Bradul de Crăciun

Diaconu Adriana – clasa a XI-a E Premiul I la Concursul Naţional”Sclipiri de iarnă”

Crăciunul este momentul din an în care frumuseţea şi pacea cerească coboară parcă pe pământ, spunându-ne iar şi iar povestea Naşterii Pruncului Iisus,îmbogăţindu-ne sufletele şi făcându-ne mai buni. Dintre toate obiceiurile legate de această sărbătoare,mie îmi place cel mai mult împodobirea bradului.Nimic nu se compară cu acea zi când focul arde în sobă,iar noi,membrii familiei,facem un cerc în jurul bradului care ne-a adunat pe toţi,ne-a atras din toate colţurile ţării pentru a ne bucura de aceste momente minunate împreună. Parcă şi văd acum,când aştern aceste cuvinte pe hârtie,cum tata aduce cutiile cu decoraţiunile vechi,iar mama aduce turtă dulce cu migdale…ahh….acea aromă îmi cuprinde mintea ca o ceaţă dulce….Iar fratele meu mai mic…hmm…ţopăind şi cântând în jurul maiestosului magnet aşteaptă cu nerăbdare să începem.Au venit şi bunicii cu bomboanele ce ar trebui puse în brad dar, mereu ajung să fie mâncate înainte. Şi în sfârşit putem începe.Hârtia colorată aşteaptă leneşă pe masă…ne vom face propriile decoraţiuni.Ne punem toţi pe treabă şi în scurt timp încep să prindă viaţă tot felul de steluţe,fulgi, ghirlande şi păpuşele.Bunica a adus cu ea frunze uscate de porumb care aduc un miros aparte în camera plină de veselie. Mama începe să cânte cu vocea ei cristalină”Afară ninge liniştit/Şi-n casă arde focul…”;este cel mai frumos colind şi îmi dau lacrimile de fiecare dată când îl aud;este colindul copilăriei mele cu care mama mă adormea în lungile nopţi de iarnă.În scurt timp începem toţi să cântăm şi să spunem diverse istorioare legate de naşterea Pruncului Iisus sau de datinile care încă se mai păstrează şi ne încălzesc sufletele. Globuleţele din hârtie şi întărite cu aracet stau la uscat pe lângă sobă aşteptând să fie pictate. Bunicul ne povesteşte despre iernile lui petrecute în Libia,departe de cei dragi.Fratele meu îl ascultă cu atâta atenţie încât parcă nici nu respiră.Vocea tatei îl aduce la realitate:”Gabi,s-au uscat globu- leţele,e timpul să le pictăm.”Aceasta e poarta lui,poarta prin care iese din povestea bunicului în povestea sărbătorilor.Şi,ca în fiecare an,ornamentele lui sunt pline de roboţei,cavaleri şi fortăreţe. Cât timp aşteptăm să se usuce globuleţele pictate,ne uităm la un filmuleţ făcut de tata cu cele mai frumoase momente ale familiei de peste an.Nu îmi vine să cred că a mai trecut un an;un an plin de bucurii,un an în care momentele grele ne-a unit şi mai mult.La sfârşit,bunica plânge înduioşată.E semnalul că trebuie să readucem veselia şi de aceea trecem la momentul mult aşteptat:împodobirea bradului.Printre rămurelele verzi încep să apară decoraţiunile şi ghirlandele care au încărcat bradul cu iubirea noastră. Am ajuns şi la punctul culminant:fixarea stelei din vârful bradului.Este împletită,ca în fiecare an,de bunica,din sârmă şi foi de porumb.Şi,ca în fiecare an,bunicul este cel care o aşează. Totul este atât de minunat!Ştiu că şi sărbătorile din acest an vor fi la fel:pline de iubire,pace şi speranţă.Aş putea scrie la nesfârşit despre bucuria acestor zile,dar mă opresc aici pentru a putea retrăi povestea Crăciunului trecut în povestea Crăciunului prezent.