Condeiele lui Vod – BORIS CR CIUN(Cum se preg teau valahii pentru ap rarea rii)

Iat vine-un sol de pace c-o n fram -n vârf de b .Baiazid, privind la dânsul, îl întreb cu dispre :- „ Ce vrei u ? "

- „Noi ? Bun pace! i de n-ofi cu b nat,Domnul nostru-ar vrea s vaz pe m ritul împ rat. "

La un semn deschis -i calea i s-apropie de cortUn b trân atât de simplu, dup vorb , dup port.- „Tu e ti Mircea ? "

- „Da-mp rate! "- „Am venit s mi te-nchini,

De nu, schimb a ta coroan într-o ramur de spini. "Care colar, fie cât de mic, nu cunoa te minunatele versuri din Scrisoarea III, poem

superb al lui Mihai Eminescu! Sunt elevi care tiu, pe de rost, tot fragmentul în care estereînviat , cu m iestrie artistic , întrevederea dintre sultanul falos Baiazid i domnul în elept al

rii Române ti, Mircea cel B trân (i s-a mai spus Mircea cel Mare ori Mircea cel Sf tos).Poetul a creat, de fapt, o legend versificat despre voievodul din neamul Basarabilor, care adomnit 32 de ani (1400-1432). Cu întelepciune i vitejie, Mircea i-a facut o ar mare pentruacea vreme, pân la Marea Neagr . îl birui la Rovine în câmpii pe Baiazid, poreclit Fulgerul,deoarece era iute la mânie i crud ca o fiar .

Pentru a- i p stra ara liber , o tenii i ranii lui Vod Mircea se preg teau mereu delupt . S desprindem, din negura timpului, o legend cu tâlc din anii domniei b trânuluivoievod.

... Zi de s rb toare, într-un sat de pe Arge . ranii veneau de la biseric ', în mândrestraie. Numai pe-o toloac , în fa a c soaiei me terului Lemnaru, mai mul i opincari cu cu mebrum rii, t iau cu cu itele ni te be e lungi, le dichiseau i le lustruiau.

Ei, i tocmai atunci sosea, în satul cu pricina, un pâlc de c re i, tot în haine derb toare. Curios, boierul cu barb c runt i sabie pân la p mânt, s ri de pe cal, privind

be oarele în irate pe jos.- Ce me tere ti aici, omule ? se adres , cu bun tate musafirul de vaz .- i, ascu im ni te condeie, boierule! ugui Lemnaru cu în eles.- Condeie ? se veseli noul venit. Cum a a ? Voi, oameni buni, doar nu ti i a scrie. i

cum de lucra i voi în zi de s rb toare ?Deodat , me terul Lemnaru c zu în genunchi i- i scoase cu ma. V zuse însemnele

domne ti pe ve mintele boierului.- ria-Ta, iertare! i aplec fruntea me terul cu musta a ascu it . uguiam i noi,

lma ii. Noi facem s ge i i le zicem condeie.- De ce le zice i as fel, me tere ? zâmbi Mircea cel B trân.- Pentru c , la porunca domniei tale, vom scrie vârtos pe pielea vr jma ilor o scrisoare.- i-n scrisoare ce ve i spune ? continu voievodul s urm reasc tâlcul povestirii.- „ Ce cau i, str ine, în ara valahilor ? Aur ? Bog ii ? Pr zi ?N-ai s le cucere ti, veneticule. Deoarece ai s mu ti p mântul, aleluia! "

ciularii, care ascu eau s ge i, numite „condeie", pornir s hohoteasc . Mircea Vodlu o s geat i se sui pe cal. Acum tia c are români de n dejde, care-i vor p li cu „condeiele"pe vr jma ii rii.