Enigmele

Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând,

Curând ascunsul, mortul o să fiu,

Sălaş având în fermecat pustiu,

Loc fără înainte, după, când.

Aşa am fost deprins. Mă socotesc

Nevrednic de Infern ori Paradis,

Dar nu-s profet. Necontenitul vis

Se primeneşte făr'să-l isprăvesc.

Ce labirint rătăcitor, ce albă

Va fi de strălucire soarta-mi grea,

Când capătul poveştii mi-l va da

Experienţa morţii, tristă, oarbă!

Să beau doresc uitarea-i de cleştar,

Să fiu mereu; să nu fiu. E-n zadar.

Limite (Limites)

Din câte străzi descind crepusculare,

pe una am păşit ultima dată,

nebănuind măcar. Mă-ntreb pe care.

Din calea mea nu-i semn să mă abată,

supus atotputernicelor norme

care imprimă tainică măsură

pe ale vieţii umbre, vise, forme,

şi le desfac aşa cum le făcură.

Când toate-şi au scadenţa şi sorocul,

şi curg inexorabil spre vecie,

în urma noastră cui lăsa-vom locul,

şi pentru câtă vreme, cine ştie?

Din câte cărţi prind magice contururi

când cu penumbre noaptea le dilată

prin geamurile cenuşii, de-a pururi

e una ce nu vom citi vreodată.

1971

Doi oameni au păşit decis pe lunăŞi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,Prin vorbe şi prin arta ce viseazăŞi şlefuieşte, ce-au putut să vază-nNedesluşit noroc? De aventurăŞi har s-au îmbătat aste vlăstareAle lui Whitman, care-au fost în stareSă tulbure pustia lunii, pură.Pe munte-a lui Endymion iubireŞi hipogriful, sfera cea ciudatăDe Wells închipuită, -adevăratăÎn amintirea mea, azi consfinţirePrimesc. Sporeşte-n toţi mândria.Nu-i pe pământ un suflet să nu fieMai fericit şi vrednic. EnergieSporită risipeşte. BucuriaE-a tuturor, prin fapta cutezatăDe-aceşti prieteni magicieni. Iar luna,Cu chipul trist, de-ndrăgostiţi cântată,E monumentul lor, eternă, una.

Despărţire

Între iubita mea şi mine se vor ridicatrei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,iar marea va fi o taină între noi.Nu vor mai fi decât amintiri.O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,nopţi pline de speranţa de a te privi,câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelatpe care-l prind cu privirea şi îl pierd...

Definitivă ca marmura,absenţa ta va întrista alte înserări.