Boeing 747

Boeing 747 este un avion american de pasageri cvadrimotor lung și foarte

lung curier de mare și foarte mare capacitate produs de firma Boeing. Este un

avion cu două culoare (de diametru mare, sau wide body). Timp de 35 de ani

(1970-2005) a deținut recordul de cel mai mare avion de pasageri din lume,

record doborât de Airbus A380. Din cauza mărimii, a fost poreclit și Jumbo Jet.

Avionul este un avion cu două etaje, etajul superior fiind mai scurt decât cel

inferior, creând impresia unei cocoașe, fiind astfel ușor recunoscut inclusiv de

către publicul larg. Este cel mai popular avion de capacitate foarte mare, fiind

produse 1387 de bucăți, cu încă 120 comenzi, atât de marfă cât și de pasageri. În

mod normal, transportă până la 524 pasageri la 0.85 Mach pe o distanță de

maxim 13.446 km. Deși proiectanții se așteptau să devină rapid depășit, au fost

produse 4 generații ale modelului, cu o a cincea urmând a fi lansată în 2009.

Avionul a fost produs ca urmare a revoluției în transportul aerian survenite în

anii 1960. Dacă cu doar 10 ani în urmă, transportul aerian era un produs de lux,

inaccesibil majorității populației, revoluția adusă de avioanele cu reacție, precum

Boeing 707 și DC-8 a dus la necesitatea unui produs care să poată transporta un

număr foarte mare de oameni, mai ales la clasa economic (pe atunci numită

"turist"), pe distanțe mari, fără oprire. Ideea a aparținut lui Juan Trippe, de la

PanAm o figură legendară în aviație, acesta contactând Boeing după ce acesta

pierduse un contract pentru realizarea unui avion de mare capacitate pentru

armata americană.

Un lucru revoluționar la acest avion a fost includerea de motoare cu reacție

turboventilatoare cu bypass înalt, având putere mai mare pentru un consum de

combustibil mult redus.

Boeing 747 încărcând prin uşa din bot, uşă pentru care avionul a fost construit cu

două etaje

Inițial s-a gândit oferirea modelului cu două etaje pe întreaga capacitate, dar,

problemele legate de evacuarea în cazul de urgență au dus la creșterea

diametrului fuselajului, și reducerea etajului superior. A fost astfel creat primul

avion cu diametru mare și două culoare din lume. Etajul superior a fost lăsat

dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparține avioanelor supersonice,

precum Concorde, și Boeing 747 va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri.

Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin

conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei

petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară

largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de

pasageri. De-abia după 1997, producția modelului de marfă a depășit-o pe cea de

pasageri.

Prima comandă a fost dată de PanAm, pentru 25 de bucăți, în aprilie 1966.

Construcția efectivă a avionului s-a dovedit o provocare - Boeing nu avea nicio

clădire suficient de mare, așa că a trebuit construită una, la Everett lângă Seattle.

Așa de mare a fost graba, încât modelul de test a fost produs odată cu

construcția clădirii, avionul trebuind terminat până în 1970. Clădirea construită

pentru proiect este cea mai mare (după volum) din lume.

Testarea avionului a fost problematică - evacuarea a 560 de oameni în 90 de

secunde dovedindu-se o provocare. În plus, a trebuit adăugat balast de uraniu

sărăcit în nacelele a două motoare pentru a împiedica oscilații periculoase. Alte

probleme au fost cu motoarele JT9D, care aveau probleme majore de

construcție, făcând ca 20 de fuselaje să aștepte la un moment dat motoarele în

curtea fabricii. În plus, designul și producția au fost atât de scumpe, încât Boeing

a trebuit să se împrumute masiv, ratarea fiind sinonimă cu falimentul.

Deși inițial au existat îndoieli, mai ales că odată cu 747 apăreau și o serie de

avioane trimotoare de mare capacitate, mai mici, dar mai puțini consumatoare de

combustibi, Boeing 747 s-a dovedit a fi foarte popular în serviciu, fiind inițial

cumpărat de toate liniile aeriene mari din vestul Europei și SUA, (precum British

Airways, Air France, TWA etc.).

Criza petrolului din anii '70, urmată de apariția de avioane bi-motoare de

mare capacitate a scos avionul de pe rute mai scurte și mai puțin căutate, acesta

fiind însă păstrat pe rute de mare distanță cu încărcare mare, și pe rute cu cerere

foarte mare - precum Londra-Sydney, Londra-Hong Kong, Tokyo-San

Francisco, Tokyo-Osaka etc. Avionul mai este folosit și pe multe rute de vacanță

și charter, fiind umplut cu pasageri clasa economic (precum Amsterdam - Sint

Martin în Caraibe, sau Paris - Tahiti).

Astfel, de-a lungul timpului, avionul a fost lungit, pentru mai mulți pasageri

(747-300 și 747-400), scurtat, pentru autonomie mai mare (747SP), dotat cu

tehnologii din ce în ce mai noi, pentru a se adapta rolurilor noi.

Avionul deține recordul de pasageri transportați într-un singur zbor - peste 1087

au fost transportați într-un avion ElAl în 1991 participând într-o acțiune

umanitară.