BORIS CRACIUN - Condeiele Lui Voda (Text)
1
Condeiele lui Vodă – BORIS CRĂCIUN (Cum se pregăteau valahii pentru apărarea Ġării) Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băĠ. Baiazid, privind la dânsul, îl întrebă cu dispreĠ: - „ Ce vrei Ġu ? " - „Noi ? Bună pace! ùi de n-ofi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. " La un semn deschisă-i calea úi s-apropie de cort Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port. - „Tu eúti Mircea ? " - „Da-mpărate! " - „Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. " Care úcolar, fie cât de mic, nu cunoaúte minunatele versuri din Scrisoarea III, poem superb al lui Mihai Eminescu! Sunt elevi care útiu, pe de rost, tot fragmentul în care este reînviată, cu măiestrie artistică, întrevederea dintre sultanul falos Baiazid úi domnul înĠelept al ğării Româneúti, Mircea cel Bătrân (i s-a mai spus Mircea cel Mare ori Mircea cel Sfătos). Poetul a creat, de fapt, o legendă versificată despre voievodul din neamul Basarabilor, care a domnit 32 de ani (1400-1432). Cu întelepciune úi vitejie, Mircea úi-a facut o Ġară mare pentru acea vreme, până la Marea Neagră. îl birui la Rovine în câmpii pe Baiazid, poreclit Fulgerul, deoarece era iute la mânie úi crud ca o fiară. Pentru a-úi păstra Ġara liberă, oútenii úi Ġăranii lui Vodă Mircea se pregăteau mereu de luptă. Să desprindem, din negura timpului, o legendă cu tâlc din anii domniei bătrânului voievod. ... Zi de sărbătoare, într-un sat de pe Argeú. ğăranii veneau de la biserică', în mândre straie. Numai pe-o toloacă, în faĠa căsoaiei meúterului Lemnaru, mai mulĠi opincari cu cuúme brumării, tăiau cu cuĠitele niúte beĠe lungi, le dichiseau úi le lustruiau. Ei, úi tocmai atunci sosea, în satul cu pricina, un pâlc de căOăreĠi, tot în haine de Vărbătoare. Curios, boierul cu barbă căruntăúi sabie până la pământ, sări de pe cal, privind beĠLúoarele înúirate pe jos. - Ce meútereúti aici, omule ? se adresă, cu bunătate musafirul de vază. - 3ăi, ascuĠim niúte condeie, boierule! úugui Lemnaru cu înĠeles. - Condeie ? se veseli noul venit. Cum aúa ? Voi, oameni buni, doar nu útiĠi a scrie. ùi cum de lucraĠi voi în zi de sărbătoare ? Deodată, meúterul Lemnaru căzu în genunchi úi-úi scoase cuúma. Văzuse însemnele domneúti pe veúmintele boierului. - 0ăria-Ta, iertare! vúi aplecă fruntea meúterul cu mustaĠa ascuĠită. ùuguiam úi noi, Sălmaúii. Noi facem săgeĠi úi le zicem condeie. - De ce le ziceĠi asĠfel, meútere ? zâmbi Mircea cel Bătrân. - Pentru că, la porunca domniei tale, vom scrie vârtos pe pielea vrăjmaúilor o scrisoare. - ùi-n scrisoare ce veĠi spune ? continuă voievodul să urmărească tâlcul povestirii. - „ Ce cauĠi, străine, în Ġara valahilor ? Aur ? BogăĠii ? Prăzi ? N-ai să le cucereúti, veneticule. Deoarece ai să muúti pământul, aleluia! " &ăciularii, care ascuĠeau săgeĠi, numite „condeie", porniră să hohotească. Mircea Vodă luă o săgeatăúi se sui pe cal. Acum útia că are români de nădejde, care-i vor păli cu „condeiele" pe vrăjmaúii Ġării.
-
Upload
florentina -
Category
Documents
-
view
10.074 -
download
10
description
Condeiele lui Voda de Boris Craciun, textul cu diacritice, 1 pagina in format PDF.
Transcript of BORIS CRACIUN - Condeiele Lui Voda (Text)
Condeiele lui Vod – BORIS CR CIUN(Cum se preg teau valahii pentru ap rarea rii)
Iat vine-un sol de pace c-o n fram -n vârf de b .Baiazid, privind la dânsul, îl întreb cu dispre :- „ Ce vrei u ? "
- „Noi ? Bun pace! i de n-ofi cu b nat,Domnul nostru-ar vrea s vaz pe m ritul împ rat. "
La un semn deschis -i calea i s-apropie de cortUn b trân atât de simplu, dup vorb , dup port.- „Tu e ti Mircea ? "
- „Da-mp rate! "- „Am venit s mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroan într-o ramur de spini. "Care colar, fie cât de mic, nu cunoa te minunatele versuri din Scrisoarea III, poem
superb al lui Mihai Eminescu! Sunt elevi care tiu, pe de rost, tot fragmentul în care estereînviat , cu m iestrie artistic , întrevederea dintre sultanul falos Baiazid i domnul în elept al
rii Române ti, Mircea cel B trân (i s-a mai spus Mircea cel Mare ori Mircea cel Sf tos).Poetul a creat, de fapt, o legend versificat despre voievodul din neamul Basarabilor, care adomnit 32 de ani (1400-1432). Cu întelepciune i vitejie, Mircea i-a facut o ar mare pentruacea vreme, pân la Marea Neagr . îl birui la Rovine în câmpii pe Baiazid, poreclit Fulgerul,deoarece era iute la mânie i crud ca o fiar .
Pentru a- i p stra ara liber , o tenii i ranii lui Vod Mircea se preg teau mereu delupt . S desprindem, din negura timpului, o legend cu tâlc din anii domniei b trânuluivoievod.
... Zi de s rb toare, într-un sat de pe Arge . ranii veneau de la biseric ', în mândrestraie. Numai pe-o toloac , în fa a c soaiei me terului Lemnaru, mai mul i opincari cu cu mebrum rii, t iau cu cu itele ni te be e lungi, le dichiseau i le lustruiau.
Ei, i tocmai atunci sosea, în satul cu pricina, un pâlc de c re i, tot în haine derb toare. Curios, boierul cu barb c runt i sabie pân la p mânt, s ri de pe cal, privind
be oarele în irate pe jos.- Ce me tere ti aici, omule ? se adres , cu bun tate musafirul de vaz .- i, ascu im ni te condeie, boierule! ugui Lemnaru cu în eles.- Condeie ? se veseli noul venit. Cum a a ? Voi, oameni buni, doar nu ti i a scrie. i
cum de lucra i voi în zi de s rb toare ?Deodat , me terul Lemnaru c zu în genunchi i- i scoase cu ma. V zuse însemnele
domne ti pe ve mintele boierului.- ria-Ta, iertare! i aplec fruntea me terul cu musta a ascu it . uguiam i noi,
lma ii. Noi facem s ge i i le zicem condeie.- De ce le zice i as fel, me tere ? zâmbi Mircea cel B trân.- Pentru c , la porunca domniei tale, vom scrie vârtos pe pielea vr jma ilor o scrisoare.- i-n scrisoare ce ve i spune ? continu voievodul s urm reasc tâlcul povestirii.- „ Ce cau i, str ine, în ara valahilor ? Aur ? Bog ii ? Pr zi ?N-ai s le cucere ti, veneticule. Deoarece ai s mu ti p mântul, aleluia! "
ciularii, care ascu eau s ge i, numite „condeie", pornir s hohoteasc . Mircea Vodlu o s geat i se sui pe cal. Acum tia c are români de n dejde, care-i vor p li cu „condeiele"pe vr jma ii rii.
