..

BOABE DE GRAU ANUL V, '934 REVISTA DE CULTURA N-rul 6

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL U R M E ROMĂNEŞTI LA METEORE

(cu .8 figuri) . . . . . d. MARCU BEZ,A

STĂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI (cu .6 figuri) . . d. TRAIAN HERSENI

IN JUGUL DOMNULUI (X) . . . . d. IOSIF NYIRO (cu 7 figuri de B. S�ab6) din ungureşte de Iii, DlflQ1lu

CRONICA. Cdrţi, oonferinţe, congrese, expoziţii: Scaune împârăteşti: Vă­cărenii sat de apă; Mână5tiri româneştij Ştiubeiul.

(Cu ,6 figuri).

Planşă colorată: Coborîrea de pe cruce. (Din 4: Les Arts mineurs eu Roumanie o de N. Iorga)

Redacto" EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

REDACTIA:

DIRECŢIA E D UCAŢIEI

P O P O R U L U I

B U C U REŞ TI. II

Str. G�Deral Berthelot, :a8

EDITURA:

M ONITORUL OFICIAL ŞI

IMPRIM. S T A T ULUI

ADMINISTRAT IA:

IMPRIM ERIA NATION ALA

BUCUREŞTI, V

Calea Şt:[ban-Vod�, I,B-13S

www.dacoromanica.ro

Meteore cu oraşul Calabanca la po�le

UR M E R O MÂN EŞTI LA M ET E OR E Am citit Întâiu despre Meteore În cartea lui

Robert Curzon, care la 1834, uitându-se de pe vârful uneia din stânci, a scris:

t: Toată această regiune e locuită de o rasă ce are altă obârşie decât aceea adevărat albaneză; ei grăesc limba valahă şi zice�se a fi extrem de săl­batici . .. 1) ••

Fireşte, În rândurile din urmă călătorul englez repetă calomnia invidiei greceşti. Incă la 1220 un arhiereu de seamă, George Vardanis, se plânge că În oraşul Grebena nu se aude greceasca, nu� mind pe locuitorii ei valahi varvarofoni, adică vor­bitori ai unei limbi barbare 2). Dar nu numai În zona Meteorelor se află Românii. Purces dinspre Vardar, i-am găsit în tot locul; fie cu turmele suitoare către munţi, fie la popasul de Întregi ca� ravane. Păstori şi chirigii deopotrivă m'au întâm­pinat cu acelaş graiu de jelanie: � Ce gânduri au cu noi? Ce vor face'? Că ne·au luat acum şi pă�

') Visits to MOrHlSttrie$ in th� UlJont, p. :<199. Ed. 1916, ") luon'o Statului Nic�'i li Despotatului EpiTulul de Antonie

Miliarachi, Atena 1898, p. 203.

mânturile, de n'avem săla�uri, nici păşuni pentru vite 9. Bieţi oameni părăsiţi, ajunşi de pripas in {ara lor, unde fuseseră odată stăpâni şi unde al� cătuiseră întâia aşezare politică românească sub numele de Marea Valahie ! Când schivnicul Atha� nasie lăsase Muntele Athos din cauza piraţilor şi ajunsese la Veria, de hotarul acestei Vlahii i se vorbise drept loc mai potrivit unei sfinte ctitorii ; şi, dupăce ridicase el mânăstirea Schimbării la Faţă inainte de 1383, anul morţii sale, de pe tro� nul aceleeaş Vlahii îi sosi şi un urmaş în persoana regelui Ioan Duca Paleologul, cu numele mona­hicesc de Ioasaf, fiu al lui Simeon Uroş, care pomenia într'un hrisov la 1358 de străbunii săi domnitori În Vlahia şi într'altul cu opt ani mai târziu, că luase prin moştenire Vlahia; pe când Alexie Anghel, rămas în locul lui Ioasaf, se jn� titula Cesar al Vlahiei, iscălind cu cerneală verde 1).

') .yâll' aeult,l(wl')1<:alywl'/!(wv) Ti7� (Jaoo.el(a,) ,,(ov) yall' 1<:OYO "OI(!(W") «ut'h;�rev6Vf(wl' n) •• B)'«'1.t(<<v) 1, • TO(PVF ,.ai � (Joori.ela II (QV) "(!TaJ.a(JQ� 71(1:)1]1 nl� I xb]{lo, "Ol,tor I'QV r>}v lJJ.a1.(o" " • r.Ue$IOO lirrelo( t Koioae I .� N;"" A. v.; '" • nvC'�"" Tom"' B, '9'°, PPf/ .... ��'!JF/J C;

. \

�J 0" » www.dacoromanica.ro

'" BOABE D E G R Â U

Meteore cu ştsul Pinwlui şi Pindul in fund

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂN EŞTI LA METEORE ,.,

Mânăstirea Sfântului Ştefan

Curtea M1năstirii Sfântului Ştefan cu biserica Sf. Han!ambie. (Marcu Beza in int1iul plan)

www.dacoromanica.ro

"4 BOABE DE GRÂU

Şi sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregători înalţi şi gospodari Vlahi ca Petriţă, Dragu, Calotă, Vutonitul, Bunilăj acesta din urmă fiind şi ziditorul unei biserici în satul Blahava, de lângă Calabaca.

Latra în care se gbeştt capul SUntului Haralambie,

la Sf. Ştefan

Se pare că tot un membru al dinastiei stăpâni­toare pe-atunci în Marea Vlahie, Ioan Cantacu­zino, a întemeiat Mânăstirea Sfântului Ştefan la inceputul veacului al XV-lea. Mai târziu doi fraţi dilugări ai neamului Apsarazilor, care ne-a trimis şi nouă in Moldova pe vistiernicul Zotu, ginerele lui Petru Şchiopul'), au clădit mânlstirea Sfintei Treimi.

Şi astfel cu timpul mai toate stâncile Meteore au fost cuprinse de mânăstiri, încât astăzi priveşti uimit şi te Întrebi: Cum au putut monahii dintâi să se urce până sus pe creştere? Că pereţii stân­cilor Îs drepţi, pieptişi, fără niciun punct de rea-

clasicul Pineu ce revine deseori în poezia popu­lară sub numele de SăIămbria. .

Sorb cu nesaţ priveliştea depărtării, neştiind din­cotro să încep cercetările, când iacă un monah trece călare inainte-mi! E stareţul mânăstirii Sfân­tului Ştefan, Nicandros, care mă ia cu sfinţia-sa. Mi-arată întâiu codicele mai insemnat al mână­stirii, purtând Ne. 70. Aci printre altele se află rândurile următoare greceşti, pe care le dau in traducere:

� Am scris la Sfântul Ştefan în 1835, Decem­brie 19. Sigilii parriarhale de mult şi mai ales un hrisov domnesc foarte vechiu mărturisesc ne­îndoios, că în anul 6906 sau 1398 dela Hristos Principele Domn şi Voevod 10. Vladislav, Îm­preună cu nepotul său Marele Vornic Dragomari, au trimis dar în cutie capul întreg, izvorâtor de haruri şi făcător de minuni, al Sfântului Hara­lambie. Totodată au trimis la aceeaş mânăstire a Sfântului Ştefan şi unul din degetele mâinii drepte a cinstitului Ion Prodrom Botezătorul. Ade-

zăm; sub ei se cască hăuri prăplstioase; iar ici- Capul 5Untului Haralambie in lac:ra desc:his� colo deschid fantastice porţi, arătând in zare munţii troeniţi ai Pindului şi dincoace şesul străbătut de vărui netăgăduit al celor de mai sus, întărindu-l

pe viaţă şi asigurându-l cu mâna mea însăşi, după ') N. Iorga: Fundariil! Domnilor Români În Epir, Analele alegerea din vechi scrise, pomeniri, Însemnări şi

Ac:ad�miEi Rom�ne, Tomul XXXVI, 1914. p. �. hrisoave, mă iscălesc Agathanghelos al Neapolei ...

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA METEORE '"

La anul 1398 nu cunoaştem pe un Vladislav. tului Ion Prodromul. Căutând cu luare aminte Poate fi o greşeală în dată. Cât priveşte hrisovul aceasta din urmă, am putut deosebi, sub chipul

Chipurile cu inscriptii, al Voevodului Vbdislav şi al Doamnei Neacşa

domnesc însuşi - va fi existat, socoti căci am gă­sit l a mânăstirea Sfântului Ştefan amândouă moa­ştele: capul Sfântului Haralambie şi degetul Sfân-

sculptat al Bote4ătorului, într'o parte şi alta, două figuri Încoronate şi având alături inscripţiile:

Vladislau Voevod Neacşa Doamna

www.dacoromanica.ro

", B OABE DE GRÂU

Mân3stirea Sfintei Treimi

Intrate la Mânilstirea Sfintei Treimi

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA METEORE 327

Deci nu e la Meteore Vladislav din 1523, do­nator Marii Lavre Athonite al icoanei Sfântului Athanasie, pe Însemnarea căreia, 'prea cinstitei Mari Voevodese It îi se zice Ana.

Intru păstrarea capului Sfântului Haralambie

saliot românesc. Aceluiaş se datoresc şi frescele mânăstirii Ipapandi, astăzi părăsită de călugări şi pe cale de a se nărui cu desăvârşi re. Acest Zuchi, împreună cu elevul său George, au fost capii unei şcoli de pictură, cunoscute şi preţuite in partea locului, şi despre care a scris mai pe larg Profe-s'a clădit şi un catholicon cu hramul acestuia la

Sfântul Ştefan În 1798, sub egumenia ieromon�­hului Arsenie; care, dupăce stăreţise cu vred­nicie un timp la mânăstirea Butoiu din Valahia, pe-atunci un metoh al Sfântului Ştefan, luase dru­mul înapoi la Meteore, cu mulţ'i bani şi daruri. Un policandru În catholicon, un epitaf şi alte bisericeşti odoare, le recunosc uşor a fi provenit din Ţară. leromonahul Arsenie ne-a lăsat în co­,iicele amintit al Sfântului Ştefan şi o seamă de ştiri asupra mânăstirii ButolU - cam Încâlcite şi I dubioase. Legenda Întemeierii, mai ales, e un ecou prins din lumea basmelor: Avem pe craiul, pri­mejduit şi alungat de vrăjmaşi În fundul pădu­rilor, care, dupăce se roagă şi scapă neatins, du­rează colo sfânt lăcaş de evlavioasă recunoaştere.

sorul Spiridon Lambru 1). Găsesc in arhivele mâ­năstirii Schimbării la Faţă un legământ, iscălit de amândoi pictorii, pentru zugrăvi rea nartexului bisericii Ipapandi În schimbul sumei de 25 groşii iar o inscripţie mărturiseşte apriat acelaş lucru, anume că nartexul a fost zugrăvit de « Dimitrie Zuchi, CăIăritul, şi elevul său George, În anul dela Hristos 1784, Noembrie 8 •.

Mână5tirea Schimbării la Faţă are Încă În fo-10sin\ă hârzobul impletit din funii, unde intri şi eşti tras însuş pe macara. Mă suiu În el şi simt fiorul adâncurilor lăsate sub ziduri. Gândesc, nu de mult şi Regina noastel!. Maria, cu iubirea-i ne·

Degetul Sfântului Prodrom la stânga, din M�nbtirea săţioasă de artă religioasă, a venit aici şi a urcat Sfântului Ştehn în acelaş hârzob. Unul din călugări, Haralambos

Scarpalezos, fost egumen atunci, imi istoriseşte: Trec la mânăstirea Învecinată a Sfintei Treimi,

unde pereţii bisericii, zidite într'o peşteră, sunt 1) Vezi MlxTal Ge).l&,. p. 609 şi Nior; 'E;;''1''OjJl'�IIOJP. zugrăviţi de Dimitrie Zuchi din Călari, târg the� Tomul 1Il, 11)06, dela p. 440 inoljnte.

www.dacoromanica.ro

,,8 BOABE DE GRÂU

Frescă a IUL Dimitrie Zuchi C3Iăritul in biserica Sfintei Treimi

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA METEORE

O fresc;\ a bisericii Ipapandi de Zuchi �i elevul s3u George

c • -. . ... � -' � ',:� .... . � - -", ------- ..

-.... - - ... � .......;;..: .' � . �

. , - .. ;§, � .. � ��''t, �'�. '. '" ' �1t � _ " .', � . Inscripţie aritând cl nartexul bisericii Ipapandi'a fost �ugf.1vit de Z uchi ŞI elevul s.1u George

'"

www.dacoromanica.ro

33· B O A B E D E GRÂ U

Intrarea la mân3stire nu se ingădue cu niciun chip femeilor. De aceea au scos pentru Majestatea Sa inaintea portii odoarele, moaştele şi icoanele mai de seamă. Şi, când monahii se încurcau în mân1stire să mai aducă ceva, Regina Maria de­grabă a intrat în hârzob, cei de sus 1-3u ridicat,

Mâlllstiru Schimb"'rii [il FiiI'"

a ciohan decât a călugăr. !şi tot vâră firele bărbii sbâr1ite în gură. Imi spune că are nevoie de şease ori pe zi de narghilea. Şi, spre a mă con­vinge, îşi ia narghileaua şi intră cu ea în biserică. Trăgând fum dup1i fum, ml urmăreşte cu pri­virea, cât timp cercetez icoanele. Zice:

- Mi-a venit alaltăieri un Sârb. M'a intrebat de inscripţii. L-am izgonit. Ce inscripţii vrea el? Astea sunt ale noastre.

- Bine, ale voastre sunt. Dar omul se interesa . . c a şi mine, fără Îndoială.

- Dumneata eşti alta. Nu umbli cu cine ştie ce ţeluri ascunse.

Totuş, a trebuit să capăt o scrisoare anume dela Mitropolia Tricalei şi să mai revin pe vreme de iarnă înzăpezită, ca să-I pot Îndupleca să scoată ceva din arhive.

Se află aci o scrisoare de milostenie a egu�e-

�i iată s'au pomenit călugării cu Majestatea Sa ro opritul sanctuar, unde nicio făptură de sexul ei nu pătrunsese vreodată! Egumenul prinse a da din mâini, Împotrivindu-se, şi a se tângui pe gre­ceşte; Însă, oamenii Majestă�ii Sale, în loc să-i tâlmăcească vorbele, i-au spus: «Cât de fericit se simte cuvioşia-sa egumenul s'o primească În­lăuntrul mânăstirij!. Regina Maria l-a sărutat atunci de mulţumire pe frunte. Şi egumenul a rămas foarte zăpăcit. f Uite poznă, gândia in sineşi,

du�etri��' strig, şi ea mă sărută . . . • Pe urmă s'a H"'n:obul Mânhtirii Schimb"'rii Iii FiiI'"

Povestaşul face haz de această întâmplare a tre- nului Dionisie către Mihnea Turcitul, fără dată; cutului. Bucuros mi-ar pune la îndemână orice Însă, vorbind de un furt săvârşit la mânăstire manuscrise ale mânăstirii. Dar nu atârnă de sfin- inainte de 1581, probabil că fuse trimisă prin {ia-sa. E altul cu cheile. Unul Calimahos Arhi· anii 1582-1583. In ea egumenul aminteşte şi de mandritul, neîn�elegător şi ursuz. Arată mai mult alte binefaceri ale Voievozilor, şi in deosebi de

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROM ĂNEŞTI LA M ETEORE

C:lu:;-lrii m�năstirii Schim�rii la Fată

··,��{'�;'�Ş��<ţ1f�.)�:��0 . . �

Scrisoau dtre M ihnea Turcitul, dela MSnăstir�a Schimbării la Fală

CHere de ajutQr călre Vasile Lupu, dela M�nlstirea Schimb�rjj ]a Fală

33'

www.dacoromanica.ro

33' BO ABE DE G R Â U

Mân3.stirea Varlaam

Bisuica Sfântului NicuJae din Castrachi

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA METEO R E

r \\KOMlf� )\ .-' - ,

[,'i'HTEH MHTH}H IlKKOC'IiJJ<6. ' 'lE �CT€ +KflH�\1A4 MlÎ'l'I��t \ c.�lITM�n &4pil'1'1l'f �U4 �1�Tt\)P<l.

Condica Bucovălului dela M;În:l:!tiru Varlaam

www.dacoromanica.ro

'" BOABE D E GRA U

Neagoe Basarab, care se vMise foarte generos faţă de aceastl mânll.stire. Cu mult mai preţioasă avem o altă cerere de ajutor - iarăş nedatat!, către Va­sile Lupu; prin faptul că poartă douăzeci şi una semnături de stareti şi demnitari bisericeşti, fiind Î.otlrit! şi de opt peceţi ale mânăstirilor. Ii se

spune Domnului, că el sprijină mult bisericile Ie­rusalimului şi Athosului, şi că prin urmare să nu uite nici Meteorele: (1 Trimite-ne şi nouă ceeace te va Îndemna în suflet Preabunul Dumnezeu, ca să fim şi noi bieţii ajutoraţi şi să ne ajungi şi nouă ctitor . . . 1).

Biserica Schimbării la Faţă păstrează şi mâna Sfântului Grigorie al Neocezareii, cumpărată dela Ghiculeşti in 1772.

M5.năstirea Varlaam e locuită de trei monahi, cari mă primesc foarte curtenitor, punându-mi sub ochi o condică românească. Are douăzeci şi

Condica Sfintei Mânăstiri Bucovăţu. Ce (aste închinată la Mânăstirea Sfintului Varlaam dela Meteora.

Pe fila a doua �i a treia sunt zugrăviţi în cerneală neagră, cu pemţa: .. S. Nicolae, Hramul Mână­stirii Bucovăţu.i • TOţi Sfinţii, Hramul S. Mâ­năstiri Varlaam dela Meteora.. Apoi urmează:

1). Hrisovul Mării Sale Domnul Ia Radului Voevod, lOOg; 2). Hrisovul Domnului Matei Voe­vad, 1634; 3). Hrisovul Domnului Mihail Racoviţă, 1743; 4). Cartea Domnului Constantin Mihai Raco­viţă, 1755; 5)· Cartea Domnului Nicolae Petru Ma­vrogheni Voevod, 1786; 6). Cartea Divanului, 1790.

Toate sunt acte privitoare la Mânăstirea Bu­covăţ. Cine le-a transcris aşa de frumos in această condică? Fără Îndoială, un monah cunoscător de româneşte, care nu şi-a dat numele. Poate să fi fost macedonean; căci, uitându-mă pe o listă de călugări ce-au stareţit la m5.năstirea Varlaam Între

patru de file. Intâia cu chenar înfiorat de coloare Fila a treia din Condica Bucovăţului verde şi roşie: un inger desfăşură o pânză, pe care stă scris titlul În caractere slavone, roşii: anii 1513-1803, găsesc că mulţi se trăgeau din

sate curat româneşti: Discara, Meţova, Diminita, ') NicO'S A. Vui în ,lJveUI'TI(;', Tomul A., '909, pp. etc. 1). Chiar în Castrachi, ale cărui locuinţi sunt

279-:183 şi 294-:197, lunscrie amăndouă documentele, fără a reproduce originalele. 1) • Codicele Mănbtirii Varlaam ' Nr. 87, p. 55 a.

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA METEORE

pitulate în umbra stâncilor Meteore, am auzit grăindu-se româneşte, Şi in biserica sa cu hramul Sf. Nicolae e o icoană din 1786 a lur Iisus Cri­stos intronat, zugrăvită de George CăIăritul, elevul

Pagină din Condica Bucovăţului

lui Zuchi, pomenit mai sus. Inaintând cu cerce­tările in aste părţi thesaliote, din ce in ce bag de seamă, cât de Însemnată este contribuţia noastră de artă. In preajma Elasonei, la mânăstirea Olim-

- aşa zisă, fiindcă-i deasupra unei peşteri, citesc sub o icoană a lui Iisus cuvintele în greceşte:

• Umilul Theodor, zugrav din Mareavlahie, oraşul Bucureşti, anul 1717 �.

Mulţi din populaţia bărbătească a Epirului şi Thesaliei erau atraşi pe vremuri de belşugul Ţă­rilor Româneşti. Ei, dupăce se îmbogăţiau, în­torcându-se acasă, se sim�eau mândri a clădi bi-

piotisa, uşile catapitezmei, de o măestrită sculp- Cristos in scaun, icoana lui George CllărituJ, din biserica tură în lemn, se daloresc unuia Dimitri Meţo- Sfintul Niculae d in Camachi vitult). Pe înălţimile Pindului, în mânăstirea Spiliâ

serici, pentru împodobirea cărora foloseau pe ar-') _Jid xtl(.l(k LJ,p/r(}l M(;f(JoPfYI(r;) '. Vl'%i G. A. 50- tiştii localnici

. pe aceia cunoscuţi dincolo de

tiriu in • 'E:f8T11(!f-;" anul IV, 1927, p. 3017. Dunăre. MARCU BEZA

www.dacoromanica.ro

Ciobanii cu oile. (Fotografiile sunt din 1932)

STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞU LUI Câteva note introductive. Infăţişăm stâna drăgu­

şenilor cercetată cu prilejul monografiei sociologice a satului Drăguş întreprinsă de Institutul Social Român sub conducerea Profesorului D. Gusti. Ea se aseamănă cu mai toate stânile din munţii Făgă­raşului, versantul ardelean, afară de cele cari aparţin oierilor veniţi din altă parte (poienari, ră­şinăreni, câmpulungeni etc.) şi prezintă pentru cercetător folosul că este unitatea socială cea mai desprinsă de viaţa satului, constituind aproape o realitate independentă. Am cercetat-o in două rânduri - in 1929 şi in 1932, În decursul lunii August. Cu toate că nu mai erau aceiaşi proprietari, nu putem înfăţişa descrierea a două stâni ca două realităţi deosebite, ci mai de vreme aceeaş stână considerad. În răstimp. Proprietarii sunt fraţi, au Învăţat meseria Împreună şi conduc stâna în acelaş chip, baciul din 1932 şi-a făcut ucenicia la cel din 1929, parte din ciobani sunt aceiaşi, clădirile ace­leaşi, muntele de asemenea, oile din acelaş sat, economia asemănătoare, uneltele aproape neschim­bate, Încât ar fi trebuit să repetăm fără folos aceleaşi descrieri. Notăm Însă toate deosebirile.

Deşi tn gândul nostru urmărim o sociologie a stânii, nu înfăţişăm deocamdată decât material

descriptiv. O tratare explicativă. tipologică sau ge­neralizatoare, vom putea incerca mult mai târziu, după ce vom fi dobândit materialul comparativ trebuincios. De aceea am ales calea care să păstreze in cea mai largă măsură neştirbită faţa Însăşi a realităţii. Dăm fapte concrete, pe cât am putut cu vorbele locului, fără nicio tălmăcire teoretică ime­diată; de cele mai multe ori aşa cum le-au văzut ciobanii, cum le cred şi cum le povestesc. Am păstrat observaţiile noastre numai pentru cuvântul de incheere. In chipul acesta oricine poate folosi şi interpreta cum crede materialul şi poate respinge ca nefundată, dacă va apare :aşa, întrebuinţarea teoretică. E o chezăşie de obiectivitate la care ţinem. Rânduiala Însăş a expunerii e potrivită realităţii; fiecare capitol caută să dea faptele care se leagă Între ele prin firea lucrurilor şi în aşa fel încât să asigurăm, pe cât ne stă În putinţă, cea mai bună Înţelegere. Ce credem că va putea folosi sociologia şi �tiinţa naţiunii din cercetarea integrală a stânii şi prm ce pot aduce ele lumină, vom arăta pe scurt, abea la sfârşit.

Consideraţii privitoare la aşezarea geografică. In 1929 stâna drăguşenilor aparţinea lui Vasile Po­parad şi era aşezată în Valea Sâmbetii, la miazăzi

www.dacoromanica.ro

T RAIAN HERSENI; STÂNA DIN MUNTII FĂGĂRAŞULUI 337

de satul Drăguş, pe moşia acestuia, la îmbinarea pădurii cu poenele, În apropiere de goluri, pe coasta ce urcă la stânga de râul Sâmbetii. Aşezarea stânii în fundul unei poene, spre pădurea din sus, a fost hotărîtă de nevoia Hirgimii şi putinţa de a ţine oile mereu sub ochi, îmbinată cu adăpostul împotriva ploilor şi a vânturilor pe care il dă coasta şi pMurea învecinată. Se găseşte aproape şi de plaiul care duce la Drăguş şi Sâmbăta de Sus, pe la Mânăstirea Brâncoveanu, pe râu la vale, depărtare de 18 km. Aceeaş potecă spre deal duce la vechea graniţă şi la Munţii Bândea şi GăIăşescu, aşezaţi la miaz!izi. Alte d1rări nu mai sunt.

In sfârşit, s'a ţinut seamă în aşezarea stânii de apropierea apei: Valea sau Râul Sâmbetii, din care se adapă şi oamenii şi oile, cu afluentii: Răcorelele şi Pârâul Pietros la miazăzi, iar la miazănoapte, Pârâul Crintei.

Stâna durează dela Sfântul Constantin şi Elena stil vechiu (acum, dela I Iunie) până la Sfânta Maria stil vechiu (acum, duminica cea mai apro­piată de 28 August). In acest răstimp vremea e cea obişnuită vara la munte. Se poate întâmpla să fulguiască sau chiar să ningă de-a-bine1ea, dar nu ţine mult şi zăpada se topeşte repede. Mai ploios e Iunie; incolo de regulă e timp frumos. Schimbarea vremii se prevesteşte după vânturi. Cele care bat dela miazăzi, din deal spre vale, aduc ploaie şi zăpadă, cele dela miazănoapte aduc vreme bună. Vânturi regulate nu cunosc. Negura (ceaţa) se lasă aproape zilnic, de pe la 10 dimi­neaţa până pe la prânz in zilele senine, ziua întreagă pe ploaie.

In 1932 stâna aparţinea lui Gheorghe Poparad şi fiului său Ion şi era aşezată pe Muchea Drăguşului, Între văile Sâm­betii şi a Viştişoarei, tot pe mcşia sa­tului Drăguş. Drumul de astă dată duce tot pe la Mânăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), dar coteşte la deal şi urdl prin Moţul Voivodenilor, Curmă­tura Ciuntei, Comanda şi cele două Poiene: Şteghea Mare şi Şteghea Midl. Stâna se găsea în Şteghea Mică, (poiană care-şi trage probabil numele dela bu­ruiana şteghe, foarte numeroasă aici) la o înălţime de vreo 1500 metri. Stâna şi dependinţele ei sunt aşezate in par­tea din jos a poienii, lângă pădure, după un val de pământ, Încât e apă­rată din toate părţile de vânturi. Acea­sta a fost şi pricina aşezării ei aici. Muchea Ddguşului se invecinează la răsărit cu muntele Sâmbetii de Sus, la apus cu al Vi�tei de Jos, la miazănoapte cu o parte din propnetatea Voivodenilor Mari, iar la vârf, spre miazăzi, dă in graniţa veche, spre Muntele GăIă­şescu din Vechiul Regat.

Cu toate că şi-a ales un loc adăpostit, pe Muche

stâna nu mai e ferită de vânturi ca cele aşezate în văi. Ciobanii spun că bat vânturi puternice şi bat foarte des. Din spre răsărit bate Crivăţul, celelalte vin de regulă din spre asfinţit. Din sus, din spre vârfuri bate Băltăreţul. Mai sunt şi altele, cari nu sunt Însă numite. Băltăreţul vesteşte ploaie: t: Bate o zi, două, şi când stă apoi începe picu' t. Norii din spre miazăzi vestesc tot ploaie. Ciobanii mai cunosc apropierea ploii şi după sare,.dacă prinde umezeală. Cunosc şi ploi regulate. ploi din bătrâni, de le zice Ploile Oilor t: Ploile Sfântului Constantin (când urcă oile la munte), Ploile Rusaliilor, ale Sân-Pietrului şi ale Sfintei Mării stil vechiu. Furtuni nu prea se abat - din când În când plouă cu ghiaţă, iar spre toamnă se întâmplă să ningă cu vifor. Fulgerele se descarcă adeseori prin apro­piere. Ciobanii ne-au arătat câţiva copaci loviţi de trăsnet ceva mai sus de stână, dar nu-şi amintesc să fi atins şi oameni sau vite.

Păşunea e cea obişnuită în Munţii Făgăraşului. Ciobanii o socotesc de două feluri: păşune de goluri (înălţimile fără de păduri, vârfurile pleşuve) şi de pădure. Ultima are iarba mai bună, nu e aspră şi uscată ca cea din goluri, o pasc mânzările (oile cu lapte) pentrucă au nevoie de hrană mai bună şi sunt adăpostite şi de ploaie. La goluri scot sterpele (oile fără lapte) şi mieii. Ca Întindere cuprinde Muchea Drăguşului Întreagă, Îndestulă­toare; ea nu poate fi străbătută într'o singură zi cu oile, cari pasc numai câte o parte sau la deal, sau

In drum spre s(.inl

la vale, sau câte o coastă. Totuş, ca să le ajungă din plin, mai arendează când pot şi Valea dela stat şi Coasta Voivodenilor . • Mânzările pasc păşunea cea mai bună şi mai ferită. Brădetul (pădurea) e locul cel mai călduros - ele sunt mai slabe - le apără de ploi şi de vânturi şi-şi ţin laptele la căldură.

www.dacoromanica.ro

33' B O ABE D E G R Â U

Mieii pasc vârfurile pe la golişte şi ţin cam muchea, sunt mai îmbrăcaţi, că se tund târziu şi ţin la frig şi la vânrurile de sus; le şi place iarba aceea mai măruntă, numai că trebue feriţi de locurile rele, prăpăstioase, căci mai alunecă. Mioarele pasc coasta, sus la golişte, prin locul cel mai rău, iarba

baciului (Vasile Poparad), celelalte din sat, 580 de sterpe cu târla şi bordeiul aparte, în Crintă, pe Muchea Drăguşului şi 500 de miei la aceeaş târlă, dar în ciopor aparte. In 1932 erau 1402 oi, dintre care 477 mânzări, 467 miei şi 458 mioare. La început au avut 539 de mânzări, dar cu timpul au

Poiana Şteghea M ică. In fund, după un dâmb se găseşte sl"'n;a

dat 50 în sterpe, pentrucă n'au mai dat lapte (fiind slabe, «hibaşe », bolnave, şi-au pierdut laptele), alte 12 le-au tri­mis acasă pentrucă au rebegit de frig şi altfel s'ar fi prăpădit. Ca loc, Il50 de oi erau din Drăguş, celelalte din satele din jur: din Sâmbăta de Jos 100, din Olteţ 60, din Feldioara 63, din Sâmbăta de Sus 29. Dintre drăguşeni baciul are cele mai multe oi, cu totul 50, dintre cari 36 mânzări. Ceilalţi cio­bani sunt şi ei proprietari de oi: Necu­lae Rogozea are 33 (mânzări 18), Neculae Bogdan 4 oi (mânzări 2), - a avut mai multe, dar «le-a prăpădit că a măritat nişte surori )); Matei J urcovan 30 de oi (mânzări 8); I. Sitea 16 oi (mânzări 6, una i s'a prăpădit); D. Andreiaş Ia oi (mânzări una); S. Poparad 32 oi (mân­zări 14). Ca fel, oile drăguşenilor sunt mai toate ţurcane, negre şi albe. Se cu­nosc după lână, au firul lung. Pe aici cam_ numai ţurcane se ţin. Tigăi n'au decât

mare prin locuri ceva mai adăpostite de vânturi, pentrucă şi ele sunt mai goale, urcă la munte tunse ca şi mânzările)) - ne lămuresc ciobanii.

Stâna din Valea Sâmbetii şi cea de pe Muche, tin �e aceeaş proprietate şi sunt folosite după nevOIe în decursul aceleeaş veri. In 1932 au urcat oile la munte la 1 Iunie, Întâiu pe Muche; le�au mutat apoi de Sân-Pietru în Valea Sâmbetii. Au stat acolo vreo patru săptămâni, cât au găsit păşune şi s'au Întors în Muche unde au rămas până la coborîre, căci « aici a dat din nou iarba, iar în vale au gătat-o D. Timpul cât stau într'o parte sau alta este hotărît numai de păşune. In 1932 aveau de gând să coboare oile cu o săptămână întârziere pentrucă nu era iarbă pe hotar (păşunea de jos), erau vite bolnave în sat şi nici cu brânza nu se ajungeau, încât au vrut să încerce să le mai iasă ceva.

Oile şi intreţinerea lor. Primăvara până urcă oile la munte, le pasc pe hotar. In timpul acesta le păzesc de bălţi (apă stătută), pentrucă se întâmplă de � capătă apă � şi se prăpădesc. Toamna le pasc tot pe hotar, pe ogoare, până dau zăpezile şi le feresc de pajişti, ca să nu capete gălbează. La sat păscutul şi păzitul oilor cade în sarcina fiecărui stăpân de oi; dacă le păzeşte numai unul din ei, o face de cele mai multe ori fără răsplată, cu dreptul să le adăpostească nopţiJe la el, ca să-şi gunoiască arăturile.

In 1929 stâna avea 400 de mânzări, 20 ale

două-trei, sunt cu părul mai scurt şi se ţin mai ales

A�ezarea stânei

______ ____ 30_40ITL_

Desenul I

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRA5ULUl '"

prin Vechiul-Regat. Prin părţile făgărăşene se pre­feră ţurcanele, clici se ţin mai uşor, dar ca preţ e mai bună oaia tigae, pentrucă din lâna ei se fac coarecii şi recălele, îmbrăcăminte mai fină şi mai costisitoare. Din lâna furcană se fac straiele, saricile, iar din pieile lor, cOJoacele.

In afară de păşunat, oile mai cer şi alte îngrijiri. Inflţi�ăm pe cele mai de seamă. Adăparul În văi e lesniCIOS, râul e aproape şi apa din belşug. Pe Muche oile beau apă când trec peste pâraie, cum şi când se nimereşte, de altfel la munte nu sunt prea Însetate. Ca să ţină turma laolaltă, mai ales pe ploaie şi prin pădure, pe unde se rătăcesc mai uşor, oile mai inimoase, cele care merg în fruntea cioporului, poartă clopote. Mânzările de pe Muche aveau şapte clopote: patru de fier şi trei de ceoae. Aparţin ciobanilor, nu stăpâni lor de oi. Ca să le meargă bine la oi, să mănânce iarba mai bine, le dau Î.n fiecare săptămână odată şi chiar de două ori, sare. O dă stăpânul stânei pentru toate oile, un kgr. de sare la o sută de oi. Le mai dă de mâncare, mai ales la miei, ghinţură, plantă asemănătoare la rădăcină cu hreanul, cu un gust amar. Se găseşte la jipuri, se scoate rădăcina şi se dă la oi tăiată mărunt

biur�i��f'

fO�it�::��;�e a:��e

d�el��e�t�:';le�nt�

cunosc. Ciobanii drăguşeni nu cunosc nici plantele veninoase, ştiu Însă de existenţa lor, pentrucă li se întâmplă să vadă de cu seară câte o oaie mai posomorîtă, iar dimineaţa s'o găsească moartă, fără boală, fără rană. Mai ales spre toamnă găsesc dimineaţa miei morţi, fără să cunoască pricina. Ei socotesc că trebue să fie la mijloc vreo buruiană veninoasă.

Cum unul din veniturile de căpătâi ale oierului îl aduce lâna, oile se tund cu grijă În fiecare an. Tunsoarea oilor începe după Sfântul Gheorghe. Oile mari se tund În sat şi urcă la munte tunse, suportă şi aşa intemperiile. Mieii fiind mai slabi urcă netunşi, se tund mai târziu, când dau căldurile şi uneori numai când coboară dela munte. Oile se tund cu o foarfecă de fier anume flcut3, e mult mai mare decât cele obişnuite în croitorie. Tunde un singur ins, finând oaia trântită la pământ de un picior. Se incepe dela cap şi termină la coadă. Un tunzător bun şi dacă oile sunt impăiate, runde 50-60 de oi pe zi. Ce însemnează oaie impăiată? Iarna creşterea tânii încetează, când se dau oile la iarbă primăvara, lâna creşte din nou, Încep a se � împăia t, şi se cunoaşte dunga dintre părul nou şi cel vechiu. Lâna se taie cu atât mai uşor, cu cât se taie mai departe de piele. Cum nu se tae decât lâna veche, e uşor de înţeles că tunsoarea se face cu atât mai uşor, cu cât e mai mare lâna nouă din spre piele, cu cât adică oaia e mai bine Împăiată.

Ca să-şi cunoască oile, proprietarii le fac semne la urechi, fiecare îşi are semnul său: o gaură sau câte o crestătură de forme diferite, tăiate la una sau la amândouă urechile oii, cu briceagul. Se mai Înseamnă cu boia roşie, numită buială, un fel de pământ roşu care se găseşte în Valea Radului, tot în Munţii Făgăraşului. Se amestecă buiala cu seu şi fac cu ea un semn (o pată) pe lâna oii. Ţine mult timp, până Într'un an, fără unsoare ţine mai puţin: o lună, două. In 1932 au însemnat cu buială toate oile din Sâmbăta de Jos şi aveau de gând să şi le Însemne şi pe ale lor (ale ciobanilor), să le vadă mai de departe şi, cum spun ei, şi din pricina că le stă mai bine.

In grija ciobanilor intră şi paza oilor împotriva sălbăticiunilor. Fiarele cele mai obişnuite sunt: ur;;ii, cari vin la oi noaptea (ziua foarte rar), pe Orlce timp; prind oaia cu brânca (labele dinainte), o apucă apoi cu gura şi o duc de o parte şi dacă nu sunt câinii buni, o mănâncă chiar în apropierea târlii, oricât ar striga ciobanul; mai ales când şi-a Înhăţat bine prada. Lupii vin mai rar. In 1929 n'au dat deloc pe la stână. Vulturii strică numai mieii cari rămân de ciopor. In 1932 ursul ti luat o mânzare, lupul n'a luat niciuna. Vreo trei oi s'au pierdut prin pădure, altele au căzut pe sghiaburi, ciobanii nu ştiu ce le-a stricat, dar le-au găsit stricate. Dela sterpe ursul a stricat un berbece, a scăpat de urs, dar l-au tăiat ciobanii, altfel murea. L-a scăpat bătrânul Matei Jurcovan, cioban

M1nzlrile şi mJndrarii

la sterpe. O altă oaie le-a luat-o ursul ziua în amiaza mare. In colo nici lupii nici vultanii n'au rupt nicio oaie. De pierdut dintre sterpe s'au pierdut mai multe, nici nu ştiau să ne spună câte, din miei au mai căzut pe sghiaburi. Iată cum po· vesteşte Matei Jurcovan întâmplarea cu berbecele:

www.dacoromanica.ro

34' B O A BE DE G RÂU

ti Mi-a luat mie ursul un berbece, eram singur la oi, tovarlşul efa dus până acasă. Berbecul a ieşit din oi, 3sta dormea tot de o parte; l-am dat eu la turmă de câteva ori, dar n'a stat. N'am adormit până târziu. Când să adorm, aud ti hârşt • şi ursul Îmi luă berbecu!. Sar eu, îi dau cu băţul, l-a lăsat,

cu cuţitul. Totul e să curgă sânge. Din sângerat unele oi capătă gălbinare, se tămăduesc şi de aceasta. Inainte de a se slobJZi sânge, se taie oaia de găI· binare: se taie o bucăţică din pielea dela ochi şi i-o pun in gură, pe urmă se slobozeşte sânge ca la sângerat. De gălbinare mor mai multe. Pentru

gălbinare un leac bun e şi rădăcina de şteghe (glojdanii cioarei), care se fierbe şi se dă ca zeamă oilor s'o bea. Dacă sunt la câmp, se rade rădăcina de şte­ghe bine cu briceagul şi se amestecă cu pâine; dacă n'o mănâncă i·o dă pe gât cu sila.

Gălbeaza e o boală de ficat, când • tună În fiere, moare.. Oaia îşi pierde puterea, slăbeşte; primăvara face guşă de trebue să-Î lase apă (i se sloboade guşă

r!a��f deel�ufu:�:���ă�'D1�t�l

i�����I�

S.ciul, m;\nt1rarij şi strung;arul- ultimii îmbrăcali cu laiblirt

binol. - cari se dau când e oaia flă· mândă, apoi poate mânca orice şi scapă . .. Parasatinul & se dă tot pe nemâncate, dar ziua aceea nu trebue să bea apă, apoi scapă. Dacă oaia are şi gălbează şi apă la coşul pieptului, nu mai scapă cu nicio doftorie, se prăpădeşte. Se mai îmbolnăvesc de fiere. Atunci stă oaia şi se umflă; leacul: se arde cu iască la buric şi-i trece.

dar s'a Întors şi l-a apucat iar3, dasem cu băţul şi cum efa noapte, l-am pierdut, atunci i-am dat cu căciula - « hUD » - şi l-a lăsat; ăsta a fost chiar al dracului 3. Ursul vine şi la stână şi la sterpe, lupul numai la brădet, vultanii sus la gol, numai la mieii bolnavi şi rătăciţi, căci dacă sunt În toată firea nu-i poate prinde. Ciobanii cunosc sălbătă­ciunile şi numai după ruptură, lupul muşcă oaia de gât, o Încolţeşte; ursul, de spinare şi de greabăn, o rupe. Pe Întuneric se cunosc după lătratul câinilor. La lup câinii mână ca după iepure, clici lupul cam fuge când se vede împresurat; la urs câinii latră ca la vită mare, pe loc. De dat câinii nu se dau nici la urşi, nici la lupi, căci le e frică, dar ii Îm·· presoară şi îi latră. Aşa se şi apără oile impotriva sălbătăciunilor: le împresoară câinii, strigă şi cio· banii tât pot, mai svârl cu lemne când sunt pe aproape, trag cu puşca dacă au, la urşi se duc cu tăciuni aprinşi. Se sperie mai ales de foc şi de armă.

Ciobanii ingrijesc nu numai oile sănătoase, ci şi pe cele bolnave. Ei cunosc multe boli şi multe leacuri şi feluri de vindecare. Din mâncare şi din pălitură oile " sângerează t, sângele li se opreşte ca de aprindere. Oaia sângerată stă şi nu mănâncă, nu rumegă şi se umflă. Se vindecă dacă i se slo­boade sânge in pripă, altfel se prăpădeşte, căci din sângerat se Întâmplă şi să se prăpădească. Sângele se slobozeşte din nas, se înţeapă oaia cu cutitul sau cu acul, sau din ureche, se taie cu foarfeca sau

Căpiaza e o boală grea. Oaia căpiară face in cap,

�i '::�l� s�� �:cŞi�iş��ib����n

c!e1p��a��i,iC�a�f :��

mereu şi băşica se face tot mai mare. Oaia astfel bolnavă se suceşte pe loc, o duce �i un an de zile şi se Învârte cam pe când se schimbă luna şi se schimbă veacul. 1 se face operaţie, dar scapă foarte rar. I se taie osul capului cu cuţitul (unde e mai moale, din pricina bolii) şi se trage băşica afară, se pune pielea la loc, osul nu se mai pune, pentrucă nu se mai prinde. De regulă Însă sângerează rana şi oaia moare.

Coptul e boala În care oaia se coace, se seacă adică la plămâni, i se lipesc plămânii de coaste şi tuşeşte. Oile bolnave de COpt se cunosc după faptul că mai ales dimineaţa pe apă (rouă, brumă) nu mănâncă. Se vindecă prin umflare, operaţie care se face dimineaţa, În felul următor: se pune oaia jos, i se astupă gura şi o nară şi i se suflă aer pe nara liberă, cât de tare. Prima dimineaţă se suflă odată, Într' a doua de două ori şi aşa mai departe, până la patru suflări, În timp de o săptămână se tămă·

��e:t�â;f�t'��zfiu;::Ş;� lta:�� �i�i�r��:;1 ���chile

Vărsatul sau bubatul iese pe sub povăeli (sub­suori), Întâiu se roşeşte pielea, apoi ies nişte bube. Se roşesc şi ochii in timpul acesta .Ciobanii nu cunosc decât un tratament preventiv. La care i-a ieşit bubatul nu i se mai face nimic şi de cele mai multe ori scapă. Ca prevenire: iau sânge din buba

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI

unei oi bolnave cu un fjr de mătase trecut printr'un ac, trec firul prin bubă, apoi imedial prin vâna dela ureche sau prin coadă la oaia sănătoasă. Oaia • vaccinată. În chipul acesla se îmbolnăveşte şi ea, dar îi trece mai uşor şi nu mai capătă niciodată vărsat.

Primăvara dnd urcă oile la munte, fiind incă frig, iar ele tunse de curând, se întâmplă să mai degere câte una, unele chiar se prăpădesc. Oaia degerată se mai drege spre vară, dar . aceea e ca şi omul, nu se mai vindecă de tot niciodată •. De regulă le laie ciobanii sau chiamă stăpânii să le ia acasă şi să facă cu ele ce-or şti.

Răsfugul e o «boală foarte grea _, dacă oaia e stearpă îi iese in ochi o albeaţă şi nu mai vede; dacă e fălală, se strică la ulger, i se umflă ulgerul şi uneori chiar coace şi-i cade. Ion Poparad ne spune: • am auzit că mai de mult la Ţară, pe la Dobrogea, era broasca ţestoasă şi o luau şi o puneau sub podina comarnicului unde se mulg oile şi o Îngrijeau acolo; dacă trecea oaia peste ea şi-i mai descântau, îi trecea de răsfug •. Ei le vindecă cu o buruiană numită tot răsfug, care se dă oilor in sare. Unele se vindecă şi ele de ele, altele mor sau rămân cu ulgerul stricat (rămâne slearpă, sau i se strică numai o ţâţă care nu mai dă lapte). Alt leac: le bagă păr de câine În vâna urechii şi-l Iasă acolo sau le ia sânge din pieliţa ochiului şi le trece.

Schiopul e de mai multe feluri; dau numele acesta ori de câte ori se îmbolnăvesc oile de picioare şi schioapă. «Oile se îmbolnăvesc de pi­cioare, dar nu şi de gură - ne spune Ion Poparad-ca să nu poată mânca, n'am văzut oaie •.

Iată bolile de picioare cunoscute de ciobani: sugelul, care apare din pricina ploilor sau când stau mult cu picioa­rele în gunoi, li se inmoaie unghia şi după ce se usucă, se strânge şi coace (puroiază) . • Pipăi cu briceagul locul şi unde se fereşte din pricina durerii, tai din coajă �i iese sânge sau, dacă e copt, iese răul ŞI se vindecă. Dacă nu faci aşa, răsuflă singură şi-i strică unghia de tot, apoi e şi mai rău •. Tot din pricina glo­dului (noroiului) se face o bubă mare deasupra între unghii, numită scala. Se spală, se leagă cu sare, dacă e unul priceput o scoate cu briceagul (e ca o vână cu carne albă). Scala nu strică unghia, numai carnea din jurul unghiei �i se vindecă. Tot la unghie se capătă uneori ariciul, se umflă unghia ca la scală şi ies nişte «sgrăbunţe � tari ca negeii, se mai freacă cu sare, * Încolo se vindecă de capul ei •. Matei Jurcovan povesteşte: • In astă vară s'a întâmplat că au făcut oile arici şi bureţi in urechi din cauza locului neplăcut, apoi m'am dus de am găsit o buruiană de-i zice răsfug,

rădăcină pe care o ştiam eu din ciobănia mea şi le-am vindecat •.

Râia la oi iese la inceput pe greabăn, pe spate şi pe cruce (pe şale, sus), apoi se Întinde pe tot corpul. Se vindecă cu creolină, cu zeamă de rădă­cina steregoaiei (fiartă În apă), cu gaz (petrol), dar numai când n'au altceva la îndemână pentrucă gazul doare şi ia lâna, încât strică oile.

Dintre paraziţi, cel mai obişnuit la oi e căpuşa, mieii au d1puşi aproape Întotdeauna, oile numai când le merge rău. Se curăţă cu zeamă de stere· goaie.

Oile muşcate de şarpe sau de nevăstuidi se vindecă, după cum spun ciobanii, dacă se spală rana cu apă În care s'a pus o coroană de argint sau orice alt obiect de argint. Se întâmplă Însă şi să moară. Se mai tratează cu piele de şarpe sau de nevăstuică, după caz, înmuiată in apă, se freacă umflătura cu ea. Rănile pricinuite de lup sau de urs «anevoie se vindecă, pentrucă sunt muşcături veninoase, chiar dacă se vindecă pe o parte, sparge. pe cealaltă parte; mai bine s'o tai, decât s'o la�i să se chinuiască aşa.. Când Îşi rupe vreo oale piciorul, se leagă cu scândurele, pun dedesubt un smoc de lână şi obială ca să ţină cald şi, dacă se leagă bine, În trei săptămâni pune piciorul la pământ, căci se vindecă.

Mânzările bolnave se mulg tot timpul, dacă sunt mai tari, pe cele mai nevoiaşe le mai Iasă.

Ciobanii şi ciobănÎwl. In 1929 proprietarul şi

S(�na din Poiana Ş(�ghti ,i baciul Ion Poparad

baciul stânei era Vasile Poparad. Nu sta Încontinuu la stână, * îşi pierde numai vremea, pentrucă şi-au pierdut oile laptele din pricina timpului rău. - îl inlocuia ciobanul Ion Poparad, un nepot al său, (pe care l-am găsit apoi în 1932 baciu deplin). Vasile Poparad avea 41 de ani, un bărbat inalt,

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E DE G R Â U

slab, cu părul (Uns scurt şi cu dantura de aur (semn caracteristÎc al celor cari au fost prin Ame­rica), insurat în Drăguş cu Zenovia Rogozea (in vârstă de 19 ani), au doi copii: Livia de 2 ani şi Gheorghe de o lună. A mai fost căsătorit din 1919 până la 1921, când s'a despărţit. Ciobăneşte din

1 Planul Stâne;

Dtsenul II

copilărie, băceşte de cinci ani; şi părin�ii lui au ciobănir. E născut în Drăguş. A fost in America doi ani (1908-1910). Are cinci clase primare, citeşte bine şi scrie, urmăreşte ziarele; citeşte din când în când şi câte o carte care ii cade în mână. A făcut războiul ca ostaş în armata austro-ungară, dar a fugit peste munţi şi a stat la Bucureşti până în 1918. Ceilalţi ciobani dela stân1i. erau: Ion Gh. Poparad, nepot de frate al baciului, de 18 ani, statură mijlocie, tot din Drăguş; are cinci clase primare, citeşte şi scrie bine. Ciobăneşte de şase ani la acelaş bacîu. Părinţii şi moşii i-au ciobănit şi ei. Samoilă Ion Poparad, nepot după alt frate al baciului, are 17 ani, Înalt; cu cinci clase primare, n'a uitat să scrie şi să citească. E cioban de doi ani la aceeaş stână. Şi tatăl său a ciobănit. Baciul şi nepoţii săi fac Însă şi plugărie, de câte ori nu sunt fa munte; oieritul l-au moştenit şi l-au Învăţat dela părinţi şi dela rude. Neculaie Ion Rogo�ea e strun­gar, are 14 ani şi a urmat şase clase primare, citeşte şi scrie bine. E din Drăguş şi e în primul an de ciobănie; părinţii n'au mai cîobănit nici ei. Va­leriu Rogo�ea are 65 de ani, n'a urmat la şcoală, a învăţat să iscălească; ciobăneşte cu intreruperi, din tinereţe. A fost de patru ori În America, odată nouă luni, apoi unspre�ece luni, un an şi jumătate şi in sfârşit, cinci ani în timpul ră�boiului. S'a apucat din nou de ciobănie de doi ani; ai lui au ciobănit din tată în fiu. E căsătorit, are o fată măritată in Drăguş.

Stâna din 1932 avea un baciu, doi mânzărari, un strungar (şi patru sterpari asupra cărora vom re­veni). Baciu: Ion Gh. Poparad, băceşte de doi ani,

inainte a fost cioban; a învăţat meseria din neamuri, dela tatăl său Gh. Poparad, proprietarul stânii, şi dela unchiul său Vasile, plecat de curând în Canada. Necăsătorit, recrutat la armată. Mân�ărari : vătaf, Valer Codru, 22 de ani, necăsătorit, dispensat de armată (n'are tată şi îşi întreţine familia); are patru clase primare, ciobăneşte de nouă ani (în Viştea Mare, pe la Lisa şi in Munt�le Dră.gu�ului); cioban, Ion Bogdan, de 21 de am, are CIOCI clase primare, necăsătorit. Ciobăneşte de şapte ani, d<;)Uă veri în Viştea de Sus, patru la Drăguş, una la Llsa. Recrutat şi el la armată. Strungar, �eculaie. Ro­go�ea, de 18 ani, are şapte clase pnmare, cl0bă­neşte de trei ani, la Drăguş.

Ciobanii drăguşeni n'au un port anume, se Îmbracă la fel cu cei din sat, numai că iau la munte ce au mai vechiu, pentrucă acolo murdăresc şi rup îmbrăcămintea mai repede. Cei de pe Muchea Drăguşului aveau cu ei tr�i �joa�e, un recăl (haină) şi o glugă (ale baclUIUI), cate un bubou (haină Iăţoasă, în felul saricei), câte un recăI şi câte o glugă de fiecare .cioban. T?t aşa pe.ntrl! fi�care câte o căciulă. Baclul avea pieptar, cetlalţl lalbăre (vestă) de pănură (aba). Pentru fiecare câte o pe­reche de cioareci (pantaloni de aba). Când plouă vreme Îndelungată îşi aduc, pentru schimb, câte două perechi. Pe căldură poartă i�mene, au câte două perechi, când e frig trag cioarecii peste ele. Cămăşi au de regulă câte două, cum sunt Însă aproape de casă, n'au luat decât câte una, le schimbă când se înegresc. Toţi poartă pălării cu curele sau baere, pe cari şi le pun singuri şi le petrec pe sub bărbie ca să nu le cadă pălăria de pe cap noaptea, pe vânt sau când fug şi sar. Se încing peste cămăşi cu şerpare (cumpărate din târg cu 200 de lei unul) sau curele (centuri). In picioare poartă obiele şi opinci legate cu curele, baciul ar� � ştrinchi � (ciorapi) de lână sub obiele. Pe opinci pun uneon ţinte de fier ca să nu alunece, mai ales când sunt porlogite (pingelite). Nu poartă « mâţe o sau « pot­coave . (patine de fier cu colţuri cari se aplică peste opincă prin locurile alunecoase şi repe�i) ca cei dela vârfuri. Cei din Valea Sâmbetii aveau la fel : izmene, cioareci (pe frig), recăle, pieptare sau laibăre, cămăşi, căciuli, pălării cu baeră (se poartă numai la munte), şerpare, opinci cu curele (nu cu nojiţe de păr), obiele de pânză �i de postav. Pe timp urât glugi, buboauă sau cOJoace. Spre deo­sebire de săteni, ciobanii poartă pe timp ploios câte o curea sau câte o sfoară legate la fiecare picior deasupra sau dedesubtul genunchiului, ca s5 nu-i frece cioarecii şi să scape de opăreală, altfel le face rană de nu mal pot umbla. Apoi au toţi beţe. Şi le fac singuri din lemn mai tare, de obiceiu din frasin. Se taie frasinul tânăr şi se subţia�ă cu toporul, apoi se lucrează cu briceagul şi se nete­zeşte prin răzuială cu cioburi de sticlă ţinute În dungă. In 1932 aveau şapte beţe În lucru; mai priceput dintre ei la lucrul acesta era Valer Codru.

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HER$ENI : STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI

Se fac cu • măciucă., o umflătur1i la cap, care se obţine din cioplit, şi cu alte podoabe sau crestături.

Cei din Valea Sâmbetii se purtau tunşi scurt, cei din Muchea Drăguşului aveau părul lung, dat pe ceafă şi mustaţă tunsă scurt, afară de strungar care e mai tânăr. Pentru pieptănat aceştia aveau fiecare pieptene, iar pentru ras un briciu al ba­ciului, cu care se rădeau tOţi, un săpun, un pomoci (păm1ituf) f1icut dintr'un tub de cartuş milităresc şi p1ir de măgar (au vârÎt părul cu O parte în tub şi au turtit tobul); În sfârşit, paharul de ras şi l-au făcut dintr'o cutie de conserve. Au şi o oglindă pentru b1irbierit şi fiecare câte una mai mică de buzunar, pe cari le poartă În şerpar.

Se spală pe faţă În fiecare dimineaţă, cei din Valea Sâmbetii fără săpun, cei din Muchea Dră­�uşului aveau şi săpun. De scăldat se scaldă numai JOS când coboară, căci sus la munte e prea rece apa. Duminicile se spală şi pe cap. Se primenesc tot din zece până in paisprezece zile cu rufe spălate în sat, căci e aproape. In alte părţi, spun ei, ciobanii poartă o singură cămaşă toată vara, lor le place să fie mai curaţi. Se feresc şi de paraziţi. Păduchi n'au, căci se mai curăţă, purici însă sunt destui, se ţin şi pe sub brazi, ca să mai scape de ei, schimbă hainele, pun cojoacele la soare de sar din ele şi nu mai nimeresc îndărăt.

Ciobanii se hrănesc de regulă cu mămăligă şi produse de ale stânii: brânză, urdă, lapte, jintiţă, etc. care cât vrea şi poate. Mai mănâncă uneori şi pâine, slănină, poame (fructe), legume (ceapă, castraveţi, fasole), şi pregătesc câte o mâncare, căci mai aduc de acasă cartofi, etc. Carnea oilor tăiate de nevoie o mănâncă tot ei, proaspătă sau conservată ca pastramă sau sloi. Pastrama de oaie se prepară În chip simplu; se scot toate oasele şi se pune carnea la uscat deasupra focului, taie apoi câte o bucată din ea şi o frig cu unt În ceunel. Sioiui e carnea de oaie fiartă În seu (fără apă), o pun apoi într'un vas sau într'o traistă şi se sleieşte în grăsime, scot apoi din ea cât le trebue şi o Încălzesc. O mâncare de a lor, ciobănească, e bal­moşul: amestec de caş, smântână şi unt încălzite până se topesc şi se fac una, În acelaş vas.

Aprovizionarea cu mălaiu şi alimente în afară de cele cari se pregătesc la stână, se face din sat, cu ajutorul măgarilor. Trei măgari duc pe spate aproape 120 kgr. - aduc mălaiu după nevoie, cam odată la săptămână. La vale transportă burdufi cu brânză. iar înapoi alimente. Cu măgarii fac trei ceasuri dela stână până acasă. Apa de băut şi de spălat o aduc din râu când sunt în vale; de pe coastă, dela un izvor, cam 500 m. departe de stână, când sunt în deal. Tot la izvor spală vasele şi mesele, că e mai uşor. Pentru trebuinţele stânii apa se aduce În găleţi de lemn, pe spate, cu cobiliţa. Când mulg de trei ori pe zi, mânzărarii mănâncă la stână; când mulg numai de două ori, nu se mai intorc la amiazi, atunci îşi iau prânzul, ca şi sterparii,

de dimineaţa În traistă. Fiecare cioban are o traistă de purtat pe spate în acest scop. Iau de regulă mămăligă rece şi brânză, cât vreau.

Uneori se îmbolnăvesc şi ciobanii, mai răcesc sau capătă vreo boală, atunci rabdă aşa până se tămăduesc. Dacă se îmbolnăvesc mai rău, coboară în sat şi se duc la medic. Nu iau Însă simbrie decât pe timpul cât slujesc, restul de simbrie îl iau cei cari Îi Înlocuesc. Pentru oi mai au medicamente la stână, pentru ei n'au nimic; când le e rău iau câte un pic de lapte cald, zăr, mai pun câte ceva cald la burtă, (câte o căciulă încălzită), căci răcesc mai ales la pântece.

Conducătorul stânei e baciul. • El este mai mare peste toţi •. (In cele două cazuri cercetate, bacii erau şi proprietari). Treaba lui e să prepare brânza. şi să mulgă împreună cu mânzărarii oile. Stă tot timpul la stână, nu merge cu oile. La păzit răs­punderea o are vătaful, ceilalţi trebue să asculte de el, care trebue să aibă grijli de toate. Vină se bagă la toţi cari păzesc cioporul, dar mai ales la vătaf. Un ciopor e păzit de regulă de doi ciobani. Vătaful merge în fruntea oilor, conduce turma să nu dea În sgheaburi sau prin locuri primejdioase (in 1928, cu toată grija, au alunecat cinci oi pe stânci). Ciobanul celălalt strânge turma din urmă, are grijă să nu se rătăcească vreo oaie sau să se desfacă vreo parte. Mânzărarii păzesc mânzările şi ajută după nevoie pe baciu să le mulgă. Strun­garul e gradul cel mai mic al ciobăniei, el aduce apa, taie lemnele şi vede de foc; dă oile la uşa strungii, din strungă, în care trebue să stea tot

faţada stânei CU uşa

am," ,,", �," p"rd

Si�temul dl.'inchldere

Desenul III

timpul mulsului; spală vasele, face mămăliga şi înlocuieşte la păzit ciobanii plecaţi pentru o zi sau două acasă (altfel nu merge cu oile) sau chiar pe baciu la pregătitul brânzei. De mâncare fac tOţi.

Ciobănitul cere ca orice meserie o anumită pri­cepere . • Ciobanul bun - ne spune Ion Poparad -se scoală de diminea\ă, bagă oile de le mulge,

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R A U

duce oile după ce răsare soarele la păşune; sterpeIe sunt datori să le dud la păscut şi inainte de răsăritul soarelui, să plece cu ele de cu noapte. Numai toamna când dă bruma rrebuesc dare la iarbă mai târziu, apoi tot mai de vreme, până se dedă şi cu bruma şi nu mai au nimic. Când sunt nededate se

Destnul IV

strid!. la burtă.. Matei J urcovan socoteşte şi el: • Cioban priceput e cel care ştie să poarte cârdul de oi, ştie să le dea sare, să nu le-a dea pe ploaie, că bea apă şi se scufure (capătă diaree); apoi fiecare cârd de oi trebue să le paşti cum e şi cârdul. Mieii d-i laşi in voia lor, nici să nu-i intorci, să te uiţi numai după ei. Târla să fie la loc tarc, să nu fie ud că se Îmbolnăvesc. Sterpele trebue să le bagi la iarbă, că ele ies la vârf şi trebue să te scoli până in ziuă să le dai drumul. Am fost şi la mânzări. La mânzări trebue să te pricepi bine; aşa, dacă astăzi am fost in cutare parte cu ele, mâine mă duc În altă parte, tot la spălat, la iarb3 plină şi când am gătat p3şunea, o iau din nou dela Început, că până atunci creşte, - dacă vrei să ai lapte. Pe ele seara trebue să le aduci mai de vreme, s3 le mulgi şi s3 le dai in cină, să mai pasd şi după ce le-ai muls, numai aşa s3 le dai in târlă t. Matei Jurcovan se plânge şi de greutăţile ciob3nitului: • Nu m3 mai duc cioban, prea multe inghe�uri au dat vara aceasta (1932) peste noi, de stam În picioare şi dormeam aşa, că erau fără lână oile şi le ţineam sub co;oacele noastre, aşa le-am scăpat, câte zece se adunau sub noi. Nu-i ca atunci când ninge, ţânţăriţa asta e rea, uneori vine piatra ca aluna �.

Intre ei ciobanii o duc destul de bine, numai la coboritul oilor În 1932 s'au certat. Baciul ar fi vrut să mai stea o săptămână după data obişnuită

(28 August), parte din ciobani, mai ales sterparii, voiau însă să coboare. Au coborît la timp, pentrucă au venit S[erparii cu oile la stână şi n'au mai vrut să stea, Încât a fost silit şi baciul să se dea bătut. Incolo, dacă se ceartă sau se bat, o fac mai mult în glumă, în orice caz se Împac3 repede şi nu-şi poartă necaz. Altfel cântă cu fluerul sau cu gura sau ;oad împreună, se mai iau la trântă, de Între­cere, mai glumesc sau spun poveşti ca să le treacă vremea şi trăesc in bună Înţelegere.

Stâna propriu zisă şi dependinţele ei . • Stână. în Înţeles restrâns se cheamă numai clădirea În care se pregăteşte brânza, in înţeles larg, ea arată intreaga gospodărie Întemeiată pe creşterea oilor.

Stâna din Valea Sâmbetii are o singură Încăpere, construită din trunchiuri de brad, intregi, necojite, încheiate fără meşteşug la capete. Dimensiunile: 2 li:! m. lăţime, 4 % m. lungime. Un perete cuprinde 7-10 bârne, de grosime felurită, 20-40 cm. dia­metru. Acoperişul, lipsit de tavan ca să lase loc slobod fumului, e din şiră, un fel de şindrilă ne­lucrată, cioplită chiar de ciobani cu securea. Faţa stânei (intrarea) se găseşte Întoarsă spre apus, către coastă, din pricina vânturilor dela miazăzi şi miază­noapte. E luminată Îndeajuns prin crăpăturile şi găurile pereţilor, nefiind decât unul singur umplut cu muşchiu, cel din spre apus, din cotro bate mai puternic vântul, apoi prin crăpăturile uşii, făcut3 din scânduri bătute la mică depărtare una de alta şi printr'un colţ triunghiular lăsat gol la tăblia din acoperiş, spre fundul stânii, pe unde iese şi fumul­căci stâna n'are nici ferestre, nici burlane. Aerul pătrunde prin aceleaşi locuri, dar de regulă incă­perea stânii e plin3 cu fum, dela focul care arde aproape neîncetat. Stâna cu toate cele de lipsă din jurul ei, e c1ădită de baciu şi de ciobani, numai cu securea şi fierăstrliu!. Au prins bârnele în cheutori, au aşezat acoperişul şi atâta tot. Şira e făcută din scânduri subţiri de brad, dobândite din secure, retezate la capete cu fierăstrău!. Lemnele trebuin­cioase le-au tăiat din pădurea comunei, cu apro­barea ocolului silvic, încât nu i-a costat nimic. Coaja de brad, aşezată la straşini sau ca să umple vreun loc spart din acoperiş, o dobândesc prin coji rea brazilor încă în picioare. Se taie coaja cât o vor ei de mare sus şi ;os, o spintecă într'o parte, de-a-lungul trunchi ului şi o desprind cu un lemn ascuţit la cap, ca o peană, pentruc3. numai cu mâna e greu.

In stână nu doarme decât baciul �i strungarul. ceilalţi dorm afară cu oile şi n'au niCI un adăpost; se îmbracă în cojoace, fac foc, iar când plouă se reazimă de un brad şi mOţăie aşa. Oile dorm făr3 adăpost într'o parte a stânei.

Strunga este locul îngrădit În care strâng oile ca să le dea la muls. Este aşezată la miazănoapte de stână, pieziş pe coast3, ca un cerc, din trunchiuri Întregi de brad, cu crengi cu tot, aşezate cap în cap. In dos, spre răsărit, are o poartă încheiată din.

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI '" câţiva pari, pentru intrarea oilor, iar la apus două ieşiri strâmte, uşile comarnicului, prin care ies oile la muls, câte una. Comarnicul e un adăpost clădit dintr'un acoperiş (1,50 x 3 m.) de scoarţă de brad, prinsă cu pietre ca să n'o ia vântul, aşezat pe trei pari de brad şi un brad viu, mai mare; podit pe jos ca să nu se facă noroi şi ca să alunece oaia aşa incât să nu se poată trage dela muls. Comarnicul are spre strungă doi butuci de brad pe care şed ciobanii când mulg oile şi cele două ieşiri amintite prin care vin oile la muls.

De o parte, în spre miazănoapte dela stâ'nă, la adăpost�1 unei stânci, au clădit un coteţ de porci, din crăci şi pământ, acoperite cu câţiva pari peste cari au aşternut scoarţă de brad.

Stâna din Muchea Drăguşului are tot o singură încăpere (2,50 x 5 m.) alcătuită din patru pereţi din trunchiuri de brad, parte coji te, parte necojite, înalţi de 1,40 m.; cu acoperiş fără tavan, ridicat la mijlocul stânii la înălţimea de 2,10 m. Uşa se deschide spre răsărit şi are dimensiuni destul de reduse: 0,70 rn. lăţime, 1,40 m. înălţime; se intră aplecat şi nu se poate sta drept decât în mijlocul stânii. Uşa se deschide În afară şi se zăvoreşre cu două mânere de lemn bătute În cuie, unul de uşă, altul de peretele stânei, prin cari se trece un gătej. Nu zăvoresc uşa decât dacă pleacă toţi din stână, ca să nu intre in lipsă vitele (câinii, porcii, etc.). Acoperişul e făcut din căpriori (fP 7-8 cm.) aşezaţi de-a-Iungul stânii, la depărtări de 10-15 cm. acoperiţi cu table mari de coajă de brad înţepenite prin uscare. Peste acestea au aşezat pietre ca să nu le ia vântul. Fumul dela foc se împrăştie în toată stâna şi iese printre bârnele pereţilor şi printr'o deschizătură in acoperiş făcută anume deasupra focului (scoarţa de brad din acoperiş e ridicată în unghiu, formând o deschizătură, spre miazănoapte). Lumina şi aerul pătrund pretutindeni prin deschi­zăturile pereţilor şi ale portiţei.

Stâna a fost clădită în 192I de Gheorghe Po­parad, Vasile Poparad, Vasile Fogoraş, Dumitru Stoia, Iuliu Fogoraş, Loghin Tătaru şi Neculae Rogozea, arendaşii în tovărăşie, de atunci, ai mun­telui. Arendaşii din urmă i-au dres în fiecare an acoperişul.

De amândouă părţile stânei, afară, se găsesc înfipte in pământ nişte furci groase, Înalte de 1,80 m., pe cari sunt aşezate în lung nişte prăjini, spr!jinite cu celălalt capăt de straşinile stânii, pe can se usucă hainele. Pe timp frumos atârnă acolo glugile, buboauăle şi recălele, chiar şi dacă sunt uscate.

La miazăzi de stână, depărtare de vreo 10 m., se găseşte strunga cu comarnicul. Strunga e o Îngrădire circulară «(/) 15 m.) din trunchiuri de brazi culcaţi cap în cap, cu crengile netăiate, ca să nu poată sări oile. Spre apus are o poartă din trunchiuri subţiri şi cojite, de brad, prin care intră oile şi se închid in strungă, ca să iasă apoi una câte

una prin uşile comarnicului. Comarnicul se com­pune dintr'un acoperiş făcut din câteva bârne aşternute cu coajă de brad şi cu nişte şiţă, aşezat pe patru pari, cei din dos ceva mai scurţi, ca să se scurgă apa. In faţă comarnicul e inalt de 2 m. şi e deschis în întregime, spre strungă are un spătar din câţiva pari chiar din ingrădirea strungii, unii bătuţi mai rar, ca să lase loc la două deschizături, uşile comarnicului. In comarnic se află doi butuci de brad; unul scurt, culcat În cap, pentru un singur om, altul mai mare, culcat în lung, pentru doi oameni, slujesc ciobanilor de scaun cât mulg oile. Şi aici comarnicul e podit cu lemn de brad cioplit cu securea şi are podeala înclinată spre strungă, ca să se scurgă apa in timp de ploaie.

In dosul stânii se găseşte (ocina porcilor, făcută din crăci verzi de brad, împletite În chip de gard pe câţiva pari bătuti în pământ şi acoperită cu scoarţă de brad. Dim nsÎuni 1 X 1 m. 1 = 1,10 m. In poiană, la miazănoapte de stână, cam la 3 m. depărtare, se află o tro' că pentru porci, scobită Într'un trunchiu de brad, În care li se dă zărul, mâncarea lor obişnuită.

Inlăuntru cele două stâni au mai multe ooiecte, parte care ar putea fi socotită, cu oarecare îngă­duinţă, ca fădnd parte din mobilier, parte unelte de lucru şi de apărare, unelte de bucătărie şi de luminat şi În sfârşit, îmbrăcăminte şi alimente sau produse alimentare. In ordinea aceasta înfăţişăm şi inventarul stânii din 1929.

Desenul V

Stâna din Valea Sâmbetii avea: I. două paturi din bârne de brad cioplite cu securea, unul în fundul stânii, lung cât peretele, înalt de 70 cm. şi lat de 60 cm., pentru păstrarea caşilor, denumit din pricina aceasta patul caşilor. Celălalt, în latura de miazăzi, lung de 4 m., lucrat tot din bârne, pe

www.dacoromanica.ro

,,6 B O A B E D E G R Â U

doi pari înfipţi În pământ (picioarele) şi câte o punte aşezată cu un capăt în perete, lat de 90 em., inalt de 70 em. O t masă . din patru şiţe legate cu aţă aşa Încât se strâng la nevoie ca În balamale, 50 em. X 40 em.; se răstoarnă mămăliga pe ea şi se păstrează cea care rămâne. Două cujbe, adică doi

Desenul VI

pari groşi, cari se pun deasupra focului, cu un cap proptit în perete, cu celălalt Într'o furcă de brad înfiptă spre mijlocul stânii În pământ, unul pentru ceaunul de mămăligă, pârlit de flăcările focu' ui, altul pentru căldarea în care se prepadi. urda, e mai nou, ca să nu cadă scrum în urdă. Ceaunul şi căldarea se trec cu tcarta pe cujbă şi stau aşa agăţare deasupra focului. 2. Trei găleţi de muls care slujesc şi pentru aducerea apei (de 14 până la 15 kgr.) lucrate din lemn de brad, de un dogar de meserie din comuna Lisa. Două căni de tinichea pemru muls, smăI\uite, care servesc şi la băut. O căldare mare de aramă, (30-40 kgr.) pemru Închegarea laptelui şi fiertul urdei. Două sticle de bere cu chiag şi două chiaguri (rânze pentru chiag). O (1. cruce & de lemn care se pune peste căldare ca să fină faţa de masă cu care se acopere laptele împotriva gunoaielor sau a sper/ei dela foc. Un ciuhăIău: un băţ subţire la capătul căruia sunt legate câteva smice de cetină de brad (crenguţe) curăţite de coajă. Se foloseşte la mestecatul zărului când se prepară urda, ca să nu se prindă pe fundul căldării. O strecurătoare de tinichea (1,50 kgr.) cu care se ia urda fiartă din zărul care rămâne in căldare. Un cuţit de lemn cu coada lungă de 50 cm. pentru tăiatul urdei când dă În fiert. O teşilă de urdă, un săculeţ În care se pune urda ca să se scurgă. Două strecurători din pânz\ de cânepă pentru strecuratul laptelui şi storsul urdei şi al caşilor. O crintă pentru storsul caşilor, o cutie din scânduri date la rândea, cu un şipot pentru scursul zărului. E lucrată de un măsar (tâmplar) din

Draguş. Stă pe două punţi aşezate pe câte �� stâlp şi vârîte cu celălalt capăt in peretele stânn. Tot de crintă ţine şi popul, o bucată mai groasă de lemn cu o faţă netedă care se aşează deasupra caşului ca să-I apese În crintă, iar deasupra are o crestătură in care se pune zăvodarul, un par gros care intră cu un cap În perete, fiind ascuţit În formă de • peană t, iar la capătul liber i se atârnă o greutate (un bolovan legat cu sfoară) sau se apasă cu mâna, se dobândeşte astfel un teasc În formă de pârghie cu care se stoarce caşul. Un ciubăr mare în care se frământă caşul, făcut tot de dogar din lemn de brad, de 40 kgr., cu toarte. Un crestau sau fredu, un lemn de grosimea braţului, crestat de mai multe ori în dungă, pe care e frecat caşul ca S3 se sdrobească mai uşor, să-I poată frămâma pentru brânză. Un bădău În care se face unt�l; e un vas de lemn, cilindric, Înalt de un metru, diametru 20 cm., cu un capac găurit ca să nu stropească În afară, prin care se introduce băţul potrivit la un cap cu un disc crestat ca să poată străbate prin janţul care se bate şi din care se face urdă. E lucrat tot de dogar. Tot printre unelte trebue să socotim acele pentru cusut burdufurile şi hainele, ? fo�rfe,că mare pentru tuns oile, şelele de �emn ŞI chmglle pentru măgari, un revolv�r,cu ,butOIU. de opt

�cartuşe (pentru speriatul sălbăt1ClUmlor) ŞI ? maţă s�u c1uxă de şoareci. Mâţa se compune dm d.?uă� şlţe prinse la un cap cu o bucată de sfoară, mcat se deschid ca şi cum ar fi în balamal: cu o punte subţire Între ele pe care se pune �an�are ŞI c�re se ridică susţinută de o limbă mal mică. Pe şlţa de sus se pune o greutate. Când şoarecele se, urdi. pe punte momit de mâncare aceasta c�de ŞI slo­boade limba susţinătoare a şiţei de sus, ştţa cade cu toată greutatea peste animalul prins în chipul acesta în cursă. E o unealtă bătrânească, ne spune baciul Vasile Poparad, lucrată chiar de el după cum a văzut la alţii. 3. Un ceaun de luciu, ceaunul de mămăligă În care prepară mămăliga şi fierturile; cu toartă ca să poată fi agăţat de cujbă deasupra focului. Un castron de tablă din care mănâncă În comun. Un mestedltor de mămăligă, un băţ de brad cioplit şi netezit cu briceagul, cu care se ame­stecă mămăliga. Un cuţit de mămăligă: o bucată de lemn de brad, cioplită in formă de cuţit, se taie mămăliga cu el. Cinci linguri de tinichea ­cuţite n'au, întrebuinţează bricegele. Două cutii de conserve, folosite pentru băut. Traiste pentru me­rinde; ştergare şi feţe de masă cari sunt între­buinţate şi la strângerea caşului în crintă. O oală de lut, cu sare, spartă la gură. Două securi pentru tăiat lemne. Un bidon de tinichea cu gaz (petrol). Un lămpaş cu gaz (felinar) care se agaţă de un perpeleac (un brad tânăr cu crăcile scurtate in chip de cuier) Împlântat în dosul stânei. Se folo­seşte noaptea pe timp ploios ca să sperie ursul. Are o Învelitoare (apărătoare) din scoarţă de brad care il fereşte de ploaie. 4. In stână se mai găseşte

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 3.7

îmbrăcămintea pe care n'o poartă regulat şi schim­burile de primenit: cojoace, cioareci, căciuli, bu­boauă, cămăşi murdare şi o pereche de opinci de talpă, încă nelucrate. 5. Un sac de mămăligă (un sac cu mălaiu sau făină de porumb). Două putini (ciubare cu o singură toartă) - unul cu jintiţă acră, celălalt pentru urzicile porcilor. Şapte burdufi de brâm:ă intre 15 şi 30 kgr., câţiva în scoarţă de brad de 3 până în 5 kgr. şi câţiva caşi la dospit, din cari urmează să se frământe brânza.

Trecem la stâna din Muchea Drăguşului. O parte din lucrurile găsite aici sunt aceleaşi cu cele Înfă­ţişate mai inainte. fiind trecute dela un frate la

���it�eca

as;:d:�� i�fr�!�i:t/;fl�t::;�e a�uf�

:tfăza:� ;a/��r��;�o���t �\�n�'

âr�ne ��n��l

d �f:ti:,:�

perete în celălalt, cu capetele în crăpături, Înalt de 80 cm., lat de 90 cm. Aici se păstrează caşii până se dospesc şi se frământă brânza, vasele de bucă­tărie, untul, etc. Pe stânga când intri de-a-Iungul intregului perete se găseşte un pat de dormit şi de păstrat hainele făcut din şiţe de brad aşezate pe două bârne în lung şi două in lat, pe două picioare bătute în pământ. E inalt de 50 cm. şi lat de 60 cm. Pe dreapta în spre fund un alt pat de dormit, făcut În acelaş fel însă mult mai scurt, cât jumătate peretele, partea din spre uşă fiind ocupată de foc. Pe patul acesta se găseşte şi crinta (la fel cu cea descrisă mai inainte). Pe dreapta În spre intrare e focul de-a-dreptul pe pământ. Bârnele peretelui din spre foc sunt apărate cu două lespezi de piatră, furca cu altă les­pede. Lângă foc, spre mijlocul stânii e o f��că d� 70 cm. înălţime, pe care se spriJină cUlba: un par gros diametru 10 cm., aşezat cu un capăt pe furcă, cu ce­lălalt capăt vârit între bârnele peretelui. De cujbă de-a-dreptul se agaţă căldarea; ceaunul fiind mai mic se agaţă de un cârlig de lemn legat de cujbă cu o sfoară. Pe patl,11 caşilo.r se găseşte caşul proaspăt, acopeflt cu OIşte feţe de masă ca să se dospească. Apoi, un sac cu urdă (de vreo 15 kgr.); şteandul cu unt (un vas de lemn de 5 kgr.); masa (o scoarţă uscată de brad pe care pun mămă1iga şi ţin mân­carea) pe care am găsit: 3 castraveţi şi nişte ceapă; mai departe: un ciur sau o sită pentru cernutul mălaiului; nişte sticle, una cu chiag, alta cu nişte doftorii pentru porci, recomandate de farmacist şi o bucată de slănină. Lângă patul caşilor se află un ciubăr mare în care se pregăteşte brânza (se frământă caşii cu sare) şi din care se bagă în burdufi - e acoperit cu o faţă de masă (de cânepă). Agăţate in cuie de lemn, de pereţi : patru traiste de ale ciobanilor in care Îşi ţin haine, un săculeţ pentru urdă. La

grindă şi printre bârnele pereţilor: un băţ indoit pentru adus apă (cobiliţa), un bătător de janţ pentru prepararea untului (în bădău), un fredu pentru brânză, o cruce pentru căldare. Au cinci găleţi de muls, într'una ţin jin\i\a (e pe patul caşilor), una e pentru apă, (se ţine jos), trei pentru muls pentrucă nici ei nu sunt decât trei în afară de strungar. Pe jos: o botă Închisă, cu apă, două ciaune de tuciu, unul de 12 kgr. pentru mămăligă, unul de 5 kgr. pentru pregătitul mâncării (în loc de cratiţă; o căldare de aramă de 5 vedre, pentru fierberea zărului şi inchegarea laptelui; un bădău pentru bătut untul, inalt de 1,10 m. In fundul stânii, sub patul caşilor, se găsesc opt burdufi de brânză între 6 până la 40 kgr., În total 160 kgr., cari vor fi coboriţi în sat. Pentru bucătărie au un blid mare de tablă, smălţui!, din care mănâncă laolaltă, patru cupe (căni) din acelaş material ca şi blidul, le întrebuinţează şi la băut şi la muls, trei linguri de fier (au avut maÎ multe, dar li s'au prăpădit). Pentru tăiat se folosesc de bricege - are fiecare câte unul, la şerpar, numai baciul are un cuţit in teacă de lemn, pe care îl poartă tot la şerpar. Apoi un cuţit de lemn, pentru tăiat mă­măliga, făcut de ciobani. In mijlocul stânii se gă­seşte un scaun de lemn, făcut de ciobani dintr'un trunchiu de brad cu patru crăci retezate potrivit pe o parte, care slujesc de picioare. Sub patul din stânga se află o vrediţă (ciubăr) pentru zăr la porci şi o c1uxă (cursă) de şoareci făcută de baciu din

Interiorul st1nii

lemn, căci vin şoarecii şi mănâncă burdufii. La streaşină şi pe pereţi se găsesc un cântar de mână, cu cârlig, pentru cântăritul brânzei, o foarfecă pentru tuns oile, o undrea pentru cusutul sacilor şi al burdufilor (pentru burdufi întrebuinţează de regulă ace de cojocărie), un ciocan de fier cu coada

www.dacoromanica.ro

,,8 B O A B E D E G R A U

de lemn (mai dreg cu el câte ceva, uşa, paturile, etc.L o pilă pentru ascuţit securi le (au două securi pe care le ţin de regulă aCad lângă stână sau pe sub paturi), un ciuhăIău pentru amestecatul zărului şi al laptelui ca să nu se corlească (să nu se afume), o puşcă militară, veche, cu ţeava şi patul scurtate ca să fie mai uşor de purtat şi de ascuns, (sperie cu

Interiorul Stânei N.

1 s.

L I Patde dormit [jcril1ta .E L--!- - - - - -

muls mai intră cu piciorul În lapte, altele se imba· legă în găleată; pe timp ploios curge apa murdară de pe coadă în vas, încât laptele după mulsoare e mai intotdeauna murdar. Balega se scoate cu mâna şi se aruncă; de restul murdăriei laptele e strecurat printr'o strecurătoare din sac de urzică, pe care·1 cumpără cu sarea (e cu pânza mai rară decât cei din sat). Strecurarea laptelui se face În stână, indată după mulsoare, în căldarea cea mare peste care se pune crucea, apoi pânza de Strecurat. După aceasta incep muncile de pregătire a brân:zei şi a celorlalte produse ale laptelui.

Laptelui strecurat i se dă chiag ca să se inchege (o lingură de chiag la o veadră de lapte). E nevoie cam de trei sferturi de ceas până prinde chiagul. In răstimp nu e bine să scadă temperatura laptelui, se cere căldura laptelui muls, de aceea se ţine 'in· rO�----02 .� . .. . . -.. ;.l �':.}l=ocul

!'J I "5 § o

B l o� � �. �����r:t c

l�i��

ăs!O�u�e

d:�! ����� ��:s�gr�fo��I��

:;, Ca să nu cadă gunoaie in lapte, se ţine acoperit cu o faţă de masă. După ce s'a închegat laptele, se adună caşul cu mâinile, se pune într'o faţă de masă şi se aşează În crintă, se stoarce răsucind pânză tura cât mai strâns ca să se scurgă zărul şi apa. După prima scursoare se frâmântă caşul şi se

� L - �1 - - - - - -- - - - -• • O.90 . • � 0.&0 Pat d. dormit

Desenul VII

ea sălbăticiunile), o vânturătoare sau şuflă de lemn, pentru făină (o scot cu ea din sac şi o pun în eiaun), un mestecător de mămăligă (un trunchiu de brad tânăr, scurtat şi cojit, lungime 40 em.), o strecură­toare pentru luat urda. De acoperiş e agăţată o trăistuţă de pânză (de cânepă) În care baciul Ion Poparad ţine un carnet cu Însemnările stânii şi contractul cu ciobanii. Toate uneltele sunt din lemn de brad, numai beţele sunt din frasin, corn, sânger etc. Cu excepţia strungarului toţi au ceasuri de buzunar pe care le poartă la şerpar.

Mânzările şi economia lor. In afară de lână, Întreg folosul oieritului se trage de pe urma laptelui. De aceea mânzările (oile cu lapte) constituesc punctul central al oricărei gospodării păstoreşti. Ele fac ciopor aparte şi sunt ţinute la stână spre deosebire de toate celelalte. Pânli la Sfântul Ilie (socotit dela urcatul la munte) oiJe se mulg de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, vreo nouă săpt1imâni. Pe urmă numai de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pentrucă li se Împuţinează lap· tele şi slăbeşte păşunea. Mulsoarea de dimineaţă ţine dela ora patru la şase, cea dela amiazi dela unsprezece la ora unu, cea de seară dela şapte la opt jumătate -primele mulsori ţin mai mult pen· trucă şi oile dau lapte mai bine.

Laptele se mulge în găleţi anume făcute pentru muls, - cu toarte mici găurite prin care se intro· duce O sfoară şi se întinde deasupra gurii ca să se agaţe câte o cană de ea, pentrucă nu se mulge de-a-dreptul în găleată, ci in cană, ca să nu stro­pească laptele şi să înmoaie mai uşor ţâţa oii În lapte, când se mulge greu. Oile cari nu stau la

pune sub greutate ca să se stoarcă mai bine. Se frământă aşa de trei ori. Când s'a stors bine caşul e luat din crintă şi se pune pe patul de caş unde se

biilătorul

Budăul Găleata de mub

Desenul VIII

lasă cel puţin trei zile ca să se dospească bine. Caşii dospiţi se frământă cu ajutorul frecăului în ciubăr, apoi li se dă sare şi În chipul acesta se face brânza. Ca să iasă brânza bună, spune baciul Ion Poparad, trebue să fie curate vasele şi mesele (acestea să fie bine spălate şi rase de grăsime), laptele să nu fie nici prea tare încălzit ca să se opăre

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 349

şi nici să se răcească pentrucă nu se mai poate lucra, se crapă caşul şi iese brânza albă, să ştii potrivi chiagul, (1 cam după miros $, - când se scoate caşul din căldare să nu se frământe deloc pentrucă se amestecă zărul cu janţul şi nu se mai stoarce bine. Şi afirmă despre sine: • dacă-i vorba, nimeni nu mă înraie la brânză, nici femeile - mă pricep s'o fac cum trebue, de mulţumesc pe toată lumea �. Brânza se păstrează În burdufi făcuţi din piele de oaie rasă bine de păr, spălată şi cusută ca un sac, În care se îndeasă bine brânza şi i se coase apoi şi gura. Se păstrează şi în coajă de brad. Se taie coaja de pe brad, se coase la tăietură şi li se pun funduri tot din coajă, dar nu ţine decât o lună· două. In burdufi brânza se păstrează un an intreg.

Chiagul se face din rânză (stomac) de miel sau viţel de lapte, care n'a apucat să mănânce altceva; se plămădeşte cu apă într'o sticlă şi se toarnă într'o lingură obişnuită de masă.

După ce s'a scos caşul, În căldare rămâne zărul. Acesta se pune cu căldarea la foc şi se pregăteşte urda. Se fierbe zărul bine �i ca să nu se corlească, se amestecă neîncetat cu clUhăIăul, se fierbe până iese urda deasupra, atunci se scoate cu strecură· toarea şi se pune intr'un săculeţ. Se agaţă apoi de un cuiu ca să se scurgă zărul, iar ea să rămână svântată. Aceasta e urda dulce. Ca să tină mai mult, se stoarce urda ca şi caşul, i se dă sare şi se pune într'un sac în care stă două-trei săptămâni ca să se mai scurgă « ce are apă şi răutate •. Urda sărată şi svânrată se pune apoi în burduf; în felul acesta şi dacă e timpul rece, se păstrează patru­cinci luni.

Dacă în loc să se strecoare urda ieşită prin fierbere la suprafaţă, se scoate cu zăr cu tot, se

cpOl0 Ioe-.... _ ........... -.. _-... � '!IO----·-----·-- -----. ...,

I l,," Destnul IX

dobândeşte jimiţa dulce. Aceasta ţinută o zi-două, după cât e de cald, se înăcreşte şi dă jintiţa acră.

Când se pune caşul În crintă ca să se stoarcă, prima scursură dă zărul, celelalte scursuri, do­bândite prin frământare, dau janţul. Deosebirea e că numai din janţ se poate face unt, zărul se dă la porci şi la câini.

Bătându-se bine janţul În bădău, se alege untul. Se face şi din smântână. Când vor să smântâ­nească laptele (să-i ia smânrâna), il lasă de seara până dimineaţa in nişte troei şi prinde smântână, o ia şi se face din ea unt. Din laptele rămas se prepară apoi brânza, dar nu mai iese nici grasă

c=� şuFla

� :!Itrecurd�Dare8 de urdâ

DeltnuI X

ciuhalăul

şi nici atât de bună ca altfel. La niciuna din cele două stâni cercetate nu smântâneau laptele. Untul se păstrează în vase de lemn, dacă vor să-I păstreze timp mai Îndelungat îi dau sare.

Alte preparate, cum ar fi caşcavalul sau tele­meaua nu încearcă să facă, deşi la unele s'ar pricepe, dar nu e obiceiul şi • nu se trec ca în Vechiul­Regat _.

de�i�ot�t�takgb;â��ă�a��

e l!e

S}��:it�� :e��i �e ��t soare le dă cam 3 Y2 kgr. de caş. In primăvară lasă mai mult. O sută de oi dau o găleată de lapte (15 kgr.) când le merge bine; când plouă pierd ju· mătate laptele.

In 1932 brânza se vÎndea la Drăguş cu 40 de lei 1 kgr., urda cu 20 de lei, untul cu 50 de lei. Vând brânza în sat. Li se cere şi din alte sate, dar nu prea pot vinde, pentrucă nu fac atâta. Dacă ar t:e:�e

��ş

p��eap�!ţ�tn�ro�i �a

s�::�;al�arte mult, cea mai bună oaie nu costa mai mult de 300 de lei, dar nici atât. In anii dinainte se vindea o oaie bună până Într'o mie de lei. O lână de oaie s'a vândut cu Bo de lei, cea de miel cu 40 până in 50 de lei. Pre\ul este acelaş şi pentru lâna albă şi pentru cea neagră. Deosebirea de pre� se trage numai din faptul că lâna de miel e mai pu{ină.

Celelalte animale din jurul stânii. Din pricini felurite În jurul stânii se ţin În afară de oi şi alte animale: măgari, câini şi porci.

In 1929 stâna avea. patru măgari, În 1932 numai trei. Se folosesc, după cum am arătat, pentru dusul burdufilor \a vale şi al sacilor de mălaiu la deal,

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

cu un cuvânt pentru transport. Le zic « Calule &, nu poate lua oaia. Câinii, după cum am văzut, latră iar rnăgăreţel « Iapă _ - în batjocură « Girafă » diferit la urs, lup sau om, încât ciobanii cunosc DOI măgan în 1932 erau propnetatea unUi avocat după lătrat primejdia. Câinele cel mai bun e Bălan dm Făgăraş; îi ţine Poparad şi-i trimite stăpânului al mânzărarului Valer Codru. Câine bun, ne spune când are nevoie de ei pentru excursiilîn munţi. . baciul I�n Poparad, e ({ cel care simte întâiu, Măgarii duc până in 40 de kgr. in . spate. Are aleargă ŞI se duce de capul lui cu oile, când îl

strigă ciobanul înţelege, e cuminte (deştept) şi-şi dă silinţa pentru toate )}. Câinii dela stână nu muşcă oamenii, decât dacă sunt « hâdărÎţi�, întărâtaţi sau vine cineva la stână când lipsesc toţi ciobanii de acasă. La sterpari e unul care muşcă şi o menii pe furiş (în 1932), - Îi 2;ic HOţul, pentrucă mai fură şi de ale mâncării, tor pe furiş. La câini uneori li se taie coada de mici, uneori vârful urechilor - «simt un pic mai bine şi apoi stă rău la câne cu coada IU1gă după oi », afirmă Ion Poparad. Se t:tie coada sau urechile cu foarfeca, mai ales pe timp inourat, în credinţa că «nu cu ge aşa de mult sânge ».

M�garii cu sacii dedgi\i şi ciobanul cu recll.lul pe umeri

In 1929 am găsit trei porci, în 1932: şapte porci, (două scroafe cu cinci pur­cei fătati de ac să). Ii ingrăşase cu zăr, spăIătură, urzici şi iarbă. Le merge foarte bine la munte, mai ales pur­ceilor, pentrucă scroafele sunt supte. -Zărul care dmâne În căldare după

fiecare câte o şea de lemn afară de unul, căruia în lipsă de şea i-au făcut un sa mar. Povara se pune În desagi; chiar sacul cu mălaiu nu se umple, se suceşte la mijloc şi În chipul acesta se desăgeşte. Au pemru fiecare măgar obângi din recăle slabe, le pun sub şea ca să nu-i glodească şi chingi ca să strângă şeaua. Ca să nu alunece şeaua inainte sau Înapoi după cum e urcuş sau coborîş, i se pun pohile din curele sau sfoară, cari se trec pe după coada sau pieptul animalului. Unul din măgari poartă clopot de fier ca să·i găsească mai uşor pe timp de noapte, pe ceaţă sau prin pădure; se iau după sunet.

In 1929 stâna :tvea cinci câini: Bojor, de opt ani, Negru sau Pletea de patru ani, Năvac de trei ani, Ieva şi Neamţu de câte un an. In 1932 tot cinci câini mari, dar În plus şapte căţei. Câinii mari: Bălan de patru ani al lui Valer Codru, o căţea Eva a baciului, de patru ani, cu cinci căţei fătaţi de vreo zece zile, o că\ea Caciora, a lui Ion Bogdan, de şase ani, cu doi căţei de câte o lună, un câine, Cercel, al baciului, de nouă luni, unul alb, al strungarului N. Rogozea, tot Bălan. Căţeaua a fătat căţeii la munte În pădure, sub o stâncă, la vreo 20-30 m. dela stână, stăpânul le·a potrivit apoi locul ca să fie feriţi de ploi şi de vânturi. Câinii sunt întrebuinţaţi pentru paza oilor, sunt toţi câini ciobăneşti, flocoşi. Noaptea când vin sălbăticiuni la oi câinii trezesc ciobanii din somn cu lătratul şi alungă sălbăticiunea în pădure, Încât

ce se scoate urda şi prima scursură se lasă un timp ca să se ăcească şi se dă la porci.

Sterpele şi sterparii. In 1929 aveau 580 de sterpe (oi fără lapte) in acelaş loc ca şi in 1932, spre Crin ă pe Muche, cu patru ciobani şi şapte câini, numai că aveau şi bordeiu. In 1932 sterpele erau mai sus ca stâna, pe acelaş munte la golişte. Nu şi-au făcut bordeiu; pe timp de ploaie mare se trăgeau la casa de vână:oare aşezată ceva mai la vale, aproape de punctul în care Începe golul, adică se isprăveşte pădurea. Ţin brânza sub co· joace, pe jos, din care pricină le-au mâncat·o de câteva ori câinii. Aici pasc mioarele, mieii şi ber­becii. Mioarele sunt oi de un an, prea tinere ca să nască, amestecate cu oi mai bătrâne, dar sterpe. Fac ciopor aparte de mieii din ăst an şi pasc aparte. Totuş cele două ciopoare dorm aproape unul de altul, iar ciobanii fac gospodărie Împreună. Berbecii pasc cu mieii, pentrucă sunt mai grei, iar mioarele merg in locurile cele mai primejdioase. Sunt daţi în oi numai după ce coboară la şes, atunci se fac mai multe cârduri şi se iau berbecii pentru fiecare cârd ca să mânzească oile. Dacă se amestecă întâmplător cele două ciopoare ale ster· parilor, .Ie aleg Îndată, nu le lasă aşa. Nu şI-au făcut bordeiu pentrucă e mai greu de făcut la go1işte unde nu se găsesc lemne şi trebue să·I facă din pietre şi glii de pământ, din brazde. Toate lucrurile le stau sub cerul liber lângă o stâncă, acolo sunt apăraţi şi ei de vânturi. Parul

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI ".

pentru ceaunul de mămăligă e vârît în stâncă, intr'o crăpătură şi e crestat la un cap ca să se agaţe ceaunul. Fac focu� de-a-dreptul pe pământ, lângă stâncă. Gospodăr:1a st�rpatllo� se com�une dintr'o secure pentru tălatul )neapemlor, un bldon cu apă, un ceaun de mămăligă, un mestecător de mămăligă, nişte traiste cu lucrurile lor (schimburi etc.), un sac cu mălaiu acoperit cu pietre şi aşezat mai sus Într'o gaură a stâncii, Încolo îmbrăcă­mintea strict necesară. Ciobanii dorm cu oile sub cerul liber, cum stânca e niţel aplecată, îi apără la nevoie nu numai de vânturi, ci şi de ploile mai mici. Sterparii nu duc niciodată oile la stână. Hrana şi-a iau Însă de acolo, li se dă mălaiu cât pot mânca, nu se măsoară, se duc ori de câte ori au nevoie şi iau cât le trebue. Mai primesc brânză, urdă şi jimiţă, brânza şi urda cu cântarul: 7-8 kgr. de brânză pe săptămână şi 2-3 kgr. de urdă pentru roţi sterparii. Jintiţă câtă vreau, au o bată închisă şi-şi iau cât le trebue. Şi-aduc singuri hrana, fac cu rândul, afară de Matei Jurcovan, care e mai bătrân.

Sunt patru sterpari, doi la miei, doi la mioare. Matei Jurcovan e văraf la miei, are 65 de ani, e căsătorit şi are şase copii, n'a urmat şcoală, dar ştie să iscălească şi chiar să citească cu puţină trudă. Ciobăneşte din tinereţe. E din Drăgoş şi e rudă cu baciul, un fecior al său ţine pe sora ba­ciului, adică pe fata arendaşului. Dionisie Andreiaş e cioban la miei, are 18 ani, şapte clase primare, necăsătorit, drăguşan, ciobăneşte de doi ani. Ion Sitea e vătaf la mioare, are 20 de ani, cinci clase primare, e necăsă­torit, drăguşan, ciobăneşte de patru ani (doi la Sâmbăta, doi la Drăguş). Samoilă Poparad e cioban la mioare, are 20 de ani, trei clase primare, necăsătorit, dră­goşan, ciobăneşte de patru ani. E văr cu baciul. In 1929 erau tot patru ster­pari : Vasile M. Jurcovan, de 25 de ani, Adam Rogozea de 17 ani, Ion Bogdan de 18 ani, Ion Sitea de 16 ani (Ulti­mii doi, ciobani şi în 1932).

Sterparii au vreo opt câni, fiecare cioban are cel puţin unul. Pe al lui Sitea îl cheamă Ciontea, pentrucă n'are coadă dela naştere. Poparad are o căţe­loşă aibă, Băluşa, Jurcovan o căţea: Sul­tănica şi un câine, Năvac etc . ., Prea buni nu sum niciunul la ei t - ne in­formează baciul.

Viaţa spirituală a ciobanilor şi relaţiile lor sociale. In toate chestiunile de gos­podărie cei doi baci sunt nişte infor-matori preţioşi, nu tot aşa În materie de viaţă spirituală. Aproape acelaş lucru cu ciobanii. Mo­tivul se datoreşte poate faptului că unii sunt prea tineri şi prea de curând ieşiţi din şcoală, iar alţii au fost În America şi cel pUţin făţiş nu mărturisesc anumite credinţe şi datini ciobăneşti.

Dela ei am aflat doar că au câte un fluer la stână, unul la sterpe, din cari cântă cu tOţii, dar nu ştie bine decât Valer Codru şi Matei Jurcovan, acesta • ştÎe chiar bine t. Fluerele le cumpără din târg, cu 10-20 de lei bucata. Invaţă singuri - . la asta nu te poate invăţa nimeni, nu auzi doi să zică din fluer unul ca celălalt t. Nu cunosc timpul decât după luceafăr, iar dimineaţa după roşul dela răsărit. Incolo au ceasuri de buzunar. Stele cunosc pu· \ine: � Nusceafărul de dimineaţă, Carul mare, Carul mic, Calea laptelui şi Steaua ciobanului, care răsare la răsărit sara cea dintâiu t. La biserică vara nu se duc deloc, nici iarna când sunt în sat, decât foarte rar. Rugăciuni mai zic, sunt ani când o pornesc aşa de se roagă in fiecare seară. Cred în Dumnezeu, fac sfânta cruce ca să-Î ierte Dum­nezeu. Citesc pUţin, rar dacă mai prinde câte unul o carte sau o gazetă in mână pentrucă nu au, dar ce le cade În mână citesc bucuros. Toţi ne trimi­teau la Matei Jurcovan «al Cârligii » care (( ştie multe ., într'adevăr o excepţie nu numai prin insu­şirile personale, ci şi pentrucă e singurul care a ciobănir vreme indelungată şi se poate socoti cio­ban bătrân. Matei Jurcovan are 65 de ani şi po­vesteşte cu plăcere despre el şi despre tot ce ştie. ., Aşa om Îndrăzneţ cum am fost eu la oi, poţi să 'ntrebi-spune el- n'a mai fost nimeni la noi. Eu am ciobănit tot cu Răşinăreni şi Poienari, nu cu d'ăi din sat. Eu sunt prea iute la sânge, până nu văd oile mâncate, nu mănânc ; intâiu oile şi pe

Gospod3ria 5terparilor

urmă eu. - Ciobănesc aproape de copil, dar nu într'una; de 17 ani chiar numai Într'o vară n'am fost. Am ciobănit În muntele TârÎta, În Ucea Mare, prin Ucioara, prin Gârdomanul, Viştea Mare, Zănoaga, Viştişoara, Muchea Drăguşului, Valea Sâmbetii şi În Pleaşa, la Sâmbăta, am mai

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

fost la Trăsnita, în Valea lui Mogoş şi la Moldova, intr'un munte Lica�, in graniţă cu Sân-Miclăuş ­în ăştia am ciobămt. M'am făcut ciohan că mi-a plăcut mit de vitele ăstea, oile, şi m'am finut de ele. Şi pentru simbrie, că mai luam câte ceva. Cu asta m'am ocupat eu În viaţa mea •. Şi mai departe :

Ad3po$lUi slHpanlor

« De citit citesc, văd buchile, dar nu tocmai bine, imi joacă În fa�a ochilor, inainte mai citeam. Din pricina oilor �i copiii mă iubesc. La vite (mari) nu mă pricep, Oile abea le văd, şi ele se ţin de mine. Ehei, cât am ciobănit eu, un domn dacă slujeşte, îl scoate la pensie, bietul cioban îl plouă şi-l bate vântul şi nu-i dă de-i bătrân nimeni nimic •.

Dăm în cele ce urmea� rezultatele convorbirii cu Matei Jurcovan, in legătur1i. cu problemele vieţii spirituale.

• Se descântă - mie mi-a spus unul, dar n'am vrut să Învăţ - când mi-a spus să desgrop mână de om, s3 o ard şi s'o dau În sare la oi, ca să pască oile să nu mai ai treabă cu ele. Ale lui p3şteau singure toată vara, el sta În bordeiu şi mieii păşteau singuri, când ajungeau la hotarul cu alt munte, fugeau ca de urs. Era din Răşinari, ca de vreo 30 de ani. Acela nu mergea odată cu mieii; ei porneau, ei se 'nrorceau, singuri, la tâdă. Aceea am văzut-o eu cu ochii, dar când mi-a spus mie, eu n'am vrut, am spus că d'astea nu 'nţeleg. A vrut să mă inveţe şi să-i aduc În schimb toată vara de mâncare. Aceasta mi s'a Întâmplat acum 20 de ani. Oile lui şi când le păştea la hotar, În bucate (lanuri) nu se băgau, el sta la crâşmă, ele ajungeau coardă la bucate şi se 'ntorceau deodată. Miei ca ai lui nici nu s'au mai dovedit, ziceai d-s mioare tOţi. N'am descântat niciodată, nici n'am Învăţat aşa ceva. Nu-mi trebue. Să spurc dobitocul, nu vreau. Puteam să 'nvăţ dela alţii. Or fi şi altele, de nu-s

spurcate, dar la d'alea n'am Învăţat. Baciul dela Moldova când ajungea la munte trăgea cu puşca din stână drept in sus. Că mai zicea ceva, nu ştiu, că nu mi-a spus. Dar ştiu că venea ursul la oi, dar de luat, nu putea lua. Se da la oaie, dar gura n'o putea deschide - şi de lup tot aşa. Cine ştie

să descânte . . . Am auzit că unii le farmecă de ia laptele la oi, la altele le ia apa, umblă pe lângă părauă, dar nu pot bea, - le ia şi mâncarea, de dă să m3nânce şi se opresc că nu pot. Asta face când vrea să facă rău, când e mânios pe un cioban. E şi leac. Se duce la descântător sau le descântă el şi le trece. Lucrul acela nu l-am pă­ţit, dar am auzit din alţii. Chiar la unul din Ţară (Vechiul-Regat), i-a luat porneala la oi. A văzut că nu por­nesc la păşune o zi, două, a luat co­jocul şi dă-i cu băţul, l-a tot bătut aşa până iată pe cela care le-a strigat: " Nu-l mai bate mă . - " Eu n'am cu tine, imi bat cojocul •. - • Nu-l mai bate că mă omori l - a venit ca mânat de urs: ( Eu le-am stricat, las' că ţi le intorc . - şi le-a Întors, că ştiau amândoi şi de stricat şi de intors, că a descântat şi acesta. El mi-a spus,.. care a păţit & •

• Stele nu prea cunosc multe : Carul, Crucea, Ciobanul cu oile, Drumul, Purcarul cu jumătatea de pită şi fata cu pita. Se zice că a venit fata la purcar şi a avut o jumătate de pâine, ciobanul a văzut-o şi a alergat după ea să o iubească. Ea a fugit şi a aruncat pâinea şi au rămas aşa pe cer. Asta e adevărat, că se vede o jumătate de pită de o parte, sunt trei stele, despre astea se zice că sunt o jumătate de pâine. Şi mai este una aproape, care se zice că e fata şi dincolo uite stele mai ingrăm1i.­dire, e purcarul cu turma şi rot pe aproape oile cu ciobanul; se vede ca o coardă cum merg oile. Astea sunt totdeauna aşa. Rariţele sunt trei stele Într'o parte, trei Într'alta. Sunt unele: Comoara şi Sfredelul. Comoara, vreo trei patru stele, una lâng1i. alta, sfredelul deasupra : două stele deasupra ca mânerul şi trei de vale, sfredelul - şi se vede. Se zice c'a vrut să dea cu sfredelul în comoară, că atunci nu mai lucrau, erau toţi bogaţi. A vrut să dea un om cu sfredelul ca să fie pe pământ de toate avuţiile, dar a dat pe alăturea, n'a nimerit drept; cum ai pierde o cărare şi apuci pe cealaltă. Cunosc şi Găinuşa, ea r1i.sare dela Ziua Crucii şi se tot duce până nu mai e, asfinţeşte şi n'o mai vezi, se duce iar pân1i. Ia locul ei şi apoi iar vine la Sfânta Cruce. Cunosc şi Drumul. Acela e drumul dela jumătatea cerului; se schimbă şi el; altceva nu ştiu despre el. Apoi luceafărul care răsare de seară şi cel care răsare de dimineaţă. Când r1i.sare: , Acum sculaţi, băe\i, la măm1iligă, că e ziuă •. Cunoaştem timpul

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: ST�NA DIN MUNŢII FĂGĂRA$ULUI '"

şi după Carul mare, când e sus e miezul nopţii, se mai cârneşte un pic caruL . . iacă-te e ziuă. Se duce după timp, se tot lărgeşte. Vara numai aici se suceşte, iarna se duce mai departe. Sunt unii cari cunosc multe stele, cam ciobanii. Eu ştiu mai pUţine. Când eram la Ţară tot după semne ne duceam cu oile, acolo nu-s munţi, ne mai şi pierdeam cu oile şi ne luam după cer, uite steaua, pe acolo trebue să mergem. Se zice că în fiecare stea ar fi nişte mitale (metale), fi-va pământ sau aşa ceva, şi cad. Care au ochianuri şi cititorii in stele să spună. Se mai zice că fiecare are o stea şi când iese sufletul, cade steaua. Zicem: uite, a murit un om. D'apoi oamenii pe lumea asta mor În fiecare minut. Da' stele, ai văzut, cad rar, câte odată la câteva nopţi. Apoi Dumnezeu ştie. Zic unii că este lume în lună ; va fi de sbiară ca vita, ca pasărea, dar eu zic că nu sunt. In lună se vede ca doi oameni j se zice că ar fi fost doi fraţi cari n'au Încăput pe pământ, de s'au bătut pentru avere şi se vede cum unul a dat în celălalt şi l-a omorît. A mai ridicat odată, dar dacă a văzut că e mort, a rămas cu băţul în sus. Se mai zice că a dat oile la puţul celuilalt şi i-a băut apa şi el n'a mai avut, de aceea l-a omorit ; că unii zic că e pământ şi apă În lună. La lună se

�;�t d�â���aâ��ă ��n

zi��ă�ă u�:7t

d�0� �::�:, �lt�� de cealaltă parte şi mănâncă luna, ce-o fi ea, până se gată. Am şi văzut două negreţe pe o parte Şi pe alta, dar se face la loc după aceea. Nu se întâmplă prea des, am văzut de vreo şase ori. Se zice că-s vârcolacii cele două negreţe, dar eu am zis, sunt doi câini de-a mănâncă. O fi ceva bun în lună. Era prin postul Crăciunului, înaintea răz­boiului, am văzut că mănâncă vârcolacii � luna, a fost Într'un an de-am văzut toate stelele cum au venit dela amiazi la apus, ca oile. Am zis, uite cum merg stelele, ne prăpădeşte Dumnezeu. Au stat la apus toate stelele, le-am văzut eu, şi au mai căzut din ele. După un ceas am văzut tot câte una la loc spre răsărit. Eu zic că au fost semnele bă­tăii. S'a Întâmplat noaptea, cam cu şase­şapte ani Înaintea băt3ii, eram sus la munte. Erau şi luceafăre cu coadă şi alea tot semne erau. A arătat Dumnezeu În­tâiu semn pe cer şi pe urmă a dat bătaia; îmi Închipui eu, apoi ştie Dumnezeu. Am văzut şi soarele că s'a Întunecat. Au mai

vorbit eu cu un domn astea şi mi-a dat dreptate. Stelele eu zic că stau pe cer, iar pământul Într'un

�e� Î�'În��j;�t�I��r�;� ��â�:t�U

sf:t:�ăin ��âr;.�: bine, dar stâlpul acela unde stă? Şi el trebue să stea pe ceva. Eu cred că tot în aer, pe un aer tare. Stelele trebue să fie toate cum sunt buchile pe o carte. Se zice că unele ar fi mai mici, că-s mai sus, dar nu se poate lucrul acela. Dar tot voia lui Dumnezeu trebue să facă toate. Şi cutremurul pământului tot dela el vine, nu că sunt peşti în apă înăuntru şi izbesc pământul, că n'au putere. Eu Îmi Închipui că pământul musai să stea ca Într'un aer, dedesubt un aer tare şi pe acela stă pământul, cum ai pune o frunză pe apă şi nu se duce la fund. Pe un aer cu o putere foarte groaznică. Unii zic că ar fi pământul rotund, dar parcă n'aş crede. Cine a dat de marginea lumii ăsteia, că unde te duci e pământ şi apă ? Dar nici aşa, fără margini că s'ar lovi pământul de cer şi nici asta nu se poate. Pe apă apoi nu poate să stea, că şi ea ar trebui sli stea pe ceva, să aibă un fund. Numai Dumnezeu drăguţul ştie astea, că nu suntem vrednici noi, nici Cristos nu ştie când e sfârşitul lumii, numai că s'ar zice. Apa se trage din pământ şi umblă ca sângele în om şi în dobitoc. Se zice că numai dela Adam e lume, eu asta n'o cred; că ar fi amestecat Dumnezeu limbile la Babilon, dar n'o cred; oricât ar fi plouat nu poate să se Înnece toată lumea. Eu cred că omul s'a născut ca muştele, prin toate

zis oamenii, ce-o fi'? Va da ca o pagubă peste om. Dar s'a Întors după o jumă­

Sterparii cu buboul şi cojoacele. In mijloc: Matei Jurcovan

tate de ceas. Nu ştiu de unde vine. Eram la coasă. Oamenii noştri sunt mai neumblaţi, nu ştiu •.

• Unii spun că pământul umblă după soare, eu am zis că nu se poate. De ce Carul Mare e totdeauna in acelaş loc? Asta Înseamnă că pământul stă pe loc şi soarele se Învârte în jurul pământului. Am

părţile, că de ce sânt sălbateci şi de ce sânt încă ţări necunoscute şi care numai de un timp încoace s'au dovedit că sânt ? '

Matei Jurcovan are o întreagă concepţie despre lume şi viaţă şi de sigur n'am reuşit nici pe departe să i-o afllim şi să o redăm întreagă.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

Câ�df!���� p:!v�!�:;t� �!:ie� �â�������ţ�� �;�� caprele negre, tot ploaie Înseamnă (Vasile Poparad). Când uhima oaie care iese din strungă la muls e neagră, a-doua 'zi plouă, se întunecă; dacă e aibă, se face timp frumos, se luminează (Neculai

St1pânul stAnii cu pieile oilor pdpldite

Rogozea). De oi în strungă îşi mai zic strungarii: nu lăsa oile negre în urmă, că iar ne plouă, se pune negru şi ne plouă, dă albe. Şi când iese intâiu la strungă neagră, iar zic: ptii, iar ne plouă. Lor nu le trebue ploaie, că pe timp frumos mai dorm, se mai joacă, altă treabă n'au (Matei Jurcovan). In­cearcă şi explicaţii naturale. Când pocneşte lemnul de brad pe foc, se spune că au lemnele viermi, carii de aceia care se umflă la foc şi plesnesc (Ion Poparad). In sfârşit, o poveste despre oi. De ce dă oaia lapte puţin ? A zis ciobanul care păzea oile. De ce nu dă oaia o găleată de lapte? Dumnezeu a zis: Să dea, dar de te-o călca pe picior, să mori. Ciobanul a zis atunci : Lasă să dea numai două sfârcuri, decât să mor să nu mai aibă cine le păzi. Că oaia nu stă fiecare la muls, te mai calcă; de ar fi după aia ai muri (Matei Jurcovan).

Matei Jurcovan întrebat dacă ştie cântece, răs­punde: _ Ştiu un cântec pentru ciobani :

De sărac slugă mă bag, Stăpânele toate-mi plac,

Stăpânii simbria-mi trag, Stăpânele fiind cuminte Ele mi-a dă mai 'nainte

Am auzit-o şi eu dela un cioban. Ne aveam bine cu o stăpână, era o femeie glumeaţă şi le-am spus că dacă nu se supără, le-o cânt, când am coborit la Voivodeni, dar nu s'au supărat; că zice stăpânul: atunci e bine când îţi place şi altul nevasta. Am tot glumit.

Ştiam mai multe cântece, dar le-am uitat, să le ia nevoia că aş avea coraj să le spun. O mai fost odată unul, de i-a plăcut ciobanului o băciţă de a rămas grea. El a păzit în Şelan şi s'a dus în Boian şi ea a cântat, dar nu-mi mai vine acum în minte. Cum drace îi vine?

Măi Ioane. laniţă, Tu te duci cu oile, Eu rămâi cu vorbele, Tu te duci cu cârlanii, Eu rămâi cu duşmanii.

Ptii, călca-o-ar, uite că am uitat-o, chiar numai astea le ştiu. Şi le-am cântat·o la băeţi astă vară, o ştiam bine, dela inceput şi acum nu-mi vin in fire. Am uitat-o şi pace. Alta,

Vai săraca mândra mea Cu trei draci alăturea, Unu 'n braţe mi-o ţinea, Şi unu-i . . .

Asta e de ruşine, dar numai atâta ştiu. Mai ştiu una, iar numai aşa, vreo două vorbe,

Pe Ardeal şi pe T ârnavă Nu-i mândră să-mi fie dragă, Pe Ardeal şi pe câmpie Nu-j mândră să-mi placă mie . • .

Dar am uitat-o şi pe asta. Le ştiam, dar vara asta am fost necăjit, nu din alte, dar din vremea asta, a tot plouat; apoi atunci n'avem vreme de astea �.

Matei Jurcovan povesteşte despre sine şi familia sa: II In timpul războiului am trecut peste graniţă să trec În România, că ştiam munţii. Am trecut pe alţii cari fugeau din pricina bătăii să nu-i ia cătane. De mă prindea, mă împuşca. Am trecut şi eu atunci. Am stat acolo un an la un frate al meu şi doi băeţi şi o fată pe cari ii am la Constanţa, comuna Viişoara. Mi-au trimis carte că acela care nu-i acasă, îi vinde averea. M'am întors şi m'au luat cătană, m'au ţinut un an şi după un an s' a demobilizat. M'au scutit înainte cu vreo două luni, eram în concediu şi nu mai m'am dus până nu s'a stricat bătaia. M'au căutat jăndarii, dar mă pi­tulam, că primarul ţinea cu mine. Era primar Samoilă Trâmbiţ3Şj a murit. Pe toamnă apoi s'au stricat lucrurile. Când m'am Întors din Regat, m'au prins fără paşaport; m'au pedepsit atunci cu

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI : STĂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI '" 20 de coroane şi 8 zile închisoare. Fetelor mele când le-am măritat le-am spus: Te-ai măritat, acum să vii la mine să-mi ceri, dar cu plâns la mine să nu vii, că te-o bătut. Lucră acolo, cinsteşte părinţii lui, să nu mai lucreze ei, că-s bătrâni, tu esti tânără. Şi eu am fost sărac, dar acum nu râmnesc la ni­meni, nu-mi trebue dela nimeni, dar nici al meu nu-l las la altul. Am şi un fecior în Rusia, i-am făcut şi anul acesta dreptăţi şi nu pot deloc să-I aduc. Nu-i prizonier, s'a dus şi l-au apucat pe acolo. E cioban. Numai două scrisori am primit. I-am scris o carte, dar le ia stăpânii, nu ştiu. A scris aşa: Tată vei şti că m'am dus în Rusia şi m'am apucat de oi, am făcut peste o mie de oi şi au venit bolşevicii şi mi le-au luat toate, iar am făcut şi iar mi le-a luat; e foarte greu ».

In ce priveşte pe ceilalţi ciobani, îşi au toţi familiile în sat, încât păstrează legături continue cu satul. Totuş peste vară se întâmplă să nu coboare decât rar. In 1929 niciunul nu coborîse in sat, numai baciul care fiind Însurat cobora re­gulat şi sta câteva zile pe săptămână ca să-şi vadă de gospodărie. In 1932 erau aproape toţi flăcăi şi jucători in horă, încât coborau mai des, pentru fete. Se duc acasă când se poate, când e timpul bun şi nu e muncă multă. Baciul, Ion Poparad, a fost acasă de vreo şase-şapte ori. Mai mult ca două zile n'a stat niciodată; de regulă numai dusul şi in­torsul, pleacă azi şi se intoarce mâine, sau dacă se poate în aceeaş zi. Valer Codru a fost acasă de vreo patru ori, odată a stat două zile, la coasă. Ion Bogdan a fost de două ori, odată la o nuntă, a lui Racu, pentrucă sunt prieteni. Când au nunţi sau morţi în familie se duc. N. Rogozea a fost de vreo patru ori după făină cu măgarii. El şi cu baciul se duc după mălaiu, care cum ajunge. M. Jurcovan a fost de vale de două ori, odată a fost bolnav, dar numai o zi a stat. 1. Sitea, D. Andreiaş şi S. Poparad au fost de câte trei ori. Când pleacă se mai cer dela baciu sau se invoesc intre ei ca să păzească unul În locul celuilalt. Ii mai trimite şi după mălaiu. Când coboară în sat îşi petrec cu fetele şi mai fac câte un chef la câr­ciumă. Trag şi oameni din sat pe la stână. Mai ales când sunt in pădure să taie lemne. Mai vin la miei ca să-i tundă. Trec de asemenea excursionişti. Ii mulţumeşte baciul pe tOţi, le dă mâncare, îi culcă în stână, le face pat, le pune straie dedesubt, le dă cojoace să se acopere, mai ales la domni. Vin şi femei, le mai prind pe la afene şi prin pădure. « Băr­batul e in pădure şi ea vine la mine )} - spune unul din ei. Fetele se tem, « au fost două după afene, dar le-a luat lumea în râs, de nu mai vine nicio fată, Doamne fereşte ».

lnvoelile şi desfacerea stânii. In drept, persoana mai de seamă este stăpânul stânii. El închiriază munţii dela comune, el tocmeşte ciobanii şi tot el se învoeşte cu stăpânii oilor. « E răspunzător faţă de toţi - spune Ion Poparad - faţă de co­mună cu arenda, faţă de ciobani cu simbria, faţă de proprietarii oilor cu brânza şi păzitul ».

In 1929 proprietarul stânii era Vasile Popa rad, munţii erau ai comunei Drăguş, plătea 17 lei de cap de oaie comunei, taxă de păşunat. In 1932 proprietar era Gheorghe Poparnd, arendând acelaş munte prin ofertă închisă cu 12.550 lei. A mai fost un ofertant, dar « s'a ars », spune baciul. Minimul ofertei era 12.000, au dat pe deasupra 550 lei şi au luat muntele. Comuna Drăguş şi-a rezervat prin contract poenile ca să pască vitele când vin in pădure. Din pricina aceasta nu i-a lăsat să-şi facă stâna dela inceput în Poiana Şteghei, unde le-ar fi venit bine, ci mai sus. Acolo fiind locul mai putin adăpostit, au pierdut oile laptele, pentrucă a dat un frig şi a plouat mereu. Au coborit apoi În Şteghe, dar s'au ţinut de vorbă, n'au mâncat poenile până n'au venit întâiu cei din sat cu vitele. Ca să-şi lărgească hotarul au mai inchiriat o parte din coastă, care nu ţine de Drăguş, dela comuna Voivodenii Mari, cu 300 de lei.

tel;�:�r�e�n�iu o���� ������a��le ��!��ri :şi din sa-In 1929 srăpânii oilor au plătit lui Vasile Poparad

55 de lei şi un cap de mălaiu (un kgr. şi ceva)

Ţarcul pentru alesul oilor

pentru fiecare oaie, ca pre� al pazei şi al întreţinerii. Au primit în schimb, pentru fiecare oaie cu lapte câte 2 kgr. de brânză. Proprietarul stânii dă de regulă dela el sarea pentru oi şi întotdeauna le urcă la munte şi le coboară pe socoteală proprie. El trebue să dea brânza Învoită, chiar dacă nu do-

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R AU

bânde�te într'o vară atâta cât se cere. Se întâmpl1!. ani răt de cumpără brânza ca să dea la oameni, In deobşte însă se câştigă. Când merge bine, proprietarul stânii câştigă Într' o vară până la 10.000 de lei.

In 1932 proprietarii oilor au plătit 30 de lei şi un cop de mălaiu (porumb) pe cap de oaie. Stă· pânu! stânii a dat tot câte două kgr. de brând pentru o mânzare. Ei urdă nu dau cum se dă in alţi munţi, decât celor cu oi mai bune. In 1932 n'au dat decât celor din comuna Olter, câte un sfert kgr. de urdă, având de acolo vreo 60 de oi. Urda rămâne astfel proprietarului de stână. Mă­laiul care se cuvine, se dă cu incepere dela Sân­Petru, până atunci dă arendaşul muntelui din­tr'ai său.

După un obiceiu apucat din bătrâni, stăpânul stânii nu dă socoteală de oile prăpădite. Dacă rămâne pielea cu semnele oii, o dă proprietarului respectiv ca dovadă că au mâncat-o sălbăticiunile sau a căzut pe stânci. Nu se mai plăteşte pentru ea şi nici brânză nu se mai dă. afară dacă n'au o Învoială anumită. Fără ca să rămână vreun semn se Întâmplă foarte rar, dar nici atunci nu răspunde nimeni de ele. « Merge pe incredere. Mai fac gură, dar rămâne cu ce face . (Ion Poparad).

Pieile pentru burduf le cumpără stăpânul stânii de prin sat pe urdă. Când Împarte brânza nu dă

tirâ���e�u�����f���i�ă �i.���;:t�ă·

tn ��rd�!,i d:�

ei pielea mai din vreme. De regulă nu fac acte scrise. Totuş in 1932 au

făcut şi un contract scris, dar nu l-au iscălit decât o parte. Au incredere unul Într'altul c şi fără scri­soare . şi se ţin de învoială. Iată copia (cu orto­grafia păstrată) : e Comract. Care s'au Încheiat Între arândaşu de munte şi proprietari de oi din comuna Drăguşu ieu arândatu de munte mă obligu a lua oile pe vara anuluI 1932 în păşunatul muchia muntele comunei Drăguşu. ieu ca arândaşu de munte Ghiorghe Poparadu mă de obligu a da de fiete care mânzare două chlograme de brânză bună din burdufu fie la cazu că brânza nui bună o plătescu cum să plăteşte pe piaţa Făgăraşului la toamnă. noi Proprietar de oi ne obligăm a plăti de feşte care oaie 30 lei şi un cap de cucu­ruzu. proprietari de oi au drep după legile a alegie doi oameni So fie de faţă cându să mulgu oile şi sa dau în sterpe la 8 zâle fiindu şi ciobani de faţă la cazu că sa prăpădi vreo mânza după Simpetru ieu sântu dator săi dau brânza deplin

�râ�a;= j�em�::�:Ş;� ::o:����rfa

d!ir;:r:�ude

s� c�� curuzu. la cazu că sor ivi o boală între oi va fi motivu de înţelesu. Ciobani scrişi de mai jos va fi răspunzabili şi ăI mic ca şi ăl mare de cârdu carei ia În samă pe cum e şi orândaş de munte. Ciobani. Iieu Ioan Popa radu baciu sântu de obligatu a face brânza bună cu simbria de 3000

mi lei. Ioan Sitea. Ceoban la mioare cu Simbria de 3000 lei 10 oi scutite 5 kg. de brânză. Sânt de obligat a păzi cârdu de mioare carei iau În samă şi a răspunde de feste care oai cum răs­punde şi arândaşul. Valere Codru . (numele sunt iscălituri).

Simbriile ciobanilor în 1929: Ion Gh. Poparad 6000 lei pe vară. Samuilă Poparad, 5700 lei. Valer Rogozea, 3000 lei. Neculae Rogozea, 2000 lei. Sterparii: Vasile M. Jurcovan, 6700 lei, Adam Rogozea, 5000 lei, Ion Bogdan, 6700 lei, Ion Sitea 4000 lei. Pentru oile proprii au plătit ca ori­care altul. Simbria se plăteşte la sfârşit Încât folosesc banii la gospodăriile lor sau ale părin­ţilor. Peste vară cheltuesc pUţin. In 1932, baciului Ion Poparad i s'a socotit 3000 lei pe vară (trei luni), dar e fiul proprietarului şi a condus el, încât de fapt n'a luat banii. Valer Codru, 3000 lei, 15 oi scutite de plată, 5 kgr. brânză şi 5 kgr. urdă. Ion Bogdan, 3000 lei, 10 oi scutite, 5 kgr. brânză, 5 kgr. urdă. Neculae Rogozea, 2000 lei Ia oi scutite, 5 kgr. urdă. Sterparii: Matei Jur­covan, 3000 lei, 10 oi scutite, 5 kgr. de urdă. D. Andreiaş, 2600 lei, 5 oi scutite, 5 kgr. urdă. 1. Sitea 3000 lei, 10 oi scutite, 5 kgr. brânză. S. Poparad, 3000 lei, Ia oi scutite, 5 kgr. urdă. Li se dă în afară de aceasta mâncarea. Pentru oile scutite nu mai plătesc nici bani, nu mai dau nici porumb. Simbria cea mai mare o are Valer CoOru pentrucă e vătaf, aleargă mai mult. are grijă de toate, a dat însă porumbul pentru oile lui de bună voie, încât cam tot acolo vine ca ceilalţi. Lui Sitea ar fi trebuit să-i dea urdă, dar n'a vrut, a cerut brânză. Ciobanul care are mai pUţine oi decât ii sun( scutite prin Învoială aduce altele dela rude şi el ia banii.

La Sf. Maria stil vechiu (28 August) sau acum în Duminica sau sărbătoarea cea mai apropiată, stâna se desface. Coboară cu o zi înainte toate oile în sat, tot În ciopoare aparte. Pun tot pe măgari şi mai iau şi ciobanii în spate, încât nu mai lasă nimic la munte. Oile nu mai pasc În timpul acesta de loc. A doua zi (de regulă o .zi de sărbătoare) vine fiecare om să-şi ia oile; le bagă Într'un ţarc pe câmp sau în orice loc închis şi se aleg oile. Ciobanii întră Între oi şi le aleg pe comune, apoi fiecare proprietar Îşi alege oile ajutat de ciobani. In aceeaş zi se dă toată brânza care e de dat, precum şi simbria ciobanilor şi se plăteşte arenda muntelui. Proprietarii oilor dau şi ei tot ce au de dat, bani şi porumb încât se incheie totul. Ziua aceasta e zi de mare învălmă­şeală. (1 Azi am avut un val foarte greu, veneau câte doi-trei să-şi ia oaia şi n'o cunoaşte, de ne-a zăpăcit pe toţi. I-am dat în lături să le alegem noi, dar n'aveam cu cine vorbi deloc . - ne-a spus Matei Jurcovan în ziua când s'au ales oile. Se mai întâmplă şi certuri, pentru oile prăpădite, pentru brânză etc.

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENL STĂNA DIN MUNTII FĂGĂRAŞULUI 357

După această dată stăpânii oilor fac ciopoare de câte 100-150 de oi, amestecate şi le dau În paza ciobanilor (aceiaşi sau alţii, cari vor să se apuce). Plătesc până In 5 lei pentru o oaie şi un cop de cucuruz. Se fac până la zece ciopoare. Se păzesc pe hotarul satului până dă zăpada. Fie­care cioban face pentru cioporul lui un ţarc pe câmp şi doarme acolo eu oile. Işi fac ţareurile pe locurile proprii şi le mută dintr'o parte In alta pentru gunoire. Adeseori, cum am arătat, le păzesc numai pentru aceasta. La hotar ajunge un singur cioban de ciopor. Ciopoarele se for­mează de obiceiu după vecinătăţi.

Când dă zăpada fiecare stăpân îşi ia oile acasă şi le ţine cu fân. Se ţin sau afară În curte, pe paie, sau În grajd, « care cum are şi cum poate _, până in primăvară când le trimite iară la munte.

lncheere. De încheere, poate nu e tocmai de prisos să arătăm, în câteva cuvinte, cum credem di vor trebui îndrumate În viitor cercetările socio­logice privitoare la viaţa păstorească şi ce anume probleme vor putea fi deslegate pe calea aceasta. Cu alte vorbe, trecem la întrebuinţarea teore­tică a materialului înfăţişat.

Am spus şi întărim cele spuse; că faptele culese de noi, ca şi cele În deobşte cunoscute, sunt neîn­destulătoare pentru a alcătui vreo Învăţătură de cuprins general. Aceasta nu vrea să Însemneze că n'avem cercetări despre stâni şi păstorie vred­nice de luat în seamă, dimpotrivă numărul lor e destul de mare şi mai niciuna nu este lipsită de valoare, numai că În-făptuitorii lor sunt din alte t1irâmuri decât al sociologiei. Purtaţi de intere­sul ştiinţei lor, geografii, etnografii şi folcloriştii au strâns mult material, cu multă râvnă şi pricepere, dar n'au cău­tat, pentrucă nici nu puteau s'o facă, deslegarea unor probleme care nu erau ale lor. Sociologia va găsi în acest material un ajutor de netăgăduit, dar nimic mai mult. Ceea ce. nu poate să însemneze decât că sociologia trebue să-şi strângă singurli. faptele de care are nevoie. Pe drumul acesta ne găsim Însă eu totul la început. Aici se află pri­cina pentru care suntem siliţi să ne mulţumim deocamdată cu o simplă ipo­teză de lucru, în locul deslegărilor şi tâlcuirilor; ipoteză care poate va fi cândva Întărită de fapte, dar nu mai pUţin va putea fi Înlăturată cu desă-vârşire. E bine să nu pierdem nicio clipă din vedere soarta aceasta nehotărîtă. a gân­durilor noastre, aceeaş pentru orice ipoteză.

Stâna înfăţi�ată ne desv1ilue o realitate alta decât a satulUI şi rotuş nu cu totul străină de ea. Pentru sociologie aceste două tipuri de viaţă socială - viaţa de păstor şi viaţa de plugar - ca

şi legăturile dintre ele, sunt de cel mai mare in­teres. Pentru sociologia poporului românesc inte­resul acesta e şi mai vădit. Satele şi stânile, plu­găritul şi păstoritul, ţ�ranii şi mocanii, răspund în fapt celor două tipuri de civilizaţie etnică româ­nească, peste care oraşele au suprapus un al treilea tip, lipsit Însă de orice trăsătură etnică. In orice caz ne găsim în prezenţa unor unităţi de viaţă socială cu neputinţă de ocolit în studiul morfo­logic al societăţii româneşti. E destul să ne gân­dim la felul de traiu şi la ocupaţiiie zilnice ale fiecărui tip ca să bănuim deosebirile dintre ele şi natura lor originală. Lăsând la oparte oraşul, viaţa ciobănească nu cunoaşte felul de trudă tru­pească a plugarului, munca grea a câmpului, mărginirea la o bucată oarecare de pământ, peste care trebue să stea aplecat mereu, în înţelesul adevărat al euvântului, arându-I, săpându-l, eule­gându-l. In schimb nici viaţa de sat nu cunoaşte greutăţile vieţii păstoreşti, deşi par a fi mai pu­ţLne, alergătura, ploile, furtunile, asprimi le mun­telui şÎ lupta directă cu sălbăticiunile. Şi tot aşa nu se potrivesc in privinţa părţilor uşoare ale vieţii. Stâna nu cunoaşte sărbătorile, praznicile, petrecerile ; satul nu cunoaşte răgazul, hoinăreala �i gândurile slobode. In sat viaţa este a obştei, IOsul nu este decât O fărâmă neînsemnată din fiinţa ei; la stâni viaţa e mai neatârnată, mai sin­guratică, mai a fiecăruia, aici legătura e mai strânsă cu firea Înconjurătoare decât cu oamenii. Din În-

Sllpânii oilor din satele Invecinate

deletnicirile acestea două: plugăritul şi ciobănitul, nasc cu necesitate forme originale şi diferite de viaţă. Pentrucă e greu de crezut că lucrurile nu se leagă Între ele, - pe deosebirile de ocupaţii şi de luare de contact cu natura, se structurează altfel viaţa fiecărui tip În parte. Cele înşirate de

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R A U

noi sunt simple apropieri, nu trăsături propriu inrâurească viaţa de sat şi pe altă cale decât a zise. Stabilirea deplină a celor două tipuri este o numărului mai mare, prin însăş alcătuirea şi treabă de implinit. Lucrurile se petrec aşa însă felul lui de a fi. Viaţa de păstor se va putea do­numai în teorie. In fapt nu se găsesc decât rar tipuri vedi mai prielnică îndeletnicirilor spirituale decât curate. De aceea sociologia va trebui să urmă- cea de plugar. La stâna înfăţişată, Matei Jur­rească şi amestecul celor două tipuri, ca şi Înfă- covan, singurul cu ciobănie lungă, este un ade­ţişările lor de fiecare dată. Stâna din Drăguş este vărat gânditor şi În aceeaş măsură un păstrător o pildă destul de lămuritoare. Ea nu este o rea- de tradiţie şi cultură populară românească stră­Jitate curat ciobănească, ci îndeletnicirea Iătu- veche. Poate că e doar o excepţie, datorită Însu­ralnică a unor plugari. Pentrucă aşa cum există şirilor personale, dar s'ar putea şi altfel, via\a oieri şi plugari cari nu trăesc decât de pe urma însăş pe care a dus-o să-I fi împins spre întrebări oilor sau a ogorului, există şi oieri cari se înde- şi deslegări mai multe. O cercetare mai de aproape letnicesc întâmplător cu plugăria sau plugari cari s'ar putea să descopere împrejurări mai prielnice

Valea 51mbetii vii:tutl de pe Muchea Drâguşului

se apucă din când în când de ciobănie. Faptul producţiei spirituale (ard, folclor, ştiinţă şi filo­acesta împreună cu legăturile neîntrerupte dintre sofie populară) în viaţa păstorească decât in cea cele două realită\i vor lămuri poate, vreodată, plugărească. Răspândirea acestor producţii în via\a multe din problemele ridicate, dar nedeslegate sătească, până la colorarea acesteia cu trăsături încă de cercetările vieţii noastre naţionale. Mai puternic păstoreşti, n'ar înfăţişa o prea mare ales în limbă şi folclor se simte o puternică in- taină. Legătura Între cele două tipuri de viaţă râurire păstorească. Faptul acesta poate să Însem- este o înlesnire firească, iar direcţia înrâuririi se neze, cum s'a spus, că inainte vreme întreg po- impune prin numărul prodUcţiilor şi noutatea lor. porul românesc s'a îndeletnicit cu păstoria, - Ciobanii îşi poartă pretutindeni cântecele şi cre­cele două tipuri de viaţă etnică românească nu dinţele şi le răspândesc prin comunicativitatea sunt decât treptele unei desvoltări dinspre noma- care e destul de cunoscută. Pentru sat multă dism spre aşezări statornice. Elementul pă5toresc vreme faptul acesta a putut să însemneze singurul in cultura poporului nostru ar fi o rămăşiţă din mijloc de a afla un cântec nou, un , cântec din vremuri în care cel dintâiu o cuprindea pe cea altă parte, alte lămuriri despre lume şi via\ă, din urmă. Dar acelaş fapt poate să însemneze sfaturi necunoscute pentru necaz sau nenorocire,­şi altceva. Tipul pă5toresc de viaţă ar putea să aduse azi din miii tărie, sau de drumeţi (destul

www.dacoromanica.ro

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 35.

de răspândi ţi) şi mai ales de cărţi, de şcoală şi de săteni de-a-dreptul din alte sate şi dela oraş. Păstorii au putut să îndeplinească multă vreme funcţia de inoire a vieţii spirituale săteşti, prin prestigiul omului .. umblat şi care ştie multe t, faţă de viaţa aşezată şi de supunere socială a satului.

Aşa dar o sociologie românească va trebui să desluşească în primul rând cele două chipuri de viaţă socială etnică, stâna şi satul, stabilind atât înfăţişările lor curate, cât şi cele amestecate. Apoi să urmărească de aproape fiecare tip in parte pentru a le zugrăvi în esenţa şi manifestările lor de viaţă şi În împrejurările proprii de existenţă.

In sfârşit, va trebui să stabilească legăturile Între ele, inrâuririle una asupra alteia şi rezultatul ace­stor invecinări şi întrepătrunderi. In acelaş timp se va lămuri, cu prilejul sociologiei poporului românesc, multe din problemele privitoare la societăţile păstoreşti şi cele ţărăneşti cu genul de existenţă, civilizaţiile şi culturile corespun­zătoare. Cercetarea unei stâni din Munţii Făgă­raşului în acelaş timp cu cercetarea satului Drăguş şi în cadrul monografiei sociologice a acestuia, nu ne tngădue, desigur, nicio concluzie definitivă, dar ne îndreptăţeşte cu prisosinţă acest program de lucru.

TRAIAN HERSENI

www.dacoromanica.ro

IN J UGU L D O MN U LUI XVIIl

Am aruncat zarul, nu mai este retragere, dar cea mai grea problemă e încă in picioare. Trebue să Împărtăşesc mamei hotărîrea mea. Trebue să împrăştiu visul unei vieţi, să sdrobesc jucării bă­rrâne. Culmea tuturor dorinţelor şi toată fericirea i-a fost di tfiul meu e preot •. Conştiinţa aceasta e cristalul credinţei sale tari, a zelului său până la moarte. Ceea ce Învaţă biserica e de trei ori sfânt inaintea ei, e mai mult decât viaţa, decât casa, decât copiii ei. E gata să-şi verse chiar sângele. E ca o martiră scăpată din prigonirile lui Neco, care are o singură părere de rău, că nu s'a putut jertfi pe sine. O clipă măcar nu şi-ar lua ochii şi gândul dela Mântuitoru!. Toată munca, suferinţa, osteneala, vorba şi gândirea ei nu sunt decât o neîntreruptli mulţumită lui Dumnezeu, că m'am făcut preot. E roaba buimăcită a misterului şi misticismului, care şi+a uitat de tot de lumea din­afarli. Şi in îmruparea mea presupune puteri ce­reşti, numai nu cutea'Z:a. a mărturisi. In sfârşit, i s'a împlinit scopul pentru care m'a crescut, pentru care şi-a tras bucăţica dela gură, a răbdat suferinţe de necrezut, a luat zilnic noui tragedii asupra bă­trânilor săi umeri �i n'a căzut sub povara lor. Cu mare grijă a străjUlt la poarta lumii, ca nici să nu privesc afară. Sunt sigur că dacă ar trebui să aleagă între mine şi biserică, ar fi gata să treacă şi peste trupul meu pentru convingerea ei. O călugăriţă, un preot, e mai mult pentru ea decât copilul ei. Asta nu e dilemă pentru ea, dar ce să fac eu '?

Eu trebue să aleg între mamă şi fericirea mea. Intre doi duşmani de moarte, ce stau faţă în faţli. E aşa de necrezut, ca şi când mama ar avea două inimi ce se urăsc una pe alta. Mă doare, dar aşa e.

Totuş trebue să o fac. O chem În camera mea. - Mamli dragă !

Fără nicio bănuială, fericită, vine. -M'ai chemat, fiul meu ! ! Mă uit l a mâinile ei, l a faţa ei bună şi increţită,

la statura ei scă'Z:ută, la pieptul bolnav şi mă prinde mila !

Ar trebui să aştept până moare. Nu mai are mult,­- imi şopteşte duhul rău, dar Îndată mă dis­preţuiesc pentru această josnicie . . .

. . . Biata de ea, cât e de obosită şi de bună ! Cât a vegheat, cât s'a frământat şi s'a muncit pentru mine. Noi am ruinat-o, noi i-am sfâşiat trupul, de când am muşcat-o de piept pentru lapte. Fiecare buc1iţică de pâine, fiecare ban, hlii· nUţă, toate, toate, sunt rupte din ea . . . S'a dat pe sine pentru noi şi toad. răsplata e conştiinţa că fiul său e preot. . Ce încerc eu e o ucidere de suflet . . .

Totuş ar trebui să mai aştept ! . . . Inima-mi protestează. Să mai continui a minţi?

N'au fost destul doisprezece ani? . . Doar pentru aceea am tot amânat, şi nu mai pot. Trebue să Înţeleagă şi mama.

- Mamă dragă ! - Ce e, fiul meu? Aşa de nu ştiu cum eşti azi !

Ţi s'a întâmplat ceva? . . Nu eşti bolnav? . - Trebue să-ţi spun un lucru foarte Însemnat şi

pentru dumneata foarte trist. - Pentru Dumne'Z:eu, -se sperie şi tremură.

- Ce este'? Imi pare rău că am vorbit, dar nu mă mai pot

retrage . . . Nici vorbă nu poate să fie . . . - Nu trebuie sli te sperii, - caut să o liniştesc,

- dar trebue să lămurim Împreună un lucru de seamă pentru viaţa mea.

- Nu te feri, -mă zoreşte, - că mă omoarli îngrijorarea.

www.dacoromanica.ro

IOSIF' NYIR6: IN JUGUL DOMNULUI " ,

Mii silesc să zâmbesc şi desmierd pe miiicuţa: - Nu-i nimic, dar aş vrea sii ştiu cii mii iubeşti

şi acum, ca mai de mult! . . - Tu ştii, fiul meu, că te iubesc. - Atunci vei înţelege hotărîrea mea. - De ce hotiirire vorbeşti ? - Indatii iţi voiu spune, dar mai înainte trebue

sii liimurim câteva lucruri. Aşa-i, că mama nu vrea să mă ruinez de {Ot la suflet şi la trup ŞI să-mi prăpădesc viaţa?

Işi ridică sus braţele uscate: - Doamne fereşte I - Aşa e, că şi mama doreşte să fiu fericit şi

mulţumit? . . - Fiul meu, dar nu eşti mulţumit? - se plânse

sărmana. Văzând-o Iăcrimând, am simţit toate amără­

ciunile. - N'am fost niciodată. Nu vreau să mai mint, să

mai mă prefac. Trebue să spun adevărat: Niciodată n'am fost bun preot. Numai pentru voi m'am făcut. Din spirit de sacrificiu, din silă internă, dintr'o dragoste de copil exagerată. A fost o amăgire a lui Dumnezeu. . . Niciodată n'am simţit pentru asta bucurie, pace În mine, dar mă infioram de sacrilegiu, şi am aflat nişte amăgeli de vis, care m'au domolit pentru un timp . . . Am fost cre­dincios către Dumnezeu, către biserică. Până azi am rămas cinstit şi curat. După faptele şi gândurile mele, nimeni n'ar putea să mă certe de nimic, dar nu mai pot răbda. Nu mai am putere . . . Nu văd, decât o singură cale dreaptă şi cinstită: Să ies din cler . . .

Biata mamă s'a ghemuit de groază. - Tu. tu . . . - gemu Înfricoşată - tu vrei

să ieşi din preoţie ? - Da. Aşa vreau, mamă . . . Am şi spus-o episco-

pului. A sărit în sus, dar s'a prăbuşit iarăş : - Nenorocitule, ce-ai făcut? . . Dar parc'ar fi uitat de episcop şi gâfâia Înlem­

nită: - V rea să iasă ! . . . Fiul meu, vrea să iasă! . . .

Atâtea mii de preoţi sunt În lume, oare de ce numai fiul meu să iasă dintre preoţi? . . Vrea să se osândească . . . Şi cel din urmă ţăran iI va dis· preţui . . . Dar de aceea m'am chinuit eu atâta în viaţa mea? . .

Desperarea se schimbă în mânie: - Te opresc ! Nu-ţi dau voie! Ai inţeles ? - Uite, mamă dragă, - zisei supărat, -Dum-

neata eşti acum foarte frământată. Nu-ţi poţi cum­păni cuvintele. Nu hotărî încă. . . Cu Încetul te vei împrieteni cu gândul . . . Pe mine nu mă mai pOţi clătina. De ce nu vrei să fii mama mea cea bună şi înţelegătoare?

La vorba de desmierdare i se înseninii iară inima:

- Doar pentru tine tremur, fiul meu. Ce va fi de tine? De ce te apuci ? Goneşti spre prăpastie !

Ne mai aşteptând niciun răspuns, îşi continuă visul:

- Cât de frumos slujea . . . predica . . . toată lumea il cinstea . . . cât de fericită eram! . . . De ce nu m'a luat Dumnezeu, să nu ajung, ce-am ajuns . . .

Vedeam că-i co",il, şi n'am mai putut răbda. Necăjit mă ridicai şi indreptându-mii zisei:

- Să le lăsăm toate baltă . . . Fii fericită . . . Rămân preot.

- Slavă . . Nu putu continua, căci se uită În ochii mei şi-i

muri cuvântul pe buze. Amândoi ştiam, ce are să urmeze. - Rogu-te, măicuţă, Iasă-mă singur. Ieşi grăbită şi ajungând în bucătărie, ţipă. Inchipuiri groaznice Îmi foiau În creer şi

numai târziu băgai de seamă că mama a ţipat. Eram rece şi prea impersonal, aproape mort. In obo­seala asta trupească şi sufletească mă năpădiră o mulţime de lucruri stranii, ca pe omul care nu ştie ce să Înceapă. Eram galben ca moartea şi râdeam.

Acum fără nicio trecere mă gândeam la naiva legendă despre mama pe care a ucis-o fiul său, apoi i-a scos inima şi a fugit cu ea În mână. Pe drum căzu şi inima, scăpându-i din mână, îl întrebă: - Te-ai lovit, copilul meu'? - Râdeam şi de asta, râdeam şi mai tare.

Imi veniră În minte sinucigaşii. Mă oprii cu gândul la ei. Am văzut câţiva. Omul spânzurat, care şi-a scos limba dispreţuitoare la lume, am văzut masca unui împuşcat în cap, un Înnecat cu pântecele umflat, pe al cărui obraz galben umblau muştele. Nu m'au îngrozit, căci îi înţelegeam. De altfel, ce e moartea? Un animal de casă, care ne umblă În călcâie. Ne-am obişnuit. Ce e suferinţa? Stâng3cia noastră. Sinuciderea însă nu e mi�elie, ci dispreţuirea conştientă a tot ce numim viaţă,

Ulti�:ecli;ă �

h����� �ul��

io��;�i J�st�ini:l,

ţi�

mişcare de risipă domnească, în care lipesc cea din urmă hârtie de o sută pe frumea ţiganului viclean al lumii, a Satanei. . . In câte-o clipă îmi venea în gând, dar o alungai cu un gest de plicti­seală. Mă priveam pe mine însumi, ca din afară, şi eram curios, cum va fi urmarea. Curios ca un străin, care din întâmplare dă peste tragedia altuia, şi se opreşte În fugă, să vadă sfârşitul . . . Stam la masa de scris şi, fără să mă gândesc la ceva, mişcam prostit din buze şi ziceam, în toate limbile cu­noscute: Nu merită ! . . . Nu merită ! . . .

Mi-am zis apoi, că-s măgar, m'am dus la fe­reastră şi am privit în lumea fără suflet. Nu sim­ţeam nicio comunitate cu nimeni şi cu nimic. Mai pUţin cu mine însumi . . . Nu-mi păsa de biserică, de episcop, omenire. patrie, mam�, fată, dragoste,

www.dacoromanica.ro

,6, B O A B E D E G R Â U

de nimic. Mi-aş fi putut atârna de gât însumi anunţul meu funerar . . .

Mama, îngrijorată, mă pândea prin uşă, oare nu-mi fac seama? . Mai târziu, mi-a mărturisit asta, dar eu o ştiam de atunci şi cu dispreţ mă gândeam la oameni, cari nici nu bănuie că mai mulţi oameni morţi umblă pe pământ, decât cei cunoscuţi şi ingropaţi. Aceştia sunt adevăraţii sinu­cigaşi, cari mănâncă şi beau, vorbesc, se mişcă, fac rău. ascultă muzică şi liturghii, spun păreri sau

t 0, binec:uv1ntatl Fecioarl, tu.ndafir certsc/ •...

operează, stau În temniţă sau pe catedră, deşi de mult au isprăvit cu sine şi aşteaptă numai carul, care să-i ducă la groapă. După războiu au fost popoare întregi de astfel de oameni, cari se nu­mesc t: minorităţi . • Deosebirea e numai una: ele au rătăcit o mie de ani, iar eu treizeci . . .

- Oare ce face acum mama? - întrebai cu toana unui creier bolnav, fără nicio legătură. Probabil şi ea vorbeşte într'aiurea, ca şi mine. De fapt, a fost o greşeală că am pus chestiunea pe teren sentimental. Am fi putut·o isprăvi în câteva cuvinte. Nesocotiţi am fost amândoi.

Pe sub fereastra mea trece o umbră. Dascălul merge să tragă clopotul de vecernie. De două ori intrerupe, a treia oară isprăveşte. Sună încă me­talul clopotului când bate la fereastdi şi-mi spune, că a lăsat cheia În uşa bisericii, căci • doamna bă­trână . se roagă.

Se roagă . . . Ce va cere in rugăciune? De sigur roagă pe Dumnezeu să mă lumines:e, cu un cuvânt,

să-mi aducă mintea la loc, să mă liniştească sau mai bine să mă ia la sine, înainte să fac pasul cel gros:av. Preacurata Fecioară îi e favorita. Tot· de��aOfa �i��:�:a��:� ���ioară, trandafir ce. resc! • . .

Mă cuprinde o dorinţă copilărească, s ă o văd pe mama rugându-se. Mă apropiu de biserică in vârful picioarelor şi pândesc. In Întunerec numai covorul bisericii lumineas:ă la altar şi cadrele de aur lucesc pe pereţi. Mama stă rezemată în coate pe treapta altarului. Imi piere orice supărare şi orice gând sălbatec. Mă cuprinde un val de iubire, eul meu vechiu, şi o privesc mişcat. Ştiu ce se petrece înăuntrul ei. Acum mă naşte a doua oară, pentrucă fiecare copil se naşte de două ori. Intâia oară î�i rupe trup din mamă, a doua oră viaţă. Cea dlOtâi desfacere nu e deplină. In copil multă vreme trăieşte tot mama. Ea simte, cugetă, doreşte, se bucură, se joacă, suferă, plânge. Legături ne­văs:ute îi leagă. Copilul e numai un alter ego al mamei, în care ea a inceput o nouă viaţă. Cea dintâi naştere e violentă, necrUţătoare şi necesară, d1ci copilul prin trupul mamei vrea să se pres:inte in lume. A doua e şi mai grea, pentrucă o des­poiem pe mama noastră conştient şi definitiv. li luăm tot, planurile, dorinţele, visurile, fericirea închipuită, tainele sufletului şi rupem firele d,ţ: aur nevăzute. După aceasta un trup se ridică în înălţime, celălalt se coboară in mormânt. E o lege, un destin, căruia nu ne putem impotrivi. Ind o ultimă durere şi eu am născut a doua oară. Ei îi rămâne moartea, mie viaţa, dar peste voinţa noastră. Trupul nostru e ca un pământ negru, care vrea să producă o mulţime de taine ale vieţii. Fie dar aşa ! .

Când n e întâlnim din nou amândoi suntem liniştiţi. Transformarea celor două vieţi s'a efectuat, nouile scopuri deosebite sunt gata să porneasdl la drum. Toate celelalte sunt numai formalităţi. Cerul sufletului nostru s'a Înseninat. Mama in noua haină a vechii sale iubiri se apleacă pe umărul meu cu încredere, mă sărută şi mă Întreabă şoptind:

- Cum o chiamă pe fata aceea . . . Lacrimi noui lucesc în ochii amândurora.

A doua zi ştie satul intreg de hotărîrea mea. Vestea trece din gură în gură. Dacă se întâlnesc doi oameni despre asta vorbesc:

- Ai aus:it ? - Nu poate fi adevărat. In lumea de azi nu

leapădă cineva, aşa numai, singura situaţie sigură şi un viitor frumos.

- A şi convocat epitropia bisericească să facă socotelile. Incă în săptămâna asta se va face pre­darea . . . Poştarul spune că azi s'a trimis episco-

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRCi: IN JUGUL DOMNULUI ,6,

pului O scrisoare cu multe pece�i. Mamă sa de atunci plânge necontenit.

- Oare, de ce o face ? - Vrea să se Însoare. - Atunci nu-i nimic adevărat. Dacă ar vrea

numai femeie, ar face şi el ca toţi ceilal�i. Şi-ar schimba gospodinele. Am avut noi şi preoţi de aceştia.

- Ăstuia nu-i trebue. POţi şti, ce om e. Nu-i trebue decât soţie cinstită, legiuită. El '4ice: « Până acum am ţinut o poruncă, nime nu mă poate ruşina. Nime să nu mă ruşineze nici in viitor. Omenia cere să părăsesc preoţia � . . .

- Mare lucru! - Are toată dreptatea. Alţii vorbeau altfel: - Ai auzit? - Are minte popa ăla . . . Lăsaţi-l in pace. A

innebunit vreo fată bogată. Până acum umbla pe jos, de acum va umbla În automobil. De acum poate trimite reverenda prin poştă Episcopului.

- Apoi că bine v'aţi mai ţinut voi popa, - zic reforma ţii la cooperativă. - Ce să fi făcut săracul ? Trebuia să lase totul. Cu ghinda nu putea trăi . . . Noi încă în anul trecut am îmbunătăţit plata preo­tului nostru.

- Destul de proşti aţi fost. Reformatul râde. - Aşa-i legea. Popa ne dă cu patrafiru', noi

îi dăm cu biru'. - Tu zici ceva? - Fireşte. Dar voi aţi Întârziat cu biru· . . .

Feri, dă-mi o litră de rachiu, - şi îi întinde cârciu­marului o sticlă.

Povestesc domol. Fiecare ştie câte ceva. După întâia impresie toţi află lucrul firesc şi cu viclenie se gândesc cum ar folosi ceva din toată afacerea.

- Măi frate, nu ştii, oare nu vinde ceva ? Are un purcel. L-aş cumpăra.

- Il poţi lua, dar la lemne să nu se bage nime. Sunt lemne uscate din anul trecut, iar ale mele sunt pe isprăvite . . . Doar nu şi le va căra în cârcă.

- Oare cu pământul din luncă ce va face bi­serica? E drept că nu-i decât un jugăr, dar mie mi-ar prinde bine, că-s vecin. L-aş lua in arendă.

- Apoi la mutare, - zice un ţăran viclean, -să aveţi minte în cap: sub trei sute de coroane, nu este car.

- Ce trei sute? Poate da şi patru . . Vin oameni noui, Încep poveşti noui . . . Tocmai

se găteau să plece, când sosi curatorul unitarilor. Aduce veşti noui . . . Se strâng: cerc în jurul lui.

- Ştiu totul . . . Acuma vin dela popa nos(. Am fost martor la facerea contractului . . . Nu se mută din sar.

- Vorbeşte, curatore . . . Ce-a fost? Cum a fost ? Mândru de succes, curatorul e scump la vorbă

şi-a ia pe departe.

- Tocmai îmi pregăteam căruţa să plec de di­mineaţă la Cluj, când veni slujnica să-mi spună că mă cheamă popa la el. Mă şi duc indată. Acolo

t�!u�P:u ��:��IZ���i�;et: !���r��1nf�a���t�t��y�

casa cea goală din uliţa din sus . . . Apoi, imi '4ic, s�ot. eu iepurele din tufă. Mă făcui că nu ştiu mmIca :

- La ce-i bună domnului părinte ? -Întreb eu aşa parcă n'aş şti. - Doar are unde locui !

- Acolo vine alt preot, - zice. - Doar n'ai cerut altă parohie ? - Nu, dar am părăsit preoţia. La asta n'am mai putut zice nimic, aşa m'am

zăpăcit. Popa nost l-a Întrebat că - Ascultă, frate Iosife, cu ce gândeşti să trăieşti ? - Din ce-am câştigat aici, - glumi părintele, dar adăugă serios : - Bine, că pomeneşti de cele materiale, căci omenia cere să-ţi spun limpede, că n'am niciun ban. lţi făgăduesc Însă că de chirie voiu face eu ceva. Imi mai dai casa, domnule coleg? Dacă nu, putem rupe contractul. - Asta nu, - se supără popa nost. - Ce crezi, ce sunt eu? Dacă poţi, plăteşti, dacă nu, nu ! . Dar credeam c ă aduci soţie bogată la casă. Celălalt râse. - Ea, cel puţin, datorii nu are. Altfel mă îmbogăţesc cu aceea că vine la mine, - zise cu ochii lucitori. ­Totuş trebue să trăiţi din ceva, - făcu al nostru. - Vom face ca Săcuiul din poveste, care a po­runcit nevestei să facă mămăliga. - « Dar n'am făină �, - îi răspunde soţia. Săcuiul se mânie şi zice: - « Tu nu-ţi bate capul cu aceea, ci fă mămă­liga » . . . Aşa om e popa ăsta . . . Nu mai ştim cum vom trăi de azi pe mâine, şi el se Însoară fără să aibă ceva !

- Inimos om! - Straşnic fecior ! . - Dumnezeu să-i ajute ! . - Nici noi nu-I lăsăm. - Aşa popă nu va mai avea satu'. - Mare noroc pe noi, că rămâne aci . . Fiecare are câte un cuvânt bun şi drag. Copiii

aspri ai pământului mă Înţeleg, mă laudă şi mă iau sub scutul lor, mă socotesc fiu de-al lor.

In două zile sunt gata de predare: inventarul, socotelile şi În fiecare moment aştept comisia bi­sericească.

Sâmbăta sosesc în trăsura curatorului primar. Se coboară cam stingheri ţi. Poporul pândeşte pe la poartă.

- Ştii că eu, oricum, te preţuiesc foarte mult, - se scuză curatorul, - dar datoria e datorie.

- Mulţumesc, mul�umesc'lPoftiţi înăuntru, -le zic preOţilor, cari abia cutează să se uite la mine.

Epitropii săteni îmbrăcaţi de sărbătoare, cu mustăţi1e răsucite proaspăt, aşteaptă in sufragerie. Biata mamă găteşte mâncarea cu ochii roşii de plâns. Pe masă stau gata Întinse cărţile:

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R Â U

- Indată vom fi gata, -incuraiez pe domni.­Aici e fondul bisericii . . ,- incep eu expunerea.­Cheltueli 1224 coroane 16 fiIeri . . . Şi anume: Prima poziţie . . . Poftiţi a revizui, aici-5 actele ju­stificative . . . Se potrivesc toate până la un ban . . .

pe!:�r�����talr�i T���e d:���rcf�ea�rd'in; r���� l�

ultimul cuiu. Se ia proces-verbal. Il semnăm. La urmă un preot cu mâna tremurândă îmi dă un plic închis cu peceţi cu inscripţia: « Oficiul episco­pese al Ardealului �. Ştiu, şi toţi o ştiu, că el cuprinde pedeapsa mea.

- Asta o deschid numai mâine. Mâine e Dumi-necă şi vreau să fac liturghia de adio.

- Cum crezi, - se scuză preotul. 1-0 dau curatorului. - Ţine-o la dumneata, domnule curator, şi

mâine, după liturghie să mi-o dai. Bietul om oftează greu. Ne aduc amiaza. Mâna

face semnul crucii şi, fiind preoţi de faţă, zic latineşte ruga de binecuvântare:

(r Benedicite ! j) Oculi omnium in te sperant, Domine, et tu

das escam in tempore oportuno. . . (Blagosloviţi! Ochii tuturor nădăjduesc in tine, Doamne şi tu dai hrană la vremea sa . . . ).

In sfârşit, se făcu ziuă. E Duminecă şi azi slujesc cea din urmă liturghie.

In zori de zi m'am aşezat la fereastră; mişcat priveam lumina ce se revărsa şi spusei soarelui, care răsărea:

- Numai astăzi mai sunt preot! Haina albă de noapte se Înfioră pe mine, mă

durea ceva necunoscut şi, cum eram slăbit, aş fi dorit să mă ia cineva in braţe şi să zică: « - Nu-ţi fie ruşine ! Plângi ! & Cu neînfrântă credinţă de copil aşteptam, că bunul Dumnezeu se va apleca

�� ��:n��l�!v�ia��e��e�e�:r� ?i« r;�-;:, �TJ;�t�� redau ţie însuţi. ))

Nu s'a întâmplat nimic. Soarele s'a ridicat plin de măreţie de după pădure, pomii Înrouraţi tăceau în grădina mea, sgomot nu se auzea, nicio pasăre nu ciripea, satul dormea încă, cu toţi ochii închişi. Pe pieptul gol îmi venea boarea dimineţii. De pe noptieră luai breviarul şi prin fereastra deschisă, în faţa de aur a soarelui, începui a recita din imnul (1 matutin j) cu ritm străvechiu:

« lam lucis orto sidere Deum precemur supplices Ut in diurnis actibus Nos servet a nocentibus . . Linguam refrenans temperet, Ne litis horror insonet, Visum fovendo contegat, Ne vanitatis hauriat. . . ))

Mai simţii odată, pentru cea din urmă dată,

că-mi cresc aripi, că În toţi porii mei străluceşte Dumnezeu, buzele mi se slăvesc şi undeva, din­colo de soare, în nemărginirea azurului, eu plutesc şi singur preamăresc pe Dumnezeu, izvorul dulce al vieţii . . .

De această cântare a imnului s'a trezit lumea astăzi. Cuvintele rugăciunii se topeau pe buzele mele fierbinţi, sufletul mi se scălda în neguri lucitoare şi dincolo de hotarele conştiinţei umblam prin lumi, în care cuvintele sunt de prisos. cugetul e liber, e de-ajuns numai să priveşti şi să simţi. Nici nu ştiu când mi-am scăpăt din mână breviarul, in clipa exaltaţiei transcendentale, destul că-I văzui căzut intre florile mele de toamnă. Nici pe mama nu o văzui, că stă la spatele meu şi plânge, dar nu cutează să grăiască . . .

Numai la ora nouă mă deşteptai, când a pornit clopotul cel mare. Suna pentru ultima mea litur­ghie. Imi vem în minte frumoasa mea mireasă, dar speriat o alungai:

Nu, nu! Să nu se pună între noi ! Azi vreau să vorbesc cu Dumnezeul meu, singur !

Şi numai cu El am fost. In deşert stătea la spa­tele meu mama, am rămas mut, numai obrazul mi-l lumina un zâmbet uşor, şi nici nu luai seama că paracliserul se grăbeşte pe dinaintea mea cu sfintele vase, dascălul nu îndrăzni să vie pe la mine, ca altădată, �i poporul cu emoţie pândeşte_ fereastra mea din c1mitirul de câţiva paşi, gândind că cine ştie ce taine-ar fi acolo. Unii se propteau tăcuţi de peretele cu muşchiu al bisericii bătrâne, alţii clătinau încet din cap, cei mai îndrăsneţi ziceau: Ce pagubă de el! -dar răspuns nu primeau. Clopotarul nerăbdător, neputând aştepta, trase curând clopotele a doua oară. Mulţime_a tăcută năvăli în biserică, să reciteze pentru mine rozarul durerilor . . .

« Care pentru noi a asudat sudori de sânge . . . Care pentru noi a fost biciuit . . . care pentru noi cu cunună de spini s'a încununat . . . lI

Cuvintele acestea despre Cristos grăesc, dar ei, norodul simplu, - Dumnezeu să-i ierte -acum mi le aplicau mie. Căci şi eu am asudat, am fost biciuit şi încununat cu spini, pentru ei . . .

Era ultima lor plată această mărturisire cu care se gândeau la mine . . .

Intr'aceea eu, în camera mea, mă temeam şi în taină doream, să nu treacă aşa de repede timpul, să se lungească minutele, şi mă speriai de graba clopotelor . . .

Cu paşi grei şi gravi intrai în biserică. Nime nu mă însoţi in acest drum din urmă.

II făcui singur-singurel, cam zăpăcit, cu lacrimi ascunse, cu paşi tremurători de singurătate. Şi timpul era aşa de ceţos, noros şi trist! Cum va fi oare acum faţa lui Dumnezeu? . . Când trecui prin biserică poporul se ridică cu un oftat stăpânit. TOţi ochii se îndreptară spre mine, toate mâinile ar fi dorit să se întindă spre mine şi corul înghesuit

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI ,o,

trosnea sub greutatea mulţimii. Orga hodorogită gemea obosită şi micile lumânări dela altar licăreau ca nişte suflete muribunde . .

Iar e u palid şi sumbru murmuram pentru ultima oară rugăciunile de Îmbrăcare în altar, sărutând giulgiul alb ca zăpada:

- « Pune pe capul meu coiful mântuirii . . . • Cămaşa cea largă albă se revărsa pe mine şi eu

suspinam întru mine: Spăla-mă-voiu şi mai vârtos decât neaua mă voiu albi . . .

C u brâul mă Încinsei în semn de abnegare, ca să stârpesc poftele plăcerilor, şi lung apăsai mâne­cările pe buze şi tare sună din gura mea inţelesul : - Tu e�ti mânecarul plânsetului şi al durerilor . . . •

. . . Niciodată nu a fost aşa de greu potirul, ca acum când duceam pe discul de aur pâinea de sacrificiu la altar . . . Puterea mea aproape s'a frânt şi o clipă trebui să mă proptesc de masa de piatră . . .

11. In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin ! "

Incepu ultima mea liturghie, misterul sublim al jertfei fără sânge, minunata poezie a durerii, a vieţii şi mortii, a Învierii şi fericirii din ceea lume. Realitatea nouă de fiecare zi, noua naştere şi noua tragedie.

Incordarea se topea. Mare mulţime se adună la vestea celei din urmă liturghii: Unguri, Români cu plete lungi, reformaţi cu catolici Împreună, se inghesuiră până la treptele altarului, ca şi când ar aştepta clipa asaltului lor la Dumnezeu, şi ca un uragan se porni de pe buzele lor cântarea ce stdbate orizonturile lumii:

« Cer, pământ, foc, aier, apă Aur �i mărgăritare, Vai, odihna mea mi·o sapă, Sufletu-mi odihnă n'are.

Pân' nu le găsesc pe tine, Domnul meu şi Dumnezeu, Nu se odihneşte 'n mine Inima, sufletul meu ! .

Ferestruicele apărate de sârmă împletită sunt orbite de abureală şi picuri grei curg pe ele tre­murate de ritmul cântării. Eu tremur ca de-o furtună. Deschiderea trupului şi a sufletului se intensifică şi creierii vâjie în extazul sfânt.

Orga tace. Acum urmează să vestesc gloria lui Dumnezeu. Cu o mişcare largă îmi ridic în cerc mâinile dela pământ la cer, in înălţimi şi sus, în fumul parfumat al lumânărilor, le fmpreun spre rugăciune, ca marele Necunoscut să le primea­scă, atunci când zic în numele tuturor:

« Pe Tine Te lăudăm , pe Tine Te binecuvân­tăm, pe Tine te slăvim şi ne închinăm Ţie . . . f.

A fost ultima mea « SlaIlă ! •. Niciodată nu va mai rosti glasul meu melodia aceasta minunată. Durerea înnăbuşită palpită în inima mea şi o tre­cătoare îndoială mă atinge. Oare era iertat să o fac

şi azi? . Nu cred că Domnul să respingă dela sine « Slava . mea, doar aşa de credincios şi ade­vărat călduros se înalţă din pieptul meu, că mi s'a Înroşit gâtui.

Totuş imi cade bine, totuş numai mărturisirea credinţei mă linişteşte . . .

Unii de aceea spun: « Cred , - ca să se amă­gească pe sine că ar crede, eu de aceea o spun, ca Ziditorul meu să creadă, deşi ştiu, că ştie, vede. simte, doar şi luminează ochii mei, ca două făclii roşii. Aproape mă fac să aiurez tainele întrupării Domnului :

� Cred. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Lumină din lumină. de o fiinţă cu Tată l . . care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire . . . s'a coborît din Cer . . .•.

Cad în genunchi, parc'aş fi cel dintâi din oa­meni care a alergat pe pământ la Cristos, şi şop­tesc:

$ Et incarnatus est . . . S'a întrupat. . şi om s'a făcut şi s'a răstignit . . . •.

Acum nu mi-e frică să mă întorc la popor, ca deschizându-mi braţele, să le Împărtăşesc şi lor că Dumnezeu e cu noi şi adunând Într'o îmbrăţi­şare toate suferinţele, dorurile, plângerile, rugă­ciunile, lacrimile, pe toţi, cerşetorii, copiii sărmani şi bătrânii, pe toţi şi toate să-i ridic pe prestolul sfântului altar . . . că doar asta Înseamnă acel : « Dominus vobiscum 1 . . . •

Viforul de cântări nu încetează, sufletele prin ele se coc, se umplu şi în câteva clipe imi strălu­ceşte in mâni potirul, nevinovata c pâine . stă albă ca neaua pe disc, ca într'un sicriu de aur. Acum e numai pâine, care in curând se schimbă În trupul Domnului. Torn vin şi apă În potirul svelt, ca să se prefacă în sânge. Aroma cea fină pluteşte în jurul frunţii mele . . . Ridic cu degetele mele lea­gănul de aur, în care se va naşte Dumnezeu şi ofer pâinea şi vinul omeniei şi duc pe nou-născutul din sudori omene�ti prin apele de curăţire ce­rească, până când Iar il voiu lua în mână, ca să se săvârşească la cuvântul unui preot păcătos schim­barea, această cea mai mare faptă a lui Dumnezeu ...

- Cum poţi indrăsni, - imi strigă sufletul din mine. Trupul meu se torturează, creierul mi se oboseşte şi hostia subţire, strălucitoare, aproape se aprinde sub suflarea mea fierbinte, când rostesc cuvântul cel grav:

« Acesta este trupul meu! . . . • Mă retrag puţin ca ameţit, ca şi când pâinea

frântă, rotundă, s'ar preface în trupul adevărat al lui Cristos, şi discul s'ar mlădia ca nişte sandale de aur în picioarele lui . . . Eu sunt, nu vă temeţi!... Sigur s'a întâmplat. şi oarecând îl vom vedea cu ochii trupeşti . . Il ridic deasupra capului şi-I arăt poporului care se aruncă la pământ şi cu frid îşi face cruci, dar nu cutează să se uite la Dumne­zeul său . . . Cu cea din urmă putere prind potirul

www.dacoromanica.ro

,66 B O A B E D E G R Â U

şi cu gura adâncită în potir şoptesc vinului, care se înfioară şi el:

(1 Acesta este sângele meu! li Mulţimea norodului se deşteaptă şi răsună din

nou cântarea:

A fost ultima mea . Slavă! '

Acum trupul lui Cristas Şi sângele de folos S'a 'nălţat şi s'a jertfit. Pentru noi s'a răstignit.

Iar eu, cu ochii pironi�i la sfânta pâine, aştept

�u:�es:eutr:::�

terăt�i����

ă c�

o;i�ţ:" A;a d� ��'te��

nică incredere mă cuprinde, încât pare că Îl simt braţele pe pieptul meu. Şi peste orice tipic, eu mă plec cu dragoste şi sărut sfântul trup :

- Acum spune-mi, Dumnezeul meu cel bun, dacă într'adevăr te-ai mâniat pe mine. Mă osân­deşti oare ? Mă pedepseşti oare pentru . . . pentrucă atât de mult iubesc? . Să fiu eu oare un fiu mai rău, pentrucă fac după inima mea? . . Dacă împotriva voinţei tale lucrez, mai bine ia-mă la tine în clipa asta, ca să cad mort în braţele credin-

�tol���

r ş��!;' �a �icim����i�

c��:h�ţa�� ��

at�a�:

ş�i�

pe Sfa�;�ri�r��

s��t�d��n�u:::���t

Şt;;�Si�ţeam că lacrimile stau să curgă îmbelşugate. O picătură căzu pe disc şi Trupul il absorbi şi se umezi.

- Poate că acolo-i inima, - cugetam şi credeam fericit. .

Atunci îmi uitai de toate . Cântarea s'a isprăvit, fără să aud. Poporul începu

o nouă cântare şi o sfârşi şi pe aceea şi eu nu ştiam nimic. In sfârşit se făcu tăcere. Dascălul, poporul, speriaţi se uitau la mine şi în tăcerea neobişnui�ă bănuiau că în altar se întâmplă lucruri extraordI­nare . . . De-ar fi ştiut, ce se petrecea între mine şi Dumnezeu, ar fi alergat acolo şi cu sărutări m'ar fi deşteptat . . . Ultima mea cuminecare se săvârşi,

jeartl� !��'. ca atâtea milioane de oameni, să fiu

(1 Ite, missa est! � Mergeţi, s'a sfârşit liturghia ! . . .

După aceea m'am urcat pe amvon şi mi-am luat rămas bun dela tOţi. Dela poporul orfan, care ani de-a-rândul la mine alerga cu tot cazul şi ne­cazul lui. Dela copiii cei mici, pe cari eu i-am bo­tezat, dela cei pe cari eu i-am dus la groapă în cimitir şi dela cei ce nu vor mai veni niciodată acasă, dela cei ce şi-au pierdut totul şi şi-au sacri­ficat trupul şi viaţa, în zadar. Doar toţi au căzut de pe pomul vieţii �i iată acum cad şi eu peste ruînile lumii. Se sfarşeşte şi liturghia de sânge mondială .

.. . Dar ceea ce eu am propovăduit vouă, aceea o propovăduesc şi acum, niciun cuvânt nu-mi tăgăduesc. Voi ţineţi cu tărie la ce v'am spus şi lăsaţi-mă pe mine în drumul meu! Nime să nu mă urmeze ! . . .

De căldura dragostei şi a revărsării sufleteşti se strâmbară lumânările de ceară, se înlăcrimară fe­restrele şi aburi grei învăluiră întreaga biserică. Deodată strigară cu toţii:

- Nu ne părăsi! Acesta era timpul celei de-a doua creaţii, când

după cataclismul mondial, am ajuns iară oameni simţitori, văzătorî şi ştiutori. Inima ni se înnăbuşa şi eram slabi să ne rostim cuvântul. Febra agita­riilor ne rodea limba albă şi în chinul nostru ne ghemuiam. Ţăranii speriaţi îşi clătinau capul, băn­cile hodorogite din biserică pocneau, dascălul nu putea cânta la orgă, poporul nu putea începe cântarea. Mai mulţi fugiră acasă, alţii însă nu se puteau ridica. Erau unii, cari nu făceau altceva, decât priveau pierduţi înainte, iar alţii nu credeau ce vedeau. Lumânările ardeau cu flacără mare şi pereţii păreau că se năruie înaintea ochilor noştri . . .

Mergeţi! S ' a sfârşit . . . S'a sfârşit liturghia ! . Cu capul ridicat, neprivind nici î n dreapta, nici

în stânga, am fugit din biserică.

Mama îmi zise : - Oamenii vreau să te vadă, fiul meu ! E plină

curtea de popor. - Lăsaţi-mă singur ! . . Nu vreau să văd pe

nime. Nime să nu mă turbure. Nici tu, mamă.

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI ,67

Dascălul să tină singur vecenia. Mai am ceva de lucru.

Zăvoresc uşa, să nu asculte nime. Sunt aşa de emoţionat. Nervii cântă şi mi se

pare că aş pluti În aer. In clipa următoare mă cu­prinde oboseala de moarte şi lumea�îmi pare un lac de aur, pe care plutesc culcat pe spate.

- Săvârşitu-s'a dar, - îmi repet de mai multe ori şi nu pot crede că e realitate şi că nu-s jocul unei păreri . . . - Dar ce-ai făcut? - strigă raţiu­nea şi sunt slab şi fără vlagă. N'am niciun punct fix, de care să mă razim. Nici fata . . . Dragostea . . . Oare o iubesc? Ingrozit Îmi cercetez inima şi nu găsesc nicăieri icoana . . . Cât de bine e, că nu-i acum lângă mine ! . . . Nici În ea nu mai am decât o speranţă palidă şi numai dincolo de biserica ruinată, În norii de praf ai ruinei, ii văd silueta, ca şi când ar fugi şi ea. . . Am încredere că mâine mă liniştesc, dar acum mă doare ce-am făcut şi totuş îmi face plăcere, că am făcut-o.

- Să închidem capitolul ! . Din dulap Îmi scot hainele civile cumpărate în

taină, pe credit, rânduesc fiecare piesă pe pat şi iau busuiocul cu aghiazmă să le binecuvântez, înainte să le imbrac . . . Mai am acest drept. . . Sau nu-l mai am . . . Oricum . . .

� Ajutorul nostru În numele Domnului! . . . » Picuri de apă sfinţită cad pe haine şi strălucesc

pe ele. Nu ştiu ce aştept, dar aştept îndelungat. De câteva ori prind nasturii, dar văd că mâinile mi-s galbene, parcă le-aş fi scos din mormânt. . . Totu� trebue să o fac . . . După aceea sunt mai liniştJt. Haina preoţească, deşi sărăcuţă, purtată ici colea ruptă şi sfâşiată, o sărut, ca şi acum doi­sprezece ani, când am Îmbrăcat-o întâia dată, Înainte s'o închid în garderobă. Nu-mi ştiu lega bine cravata. Ce port stupid şi curios ! . . . Panta­lonii călcaţi cad rigid pe picioare. Mă uit şi nu mă pot ţinea, să nu le vorbesc:

- Săracă haină de rob. Ştiu că vei fi o înveli­toare nenorocită, uzată, sdrenţoasă: Peste puţin ne va fi ruşine unul de altul. Şi tu cu pată şi eu cu pată, dar rogu-te, scuteşte-mă, acoperă, fii cre­dincioasă, ţine la mine, că nu am cum să te schimb. Şi ca sdreanţă vei fi a mea. Nu haină, ci parte din trup. Nu uita niciodată gândurile, simţirile, cU care te-am câştigat. Ajută-mă să fug de primejdii şi să mă grăbesc la fericire, dar leagă-mi picioarele, dacă m'aş abate pe calea rea a primejdiilor.

Tot aşa procedai şi cu paltonul. Am cheltuit p� el cuvinte simbolice şi o întreagă ceremonie dm belşug. I-am reamintit că odinioară alerga pe spatele oilor printre flori ca şi mine şi de aceea ne-am întâlnit.

Păzeşte-mi inima, - aşa copilării vorbeam, ­ascult'o ce-ţi spune şi aripile tale să nu se deschidă

decât când se apropie oameni buni, sau când fru­museţea şi iubirea prisosesc . . . Spin să nu te sfâşie, glonţ să nu te-ajungă, foc să nu te atingă, lacrimă şi sânge să nu te păteze, dureri şi doliu să nu te decoloreze ! Ajută-mă să îmbrăţişez pe cei ce-s vrednici, nu mă lovi, dar ridică-mă! Nu te doară, când râd de tine, ci când li-e frică de tine ! .

Apoi m'am îmbrăcat. Am depus o lume şi-am luat altă lume.

Mai este scrisoarea episcopului. Dela amiazi zace pe masă. O iau în mână şi aştept. Imi închid ochii şi evoc tot ce s'a întâmplat. . . Acesta e ultimul moment hotărîtor al vieţii mele . . . Doar ar fi destul să pun plicul, adecă însăşi caterisirea episcopală, într'alt plic şi toate ar fi in ordine . . . Dar n u . . . calea mea e sfântă . . . Liniştit desfac şi cetesc scrisoarea, latinească:

. . . � După ce cu toate repetatele dojeni părin­teşti, ţi-ai părăsit cu necredinţă turma şi ascultarea ce mi-ai făgăduit ai călcat-o, prin aceasta te sus· pendez dela beneficiu şi dela orice funcţiune sacră . . .•.

Lumânările ardeau cu flacăr� mare

Acuma, deci, nu mai am pe nimeni şi nimic. Stau singur pe ruinele unei patrii Învinse şi ale unei biserici părăsite, în faţa îngrozitoare a unei vieţi noui şi necunoscute.

www.dacoromanica.ro

XIX o iubesc! . . . TatM alesei mele, învăţătorul bătrân, s'a adâncit

cu fruntea increţită în gânduri şi tâ�iu a răspuns numai atâta:

- Grozav cuvânt în lumea de azi ! Capul încărunţit s'apleacă şi omul gârbovit, care

patruzeci de ani a crescut un sat întreg, nu aşteaptă decât mormântul. Se uită la fiica sa. Nu întreabă nimic, numai o priveşte şi gândurile îi îngălbenesc obrazul.

Ea zâmbitoare Îşi îndoaie capul auriu pe umărul meu şi ruşinoasă şopteşte mărturisirea:

- Da. 11 iubesc . . . Mai mult nici nu putem spune, dar ochii ne

ard şi cele două trupuri tinere strălucesc. Bă· trânul se chinueşte mai departe:

- Fierul de plug al ţăranilor îşi recapătă lucirea la arat, mâinile femeieşti, ingheţate, se încălzesc din nou În frământarea pâinii, preoţii se întorc la Biblie, muncitorii şi-aduc aminte de uneltele lor, eu azi-mâine voiu muri, dar voi ce veţi face? . . Ş i totuş, ş i eu trebue să spun, că şi eu vă iubesc pe voi, săracii, săracii mei copii . . . Doamne, Doamne ! De ce mă şi întrebaţi pe mine? Lucrul vostru s'a isprăvit. Nu vreau, dar nici nu pot să-I schimb. Dacă mă gândesc la el, nu vreau să vă supăr cu Întrebarea: din ce veţi trăi? De mine nu mai atârnă nimica. Dacă ştiţi iubi tare, nu vă temeţi . . . Nu luaţi În nume de rău d-s trist, dar fericirea voastră e tragedia mea . . .

Ne uitarăm uimiţi unul la altul: - Cum poate vorbi aşa părintele nost? Capul bătrânului se aplecă mai tare. - Eu sunt om trecut, bătrân şi sdrobit. Cinci­

zeci de ani am muncit o muncă neîntreruptă. Tot ce-am avut am băgat în împrumut de războiu, şi acum nu am cu ce să-mi căsătoresc fata, măcar o bucată de pâine, merinde pe drumul vieţii . . . iartă părintelui tău, copila mea . . . E grozav că ne-am pierdut totul, dar mai grozav e că trebue

să cerem iertare dela copiii noştri. Ia-o, fie a ta ! . . Iubiţi-vă unul pe altul.

Neuitate zile au fost zilele iubirii, păcii, drep­tăţii dinăuntru şi ale bunătăţii omeneşti, În căminul sincerităţii aflate.

Făr3 paradă exterioară, simplu, dar fericiţi, cu capul ridicat În faţa tainei sfinte, ne-am încheiat căsătoria, jurându-ne unul altuia credinţă până la moarte . . .

Am călătorit Într'un tren încărcat, strâmtoraţi între soldaţi români, beţi de bucurie, sprijinind c'o mână SOţia, iar cu cealaltă preintâmpinând pri­mejdia necunoscută, care uşor putea să o ameninţe. N'o ap3ram decât cu mâna goală, gândindu-mă la eventualitatea grozavă când cineva ar atinge brutal floarea mea delicată. Nouă ore alergă trenul astfel cu noi, până să ajungem. Nouă vieţi n'ar fi destule să îndur îngrijorările şi Încordarea lăuntrică. Biata femeie de abia douăzeci de ani fragezi, era sdrobită de oboseală. O luasem în braţe, să nu cadă.

Dintre soldaţii istoviţi, cari călătoreau de mai multe zile, se ridică unul �i imi arătă locul său:

- Poftiţi, domnule părmte ! Surprins mă uitai la el. Nu-l cuno�team. . - Mulţumim, dar de unde ştii că am fost

preot? - Dumneata e�ti preotul unguresc din Chidea,

care ai voit să ajuţi tat31ui meu b3trân, când a trecut carul peste dânsul, dar n'ai mai putut ajuta, d a murit.

- Da, mi-aduc aminte. Atunci eşti din Fodora? - Da, da ! ! Soldatul, copil încă, îmi reaminti o întâmplare

sguduitoare. Tocmai călătoream prin satul lui, când se întâmplă nenorocirea. Bărrânul de şapte­zeci de ani, căra piatră la şosea, dar căzuse sub roate şi carul încărcat CU grea povară îi sdrobise

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIR6: IN JUGUL DOMNULUI , ..

pântecele. Când am ajuns acolo ortacii îl ridicau de picioare în sus.

- Ce faceţi, oamenilor? am strigat eu În­grozit. Mi-au lămurit că nenorocitul le cerea asta, că aşa i se alinau chinurile. Dintr'o privire văzui că omul e mort. Sângele, ceAi curgea din gură, lăsa o dâră subţire pe drum. Imi descoperii' capul şi Ucui semn:

- Puneţi-l jos. Omul acesta-i mort! - Mort'? - Necrezând, îl puseră îngroziţi la

marginea drumului. Am ingenunchiat şi i-am dat deslegare preoţească mijlocită. Apoi i-am făcut semnul crucii pe frunte.

Şi acum, după ani de zile, când noi, Ungurii, suntem cu frica de moarte, temându-ne de po­porul care trăeşte cu noi împreună şi realităţi grele sprijină această frică, in acest vifor al pati­milor deslănţuite şi Înarmate, acum, uitând această schimbare a istoriei universale, acest soldat stră­jueşte lângă mine, pentrucă eu odată am inge­nunchiat pentru el În pulberea drumului. Ceilalţi soldaţi se uită urît la mine. Ei cred că eu am sculat pe tovarăşul lor. Capetele lor se adună. Nu le pricep şoaptele, dar ştiu că soldatul copil le des­luşeşte ce s'a întâmplat. Se face linişte. Se gândesc şi feţele ameninţătoare se Înseninează.

Am Învins . . . Niciun fel de armă, nici viclenie, politică, patimă

sau moarte nu mai poate lua dela mine acest loc, pentrucă sfânt este locul unde eu am îngenunchiat în pulberea drumului.

Milioanele de oameni de aceea au trebuit să moară, că n'au fost decât puţini, cari să ingenun­cheze în pulberea drumului.

Indată sosim. In capul satului, in amurgul serii, un om de credinţă al meu, cu arma pe umăr, opreşte trăsura. Imi face semn să mă dau jos, că vrea să-mi spună ceva însemnat:

- E necaz, - �opteşte nervos. -Abia ai plecat şi episcopul a tTlmis un iezuit, care a Îndemnat pe oameni să nu te lase in sat.

- Pe mine? - Da. A ţinut predică şi a vorbit deosebit cu

oamenii. Băgaţi de seamă. Am adus puşca, dacă ar fi nevoie,- şi-mi oferi hodorogita lui armă. ­E sigură, - o lăudă el. - Am adus muniţie.

Am respins-o cu indignare. - Ţi-ai pierdut mintea, Nicolae? Du-te numai

liniştit acasă. Pe mine nu mă atacă poporul meu. - Bine, bine ! Eu te-am făcut atent,-se lepădă

el de răspundere. - Ce spune omul? - se interesează SOţia. - Nimic deosebit. Poporul vrea să-mi facă o

surpriză. Se uită cu mândrie la mine: - Cum te iubesc . . . Pe mine însă mă omoară ingrijorarea şi furia

innăbuşită. Dar dacă omul are dreptate ? Poporul e copil. Uşor il poţi aţâţa şi înnebuni. . . Totuş

nu pot crede să mă atace. Doar eu am fost bine­făcătorul lor . . . Şi dacă rotuş . . . Repede îmi făcui plan de apărare. Ca să vorbesc poporului, nu va fi timp de vorbire. Mă voiu pune În defensivă. Fără să vreau îmi pipăiu browningul. La femeie mă uit zâmbitor, dar în mine am hotărît că Îm­puşc pe cel ce-ar îndrăsni să mă atace. . . Fru­moasă călătorie de nuntă, peste trupuri moarte, dar nu mă las, chiar dacă ar trebui să aprind din patru colţuri satul. Pentru mine nu mă tem, sunt om tare, care şi numai cu pumnul mă pot apăra . . . Numai pentru soţie sunt disperat. Ea nu trebue nici să bănuiască, ce-o aşteaptă . . . Căruţa merge

Am învins ...

la pas. Incordarea e nesuferită. Aş vrea să fiu trecut odată peste ea . . . Va să zidi un iezuit. Las' că pun eu mâna pe acel iezuit şi cu propria lui cingătoare îl atârn de nucul bătrân din mar­ginea drumului. Acolo va fi tocmai la bun loc . . . Suntem la casele din margine. Nicăieri nime. Pe semne, mă aşteaptă la parohie . . . Cât de greu trec clipele . . .

- Mână calul acela ! - indemn pe cărăuş. - E istovit, mă rog, - răspunde bătrânul Geră. . . . Dar, de va fi numai o închipuire? La colţ

se va alege. De acolo se vede toată uliţa. Totuş e adevărat. Inaintea parohiei e mulţime

de lume. Bărbaţi, femei, copii, amestecaţi. Ame­ţesc ,i trebue să mă prind de leucă. . . Tot una. Va fi ce-o fi. In taină Îmi pun mâna in buzunar

www.dacoromanica.ro

31' B O A B E D E G R Â U

şi deschid browningul. Glonţul e in ţeavă. Picioa­rele mi le liberez din tol, ca să nu mă împiedece În mişcare . . . Oamenii stau În drum, dar nu văd la ei unelte de atac. Primejdioasă clipă, nici nu mă pot gândi la ea.

C1iruţa intră printre ei. Calul se opreşte de sine. De emoţie abia văd. E cam Întunerec, dar Îndată recunosc feţele, care împrejmuie căruţ3.

- Acum e acum . . . - imi şopteşte clipa. Deodată o mână se Întinde dtre mine şi un glas

r3sună: - Trăiască! Feţele se pornesc pe zâmbet. Sute de mâini se

Întind spre noi. Toţi vreau să ne salute, se bucură. Se pornesc întrebările. Femeile Împrejmu�sc SOţia.

- Câtu-i de frumoasă, şi cât de tânără ! . . Scump şi bun om ţi-ai căpătat, dragă măria sa. - o asigură pe sărmana mea SOţie.

- Să fi fost papă şi-a luam, -mărturisi În­sufleţit un bărbat.

Iar eu mă uit peste capul lor în casa parohială. E întunerec în casă. Cine ştie unde pândeşte iezuitul. Acum m'ar costa un singur cuvânt ca să-I sfâşie oamenii. Mă şi ispiteşte gândul să o fac. Ar me­rita-o, dar mă face milos hora de iubire ce mă imprejmueşte şi-i iert călugărului nenorocit, care mi-a arătat biserica răzbunătoare.

In uşa micului nostru cămin ne aşteaptă mama. Cele două femei cu îmbrăţişare mută cad una la sânul celeilalte. Eu le străjuesc obosit.

E toamnă. Ici-colo pământul e brumat şi di­nai,:tea nopţilor reci se ascunde şi focul sub aco­perlş . . .

(urmează) IOSIF NYIRO din ungureşte de IIi, Ddianu

cu desene de B. Szabd

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

SCA UNE IMPARATEŞTI. - Cei mai isteţi arhiuqÎ şi r�nduial� la Moscopole. D-1 T. Capidan, cercetltorul de al�lia meşteri zidari din Peninsula Balcanicl, OIU fosl În secolul ani al Românilor macedoneni şi al Albaniei, nou3 prieten, trecut, şi nu numai in secolul trecut, Arom5nii. Urmele lor a ridicat pentru aceasta condeiul ca o sabie. D-I Vlad 83113-se pot descoperi din Grecia până in Unguia şi pe coasta lcanu a rbpuns. Oarecare venin polemic nu se putea s:i nu-şi Adriaticei. Mi-aduc aminte el, .nunCÎ c!lnd cettam in slUfoa­selt călătorii ale lui Kaniu:, ştiri despre Rom�nii din Serbia şi Bulgaria, cee3 ce m'a izbit şi m'a urm3rit mai ales, COl. o vedenie pusă intre rânduri, a fosl descrierea scaunului impă­rătese, pâ%it de cei doi lei biuntini ai lui, din bisHica dela Bregon, marele sat românesc de pe Timoc. Deşi locul era destul de departe �i greu de ajuns, nu m'am liniştit pln;i când n'am dl.litorit pân1la el. Iar intiiul meu drum de aoolo, a fost in biserica de pian1 care ad1posteşte scaunul împ�r�tUc, v�zut de c.lil1torul austriac sunt acum vreo şapte�ed de ani. Desenul Ucut dupl el, in amurgul din3untru al ingustelor ferestre, a aplrut mai târziu în lucrarea I Românii dintre Vidin şi Timoc o. Fiarele incom .. te şi cu limbile sco;lSe vorbesc, pân3 in acea margine a vieţii româneşti, de m3reţia împ.liralilor dela Biunţ. Aromânii au dus·o pretutindeni, cu meşteşugul lor hr;init din marile modele.

Un scaun imp�r3tesc la fel a IIlsit între ruinele pârjolitului Piciorul jilţului lui Gojdu, dela Moscopole Moscopole, Voskopoj·ul albane� de ast1ti, d-I Vlad B.linâţeanu. (Folo Vlad Bdndţranu)

A scris despre el, cu tot focul cAlătorului prin locuri destul de puţin umblate. , Boabe de Griu o a avut p .. rte sA tip1rrasc1 fac3 drum. N'avea rost s.li ne amestecAm. Am urm.lirit num .. i acest studiu, cEl dintăi la noi despre . Şco;ll .. şi educaţi .. poporu- cu luare aminte discuţia şi, dacA am avut şi altl plnre de rlu, lui In Albania ', şi unde şi-au Hcut loc şi unele laturi de viaţl pe 15ng1 aceea a existenţei ei, a fost cA din discutie n'a ieşit româneasc.li a ţ1rii. In mijlocul lor s'a aşeut jilţul de lemn niciun fel de luminA nou3. F .. ptele istorice in sine erau cu-aurit al lui Gojdu. Alţi Arom;)ni au scos alţi lei din moştenirea noscute şi nu se putea s3 nu dea dreptate, sau si n'o lase, bizantin1 şi i·au pus s3 apere pe oamenii locului, cu aritare.. pentrucA nimeni nu s'ar fi gândit si le r.listoame, d·lui Capidan; lor lioroasl. Istoria a trecut peste loc şi peste oameni, cu notele de cll3torie ale d-Jui B3n3ţe .. nu erau şi ele exacte şi t1v31ugul ei nemilos. Din Moscopole n'a mai r3mas dedt e p3cat numai că mai vechiul drume]. mai vechiu şi cu alti faima. Familii intregi sburltldte de aici au dus pânl la Viena, re:wnan� suflettllscl prin acele p1rţi, nu le descoperise ca la Budaputa, la Miştolţ şi pe vli mai ascunse ardelene însuşi· 53 le puie [n adevlratul udru. Ceea ce nu se poate tlgldui e riie sangelui neînduplecat, de acas1, din Macedonia şi din el jillul existl şi cea mai bun3 dovad1 e el a putut fi fotografiat, Pindul, chute sub blestemul vremurilor, Gojdu este una, şi, In al doilea dnd, că exist1 şi traditia el el ar fi fost al Gojdilor. Şaguna alta, şi dte mai sunt şi le ştim, Am întrebat despre aceasta chiar eu pe d-l N. Balamace.

Din acest scaun al lui Gojdu a ieşit o ceart1, care putea sl Firqte el s'ar putea ca aceastl tradiţie s1 nu se re�eme pe scadl numele bun, atât al autorului acelui studiu cât şi .. l un fapt. Altminteri, s'ar putea glumi cu sofismul lui Gr. revistei unde el a ap1rut. , G�ndul romoinesc o, publicaţia, Alexandrescu din ' Toporul şi Pldurea o, cart are fal1 de noi noul prieten1, dela Cluj, şi·a luat sarcina s:i fael oarec .. re privilegiul că e rimat şi frumos legat de o poezie cunoscutli şi

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

in adedr buni: .Şi caii lui Ahil, c;ari prooroceau, Negr�it VĂCĂRENll, SAT DE APĂ.- Intr'o ti din lntâia dp-

c3 au fosl de vreme ce-I trlguu f. Dad jiltul lui Gojdu se t1mln:l a lui Iulie o m1n� de o.ameni pornea din Bucureşti

poate vedea la VO:Skopoj, cine altul s'a putut �za in el dedt spre un sai din Dobrogea, ca să Încerce să fad faplă dinlr'un un membru al familiei cu acest nume( gând regese. Era echipa siuden\easd trimeasă de Fundalia

In afar3 de adevlirul ilitoric, dacă se poate sau nu vorbi în le- Cul!UraL� t Principele Carol ' În V�clirenii din Tulcea. Ea

gitur!!. cu Moscopole de Gojdu şi de Şaguna, ca de nişte băşli- ducea cu sine un program de lucru pregătit până în aml-

naşi in înaintaşii lor pribegi din acel sfi",i, de secol al optspn:- nunle, dar ducea mai cu stamă o insuflelire nouă. Toat:l

zecelea, plin de nebunia fUc;irilor, dm;\ne schiJa vioaie a această tinerele avea dreptul să creadi, cu flaclira anilor ei,

Birei pe balta Văcăreni!or

st:lrilor de astizi, o Albanie, priviti nu numai din punctul de ci dupi atStea mărturisiri de dragoste şi încercări de indrep-vedere românesc, dar şi in s ine, in visurile �i faptele ei de Iară toI.re mici şi Ură legituri intre ele, ale iubitoril or de ţ;iră-noui. Pentru aceast:l schi!l, recunoştin,a .ili pretuirea noaslr1 nime ieşiţi din elrţi, şi după tot ce Ucuse administraţia inca-dOlnnului Vlad BănIţeanu climân intregi. N'ar fi de miure dr.uă in legi indrbnele, acum pemru îm1ia oară satul îşi pri-�i nici vrednic de Curci şi de foc, dac!, în alergarea veselă după mea vestitorii de mai bine. StudenJii erau ei înşişi fii de săteni preum, drumeţului i s'ar fi incurcat in picioare, ca nişte Cire ,i se intorceau la vatr;\ cu toată preg�tirea .ili cu toati hotă-de r�dăcini scăpate din vedere, unele documente ale trecu- rîrea să lucreze. Trei luni li se întindeau inainte, cu nenu-tului. Eu mă g"ndesc mai cu seamă la lucrul imp.h�tesc al mliratele lor putinţe. Erau nerăbdători d înceapă. Niciodată arhiteC\ilor şi meşterilor 2;idari arom"ni, cari, ca la Bregova p;ină la ei, asemenea organiuţii de mund nu porniseră in �i in :altă parte, la fel In str;ilucitul Moscopole de odinioarl, Iad. au �ut jilJul aurit ţinut de lei fioroşi bizantini, ca s:l vor- Astlzi, când timpul acesta de insufJelire şi de fapte a trecut, beasd peste leei ,i sute de ani, de darurile artistice şi de pu- iar studenţii sunt din nou la examenele şi l:a cursurile lor, terea de pătrundere a acestei ramuri înzestrate a neamului e cum nu se poate mai nimerit să cercetăm ceea ce a insemnat noslru. Peninsula Balcanică e plin� de leii aromâneşti. Aro- el atât pentru satul V�dreni, cât şi pentru nădejdea pud m1nii i-au lăsat pe unde s'au nimerit şi au plecat in loat:! intr'un asemenea fel de lucru. La capătul lui trebue să stea lumea. ridicarea vietii Jărăneşti. In ce măsură e îngăduit d credem

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 373

el ne-am apropiat de ac�a5tă n3:uinIă< M'am am�st�cat live:il or, din creşterea vitelor şi din diatul p3durilor. Numele

intre lucrători şi am pus mâna la trubă, rlsfoiesc toate do- însuşi aminteşte cu totul de altc�va decât de Indtletniciru cumentel�, d�rile de sum�, cronicile, h�rtile, tab[ouri[ �, dia- n�vodaril or. gramele, fotografiile pe care le-au adus cu ei, şi iat� că, din Cu toate ac�tea, cadrul geografic se r:5.2;bun3 şi V�drenii

amintiri şi din date, se alc:itueşte o v�def� destul de limpede rămine un sat de apă. Aproape toată viaţa oamenilor e hotă-şi de imbucurătoare a ceea ce s'a UCUI. cită şi colorat3 de baltă. Gardurile sunt făcute din stuf. Uli-

V�c�renii a fost ales, intre alte :ece sate, ca o aşezare ozne- lele, afară de ifOSeaua naţional3, sunt adev3rate 3lbii de şi-nnsc3 de apă. Pentru cine vine ca noi, lntâiu pe ifOSeaua , voaie, pe care apele, dnd plouă, se scurg rupind şi înnecând

•

La apă, in g1r1a satului

Ghecetului, printre sălciile ingroşate de umenala pămân­tului şi primre revărslrile Dunării, cu munţii Mkinului

inainte vineli şi cresta!i de Mtr,ine!e, şi mai lir�iu pe drumul de Coa$t� care duce prin satele Jijila şi Garvănul cu lunca dedesubt plină de oglinda bâlţilor, jepşilor şi gârlelor, de­parte până sub Galali şi Reni, Văc3renii e aşteptat intr'adevăr ca un popas intre ape. Oamenii au in ei ceva pescăresc, dela inll!imea uscăţivl şi ochii 3geri, de at.\tea ori albaştri, pănă la portu l, cu haine Întunecate şi aspre, mai mult lipite de trup, şi cu brâul lat şi incins de multe ori, ca s� ţie bine şalele. Ber%ele Încearcă s�-şi lucre:e cuib până pe turla bisericii cu hramul Sf. Nicolae, care e, allturi de Se. Andrei, ocroti­torul corăbierilor. Dar 101. o scormonire mai de aproape, stările parcă s'ar descoperi altele. Din 39S de familii dte numără satul, cu :<1164 de suflete, 311 sum de plugari şi numai :<l3 de pescari. Ailituri de cele :<1500 hectare, căt are locul de ară­tură, de live�i şi de p�une, bălţile nu cuprind dedt 510. Oamenii u3iesc mai ales din munca p�mâmului, din rodul

spre lunel. Femeile urcă şi coboară toatâ �iua la g�rIă, de unde aduc nu numai apă de spălat, dar şi apă de MUl ln Iingirile de arami legănate in cobiliţ� �i ocolind de multe ori cele şase fânt�ni a le satului. Când creşte Dunlrn şi se vars� in balt�, vitele trebue să plece de pe i5la� şi toată partea de jos

a grldini10r şi cur1ilor e innecat�. Drumul la Ga laţi se in­trerupe. Din 5tuf�rq �i din ghioluri vin peste sat ţin ţarii

cari dau frigurile. Foarte mult din firn oamenilor, cari au tOI timpul inaintea ochilor o tare de ap�, fire mai dâr::J., mai

de sine st�tătoare şi mai mlndrl, se bag!!. de snml şi la Vl­

c3reni. Pot s1 nu aşe:e vintire, sli nu arunce prostovoale şi

si nu tragli la năvoade dec.1t :<l3 din ai lor, cu copii şi neveste, duşi in bala in 32 de b�rci mari. Balta a fost mai puternid

şi şi-a pus pecetn ei asupra intregului saI. Echipa studenţească s'a silit să se facă, în cele trei luni,

una cu această viaţl. Ea avea in alcăluirn ei un student în

medicinli, al1turi de care a venit foarte cur�nd un medic. Imiia ispnvli a echipei a fost un dispensar aşezat Intr'o odaie

www.dacoromanica.ro

374 B O A B E D E G R Â U

Uri altă întrebuinţare dela primiirie, pe care numai a doua zi dela sosire, localnicii au văzul cu mirare cum seudenulc o lipeau, o spoiau şi o spălau, iar unul din studenţi o dichisea cu medicamente şi cu putinţe de consultaţii. Nu vreau să ml! opresc nici la condica lÎnutl! zilnic şi nici la tablourile statistice sau la curbele lucrate după ea, de unde s'ar putea urm"-ri felul boolelor cari macin:!: un sat românesc de astăzi ŞI sutele şi miile de dutări, de in;ectii, de intervenţii sau de

credere aproape religioasă, care e ea însăşi jumătate vinde­care.

Dacă ne-am putut gândi, în organizarea medicală, la doi medici, unul care să caute, adidi să se îngrijeasd de boală, iar altul igienist, care să nu

' ne lase să ajungem la boală şi

să se ingrijeasc3. de săn�tate, la sate se vede mai cu seamă câtă trebuinţă e de medicul social care sli�i cuprindă pe amân� doi: omul venit la dispen�ar, trebue urm�rit şi acas�, copilul,

o incercare cu sătenii, la triorul adus de echipa studenţeasd

sfaturi medicale, date de dimineaţa pân� noaptea, ca să se care a trecut cu bine primejdiile naşterii, supraveghiat, ca ugăzuiascl acele boale. Mi�e mai la îndemân� sli-mi aduc s� nu fie răpus de celelalte, satul şi gospodăria ţinute necon-aminte de mulţimea oamenilor din Vădreni şi din alte sate, tenit sub ochi. Studentul medicinist al echipii a căutat să cari se adunau şi aşteptau să-i ajungă rândul, înaintea uşei facă însuşi o inventariere medicală a tuturor locuinţelor şi tainice de după care le putea veni sănltatea. Vld inel pe să pună intr'o fişl\ sanitară gospodărie cu gospodărie. Cu bărbatul tânlr speriat de întâia naştere a nevestei, care se acest prilej, fiecare anchetă parţială s'a schimbat intr'o leCţie repede în curtea cu bolnavi şi cu nepăsători, şi vrea numai de igienă, şi de mai bună aşezare a casei şi a acaretelor. decât să duel pe medic la el acad. Sunt martor la frângerea Alături de medicul de oameni a lucrat medicul de animale. de mâini a unei mame care avea un copil nebun primejdios, Satul Vădreni are peste 4000 de vite de tot felul şi aproape intre alţi copii nevinovaţi. Toatl lumea aceasta se increde 7000 de păsări, a căror bună stare priveşte pe ţăran foarte În ştiinţă şi se îngrămădeşte la izvoarele ei de viaţă. Nu e de aproape, Un veterinar isteţ. care se învoia s3 se dud nu nevoie decât de un serviciu omenos şi priceput, ca să o aduel numai pe islaz, la cirezi şi la turme, dar să cerceteze ap:roape şi s'o câştige. Chiar dacă nu toţi se pot hot3rî să urmeze un fiecare grajd şi coteţ şi să pună mâna, ori de dte ori era nevoie, tratament lung şi dureros şi atâţia bat inel marginile, uitin- a putut să fad mult bine, Şi aici a fost vorba de injecţii şi du-se şi ispitind, pârtia e Ucută. Poate că săteanul se duce, de tratamente medicale, dar mai ales de o întreagl organizare atunci când il are, mai grăbit la medic decât orăşeanul şi, de îmbunltlţire a soiurilor, prin aducere de pr�tori mai în tOI cazul, il priveşte cu mult mai multă Încredere, cu o in- de neam şi prin răsplătirea ţăranilor cari îşi Îll.gI:jiE;�u mai.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

bine vitele, precum şi printr'o frumO:lsă aqiune de educare şi de îndrumare.

Studenţii dela Oficiul Naţional de Educaţie Fizic3 au Ucut, impreună cu medicii, deşi într'un domeniu mai zâmbitor, o treaM tot atât de Insemnată în sine, cât şi prin neaşteptatele putinţe pe care le Iasă să se întrevadă. Ei s'au Indreptat mai cu seamă către copii şi f13di. Educaţia fizică şi sporturile, pe care suntem porniţi să le credem potrivite numai pentru tineretul oraşelor, potrivite sau mai bine primite, s'au do­vedit dela întâia Incercare programatică tot atât dela locul

tocmai pentrucă latul apare drept o comunitate de muncă, să pună in mişcare cerul şi pământul ca s3 îmbunătăţeasd felul de muncă al oamenilor. T rei studenţi agronomi, ajutaţi şi Indrumaţi de un inginer, sporiţi de un gospodar ca medicul veterinar, amândoi cu reşedinţa în judeţ şi cunoscându-I, şi incadraţi de camera agricolă, insemna o punere la un loc de nu se poate mai prielnice imprejur:!ri. Faptele au fast vrednice de atâtea silinţe.

Cine a intrat in sat In vreuna din zilele lui Iulie a fost izbit de mulţimea oamenilor şi a druţelor care se adunau pe câte

Sarcofagul gasit la Constanţa

lor şi tot atât de imbrăţişate la sate. Jocuri, mişcări ritmice, Innot, alergliri, sărituri, marş, tragere la lintli, bătaia mingei, încadrarea intr'o ceată şi disciplinarea într'un câmp de sport au putut fi ajunse, nu numai Cliră grele silinţe, dar cu en­tusiasm.

Pentru aceeaş ingrijire a bunei st:!ri şi a s3nătăţii, in deo­sebi prin fete şi femei, a lucrat o maestră de gospodărie. Ea a căutat să Imbogăţeascli bucătăria şi să arate, prin leqii pentru câteva sau glitind împreună cu gospodina la cuptorul ei, cum printr'o pricepută şi felurită pregătire, se pot scoate mâncări mai multe şi mai bune din aceeaş carne sau aceleaşi zarza­vaturi. Le-a învliţat cum sli-şi aşeze in casă, cum să-şi iad perna şi salteaua, cum să se apere de necurăţenii, cum slise imbrace mai frumos şi mai ieftin. Maestra :1 mers până la infiinţarea unui atelier de ţeslitorie, de unde au ieşit ţesături şi modele.

Echipa studenţească din Văcăreni era insă mândră mai cu seamă de membrii ei agronomi. Ea inţelegea din întâia zi,

o parte din şosea şi lucrau din zori până in noapte. Şoseaua este insli lungă de mai bine de 2 km., iar grija ei n'a mai putUt s'o poarte nimeni înc� dinainte de rhboiu. Dacă muntele vecin, inalt cum sunt munţii Dobrogei, de 200 şi 250 metri, este de granit, pătura de pământuri mai gălbue şi sfâr�mi­cioase de deasupra o spa!� şi o duce la vale, netezind şan­lurile şi astupând drumurile, orice ploaie. Aici a intrat cas­maua şi sapa oamenilor, cari, la Îndemnul şi pilda cu fapta a echipei, au reÎnviat vechea prestaţie, dat� acum din toată inima, pentruc:! Văcărenii luase deodată cunoştinţă de sine şi·şi vedea făptura, nu numai ca o unitate oarecare admi­nistrativă, lăsată in seama unei aUloritliţi abstracte. A fost atât o silinţă, care, pusă în zile de lucru al braţelor şi al vi­telor de jugşi de ham, prin urmare in bani, înseamnă o sumă de care s'ar înfricoşa bugetul firav al comunei şi ar şovăi bugetul judeţului, cât mai cu seamă o încercare izbutită de mobilizare de muncă a sătenilor. După această întâie incor­dare umlir la umăr, celelalte treburi, mai numeroase, mai

www.dacoromanica.ro

37' B O A B E D E G R A U

5f:1râmate şi mai individuale, pentrucă urmăreau indestularea luările aminte. Biserica s'a scăldat ca intr'o nouă luminii, trebuinle10r unui regim de producţie mixt, plugărie, dar şi când s'a vl�u[ c.i pe lângă ea s'a adunat şi a trăit satul, cu gri!.din3rit, creştere a vitelor, dar şi căr�uşie, pescuit, dar mult inel mai devreme de orice altă aşezare. Ca in atoitea alte şi ingrijire a viţei de vie, a tutunului şi a albinelor, s'au io- colţuri de Dobroge, unde românii sunt b:iştinaşi de când se şira! neîntrerupte, bine intâmpinate şi cu bune roade. Ară- pomeneşte, a ieşit la iveală sfinţenia vieţii dlăuziti!. prin vea-tură de alt fel, alegere a seminţei, grăpaTe cu altă grije, imro- curi de apostoli, de călugări mucenici şi de preoţi. Misti-ducere de noui plante, întrebuinţare a ingrăşămâmului de cismul creştin, care a slăbit sau a primit noui înfăţişeri in

alte părţi de pământ românesc, aci, unde s'a călătorit pe toate drumurile de uscat şi de apă şi s'a întâlnit cu alte cre­

Curtea de Argq

dinţe, adânci sau crâncene şi ele, înfloreşte mai departe, plin de vechea mireasmă, Dobrogea e şi astlu şi are sl ră­mână un pământ de mânăstiri, de hramuri, de hagialkuri şi de credincioşi iluminaţi. Cine a văzut o liturghie în bise­rica din Văcăreni, cu lumea care cade toată in genunchi, nu numai la cetirea evangheliei şi la arătarea sfintelor daruri, dar şi la spunerea Tatălui nostru şi a Crezului ; cu aşezarea in inel inaintea uşilor împărăteşti ca un zid de bărbaţi aspri şi pătrunşi, nu de zmerenie, ci de neinduplecarea lor de ostaşi ai credinţei, cari nu Iasă nicio suflare de afară când iconostasul începe să plutească În fumul de tămâie cu toţi sfinţii lui de aur; pe închinătorii şi Îngenunchetorii cari se pleacă toţi odatl şi de nenumărate ori, ca nişte trestii sub vijelia rugl­ciunii, pe urmele preotului care intrl În altar cu cartea sfântă; cine a văzut revărsarea de colivi, de colaci, de sticle de must şi de thi cu toate roadele pământului, ca la un praznic de Vechi Testament, şi pe femeil e cu marama pe ochi, îndoite asupra lor, ca nişte maici nem�ngiiiate ale Domnului, are

. numai dedt această vedenie şi acest fior. Locuitorii din Văcăreni au o vechime pe care nu o �ai

ştim. Atâţia din ei au venit acum un secol şi jumătate din plrţile basarabene, peste un miez mai de mult, alţii mai în­COlce, din Moldova, din Iara româneascl sau din Transil­vania. In limbă se simt, ca o muzică din multe glasuri, in­râuririle cele mai deosebite, cu destule amintiri turceşti. Portul s'a pierdut cu totul la femei, care, fiind mari ţes3toare,

mai păstread numai rămăşiţe de motive de odinioară, locale sau aduse, În marame şi in scoarţe, şi înt;lrzie la bărbaţi, prin tot felul de transform�ri de târg, intr'o asprime de haină de oameni de apl şi de vânt. Datinile, dntecele şi plrerile s'au amesteCat şi ele. Trecutul satului, pus in acte de stare civill sau in hrisoave şi lucruri străbune ale locuitorilor, e pentru totdeauna pierdut. Dupl risipirea dela 1877, a urmat

grajd din platforme de gunoi, îmbunătăţire a adăpostului distrugerea sistematică din 1916. Timp de doi ani şi mai vitelor mari şi mici, cu unelte agricole aduse din altă parte bine to!i oamenii au trlit pe unde s'a nimerit, dincoace de şi lhate dtenilor, cu demonstraţii şi mundi dup!l. noua teh- Dun�re, iar la intoarcere n'au mai găsit casă întreagă şi au nidi pe teren, cu animale de reproduqie dăruite satului şi trebuit s,\ c1ădească satul, şi poate şi sufletul lor, din temelie. date in seama gospodarilor mai cu tragere de iniml, cu ex- Din cioburile de amintiri şi de lucruri pe cari studentele poZiţie de produse, cu premii în naturl, în bani sau in recu- le mai găsesc, ele refac pentru intâia oar3 sufletul şi istoricul noaşteri. Trecerea echipei de agronomi prin Vădireni a tras satului. Biserica de astlzi a fost zidită după rhboiul Crimeei, brazdă, În lucrările noui şi minunate aduse la indeplinire din 1864 până in 1868, cu cheltuiala Împăratului Rusiei, ca şi în zguduirea minţilor aţipite în indemânări moştenite. de unde şi hramu! Sf. Nicolae. Pe când abia se începuse,

Căile, ca să se ajungă acum la sufletele oamenilor, erau a venit, la vremea aceea, zapciul turc dela Tulcea, s'a uitat deschise. Folkloriştii s'au amestecat la şezători şi in toate la lucru, a scos din brâu 5 lire turceşti, le-a pus pe zid, a manifestlrile săteşti, pe de o parte strângând şi pe de alta strigat: noroc ! şi s'a dus. Un perete, in care aurul de atunci strecur;Înd valori pierdute de g;lndire şi de artă, locală sau a imrat ca tencuială şi cărămidă, trebue sl stea şi astăzi martor vecină. Istoria satului, lipsit de orice monografie, a aşedmin- al acelei recunoaşteri plgâne dela 1864, înaintea Dumne-telor şi a neamurilor lui fruntaşe, a ieşit din uitare. Frămân- zeului celui adevărat. Ceea ce e mai mişcător e că mica biserică tarea de lumină din jurul şcolii şi al căminului cultural, cu dinainte, poate din zilele păcii dela Adrianopol, din 1829, toate preocupările mai vechi sau de fiecare zi, a atras deodată făcută din nuiele şi pământ, n'a fost dăr;Îmată numai dec4t

www.dacoromanica.ro

BORΠREA DE PE C�UCd� N. Iorga) L ��s mineurs en Roumanle . (Din . rs

BOABE DE GRÂU V,6

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

u sl aib3 oamenii unde si se roage, ci a fost cuprind !n bi­serica cea mare, care şi-a ridicat zidurile peste ea, Cât n'am da s'o avem încă, un fel de amintire a bisericuţei ure se p3-stteazl p5n� astlzi, a sfântului Francisc dela Porţile pietro­slllui Assisi, adăpo5tită în braţele de piatr3 ale marei catedrale !

In folklorul oamenilor de aci, în care se încruci.,eau, ca şi v.:I.nturile în acest cot de fluviu 'Şi de insull străveche geo­logicli, tot felul de motive şi de ruini de compozijii mai mari, răsunli cite odatli accente mlirelt de Mioriţl actualizată:

Foaie verde trei bujori . . Măi soldat din Roşiori, Unde li-a fost scris .d mori < Sus pe voirfu munţilor, Deasupra Carpaţilor, In blitaia gloanţtlor, In plo�ia ghiule1e1or Şi'n spartul şrapnelelor.

Ascultati acum ce adâncă poezie poate s� izbucnească din aceste versuri simple :

Mlii soldat, cin' te-a scăldat: Ploile cind au plouat. M3i soldat, cin' te-� 'nvelit: Frunza când s'a scuturat. Mli soldat, cine te-a plâns : Pls3ril e c5nd s'au strlns. Mlii sold�t, cin' te-a 'ngropat : Munlii cind s'au dărâmat.

Alte ori, alăt'uri de versul epic, din ciclul Dună­rean, îşi face loc elegia care e de dn.goste, şi nu e nu­mai de dragoste. Ceva din soarta şi singurătatea do brogeanului, se simte în aceast3. jelanie, pUndcucuJui, cu vorbe c�re sunt locale, u de pildli : iorglinaşul tur­cesc, in loc de plapuma noastră. Ascultaţi ce prospe­ţime de glas limpezit de lacrimi, ce bog3ţie de rim3 şi C! cadenţ3 sigur3 de vers împodobesc acut dmec, unu! din cele mai frumoase din multele pentru îmâia oară cules! din firida Văcărenilor :

Vine cucul de trei zile Peste v.li, peste movile Şi n'are-unde s1 se puit Şi necazul să şi-l spuie, S'ar pune pe-o r3murea Aproape de casa mea, Dar i-e frică de belea, S3 nu-l vadă cineva. Cucule, cu pană sură, Fli-ţi pomană şi de mine, De nu astlizi, m3car mâine, Du-te la maiu şi spune C3 unde m'a dat nu-i bine, C3. mi-e casa sub plidure, Aşternutul de sub mine E umplut cu mărăcine, Pernişoara de sub cap, Cu holeră de pe gard, Iorgăn�ul de 'nvelit Cu piatrli şi cu plimănt,

Aceasta e num�i o schilă, cu date puţine, a ceea ce a lucrat şi a trliit echipa studenţeasc3 trimisli de Fundaţia Cultun.lli • Principele Carol . in satul Vlicăreni, dela începutul lui Iulie până la sUrşitul lui Septemvrie, in anul dela Domnul 1934. Ar trebui sol m3 opresc, sUqind, la organizarea clminului cultural local sau la marele monument înălţat de echipl mor­lilor din sat ai rlzboiului, mulli şi eroici, intr'o serbare de to;lmn.l care a pus in mişcare tot acest ungher de sălaşe ro­m�neşli al Dobrogei. Dar nu e nevoie, pentruc� rostul acestor cuvinte n'a fost d cuprindl lotul, ci 53. ar�te In linii mari c3 incercarea a i:butit, eli echipa studenţească şi tehnicienii alipiţi ei au pus inimli şi pricepere, şi mai ales c3 satul a ris­puns. A:o;tfel, din ostenelile noastre se ridid numai umerii faptelor mai de seamă, după care judeclim uşor ceea ce a rămas după noi acolo şi deosebit de tot ce s'a f3cut in acelaş timp în cţlelalte sate, aşa cum rlimlne peste priveliştea de ape şi de greeri de secetă, a vetrei V3c.lrenilor, muchea fie­r3struit3 şi albastră a munţilor Măcinului,

ALTA DUNARE. - Dintre loale studiile îmreprinse în timpul din urm.l de ştiinţa româneasc.l, acela de care se pare că putem fi in adevăr mândri e unul neaşteptat. Condeiul

Biserica Domneast1 dela Curtea de Argeş

se m iră când trebue sol-I scrie. Acest neaşteptat slUdiu nu c altul dedt studiul isloriei !

La fel cu toate popoarele, Românii au inceput şi ei cu anale, in Cilfe îşi însemnau faptele domnilor, şi au ulii din cercet3ri istorice, de unde puteau lua dove:i pentru drepturi dg�duite, Plnă eri, istoria a fost precump3.nitoare in desvoltarea oa­menilor de gandire şi a ţlrii. Cei mai insemnaţi scriitori sau

www.dacoromanica.ro

378 B O A B E D E G R Â U

cei mai urmali indrum:llori de opinie public� au iq;it din aceastl inddgostit de unealta pe c;lre o mlnuia ca un preot al unei lume a r.ucolilorilor trecutului, imbrlcali in vesmintele lui rdigii .. !>llu'e tocmai prin prea lungl întrebuinţare, dela 51rllucite şi tainice. Incepe .. m apro;ape sii sufHim de o in- izvQlIrele sfin1eniei. Preotul OI căzut, dar invlpiceii foiesc. lelegere a vielii, peste c.lre doream sli trecem. Când iat1 o lstros e şi el un cântec pe care ei il ridică in lauda celui plec"l. noul inflorire, par'cl de nimic indrept1lill, a studiilor istorice Noua şco;al1 iSlOrid se deosebeşte in totul de cea veche, româneşti! deşi trhşte aUturi de ea. Se deosebeşte in spirit, in obiecl,

Nu ştiu dac� e îngăduit sil Jeg de un om această inftorire, in metodă. Ea a pierdut legăturile cu romantismul, care a dar atunci el n'ar putea fi decât unul singur. A ieşit de cu- născut-o şi a hrănit-o pe cealaltă. A părăsit răstimpul propriu

Hore�ul

rând o nouă şi invălată publicalie, de caracter periodic, scoaă zis nalional, care-i dădea fără voie o indreptare politid, şi de universitari români in limba francetl şi eare dl prilejul s'a cufundat dincolo de negurile evului-mediu român, in acestor r.1nduri. Se chiaml Istros şi e o revistă de arheologie secolele romane şi preromane, dnd se fierbeau popoOlrele �i de istorie veche, condud de d-l ScariOit Lambrino, urmOlŞul şi credinţtle. Dad pentru istoriOi dint.1iu, golurile dintre do-lui P.1rvan la fOIcuhOitea de litere din Bucureşti şi la sipăturile cumente ispiteOiu la folosirea tot mOi; dud şi mOi; indrlsneil,i deb HistriOl. Ea se d�chide cu OIceastă inchinare, in limba a OInOilogiei şi a divinaţiei, ptmru ceaUlaltl, cercetltorul OI făcut� puci ilnume a să fie tliată in piiltrl, a Romanilor: ieşit din OIrhive şi din biblioteci şi S'OI inclrat cu camaua Memoriae magistri egregii Vasile PSrvan. In amimirea 1n- şi cu tărnăcopuL Tara a fost întrebată in adăncurile ei şi vă1Jtoruiui Ură pereche, Vasile P.1rvan. E a doua lucrare, răspunsurile au ieşit adeseori minunate. Iar minunea cea mai tot aşa de grea de ştiinţă şi de inimă, pe care a vă%ut-o anul, mare a fost poate c3 lucrarea de sinted a i zbutit să imbră-împodobită de acelaş nume. Cea dintăiu a fost volumul \işeze intr'o vedere largă toată puzderia de cioburi, de in-publicat de Asociaţia Aademid VOisile Pârvan a foştilor scriplii sau de vetre de ce!lli, aproape a doua zi după ce ele membri ai Şcolii romăne din Roma, • In memoria lui Vaile fuseser3 descoperite . • Getica ' lui Pârvan, sub care el s'a Părvan _, la implinirea a tece OIni dela moarte. ACt!Sta e omul! prăbuşit numai ca biată fiinl� de Iărănă, dar nu ca om de Ştiinţa istoriei a întinerit deodată în degetele lui de arheolog, ştiinl3, sti inainteOi noastrl drept o asemenea minune. Istoria

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

Rom1nilor n'a ştiut sau n'a PUtut $3 calc� totdeauna cu p;llji f:iptura �i ufinall. biuntin3, poporul a imbr3cat-o in legend�. la fel. Şcoala cea nou3, in care intemeietorul a lucrat am�- Una din cele mai duioase şi mai lainice balade ale folklorului nuntul şi a zidit in acelaş timp din el cUdirea, de nimeni român s'a n1scut in jurul ei şi a fost plimbat� de l3utari şi

atunci crezuti cu putjnl�, are ast:izi fali de tovadşa ei acea$til. d� poeţi prin toat3 ţara. C.5.nd iru;3şi poezia modern3 şi-a incredere, m.5.ndrie şi rivn1. căutat izvoar� de inoire, ea a luat vechiul drum al Minăstirii

!s/ros e şi el o dovadă, cea mai nouă. Chiar numai mul- lui Neagoe Voevod. Mai ales ca s'o scape de ruin3 pe ea, ţimea publicaţiilor de acelaş fel, intr'o vreme de crizl tot Regele Carol I a cerUC o mână de ajutor marelui medievalist

pe at1t a cercetlrilor ştiinţifice pe c.5.t a tiparului, e chemat3 francez Viollet le Duc, care a trimis in România pe Lecomte să dea de gândit. F3ră fiinla acestei şcoli, , Dacia f, culegerea du Nouy. Am intrat atunci inlr'o vreme de restaudri, care a aproape n:iprasnÎd de c�rc�t3ri şi ducoperiri arheologice din îndntal pe mult:i lume, dar a speriat cel puţin tOI pe at.5.la. Rom.5.nia, publicatl sub direcţia d-lui 1. Andrieşescu, n'ar Ast3zi ne-am intors şi inţelegem sit p3stdl.m trecutul aşa cum

fi fost cu pUlinţl. Alături de ea tr3�t� ind ' Anuarul ' măreţ a venit p.5.nă la noi, şi sl nu-I dregem şi d-I aducem in starea

al Innitulului de studii clasice dela Cluj, pe care, dad nu in care va fi fost odat3. Aceasta e sarcina pe care o implin�te l-ar umple pe viitor decât Sarmisegetuza, şi l-am şti la adă- Comisia Monumentelor istorice prezidată de d-l N. Iorga. post de orice stric�ciune. Citiţi in luro! cele dteva tr3shuri Tot ce e mai vechiu de 1830 şi poate !li aib� numele de monu-

de identificare a generalului roman, care a dat Dacia infr.5.nlă ment istoric intră in buna ei grije. Cele mai multe monumente

lui Traian, Lusiu5 Quietus, cu origina dutată dela Cirene de acest fel sunt insă mân.5.stirile şi bisericile. De aceea Comisia p.5.n3 În satele Berbere ale Marocului. Le-a schiţat cu m.5.n1 Monumentelor istorice e mai mult o comisie a vechilor min3-

de meşter d-I Carcopino. Opriţi-v:i la inteligentele note filo- stiri şi biserici. logice ale d-Iui Marouzeau sau la jocul de zaruri al d-lui Lecomte du NoUy după ce a studiat cu o nesfârşit3 pricepere Vuilleumier, cei trei inv3ţaţi francui cari au vrut sl apar1 şi iubire cl1direa de demult a bis�ricii, a vrut s'o d3d.me şi Ung5 tinerii inv1ţaţi rom1ni. Cercetaţi resturile triburilor s'o cl3deascl din nou. In cele din urm3 a trebuit sl �e ioniene la Histria de d-l Lambrino, Sarcofagul cu simboluri mulţumească şi cu mai puţin. Nicio piatrl din cele puse d�b Tomis de d-I Coliu, Tab�n roman:i dela Arcidava de de Meşterul Manole, adus atunci, la 1500, de Domnul Ţării d-l Florescu, scobitJ de vremuri şi de oameni pan1 la sărăcia Romineşti din Peninsula Balcanică, n'a mai rămas neciocănită documentari de ast1zi, comoara de bani vechi dela Săpata la locul ei. S'a pierdut pentru totdeauna şi mormintul din de Jos de d-I Cristescu, securile de bronz albano-dalmate ziduri al SOliei arhitectului, care fusese :idită chiar de el de d-I Vulpe, problemele eneolitice de d-I Dumitrescu sau acolo, ca s� nu se mai d�rlime peste noapte ceea ce lucra pătrundeţi în recenziile bogate, vioai� şi uneori crude, şi �iua, cum spune leg�nda. Frescele cu arhangheli şi cu clitori vli veţi convinge el pomul ştiinţei e verde şi el in umbra lui se pot vedea in Muzeul de aftă bisericeasc3 dela Bucur�1Î. mintea poate găsi invă1ătur�, odihn3 şi desf:itare. Porumbeii de aur cu cJoPolei in cioc, prin care vlintul dntă

Se vede el dragostea noastră credincioad, de nenumăraţi deştepland ecouri din lumea de acum pauu veacuri, urmau ani, laţil. de istorie, ne-a r5spUtit cu acest dar. Ea nu mai s3 fie schimbali şi ei, deşi nu obosiseră privind de pe mar­aţine calca de odinioară, c3!lud poruncitoare şi uclusivl, ci ne-o Impodobeşte şi ne-o uşu-Te<lU. Isvoarele ştiin1ei s'au limpezi!.

MANASTlR/ ROMANEŞTI. - Cea m�i {r�moas5 moştenire a trecutului nostru, florile Evului Mediu romlin, păstrate pân3 astă�i, sunt min1stirile. Intr'o 1ar1 ca a nnaSlr1, supus.'i tuturor jafurilor r1�boiului şi de aceea şi tu­turor înoirilor, unde casele laice care trec de o sUI:i de ani se pot num�ra pe degete, d:idirile acestea sfinte venite din vremuri uitate, pen­trucl anul lor de naştere e trecut intr'o pisanie de piatră de scris slavon cunOSCUI ast3zi numai

invlpţilor, ne sunt de douii ori scumpe. Ele

\'r.·-�.-"I .. . i •. IP'-. . -·· .-: . , 04 -J :. ;. _ " . ...

sunt, p e d � o parte, dovada credinţei creştine ş i a in1elegerii pentru cullur1 şi, p e d e altă parle, un semn al puterii şi al simţului de artl ale slrl­m�ilor. lntre noi şi ei ar fi numai golul secole-lor, daci nu s'ar ivi în el şi nu l-ar popula ca nişte Irepte de :lpropiere şi de iubire aceste l3caşuri pe care le-a ap�rat de orice striclciune, crucea infiptă in creştetul lor.

Faima unora din ele a umplut tot Răs3ritul. btă, de pild�,

m.5.nlslirea Curtea de Argeş, ridicată la inceputul secolului al XV I-lea in preajma domnescului r.5.u care i-a dat numele.

Aşa cum meşterii i-au acoperit cu aur şi cu sculpturi de piatră

Arnota

ginea strqinilor fărl moane trecerea anotimpurilor şi a dom-niBor.

Numai cadrul a rlmas acdaş. De pe acest plaiu al celei

mai mari v�i a Munteniei se văd in fund culmile mun1ilor Făgăraşului, cu piscurile p.5.n1 târziu acoperite de zăpad3. La Rlslril, drumul duce peste muscel� in serpentine, cu cele mai frumoase vederi de in1llime pc care le avem, spre cealalt1

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

t ... pil.1ll ... Munteniei, C;l.mpulungul, şi de "'to[o m ... i dep;arte, ,Ullitul setolului ... 1 XVII-Iu şi inteputu[ te/ui de ... 1 XVIII-[u, lmre dulurile bl1nde ... le Targoviştei, tU mindr ... m;!,n1stire şi pIanl [ ... Arnot ... tU ... lbă, ... lui M ... tei Ba.s;arab, spIanzun.tli a lui Radu tel M:ue, a5tlzi 5thimbatl in [iteu milit ... r modeL dusupra Bistriţei, ta un tuib de rândunid. La tot pasul şi pe Abia de aici, treclnd din vale in vale, tapitala ţării s'a aşeut t;)ate dile întâmpinl tot alte şi alte clădiri sfinte. Istoria Thii

romineşti, care nu se poate scrie fără cle, intrl dintr'una in cealalt1, atum cu un episod eroic şi acum cu un episod cultun.1. CII.lătorul, care a uitat ast1zi comribuţia lor de dnge sau de lu­mină, se bucurl de aşeuru pe care o au in poe­nele cele mai frumoase ale ţării şi de zidurile şi turnurile de cetate sau de tudele de bisericli şi de bolţile liniştite biuntine. Ele au ajuns aproape partt din natură. Glasul trecutului se Împleteşte cu glasul izvoarelor şi al v;l.mului.

In minbtiru dela Argeş astfel înoitli a vrut !li fie ingropat întiiul rege al Rominiei, Carol 1. EI Îşi flcuse a doua Capilall dintr'un orişel de munte, nlscut in preajma altei miln.'lstiri, Sinaia, inchinatl mânăstirii dela muntele Sinai, de unde-i vine şi numele, Url alte rădlicini in Ro­mânia şi in limba 13rii. Acoloşi-a ridicat, ca un leagăn de noul dinastie, vestitul Castel Peleş, in stilul germanic de acas1. Cind a fost insă să hothasd locul unde sl se odihnească de veci, el s'a gândit la deplrtat ... mlnbtire a legendei, dela inceputurile istoriei neamului romanesc, şi a vrut astfel, ca un suveran chib�uit in toate şi cu mimu la viitor, să se găsească amestecat in acea legendli. Sinaia era, pentruacusta, prea nou3 şi pru in drumul oamenilor. Ferdinand 1 l-a ur­mat pe aceeaş cale şi in aeeeaş hotlirire. Oraşul Curtu de Argeş a miii descoperit de atunci in cuprinsul !liu o biurid, mult mai veche, aproape cu un secol şi jumltate inaintea celeilalte, de un stil mai curat şi ill culori mai tari, dela cără­mida aparentli a fa{ildei piin5 la îmbrăcămintea de fresce in registre a interiorului Oamenii de artă se opresc la aceasta din urm5. Dar fliptura mai rece şi mai măreatl, de marmoră şi de aur, cu un oarecare rafinament de decadenll, a milnl­stirii lui Neagoe şi-a păstrat tot at5t de ademc­nitoare faima populară de odinioarl. Iar alegerea ei de mausoleu regal n'a fost chemată sl i-o scad�, ci dimpotriv3.

statornic in şes, la Bueureşti. Bucureştii inşişi s'au inconjurat Pentru Moldova, care a avut o casl domnitoare şi o istorie de m.1n�stiri, care trebuiau să-I ilpere, ma; mult decât cu deosebitl şi a incercat d aibă şi o arhitectură proprie, ne-am zidurile lor, cu duhul sfintelor clqi. Oştile puse 5� acopere înv�tat, când vrem d-i inlelegem m.1nlstirile, să ne ducem oraşul au fost de atătea ori date peste cap şi înecate de duşmani pănl in Bucovina. Afarl de unele biserici, falsificate prin mai puternici. Mlnăstirile şi-au făcut mai bine datoria, pentrucă restaurare, cum se int11nesc in fosta capital� a Moldovei, ele au păstrat sufletul poporului şi l-au dat mai departe, din Suceava, şi afar� de altele, pierite in văltoarea r3zboiului, ca rănd de oameni în rând de oameni, pănă la noi. La Apus de Bădău{ii, stăpânirea austriacă de 140 de ani a p!istrat nestricată Curtea de Argeş, drumul duce spre Olt şi spre mânăstirile această mlnurie a vechii strlluciri moldoveneşti. Ceea ce a Olteniei. Domnii lirii, Basarabii, cari se trlgeau din aceste fost Oltenia pentru Basarabi, a fost Bucovina pentru Muşatini locuri, le-au impodobit cu cele mai gltite şi mai puternice fi dovad:1 stau in ambele pirli de lar3 măn;!,stirile. Nidiri locaşuri de ruglciune şi de aplirare, unde trebuia d găsească ele nu apar atât de multe, atât de bogate şi cu atlt de însemnate odihnă trupul lor şi OIlor lor după moarte, dela Cozia lui Mircu rosturi istorice şi culturale. Cele dint1i cronici au fost scrise cel Mare dela inceputul secolului al XV-lea păn� la Horezu in ele, cei mai mari domni au fost ingropaţi sub lespezile lor, cu dantela şi gr!idina de piatră şi de fresce a lui Constantin cele mai scumpe tezaure s'au p!istrat de asemenea aci. Numai Br1ncoveanu, marele arhitect şi restaurator domnesc dela rostirea numelui uneia din ele face s3 fremete, ca de o chemare

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

poruncitoare, toatli suflarea cult�, şi nu numai cea cult�, a XV-lea, care bate la fel ca atunci, din in311imea clopotniţei

llirii. latli de pildli mlin5stirea Putna, ridicatli de cel mai strli- peste toatli valea, cu glasul lui cu m:!i mult argint decât de lucit Domn al Moldovei, Ştefan cel Mare, in secolul al XV-lea. obiceiu, ci d plitrundă pe urma starelului sau a vistierului Alte vreo 50 de locaşuri sfinte datorite aceluiaş domn au in camerele teuurului şi sli simtli mai ales acolo, cu fiori, acoperit plmlntul dintre Nistru şi Carpaţi şi au dat in acelaş sufletul Putnei. Aici are sl inleleagă mai ales Doina sfâşietoare timp l.irii un nou stil, cu turle in muchi şi geometrice, cu a lui Eminescu, chemarea din fund de secole a desnâdejdei contrafof\i şi cu ferestre şi uşi ogivale. Bizantinul local, prin nalionale, care aşteaptli dntecul cornului domnesc, I'aşteaptl gustul domnesc şi prin meşterii imprumutali Transilvaniei şi mOlire aşltptându-l. ' Ştefane, Mliria Ta, Tu [a PUlna nu şi Poloniei vecine, s'a impreunat cu gotirul şi a nliscut o formli mai sta I f. In curtea mlnlistirii a fost aşeUt bustul de bron� nouli, arta de cHidire moldoveneasc3, mai ales a lui Ştefan al celui mai mare poet al Românilor, ca să poatli aştepta mai cel Mare şi apoi a urmaşilor şi imitatorilor lui. departe, şi după moarte, şi sâ fie cel d intâiu care sâ audă

La biserica de astăzi a mânâstirii Putna acest caracter se acel glas de corn, când Domnul se va hotărî in sf�rşit s3 sufle deosebeşte ceva mai greu, deoareee vechea cllidire a pierit, de trei ori in el. Poate cli ne vom hotlirî la fel, sli ridiclim odatl iar cea nouă nu-i sumănă decât foarte de departe. Numai o statue unui alt poet român, mare in întâia jumlitate a seca-sfinlenia interiorului s'a plistrat aceeaş, pemrud rlimlişiţele lului al XIX-lea, Grigore Alexandrescu, in curtea mân3stirii marelui Voevod, care o acoperise cu plumb, ii gltise porlile şi de pe Olt, Cozia, pe care a dntat-o împreună cu ziditorul ei, ferestrele cu ciubuce şi chenare de piatrli infloritl, o inconjurase Mircea al Munteniei, mort aproape cu un secol inaintea lui cu riduri şi turnuri de cetate şi o indrcase de moşii, de pliduri şi de inuri cu mori şi cu peşle, anume ca d-i fie necropol�, se gauc in acelaş loc veghiate de o cande1:l nestinsli, dela 1,04pol.nli acum şi cât va fi neam românesc, recunosclitor faţli de marii lui fruntaşi. La peretele dela miau­noapte, in pronaos, odihneşte, Încă mai de mult, nenorocita lui SOlie bizantinli, Maria din Mangop. Chipul ei lesutcu fi[�i cu mlirglirilOlre, pe catifea, se poate vedea in tezaurul mân1slÎrii, pentru care profesorul de arheologie şi anl biuntină dela Universitatea din Iaşi, d-I O. Tafrali, a pub licat un volum savant de text şi un album cu fotografii str�lucite, la o casli din Paris, in limba funceu. Teuurul aceslOl de drli vechi, de icoane, de vase sfinte, de cruci şi de odăjdii e un adev�rat muzeu, de o valoare nepreţuită, mai �les de dnd at;}.tea din odoarele din ţara romol.­nusd au luat in '9t7 drumul Moscovei, ca sli fie puse la adlipost de inva�ia inamid, şi de unde nu s'au mai intors.

Clillitorul care vine pln;l. aici, urcând pe valea destr.imat1 a Sueevei, printre inceputurile de munji bucovineni, imhr1cali in brazi, d nu se lase furat numai de liniştea locului cu frumoasli vedere. S� nu se mulţumeascli nici numai cu o privire de pe dealul Crucii, unde are să aud.i le­genda lui Ştefan ziditorul, care a tras cu arcul de aici, ca d pună loc de altar la cea mai în­deplirtată s�geată. Alecsandri a dntat în venul lui larg, În alexandrine leglinate, toatli acu eroicl serbare. Fiecare pas al lui Ştefan e inSOlit de Trei Ierarhi legendă şi fiecare legendli de un poet, care s'o pru-măreascli. Acelaş cli!litor d nu se opreascll. numai la casa cioplită în stând a Sihastrului Daniil, rudli poate cu Ştefan cel Mare al Moldovei, dar nu inainte si-şi fi aşezat Domnul, şi de a cârui faimli frumlitli istoria şi poezia românl. temeinic Iara, l-a cântat in versuri de aramli, cu care s'ar Sli nu intrebe numai care e turnul, singur rlimas nepreUcut din mol.ndri sli încupă orice literatură. Pe drumurile de rugăciune, Vremea bătrllnli, şi care a v1wt oaste regulatâ turcească, trupe de frumusele şi de amintiri istorice ale mânlistirilor intâlnim grele poloneze, cavaleri tlitari de-ai pustei, Cauci nebuni astfel, printre cei mai in\elegători cari le caută, pe Poeli int�i, topind acoperişul bisericii ca sl-şi to.arne din el gloanţe, şi pe cei mai de sumli pro�atori şi apoi pe tOli artiştii jârii. nu s'a dintit pânli la noi. Să nu int;l.rzie numai la dopotul O�re de artl, m;l.natirile insele, ele atrag pe tOli cei cari verde de secole şi cu scriitura subţire slavonl din secolul al astlizi poartă in lume stuguril e artei. Istoria Ilrii rom�neşti

www.dacoromanica.ro

,8, B O A B E D E G R Â U

s'ar putea scrie, istorie de fapte politice cât şi istorie de fapte doveneşti vădesc o trebuinţă de cromatic, mulţumită atât prin culturale, luând ca obiect numai mân3stirile. Lucrul a fost podoabe de ceramică in culori, cât mai cu seaml prin această incercat, Într'o măsură, de cel mai mare istoric În viaţă al revărsare de frescă. E o adevărată intrecere dela biserică la bise-nostru şi a rbplliut din belşug pe autorul lui. rid. Bucovina apare toată, privită din aceste rlspântii mânăsti-

Foarte aproape de Putn; se găseşte Suceviţa, ridicată de teşti, ca o ţară de sfinţi şi de ingeri îmbrăcaţi de sute de ani În Movileşti, în jurul anului 1600 şi care s'a plistrat ca printr'o cele mai strălucite strae pe care le-a putut da pictura bisericească.

Ştiubeiu

Despre toate aceste fresce, studiate deopatriv"­la mânăstirile Voroneţ şi Gura Humor, a scris observaţii originale şi uneori adânci, intr'o lucrare mare În limba franceză, fostul director al Insti­tutului de Inalte Studii franceze dela Bucureşti, d-I Paul Henry. Descoperirea cea mai de pre1, rezemată pe interpretarea ascuţită şi savantă a documentelor colorate din cele mai însemnate biserici ale Bucovinei, a fost nu atât mâna unor artişti autohtoni, care se putea presupune, ci ceva mai mult. In toat"- această pictură, lu­crată dupll prescrieri unitare şi cu neputin1ă de călcat, episoade de Vechiu Testament, şiruri de patriarhi şi de regi evrei, profeţi şi răsboinici, vedenii iubite de Nou Testament cu Isus la mijloc, asemenea unui copac mistic plin pe cren­gile lui de poame şi de păsări, arti.ştii locali au ştiut sl-şi strecoare sufletul lor. Iată-i, nu cu vreun colţ de privelişte, care efa oprit în indi-vidualiurea lui artei lor, ci cu o intreagă aşezare

minune in mult mai bunll stare dedt alte sfinte tovarăşe şi inţelegere folkloristică românească ! După cum în factura ale ei. arhitectonidi a bisericii, oricllror meşteri, aduşi de atâtea ori

Nu numai că biserica însăşi îşi are tot veştmântul de fresce de Domnii acelor veacuri depllrtate din ţările vecine li S'ar pe pereţii din afară, dela streaşină până În pământ, dar zidul datora ea, se recunoaşte voinţa de linie şi de ornament, care de împrejmuire însuşi, păzit la collur; şi la intrare de turnuri sunt numai, de pildă, ale monumentelor lui Ştefan cel Mare de apărare, de unde în vremea veche pândeau puştile şi tunu- sau Constantin Brâncoveanu, fără pereche in toată lumea, rile, a rămas nestricat. O lumină albastră inf!-şoarll toată biserica, purtată pe aripile lor parcă de îngeri, cari de aproape 350 de ani au fost opriţi, zeci şi sute, pe perelii ei de un meşter pictor mare, dar anonim, şi fâlfâienecontenit din pene Mlute cu nestemate. Aici culoare� funda­mentală a frescelor e albastră, aşa cum la Arbora vecină şi mai cu seami'l)a Vatra Moldovilei, amân­dotJi'l aproape cu un secol mai vechi, e verzulie, ca o apă mai rece şi mai turburătoare de sma!ţ de poqelanuri. Toate aceste biserici nu sunt mari : ele au fost clădite, fireşte, cu o si linţă co­lectivă pe care o puteau da numai acele timpuri

şi puterea nemărginit.:! a Voevozilor, intr'o sin­gură vară şi toamnă. Numai impodobirea aceasta din pensulă trebue să fi linut mai mult şi să fi fost reluată în alţi ani. Locaşul trebuia să ser­vească Domnului şi curţii şi să fie de obiceiu locul de ingropare al ctitorului şi casei lui. Pe din afară forma e uşoar3 şi avântat.:!, pe când in3untru împărţirile prin pereţi şi coloane in

Ştiubeiul adăpătoare

altar, naos, pronaos şi tindă, apasă şi intunec3. Bizantinul şi tot atât de pUţin in lumea de unde veneau acei meşteri, se răsbună şi domneşte în lumina pUţină abia strecurată prin la fel şi în factura picturală. Printre pătratele registrelor ferestrele înguste şi Înalte. Faţ.:! de bisericile muntene, unde împ3tlÎ1e şi împodobite după tipic îşi fac loc povestea în arhitectură are un loc destul de mare sculptura de capitel uri noastd, felul cum ai noştri au inţeles pe cutare sau cutare de coloane, de stâlpi infloriţi, de ornamente florale şi animale sUnt şi fluerul ciobanilor băştinaşi. Marele merit al domnului chiar înainte de inrâurireaitaliană brâncovenească, bisericile moI. Paul Henry e că a auzit, cu urechea lui nouă, toate aceste

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ,8,

glasuri, care no ull ne scl'ipau, şi ne-a ajutat d le ascultăm roagă şi cread opere de artă prin secole, vrednic3 să fie cău-de acum in veac. Atăt dt, adică acest veac va dura, pen- tată in popasurile de mediu.!ie ale sufletului. trudi, dac! cele mai minunate fres ce ale Răsăritului a u i2;butit si se plstreze prin viscole de rbboaie şi de anotimpuri până ŞT/UBE/UL. - Oltenia e intre celel3lte provincii ale iării astăzi, ele nu sunt mai pUlin In primejdie. ştiu căHltori cari au româneşti , păm!!.mul care a deslegat mai bine problema re-plâns inaintea intregului perete de miadnoapte al bisericii dela gionalism ul ui. Nimeni nu-şi i ub�te m;li c;lld dedt Olteanul Arbor;l, care, bllul necontenit de alicele de ghială ale crivăl ul ui, dela 1502 p!!.nll i a noi, e asdzi alb curat, parc3 pregătit ca atunci, Însă pentru un meşter care n'lIfe si se mai ar;!te, să-şi pri measd pEntru int!!.i;! O;!rl istoriile lui dinte din ci obu­rile �i pensulele de culori. Meşteşugul de pe vrem uri s'a pierd ut od;!tă cu evl avia lor. Astăzi tootă ;!Cea atmosferl verde, prin care Întâmpllril e sfinte s e ;!legeau �i se mişcau ca pri ntr' un frun­ziş de pomi din altă lume, s'a stins pentru tOl­de;!una, Intr'un timp mai l ung s a u mai scurt, după mburile de apărare luate, mergând pănl la 3copErirea cu sticlă, aceeaş soanl aşteaptă intreaga pictură de exterior a neasemănate!or mânăstiri b ucovinene. Tot ce p utem face deocam­

dată e si ne grăbim, de apr oape şi de departe, de pe unde ne găsim, cei ce auzim de aceste comori de credinlă şi de artă, ca să le vedem.

Am ales c u deosebire aceste do uă �in ut uri, Oltenia şi Buco vina, pentr ucă in ele mSnăstirile

Cum se scoate apă din şti ubeiu

româneşti s un t mai adunate la un loc şi fac să iasi limpede Iara lui mai mic�, Oltenia, şi nimeni nu e mai bun Romăn la iveală cele două stiluri de cUdire, muntenesc şi moldove- decât el. lată o schi1ă emografică , din lumea aproape a in-nesc, Dar mân3stirile se intâlnesc pretutindeni pe pământul finitului mic, pe care ne- o trimete colal:oratoarea noasnă, llrii, În cotloane de munte, tiirite numai dintr'odată din des- d-i;Oara Maria G oluc u, parcă anume ca să facă î nlelese, chi%.ltura unei strămbe chei, sa u rllsfrânte in lacul cu trestii într' un ison gălgăit de apă curgătoare, cele spuse de noi, şi cu nuferi al unui peisagi u de şes; minunat gospod�rite de Nu e aici numai spirit de observaţie şi nu e nici numai

Nllbitoare la şti ubei u

monahi şi de monahe, sau abia oprite să nu se n3ruie intr'o ruină flră iertarei cu profil uri cunoscute sau c u t urn uleţe şi cupole baroce, acoperite cu tabl3 verde, ca in restaurările basarabene de gust rusesc ale vechilor ctitorii moldoveneşti, intoarse cu această înfăţişare streină dupl stăpânirea de o sut� de ani ţarist3. Inaintea noastră stă o Românie care se

inct:rcare de descriere obiectivă, ci ind uioşare de Oltean vechiu pentru r3m5şilele de via13 ale trecutului, răsărite pe neaşteptate în paşii dru� melului, Să n� oprim Înaintea acestui colţ de elnograrie, La şti ubei ul acesta înselatu] se apleacă sl-şi ast;impere �i ah� sete, mult mai ferbinte, decât aceea a m�rulllae!or :

, Ochiu de ap.:! de'iChis la jumătate de coast3, sub ocrotirea ca de gean� a unui coperiş În­dinat ce se propteşte c u un capăt In p�mânt, ştiubeiul, sau uştubeul cum i se mai �ice, acest isvor captat atit de simplu eSle o caucteristic3 a peisajului oltenesc de îndată ce ajungi în re­giunea dealurilor, Acolo unde se ijdereşte un firicel de apă umuind lutul, acolo unde urma copitelor se umple fără s� se mai usuce, mai intotdeauna s ub coastl, se sapă şi se adiinceşte isvor ul clpt uşind groapa cu bUni groase tăiate anume dintr'o plută bătr1n3 s a u dintr'un sujar

secular, aleşi printre cei mai blnici copaci. Aţa se adună repede In acest ad3post, alcăt uind . vistieria. făn� tânii, adid re�erv a. Cu ajutorul unor propteli laterale, numite • ci ocârlani ., se ridică din grin�i puternice . fala . Cântânii în care se potri veşte ' g ura., deschi%..'itura largă ca o ftreastră la ni velul plm;intului, destul de mare pentru a ]3sa să treacă un om aplecat, t3iat3 in partea ei superioară In formă de

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

arcadl �i incadratl de doi stâlpi - dnd isvorul e mai abun­dent, vistieria se face mai mare şi se îndoieşte num�rul acestor deschi:tlturi. Coperişul alc"tuit din scânduri care se încalecă pentru a nu Hba s:t p"trundă ploaia, are scopul, infipt cum este in chiu poala dealului, d impiedice prlvllirea terenului ,i intr.r.ru necurăleniilor in ap:i -tol dep�eşte cu vre-o doul palme fata Unt3nii, ca şi extremitatea ciodrlanilor cioplitl in formil de cap de cal. Cu toată degenerarea motivului prin repetilie, urechile mici ridicate in sus, botul lungit, ochiul zugrlvit, nu Ia!iă nicio indoialil asupra intenliei de a figurol. calul- şi acusta nu insumnl cl Untina este inchinatl trecltorilor cari s3-şi aduci la adlpat caii, ci, după o veche tradi1ie, simboli:teaz1 nemurirea sufletului, imagina lui Du­cipal • care n'a murit niciodad, trilicşte şi ni . aştept;\'nd să dud sufletele in rai după Judecata de Apoi, motiv pentru care bidiviul lui Alexandru e reprexentat foarte des pe prid­vorul bisericilor. Intreaga construcţie nu deplşeşte un metru înllţime. Apa care prisosqte se scurge prin mici crestături Ucute [n grinda de jos, lie imr'un jghiab transversal, fie printr'un jghiab mititel aşexat perpendicular relativ la fap fânt"nii vărsându-se mai departe într'altul mai mare, O • podea pe podvale ' împiedică formarea noroiului dinaintea ,tiube­iului - une-ori se face .fi c;\te o bancă de odihn1 pentru cei ce vin din dep1rtare s1 ia apă.

Credinţa c3 sufletul mortilor este chinuit de sete dăinuieşte d in timpuri strhechi: o găsim la Indieni, la Egipteni, Ucea parte din inilierea orfid. unde se spunea c3 mortul e admis ca d soarbil din apa de vial" (Carlo Pascal, Le credenu d'oltretomba, p, 57 t. 1). La noi, menirea acestor Umini e să asigure . isvor de ap3 pe lumea cealaltl . sufletului ctito­rului fi al tuturor acelora, morţi şi vii, care-şi au numele scris alături de al lUI pe grinda care susline acoperişu!­une-ori pomelnicu l umple toat3 faţa UntSnii, scris in negru pe fondul colorat cu pltrate roşii, albastre, verzi şi galbene, Aceste ,tiubeie, ca toate flntlnele în gfntre, sunt puse sub ocrotirea unui hram care trebue să fereasd apa de duhurile rele. Ce sfinli anume sunt aleşi pentru a fi patronii cişme­lelor şi puţurilor, ne-o spune erminia, adic� • Învlţătura griitoare pentru meşlqugul 2;OgrUii . din care-şi Itag zugravii modelul icoanelor cu care s1 le impodobu.s�. Dionisie din Fuma (Didron, Manud d'iconogr. p. 430), într'un capitol

intitulat . cum se zugrlveşte Untâna., ne indic,} toate subiec­tele care se potrivesc, prin aluziile la botez şi la apl, pentru o asemenea ornamentalie. Seria incepe, bine Înţeles, cu Botezul Domnului şi scena abia se mai ghiceşte pe ştiube ile noastre unde s'au pbtrat dou5 figuri aureolate, aproape informe, reprezent1nd pe Isus dnd primeşte bo:ezul de la sUntul Ioan. Vechiul Testament a dat multe teme folosite numai acolo unde o mică clădire de zid sau de sdnduri adăpOSlind isvorul, ii Îngliduie destul loc pentru a-şi desfăşura compo­xiţii!e mai complicate. Foarte adesea se int11neşte Maica Domnului intr'un medalion, sau ieşind dimr'o cupl, sim­plificare a Panaghiei Zood.ohpighi, fmtina d�tă oare de viaţ1. Proorocii cari au prevestit botezul, apostolii cari l-au pro­povăduit sunt de-asemeni repre:tentaţÎ. Ingeri, arhangheli, une-ori numai semnul crucii alcătuiesc o decoraţie prori-lacticl destul de puternicli.

Ştiubeiul mai este inconjurat de troile sau de cruci purt!nd un coperÎl ce se prelungeşte in llituri prin scinduri In {orml de aripi, aşa :tisele • cruci de jurlimlnt . care au menirea sli deslege de ori-ce jur�llI�nt, fie drept, fie strâmb, sufletele răposaţi!or cărora li s'a inchinat isvorul.

Ştiubeiele lucrate axi de meşteri lemnari nu se deosebesc intru nimic de cele făcute acum o sut1 de ani, şi nu am vrea sl le vedem pierind. In jurul lor se desfăşoară o bunl parte din viaţa s3tenilor noştri. De mici sunt deprinşi s1 ducă acolo vitele la adăpat, sli care apa de isvor (intotdeauna preferat1 apei de pUI) pentru indestularea casei; acolo se duc femeile să spele premenelile, clei , apa lor spală mai bine ca slipunul ., acolo Inlilbesc trlmbde de p1� abia ţesutli de ele, şi, aşez,lnd ca:tanul al1turi pe pirostrii, pun să fiarb� borangicul; acolo se răcoresc ;i muncitorii. Toatli aceastil activitate şi depilnare de albituri la umbra unei s31cii crescută dela sine, dau un pitoresc de neinchipuit ştiubeielor, imbiind pe cUltor să se abatl pUlin din drum ca 51-;i stingă arsura g.itle;u!ui b.1nd din caucu! cioplit de rudari, nelipsit de la gura ,tiubeielor, şi să se odihneascil st5nd un pic lot sfat. Prin p1duri, două trei cruci aşezate la răspântie, urmele mai dese şi incurcate de vite, pâr1iaşul care se formenil in fundul vlii, te îndreaptă eltre isvorul captat. , Sil-i fie de sufletul cui 1-01. făcut!. s3 spunem şi noi allituri de cei ce ii trag folosul, de câte ori int!lnim ştiubeiul oltenesc "

www.dacoromanica.ro

IMP RUMU TUL D E ÎNZESTRA R E P E N T R U C U L T U R Ă

Ţara a crescut după războiu, nu numai in pă­mânt şi in oameni, d:u şi în trebJinţe. Mijoa­cele de împlinit aceste trebuinţe n'au putut să fie Însă pe măsura lor. Am plătit cu ele jertfe mai vechi şi mai mari decât se aruncaserl\ pe umerii altor popoare. Drumuri noui nu s'au putut face, iar cele mai de mult s'au

şi gheţurile la suflarea primăverii, să iuviore:;:e si să Înflorească răzoarele.

.

In valvârtejul lipsurilor, ceeace se Iasă de 0-biceiu mai la urmă e tocmai grija pentru suflet şi cre'l\iile lui. Se uită şi in�elepciunea lumetlscă a secolelor şi cuvântul Evangheliei care spune

stricat ; clădiri de şcoli, r.(tp;:J.!lIII".� de biserici, de spitale, de aşezăminte de Stat nu s'au mai ridicat sau aş­teaptă neisprăvite; ex­ploatarea bogă\iilor de tot felul a fost începută cu sfială sau a trebuit să fie amâl1ată ; Dunărea a ră· mas fără poduri şi Marea românească fără alte por· turi decât cele aduse din Romiinia mică; apărarea însăş a ţării s'a găsit în suferinţă.

Trebuia să iesim Ctl orice preţ dintr'o aseme· nea părăginire treptată şi plină de primejdii. Iată rostul imprumutului de înzestrare, care are o În* semnăt.1te nu numai e­conomică, dar şi morală. Ne trebue astăzi tot atât mijloacele pentru faptă, cât şi credinţa că mai suntem in stare s'o să· vârşim.

Din miliardele strânse, la chemarea Îndreptată către toate rezervele de agonisire şi de cruţare, umile sau strălucite, anii

Afiş �l împrumutului de in:(Slrate

tare dela toate altarele, de o mie nouă sute de ani, că omul nu se hră­neşte numai cu pâine. Am făcut, de pildă, nu­mai visul unei catedrale ortodoxe şi ne·am intors la alte treburi. Credinţa slăbeşte şi pentrucă ti­parele ei pământeşti sunt mult mai prejos decât cadrele pulberei şi ale vremelniciei. Noi am ră­mas până azi la biseri­cUţele domneşti şi bres­laşe şi nu cunoaştem bi­serica poporului, monu­ment de artă şi corabie a credinţei, În care să poată intra, fără să se Îmbulzească, cinci mii de oameni. Ne gândim la o bibliotecă Naţională, cu săli încăpătoare şi cu mi­lioane de volume, şi ne mulţumim, În zilele când limba românească dă cele mai mari lupte ale ei, cu adăposturi le cârpite şi bălţate ale Academiei Române, care are drep­tul să creadă di au sosit şi pentru ea alte vre­muri. Pierdem din ve­

cari vor veni se vor impodobi de podoabe neaşteptate. Pe toate şamierele lumea se va misca vioaie din zori până În noapte. Imprumutul

' se

va dovedi, prin foloasele aduse subscriitoriJor, drept Încă un mijloc de agonisire şi de cruţare, şi tOt odată, prin ceeace va înjgheba, drept o u­nealtă puternică de indreptare, materială şi spiri· tuală. Munca ţinută pe loc, va porni ca zăpada

dere laroratcarele ştiinţei, pinacoteciJe, inlesnirea creaţiei muzicale, inflorirea literaturei, speriaţi de ameninţările sărăciei. Inzestrarea ţării trebue să pătrundă până la ele. Imprumutul e menitsă ajule şi aci. EI e pentru întâia oari'i şi al credin­cioşilor, al căturarilor şi al iubitoriJor de frumos. E al tuturor şi trebue să·I sprijine toţi!

"BOABE DE GRÂU"

P E N T R U C U L U T R Ă

Î MP R U MUTUL D E ÎNZESTRA R E www.dacoromanica.ro

lA iHPRUHUIUl lMIBIRlRl1 Aflştle ImprumutuJuÎ de Im:estrlle www.dacoromanica.ro

R E G A T U L R O M Â N I E I

., M I N I S T E R U L F I N A N Ţ E L O R

PROSPECT DE EMISIUNE IMPRUMUTUL DE iNZESTRARE A ŢĂRII 4 '1, '1, DIN 1 934

Stopul imprullIlIlliJui. In bala le�ii publicată În • MonitQrul Oficial t Nr. 156 din 10 Iulie 1034 şi Il> Jtu'nalului Consiliului de .\lini.,tri Xr. 2.08� din 6 Octomvrio 1934, 80 llutori7.ii. l\liuÎlltcrul Finan\e1or de II. emito prin subscripţie jlublicu. un Împrumut curo va fi numit t l!/Lprumulul de hr.zutrare Il ţllrii. 4 �% din. 1934..

Acest imprumut este dC!!tina� să o.copcro cheltuclile pentru invcsli\iuni absolut neCQElllrc apăriirii naţi­onale, culturii naţionale, ngrioulturii, conatrucţiei şi refacerii de drumuri, prt'(lum �i nlte luorări publice.

lmjlrumutul se va omite in condiţiunile urmiitoa\"(':

J. Obligatiuni. Titluri. Ministerul Finanţelor cmite obligatiuni la purtător numite . Obligllţilmi 11%% 1931 • . coll�lit�nd ,�mprum,UI!ll de fn:eelrllre II ţării t Ilo cărui valo/U'c nominalii \'11 fi totalul sumclor CUJlrinllC

vor fi repre7.cntatc prin titluri de: o ob li­\'or cmite titluri n\'ând unnătoarele valori

Fiecare oblignţie va. purta un numir de ordine, deci 'pe titlurile de douu. (Ibligaţiuni \'or figura. două numere de ordinI) eonll6elltive, pe titlul de 5 obliga.ţiuni vor figura fi lIumere de ordine consccutive, etc.

2. DobânzI. Cupoane, Obligaţiunile vor fi purtătoare de o dobAndii. de 4.%% pe an, inccpând dola. 1 Decemvrie 1934. �i pAnă Illllmorlizarea lor. ,Dobilnda anuală va fi plăti tA jluuătatc la 1 Iunie şi jumătate la. 1 Decemvrie, primII plald de Irobdudti /6dmdu-It. la l lunie 193�.

Obligaţiunilo vor fi l'reviizutc cu un numiir de 40 dc cupoane, pcntru plliţile de dobll.nzi necesare In primele 40 de 6cmcst.rc, şi un tilioll fn achim bul căruia. se va da o nouă foaie de cupoane după aohiturca. primelor 40 de cupoane.

Oupoanele uazuJe It. primuc arell' numerar pe rolourlltl lQr nomiuală de 'călre /oale auele l/ub1ice. 3. Aruorliznrea. Obligaliunile vor fi amorlizale fn cel mult 40 de an� prin trageri la IIOrţi trimestriale,

începlind din allul l!l35. Tragcrile la sorţi 80 vor face in zilcle de 1 Februarie şi 1 Mai ale ficclirui II.n pentru obligaţiunile cari vor fi rambumate la. I Iunie următor �.i in zilcle de I Auguat �i 1 Nocmvrie ule fiecărui an pentru obligaţiunile oaro vor fi fambul"I!ate la I DoocnI\"flc umlător.

4. ltawtlllrsaren obllgllliullilor. J'remll lllllri. l'tlme. Obligaţiunile ieşite la sorţi la tragerile triwC8trillle vor fi rambursate la BcadenVi. eu premii mIri MII cu prime de rambursare.

a) Amortl:r.Rren cu premII mari. Pentru fiecare total de un mlilard de lei sub8cri�i În impnllllllt se vor amorti7.a CII premii mari, plătindu-se In nnul iuliiiu:

1 obligaţie cu 3.000.000 Ici 2 obligatii cu cflte 1.000.000 • 4 • • t 5(10,000 . 4 250.000 ,

40 , . 100.000 t 57 rambUl"I!atc În total

total 3.000.000 lei 2.000.000 t 2.000.000 • 1.000.000 •

• 4.600.000 . "TIJiOiii"iOOTei

u\ anii următori, numărul obligaţiunilor cari, pentru fiecare total do un miliard lei subscrill, se rambunICad. cu Ilrcmiile mari arătate În tabelul de mai IIUB, rămâne aoola.ş.i ca in anul Înl.l\iu cu OIooplia oii. numărul obligaţiunilor care se ramburseaui. cu cate 100.000 lei 80 mioşoreu7.A cu eAte o obligaţiuno din an in an.

Pentru frncţiunea de milia.rd ce va fi cuprinsă in valoarea nominală totală aubscrisi a6 va adAuga pentru premiile mllri anuale o auma proporţională ou acea frncţiune.

Distribuţia premiilor mari anuale se \"a face III cele 4 tMLgeri din anul TC3pectivin p'irţi pe cAt /le poate e8ale. Imediat dupA Închiderea. subscripţiei, cunoscându-/Ie valoaTOlL nominală a imprumutul«i, ac va ani-ta. cu

llrt'(liziune distribuţia premiilor mari aconlato la. fiecRro tragero trimest.rialii.. b) Amorllurcu eu prime. CcJolalte oblignliuni ieşite la sorţi şi cari nu au ieşit la tragerea. cu premii 80

;:,:b���� ccuu °l2�J;/t1,e !rl ��i K'OJZ 1:�I��2�<I00%i;:

a�k d

�t 15�O Iti ::�o�r:it7.' r:��u�l�o��ob'f�o c1!i /todJ

lei, ule de 20.000 le. tvr fi rambur4ille cu 2,J.OOO lei. Obligaţiunik iui� la 60* 8IJ primuc, din ziua .cadenţii lQr de plată, dTap4 lIumeror pe valoorlltl lor tU

Tambur'lIre, de că/re loo� ca.,ele publice. O. '1'1I1)c! dc nmorlismcnt. Numărul oblisaţiunilor co 8C vor amorti:ro. ÎII fiecare semestru \'a fi ariitat

ihtr'un t.abel de amorti!lment tipărit pe fiecare titlu. Acest tabel va fi alcătuit pe bau. unei eemeetrialit.1ti www.dacoromanica.ro

constant.('. rare ar amorti7..f1. întreg imprumutul prin tmg<'ri la lorţi in 80 de &'ml'!'ltre, eu o dobândă de 214% pe &'meatru. plata obligaţiunilor făc/indu-se pc vlIloarea lor nominală. (Aeeaat.6. semcs�rialitatc constantă VII. fi mll'iUi. cu suplimelltul necesar acoperirii primei de 20°0 şi a premiilor mari).

O. I\feeluarea lragerllor la Sflr'r. Tragerile trimcstriale le .01' face rară deosebire al!upra titlurilor de câte o obligaţiune grupate în scrii d� �O. aaupm titlurilor de 2 obligaţiuni grupate in scrii de 10, asupra. titJn-

��; �eŞi Gas���llt\W::�I�;�fo

a��I!

n2��� ��Ii;!;�U�'i :��id

aer!�u���o: u���.

eiLto 10 ouligaliuni gnlpllte in scrii ce

Ilnitatc ��m�:Lf��g:����I��::S:n l�re�ut r!':n���� Î\�i�::�r��

a ����:,

t���l�

idu��r::Il�ăO�

i!bt:��t:��

nilo IIlmL trase la sorţi În grupc de eate 20. Tn tragerile pentru amorti1.area cu premii lUari, ficcare poI!csor de titluri participă cu aMtcll. numere clite obligaţiuni are; prin urmare, poseIIorul unui titlu de o obligaţie participă cu un număr, jlOlIe80rul unui titlu de 20 obligalii participă ou 20 de numere.

7. Incelnrl'n lIobinzllor. Oblignţillnile ieşito la sorţi nu vor mai produce dobi\n2:i dela data când suma Cll cari sunt mmbUl'8Ilto devine cxigibilti.. Obligaţiunile prC7.entate In rambnrsarc trebue !lil. cuprindă toate eupoonrle CII �cadcntdll următoare datci când affiortil;mcntul dcvine oxigibiL

Vnloaren nominllJA fi. cupoanclor lipsă " Il fi SC8.:tllt.U din suma de rambursare. 8. Seutlrea lIe Impozite şI IIlIP. Plata dobân2:ilor şi a sumelor OII oari se amortizează obligaţiunile va fi

Căcută purt.'i.iorului cupoanelor sau obligaţiunilor ft'iră niciun fel dc rooucerr. IHlică accste pliiţi sunt l!Outite de orice fcl de iml>oât (clemcntar şi SUllra. cotă) şi de oricc fcl do tuxu Bau dropturi de ol"Îce natur·"\. prezento sau \'iitooro perlX'puto BaII impuse de Stat.

De asemrnl'a,· obligaţiunile vor fi scutite de impozitul pe luer.esÎlmi şi de impo2:Îtrle pc aclele dotalc şi 0010 do donaţhmi.

O. Stlllniilutell leuluI. Plata doMnzilor şi Rmorti7.ăl"ilor se ,'a fMI) in lei, f4Ill cum sunt definiţi prin legea monetan\ din 7 I\cbruaril' 1929, adicii. I leu corcspun:U\nd cu mloorca legală do !lzi a uliei cantitAţi de 10 miligmme aur cu titlu 0,900.

II). I,olllhllrllnrc. Oarlllllil, CIl!I!IUIII. Titlurilo acestui împrumut vor fi primite spre lombardare de (lIUre Banca Naţionalii a HomAni<,i, Cal'a de Drpuneri �i Casn Xa\ională do Economii şi Cecuri llUl1tnle.

1':10 \'01' fi primite !JoC " nlo:lrca lor nominala in toate cazurile cdnd ICgM sau IX'gulamentul obligă la depunel"('lI. do gnranţii lIau cau\iulIl.

I I . l'rescrlllllun! do llllllii. In cll1.ul când plata vreunui cupon nu "" fi centtii in timp tlo 6 ani dl'la soadl'lIţa 68, IIIlU nmorlil'.ll.rea vreuh<'Î oblip.:aţiunl nu va fi reclamatii Într'un inten·al de 10 ani dcla data lIC!U:lcnţd l'al .... , pOllc"BOrnl c\l]le)llului MII obliţ,<a1iunii, pierdc dreptul la aum<'le ee i s'ar fi cU\'enit, acea1ea rnmflll(ind in loh)!!ul Statului.

12. Subserlptlllui. !'re,ul 11e cmlsluuc. Sub!cripţiunile la acul fmpru.m.u' .!e P»" lac, hllre ;; ,i 30 Noel/!­t";, 1931. ,\Iinif<l('rul r'·inanţ(·lor re7.cl"vflndll-şi dreptul So'i Icinchid(t, şi mni Înamlc.

Prflrll lle emi4Îlwe al Vilei ohli(Jlllitmi de 1.UOO Ici tGle de 880 lei �i se plii.�te·odat5. cu SlluscrielX'a.

13. l'liill eu tlHneÎ IIl' reu Iii. Se ndmile ea o parte din suma de J)llI.lii, caro si nu dcpi.şc�cii 20% din valOO1"('ll. nominal,-, sub�cris:i, t>II se fReu. cu titluri tiin rentele dc mai jo�, socotite pc cUfIlul arătat În dreptul fiec;iIUill.

H E N 'r A 1. -100 18Sfl Intemll 2. 46.� 1889 Exlermi. 3. -I()o 1891 . . . . . . 4. -I�" 18114 Externă . 5. 5% l8!)'! lnlcrmi U. 4Po I8UO 7. 4�o IS!)S 8. 5°0 1!)0:1 • . • • • . •

Ig: !;� ��� $�;;�riiti : .

R E l\ 'l' A CUHSUL

Olrligaţillnt'R de 1.000 Ici se poate plăti deei cu 680 lei In numerar �i 200 Ici Îu titluri do renUi. DacA valoaren. titluril or pl"e'I:Cntate in piatA dcpii.şC!jte 20% din ,·aloarea. nominală totală 8ub&crisi, plusul

rămâne în folOljul Rtalului ; dacii. este mai micii do 20%, difcnmţa lIe complcteau\ cu numerar. Titlurile primite in platt\ trebue !lll. aibă wate cul)Oll.n<,lc ou IICll.dcnţclo ulterioare dRtci do I Dcccmvrio 1934. 14. Ghlşeuri Ilo subserlpjle. Subsoripţiile şÎ "i\r&imint('lo !le ,'or face la. .Banca Naţionali. II. Romliniei şi

Sucursalele ei, la Casa �aţionnln do F.eonomie �i Cecuri poştale, III. Birourile oficiilor poştale, III. toate Casele publico şi la BiLllcile ce VOt fi an\tato la timJl.

Gh��\lrilc do subscriptie \'01' Jluno la dispo2:i\ia 8ubscriitorilor formularele necesare. Pentru sumele vli1"Sate se VII. ehbcl1l. o chitanţă de primire, care, la ne.oie, poate fi tl"('cul<\ de titularul ei pc numele altei peflloone, prin 8impla mon\iuno in scria, pe acea chitantli, a. transmisiunii posesiunii.

15. Liberale" IIIlutllor. Titlurilo definitivc ouvcnite 8ubscriiwrilor ,'or fi liuernte in schimbul ollitanlclor de \'il.l"RlIminle prin gbîşcurile undc s'au făcut subscripţiile.

Ministrul Finanţelor, VICTOR SLĂ VESCU Bucure,ti, 20 OdQmme 1931

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. Br3tianu, Dragoş Protopopescu.

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian BcliJeanu, D. I. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştefă­nescu-Goangă, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-SlSeşti, V. VâJcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

MiiUer, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

TRANS ILVANIA BANATUL, CRIŞANA, MARAMUREŞUL

1918-1928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţ!l.ru prin

hod-tirea AdunhU dela Alba-Iulia, cu prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi îmbIiţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini în trei mari volume, cu nenumlirate

planşe in afară de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 2000 lei (la administraţia .Boabelor de Grâu.)

Vor aplirea tn curând tn editura Boabe de Grâu şi in conlucrare P. E. N. clubul român:

SĂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.

Din cuprinsUl numerelorviit�re :Bibliote� Brukenrhal; Ihtthyanaeum din Alba Iulill; C0-legiul Bethlen din Aiud; Şcoala de arhitecturi din BucureiJti ; Conservatorul din BucureiJti; Şcoala de arte frumoase din Bucurqti; Colecpa de arlă dr. 1. Canlacuzino; Fabrica de hlnie Buşmu; A· şeuminlele muncitoreşti; Socitlatea Scriitorilor Romlni (S. S. R.); Societatea femeilor ortodoxe; CercetliJia; S. K. V. (Societatea carpatinl ardde:lI1l); Liga Naval!; Muteul de nil bisericeasc1; Muzeul Kalinderu; Muzeul Tării din Cernlup; Muzeul Cipriao Porumbescu din Suceava; Arhivele Statului din Chişinău; Muzeul dcuiesc dio Sf5.ntu Gheorghe; MU%Eul Geologic; CoI�na Traian1; Sarmisegetu%2; Adam K lissi; Cutelul Mogotoaia; Castelul Ke· meny de pe Murq; Cooacul CiOC1oeşti; Cel1Ple ţăr�neiJti daCiJti; Mitropolia din Bucureşti; Catedrala mettopolitanl din Sibiu; Palatul metropolitan din CerMuţi; Biserica rom"neasc3 din Sofia; Alte urme rom"neşti la Stambul; Turnu-Se\lerin; Delta; Valea Prabovei; Dunărea noastră; Piatra Craiului; Mangalia; Un sat din Basarabia (Cornoval; Un sat din Do­brogea (Elibci); Copacul românesc.

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI

B O A B E D E G R Â U Revistă ilustrată lunară de cultud

REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCATIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. :il8

ADM I N I S TRAŢ IA: IMPRIMERIA NAŢIONALA BUCUREŞTI V. - C.Iea Şerban Vodl Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL a80 LEI.- UN NUMĂR 25 Up.:._ ' : " . . ,t. ___ . , � : \\��'t�'1; � " ,,:

NOPŢI LA HANUL DIN ANTINţ'8.��'1"ftrj;:;< , cronică-roman de Iordan lovco". din bulgăreşte" ţ:>l" " ';"'.I �-?' ", ' ... :« de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. TeQdorescu-Siori.;-, •.. " I il;" -'! .. .

.... ,

20.:01 PAGINI, PREŢUL 50 LEI \ � ��;;:.� �',:,;,.; " . " J."', ' #

S T Â N C A R O S I E " ROMANUL FOTINIEI SANDRIS,

' de GR. XENOPOULOS,

;

din greceşte de ANTON MISTACHIDE. cu desene de I. TEO-

) ,. ' , " .�,

.: tf� :'f�,ţ�h DORESCU-SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

� Î N T R E D O U Ă L U M I DouA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,

CU REPRODUCERI DUPĂ CALĂTORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL :;0 LEI

CAT ALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, lIa PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U • PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALĂ c u U N CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI, 131 PAGINI, 2 0 LEI

ALEXANDRU " C E L " B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITESCU. 20 LEI

" ,

• PREŢUL LEI '5 M O N I T O R U L O F I C I A L

ŞI IMPRlMBRIILB STATULUl

IMPRIMERIA N A T I O N A L A

B U C U R B Ş T I \

www.dacoromanica.ro