Brutalismul are origini specifice si o definitie restrinsa, desi aceasta eticheta a fost aplicata oricarei arhitecturi lipsite de popularitate in perioada postbelica. In 1954, “ Noul Brutalism “ a desemnat lucrarile unor tineri arhitecti britanici, grupati in jurul sotilor Peter si Alison Smithson, si a fost marcat de fascinatia pentru expresivitatea bruta a materialelor, a formelor si a functiilor. In doar citeva cuvinte, Brutalismul poate fi descris astfel : onestitate, material, une architecture autre ( o alta arhitectura ).

Reprezentantii brutalismului sunt : Le Corbusier ( 1887-1965 )Louis Kahn ( 1901-1974 ) Paul Rudolph ( 1918-1997 )Peter Smithson ( 1923-2003 )Alison Smithson ( 1928-1993 )James Stirling ( 1924-1992 )

Constructia masiva de locuinte impusa de programul britanic de ajutor special dupa al 2-lea razboi mondial a adoptat rapid modernismul, insa lipsa materialelor si saracia cunostintelor faceau ca din curentul arhitectonic sa ramana doar numele. Inspirati de neverosimila combintatie dintre analizele de pionerat privitoare la arhitectura renasterii, ale germanului Rudolph Wittkower, si aparenta rigurozitate a noilor lucrari semnate de Le Corbusier Mies Van der Rohe, tinerii arhitecti britanici au cautat o baza mai credibila, din punct de vedere intelectual pentru proiectele lor. Au si gasit-o, grefind o aplicare extrema a vechii doctrine privitoare la onestitatea materialelor folosite, pe formele pe care Mies le proiectase pentru campusul Institutului de Tehnologie din Illinois ( 1939-1956 ). Proiectul pentru Hunstanton School, Norfolk, semnat de sotii Smithson, expune deliberat, cu o extraordinara limpezime, structura, materialele si scopurile carora spatiile le sunt destinate. Cronicarul acestui curent, Reyner Banham, a afirmat ca brutalismul este mai degraba etic decit estetic, cautind in mod constient sa creeze o arhitectura care sa iasa din tiparele traditiei si canoanele gusturilor, generind efecte prin intermediul materialelor si a formelor neprelucrate, presupuse a deriva din functie. Dupa ce Le Corbusier a folosit betonul brut, fie numai si prelucrarea acestuia impotriva intemperiilor, ca san u mai vorbim de orice fel de acoperire, era considerata “ imorala “, incarcind de emotie polemicile. E greu de ignorat efectul estetic pe care sotii Smithson l-au obtinut prin asezarea ferestrelor la Sugden House, ori elegantul The economist complex, insa arhitectii ar fi obiectat, sustinind ca astfel de efecte, precum si detaliul elegant, erau date de fapt, de pozitionarea logica a elementelor si obiectelor obisnuite, si nu de vreo intentie estetica.

Brutalismul a avut citeva replici si inafara Angliei – de exemplu lucrarile in beton ale lui Paul Rudolph, din Statele Unite. In Suedia, in anii 1950, Sigurd Lewerentz si-a marcat intoarcerea in arhitectura, dupa 30 de ani de absenta, nu in limbajul sau de un puternic neoclasicism, ci prin forme si materiale neprelucrate, insa niciodata grosolane.

Constructii Cheie:

Hunstanton School – Norfolk, Anglia, Peter si Alison Smithson (1949-1954)Sotii Smithson au redus estetica rationalista a lui Mies van Der Rohe, la un minimum acceptabil, furnizind fiecarui element o baza obiectiva ca punct de plecare pentru o arhitectura ce nu face referinta la nimic decit la sine sau la functia pe care o indeplineste.

Manastirea La Tourette - Franta, Le Corbusier (1957-1960)In aceasta lucrare a sa-numarindu-se printre ultimele ce poarta semnatura noului architect, Le Corbusier a exploarat potentialul betonului de a crea o varietate de texturi, forme, si efecte de lumina. In etalarea betonului brut, manastirea La Tourette, se apropie de etosul brutalismului, ai carui apologetic au preferat sa il considere mai degraba etic decit estetic.

Arhitectura brutalista este un stil de arhitectură care a înflorit de la 1950 la mijlocul anilor1970, a dat nastere din mişcarea arhitectural modernista.

Termenul de brutalism.arhitectii britanici Peter şi Alison Smithson au inventat termenul în 1953, de le brut Béton, sau "beton brut" , expresie folosita de Le Corbusier pentru a descrie beton turnat din placi marcate cu care el a construit mai multe din lucrarile sale dupa primul razboi mondial.

clădiri brutaliste de obicei sunt formate cu geometrii izbitoare repetitive unghiulare, şi, în cazul în care este folosit beton, dezvăluie adesea textura formelor din lemn utilizate pentru turnare in-situ. Deşi betonul este materialul cel mai larg asociat cu arhitectura brutalista, nu toate clădirile brutaliste sunt formate din beton. În schimb, o clădire poate atinge calitatea acestui brutalism printr-un aspect dur, şi expresivitatea de materialele sale structurale, formele, şi (în unele cazuri), serviciile pe exteriorul sau. De exemplu, Casele particulare ale sotilor Alison şi Peter Smithson sunt construite din caramida. materiale Brutaliste de construcţie includ, de asemenea, cărămidă, sticlă, oţel, brute-cioplite piatră, şi gabioane (de asemenea, cunoscute sub numele de trapion). În schimb, nu, toate clădirile care prezintă un exterior de beton expus pot fi considerate brutaliste, şi pot aparţine uneia dintre o gamă largă de stiluri arhitecturale, inclusiv Constructivismul, stilul International, expresionism, postmodernism, şi econstructivism. altă temă comună în modelele brutaliste este expunerea funcţiilor clădirii, variind de la structura lor şi serviciile lor pentru uz uman, în exteriorul clădirii. În Boston City Hall proiectat în 1962, porţiuni izbitor de diferite şi prognozate ale clădirii indică natura specială a camerelor in spatele acestor ziduri, cum ar fi biroul primarului sau camerele Consiliul Municipal. Din altă perspectivă, de proiectare a Şcolii Hunstanton, include introducerea rezervor instalaţiei de apă, în mod normal, o caracteristică de serviciu de ascuns, insa aici, de gaseste într-un turn proeminent, vizibil. 

Brutalismul e mai degrabă ca o filosofie arhitecturala, decât un stil, de asemenea, a fost adesea asociat cu o ideologie utopică socialista, care tindea să fie susţinuta de către designerii săi, în special Alison şi Peter Smithson, aproape de înălţimea de stil. Criticii susţin că această natură abstractă a Brutalismului face stilul neprietenos si necomunicativ, în loc să fie integrare şi de protecţie, ca susţinătorii săi sunt

destinate.Brutalismul este criticat, de asemenea, ca indiferent de mediul social,

istoric, arhitectural şi de împrejurimile sale, făcând introducerea unor astfel de structuri existente în zonele dezvoltate - străine. Eşecul comunităţilor pentru a forma la începutul anului în unele structuri brutalist pozitive, probabil din cauza proceselor de degradare urbană mai mare care a stabilit după al doilea război mondial (în special în Regatul Unit), a condus la lipsa de popularitate combinata - atât ideologia şi  stilul arhitectural. Stilul arhitectural cunoscut sub numele de Brutalismul şi teoria arhitecturala şi urbane, cunoscut sub numele de Neo Brutalismul pot fi considerate ca două mişcări diferite, deşi termenii sunt adesea folositi alternativ. Brutalismul noi al membrilor echipei britanice de 10, Alison şi Peter Smithson, este mult mai legat de reforma teoretică a CIAM (în arhitectură şi urbanism) decât la "brut Béton". Reyner Banham a formulat această diferenţă în titlul cărţii sale: " Brutalismul Nou - etic sau estetic" Cele mai cunoscute devreme arhitectura brutalist este opera

arhitectului elveţian Le Corbusier, în special lui Unité d'Habitation (1952) şi din 1953 Secretariatul de constructii din Chandigarh, India.

IstorieBrutalismul a căpătat un impuls considerabil în Regatul Unit în timpul mijlocul secolului XX, ca punct de vedere economic deprimat (şi al doilea război mondial-devastator) S-au căutat metode de construcţie ieftine şi metode de proiectare pentru locuinţele cu preturi mici, centre comerciale şi clădirile guvernamentale. Cu toate acestea, multi arhitecti au ales stilul brutalist chiar şi atunci când au avut  bugete mari, cum au apreciat"onestitate", calitatile sculpturale, şi, probabil, fara compromisuri, anti-burghezie, naturastile.Brutalismul a fost promovat  ca o opţiune  pozitivă pentru mişcarea spre dezvoltare a locuinţelor urbane  moderne. În practică, însă, multe din cladirile construite in acest stil sunt lipsite de multe din caracteristicile comunităţii-servire  a viziunii lui Corbusier, şi în schimb, s-au dezvoltat într-tenemen claustrophobic. RobinHood Gardens este un exemplu deosebit de notoriu, deşi cel mai rău dintre problemeles ale au fost  depăşite în ultimii ani. Unele clădiri au avut astfel de zeci de ani să se dezvolte în comunităţi pozitive. răcoarea dur de beton a pierdut recursul său sub un cer umed  şi gri,  şi materialului fortareatei.

La sfarsitul anilor 1960, multe campusuri în America de Nord au fost supuse extinderi si, ca urmare, există un număr semnificativ de clădiri brutaliste la universităţile americane şi canadiene, începând cu Paul Rudolph din 1958 Yale - arta si constructii Arhitectura. Rudolph design pentru Universitatea din Massachusetts Dartmouth este un exemplu a unui campus întreg proiectat de la zero în stilul brutalist. De

asemenea, arhitectul Walter Netsch conceput la Universitatea din Illinois întreagul Chicago Circle Campus (acum Campus est de la Universitatea din Illinois la Chicago) în conformitate cu un design unic, brutalist unificat. original "inelul interior" a clădirilor de la Universitatea din California, Irvine a fost proiectat de o echipa de arhitecti condusa de William Pereira în ceea ce el a numit stilul "California brutalista".

Exemple în afara SUA includ Biblioteca McLennan, Burnside Hall şi Stephen Leacock, clădirea de la Universitatea McGill din Montreal, o mare parte din Campus Belfield de University College Dublin, patrulaterul Academic şi WAC Biblioteca Bennett de la Simon Fraser University, Turnul Crosley la Universitatea din Cincinnati, William G. Davis de constructii la Universitatea din Toronto la Mississauga, Robarts Biblioteca de la Universitatea din Toronto, diferite părţi de la Universitatea din Toronto Scarborough în Toronto, părţi semnificative de la Universitatea York din Toronto si Universitatea din British Columbia din Vancouver, Aula Universitatea Delft din Olanda (1966), Universitatea Afrikaans Rand (1967), în Johannesburg, Africa de Sud, cancelarul Hall Tunku in Universitatea din Malaya, Malaezia. În

Australia, Macquarie şi Universităţi Flinders. În Noua Zeelandă Universitatea din Canterbury şi părţi de la Universitatea din Auckland City Campus. În Regatul Unit, Charles Wilson Construirea de la Universitatea din Leicester, Curtea Harvey, pentru Gonville şi Caius College, Cambridge şi Churchill College, Cambridge (1962-8) şi Casa de Dunelm, Universitatea din Durham (1965), Universitatea din York (1963), toate sunt exemple notabile alături de mult de la Universitatea din Leeds. În Geneva Elveţia, Uni Dufour clădire de la Universitatea din Geneva este situat foarte aproape de centrul de la Geneva, alături de Operă şi Place Neuve.

CRITICA SI RECEPTIEBrutalismul a fost supus unor critici severe, inclusiv cele ale lui Charles, Prinţ de Wales. Discursurile sale şi scrierile asupra arhitecturii au criticat Brutalismul,numind multe dintre lucrari "grămezi de beton". O mare parte din critica nu vine numai la designul clădirilor, dar şi din faptul că faţadele concrete nu sunt favorabile în zone umede, climate maritime - noros, cum ar fi cele din nord-vestul Europei. În aceasta clima, betonul devine brăzdat cu pete de apă şi uneo, cu muşchi şi licheni, şi infecteaza rugina barelor din otel pentru beton. În ciuda unui

curs de formare a mişcarii de apreciere moderniste, iar succesul a identificat faptul că unii dintre descendenţii acestui au avut stil, multe alte constructii au fost sau sunt programate pentru a fi demolate. Theodore Dalrymple, un autor britanic, fizican, şi comentator politic, a scris pentru City Jurnalul că structurile brutaliste reprezintă un artefact al totalitarismului filosofic european, o "deformare spirituala, intelectuala şi morala." El a numit clădirile "rece", "inumane", "hidoase", şi "monstruoase". El a declarat că din beton armat "nu exista vârstă graţioasa, dar în schimb firimituri, pete, şi se mai sidescompune", ceea ce face stiluri alternative de constructii superior.

Deşi mişcarea brutalista a fost în mare parte moarta de la mijlocul anilor 1980, ce a dat în mare măsură modalitate de a structura expresionismul şi Deconstructivismul, aceasta a cunoscut o actualizare de felul acesta în ultimii ani. Multe dintre aspectele mai dure ale stilului au fost înmuiate în clădiri noi, cu fatade din beton de multe ori fiind sablate pentru a crea o suprafaţă de piatra pentru ca, acoperita în stuc, sau compusă din modele, sau elemente prefabricate. Printre arhitecţii modernisti care au incununat adoptarea acestei abordări în proiecte

recente se numără Steven Ehrlich, Ricardo Legorreta, şi Gin Wong. Firma de Victor Gruen şi Asociaţii a regandit stil pentru clădirile de tribunal mulţi au fost contractati pentru a proiecta. Arhitectii din America Latină au folosit revigorarea stilului pe o scară mai mică în ultimii ani. Brutalismul a experimentat recent o renaştere majora în Israel, din cauza sensului perceput de rezistenţă şi de securitate a stilului.

Chiar şi în Marea Britanie, unde stilul a fost cel mai răspândit (şi mai târziu cel mai batjocorit), un număr de clădiri recent (în 2006) au apărut într-un stil actualizat brutalist, inclusiv deRijke Marsh lui Morgan o Centaur Street din Lambeth, Londra, şi Elder & Cannon's Icoana din Glasgow, în Scoţia. Din 2005 Stirling shortlist Premiul a cuprins un număr de clădiri (mai ales Zaha Hadid BMW Central Construirea şi câştigătorul, Enric Miralles "Parlamentul Scoţian de constructii) featuring cantităţi semnificative de beton expuse, ceva care ar fi fost considerate ca fiind estetic inacceptabilă atunci când premiul a fost inaugurat nouă ani înainte. Există, de asemenea, a fost o nouă apreciere de arhitectură brutalist prima generaţie şi o apreciere tot mai mare că nu-i plăcea de cladiri de multe ori provine de la întreţinere şi probleme sociale care rezultă din gestionarea proastă, mai degrabă decât modele înşişi. În 2005, canalul de televiziune britanic Channel 4, a condus un documentar, I Love furuncule, care a plasat moştenirea Marea Britanie brutalist într-o lumină mai pozitivă.Unele cladiri brutalist au fost acordat statutul de listat ca alţii istoric şi, cum ar fi Gillespie, Kidd şi Sf. Coia lui Petru Seminarul, numit de studiu Prospect revistei de arhitecţii ca Scoţia cea mai mare clădire post-război, au făcut obiectul unor campanii de conservare. Twentieth Century Societatea a militat împotriva demolarea unor clădiri, cum ar fi Centrul de tricorn şi Trinity Centrul Multi-Storey Car Park.

Arhitecti asociate cu stilul brutalist includ Ernő Goldfinger,-soţie şi-soţ asocierea Alison şi Peter Smithson, şi, într-o măsură mai mică, probabil, Sir Denys Lasdun. În Australia, trei exemple de stil brutalist descris ca ţară de cei mai buni sunt Robin lui Gibson Queensland Art Gallery, Fisher Ken Woolley Biblioteca de la Universitatea din Sydney (său Oficiul de Stat Block este alta) şi de înaltă Col Madigan's Court din Australia în Canberra. John Andrews lui guvernamentale şi instituţionale în Australia prezintă, de asemenea, stilul. În Asia există clădiri guvernamentale de Louis Kahn. Paul Rudolph şi Ralph Rapson, din Statele Unite sunt atât Brutaliste remarcate. Walter Netsch este cunoscut pentru clădiri

brutalist. Marcel Breuer era cunoscut pentru modul sau de abordare a stilului,

de multe ori folosind curbe, mai degrabă decât colţuri.  Modernişti mai recenti, cum ar fi IM Pei şi Tadao Ando, de asemenea, au proiectat lucrări notabile brutaliste. În Brazilia, stilul este asociat cu Şcoala Paulista şi este evident în lucrările de castigator al premiului Pritzker Architecture al arhitectului Paulo Mendes da Rocha (2006). În Filipine, Leandro Locsin concepe structuri masive brutaliste, Centrul Cultural din Filipine şi Philippine International Convention Center. În Noua Zeelandă, Sir Miles Warren şi practica lui Warren & Mahoney a condus dezvoltarea a aşa-numitei " Scoala Christchuch " de arhitectură, care fuzioneaza stilul brutalist arhitectural cu valorile scandinave şi japoneze de lealitate. clădirile lui Warren au avut un efect semnificativ asupra arhitecturii publice din Noua Zeelandă.

BRUTALISMUL

IVANOV MIHAELAARH-063