebuie băută la masă eeste încă un subiect de dezbatere. Există, însă, în Coreea, o vorbă din bătrâni:”Nu te opri după primul pahar, trei pahare sunt cam puţine, cinci pahare este exact cât trebuie, iar şapte pahare sunt deja un exces”.

Aranjarea meseiMesele clasice, coreene, sunt de formă rotundă, simbolizează soarele şi este legată de yang, în timp ce cele patru picioare ale mesei sunt legate de pământ, legat de yin. Aceste aranjamente işi au originea din timpul dinastiei Chosun.Aranjarea mesei este unul dintre cele mai impresionante aspecte ale bucătăriei coreene şi este unic atât ca selecţie a felurilor de mâncare, cât şi ca formă de prezentare. Ca şi în alte ţări asiatice, un vas cu supă şi un fel cu orez sunt obligatorii pentru fiecare persoană. Ceea ce face ca masa coreenilor să fie diferită de cea a vecinilor lor este faptul că mâncărurile sunt servite simultan, nu consecutiv. Meniul tradiţional, numit „hanjungsik”, conţine un mare număr de feluri, servite simultan, atât de multe încât masa aduce mai curând a banchet. Masa este atât de plină, încât pare să se prăbuşească sub greutatea farfuriilor, iar acest exces este caracteristic coreenilor. O masă trebuie să incorporeze o mare varietate de ingrediente, arome şi gusturi, ca şi metode diferite de a găti.Mesele sunt aranjate diferit, funcţie de ingredientul care este baza felului principal al mesei.

Masa bansangCel mai obişnuit aranjament se bazează pe un bol cu orez, ca fel principal; acesta se numeşte „bansang”, sau „bapsang”. „Ban”, sau „bap”, înseamnă orez gătit, iar „sang” înseamnă masă. Dacă felul principal este bazat pe tăiţei, numiţi „myun” în coreeană, atunci aranjamentul mesei se va numi „myunsang”.La un aranjament clasic, de tip „bansang”, felul principal din orez va fi acompaniat de o supă, o farfurie cu kimchi şi o selecţie de garnituri, numite „chup”. Numărul acestora se reflectă în numele

dat aranjamentului, cu trei, cinci, şapte, nouă sau 12 chup. În vechime, aceste cifre erau o reflectare a statutului social: trei sau cinci chup semnifica o stare sociala umilă, în timp ce nouă chup erau rezervate nobilimii. O masă cu 12 chup, sau „surasag”, era îngăduită doar regelui. Aceste meniuri luxoase şi ostentative necesitau, de multe ori, câteva zile ca să fie preparate şi ofereau un amestec complex de feluri calde şi reci, cu ingrediente aromate, sau neutre, şi cu o armonie de texturi şi culori.Indiferent câte chup erau aduse la masă, noţiunea de echilibru şi armonie era reflectată în alegerea mâncărurilor. Mâncăruri fierbinţi erau alăturate celor reci, ingredientele neutre, sau aromate erau alese ca să se completeze unele pe celelalte. Legumele crocante erau alăturate tocanelor, sau budincilor catifelate, în aceeaşi măsură fiind echilibrate şi carnea, fructele de mare şi legumele.

Punerea meseiÎn timp ce unele subtilităţi ale acestui ceremonial s-au pierdut, lucrurile de bază sunt încă aplicate. Punerea mesei cere ca pentru fiecare persoană să existe un vas cu orez în stânga, şi unul cu supă în dreapta.

Un al doilea rând este format în spatele acestora, şi conţine sosuri şi kimchi, în timp ce garniturile sunt aşezate pe lateralele acestui aranjament. Cele fierbinţi stau pe flancul drept, cele reci pe cel stâng. Felurile comune, ca tocanele, sau tăiţeii, erau aranjate în centrul mesei, ca fiecare să poată ajunge la ele. Coreenii cred cu tărie că mâncatul din aceeaşi farfurie, sau bol, strânge relaţiile între oameni. Nu este considerată o impoliteţe dacă se cere gazdei o farfurie separată, dar acest lucru se întâmplă rar. O lingură şi o pereche de beţişoare se aşază lângă fiecare bol cu supă. Spre deosebire de cele mai multe ţări asiatice, tacâmul cel mai folosit la masă este lingura, şi nu beţişoarele. Orezul, supa şi tocanele se mănâncă cu lingura, în timp ce beţişoarele se folosesc pentru a mânca garniturile fără sosuri; nu se utiulizează simultan lingura şi beţişoarele. Acest uz al lingurii, este o diferenţă marcantă faţă de China şi Japonia, unde vasele sunt mici, ca să fie apropiate de gură în timp ce se mănâncă. Mâncarea coreeană este servită în vase mai mari şi mai grele, iar ridicarea vaselor de pe masă, în timp ce se mănâncă, este considerată un lucru nepoliticos.

Selecţia felurilor de mâncareDeşi nu este prestabilită vreo ordine specială în mâncarea felurilor servite la o masă tradiţională, cei mai mulţi coreeni încep cu puţină supă, şi abia după aceea trec la celelalte bucate. În mod normal există o selecţie care reflectă mai multe tehnici de preparare, ca şi o varietate de ingrediente. Legumele asezonate sunt populare, aşa cum sunt tocanele groase şi săţioase, numite „chige”. Pot fi puse pe masă şi mâncăruri fierte, sau gătite ân aburi, cu fructe de mare şi tofu. Carnea este friptă, iar bulgogi este gătit de obicei chiar de mesean, pe un mic vas cu cărbuni aprinşi, care se pune pe masă. Ocazional, se poate servi peşte crud, foarte asemănător cu „sashimi”-ul japonez. Alegerea meniului depinde de numărul de feluri servit, iar ocaziile festive sunt un pretext pentru a se găti feluri mai luxoase.

SărbătoriCa şi în multe alte ţări asiatice, în timpul sărbătorilor se gătesc şi se servesc feluri de mâncare şi băuturi speciale. Sociatatea tradiţională, agrară, punea mare preţ pe succesiunea anotimpurilor, această tradiţie fiind încă reflectată de sărbători dedicate acestei tranziţii a naturii.

Anul NouCoreenii sărbătoresc Anul Nou în februarie, când se bucură de „sujjungwa”, un punch condimentat, preparat din fructe uscate de persimmon si scortisoara. Masa tradiţională pentru această zi este formată dintr-o supă numită „tteoguk”, in care fasii lungi de turta de orez (aromate cu verdeţuri) sunt imersate într-o supă clară, de vită. Se spune că nu poţi îmbătrâni încă un an

dacă cu mănânci un bol cu tteoguk. Un alt fel tradiţional, este o tocană aromată, numita „gabi tang”.

Prima Lună PlinăPrimăvara, coreenii sărbătoresc ziua primei luni pline, zi în care se desfăţoarî o serie de ritualuri îndreptate împotriva ghinionului din următoarele 12 luni. În această zi se servesc două mâncăruri foarte populare, „ogopkap”, orez gătit în aburi amestecat cu alte cinci tipuri de cereale, şi „mugeun namul”, un potpuriu de feluri preparate din legume, cum sunt ciuperci, ridichi si muguri de bambus.

SambokÎn timpul celor mai calde trei zile ale anului, se sărbătoreşte sambok-ul. Aceste trei zile sunt numite „chobok”, „jungbok” şi „malbok”. Mâncarea tradiţională asociată cu sambok este „samgyetang”, o supă ce conţine un pui întreg, umplut cu orez, ginseng şi curmale roşii. Se consideră că aceste ingrediente cresc forţa şi energia.

ChuseokAceasta este o sărbătoare asemănătoare lui Thanksgiving, şi are loc toamna. Se vizitează mormintele strămoşilor şi se fac rugăciuni pentru ei. Se mănâncă prăjituri de orez în formă de semilună, numite „songpyeon”, cu o supă de taro, numită „torantag”. Songpyong sunt umplute cu fasole, alune şi seminţe diverse.

DonjiEste sărbătoarea solstiţiului de iarnă şi are loc în ultima parte a lunii decembrie. Este cea mai scurtă zi a anului şi anunţă vremea rea şi rece din lunile următoare. În această zi se mănâncă „patjuk”, un terci de fasole roşie care conţine biluţe de orez. Pentru coreeni, culoarea acestui fel este semnificativă, roşul alungând spiritele rele şi neşansa. Mâncând acest terci, familia se pune în siguranţă pentru lunile reci care urmează.