BOABE DE GRÂU . ANUL V REVISTA DE CULTURA N-rul.o

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

COLECŢIA Prof. I. CANTACUZINO (Ta-blourile, w 30 figuri) . de Prof. G. OPRESCU

UN SAT DOBROGEAN: EZIBEI (cu 46 figuri) . deC.D.CONSTANTINESCU-

MIRCEŞTI

SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI (cu '5 figuri) . de VICTOR ION POPA

SÂNGE STRICAT (III) . . de BORISAV STANCOVICI (cu :1 figuri de Borb Caragfa) din shbeşte de Elena E/timia

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii. Când trec anii: Bucura Dumbravă şi Carmen Sylva, Fanu, Intr'o 2;i a amintirii; Cartea la sate; PictUli murale. Turism, sport, educaţie fi zică: Datorii pe care le amân3m.

(Cu 6 figuri).

Planşă colorată: Şooala franceză sau spaniolă: Portretul unui adolescent

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

REDACTIA:

D I RECŢIA EDUCATIEI

P OP O R U L U I

B U C U R E Ş T I, 1 J SIr. G � ntrOiI Be rthe lot, :a8

EDITURA:

MONITORU L OFIC IAL ŞI

I MPRIM, S T A T U LU I

ADMINISTRAŢIA:

IMPRIMERIANAŢIONALA

B U C U REŞTI, V

Calea Şe rban-Vod5. 133-135

www.dacoromanica.ro

Anon.im imprtsioniJt: Pcisaj de iarn3

C O L E CŢ I A P R OF. 1. CANT A C UZIN O TABLOURILE

Profesorul Cantacuzino a aspirat mai puţin ca logie, prelungindu-le mai departe încă, în litera­oricine la numele de specialist. Orice îngrădire, de tură, în artă. Toate aceste cunoştinţe şi sensaţii, orice ordin, îi era intolerabilă, cu atât mai mult pe care le dorea precise, sigure, adânci, nu erau În cele spirituale. Ceea ce caracteri� În primul decât mijlocul prin care el îşi Iărgea orizontul, rând firea lui, era interesul pasionat pentru toate prin care, mai ales, îşi completa şi clarifica aspectele naturii, pentru toate formele vietii, do- ancheta, începută cu primele sale studii de filo­rinţa de a înţelege ceeace se ascunde sub apa- sofie, în vederea priceperii fenomenului vieţii, a renre, de a pătrunde până la ultimele cauze explica- cunoaşterii omului, a dcterminării limitelor Îme­tive. Materia şi forma supremă sub care ea apare ligi!nţei şi puterii lui sufleteşti. Firea bogată a în lume, omul, in toată grandoarea şi cu toate profesorului Cantacuzino vibra în contact cu ope­mizeriile lui, era obiectul constant al prcocupării rele mari ale poesiei şi dramei, ale muzicii, ale savamului. Bacteriolog, de sigur, şi unul din cei artelor plastice. Dar atitudinea sa faţă de aceste mai serioşi, mai plini de resurse şi mai bine in- producţii supreme ale spiritului nu lua niciodată formaţi ai epocei sale, din pleiada formată in jurul formele voluptăţ'ii pasive a epicureului; cutremurul operei lui Pasteur, a colaboratorilor imediaţi ai de entuziasm, care cuprindea fiinţa lui întreagă, acestuia, dar Încă mai mult biologist, impingând care deştepta în el ecourile cele mai depărtate şi cercetările sale în domenii mult mai vaste, in mai neaşteptate, care inzecea puterile inţelegerii şi Zoologie şi botanică, în fizică, în chimie, în fizia- spiritului său critic, făcea din el un colaborator,

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G RA U

pe un alt plan, a l artistului sau poetului ad· mirat.

Se ferea de tot ce era dogmatic şi restrictiv. De aceea preferinţele sale erau largi şi felurite, mergeau la formele cele mai deosebite În aparenţă. Capaci· tatea sa de pricepere n'avea limită. Orice purta semnul sincerităţii era prin aceasta chiar un docu· ment important pentru cunoaşterea sufletului şi temperamentului unui artist. Darul suprem al pro� fesorului Cantacuzino consta în armonizarea acestor

cu adevărat mari, a fost de a putea armoniza con� [rastele, de a ajunge la unitate in diversitate.

Rară colecţie de artă care să poarte mai evident pecetea gustului celui care a format�o, care să�i oglindească mai perfect sentimentele şi preferinţele, decât cea a profesorului Cantacuzino. Orice obiect fusese judecat şi ales de el, îl mulţumise sau il interesase ca document. Contrar de ceea ce s'ar putea crede, el n'a fost un om prea bogat şi mai niciodată ceeace a intrat În colecţia sa n'a fost plătit

Constant Troyon: Vilei

constatări şi impresii deosebite, În strângerea lor pe valoarea reală. Lucrurile de artă erau ochite, Într'un sistem a cărui concluzie era o bucurie de cele mai multe, la cine ştie ce negustor modest, a trăi, un optimism încrezător În viitor, convin� În timpul vreuneia din numeroasele călătorii în gerea neÎnfrântă În progres, În destinele nobile străinătate, cumpărate pe un preţ mai mic decât ale speciei noastre. De aceea epocile În care omul cel pe care�l meritau, Alte ori, instinctul lui sigur, luptă şi se afirmă, cele de sbucium şi de speranţe mergând înaintea preferinţe lor generale, Îi sem� ilimitate, de iluzii În transformări radicale şi com� nala un artist sau o operă, cu mult mai curând de a fi plete, îl atrăgeau în chip deosebit: Renaşterea, apreciaţi de publicul obişnuit, Fără o idee pre� mişcarea romantică, tendinţele de ameliorări poli� concepută, fără un plan sistematic � cel pUţin la tice şi sociale din secolul trecut, Cu tot echilibrul început - operele de artă, şi În special gravurile acestui temperament excepţional, este sigur că el şi desenurile, au intrat in colecţie încă din primii însuşi aparţinea aceleiaşi categorii spirituale: aceea ani ai tinereţii profesorului, de când el, ca student a luptătorilor. Superioritatea lui. ca a tuturor celor in litere mai întâiu, apoi în medicină şi ştiinţele

www.dacoromanica.ro

G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. r. CANTACUZINO D ELA MUZE UL TOMA STEL IAN 581

s. v. L. Upin� ((j: Un or� pe de:d

Şcoala /ranttzt1.: Peisaj

www.dacoromanica.ro

,8, B O A B E D E GRÂU

naturale, veni în atingere cu Parisul. De atunci ele s'au acumulat fără Încetare. reflectându-Î totdeauna simpatiile şi interesul- de moment sau permanent - caracterizându-se, ori in ce do­mediu am îndrepta anali� noastră, prin calitatea execu�iei, lucru la care profesorul Cantacuzino era

Ş,Qala jrancezd din Sud, sfârşitul sec. XV: Fecioara cu pruncul

a cărui plăcere consta tocmai în descoperirea obiec­tului, pe lângă care ceilalţi treceau indiferenţi.

Instinctul lui impecabil, unic, cunoştinţele vaste şi sigure în materie de artă, în special În gravură, care uimeau pe cei mai mari critici de azi, şi le formase incetul cu Încetul. Incă de copil, din familie, el avusese ocazia să fie martor la mulţumirea venită prin artă şi, în genere, din îndeletnicirile intelectuale; să observe de aproape, să pipăie �i să strângă În mână obiecte admirabile, în colecţia bunicului Mavros ori în casa părintească, alături de o mamă, care putea trece, pentru judecătorii competenţi şi severi, prietenii fiului ei, drept una din femeile remarcabile ale secolului. Bine născut, bine dotat, Ion Cantacuzino, primise În plus una din cele mai complete şi mai raţionale educaţii. La opt ani Învăţase latineşte; la nouă incepuse greaca veche. Limba franceză o vorbea din cea mai fragedă copilărie. La 16 ani, în 1879, e trimis la Paris la liceul Louis le Grand, cunoscut pentru

in deosebi sensibil. El însuşi un desenator remar­cabil, ştia să descopere talentul veritabil, ori unde s'ar fi ascuns. Evident că şi întâmplarea a jucat uneori un rol în achiziţia unui obiect sau altul. Profesorul avea prea mult gust şi prea multă per- Şcoala !r(J1lcezd, sec. XVII: Portretul unei actriţe

sonalitate ca să se mulţumească, cum fac mulţi co- şi al unui actor

lecţionari din ambiţie şi vanitate, să Însărcineze pe un sfătuitor de încredere ca să-i găsească ceea soliditatea şi excelenţa profesorilor, mai ales in ce căuta, plătind oricât. Nu numai că ar fi fost domeniul literar. Acolo are de colegi pe câteva din material imposibil, el, după cum am spus, nefiind somităţile de azi ale Franţei, pe ]oseph Eedier, un om bogat, dar această metodă n'ar fi putut Între alţii. In pensiune la profesorul de limba satisface pe un amator aşa de pasionat şi perspicace, elenă, cu care îşi perfecţionează cunoştinţele ela-

www.dacoromanica.ro

G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. I. C ANTAC UZINO DEL A MUZEUL TOMA STEL IAN 583

sice, la 1885, la vârsta de 21 ani, este licenţiat în plan sistematic conceput. Deschis la toate formele litere. Numai ceva mai târziu, după ce·şi îndepli� artei, apreciind-o în cele mai variate ale ei aspecte, ruse serviciul militar, el se consacră ştiinţelor, profesorul nu avea nimic din pedantismul aca­reluând studiile sale universitare, cu gândul de demic al unui eclectic. Afinităţi de gust şi poate a-şi crea, în acest domeniu, o carieră. La vârsta de educaţie, în .materie de pictură, l-au apropiat de 27 ani, licenţiat în litere şi doctor in medicină totuşi mai mult de arta franceză, de interesul şi în ştiinţe, el făcuse aproape ocolul cunoştin\elor ce se puteau dobândi Î.n Universitatea franceză, nu ca unul ce le încearcă pe toate şi nu se opreste la nimic, ci ca cel care, atras de toate, le aprofun� dează, le confruntă, le controlează una prin cea­laltă, le lărgeşte şi le completează, până îşi con� strueşte un domeniu vast de cercetări şi activitate. Ca o reacţie la preocupările de ordin ştiinţific, ca un excitant spiritual care Îşi Întinde efectul lui binefăcător asupra tuturor momentelor vieţii pro­fesorului Cantacuzino, muzica şi arta, cu posibili­tăţile ilimitate pe care le oferă un oraş ca Parisul, sunt cultivate cu pasiune. Aceasta este origina co�

Ftrdinond Bol ((): Portret d� b.5.{b�t

leeţiei minunate, o parte dăruită azi muzeului Toma Stelian, cealaltă rămasă familiei.

Cea mai importantă parte În această colecţie şi cea mai valoroasă din punct de vedere artistic o formează gravurile şi cărţile ilustrate şi rare. Am aditat că Începuturile ei nu-s În legătură cu niciun

Ed. Monet: Studiu (un <:crşttor)

maeştri lor ieşiţi din această şcoală pentru om şi pentru pătrunderea fizionomiei şi a sufletului prin portret, de acel vijelios şi atât de fecund secol al XIX-lea. Să cercetăm un moment pe cele mai importante opere, care până ieri se găseau strânse la un loc, in casa încăpătoare, seniorială, plină de fel de fel de frumuseţi, in care mâna profesorului şi spiritul lui se simţeau dela intrare. Să începem cu cele care au fost azi donate muzeului Toma Stelian. Odată mai mult să ne exprimăm aici toată gratitudinea către familia Prof. Cantacuzino care a făcut, faţă de publicul iubitor de artă dela noi, gestul cel mai nobil şi mai generos, singurul po­trivit cu memoria marelui dispărut.

Darul regesc, pe care urmaşii profesorului Can­tacuzino l-au făcut Muzeului intră în tradiţia

www.dacoromanica.ro

,84 BOABE DE GRAU

J. M. W. Turntr: Moor3 de v;\.nt Ş,oaltJ jrancezrJ din su. XVII: S-ta Cecilia

$'oald flamal/dd, SU. XVII: Flora Diaz de la Pe/ia: Drum În plidure

www.dacoromanica.ro

"BOABE DE GRAU", Anul V, Nr. 10

Cotcqla 1. Cantacuzino Şcoala /ranctzd SQU sponiQ/d: Portretul unui adolescent

www.dacoromanica.ro

G. OPRES CU: COLE CŢIA PROF. l. CA NTA CUZ INO D ELA M UZ EUL TOMA S TELIA N :;8:;

Ş'oola/ranctZildin Sti:. XVIII (Ptrronntau() Portrel de femee Şcoala lui H, Rigaud: Portrel de b5rbal

www.dacoromanica.ro

,86 B O A B E D E GRÂ U

Şcoc.la francutI, It(;. XVIII: Portret de blrbat

Primitiv 1HlIItlTo-catalan, $I!C XV: Fecioan. cu pruncul ,i doi Ingeri

familiei. Generalul Mavros a lăsat şi el Muzeului naţional de antichităţi colecţiile ce strânsese şi care au constituit chiar primul fond al acestei instituţii. De data aceasta s'a procedat la fel. Pânze strânse cu pricepere, cu pasiune, cu acea dragoste de frumos, care era trăsătura fundamentală a caracterului ma­relui om de ştiinţă, vor intra de acum În colo în patrimoniul national, vor forma o parte însemnată din colecţia Muzeului Stelian. Cincizeci şi cinci de opere, cinci române şi restul străine, din secolul

A. J. T. Monticdli: Portretul ffi;lmti artistului

al XV-lea până azi, constitue partea cea mai Însem­nată din colecţia de picturi strân�ă de Prof. Canta­cocino.

Printre Români, în afară de câteva pânze donate pe vremea când profesorul era încă în viea{ă (un peisaj de Grigorescu, un pastel de Luchian, un peisaj de Vermont şi o scenă la ţară de Rodica Maniu), au mai fost dăruite un peisaj şi o ciobănÎţă de Grigorescu, un grup de ţ:ărani la masă de Ştefan Popescu, un studiu de Eust. Stoenescu şi un nud de Pallady.

Cu artiştii străini s'au aranjat două săli: una cu cei cari au trăit din sec. al XV -lea până la sfârşitul sec. al XVIII-lea, alta cu cei din sec. al XIX-lea. In prima sală predomină portretele, mai ales cele

www.dacoromanica.ro

G. O P RESCU: CO L ECŢI A P ROF. 1. CANTACUZINO DELA MUZEUL TOMA STELIAN 587

franceu:. Cele mai preţioase sunt un bust de c�pil, palid, blond, Într'un costum de mătase înflorită, tratat cu autoritate şi cu lărgime de pensulă, de o calitate rară, din sec. al XVI-lea, de şcoala fran­ce:d. sau spaniolă. Este una din piesele capitale În această sală. Un somptuos portret de bărbat, având toate caracterele operelor lui Hyacinthe Rigaudj un portret de femeie, o actriţă, aristo­cratic, repre7:entativ pentru epoca domniei lui Ludovic al XIV-lea; un alt portret de femeie, din sec. al XVIII-lea, tot francez, tratat în genul figurilor lui Perronneau, ţinut În gama de griuri

Şcoala jranctzd (f), SIC. XVII: P ortret de blrbat

caracteristică pentru multe din operele acestui mare pictor; un portret de bărbat, şcoala france:d. din sec. al XVII-lea, către sfârşitul epocii, sub influenţa stilului şi gamei de colori a lui Rem­brandt; un alt portret de bărbat, din sec. al XVIII-lea, executat cu o sinceritate şi o aplicaţie surprinutoare, bine observat, minunat desenat; portretul unei femei, poate tot o actriţă, ca Sfânta Cecilia, fipele sec. al XVII-lea, iată cele mai insemnate din figurile din această sală, alături de un portret olandez, atribuit lui Ferdinand Bol, convingător pentru pătrunderea psihologică, pen­tru execuţia conştiincioasă şi naturaleţea portre­tiştilor din această ţară, formaţi la şcoala admirabilă a lui Rembrandt şi Franz Hals. Şcoala jraTlcud, s/4rp'tul SIC. XVIII: Studiu de ate lie r

www.dacoromanica.ro

BO A BE DE G RA U

Printre lucrările din epocile anterioare, cele mai preţioase sunt o Madonă cu pruncul, din sec. al XV -lea, de mari dimensiuni, mai puţin bine conservată, dar demonstrativă pentru şcoala na­varo-catalană din nordul Spaniei. Este un tablou in tempera, aşe2:at intr'un cadru original, executat

John L. Brown: Portret

sub influenţa începutului Renaşterii, el însuşi o lucrare curioasă. Este o fericire să avem în MU2:eu un astfel de tablou, aparţinând unei şcoale relativ pUţin repre2:entată în afară de Spania. O altă Fe­cioară cu pruncul, mai stângace, mai rustică, pare a fi de şcoală italiană sau din sudul Franţei. Ea aparţine aceleiaşi epoci. Un mic tablou german, Naşterea Mântuitorului, ne apropie de Durer prin sentiment, compoziţie, factură şi cele mai multe din numeroasele detalii.

In sala rezervată sec. al XIX-lea sunt şi câteva opere de transiţie dela stilul secolului precedent la cel inaugurat de şcoala lui David. Aşa sunt două admirabile portrete în creion, capete de Convenţionali din vremea Revoluţiei Franceze, şi un portret de familie, un bărbat şi o femeie, de o compoziţie cam stângace, dar de o execuţie îndemânatică, corectă, evident sub influenţa teo­riilor neoclasicismului.

Opera capitală în această sală este Însă portretul mamei lui Monticelli, lucrare magistrală, demnă

de Luvru, în care nu ştii ce să admiri mai întâi: libertatea facturii, emoţia pictorului în faţa mo­delului, desenul aşa de precis, sub un fel de ne­glijenţă aparentă, splendoarea materiei abundentă şi onctuoasă, subtilitatea armoniei de colori ori vigoarea pensulei. Un portret de Carpeaux, sculp­torul ilustru al tuturor femeilor frumoase din timpul lui Napoleon al III-lea, este o operă de mare importanţă prin raritatea ei. Ea ar reprezenta, se pare, pe soţia şi fiul artistului. Pictură de sculptor, de sigur, tratată în planuri mari, plastică, sobră, dar şi ea demnă de un mare muzeu. Două desen uri de Delacroix, unul din seria fiarelor sălbatice, pe care maestrul le studia cu atâta superioară inţele­gere la Jardin des Plantes, altul, o căruţă trasă de doi cai, subiect neaşteptat în opera lui, fixat intr'o linie viguroasă şi rezumativă, cu puţine pete de pastel, ne oferă două aspecte, care se completează foarte fericit, ale marelui şef al romantismului, ca desenator. Două bune portrete din sec. al XIX-lea: unul de Paul Baudry, decoratorul Operei din Paris, reprezentând se zice chiar pe Ch. Garnier, arhi-

Şcoala italiand, sec. XVII: Cap de studiu

tectul acestei clădiri; altul de John Lewis Brown, figurând pe un camarad al artistului in bluză de lucru, subiect rar tratat de acest faimos pictor de cai şi de amazoane. Un peisaj de iarnă, dela in­ceputul impresionism ului, poate de Sisley, poate de

www.dacoromanica.ro

G. OPRESCU: COLECŢ IA PROF. I. CA NTA C UZI NO D ELA MUZE UL TOMA ST EL IA N 589

Courbet, veridic, sub o lumină de o justeţă impresio­nantă, viguros şi larg pictat; un alt peisaj, un deal plin de arbori, printre cari se zăresc acoperişurile de colori vii ale clădirilor, delicat pictat, cu armonii de roz şi d7 cenuşiu v�nind

.dela Caro

.t şi care s'ar putea

să fie opera lUi Lepme, contnbue să întregească imagina picturii franceze din această vreme. Lu­cr:.ări mai mi�i sunt: un puternic studiu, viril şi pastos de Dlaz; un cap de negresă, puternic, viguros tratat, de Beniamin Constant, orientalistul;

rele de bună pictură occidentală, prezenţa unei noui

. colecţii va fi preţuită de cercetători şi de

publtc. Acest lucru l-au înţeles atât membrii cc;msiliului artistic, cât şi autorităţile de care de­pmde Muzeul nostru.

In afară de aceste opere, câteva altele au fost împărţite între fiii profesorului. Ele aparţin mai toate şcoalei franceze !fi în special sec. al XIX· lea. E.xcepţie fac, un admirabil peisaj de Van Goyen, bme conservat, întrezlrit prin acea atmosferă

B. Constant: Nfgresli

un peisaj de Turner, o acuarelă de Lucien Simon, o alta de Jongkind, un studiu de Troyon, în câteva trăsături de o siguranţă uimitoare, şi câteva pei­sajii nedeterminate, de pictori francezi.

Toate aceste opere sunt pentru noi extrem de semnificative. In afară de faptul că au fost alese şi au trăit în vecinătatea imediată a unuia din cei mai mari Români, constituesc un material preţios pentru cunoaşterea artei străine. La noi, unde în afară de bogatul Muzeu Simu, de operele bine alese din Colecţia Zambaccian, de câteva picturi din Muzeul Kalinderu, sunt aşa de rare exempla-

umedă şi irizată, caracteristică acestui subtil pictor, ţinut în griuri uşor nuanţate, un adevărat tablou de colorist; un portret de abate din sec. al XVIII-lea viu, spiritual, sensual, cu nişte ochi pătrunzători şi negri, care ne dă perfect impresia acelor perso­nagii ciudate, jumătate preoţi şi confesari, jumătate sigisbei şi consolatori de femei cam neglijate de soţii lor. Un cap palid de femeie, de Ricard, ma­rele portretist romantic; un altul neiscălit, dar atri­buit lui Fr. Millet, o ţărancă bătrână, cu o figură angulară, severă, tăiată în planuri mari, expresivă, cu privirea intimidată, cu tenul de o coloare

www.dacoromanica.ro

BOABE DE GRÂU

aproape cărămizie; o casă turcească, la malul apei schiţă În care se simte temperamentul şi originali� (de Decamps), pe zidul căreia se opresc ultimele tatea marelui maestru, sunt bucăţile cele mai în� raze portocalii ale soarelui ce apune, pictură sa- semnate, alături de alte câteva lucrări mai mici, vuroasă şi savantă, a acestui admirabil practician, schiţe şi poşade, având când anume calităţi de cunoscător al tuturor secretelor aşa numitei /!. bu� prospeţime, venite din armonia francă a colorilor, cătării a picturii •. In sfârşit, un portret de femeie, când spontaneitate, un desen plăcut prin obser� poate de ]. Marc Narcier, un adevărat capo d'operă, varea trăsăturilor, ori o originală punere in elegant, sugestiv, de un colorit armonios, de un cadru. Un lucru excepţional între toate este o desen viu şi plin de graţie; un alt portret de femeie acuarelă de]. W. M. Turner, o mare înfuriată, de în colori stridente, aproape acide, una din acele un brio de factură, de o fantezie, de o ;usteţă, de fi:âonomii îndrăzneţe, pe care se ceteşte setea de o putere de evocare cu adevărat genială. Deşi mică vieaţă tumultuoasă şi nevoia de aventură, atribuit prin dimensiunile ei, o putem considera ca pe una lui Rops; câteva vaporoase miniaturi de Isabey; din piesele capitale ale colecţiei. un studiu de Manet, un personaj spaniol făcând parte din cortegiul pitoresc al luptelor cu tauri, G. OPRESCU

P. Barldry: Portretul lui Ch. Garnier (1)

www.dacoromanica.ro

Vedere spre valu cu Unt1ni

UN SAT DOBROGEAN : EZ IBEI C3.lătorul care a ajuns la Bazargic Într'o lună cu

căldură Înnăbuşitoare de vară, se găseşte surprins de neaşteptata trecere dela locurile pline de sevă şi de verdeaţă din împrejurimile Dunării, la o regiune cenuşie, arsă de SOare şi bătută de vânturi, unde impresionea� caracterul străin al locului, noutatea perspectivei şi această apariţie a Orien­tului la o margine a României întregite.

In adevăr, vizitatorul are nedumerirea să întâl­nească în centrul acestui oraş minaretele ascuţite ale moscheelor, alături de cele mai occidentalizate clădiri, la periferia oraşului mahalalele tătăreşti cu uliţele înguste, cu casele scunde şi Întunecate, În­cercuite de ziduri înalte, iar pe străzi bizara ame­stecătură a şalvarilor albaştri, a voalurilor cernite sau a costumelor naţionale, peste care se suprapune ca o notă predominantă insolenta costum ului mo­dern.

Toate acestea Îţi fac impresia unor aşezări de oameni din alte timpuri şi din alte locuri, peste care a năvălit În pripă civilizaţia.

Dar caracterul străin al locului şi noutatea im­presiilor se continuă şi dincolo de acest oraş. Dacă treci de monumentul lui Zimmermann, În drumul

ce duce spre Baleic, ţi se deschide perspectiva unor terenuri imense, fără accidente şi fără ondulaţiuni vizibile. Vântul singur, care bate neîncetat până la asfinţitul soarelui, stridi măreţia acestei singu­rătăţi din care. natura a gonit detaliile pentru a păstra numai liniile simple ,. Când se Întâmplă, câte odată, ca vântul să Înceteze obosit În mijlocul unei zile de vară, atunci liniştea este desăvârşid şi singurătatea maiestoasă.

Câmpia, de un cenuşiu şters, este străbătută În lungime de umbre destrămare şi de lumină orbi­toare. Coloanele de praf, stârnite de vehicule În mersul lor, se rostogolesc in apropierea pămân­tului, producând singura variaţie în uniformitatea decorului din ce în ce mai cenuşiu şi a unei atmo­sfere din ce În ce mai nemişcate.

Acelaşi peisaj privit Însă primăvara, spre sfâr­şitul lunii Mai, îşi schimbă înfăţişarea. Liniile de­corului rămân, dar colorile se schimbă. In locul cenuşiului şters, apare verdele nesfârşit al lanurilor de cereale; iar pe marginea şoselelor şi in funduri imperceptibile, mii şi mii de flori de maci, insule de foc în verdea imensitate! . . .

Pentru ca să-şi poată face cineva o idee de

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E GRÂ U

frumuseţile nebănuite care se ascund aici, trebue să vadă Cadrilaterul în toate anotimpurile şi să-I cunoască sub diferitele sale aspecte. Acest ţinut

Ca,;ă turcească

nu se mărgineşte numai la dealurile cu sinuozităţi Încete şi cu movile presărate de-a-Iungul drumului ce duce spre Balcic sau spre Silistra. Trebue să pătrunzi în inima lui, pe drumurile nepietruire de ţară, bătătc­rite de căruţele dabrogene, pentru ca să te poţi convinge de fantezia ciudară pe care a pus-o natura, în plămădirea acestui pământ. Căci ţi se întâmplă de multe ori ca toamna, după ceasuri întregi de călătorie pe locuri de piatră, fără cea mai mică urmă de vegetaţie �i fă1ă nicio ridicătură la orizont, să intalneşti deschizături prăpăstioase, văi adâncÎ căptuşite cu piatră, in fundul cărora sclipesc resturi întârziate de apă,

Odată coborit pe cărăruia ce şerpueşte in fundul unei astfel de văi, mintea nu mai vrea să-şi închipuie că sus, la două­zeci sau cincizeci de metri, se intinde stepa fără de sfârşit, cerul fără vreun punct de reazăm În îndepărtatul ori­'lont.

In alte locuri Însă, Cadrilaterul este acoperit pe suprafeţe nesfârşite, de pă­duri dese nu prea înalte, prin care poţi să mergi ceasuri intregi, fără să dai de un luminiş; este vestitul Deliorman, sunt pă­durile dela Bazaurt şi cele de pe malul Batovei. Drumul se îngustea'lă aici şi trecerea îţi pare prea

repede dela soarele de foc, la atmosfera umedă şi rece, dela orizontul îndepărtat, unde te obişnuiseşi să-ţi odihneşti privirea, la copacii deşi cari-ţi de-

filează fără Încetare ceasuri Întregi, pe dinaintea ochilor.

O" In mijlocul acestor ţinuturi, întâlneşti satele nemişcare, adâncite în visare, moleşite parcă de soarele arzător. Sunt aşezări omeneşti injghebate după alte criterii decât cele din ţinuturile pe care le cunoaştem noi. Lipsite de mişcare, mai ales acolo unde predomină ele­mentul musulman, lipsite de vegetaţie, ele oferă călătorului aceeaşi coloare ce­nuşie pe care a Întâlnit-o aiurea pe câm­piile Cadrilaterului.

Dar această lipsă de vegetaţie, această monotonie întreruptă în timpul zilei numai de scârţâitul vârtejurilor trase de măgăruşii dela cunoscutele fântâni dobrogene, este răsplătită cu prisosinţă dacă, părăsind stepa, coteşti spre ţărmul dantelat al mării. Balcicul, Ecreneul, capul Caliacra, sunt mărgăritare ale Mării Negre şi tot atâtea minunăţii ale naturii, care fac trecerea dela monotonia obosi­toare a stepei, la nemărginirea plină de �;�f��e şi de strălucire a decorului

Aceste locuri, care oferă atât de calme orizon­turi, au cunoscut altădată în cursul marilor răz-

Fantâni la răscruce

boaie şi al năvălirilor barbare, vremuri de nelinişte şi de groa.2:ă, care au dat loc la frământări sociale şi mişcări de populaţie necunoscute în alte provincii.

www.dacoromanica.ro

C. D. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI: UN SAT DOBROGEAN: EZIBEI ,., Vieaţa încetează de multe ori in urma înfricoşa­

telor sguduiri ce se abat asupra ţinutului. Satele sunt distruse, locuitorii, dacă scapă teferi, fug în alte locuri unde vieaţa le făgădueşte mai multă siguranţă.

m���ul:l:: ����r,��rt�e

î�!����e�� chilor sate se stabilesc oameni fără legă­turi fireşti cu cei cari locuiseră înainte de bejenie.

Satul dobrogean sufed de eclipse to­tale în evoluţia lui şi de aceea, În starea actuală, nu reprezintă structura sufle­tească deosebitoare, pe care secole de convieţuire o imprimă unei colectivităţi.

Ezibeiul, din a cărui monografie se pot spicui rândurile ce urmează, se află aşezat la 6 km de Bazargic şi face parte din aşa numitul « Bărăgan al Do­brogei t. Numele satului vine dela un Turc Azis-Bey, un fel de principe foarte bogat, însărcinat de Sultan acum vreo sută de ani cu colonizarea elementului turcesc În această parte a provinciei dobrogene.

nlar din Etibei

Istoricul satului Ezibei răsfrânge istoricul pro­vinciei din care face parte. Aşezat la o răscruce de drumuri Însemnate, este martor la toate evenimen-

Tiitari din Etibt:i

tele care schimbă de atâtea ori în decursul vremu-

Mormântul preotului Pascalie (Etibei)

www.dacoromanica.ro

;,. B OA B E DE G R Â U

eiloe, înfăţişarea etnică şi fizic?i. a satelor din aceste {inuturi.

Pentru înţelegerea stărilor actuale, vom căuta să

Fie rarul sa tului

Tip de tltlroa id.

înfăţişăm aspectul etnic al satului şi câteva eveni­mente mai însemnate din secolul trecut.

Până la anul r854, populaţia majoritară din sat era alcătuită din Turci. In acest an vin din Rusia, Gubernia-Karâm, şi se aşează în sat 60 de familii

de Tătari. Ei sunt îrnproprietăriţi cu câte ro ha de pământ şi sunt aşezaţi în partea de Sud a satului.

La trei sau patru ani după venirea Tătarilor, s'au aşezat în satele din apropierea Ezibeiului Cerchezii, por­niţi tot din părţile Rusiei. Erau is­cusiţi dilăreţi, - oameni energiei şi întreprinzători - dar totodată şi renu­miţi hoţi, cari au terorizat regiunea cât au locuit prin părţile Dobrogei.

Când se evoacă timpurile acestea, lo­cuitorii Turci nu uită să vorbească des­pre farmecul flr3. seamăn al femeilor cu ochii albaştri, ca cerul unei nopţi de stepă.

Fiinţele acelea iUţi Ia mişcări, cu pri­viri sfredelitoare, au aprins inimile li­niştiţilor oameni, cari multă vreme nu visau decât femei frumoase ca Cer­cbezele.

Bulgarii formează naţionalitatea care a

:����t�t!!�in

aJe�i!

n.ss�!�aP�:����

ă;t

t: N���

c��!

gora •. Primii locuitori au venit ca argaţi la Turci, acum 90 ani şi se numeau: Dragni Pop PaseaU, V âlciu Pop PascaU, Chir Costa şi Coliu Atanasof Uzunof.

In anii următori s'au mai stabilit şi alte familii venite din regiunea • Zagorei t, dar multă vreme populaţia bulgară reprezintă un număr aşa de mic de locuitori care se pierde în masa compactă a ele­mentului musulman, încât în acest timp nu poate fi vorba de o aşezare temeinică a elementului bulgar in sat.

��r·:. --�_L� ' �-

....,--�! " . . . ' --� -'�� �'- --���. �1f�:�� ..

Ca rtie r locuit de mace done ni

De altfel, ceea ce se petrece în Ezibei, este carac· teristic pentru întreg Cadrilaterul.

www.dacoromanica.ro

C. D. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI: UN SAT DOBR OGEAN: EZIBEI ,.,

Până pe la anul 1877 şi mult mai târziu, popu­laţia bulgară reprezintă un procent prea mic de locuitori şi de multe ori este egalat în unele sate de o populaţie românească formată din păstori veniţi de peste munţi, sau din locuitori emigraţi din Muntenia şi statorniciţi in aceastl regiune.

Colonia de Bulgari dela Ezibei este una dintre cele mai vechi din toată Do­brogea.

Cei dintâi locuitori Bulgari au fost aduşi aici de un preot Pascalie, un fel de apostol �i misionar, primul care a adus coloruile bulgăreşti în Dobrogea.

In eurtea bisericii unde este înmor­mântat, pe lespedea de piatră care-i strljueşte mormântul, se poate citi ur­mătoarea inscripţie:

« Aici odihnesc rlmăşiţele pământeşti ale preotului Pascalie, din satul Ko­zormâdie, el a fost primul care a în­fiinţat coloniile bulgăreşti în Dobrogea în anul 1832. Din averea lui a fost

f��i�.U�ă l��tlhi::���i��� s:��\ ?��

a murit in pline zile în 1888 Decem­vrie 10, Azâs-Bey t.

In timpul războaielor dintre Ruşi şi Turci, Bul­�rii fiind bănuiţi el simpatizează cu armatele larului, au avut �ult de suferit dela populaţia musulmană.

Astfel, in anul 1876, în ziua de Sf. Petru, Turcii şi Tătarii, cari probabil, prevedeau că vor fi învinşi

nesigurl; li se iau pământurile şi tot avutul, iar in cas

I��e\�n::tj:�fe����i;: :;:��:au indurat au

Interior turc esc

fleut pe această populaţie paşnică şi cinstitl să părăsească satul, aşa că la 1913 nu mai găsim in Ezibei decât câteva familii de Tătari sărlciţi.

Acest rest de populaţie, singura care reprezintll elementul autohton in sat, munceşte din greu in dijmă pe pământul celorlalţi locuitori, pentru a-şi

agonisi hrana cu care să-şi întreţină gospodăria. Ochii lor sunt mereu În­dreptaţi către sfânta şi binecuvântata patrie turcă.

Un curent de emigrare, care devine tot mai puternic în Cadrilater, infJă­cărează şi pe Tătarii din acest sat.

Ei n'aşteaptă decât prilejul favorabil să poată părăsi ţara, pentru a răspunde chemării profetice pe care noul condu­eltor al naţiunii turce o îndreaptă, cred ei şi către Tltarii din aceastll re­giune.

După anexarea Cadrilaterului, Statul român a continuat opera de colonizare începută de Statul bulgar, cu singura deosebire el În loc de populaţie bulgă­rească, s'a colonizat o populaţie româ­nească. Astăzi se găsesc în sat 65 de

Tigani de religie musulmani. Alltu ri ti:r;icul din car e se fac c ase In E r ib ei familii de coloni�ti macedoneni şi 20 familii de colonişti regăţeni.

de Ruşi, năvălesc în sat, dau foc locuinţelor bul­găreşti şi provoacă un adev3.rat măceL . .

Bulgarii n'au uitat niciodat3. această purtare. După 1877, în timpul stăpânirii bulgare, situaţia

Turcilor şi Tătarilor din sat devine din zi În zi mai

Coloniştii macedoneni locuesc În 8r de case şi sunt veniţi din următoarele ţinuturi: o familie din Veria, 30 familii din Cadrova, 15 familii din Hur­fana, 10 familii din Gramaticova şi 9 familii din Patecina, Macedonia greceasd.

www.dacoromanica.ro

596 B OABE D E GRÂU

Cartierul Utari!or 3!I[l!:ti locuit de cOloni,ti macedoneni

Coloniştii din Vechiul Regat, aşezaţi În partea de Vest a satului, Înnumără 16 familii, dintre care 13 din jud. Bacău, 2 din jud. Tulcea şi 1 din jud. Putna.

Satul este deci locuit de Români, Bulgari şi Tătari, trei nafionalităţi care reprezintă tot atâtea mentalităţi; chiar coloniştii români, macedoneni şi regă­ţeni, venind unii de peste graniţă, alţii din Regat, aduc cu ei structuri sufle­teşti diferite.

Luat ca unitate socială, acest sat ne înfăţişează un conglomerat sufletesc cu totul nou şi interesant pentru studiul fenomenelor sociale, pentru urmărirea procesului de desagregare şi uniformi­zare a obiceiurilor cultivate astăzi de locuitori.

Vieaţa socială a satului, fixată intr'un moment când fiecare grupare repre­zintă integral formele tradiţionale ne­alterate prin c o n t a c t u l cu celelalte

M:rctdontni cu hameiE la �unat

grupări, va da posibilitate cercetătorului de mai târziu să stabilească pe cale de comparaţie, gradul de" variabilitate, forţa de rezistenţă a fiecărui obi· ceiu.

Populaţia satului pe ultimii ani nu reprezintă O

cifră a cărei creştere sau scădere să fie proporţio­nală cu procentul mortalităţii sau natalităţii din sat. Cauze cu totul particulare înfrâng obişnuitele legi ale demografiei, dând naştere la fluctuaţii curioase, care imprimă un caracter local acestor probleme.

Incepând cu anul 1925, observăm o oscilare a cifrei populaţiei din satul Ezibei. Dela 1038 de suflete, câte ne indică statistica În acest an, se urcă În 1931 la 1168 pentru ca, în anul 1932, să scadă succesiv până la II 18 suflete. In anul 1933, aceeaşi populaţie înregistrează o urcare bruscă dela 1 Il8 suflete, la 1238.

.0 familie de turci 5tănd la masl

Populaţia satului Ezibei dela I9?8-I934 -

I ,g �

I °

I � I � ila "E "il �:. in; � � �� :E ., 1928 . " 'o, 8, '4' 1.038 1929 ,6 '" 8, 74° 1.074 1930 ,6 ,,6 74 '" I.UI 1931 '4 ,80 " ,,, 1.168 1932 " 34' 49 ,,, 1.118 1933 . '04 m 4' 754 1.:138 1934 'o, '" 42 ,60 1·:1:19

Creşterea bruscă a cifrei populaţiei se datoreşte adausului provenit din colonizarea celor aproape 300 de locuitori Macedoneni şi Regăţeni. Feno­menul descreşterii populaţiei trebue atribuit În primul rând emigrării populaţiei turceşti. Din 1928 şi până În 1934, au emigrat 20 familii care

www.dacoromanica.ro

C. D. CONSTANTIN ESCU-MIRCEŞTI: UN SAT DOB ROG EAN: EZIBEI '" au vândut locurile şi casele, parte coloniştilor, parte locuitorilor bulgari. A doua cauză ar fi tendinţa de imigrare a elementului colonizat. In sufletul co­loniştilor macedonenÎ stăruie încă in­stÎnctul nomad, produs al împrejură­rilor, care a fkut ca veacuri întregi această popula\ie să colinde dela munte la câmp şi dela câmp la munte, cu tur­mele ei. Colonizaţi în Cadrilater, nu s'au putut deprinde cu vieaţa statornică a vechilor agricultori. Ca şi altădată în Balcani, s'au mutat din sat Î.n sat cu familia şi cu tot avutul, formând o populaţie în continuă mişcare, până in ultimul timp, când comasările definitive au pus capăt acestor peregrinări.

In sfârşit, ultima cauză care a deter­minat fluctuaţii neobişnuite la cifra populaţiei. a fost şi emigrarea locuitori­lor bulgari peste grani\ă şi reîntoarcerea familiilor emigrate, mai ales în ultimul

Bordeiul unui coloniu reg3ţun

timp, când dificultăţi de ordin material le-a făcut imposibilă şederea în Bulgaria.

că�tu;��la�i;i J;�u �!i�:i, ��p:;ar�â� interesul obişnuit, ridică probleme nouă şi îngrijorătoare. S'a stabilit că Mace­donenii şi Regăţenii, mai ales in primii ani ai colonizărilor, intrec în decese pe toate celelalte naţionalităţi din sat, Bul­gari şi Turci.

Se explică această mortalitate mai mare, prin aşezarea lor pripită şi lipsită de cel mai elementar confort, prin lo­cuinţele nesănătoase în care au fost ne­voiţi să stea, la începutul venirii lor in sat. In special femeile coloniytilor macedoneni au avut mult de sufeflt de pe urma schimbării de mediu. Mai puţin rezistente decât bărbaţii, ele re-

Bulgari din E:ibei

prezintă mereu cel mai mare procent la cifra mor­talităţii.

După cum am arătat, dintre coloniştii stabiliţi in sat În ultimii ani, Macedonenii sunt cei mai numeroşi. ei formând 63 de familii cu aproape 300 de suflete. Oameni inteligenţi şi Înzestraţi cu mult spirit practic, imediat ce s'au stabilit in Cadrilater, şi-au reluat vechea ocupaţie pentru care sunt atât de pregătiţi, păstoritul.

Patrioţi exclusivişti. nu sunt refractari prieteniei cu Bulgarii, dar reacţionează energic şi hotărît ori de câte ori cred că drepturile de cetăţeni liberi le sunt încălcate de minoritari. Populaţia satului a cunoscut unele fricţiuni, provocate mai ales de vechea aversiune pe care coloniştii macedoneni

Macedoneni fotografiaţi In Mace.donia, In costumele. lor na!Îonale.

www.dacoromanica.ro

, .. B OABE DE GRÂU

Tătă�cl duc lndu -,i copilul In c 1l:cl

o aveau faţ� de populaţia bulgar�. Se ştie di. ban­dele de comitagii bulgari care terorizau satele ro­mâneşti, din Grecia, au silit pe mulţi Macedoneni să părlseasdi acele locuri. In Cadrilater, dând peste populaţia dela care îndurase atâtea siloieii în trecut, era natural sâ-şi manifesteze ura prin unele conflicte, fără urmări însemnate; câţiva ani de şedere în ţară nu le puteau goni din suflet amin­tirea atâtar secole de opresiune. Cu timpul însă, asperităţile s'au nivelat; locuitorii bulgari apărând mai paşnici decât şi-i închipuiau Macedonenii, s'a realizat repede acea înţelegere cerută de iote-

Loc uitori bulgari d in Exibei

resul colectiv al satului. A contribuit la această apropiere comunitatea de interese; imprumuturile de unelte agricole, ajutorul reciproc la muncile câmpului, înfiinţarea unei cooperative care cu­prinde atât pe Români cât şi pe Bulgari.

Macedonenii au cultul tradiţiei. Nu fără regret şi-au părăsit portul şi câteva obiceiuri legate de vieaţa păstorească. Totuşi hainele pe care le·au purtat până la venirea lor În ţară, le păstread ca pe ':lişte odoare sfinte, în locurile de cinste ale casei.

Solidari până la sacrificiu, amestecaţi sau gata întotdeauna să participe la mişcările cu caracter

www.dacoromanica.ro

C . D . CONS TANT IN ESC U-MIRC EŞT I: UN S AT DOB ROGEAN: E ZIB E I 5"

naţional şi cultural din sat sau aiurea, Macedonenii poart3. cu mândrie atât numele de Român, cât şi pe cel de Macedonean.

Coloniştii reg3.ţeani au mai puţină parte la vieaţa activă a satului. Mai săraci decât Macedo­nenii, îşi creează o vieaţă proprie in cartierul lor şi

prea de pUţine ori evadează în localurile publice, unde se frământ3. adevărata vieaţă a satului.

Cât despre Tătari, spiritul lor contemplativ îi izolează de ceilalţi locuitori ai satului, de cari nu se simt apropiaţi nici prin obiceiuri, nici prin co-

C ad de colonist In E ubeij se observi lipsa imprejmuirii

munÎtate de sentimente religioase. Tătarii de aici, puţini câţi au mai rămas, sunt aceiaşi fanatici pri­zonieri ai străvechilor obiceiuri. Lipsiţi de ultimele elemente necesare existenţii lor, ei continuă totuşi să păstreze În primitiva lor casă, camera pentru musafiri. Şi astăzi ca şi altădată, femeile îşi păzesc

faţa de privirile curioase ale b3rbaţilor, iar T3.tarul sau Turcul consideră duşmân al casei pe creştinul care n'ar duta s3.-1 ocolească atunci când se află cu femeia lui la muncile câmpului.

Bulgarii sunt întotdeauna de o rezervă voită în raporturile cu ceilalţi locuitori din sat. Agricul­tari incercaţi prin felul cum muncesc pământul, servesc de model coloniştilor neobişnuiţi cu rostul muncilor din aceste părţi. Traiul lor în casă este simplu şi aproape primitiv. O singură cameră ser-

Colonişti la sfat

veşte atât la locuit cât şi la pregătirea mândrii. La venirea Românilor în sat, nu existau decât doi locuitori cari aveau paturi in casă. De atunci şi până acum, în urma unei influenţe care nu e greu

Hori tn E zibei

de arătat, cei mai mulţi locuitori se bucură de privilegiul unui astfel de confort.

Bulgarii sunt lipsiţi de acea comunicativi�te atât de naturală la ţăranii noştri. Inclinările pline

www.dacoromanica.ro

600 B O A B E D E G RÂ U

de respect cu care ne obişnuisem in satele din de Turci, se adună in centrul satului şi acolo, in Regat, sau chiar în Ezibei în cartierul coloniştilor sunetul cimpoiului sau al unei armonici dogite,

se improvizează jocuri care cuprind ele­mente imprumutate atât din dansurile moderne cât şi vechile jocuri aromâ­neşti şi bulgăreşti.

In amestecul de tendinţe şi parti­cularităţi pe care le prezintă vieaţa co­lectivă a satului, portul locuitorilor vine să mărească diversitatea. Este ade­vărat că procesul de unificare a inceput să lucreze cu paşi repezi şi În această direcţie; vechiul costum decade sub in­fluenţa hainei oră�eneşti.

Condiţiile diferite ale noului mediu Î-au silit pe coloniştii macedoneni să-şi Înlocuiască tradiţionalul lor port atât de costisitor aici, cu haina de aba neagră croiră după moda nemţească. Femeile lor au fost nevoite să facă la fel. Stăm­burile cumpărate din târg sunt mult mai ieftine şi mult mai uşoare la im-

O parte din acdaşi macfdoneni, In (OSlumeie pe (are le poarll au In Ezi�i ���t�t,

v�����es�t:t�����c�::a�r!:ri�� regăţeni, nu le întâlnim la Bulgarii de aici. Un salut flcut in silă cu degetul arătător dela mâna dreaptă, este supremul gest de politeţă pe care ţi-l pot acorda aceşti locuitori.

In Cadrilater, vieaţa unui sat se scurge mult mai liniştită decât în alte regiuni. Tradiţionalele localuri cu băuturi spirtoase, au fost inlocuite aici prin cafenele. Incercările făcute de câţiva colonişti regăţeni, de a reÎnvia nişte obiceiuri atât de in­r1idăcinate în ţinuturile de unde au venit, n'au putut s3 izbutească. Bulgarii şi Macedonenii sunt prea economi pentru a cheltui cu băutura, pe Tătari îi opreşte legea şi, numai din contribuţia unor colonişti regăţeni, cari îşi beau şi căciula, nu se poate Întreţine o cârciurnă.

Locuitorii se adună sărbătorile sau în după amiezele când n'au de lucru, la cafenelele din sat. B3utura flcută din orz pră.jit, amestecat cu puţină cafea, contribue de astădată să adâncească şi mai mult inclinarea clienţilor spre caracteristica vis3rie orientală. Figurile nemişcate şi profund gânditoare, care ocupă ceasuri Întregi mesele fără a consuma ceva, discuţiile lipsite de acea insufleţire atât de obişnuită in cârciumi, creeau În aceste localuri o atmosferă în care o discuţie începută pe tonul obişnuit, devine de-a-dreptul supărătoare.

Coloniştii regăţeni de obiceiu se strâng, la alte cafenele, frecventate mai pUţin de Bulgari şi Tătari, sau de cele mai multe ori rămân adunaţi la gos­podăria unuia din cartierul lor. Aici, deşi le lip­seşte băutura care le stimula altădată veselia atât

e:S�f7:��i�ăI sunt mulţumiţi că pot râde şi po-

Dumineca, tineretul de toate naţionalităţile, afară

determină o evolUţie a costumului femeiesc şi la ceilalţi locuitori din Ezibei.

Maccdoneanc5. din Eubei in vechiul ei port

Şi totuşi această firească schimbare care duce

www.dacoromanica.ro

C . D . CONS TANT IN ESCU-M IRC E ŞT I ; UN SAT DOBROG EAN: E ZI BEI 60,

la uniformizarea portului din sat, n'a Înlăturat Încă atmosfera atât de arhaică şi atât de deosebită, creată de varietatea multicoloră a co­stumelor.

Să mergem in sat intr' o zi de săr­bătoare. In amestecătura de stămburi şi flanele, iată o Macedoneancă, una care n'a renunţat la frumosul ei costum. « Si­gunea * împodobită cu motive originale, rochia, � fustaneaua şi sarica &, dau co­stumului un aer de strălucire şi di­stincţie. « Ciuparcul � de pe cap, în formă de cunună, vine să completeze înfăţişarea atât de armonioasă a ace­stui port, care aduce dintr'un trecut nu prea îndepărtat urmele unei decăzute aristocraţii macedonene.

Pe aceeaşi uliţă, Întâlnim un grup de locuitori. Coloarea cenuşie a hainelor ţesute din aba (şaiac), dciulele turtite (calpac), brâul roşu cu care îşi încing mijlocul, pantalonii strânşi pe picior peste care uneori se trag ciorapi de lână legaţi cu şireturi, ne fac să recunoaştem cu uşurinţă pe Bulgari.

In sfârşit, atmosfera orientală atât de uşor de găsit în construcţia caselor, in imprejmuirile fă-

B u lgliroaicli venind dela apli

eute din piatră îngrămădită sub cerul albastru şi

în câmpia cu nesfârşite orizonturi, se intregeşte odată cu <fpariţia Tătăroaicelor, gata mereu să se

C olonişti macedoneni

ferească de privirile scotocitoare ale curioşilor lo­cuitori. Este dela sine înţeles că din acest decor atât de interesant, nu pot să lipsească nici fesul şi nici �alvarii habotnicului tătar.

Poe2;la populară reprezintă acelaşi amestec de produse variate pe care le găsim in obiceiuri, in limbă şi în port. Producţiile populare ale coloni­ştilor regăţeni, aduse din diferite regiuni ale ţării, menţin pe primul plan poezia de dragoste şi din­tecele de lume, apreciate nu numai de coloniştii macedoneni, dar şi de locuitorii bulgari.

Poezia Românilor macedoneni exprimă, ca şi vieaţa plină de frământări pe care o duc de veacuri, durerea lor nesfârşită, nesiguranţa, dragostea şi arareori bucuria. Chiar atunci când devine mono­tonă prin reluarea motivului de adâncă tristeţe, poezia macedoneană se caracterizează printr'o mare bogăţie de imagini şi prin acea subtilitate, care nu îndeamnă niciodată la răzbunare sau la cruzime.

Poezia bulgărească este lipsită de duioşia care face farmecul folklorului nostru. Femeia nu este chemată să răscolească marile pasiuni ale poetului anonim. Vechile cântece bulgăreşti se Întrec în a reda forţa brutală a învingătorului, spiritul de ră2:bunare, manifestat prin dorinţa de a vărsa sânge, voluptatea pe care o resimte eroul in faţa grozavelor cruzimi.

Intr'o baladă culeasă in E2:ibei şi intitulată $ Blestem de mamă &, se vorbeşte de un tânăr Stoian care boIeşte de nouă ani. In al 2:ecelea an, mama sa îl pune in căruţă pentru a-I duce la mă­năstirea Sretogorschi. Dar bivolii trag din greu fără a urni carul din loc. Impresionat de acţst semn dumnezeesc, Stoian Îşi mărturiseşte păcatele,

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G RÂ U

mamei lui. Intr'o iarnă geroasă i-au murit toate oile. Şi-a adunat atunci ceata de ciobani şi s'au hotărh să se apuce de haiducie. Stoian dădu foc

Bulg�roaic� la "rll:!:boiu"

bisericii din sat şi pentru această faptă de mare bărbăţie, fu ales şeful cetei. Porniră la drum şi intâlniră pe sora lui Stoian, cu prunc bărbătesc în braţe şi pe cumnatul lui. Pentru a se căli în haiducie, luară copilul, îl asvâr1iră de trei ori in sus şi îl prinseră în cuţite. După ce au gustat sânge crud, au vârit copilul în frigare. In timpul ace­stei sinistre ceremonii, părinJii copi­lului erau puşi cu sila să cante. La urmă s'a împărţit câte-o bucăţică din trupul copilului atât părinţilor cât şi haiducilor.

Porniţi mai departe, Stoian omoară o ceată de nuntati, cari nu-I cinstiseră aşa cum trebuia, Iar pe mire şi mireasă îi leagă de doi fagi, (l cu ochii să se poată vedea, cu mâinile să nu se atingă *. După nouă ani de haiducie, s'au Întors în pădure unde zăceau cele două tru­puri legate de fagi, dar în locul lor Stoian găsi două viţe de vie, care cre­scuseră înalte şi se ajungeau la vârfuri. Voi să mănânce strugurii cari atârnau, dar, când întindea mâna, viţele se ridi-cau in sus. Atunci tăie viţa dela tulpină şi în mo­mentul acela două şivoaie de sânge ţâşniră din cele două tulpini. Stoian ciuguli boabele rumene, dar nu putu să le înghită şi de atunci boieşte mereu. Mama lui îl blesteamă cu:

� Incă nouă ani să zacă, Carnea să-i putrezească, Sufletu-i odihnă să n'aibă •.

Cu trei săptămâni inainte de sărbăto­rile Crăciunului, tineretul din sat se strânge şi se organizează in cete pentru învăţarea colindelar. Tinerii bulgari, sub conducerea unui (1 stăninic », co­lindă in noaptea de ajun. Ei merg la fiecare gospodar şi, spre deosebire de obiceiul nostru, colindătorii intră În casă şi acolo membrii familiei ascultă cântecul, stând în picioare, in timp ce (l stăninicul * şi cu stăpânu! casei stau jos.

Intrarea colindătorilor intr' o casă este anunţată prin cântecu!:

Stani, Stani nine Stani gospodine Ce-ţi duşle dobri gosti.

Ca la sfârşit să cânte:

NU nisme ot tuca, gospod dă-i tuca, Nii nume ot luca, gospod dă-i tuca.

Nopţile de Crăciun şi Anul Nou se petrec în familie, CU mese bogate, cu nelipsita plăcintă cu brânză şi cu ne­lipsitu! ban aducător de noroc.

Macedonenii nu sunt mai săraci în obiceiuri. Vieaţa păstorească a pătruns adânc în toate cre­dinţele şi superstiţiile lor. In ziua de 23 Decemvrie copiii umblă cu:

Biseric3 din Eribei

Colinda melinda Dă-ni maie culaclu Că s-află Hristolu Tu bâhnia boilor De frica uvreilor.

www.dacoromanica.ro

C. D. CQNSTANTINESCU-MIRCEŞTI: UN SAT DOBROGEAN: EZIBEI 60,

In ziua de Anul Nou . ligunari t tineri, mascaţi in diferite costume, umbl� din cas� în cas�, jucând şi cântând în limba grecească, pentru a termina cu cuvinte pline de revolt�, in dialect aromânesc, acolo unde gazda nu le dă nimic:

Aestă casă mari Mari şi fără hari An/u s' adună găili Găil' s' cucu văile.

O înşirare a tuturor obiceiurilor nu se poate face in spaţiul restl âns, rezer­vat pentru înfăţişarea aspectului ge­neral, sub care se prezint� satul din Cadrilater. Vieaţa socială de aici ne apare şi mai complicată, dacă lângă obi­ceiurile specifice Macedonenilor, Bulga­rilor 1i Tătarilor, mai adăugăm şi pe ale Romanilor reg�ţeni, cele mai multe şi cele mai frecvente în sat.

Obiceiurile evoluiază, se modifică, ele trec dela o grupare la alta. « Steaua .

'şi • P l u�u l t, tradiţionalele obiceiuri româneşti, circulă acum şi la Bulgarii din această comun�. Chiar « sorcova t se practică astăzi de Bulgari intr'o formă care imit� obiceiul nostru.

Numai T�tarii din sat, prin izolarea în care sunt ţinuţi, prin s�rb�torile care nu coincid niciodat� cu cele creştineşti, sunt refractari acestor impru-

NuntI In E%ibei

bUe��r�u 1���i�t

us�e�:;f����t� �:�n���ia� l�

aceste ceremonii atât de deosebite de ale creşti­nilor, ce crudă ironie !, oamenii aceştia, cari sunt gata sl dispară din sat şi cari reprezintă ultima

treaptă a unei stări intelectuale atât de înapoia te, cânt� intotdeauna imnul nostru patriotic • De­şteaptă-te Române t!

O slăbire treptată a sentimentului religios la lo­cuitorii bulgari, o indiferenţă profundă din partea

Colonq;ti rtgltem

coloniştilor macedoneni şi regăţeni face ca biserica din Ezibei să exercite o autoritate restrânsă asupra locuitorilor din sat. Dacă atitudinea Bulgarilor faţă

de biserică face parte dintr'un com­plex de fenomene cu caracter mai ge­neral, pe care nu le putem analiza aici, atitudinea coloniştilor este determinată numai de cauze locale.

In primul rând slujba, care se ofi­ciază Într' o limbă necunoscută de ei, ii îndepărtează mult de sfântul locaş. La acest neajuns se mai adaugă şi lipsa preotului dela unele ceremonii, pe care coloniştii nu le pot concepe fără asi­stenţa trimisului lui Dumnezeu. In a­devăr, preotul bulgar pleadl de multe ori la Vama, unde are rude şi interese, sau rămâne În eparhia care cuprinde mai multe sate şi nu odat.li. lipseşte câte o lună din Ezibei.

Coloniştii români au fost de multe ori nevoiţi să-şi Îngroape morţii fără sfânta binecuvântare a preotului. Ei consideră aceasta ca o pedeapsă venită dela Dumnezeu şi demoralizarea este atât de mare, încât mulţi coloni�ti din Vechiul Regat pleadl spre locurtle

natale, unde, chiar dacă vor muri de foame, vor avea cel puţin parte de o Înmormântare creşti­nească.

Dacă sentimentul religios este atât de slab re­prezentat la unii locuitori, in schimb o morală se-

www.dacoromanica.ro

604 B O A B E D E G RÂU

Vedere general3 a satului Bulgari dând grâul la vânturat şi sd�clionat

veră şi O lume de superstiţii influ­enţează puternic :!��I�/0Iectiv3 a

In agricultură, în vieaţa casnic3, la naştere, la bo­tez �i la moarte, locUItorii caută să pună de a c o r d actele c u credin­ţele lor.

Dar vieaţa so­cială de aici Îşi complic3 aspec-tul şi prin pozi- !-....

ţiile deosebite pe care le au în sat cele două grupe' de locuitori, Ro­mânii şi Bulgarii. Naţionalismul u­n o ra, ireclentis­mul altora, deter­mină atitudini şi conflicte necuno­scute în satele cu o structură so­c i a l ă omogenă. Morala se abate dela regulă când lupta se dă în nu­mele naţionalis-

Asociatia familiarl Zadruga lmpreunl cu şdul ei

MiiCedoneni 1<1 CUr3!iitul porumbutui Casa unui colonist regllun

www.dacoromanica.ro

C. D . CONS TANTIN ES CU-MIR CEŞTI: UN S AT DOBR OGEAN: EZI B EI 60,

mului. Din fericire pentru sat, aceste manifestări au devenit prea rare, pentru ca influenţa lor să ne mai poată preocupa.

In privinţa moralităţii femeii, se pare că anumite greşeli sunt judecate cu o severitate care culmi­nează la Tătarii şi Macedonenii din sat. Tătarul, aşa de paşnic, devine de o violenţă neaşteptată când se convinge de greşeala soţiei sale. El îşi vinde averea şi părăseşte satul, în cazul când omul care i-a pricinuit această ocară este un creştin, care nu poate fi pe­depsit.

La Macedoneni, femeia nu se ocupă decât cu treburile casei. Ea nu merge niciodată la câmp şi de multe ori nu ştie unde se află aşezat ogorul. Adul­terul şi violul sunt lucruri necunos­cute în aceste familii, Macedoneanul ţinând mai presus de orice la cinstea casei sale. Poate că şi teama de o răz­bunare cumplită fereşte aceste familii de unele abateri destul de cunoscute în alte părţi.

Bulgarii sunt mai puţin exigenti în privinţa severităţii cu care inţeleg să pedepsească unele infidelităţi conju-

�i��e'd��r:�ea��I�n�et:!IO�eg!!:�:, I�a��= zolvă dacă se poate prin împăcarea tinerilor şi nu prin conflicte sângeroase. Cât priveşte concubina-

Gospodlirie bulglreasdi

jul, această formă c1andestină a căsătoriei este aproape necunoscută în Ezibei.

Câteodată, intrat intr'o prăvălie sau într'o ca­fenea din sat, un fapt deosebit îţi atrage atenţia; în timp ce un om bătrân intră înăuntru, alţi locui-

tori mai tineri, se scoală în picioare, îşi ascund ţigările şi uneori părăsesc localul. Este marele respect pe care membrii unei asociaţii familiale « Zadruga *, îl acordă şefului lor numit «Do­makin •.

Casl bulglirească

In satul Ezibei se găseau în ultimul timp la locuitorii bulgari, trei familii ai căror membri erau

grupaţi în astfel de asociaţii familiale. Două din aceste asociaţii sunt în des­compunere, iar ultima, care numără 23 de membri, trăeşte şi se conduce după vechile legi ale Zadrugei. Toţi mem­brii acestei comunităţi sunt coproprie­tari. Ei îşi aleg un �ef, de obiceiu cel mai bătrân din asociaţie, care este as­cultat cu sfinţenie şi care la rândul său se îngrijeşte de distribuţia muncii şi de bunul mers al gospodăriei. Dacă se În­tâmplă mici abateri dela regula comună prin neascultarea cuvântului spus de şef, atunci reacţiunea se produce soli­dar, prin pedepsirea sau eliminarea ele­mentului refractar.

In regulă generală, conduce cel mai bătrân dintre membri. Dacă se simte obosit sau În neputinţă să mai conducă obştea, şeful se retrage. EI se bucură şi după părăsirea acestei funCţii de ace-laşi respect ca şi până atunci. Urmaşul său este întotdeauna fratele cel mai în

vârstă. Această regulă este călcată numai când

���uJun;:;:a fr:t'si��: i��ai;a���t s�� t��ieu;��=

dorinţă a şefului decedat a indicat comunităţii alegerea unui alt membru.

www.dacoromanica.ro

606 B O A B E D E GRÂ U

Şeful reprezintă comunitatea in faţa autorită­ţilor, se îngrijeşte de munca câmpului, de sămânţă pentru ogor. EI horărâşte întinderea de pământ ce

�����v��i;���� gh:�:jl: ::l��i,:l�Ug���ă�:

I nvl11torii � e1tviÎ şcoalei primare din E %ibei

şi tocmeşte servitori şi ciobani când are nevoie de ei. El hotărăşte asupra preţului cu care trebue

��n s�â::�:a

P:�e���;�� f o!n�::�f�!g�n���er�:

ulît��

brăcămintea membrilor, de cheltuielile cu şcoala, de exercitarea cultului, etc.

Unele atribuţii şeful şi le împarte cu o tovarăşă, care nu este intotdeauna so­ţia lui, şi pe care Bulgarii o numesc « Domakina •.

După cum bărbaţii din comunitate sunt sub ascultarea şefului, tot aşa fe­meile sunt sub ascultarea «Domakinei •. Aceasta rămâne întotdeauna acasă, când ceilalţi merg la munca câmpului. Ea Îngrijeşte de copiii mici, face mâncarea, hrăneşte pasările, mulge vacile, etc. Când singură nu poate dovedi, atunci mai opreşte şi alte ajutoare dintre fe­mei, de obiceiu cele mai şubrede, care nu pot răbda munca grea a câmpului. Veniturile din vânurea laptelui, a brân­zei, a oulilor, a fructelor şi a păsărilor nu se varsă şefului, ci sunt Încasate de Domakină pentru a face din ele cumpărături casnice : cafea, ceaiu, zahăr, gaz, bumbac, etc.

Prin trecerea Întregii puteri în mâna şefului, Zadruga innăbuşă spiritul de iniţiativă al celorlaţi membri şi nu le dă putinţa să se afirme. Aceste instituţii familiale îşi aveau rostul în vremurile când existau întinderi mari de pământ, pentru cultivarea căruia se cereau multe braţe. Astăzi,

prin micşorarea proprietăţii, şi aceste comunităţi au decăzut.

Zadruga a transmis câteva urme juridice cu răspunderea solidară a tuturor locuitorilor din sat. De câteva ori pe an, În cafenele sau în centrul

satului, se ţin aşa numitele . Dernecuri. (denumire turcească), nişte adunări unde se discută chestiunile de interes obştesc. Acum câţiva ani, neparticiparea locui­torilor la aceste adunări aducea după sine anumite sancţiuni. Pedeapsa consta într' o amendă pe care locuitorii o plă­teau primăriei. Anunţarea întrunirii se face printr'un om plătit de locuitori şi care se numeşte «Keia •. De obiceiu iau parte la aceste întruniri mai mult lo­cuitorii bulgari şi prea pUţini Tătari şi Români.

După ce s'au adunat cel puţin 20 de oameni, se încep disCUţiile şi se iau anu­mite hotărîri care sunt în legătură CU muncile agricole, începerea secerişului, a culesului porumbului. Tot la aceste întruniri se hotărăşte şi plata impozi-telor.

Ezibeiul, această mică obşte de care vorbim, nu ne apare Întretăiat numai de creainţe, obiceiuri şi superstiţii, forme ale vieţii sociale care diferenţiază în continuu vieaţa spirituală a satului.

Vieaţa economică este factorul principal şi ho-

Şcoili din E ribeÎ

tăritor care se suprapune acestor atât de variate forme şi care a determinat apariţia anumitor insti­tuţii, cum e aceea a Zadrugei. Aceleaşi determinante economice contribue astăzi la înfiinţarea coopera: tivelor, nişte asociaţii in care locuitorii nu se mal grupează după criteriul descendenţei dintr'un strlt-

www.dacoromanica.ro

C. D. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI: UN SAT DOBROGEAN: EZIBEI

moş comun şi care n'au nimic cu formele sociale care le-au precedat.

Prima asociaţie de acest fel a fost înfiinţată de locui­torii din Ezibei incă din anul 1910. Pe lângă activi· tatea economică şi culturală, cooperativa mai avea şi un caracter etic. In sânul ei a luat naştere o secţie antialcoolică. Oamenii se apucaseră de băutură, alimentând din plin cele trei cârciumi care existau atunci in Ezibei. Prin propaganda făcută de învă­ţător şi de alţi misionari trimişi de autorităţile bul­gare, efectul a fost salutar: locuitorii s'au lăsat de băutură şi s'au apucat de muncă, iar cârciumile au fost închise. Ultima cooperativă, care există şi astăzi, s'a infiinţat in anul 1922. Formată la in­ceput numai din patru membri, în scopul de a vinde produsele oilor, astăzi cuprinde aproape pe toţi locuitorii din sat. Locuitorii bulgari par­ticipă cu cel mai insemnat număr de oi, ei stăpâ­nind cea mai mare întindere de pământ.

ScenA din jocul bulgAresc .. C�rnilo"

Prin revizuirea proprietăţii din Cadrilater şi prin noua comasare făcută, s'a atribuit celor 128 de familii de bulgari 1813 ha de pământ, iar colo­niştilor (87 de familii) 860 ha. O aşezare mai veche în sat le-a permis celor dintâi o desvoltare normală a gospodărit"i, o adaptare la condiţiile fizice şi sociale, cerute de mediul înconjurltor.

Starea economică a coloniştilor este caracteri­stid. prin structura uniform5 pe care o prezintă. Intinderea egală de pământ cu care au fost împro­prietăriţi, resursele asemănătoare şi destul de slabe, existente la capitolul veniturilor, n'au putut crea până in prezent acea diferenţiere atât de accentuată la vechile gospodării.

Adus într'un mediu nou cu totul diferit de acel in care se desvoltase, colonistul a fost lipsit de cele mai necesare elemente şi expus dela inceput,

Bordeiul unui colonist care nu şi-li terminat casa

ScenA din jocul bulg3ruc .. C�rnilo"

Scen3 din jocul bulg3ruc "Cârnilo"

www.dacoromanica.ro

608 B O A B E D E G RÂU

la o dureroasă înfrângere. 1 s'a dat pământ, dar neavând unelte sl\ lucreze, a arendat cu preţuri derizorii sau şi-a căutat in Întreprinderi de altă nalUră, mijloace pentru întreţinerea gospodăriei. Macedonenii, cu totala lor lipsă de pregătire În agricultură, n'ar fi putut rezista În Cadrilater cladi nu şi-ar fi reluat vechea ocupaţie, creşterea oilor. In bugetele coloniştilor observăm de multe ori completa absenţ,3, a vacilor cu lapte şi a păsărilor. Aceste lipsuri sporesc cifra cheltuielilor prin cum· părarea unor produse alimentare, cace în mod ob����� S�bfş����ur

=te

ţă��n�f�rO�!�it�u, laptele, carnea de pasăre şi ouăle lipsesc. şi de aici rezultă şi o neîndestulare alimentară, care macină sănli­tatea colonistului. Poate că Statului i-ar fi revenit datoria să se gândească la înfiin�area unei şcoli de agricultură, care în câ�iva ani ar fi putut să con­solideze situaţia materială a elementului colonizat. Oamenii de aici sunt doritori s3 Înveţe, să se orien­teze: dar nici fermele Statului şi nici funcţionarii de specialitate n'au făcut nimic pentru îndrumarea acestor agricultori improvizaţi, spre o cultură raţională.

In afară de această vinovată lipsă de preocupare

pentru soarta coloni�tilor, s'au mai comis grave abateri dela înseşi pnncipiile care trebuiau să stea la baza întregii colonizări din Cadrilater. Cu alt prilej vom arăta greşelile săvârşite de factorii În­sărcinaţi cu conducerea operaţiunilor de colonizare în această provincie. Deocamdată menţionăm pen­tru satul de care ne ocupăm, că elementul colonist şi in special cel regăţean, are o situaţie materială cu mult inferioară Bulgarilor.

Totuşi, cunoscând spiritul de tenacitate al colo­niştilor, inteligenţa şi optimismul cu care ei pri­vesc viitorul, precum şi rezistenţa eroică în timpu­rile de grea criză prin care au trecut, putem să Întrevedem de pe acum rolul hot3rîtor pe care îl vor juca in curând in vieaţa culturală şi economică a satului.

Satul din Cadrilater, cu o structură care cu­prinde exemplare aproape din toate ţinuturile lo­cuite de Români, este chemat să realizeze cel dintâiu, tipul unitar al ţăranului nostru, sinteză a Însuşirilor caracteristice fiecărei regiuni.

C. D. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI

Bazargi,

J.���� , . � .. '� ..;. 'il .. __ , J---'� • - :, � ;fi . • ��#: . " ,,,,!IItIJI 'fi'.w;; �""�" 1. �..;-t���I:"M."I'l·" • • -

• • ��� , � -- . 1

. .,..... . ....... . '. . - �- :..,; EzibtÎ, cartierul coloniştilor macedoneni

www.dacoromanica.ro

SOClET A TEA SCRIITORILOR ROMÂNI Intr'un scurt istoric al Societăţii Scriitorilor, pu­

blicat în Septemvrie 1915, D. Teleor ţine să amin­teasdi toate încercările, pe care le-au trudit Înain­taşii literaturii noastre, în gândul să strângă rân-

raur:��a��:e şile

v;;�lu��;I��; ��a�=niănJ!I:t�i���!c:

scrisului. El pomeneşte astfel de inţelegătorul boier Di­

nicu Golescu care. Ia cinci ani după răsmeriţa lui Tudor, începuse a îndemna pe scriitorii vremii să calce pragul caselor lui de pe podul Mogoşoaei - loc pe care astăzi se află ridicat Palatul Regesc ­unde în prietenească adunare, cu arătări şi răstăI­măciri de gânduri, să puie la cetire şi cântar com­punerile dibăcite de dânşii.

De bună seamă, veneau acolo. să fit faţă, nu numai cei cari aveau de arătat scrierile lor, dar mai ales boierime curată şi îndârjită la sufletul ei băştinaş. Se săturaseră aceste feţe luminate de auzit sporovăiala străină a Curţii lui Caragea, unde Domnita Ralu, cu bolnăvicioasa-i dragoste de lite­ratură şi teatru, îi silise amar de ani de-a-rândul să se îmbuibe cu piesele lui � Monsieur Voltaire 1, jucate În greceşte cu elevii din Măgureanu, dăscăliţi de Aristia.

Vroiau boierii români să mai asculte şi graiul românesc. Iar când o pronie ciudată a făcut ca - În 18�5 - să se mistue in flăcări t-tatrul t Cişmeaua Roşie 1, ridicat de Domniţa greacă, ei au înţeles că focul acela era mai mult decât o întâmplare. L-au socotit semn venit dintr'o vrere ce depăşea orânduirile lumeşti, semănând cu toate celelalte semne de prefaceri grele şi adânci ale ţării de pe vremea aceea.

Răzvrătirea lui Tudor şi Înscăunarea lui Gri­gore Ghica Voevod, ca cel dintâiu Domn pămân­tean, însemna nu numai iezuirea pe totdeauna a sforului fanariot, dar putinfa de răşluire a tot ce obijduise întreaga alcătuire de vieală şi credinţă a ţării. Turcii şi Ruşii cari se perindau printre şi

peste Domniile repezi, n'aveau infăfişarea să fie stingheriţi în asemenea Întoarceri la matdi. Ii l1sau in pace, iar boierii ştiau bine cât anume li-i În­găduit.

De aceea, fiecare a început să macine în moara lui, - cum spunea o zicătoare a vremii - cercând să svârle de pe dânsul şi de pe cei apropiaţi lui, mâzga înnăbuşitoare a lungilor oblăduiri de tristă aducere aminte.

In asemenea răsturnări de rosturi şi puteri, un om ca Dinicu Golescu era firesc să creadă că, pentru el, nu se află cale mai bună decât îndem­narea spre scrieri şi spre scriitori. Era doar feciorul lui Radu Golescu, om deschis la minte şi iubitor de cărţi, era fratele mai mic al lui Iordache Go� lescu, Stolnic şi vei Logofăt, cel care a scris « Condica limbii româneşti 1, adică întâiul dicţionar al nostru, a scris t Băgări de seamă asupra canoa­ne/or dramaticqti 1, a fost efor al Şcolilor şi a spri­jinit pe Gheorghe Lazăr să deschidă Academia lui în mânăstirea Sântului Sava.

Atâtea moşteniri şi pilde nu puteau r3mâne fără rod, mai ales într'un om ca Dinicu Golescu, aprins iubitor de călătorii, care bătuse multe me­leaguri străine, colindând Italia, Şvitera toată, Ţara Bavariei, Baden-ui şi Wurtemberg-ul. t Insemnarea călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti ., cartea tipărită de el ia Buda în 1826, cum şi c Pilde bisericeşti şi filozofeşti . ori « Elementul de filozofie morală I - scoase În 1826 şi 18�7 - dovedesc nu numai ochiul ager al cercetătorului, care ştie prinde înţelesul înfătişărilor unor civilizatii înain­tate, dar mai ales sufletul încălzit de frumos, mintea încercată de întrebll.ri şi de nedumeriri, a unui scriitor.

Prietenia pentru Ion Heliade Rădulescu, tinerel înfocat, abia ieşit de pe băncile Academie.i lui Gheorghe Lazăr, a fost să Însemne astfel, deschi­dere.a unei zări noui, pentru toată vieaţa românească

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R A U

din vecii vecilor. Căci de aici i s'a tras lui Heliade tot ajutorul, de care avea nevoie, şi de aici i s'a tras lui Dinicu Golescu indemnul să se puie te· meinic în slujba scrisului şi să stârnească rein­scăunarea limbii româneşti.

Em. G3r1eanu in 1910

Şezătorile din casa de pe Podul Mogoşoaei au inceput curând să-şi aibă surori, ba în casa lui Ion Câmpineanu, de pe Bulevardul Colţei, ba În casa Anicuţei Manu, nevasta lui Iancu Manu, director al Ministerului de Interne pe vremea lui Caragea şi Prefect de poliţie.

In şezătorile acestea, şi-a cetit Heliade �Suveniruh şi tot in ele s'a auzit întâia oară . Sburătorul t. Iar din buna inţelegere şi dragostea de graiu ro­mânesc a tuturor la un loc, a fost să răsară la 1834, - când Însemnarea vremurilor a ridicat la tron pe Alexandru Ghica, - acea Societate Filarmo­nică, din care a ieşit secţia de şcoală dramatică, unde trebue să căutăm adevărata obârşie a tea­trului nostru.

Am stăruit mai de aproape asupra vremii po­menite În treacăt de către Teleor, fiindcă in lumina �i e de aflat ceva mai mult decât infiinţarea unor

cercuri literare, izvorîte din buna plăcere a unui om înţelegător de ale scrisului, ori deşertăciunea unei cuconiţe care se învălue într'un cerc de oa­meni rari, cum s'ar învălui într'o mantie scumpă. Era de fapt o întovărăşire făcută în gând de luptă aspră şi de fiecare zi. Arma era condeiul, ţinta era salvarea graiului şi, prin el, a Întregului neam. Ai zice d un statut tacit, cu un singur articol, dar drept, tare, ndndurat, ca tot ce are de răzbătut prin nemila unor vremuri de cumpănă grea.

In curgerea Domniilor de mai târziu, aşezarea treptată a stărilor n'a mai arătat, se vede, nevoie la fel de ascuţită pentru strângerea rândurilor scriitoriceşti. Sau poate a împiedecat-o duşmănia de moarte dintre Hehade şi Grigore Alexandrescu. In orice caz, nici scriitorii nu prea erau mulţi, nici mari interese comune nu-i sileau să se lege în de ei, aşa Încât, după . Curierul de ambe sexe " pornit în 1836 de Heliade, nu mai aflăm decât la 1845 o • Asociaţie Literară., care tipăreşte t: Poe­ziile dumnealui Marele Logofăt Iancu Văcăreicul ., iar mai în urmă, pe vremea Domniei lui Cuza, câteva saloane literare, unde poeţi tineri, cum era Grandea, îşi cereau operele În faţa scriitorilor cu trecere şi nume, ca Alecsandri, Bolintineanu şi Sion.

Neregularitatea, imprăştierea acestor întocmiri, le face Însă, fără spor şi fără vieaţă. Abia ia ald­tuirea J unimei reincepe o apropiere mai hotărîtă şi mai limpede, dovedind că starea lucrurilor Cere pornire de luptă nouă Întru apărarea indeletnicirii scriitoriceşti, punerea ei în vază şi, mai ales, ocro­tirea temeinică a literatului - fire de om dintru început osândit în faţa vieţii, prin lipsa lui de iubire şi înţelegere a orânduirilor pământeşti.

Dârzenia, cu care Titu Maiorescu s'a sbătut să fie cu priinţă pentru scriitorii din vremea lui, pare că n'a fost decât continuarea, peste puntea unei jumătăţi de veac, a inimoasei înţelegeri ce am aflat-o la Dinicu Golescu. Acesta l-a luat sub aripă pe Heliade, aşa cum Maiorescu l-a luat pe Eminescu. Şi amândoi, au început la fel, luptând pentru re­Întoarcerea limbii româneşti in temeiurile ei ade­vărate.

• Românismul., societatea de sub preşedinţia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, se pare că n'a vrut să fie decât dărâmarea Junimei. Dar bătrânul mag dela Câmpina, suflet de sihastru păgân, n'avea în el nimic din ceea ce s'ar fi cerut unui Îndrumător. Ştia să atace, nu ştia să mângâie. t: Românismul . său a izbutit să dovedească doar o prelungire a lui însuşi, iar Junimea s'a destrămat dela sine, prin împrăştierea membrilor ei. S'2r putea zice că a lichidat în clipa când statutul ei a fost împlinit. Iar acest statut l-am putea strânge in două nume: t: Eminescu şi Creangă t, bine înţeles dacă 2c:asta înseamnl a-I strânge �i dacă nu cumva, asemeni statutului nescris al lUI Dinicu Golescu, înseamnă tot programul unei tovărăşii scriitoriceştI.

.

www.dacoromanica.ro

VICTOR ION POPA: SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI 'u

Cu toate aceste asociaţii, cenacluri şi saloane, încerclrile de strângere la un loc a scriitorilor, n'au năzuit la alcătuirea. unei adevărate societăţi de breslaşi decât abia după anul 1900. Truda lui N. Pătraşcu, neizbutind, din pricini asupra cărora nu ştie nimeni spune prea lămurit de a cui parte a fost vina, intrăm în epoca Sămănătorului, când apropierea stârnită de Nicolae Iorga in preajma gândurilor şi a revistei lui, a dat indemn temeinic de vieaţă Întregii literaturi şi întregii vieţi scrii­toriceşti.

timiu, nu mai vor să aibă alt tidu decât acel pe care li-l poate da breasla lor. .

Şi cum toţi sunt săraci, e firesc ca nevoile să-i silească a-şi încropi o apărare.

Astfel, in 19oB, Cincinat Paveleseu simte lim­pede frământarea semenilor săi şi caut3 să-i lege intr'o societate cu aşezare temeinică de statute şi regulamente. Adunând, la 28 Aprilie, pe Emil Gârleanu, Virgil Caraivan, Ludovic Dauş, C. Sandu Aldea, D. Anghel, St. O. Iosif şi Ion Adam,

SCO LA DE Fi i DE MiliTAR i IA� i

C E RT iF i cAT DE ADMis iBi LiTATE.

Certificatul d e admisibilitale, din 1892, al lui Em. Gârlunu In Şcoala d� fii de militari.

Alături de naşterea proletariatului intelectual şi În cadrul lui, prinde să se infiripe un proletariat scriitoricesc. Literatura începe a fi o profesie, cel pUţin arată că poate fi, iar nu O indeletnicire adbgată şi Întâmplătoare, ingăduită numai oame­nilor cu vieaţa aşezată pe alte chezăşii.

Răsar deci, şi se ridică pe treapta de sus a scri­sului, sumedenie de poeţi şi prozatori, hotărîţi să-şi hărăzească literaturii toate puterile şi tot rostul zilelor lor.

Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, I1arie Chendi, Dimitrie Anghel, Caton Theodorian, St. O. Iosif, Emil Gârleanu, alături de alţii mai tineri ca Petre Locusteanu, Corneliu Moldoveanu şi Victor Ef-

pune la cale infiinţarea unei . Societăţi a oamenilor de litere t, luând ca pildă orânduirea celei franţu­zeşti.

Face chiar o formă de statut sumar şi incheie un Proces-verbal de constituire. socotind prezenţi pe cea mai mare parte din scriitorii cari lipseau dela chemare. Alcătueşte cu acest prilej comitetul, luându-şi singur preşedinţia, făcând vice-preşedinţi pe G. Ranetti şi D. Anghel; censori pe C. Sandu Aldea şi Mihail Sadoveanu; chestori pe 1. Adam şi G. Murnu; secretari pe Emil Gârleanu şi Lu­dovic Dauş; iar bibliotecar pe St. O. Iosif şi ca­sier pe Virgil Caraivan.

Pentru ca să dea. comitetului mai multă tărie,

www.dacoromanica.ro

0" B O A B E D E G R Â U

socoteşte totodată ca membri pe: I. A. Bassara­bescu, 1. .Al. Brătescu Voineşti, 1. Ciocârlan. N. Dun3.reanu, Al. G. Florescu, Artur Gorovei, G. Murnu, D. Nanu, A. Stavri şi G. Becescu Sylvan.

Dar activitatea t: Societăţii oamenilor de litere ' s'a oprit aici. Nu s'a vărsat nicio taxă, nu s'a mai luat nicio hotărîre. De altfel nici m3car comitetul nu s'a mai întrunit.

la care nu era în măsură sli răspundă decât o te­meinică închegare scriitoricească, în stare sl ca­pete, să facă şi să manuiască fonduri, precum şi vrednică a fi luatli în seamă când are un cuvânt de spus.

Cei mai tineri şi mai strâns legaţi de nevoile breslei, in cap cu Emil Gârleanu, s'au trudIt câteva luni de zile cu tot focul inimii până să tragă

de partea lor pe toţi scriitorii, mai ales pe cei mai vechi şi cu vieaţă mai puţin apropiată de vieaţa cărţilor. Au izbutit totuşi să stâr .. nească şi să ţină o adunare de constituire, care s'a făcut în amfiteatrul Liceului Lazăr, în ziua de 2 Septemvrie 1909.

La adunarea aceasta au luat parte aproape toţi literaţii vremii. Procesul-verbal încheiat atunci, îi arat3. fără nicio rânduire, aşa cum şi-au pus iscăliturile:

Ion Scurtu, Panait Cerna, Alexandru Da­villa, V. Demetrius, C. Stere, 1. A. Bassa­rabescu, C. Sandu Aldea, D. Nanu, 1. Agâr­biceanu. 1. Adam, M. Codreanu, Sextil Puşcariu, Caton Theodorian, AI. Cazaban, Haralamb Lecca, G. Orleanu, Al. G. Flo­rescu, Jean Bart, Al. G. Doinaru, G. Ibrii­leanu, Artur Gorovei, Radu Rosetti, A. de Herz, N. N. Beldiceanu, 1. Dragoslav, Va­sile Pop, Corneliu Moldovanu, C. Berariu, G. Tutoveanu, G. Becescu Sylvan, N. Du­năreanu, 1. Ciocârlan, lsabela Sadoveanu, Natalia Iosif, Elena Farago, Maria Cun­ţan, al3.turi de membrii comitetului ales şi alc3.tuit În felul urm3.ror:

Preşedinte: Mihail Sadoveanu. Vice-preşedinte: D. Anghel. Secretar-bibliotecar: Emil Gârleanu. Censori: Eugen Lovinescu, Cincinat Pave-

lescu. Membri: Artur Stavri, Octavian Goga,

St. O. Iosif, I1arie Chendi, Ion Minulescu şi Zaharia Bârsan.

To\i aceşti patruzeci şi şapte de scriitori, de faţă la Adunare, au fost socotiţi Membri Fondatori ai Societăţii, care a fost denumit3. +: Societatea Scriitorilor Români •.

Discuţiile au fost scurte şi prietenoase. Cincinat Pavelescu a tinut s3. arate că t: Socie­tatea oamenilor de litere ., infiinţat3. de dân­

Şe:tltoatea literară din Sibiu, 20 Februarie 1911 (5 Martie st. n.) sul cu un an înainte, nu mai are rost să cu stmnlturil e d.totva scriitori. fiinţe2:e. de vreme ce s'a alc3.tuit alta, pe

Urnirea lui Cincinat Pavelescu a adus însă ma- temeiuri mai largi, şi a dec1arat-o desfiinţată. rele bun să atragă luarea aminte, s3. stârnească Iar Emil Gârleanu a dat cetire Statutului şi Regula­întrebări şi nedumeriri in toată frământarea scrii- mentului - făcute amândou3. de I1arie Chendi după toricească. Intr'adevăr, interesele comune ale acestei cele ale societăţii ungureşei t: Petoffi •. mici lumi, depărtate şi stinghere de lumea cealaltă, începură să se vadă tot mai limpede. Legătura din ce în ce mai deasă cu editorii şi tipăriturile periodice, lipsa de ajutoare in cumpenele grele ale nevoilor, toate acestea deschideau probleme,

Intâiul Comitet al Societăţii, indemnat de elanul pornirii la drum şi, mai ales, de neastâmpărul cald al lui Emil Gârleanu, şi-a croit un plan de lucru tot pe atât de bogat, pe cât era de indrăzne{.

www.dacoromanica.ro

VICTOR ION POPA: SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI 6"

Cel mai de seamă, dar şi cel mai primejdios punct runcă neinfrântă a vremurilor de atunci şi scriitorii din el era organizarea câtorva serii de Şezători noştri au ştiut s'o facă plinită, cu toate stavilele pe

literare, prin ţinuturile locuite de Români, din care au trebuit să le ocolească, ori să le doboare stăpânirea Austriei şi Ungariei. 1) Era aceasta o po� din drum.

') Programul Intâei şet1tori dela Sibiu (22 Febr. 5 Martie 19II): Oct. C. Tdilduanu: Cuvânt de d.schidere; Oct. Gaga: De mult, Un om, Pr3pastia (poezii); Em. Gdrleanu: Voinicul, Trandafirul (schiţe); Cincinat Pavelescu: Poerii Caton Thwdorian: La masa calicului (schiţ3); D�şoara Maria Fi/om, dela Tutrul Naţional din BucurEşti : Recit3rî d e ve

.rsuri din diferiţi autori; D. Nanu: Rug3ciune (versuri); [. Agdrbiceanu: Intâlnirea (schiţ3); Corneliu Moldovanu: Balad3;

Dlnu Ramurd: R3vaş de nunt3 (versuri); Victor Eftimiu: Din " Inşir3�te M3rg3rite"i A. Mdndru: O scrisoare (versuri); Maria Cunlan: Povestea Cintecului (versuri); Cin,jnat Pavelescu: Epigrame.

www.dacoromanica.ro

" 4 B O A B E D E G R Â U

Fireşte, era foarte greu pe vremea aceea să poată pătrunde în Bucovina, ori in Ardeal, o faţă căr-

Caton Theodorian, desen de AI. C. Satmary 15 Ianuarie 1912, Terasa Otttel.ip.nu.

turlirească din Regatul vechiu. De Îndatli era înlănţuit cu mreajă de bănuieli şi orice mişcare, orice privire, orice pas, îi era urmlirit şi pus la cântarul unei anumite judecăţi şi temeri.

Cum dară ar fi fost uşor unui mănunchiu de scriitori mărturisiţi, să pătrundă în locurile acelea, a:?3 de aspru păzite, când ei spuneau sus şi tare, dmtru inceput, că vin in numele graiului şi al scrisului românesc, eli vor să inteeţie, la cei de un sânge cu dânşii, frumuseţea limbii şi simţirea inimii moştenite ?

Ca în prea puţine dăţi, Austriacii şi Ungurii nu s'au impotrivit multă vreme. lnvoirea pentru Şezătorile din Bucovina a venit Înaintea celei pentru Ardeal şi scriitorii noştri au pornit, fără întârziere, spre susul Moldovei, unde îi aştepta, cu uluită bucurie, toată suflarea românească a bătrânei Suceve şi a satelor dimprejur.

Poetul bucovinean G. Rotică a fost călăuza Îndii zile şi conducătorul alai ului pe uliţele SuceveÎ ticsite de oameni. A fost o zi de bucurie grea, adândi., încordată, iar nu deslănţuirea uşuratică a unui entusiasm lesne trecător. Ca o răsuflare ce uşu· rează inima de plumbul aşezat pe ea.

Au citit acolo din lucr3rile lor: Mihail Sado· veanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D.

Anghel, St. O. Iosif, Caton Theodorian şi A. de Herz - care iscălea pe atunci Dinu Ramură - Într'o linişte solemnă şi mişcătoare ca de veche catedrală, care sună peste veac. In drumul spre Cernăuţi, s'au alipit grupului pornit din Suceava, Încă vreo câţiva scriitori, sosiţi din Regat cu o zi mai târziu: Natatia Iosif, Corneliu Moldovanu, Ion Minulescu, Al. T. Stamatiad şi D. Nanu.

In capitala Bucovinei au fost Întâmpinaţi de Români localnici, in frunte cu Sextil Puşcariu, Liviu Marian şi Const. Berariu. Negreşit, au tre­buit să viziteze Societatea pentru Cultura Poporului Român, Palatul Mitropoliei şi Societatea Junimea, aşa cum este datina acolo, unde se fac primiri de neuitat oaspeţilor de preţ, cum erau şi crainicii aceştia rari, veniţi să adudi. nu farmecul treditor al unui ceas de lectură, ci mult mai mult, şi mai pentru îndelungă vreme: o tainică, o nemărturisită solie a timpurilor în pregătire.

Alte două �ezători, după cea din Cernăuţi, i·au purtat pe scriItorii noştri în Rădăuţi şi Câmpulung, de unde s'au întors la Bucureşti, aşteptând răs­punsul guvernului unguresc din Budapesta, pentru turneul din Ardeal.

Curând, a venit şi acela. Neîntârziat, scriitorii s'au gătit de drum către

Sibiu, unde ii aştepta Octavian Goga, Tăzlăuanu şi un tânăr inalt, blond, cu ochii albaştri, care pe vremea aceea era mai mult iubitor de scriitori decât scriitor el însuşi. Ii zicea Liviu Rebreanu.

Şezători le din Ardeal au fost poate încă mai

dr. C. N",nu, desen dt Al. C. Satmary IS Ianuarie 1912, Terasa Otttdipnu (din hIrtiile lui Emil Glr1unu).

www.dacoromanica.ro

VICTOR ION POPA: SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI 6"

mişcătoare decât cele din Bucovina. De bună şi moi, mese curate, covoare plăcute mersului, şi seamă, Ungurii aveau mâna mult mai aspră şi mai frumoase tablouri pentru incântarea ochiului dă. grea decât a Austriacilor, aşa încât inchipuirea libertăţii -fie ea numai de o zi, ori de un ceas -avea pricini a stârni atâta răbufnire vijelioasă in faţa unor oameni cari le aduceau, ca şi Bucovine· nilor, icoana caldli a prefacerilor ce trebuiau să vie, mai de vreme ori mai târziu.

Aceste două turnee, adăugate câtorva şezători svârlite pe ici pe colo in ţară, au fost pas inimos de pornire curată şi frumoasă pentru tânăra socie· tate. Prin ele şi·a atras privirile Întregii lumi româneşti de peste munţi şi din ţara veche, şi - dincolo de ceea ce putea să impuie cunoştinţa vagă a operelor - a pUS in vază la timp venită, meseria scriitoricească.

Negreşit, nimeni n'a aşteptat roade chiar dintru început. Dar ele au venit mai repede decât se cre· dea, în timpul anilor următori, când s'a găsit un

:�lt�;�1 �st�ăr�� �u�

n:�:t

t:s�

işic�;:b��

s�c���!; ��

deosebită grijă. Acest ministru a fost C. C. Arion. Dacă sufleteşte, truda literaţilor din timpul celor­

lalţi ani a fost încununată de strălucire şi biruinţă, băneşte Societatea a avut de îndurat o pagubă grea, prin focul, care a nimicit întreaga clădire a Lu­vrului, in seara zilei de 29 Ianuarie 1910, la ora şase.

So�:;���:v���ii��rJ�r

d�o�â�\

ă i;b��:e

��r;

e�:r��

danie încordată şi grea să-şi Înfiripe la al doilea etaj În Luvru, un colţişor tihnit, cu jilfuri bune M. Sadovunu

Vasile Goldq

ruite de toţi pictorii vrednici şi tineri ai anului 1910. Muncise muh blajinul Emil Gârleanu până să

adune atâtea lucruri laolaltă. Şi ajunsese la o bună întocmire a socotelilor Societăţii, Iăsându-1 pe D. Anghel să locuiască acolo şi să îngrijească de locaş, Împărţind în schimb plata chiriei.

Toată truda de luni de zile a fost mistuită însă, într'un singur ceas. Focul fiind izbucnit jos, greu ar fi dat voie să se mai scoată ceva din caturile de deasupra. Totuşi poate că inima lui Gârleanu n'ar fi pregetat să-şi primejduiască vieaţa, numai să scape ceva din cât strânsese osârdia lui. Dar pom-

f���i� �

-l�uc��i��'i �

n�r:�:d::�i;

lf��fr�r�:��

r!��a��

în sus, ci le mărginesc la etajul unde au izbucnit. Curând Însă focul, încins ca o vijelie şi-a trecut

răbufnirea peste tot, până sub acoperiş. Iar atunci era prea târziu să se mai poată face măcar o încer­care.

Societatea a pierdut aproape toatl averea ei, iar Dimitrie Anghel şi-a plâns cenuşa lui « Hyperion " manuscrisul romanului său, pe care n'a mai avut nici indemn, nici vreme 51·1 refacă.

Un singur noroc, în toatl nenorocirea de atunci. Scriptele Societă�ii n'au fost primejduite nicio clipli. Minunea aceasta - simplă ca a stareţului din Sava lui Andreiev - s'a întâmplat fiindcă întretimp

www.dacoromanica.ro

,., B O A B E D E G R Â U

Comitetul numise un casier permanent, om de meserie, pe E. Mlkiucescu, care - de altfel -

SUlil PUJcariu

îşi duce slujba până astăzi. Registrele se găseau deci la dânsul, ca şi banii cei mulţi pentru anul 1910, căci Societatea ajunsese să aibă un capital de trei mii opt sute paisprezece lei şi patruzeci de bani.

După o schimbare uşoară a statutelor, făcută in Noemvrie 1911, Comitetul îşi incheie socotelile, printr'o dare de seamă asupra activităţii, trimisă de Mihail Sadoveanu, preşedintele, care n'a putut veni la Adunarea generală.

Noul comitet, ales în ziua aceea, are in frunte pe Emil Gârleanu, iar În celelalte rosturi pe Al. Da­villa, Caton Theodorian, Corneliu Moldovanu, Ion Scurtu.

Davilla, fiind pe atunci Director al Teatrului Naţional şi al Teatrelor, deci om cu osebită trecere la Ministerul Instruqiei - C. C. Arion - îl face pe Emil Gârleanu director al Teatrului Na· ţional din Craiova.

cu ��7ut��j':;d,ăurire�e:��I�

â�:�::�c �i =-/��

află pic de. răgaz să vadă de Societatea pe. care doar,

Intr'adevăr, Davilla a fost atunci foarte folositor Societăţii. Mai întâi l-a făcut pe ministrul său să înscrie În buget o subvenţie de 3000 lei anual pentru Societate. A îndemnat-o apoi pe Regina Elisabeta, in casa căreia era foarte des -obişnuit al Palatului cum a fost mereu - să-şi plece ochii şi urechea spre necazurile şi nevoile scriitorilor, fapt care a dus pe urmă la seria acelor neuitate şezători \inute în Palatul regal sub Inalta Sa pri­veghere. După aceea tot DaviUa, Îndeamnă şi pri­meşte însărcinarea comitetului, să facă prima incercare de legătură cu Societatea oamenilor de litere din Paris.

Pe urmă luptă pentru diplitarea calităfii de • per­soană moralli t, făcându-1 pe C. C. Arian să susţie singur proiectul de lege ca să capete votul Parla-

���Şti�!

u�j��

m s�

e �ebi

iip��:e�:c�re�

eac;t��

ea�Ji�u��

Flacăra cel dintâiu e Calendar al Scriitorilor Români . pe care Comitetul - după statut­trebuia să·l scoată pe cheltuiala lui.

Dar toate acestea nu-i erau recunoscute lui Davilla de dtre toţi membrii Societăţii. Omul acesta ascuţit şi aspru, deprins cu cravaşa, făcut

mai mult el o infiinţase. Roagă În schimb pe Davilla Alrxandru D.lVila 1860-19:19 53.-1 înlocuiască, unde şi când poate, socotind că vaza şi mâna lui tare, nu pot fi fără priinţă şi să poruncească, era firesc să supere pe multă tinerei înjghebări scriitoriceşti. lume.

www.dacoromanica.ro

VICTOR ION POPA: SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI 6'7

A supărat deci şi pe mare parte dintre scriitori, şi împiedecă legea. In orice caz, ministrul mărturi· aşa încât, la 25 Noe.mvrie 1912, când Comitetul îşi seşte că el nu mai vrea să o susţină, după cum depune mandatul, Gârleanu nu izbuteşte să·l facă ales in locul său pe Davilla, aşa cum se hotărîse lucrul între ei. Se alege in schimb Mihalache Dra. gomirescu, care conduce până la 26 Ianuarie 1914.

Cum era de aşteptat, Adunarea generală de atunci n'a fost tocmai prietenoasă şi a stârnit sumedenie de demisii. Fireşte, a lui Alexandru Davilla era în frunte şi - spre deosebire de a celorlalţi - a rămas fără intoarce.re.

După căderea În alegeri, Davilla incepe să se răzbune. Cel puţin aşa i·au socotit scriitorii, mă· sura prin care a tăiat dre.ptul membrilor Societăţii să poată intra în Teatrul Naţional numai pe baza cărţii de legitimaţie dela S. S. R. Pe de altă parte, sâcâit de comitetele teatrale ce·i şedeau pe cap - comitete înfiinţate prin legea lui Haret - în· cea rcă să dea o nouă lege, punând în ea răspundere şi drept de conducere absolută pentru Director, desfiinţarea oricărui comitet şi anularea premiilor pentru autori.

Duşmanii lui Davilla prind Însă de veste din

I brie C hendi 1874-J9I3 vreme, au destulă dibăcie să arate lucrurile în lumina cea mai proastă pentru Directorul teatrelor

SI. O. Iosif 1877-J9J3

nici Guvernul nu poate să şi.o insuşeasd.. Scrii­torii au avut atunci o biruinţă fără seami'in. Fireşte, fără seamăn, dar nu şi fără cusur. Căci ei n'au deosebit pe Davilla omul, de Davilla artistul şi, neinţelegând să îndure asprimile unuia, au im­piedecat pe celălalt să facă o reformă, de care numai el putea să spună dacă e sau nu trebuitoare teatrului românesc. Căci omul acela care se pricepea aşa de temeinic în teatru şi il iubea cu o patimă de nimic intrecută, n'avea cum fi îndemnat să-i vrea răul.

Şi ca o dovadă, iată. Aşezarea celor dintâi taxe pe cinematografe, în gândul să se alcătuiască un fond, care să ajute la propăşirea teatrului. dela Davilla datează. Cât priveşte directoratul cu con­tract pe zece ani, cum l-a cerut el, e o măsură aplicată mai peste tot În străinătate. La noi, a(��ta ne·ar fi ajutat, poate, să avem un teatru pe plC:

,:or

de egalitate cu Apusul, aşa după cum dovedIse Davilla că poate face, in cei doi ani cât a ţinut trupă. Iar aceasta n'ar fi fost nicio pagubă pentru ţară. Paguba a fost că nu s'a făcut.

In decursul anului 1913, Societatea pune de trei

www.dacoromanica.ro

" a B O A B E D E G R Â U

ori văI negru peste porţi, plângând trei buni prie· (eoi şi tovarăşi de luptă: Panait Cerna, Ştefan O. Iosif şi Ilarie Chendi.

Inmormântarea acestora, un festival la Ateneu, pentru comemorarea lui Grigore Alexandrescu - festival la care au vorbit C. C. Arian, C. Dis-

Comdiu Moldovanu

sescu şi Delavrancea - şi câteva şezători prin ţadi, - din care una ţinută la Craiova, pentru aşezarea unei lespezi de marmură pe mormântul lui Traian Demetrescu, - iată cam la ce se reduce activitatea literară şi culturală pe un an.

Drept mulţumire că George Diamandi - care plecase din Societate cu un an înainte - a primit să se Întoarcă Între ei - scriitorii il aleg preşedinte pentru anul 1914, ispitiţi poate şi de faptul că e director al Teatrului Naţional.

Şedinţele comitetului se ţin acum în cabinetul directorului, iar adunările generale în foyer.

Teatrul Naţional dă spectacole în beneficiu, iar scriitorii fac două şezători, una la Iaşi, alta la Bârlad, o serbare în Cişmigiu pentru strângere de fonduri, patronează câteva conferinţe ale lite­raţilor străini, şi comemorează pe Creangă.

Tot Diamandi înfiin�ează un chioşc de cărţi româneşti, pe care îl pune in foyerul teatrului.

Jertfele anului sunt: Emil Gârleanu şi D. Anghel.

Comitetul este ales şi pentru anul următor, ca o recunoaştere a meritelor lui. Activitatea Însă se reduce la câteva şezători prin Silistra şi Călăraşi şi la câteva pelerina;e.

La 19 Iunie 1916, cu toată turburarea vremilor, se alege un nou preşedinte : Duiliu Zamfirescu. El Însă n'are nici timp, nici prilej să se ocupe de Societate, fiind trimis cu misiuni peste graniţă.

In urma lui vine numaidecât războiul. India jertfă scriitoricească se aşeazl ca o în­

semnare piatră de drum, lângă Predeal. E Mihail Săulescu.

Căpitanul Vulovici, moare inţlncuşat drept in frunte de floarea unui glonţ. Se prăpădesc apoi pe rând: Oreste, Kiru-Nanov, V. Podeanu, C. Hogaş, N. Apostolescu şi Botez Gorgon.

Departe de războiu, pe un vapor În largul mării, se duce spre alte lumi mai bune şi fostul preşedinte al Societăţii, G. Diamandi, pe când in tristeţea Iaşu­lui, cotropit de răzvrătirea ruseasc3, închide ochii pentru totdeauna Barbu Delavrancea.

Crâncena sărăcie a vremilor de dzboiu a silit scriitorii aflaţi în Iaşi să se readune şi să-şi refacă Societatea. L-au ales din nou preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi s'au căznit să ajute cât-de-cat lip­surile grele, în care Înnotau cei mai împovăraţi.

Adunarea generală următoare se ţine în Bucu­reştiul scos de sub mâna Germanilor, la 24 Fe­bruarie 1919, când e ales un comitet prezidat de Mihail Dragomirescu.

avPn��I�u p�

c�sr� ;ldf;:;��i:i�a�il��c�it�:�:;� 7��

ceput. Numărul membrilor creşte cu fiecare an tot mai mult, averea Societăţii îngăduie unei tot mai bune gospodării să creeze pensii pentru o sumă de văduve ale scriitorilor, - Începutul îl face Corneliu Moldovanu, - şi să înfiinţeze o seamă de premii pentru cărţile bune ale anului. Vechea dorinţă de clădit o casă a scriitorilor cată tot mai mult să fie împlinită, până în ziua când, - după 28 de ani de străduinţi zadarnice, ­Primăria Bucureştilor depune in mâinile lui Cor­neliu Moldovanu actul de proprietate asupra unui teren prielnic din inima Capitalei.

In sfârşit, crearea unei biblioteci, câteva mari turnee de şez3tori prin ţară şi Bucureşti, câteva cicluri de conferinţe, dar mai ales aşezarea defini­tivă a unei Zile şi apoi a unei Săptămâni inchinate cărţii, Înseamnă pe răbojul activităţii scriitoriceşti, rodniCÎ paşi înainte, izbânzi care-Î mărturisesc, neocolit, marele ei rost.

Corneliu Moldovanu, Octavian Goga şi Liviu Rebreanu - preşedinţii dela 1920 până azi - îşi impart meritele să fi făcut, numai în câţiva ani, o Societate bogată şi de Înalt prestigiu, din firava întruchipare a dibuielilor dintru început.

www.dacoromanica.ro

VICTOR ION POPA: SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI 6"

Cuvântul răspicat al acestei Societ3ţi este ast3zi auzit şi luat în seama, oriunde şi oricând breasla scriitoricească are ciderea s3 se fac3 ascultată.

Datorita ei, proprietatea artistică şi literară a fost pus3 în temeiuri de lege; datorit!!: ei legăturile dintre editori şi scriitori au cipatat o formă ome­neasc3. În măsura să dea mânuitorului de condeiu răsplad, cuviincioasă pentru munca lui; datorită luptei dusă de Societate, teatrele nu se mai pot conduce fără ajutorul apropiat al literaţilor, iar cinematografele le sunt în veghe, prin de1egatul, care face parte din comisia de control.

Cartea românească e ajunsă astăzi Într'o vază, ce nici mkar n'o putea visa acum un sfert de veac. In acest uriaş pas făcut înainte e şi o porunci a vremurilor noui, fără Îndoială. Dar panea de merit a luptei duse de scriitori, prin Societatea lor, e poate cea mai însemnată şi aceea care a putut da roade mai v3dite.

Căci ea a Înscaunat la noi profesia de scriitor. Mai mult încă, a ştiut sa impună respectul acestei profesii.

VICTOR ION POPA

Pe capră H. Lecca, In fund Em. Glrleanu In IgU, spre Mlnlstirea Neam\u

www.dacoromanica.ro

S Â N G E S T R I C A T

Era inainte de Paşti. SoCea şi de data aceasta, ca Întotdeauna În ajunul sărbătorilor, nu făcea nimic jos la bucătărie, ci tot timpul şedea sus, curăţind şi dichisind od1ile; pentru ca să nu se murdărească, îmbrăcase. un capod vechiu, care insă îi era atât de strâmt încât îi pocneau sânii prin el, iar capul, ca să·şi ferească părul de praf, i! înf3şurase Într'o basma de mătase uşoară, lucicasll. din care îi ieşea faţa întreagă, senină şi fragedă. Scutura praful cu vrednicie şi aerisca odăile. Papucii rlisunau pe podeaua de scânduri a calului de sus. Jos, in faţa bucătăriei, curtea era de mult mă­turată şi stropită. Dela poartă până la uşa casei, intrarea pardosită cu lespe2:j de piatră, sticlea de curăţenie. La cişmea, apa curgea într'o coCă şi revărsându-se şi prelingându-se, şerpuia în soare udând plăcile de piatrl. Muşchiul din jurul ciş­melei şi dintre crăpăturile lespe:dlor mari, părea negru. Pe gardul din curte se legăna, sprijinin­du-se, frunzişul bogat al copacilor din grădina vecină. Sub streaşină, vrăbiile ciripeau. Din curţile alăturate se auzeau pregătiri pentru a doua zi: scuturatul covoarelor şi al paturilor, frecatul tă­vilor şi al vaselor. Din stradă venea ecoul paşilor trecătorilor. Era o zi senină, caldă. In văzduh plutea un aer proaspăt, dătător de vieaţă şi Îm­bălsămat, cum sunt zilele de primăvară Înainte de Paşti. Jos la seară, aproape de bucătărie, şedea mama ei. Era îmbrăcată cu un fel de jachetă scurtă, ea o scurteieă. A vea faţa acoperită ea să n'o ajungă praful scuturat de sus de Sofea şi să nu-i murdărească volănaşele albe şi curate ale

v cămăşii, ce se Întrezărea la piept şi in jurul gâtu­lui. Ţinea tava pe genunchi, curăţând grâul şi păzind in acelaşi timp mânearea ce fierbea în vatră. Alegea cu sârguinţă boabele, căci seara trebuia să meargă la cimitir cu hrană pentru su­fletul morţilor.

Cineva trase de inelul din poartă. - Conaşilor, - se auzi până sus la Sofca, un

glas şi o vorbă stranie şi aspră. - Sofca, bate cineva, - strigă mama, uitân­

du-se în sus. Sofca lăsă scuturatul şi coborî scările. - Da' de ce nu deschizi tu? - zise ea cobo­

rînd. - Du-te, du-te ! Vezi cîne-o fi! - o zorea

mama. In timp ce Sofea se ducea pe poteca de lângă

cişmea ca să deschidă poarta, ea acoperi repede tava de grâu cu un petec şi, ca să fie curat de tot, dete cu mătura de câteva ori pe alocuri, în faţa bucătăriei, piti o cârpă şi Încă ceva sub scări.

api��ndAr�;�� b�;�u

Ş���Pr�. �of�l���t căci văzu numaidecât că e un trimis al tatălui ei, unul din geambaşii eari vin În fiecare Sâmbătă din Turcia ca să cumpere cai. Şi mama recunosCll în el un Arnăut, un trimis . al lui t, care îşi făcea apariţia întotdeauna Înaintea sărbătorilor marii fără ca acesta să bage de seamă, ea mai aruncă pe furiş o privire în jurul bucătăriei, ca să vadă dacă totul e În regulă şi curat.

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT ,,,

- Asta e casa lui Efendi Mitu? - strigă Ar­năutul cu glas tare, şovăind parcă să intre şi ui­tându-se încă odată din poartă, dacă nu cumva a �l�!' il asigură din nou printr'un semn al ca­pului. Străinul intră şi se îndreptă către mamă-sa cu paşi largi şi mari, cu mâinile vârîte in buzu­narele pantalonilor albi. Şi, înainte să ajungă lângă dânsa, rosti :

- Efendi Mitu m'a însărcinat să viu să vă salut.

- Bine, bine ! Fii bine venit la noi! - îl în­tâmpină mama, iar când se apropie îi arătă un scaun, poftindu-l să şadă.

- Ia loc, odihneşte-te ! - grăi ea cu bună­voie.

Arnăutul, sfios, parcă amorţit, se aşe� pe scaun. Mama, ca intotdeauna înaintea trimişilor bărbatului ei, şedea smerită, cu mâin\le una peste alta, la brâu, dinainte, cu capul plecat, ascultând cu dor şi respect ce-i porunceşte bărbatul prin solie. Sofca se duse la bucătărie să fiarbă cafea pentru Arnăut. Acesta, încruntând din sprâncene, ca şi cum ar fi voit să-şi dea însemnătate şi să i se adâncească brazda de pe frunte, pe care rămăsese urma până unde ajunsese apa când se spălase de dimineaţă, incepu să vorbească şi să spună tot ce ştia. Din când În când se uita la mamă-sa, dar mai mult îşi ţinea privirea aţintită la picioa­rele-i vânjoase, încălţate cu ciorapi lungi şi groşi de păr de capră.

Sefca după glas îl simţea cât este de aspru la vorbă. Şi, zâmbind, pricepu de ce. Toţi trimişii tatălui ei venind la ele, îşi închipuiau că vor găsi nişte sărăcii, ca şi pe toţi ai casei, şi atunci credeau de cuviinţă, nu numai să vorbească aspru, dar să şi spună că şi el acolo, în Turcia, o ducea destul de greu şi prin aceasta să le mângâe oarecum. Dar iată că se înşela 1 Le-a găsit pe amândouă bine �i voioase. Işi plimba privirea dela una la alta ŞI se minuna, văzând că mama Sofcăi, deşi de peste patruzeci de ani, avea părul tot negru ca un cărbune şi lucios ca mătasa. Intr'adevăr, avea câteva creţuri pe la ochi şi pe lângă gură, dar aproape nici nu se cunoşteau, pierzându-se în frăgezimea pielei albe ca laptele şi în fine1ea trăsăturilor. Şi cât era de frumoasă aşa, in vest­mintele de fie ce zi, dar cum trebue să fi fost gătită şi dichisită!

Tudora stăruia să şadă smerită in faţa lui, În­trebând despre « omul ei 8 şi părându-i rău că nu-i poate da numaidecât ceea ce i-a poruncit şi doreşte ea să dea trimisului pentru el, dar dî-i va trimite seara la hanul unde trăsese, prin sluj­nică.

Safca, după expresia musafirului, vedea că este din ce în ce mai uimit. Il zări de asemenea cum privea spre ea, unde îi făcea cafeaua, atras de strălucirea tăvilor grele de servit, galbene şi În-

căpătoare, şi ceva mai Încolo la scara largă şi scli­pitoare care ducea la catul de sus, până la poartă, lângă bătrânul dud cu trunchiul despicat, a cărui ramură groasă se lăsase la pământ. Totul stră­lucea de curăţenie ca sticla, minunând pe Arnăut. Nu trecu mult şi sosi şi cafeaua fumegând in ce�ti, pe care le aduse Sofca, venind nu prin mijlocul caldarâmului, ci pe marginea lui, ca să nu-I murdărească păşind, în timp ce mama ruga pe Arnăut să nu se grăbească cu plecarea şi să aştepte la han până ce va fi şi ea gata cu pregătirile.

- Am să te a�tept, cumătră ! Dacă nu poţi azi, mâine ! Când al să vrei dumneata. O zi, două, trei, nu face nimic dacă am să aştept ! Am să aştept ! - zise el plecând.

Mama il petrecu până la poartă, iar Sofca se duse la bucătărie, ca să spele ceştile. Văzu însă cum mama, după ce petrecu pe musafir şi în­chise poarta, întorcându*se, mergea Încet ca sub o povară şi, când ajunse lângă fântână, se opri mult, mult, pe gânduri, apoi în faţa pivniţei, se opri din nou. Abia într'un târziu, Sofca o auzi strigându-i de acolo:

- Sofco, du-te la Arîton şi chiamă pe Banco I Sofca într'o fugă fu la Banco şi se întoarse cu

el. Acesta, ca întotdeauna când zărea pe mama Sofcăi, stătea parcă speriat înaintea ei. Printr'un semn dânsa il trimise in piaţă să cheme pe T onet. Cât ai clipi, Banco a fost acolo şi a venit cu el, un om cu faţa voioasă şi grasă, tuns mărunt, cu pantaloni largi, albaştri, fără şireturi, cu mătănii in mâini şi mergând cu paşi repezi şi mici. Până atunci, Tudora, odinioară stăpâna lui, s'a dus să-i facă o cafea, a adus în acelaşi timp, pe o farfurioară galbenă, tutun auriu şi, aşezându-Ie in faţa ei, a răsucit o ţigară şi a început să fumeze. aşteptând.

- M'aţi chemat, coană mare? - făcu acesta, intrând, plecându-se cu respect în faţa ei şi în­vârtind Într'o mână mătăniile.

- Da, da, ia loc! - îl pofti ea, arătându-i un scaun şi servindu-i cafeau�, - te-am chemat, dar Dumnezeu ştie pentru ce! Mai ştii butoaiele alea ale noastre?

- Cum să nu le ştiu, coană mare? Mi-amin­tesc şi cum sânt făcute şi cum le-am băgat în pivniţă când a trebuit să Iărgim intrarea. Se poate să nu le ştiu?

- Uite . . . chiar acum am fost prin pivniţă şi le*am văzut, Ştii, cu anii ăştia nerodnici, nu se pot umple toate şi de asta te-am chemat, să te intreb cum am face ca să fie vin in ele, ca să nu le cadă doagele de atâta uscăciune. Tu te pricepi mai bine la treburile astea. Fă rost de ceva vin, că pentru păstrat in pivniţă, eşti sigur doară !

- Mai încape vorbă! După tonul cu care răspunse se vedea că e În­

credinţat de lucrul acesta, ceea ce nu-i scăpă nici Sofcăi.

www.dacoromanica.ro

B OAB E D B GR A U

- Dar, coană marr, - continuă el, - ar fi bine. . . bine ar fi. . . ca să pot eu. . . Eu am ceva vin, da' numai dac'aţi vrea să mă lăsa�i . . .

- Da, de sigur, mai bine tu decât un străm -oftă mama.

- Foarte mul\umesc, - se grăbi să mulţu­mească Tonet, - atât numai că eu, dacă apuc să umplu un butoiu sau două . . . Pe ălelalte, numai

Sofe;! dttlchist poarta şi �ttp[li

o casă ca a voastră ar putea s'o facă. Nici mâinile mele amândouă, nici casa mea, nu's în stare de aşa ceva, că ştiţi prea bine că nu e bogată . . .

- Bine, bine, T onet, ce poţi. . . Să dea Dum­nezeu să ai cât mai mult !

du;; â�ri��: ! ��m��:, f��:�o��i�u �i �tic;���

vreo ştire dela dânsul ? - Ati dimineaţă a venit un târgoveţ. E slină­

tos, dar nu poate Încă să vie. A întârziat cu măr­furile. I-a trimis numai Sofcăi nişte mătase pentru rochie şi bani ca să avem de sărbători.

Tonet, ca să se asigure că totul e în regulă, cu un gest foarte nevinovat, îi dădu chiria pe tot anul pentru cele două butoaie, asdel ca mai târziu să fie numai el stăpân şi pe ele şi pe restul piv­niţei, voind chiar să pună şi lacăt. . . Mama, ca totdeauna, luă fără să numere banii cari erau

in fişic, aşa cum Îi primea de obiceiu, În groşi ruginiţi, dădu un bacşiş băiatului care însoţea pe Tonet, trimitând şi complimente familiei ace­stuia.

Tonet pled. Poarta se închise după el. Sofca zări pe mamă-sa, care in loc să plece, rămase locului privind gânditoare ceaşca de cafea, goală şi, aşezându-se ;os, răsturnă banii în poală. Nu auzi nici când se deschise din nou poarta şi intră Magda lor. Ca intotdeauna, aceasta se înapoiase repede din sat, aducând cu sine o legătură mare. Fără să se oprească lângă stăpâna ei, cu numele lui Dumnezeu pe buze, se duse de-a-dreptul la bucătărie.

- Ai venit, Magdo ? - rosti mama, zărind-o. - Da, coniţo, şi uite, abia am ajuns, - răspunse

femeia. Unde scapi de ai mei din sat ! Ba cu una, ba cu alta, unde te poţi pune cu el! - vorbi ea mai departe. Şi uite am adus . . .

Fără insă să-i arate ce-a adus, socotind că nu sunt vrednice de atenţia ei, începu să le orân­duiască prin bucătărie, punând făina într'un dulăpior, iar in ulcele brânza şi untul proaspăt, pe care le adunase cu îngrijire În tot timpul po­stului, astfel ca să poată aduce Tudorei şi Sofdi ce era mai bun.

- Magdo ! - strigă mama. - Aud, cocoană J - răspunse aceasta, venind

cu mânecele sumese şi mâinile ude şi murdare, căci se apucase să spele butoaiele.

- Du-te la Sareni Han de caută pe târgo­veţul ce-a venit azi dimineaţă şi Întreabă-l dacă poate să ia cu el la plecare, niscaiva pâine şi plă­cintă făcută de noi. De acolo du-te la dugheană după mătase. Ştiu ei ce să trimeată când e vorba de noi. Numai grăbeşte-te. căci se poate să ple­căm mai pe urmă. Ştii ce-ai de făcut acum . . •

- Ştiu, coană ! Şi Magda, bătrână, slabă şi uscată, Îmbrlicată

jumătate orăşeneşte şi jurn.3tate tărăn�te, trase in picioarele goale nişte papuci vechi ŞI plecă; nu ieşi însă pe poarta cea mare dela stradă, ci se îndreptă către portiţa dela grădină din dosul �ii. ;;

nie�;

r� S�r

:��ă J��� salute pe toţi vecinii,

�:d�a st���i��n�t��ă�t

ar�mo

şiu:atr�t�i� �

facă. povestindu-i apoi fapte şi amănunte din vieaţa stăpânilor, de Sofca, de mama, de tatăl ei, ca şi despre strămoşii de cari auzise sau despre bunicii pe cari chiar apucase să-i slujească. Şi nu pentru ca Arnăutul să cunoască toate lucrurile acestea, ci ca să-i atragă luarea aminte asupra ei prin povestiri, astfel ca atunci când va vorbi cu Efendi Mitu să pomenească şi de o bătrânică oarecare, silind astfel pe fostul stăpân să-şi aducă aminte şi de ea, Magda.

Pe fereastră, Sofca se uita la Magda cum mergea din casă În casă pe la vecini, apoi cum, ca să nu

www.dacoromanica.ro

BOR I SAV STANCOVICI: S ÂN GE STR ICA T '" intârzie, O lua la fugă pe uliţă in sus, spre pia\ă, îndreptându-se prin partea hanurilor. Din când in când, odată in dreapta, odată in stânga, îşi strângea şuviţele ce-i scăpau din părul scurt, strâns in ceafă, se mai oprea să se odihnească, apoi iar o lua la fugă; cum însă abiâ se putea

;f�cap�n�:p���

i :l��e;â�:t�i tiu�:��, i���:r�n c:�

na1

încolo, iar să se oprească, fie ca să ridice din mij­locul drumului vreun copil, să nu dea caii peste el, fie ca să mai stea de vorbă cu câte cineva sau să privească la mărfurile întinse în faţa prăvă­liilor. In cele din urmă, după o oarecare întâr­ziere, Magda se Întoarse însOţită de doi băieţi încărcaţi cu pachete. Sofca pricepu că într' adins a ţinut să se înapoieze ea cu băieţii, pentru ca s'o vadă toţi vecinii şi să pizmuiască pe Sofca pentru atâtea cumpărături.

Către seară, când a inceput să se inopteze, se făcuse tocmai bine şi timpul ca să meargă la ci­mitir. Dangătul clopotelor se intrecea cu farmecul şi sgomotul ce umplea oraşul. Sus la Sofca În­cepură să pătrundă toate strigătele din stradă, behăitul turmelor, nechezatul cailor deslegaţi în piaţă şi plecarea sgomotoasă a ţăranilor. Toată vâltoarea pieţii, strigătele copiilor la joc, ale ne­gustorilor ambulanţi, toate vibrau în aerul în­cărcat de praful străzilor măturate şi stropite, mai cu seamă din faţa prăvăliilor. Simigiii ieşeau În­cărcaţi cu marfă, imprăştiindu-se pe uliţele ora­şului, fodotind de colo până colo fără ţel şi svân­tând marfa de prin coşuri, îmboldeau pe ţărani să le cumpere seminţele lor vechi şi arse. Cu bu­zunarele doldora de bani, Iărgindu-şi fălcile ţipând, ei se ţineau morţiş de ţărani şi nu se lăsau până ce nu-i convingeau.

- Uite, mătuşico, ce fierbinţi sânt . . . numai cu douăzeci de bani . . .

Şi ţărăncile fugeau, ascunzându-se de ei, căci altfel erau încredinţate că le vor înşela. Fugeau care în cotro, ferindu-se de asemenea de caii ţăranilor beţi cari se opreau acolo, in faţa fiecărei cârciumi ca să mai bea o oca şi apoi s'o pornească in goană, ca nebunii. Din cămaşă, din sân, le ieşeau capetele lucrurilor cumpărate pentru cei de acasă, din sat. Printre ei se amestecau şi ţigani şi ţigănci cu basmale noui, galbene, cu anteriuri vechi, alergând şi ieşind Înaintea ţăranilor, cerând pomană, căzând în genunchi, văitându-se:

- Dă, boierule ! Arnan, boierule ! -se jeleau ei. - La o parte, bre! - strigau aceştia, dând

bice cailor încât îngrozeau de moarte pe cerşe­tori, împrăştiindu-i ici, colo.

Jos Magda se frământa, nerăbdătoare că mama nu se mai gătea odată ca să plece la cimitir; ne­răbdătoare luă coşul cu pomeni şi merinde şi ieşi să aştepte afară, în faţa porţii . . . Puse coşul pe cap, aruncând deasupra o basma de mătase ale cărei capete îi acopereau aproape întreaga faţă

;�:i��ă:râtată de ţipetele şi mişcarea de pe piaţă,

- Haide, coană, că toată lumea s'a dus la cimitir!

Intr'adevăr, ceva mai sus de strada lor, pe por­tiţa ce dădea în uliţa dosnică şi unde nu era sgo­mot de obiceiu, se auzeau numai paşii sau şoaptele bătrânelor şi slugilor ce plecau spre cimitir. Unele trecând pe lângă Magda, o Întrebau:

- Haide, Magdo, sau vine şi cucoana Tu­dora?

- Păi că da, - răspundea Magda, târîndu-!;i papucii. •

In răstimp, Sofca a trecut în bucătărie să ajute mamei la ultimele pregătiri de plecare şi în ace� laşi timp să o privească. Ii plăcea grozav cum îi şedea mantaua cea neagră de mătase grea, pe care o întregeau pantofii de lac negru, cu care era încălţată; aşa Îmbrăcată, era într'adevăr frumoasă şi părea cu mult mai tânără şi rumenă. Melan­colia gândului că merge la cimitir �i că acolo plânsul nu o cruţă, îi punea în ochi o sclipire umedă şi făcea să-i tremure coliul gurii, dar Sofca ştia că această turburare era datorită de data aceasta şi sosirii târgoveţului de peste zi, care-i aducea încă o rază de nădejde în venirea bărba­tului ei, deşi trecuse atâta vreme de când nu mai dăduse pe acasă şi deci nu mai avea de ce nă­dăjdui, dar poate că de data aceasta voia să le bucure de Paşti. De aceea, simţindu-se oarecum vinovată faţă de Sofca pentru gândurile şi spe­ranţele Închinate bărbatului şi, ruşinată de atâta slăbiciune, îşi ascundea ochii, ferindu-se de pri­virea copilei, dacă aceasta se uita la ea cu mai multă stăruinţă.

- Ajunge, ajunge, Sofcuţă, - o intrerupse ea din admiraţie.

ov!j�1 If::ei af��i���:osşi b��li���: l!�ât� l����

gâtului înodă năframa de mătase moale, aibă. Sofca o petrecu până la ieşire. După ce închise poarta în urma lor, a mamei

şi a Magdei, urcă scările fuga, pentru ca să le ur­mărească dela fereastră. Mama umbla mândră şi voioasă, dând uşor din umeri şi salutându-se cu toate femeile Întâlnite şi fiecare dintre ele se oprea, fie în urma ei, fie lângă ea, cu multă prietenie. Iată şi pe mătuşa Simca, a cărei casă este numaidecât lângă chioşc, pe strada vecină. E o femeie negri­cioasă şi uscăiivă, rămasă de mult văduvă şi care de atunci îşi petrece mai toată vremea pe la jude­cătorii, având procese cu sătenii şi neputându-se dumeri cu niciun chip, cum răposatul ei bărbat a putut cheltui aşa de mult, încât să-şi vândă a'(er.ea sătenilor, iar ei şi copiilor să nu le lase OImIC.

Era inso\ită de fiu-său şi cum zări pe Tudora dădu fuga la ea şi apucând-o de mâini, o sărută. Sofca parcă ghicea ce-i spunea, căci o cunoştea:

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

_ Ce faci, cumătră? Uite, azi am avut o amâ­nare la judecătorie �i aşa de mai �puc şi eu să mă duc pe la cimitir! - şi-şi cont1nuară drumul împreună.

Mama, ca de obiceiu, mergea intre ele amân­două, luând-o puţin inainte. Iată-le. că se opresc o clipă şi apoi o ootesc pe strada de după colţ, pierzându-se din ochii Sofcăi . . .

Sofca rămase la fereastră. Simţea cum şalvarii grei şi lungi o apasă pe şolduri şi un �hi�, ca, o pierdere de sine sub povara trupulUl el plin, ceea ce o Înfioră. Deodată tresări. In zare, pe fereastra deschisă se vedea lumina purpurie a soarelui care infllkăra cerul şi coama muntelui, învăluind oraşul într'un nimb de foc, roş� şi fier­binte ca sângele ei. Sgomotul ce se urca dm stradă, din ce în ce se domolea.

In văzduhul incendiat din pia�a principală, din batar, pretutindeni, pluteau nonşori de praf. De jos, din casă, din bucătărie, din came�a. ce� mare, nu venea niciun sgomot. Tot astfel mCI dm curte sau din grădină. Sofca, puţin speriată de acea linişte şi de acea pen�mbră. tainic.ă ce . vesteau in­serarea, incepu să asplre prm nănle dilatate aerul proaspăt al grădinii şi ·să asculte freamătul inde­lung al frunzelor; din iarba şi brazdele de flori se urca acel miros pătrunzător de sevă proasp�tă şi tare, care odată cu inserarea, creştea, cupnn­zând-o. Toată firea, ca obosită de munca de peste zi, părea că-şi caută odihna in aşteptarea nopţii. Numai fântâna continua să-şi îngâne susurul, Iar din stradă, din când in când se mai auzea câte un pas Întârziat, al vreunei slugi de sigur, care trecea grăbită să ducă stăpân ului târguelile făcute, sau pasul lampagiului sau al ucenicilor de croi­torie cari duceau hainele gata şi fesurile puse pe calapoade. Sunetul neintrerupt şi prelung al clopotelor insoţea vuetul înăbuşit al or2.şului aproape adormit şi nemişcat in umbră. Sofc:a .e�a mai speriată ca oricând. Pentru ca să se .. m�1 1.101-ştească, aruncându-şi un şal peste umeru ŞI p.lep­tul gol, cobori jos să vadă dacă poarta e ÎnCUIată, păşind cu frică şi grăbindu-se atât câ� se mai vedea puţin. Inchise uşa dela bucătăne,. nein­drăznind să intre în camera cea mare, spenată de Întunericul adânc ce domnea acolo. Mai uşurată apoi se duse la poarta din spre stradă s'o cerceteze şi se întoarse parcă mai liniştită.

Intorcându-se dela poartă, pe lângă fântână, ca intotdeauna în astfel de seri, când era singură, o infiorare ii străbătu întreg trupul, turburând-o adânc. Neliniştită, nici nu mai Îndr�znea să s� urce sus, În odaia ei, să stea acolo Singură, căCI ştia prea bine. că . va începe să o c�in.u� a�el ce • al ei *. Se ştia smgură, mama la Cimitir ŞI cum peste câteva zile erau Paştele şi toată acea săptă­mână era închinată patimilor şi jalei, când omul nu trebue nici să râdă, işi dădea seama că este

păcat să fie cuprinsă de . acel si,?� pătimaş, de acea dorinţă de dragoste ŞI de gohclune.

Ca să alunge acea Înfiorare, incepu să se plimbe prin curte, apropiindu-se tot . mai mult de poarta dela stradă, pe unde se mal strecurau sgomote nedesluşite de afară, dându-i astfel pUţin curaj şi stăpânire. In grădină începu să . adie un . v��t uşor, ca o suflare de plăcere. Dm spre cumttr venea ecoul acela straniu, greoiu şi apăsător care o neliniştea. Neştiind de ce, ea se cutremură şi simţi nevoia să se încăb;ească, dar nu îndrăznea să intre în casă, nici măcar în bucătărie şi cu atât mai puţin în iatacul cel mare de jos, întunecos şi plin de dulapuri şi pe unde intrai şi la bai�. 1 s� părea şi-i era teamă ca din acele. �eschizătu:I negre să nu iasă cineva sau ceva, mCI e� nu. ştia ce. Totuşi, în cele din urmă, cu toată fnca ŞI şa­văiala care o stăpâneau, se urcă repede sus. Se aşeză la fereastră, între perinele roşii şi moi. Pu­terile o părăsiră aproape, mâinile începură să-i ardă şi să-i tremure, iar fruntea îi era îmbi�ată de sudoare. Nici nu mai îndrăznea să se rruşte, ca să închidă uşa sau fereastra. . Cine ştie cât ar fi stat aşa, dacă de lOS dela poartă nu s'ar fi auzit o bătaie Înceată, uşoară, făcută cu mare băgare de seamă, ca să n'o sperie pe Sofca, si nici să nu atragă atenţia trecătorilor �i pe care o· recunoscu Î!ldată. înai�te chiar să fie urmată de glasul OboSit al mamei:

- Sofco, deschide! Sofca, bucuroasă, coborî sdrile şi se îndreptă

către uşe. Zidurile casei şi ale bu�ătă�iei păs�ra� Încă în ele mirosul de praf aşetat 1.0 timpul Zilei.

Mergând însă fu întâmpinată de Magda. care, ca de obiceiu, intrase pe portiţa dela vecini ce da în grădină şi se ducea grăbită s3 deschidă mamei.

_ Lasă, las3, Sofco, sânt eu aici! - rosti ea grăbită, deschizând poarta in dosul că�eia aştepta mama, abia răsuflând de oboseală ŞI de atâta plâns la cimitir.

_ Aţi venit ? - grăi Sofca, luându-i din mână legătura în care dusese lumâ.nări şi bus�i�c la cimitir şi pe cart-o adusese phnă de colaCI ŞI alte pomeni.

_ Iacă-ne ! - răspunse m.ama, intrând. Sofca rămase la urmă ca să încuie poarra, în

timp ce Magda o luă la fugă inaintea mamei . ca să vadă dacă nu-i ceva în drum şi să facă lummă la bucătărie ca şi în odaia cea mare cufundată în întunericul ce o înfiora pe Sofca, astfel ca mama, mergând. să nu se împiedece de ceva. Sofca, grozav de obosită şi fără chef, veni în urma lor.

In bucătărie Magda dădea zor. Aprindea focul în maşină, orânduia prin coşul adus pe cap dela cimitir, cu resturi de mâncare şi băutură, pe care nu le putuse împărţi, precum şi cu alte me­rinde primite de pe la mormintele vecine.

Ca întotdeauna când venea dela cimitir În zilele de pomeni, după atâta rachiu ce bea acolo, nu

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT ""

mai putea pune În gur! decât ap! din ulcior. Şi ca s! se răcoreasd, s3-şi potolească setea şi să recapete puteri, apuca ulciorul in braţe şi-l ducea la gur! gâlgâind; totuşi nu putea simţi gustul bun al apei din pricina arsurilor de pe piept, căci la cimitir nu băuse decât rachiu la sete, spunând d nu poate bea apă dela altă fântână decât a lor.

- Ah! ce dulce e apa noastră ! - rosti ea după ce trase câteva înghiţituri sdravene. Nicăieri nu se am, o apă mai bună!

Şi incepu după obiceiul ei să vorbească mult, povestind tot ce se petrecuse la cimitir, cutare ce fel de pită adusese, ce pomană avea de Împărţit altul, dad a venit târziu sau de vreme, dacă s'a bocit, dacă a jelit pe tată, bărbat sau fiu, cum şi cât, până la ce oră a plâns, cum era îmbrăcată . . . Şi mai cu seamă vorbea de mamele unor prietene ale Sofcăi, pe care simţise ea că Sofca nu le are la inimă şi mai ales pe Milencov şi pe Traicov.

Mama, plictisită de atâta vorbă şi pe deasupra obosit3, o întrerupse printr'un semn şi Întorcân­du-se către Sofca, spuse :

- Hai să mânânci, Sofco ! Adă, Magdo ! Sofea nu răspunse, dar mama nu se Iăs3 şi adu­

când coşul cu merinde şi bucăţi de pită caldă, o Îndemna, stăruind :

- Ia, ia. Gustă cel puţin ! Ştii că trebue să iei şi tu ceva În gură pentru odihna sufletelor mor­ţilor !

Cum Sofcăi nu-i plăcea să se împotrivească mamei, se supuse, deşi nu-i plăcea de loc mân­carea adusă dela cimitir, căci pe lângă mirosul ei de mâncare se mai simţea şi altul, acela al t3mâiei, al pidturilor de ceară prelinse dela lumânări, ca şi acela al coroniţelor uscate şi putrezite, legate de cruci cu crenguleţe de merişor, pătrunse toate de mirosul de pământ de cimitir, de mormânt chiar.

ina��::aei��nss� ��te�re J!u���!� o

î��� tâiul rând pe ea o bucată mare de pită a cărei albeaţă, intrecând pe cea a ouălor şi a brânzei, te ispitea şi te poftea.

- Uite, Sofco, ia! - o îndemnă Magda, ară­tându-i merindele cu o mişcare a capului.

- Asta ţi-a trimis-o mătuşa Stoia �i m'a rugat Dumnezeu ştie cât, sl-ţi spun complimente şi să m3nânci din pita asta, pe care a făcut-o Înadins pentru tine, fără să dea cuiva din ea.

Mama, geloasă de această nebunie a mătuşii Sofcăi - soră-sa - şi că nu făcuse singură ce i-ar fi plăcut Sofcăi, ci tocmai ea, sora cea săracă, cu o droaie de copii, cu o singură clscioară şi o viişoară şi cu un bărbat care abia câştiga cu munca lui, Înciudată, începu să mustre pe Magda:

- Şi de ce ai luat-o? De ce ţi-a dat o bucată aşa de mare, jumătate din tavă ? N'are ce mânca şi mai dă şi la alţii! . . .

- Da' n'am avut Încotro, coană, - protestă Magda. De cum m'am dus lângă dânsa, se vedea d m'aştepta, m'a luat cu gura: • Hai, Magdă, de câ�d nu te-am mai văzut J t. Şi atunci dă cu ra­ChIU, dă cu una, dă cu alta şi în urm3 mi-a Întins bl!eata asta înfăşurată in şervet: • Ţine, Magdo, ­mI-a spus. Asta e pentru Sofca, mititica. E făcut1 nu,:"ai din făinl, �rată, l,ap�e şi oul. Ştie mltuşa ceAI place Sofdl ŞI de ala t-am făcut-o ! Ce mai face? Mult mai e de când n'am mai văzut-o ! Zilele astea, cu prilejul slrbătorilor, am să viu s'o văd t • • •

Mama, eare ştia toate lucrurile acestea, Între­rupse pe Magda printr'un semn.

Sofea, văzând atâta belşug de mâncare şi bău­tur3, abia gustl din ele şi mâncă mai mult din pita trimisă de mltuşa ei.

Mama aşteptă pe Sofca să Încheie cu masa. După ce aceasta se sătură şi se închină, Îşi scutură firi miturile din poală, se sculă dela ma53, pe care Magda o strânse şi o duse În bucătărie, şi în­cepu să se desbrace, strigând pC femeie:

- Hai, Magdo, fă paturile ! - şi continu.3 să se descheie, scoase basmaua, liberându-şi gâtui şi faţa albă, luminată de ochii mari albaştri. Işi scoase apoi anteriul, vesta şi brâul care-i strângea pieptul şi mijlocul, descoperindu-şi astfel brafe1e pline şi fragede, calde şi ameţitoare.

In răstimp, Magda aduse din dulapurile unde erau strânse, a�ternuturile invelite in cearceafuri albe, saltelele ŞI plăpumile. Saltelele erau scumpe şi grele, umplute numai cu lână curată, dar vechi, ca şi cearceafurile care erau toate peticite, până

ti3t�â: ŞT��chls�'

caţie ���;ufisa�:t :�I

ce;;r.°��� n'ar fi fost scoase zilnic şi aerisi te. Tot aşa şi perinele, mototolite, sgâlţoase şi vechi, iar plă­pumile cu faţa odinioară de mătase erau subţiri, dar călduroase, c.ăci erau umplute cu lână.

Magda, după ce le-a Întins pe jos, aşternând cearceafurile şi netezindu-le, aduse şi ulciorul cu apă proaspătl, astupat la gât cu frunze verzi, luli cu sine lumânarea la bucătărie, lăsând pe mama şi pe Sofea să se desbrace şi să se culce pe in­tuneric. Inainte să se culce şi ea, la rându-i, prinse să înăbuşe focul din vatră şi 53-1 stingă, stropindu-I cu apă ca nu cumva peste noapte să sară vreo scânteie şi să aprindă casa.

Sofca şi mama s'au desbrăcat. Mama a fost gata inaintea Sofc.ăi. lnchinându-se apoi, îşi spuse in şoaptă rugăciunea, din care Sofca nu auzi, ea de oblceiu, decât sfârşitul: , Doamne, Dumne­zeule, Fecioară Maria, mă rog Ţie t . • . Apoi se culcă repede, trăgându·fi plapuma până peste eap şi adormi indată, liberandu-se astfel de gânduri şi cufundându-se in odihnă. Nu trecu mult şi incepu d se audă acel pufăit din gură al somnului adânc. Sofea işi strânse părul greu intr'o basma

www.dacoromanica.ro

6,6 B O A B E D E G R Â U

mai veche, ,ca să nu i se încurce în timpul nopţii. Se culcă apoi lângă maidi-sa, Învelindu-se cu plapuma scumpă şi subţire, prin care, aşa in-

f�n::utt:���l�i�t!e C�:t���' î�re��iu/o;��t

a d���:

pului, şoldurile aecuite, picioarele lungi. Nu putea dormi. Simţea cum se lasă noaptea,

cum rămâne din ce in ce mai singură, căci mama ei se cufunda tot mai adânc În somn. Din dula-

��i;!� :een�a

n�ead1e:�o:e�:; di�rb���:Îiri:n;:S:i��:;

umezeala apei asvârlite peste cenuşă şi mirosul pulberei împrl1ştiată de stropi în aer. Din catul

de sus, prin tavanul crăpat, se auzeau trosnind incet scândurile uscate şi vechi, şindrila şi poli­ţele de lemn din odli şi balcon. Toate se pier­deau adânc În noapte, adânc de tot. Alte sunete, alte sgomote le întovlrăşeau, venind prin tavanul crlpat. . . Şoarecii cari alergau în jurul cuflrului guiţând, iar din budtărie, din spre vatră, sfo­răitul Magdei . . . Ca de obiceiu, Magda era cul­cată cu capul rezemat de mână, Îmbrăcată şi chiar cu papucii În picioare, pentru ca, a doua zi - cu ajutorul lui Dumnezeu - sl se scoale de dimi­neaţă, inaintea tuturor şi să se apuce: de munca ce-o aşteaptă.

VI Sofca băgase de seamll. d in fiecare an, În aju­

nul Paştelui. Sâmbăta seara, venea la ele regulat, fiul cel mai tânăr al Magdei. După ce-şi făcea târguielile pentru la ţară, la Întoarcere trecea şi se oprea şi pe la ele.

Magda nu-I lăsa să intre cu calul pe poarta cea mare, ci pe portiţa din gddinl, legând ani­malul de un copac uscat, ca sl se odihneasel cu O mânl de fân sau iarbl verde la bot, pânl ce stlpânul işi sfârşea treburile. Acesta tlia lemne, căra apl dela cişmea pentru butoaie, smulgea iarba din faţa casei şi mltura curţile. Cltre seară, când tot oraşul era infiorat parc3. de behăitul şi rlcnetele mieilor, se ducea şi el in târg să cum­pere un miel bun şi gras pe care-I dslpea îndatl, la piciorul dudului, il aglţa de o creangă a bătrâ­nului cooac şi se apuca să-I spintece şi s�-l jupoaie, iar la sfârşit nu cudţa tot sângele picurat pe jos in jurul arborelui, pentru ca stlpâna sl vadl el el a tăiat şi jupuit mielul şi sl nu creadl cumva el l-a cumpărat dela piaţă, aşa spintecat. Când totul era gata, Brl s3. se arate mamei sau Sofeli, oricât de tâniu ar fi fost noaptea, pleca în sat.

Sl�e���!�d�;!utt:scuturându-I, Magda nu uita

- Vezi sl nu uiţi sau s3. întârzii mâine ! Tu s3. fii cel dindi care să vii cu urările. Caută de pre­găteşte bine ,i purceluşul şi să-I aduci . . . Bagl de seaml, nu uita!

- Viu, mamă, viu ! - răspundea el, sărutându-i mâna.

- Şi - continua Magda - lasă pe Staia (ne­vastl-sa) sl coad pâinea. Tu sl ai grijl numai sl fie din făină albă curatl. Şi sl-mi aduci şi mie un clondir cu rachiu de-al nostru, el nu pot sl beau din ăsta • al lor, orăşenesc! •. Se arunca apoi de gâtui lui şi sărutândul cu foc, Îi ura cale bunl.

mâin;,ns::b;t�:�e Ş�a��n

ş1 sv��;: ! a���J� �i��rg�

bună la toată lumea şi urează-le din partea mea petrecere bunl şi multl slnltate!

- Mulţumesc, mamă ! Am să le fac toate, mamă! - răspundea el slrutându-j grlbit mâinile şi pe furiş, de teamă ca nu cumva Sofca sau mama ei, stăpânele, 51-i vadă şi sl râdl de îmbrăţişarea lor • ţărlneasd •.

Ieşi din curte, deslegl căIuţul. încăleel şi, fericit. liber, o 103. Ia drum, spre sat şi noaptea care se şi lăsase.

Mama şi Magda nu dormiră toată noaptea cu grija gătitului şi rânduiala vaselor. Sofca era de mult gata cu deretecatul. Sus le aşteptau vestmin­tele noui, flcute din mătasea cea mai scumpl care era la modl. Un ilic scurt, foarte răscroit, cu găetane galbene, şalvarii cu inele din şiret de fir şi nasturi ca aurul în jurul bu%unarelor, frumos cusute. Sofca le tot încerca într'una să vadl cum Îi vin, nemulţumitl, ba de brâu că e prea moale şi nu-i destul de strâns la mijloc, ba el şalvarii stăteau prea ţepeni pe ea şi nu-i desenau forma corpului cum ar fi vrut, încât să pară ca şi cum ar fi fost goall.

A doua zi, zi de Paşte, casa sc3.ldată În soare, curatl şi văruită, se înălţa În aerul de dimineaţă, strălucind prin acoperişul bltrânesc, prin vetrele date cu var alb şi chenare roşii, prin ferestrele spălate ,i uşile şi duşumelele pretutindeni lustruite, jos ca ŞI în toate odăile din catul de sus, ca şi prin scara veche ferecatl şi ceruitl încât sticlea ca sticla. Iar de sus, din balcon, se vedea in larg câmpia, grădina, ţarina şi drumul pe care se intra în oraş şi care ducea la piaţă În centru, iar, în faţa casei ca şi la spatele ei, se Întindea oraşul cu biserica ŞI turnul cu ceasornic, cu piaţa largă, pe când În zare se pierdeau munţii, închizând orizontul viilor şi al câmpiilor mănoase. Casa din pricina celor doul canaturi mari şi inalte ale porţii din stradl, de obiceiu nu se putea vedea de afară, dar azi fiind slrbătoare, poarta era larg deschisl, datl de perete şi impiedecată de doi bolovani, astfel el puteai vedea întreaga clădire, curată şi cu înfălişarea-i primitoare.

Cu cat ziua creştea, cu atât soarele era mai cald, mai mângâietor, şi din ce in ce clopotele dela

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT ,,' biserică răsunau mai puternic şi mai plin, iar lumea începea sli iasă din strlizi şi uliţi, adunân­du-se in piaţli, în timp ce Sofca, cu mama şi cu Magda zorite, ale:rgă de colo pânli colo, urcând şi coborând scările.

Erau gata. Chiar şi Magda, deşi era de mirare ca ea sli fie aşa dichisită . . . In jurul gâtului şi al cămlişii bine încheiad., înodase o basma nouă

�t���li � t;�:; �:a �e7t�aia�ar�m��in�A��: asemenea şi o fustă ţărăneasd tot nouli ca şi cio­rapii din picioare; numai papucii nu-i putea suferi căci din pricina ciorapilor noi şi groşi îi ardeau şi i se incingeau tlilpile. O vedeai forfotind de colo până colo, ieşind sau intrând în bucătărie cu braţele încărcate de lemne crăpate.

Sus in odaia mosafirilor şedea mama. Imbrăcată cu un anteriu de mătase şi încinsă cu un şorţ subţire, sta cu mâinele cruciş pe brâu. Era ne­liniştită, voioasă şi tristă in acelaii timp. Buzele îi tremurau, iar pe faţa-i plină, tanăr3. ,i rumenă, ochii negri ca murele aveau o străluclre umedă. Fuma şi bea cafea. Pe o rogojină curată, ca sli fie mai moale şi să înăbuşe paşii, era aşternut un covor gros cu cuvinte de-ale lui Solomon pe el. Era atât de mare însă încât nu numai că acoperea toată podeaua, dar trebuia şi îndoit pe margini. De jur Împrejurul odăii erau inşirate divanurile acoperite cu pături moi şi ro,ii, cari ajungeau până jos şi erau Îndrcate cu penni colorate. Pe poliţe şi dulapuri erau orânduite vase, în deosebi ibrice,

�:ţti l���: �i i���i�oi��:tin

s:u�;ti���':; r::s!r� coloarea roşie a mobilierului. Cele două ferestre care dădeau în stradă, spre biserică şi piaţă, aveau perdele albe şi scurte ca şi cele ce le f3ceau faţă şi care dădeau in grădină, spre câmp şi drumul mare, făcând astfel camera mai răcoroasă şi parcă mai mare. Pe albul pereţilor erau agăţate şervete de mătase, subţiri ca nişte văluri, toate colorate. De câte ori se deschidea sau închidea uşa. ele fâ1fâiau, aducând în odaie o adiere uşoară.

Sofca nu era incă gata de tot şi nici nu se grăbea, ştiind că cei ce vor veni întâi vor fi ţărani în cea mai mare parte, argaţi de ai lor de pe vremuri.

Intr'adevăr, cei dintâi au început să vinli ţăranii. Aceştia intrau prin portiţa din grădină, cea de sus, pentru ca sli-şi poatli lăsa caii în dosul casei, legaţi de copaci. Venind, intâiu se duceau la bucătlirie, dci fiecare dintre ei aducea cu sine câteo pită sau alt dar. Apoi, cu multă greutate, urcau sus la mama unde stăteau foarte puţin. Se rezemau de perete dând la o parte covorul cu piciorul, ca să nu-l murdărească, şi aşteptau cu nerăbdare sfârşitul gustlirii cu care erau cinstiţi, pentru ca apoi să se întoarcă iar la bucăt3rie, la Magda, unde,

��l�r�c��Uti:r�.

cu���ă l�n;ă

c!:: �nâ�dv���:�u�ă să vinli oaspeţii dela oraş, ţinându-se cu mâinile

de scăunelele pe cari şedeau, îşi întindeau gâtui

����n� ���itZ��:�' �i!!nv�dăs�� ���f��ri�cJ

lfb:�i"nâ

e��i�:heri!it U��ă

ns���7�e:iţ!��'

s�t ş��

la taifas in voie şi vorbesc atât de tare încât se aude până jos, la ei.

Deşi lumea venea necontenit, Sofca înd nu era gata. Tot forfotind prin odaia de culcare, se uita la rochii, la giuvaericale şi nu ştia pe care să le aleagă. Insă când sgomotul prin oraş a început să crească, ridicându-se din toate părţile şi pătrun · zând şi la ea ecoul paşilor şi vocilor oamenilor ce ieşeau din biserică, risipindu-se pe uliţi şi străzi, mama incepu s'o zorească:

- Haide, Sofco, dă zor J A început să vină lumea !

Sofca abia atunci prinse a se îmbrăca. Se lăsa vr3jit3 de farmecul atingerii de trupul ei al cămăşii uşoare de mătase curată, aproape galbenă ca şi a şalvarilor lungi, moi şi grei, strâ"iÎ la mijloc. Uicul era strâmt şi foarte răscroit la gat şi mâneci. In­cheiată, abia de mai putea mişca umerii şi şoldurile, gata să pocneasc3 pe ea. La cap se legă cu o basma de mătase de coloare deschisă. In urechi puse cerceii mamii, moşteniţi in familie din bunică in bunid, făcuţi din napoleoni mari de aur. La gât, un lanţ tot de aur, fin şi lung, prins la mijloc cu o pafta, şi-l purta jumătate dat pe ceafă, iar restul pe gâtui şi umerii goi, ca să simtă răceala metal ului ca o mângâiere. Părul nu şi l-a intins de tot impletindu-l în cozile bogate, ci dându-I dupli urechi, a lăsat câţiv<1 z lufi să-i fluture în jurul frunţii şi al feţei ca să-i astupe golul urechilor, astfel ca ovalul feţei şi obrajii să ias3. mult mai tainic, din umbra lor. !şi puse un bucheţel de flori culese proasp3t din gr3dină, zambile şi lalele albe, aninându-I în păr pe gât deasupra umărului. Uitându-se in oglindă, î.şi zâmbea sie-şi minu� nându-se cât e de frumoas3. şi câtă ginglişie ti d3deau florile acelea, fkând-o şi mai ispititoare 1

Coborî in bucătărie. S3.tenii se ridicară surprinşi, uimiţi ! Ii întinseră mâna. Ea nu le dădu pe a ei.

��â���:�i ���r;::!r�te�UP��t��ii �!r�:c�f::ei�ţi

cu nasturi, o prindeau de minune făcând-o şi mai Înaltă şi ridicând in acelaşi timp şalvarii ca să nu ating3 pământul şi s3 ia praful.

Urcă sus la mam3. Ca intotdeauna o felicită de Paşti, sărutându-i

mâinile. Mama, În al şaptelea cer, dar şi neli­niştit3 in acela,ii timp, căci cine ştie ce gânduri o năpMiră văzand-o atât de frumoas3. şi de gătit, dar simplu şi cu gust îmbrăcată, o mângâie încet ca să nu-i strice zulufii, pe părul frumos şi o sărută uşor, nu pe frunte ca o mamă, ci pe gură ca o soră.

- Adev3rat a inviat, fata mea! Să tr3eşti şi tu o vieală lungă şi fericită.

www.dacoromanica.ro

.,s B O A B E D E G R Â U

Safea, gospodină şi supus3", luă şerveţelul brodat şi coborî la budtărie să-I aştearnă pe tava de ceşti şi farfurioare ca să cÎnsteasd. pe oaspeţi.

In răstimp, Magda dădu fuga la poartă ca să deschidă: î cadrul ei, însoţit de un b1iiat, bl'itrânul preot al oraşului, t: taica . Rista. Aproape orb, adus de spate, cu o barbă lungă, ingă1benid. de tutun şi ciubuc, cu nişte negi albi, mici, crescuţi

- 0, o Tudoro ! Ct: ma i Ca ti, Tudoro ?

În jurul ochilor şi al sprâncenelor. Tremura de bătrâneţe şi se muncea să vadă În jur, ca să-şi dea seama dacă Într'adevăr se află la ele. Anteriul lung şi destul de vechiu, atârna pe el, de slab ce era.

Magda il apud de mâini, i le sărută cu respect şi-I felicită de sărbători. EI se uitli. În dreptul ei, lung, tremurând, neputând s'o vadă bine, aşa că Magda apropiindu-se mai tare de pr ot şi arătân­du-i-se, Începu să strige:

- Eu sunt, taică, Magda, Magda . . . Ca prin vis, el abia o auzi şi chinuit parcă de

bătrâne�e şi parcă desobişnuit de lume în singu­rătatea şi tristeţea chiliei lui, ingână cu o voce inceată, Între tăiat?! :

- Ce, tu eşti, Magdo ? Bre ! Şi eu să nu te re­cunosc ! - şi ajutat de Magda, intră.

Mama bucuroasă că pe ele nu le părăseşte şi nu le uită aşa de uşor, fără ca cineva să simtă dintre

mosafiri, coborî în fugă scările şi îi ieşi în întâm­pinare.

- Mulţumesc, taică ! Fii bine venit şi fericit, taid, în ziua asta sfântă de sărbătoare !

Şi după ce-i sărută mâin le, ţinându-l de sub­ţioacă, continuară drumul spre casă. EI tremurând, sprijinindu-se şi pipăind cu toiagul lustruit drumul, În timp ce mergea, ca trezit din vis, rosti:

- O, o, Tudoro! Ce mai faci Tudoro? Sofca alergă şi ea bucuroasă in întâmpinarea lui li, după ce-i sărută mâin·le, trecu de partea cea­

altă, ca să-I sprijine, şi urmaţi de Magda, şi cu silinţi vădite din partea lui, când începură să urce.

- Nu, nu! Vă rog, nu sus! - se tângui el. Mai bine stăm jos, colea în bucătărie, că eu nu pot să urc . . .

- Poţi, poţi, taică ! - îl îmbărbătară ele. Şi ajutat de amândouă femeile, prinse a urca

Încet. Ridica incet unul din picioare, punându-l dibui' r pe treaptă, apoi cu mare greutate aducea pe celălalt alături. Din toată flptura lui se des­prindea un miros de tutun proaspăt.

Când cu chin ajunse sus şi se aşeză pe divan, simţind că st?! jos şi d e sigur pe el, abia atunci vorbi:

- Ei şi ce mai faceţi? Ce mai lucraţi? Cu sănă­tatea cum o duceţi? Eu, uite - continuă, tărăgă­nind glasul - nici gând de moarte, de ducă pe lumea cealaltă. Şi mă rog lui Dumnezeu şi El nu vrea, nu vrea să mă ia. Şi e greu, Tudoro ! Cum nu se poate mai greu! Aproape că nu văd, nu aud şi nici de treburile mele nu pot vedea singur.

Şi Începu să se tânguie ca toti oamenii foarte bătrâni, cari se agaţ?! de vieaţă Şl cari totuşi sunt nevoiţi să se păzească şi să se lipseasc?! de atâtea!

Cufundându-se mai adânc între perinele de pe divan, el le flcu semn �i lor să se aşeze şi începu să mănânce şi să bea dm belşugul cu care-I ospă­tară gazdele.

Din respect pentru bătrâneţea lui, nici femeile nici fetele nu îndrăsneau să intre in camera aceea, ci numai slugile şi câţiva bărbaţi. Mâncând, după ce sfârşi de povestit despre sine, incepu să le intrebe pe ele despre Efendi Mitu, pe care îl bo­tezase, iar mai târziu il cununase cu T udora şi cu al cărui socru, tat?!l T udorii, fusese cel mai bun şi nedespărţit prieten, Încă din copilărie.

- Da' ce mai face Mitiţă al meu? Unde este? E bine, sănătos ? De ce nu se araU niciodată când viu ca să-I văd? De câte ori Întreb pe ai mei despre el, despre voi, fie că nu-mi răspund, fie poate că-mi spun ceva, dar cum eu n'aud, cred atunci d nu mi-au spus nimic . . .

- E sănătos, taică, bine sănătos ! - îi striga T udora la ureche.

ti Uite, acum trei zile a trimis un Arnăut să ne aducă ştiri şi complimente la toad. lumea şi ne-a trimis şi ceva parale ca să avem pentru sărbătoarea

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCQVICI : SÂNGE STRICAT 6"

de azi şi Sofcăi mătase pentru rochie. EI n'a putut sl vie că e încurcat cu negoţul lui.

Atunci intră Sofca cu tava şi mama întrerupse vorba. După ce*i servi dulceaţa cu băgare de seamă şi îşi atinse mâna de degetele lui galbene şi osoase, simţi cum ii tremură şi începu Să*1 ducă ea la gură îmbucăturile, în timp ce mama îi răsucea ţigarea şi, aprinsă, i*o punea intre degete. Ba ceva mai mult. Sofca, ştiind că îi place, nU*1 dMea ca mosafirilor obişnuiţi numai un păhăruţ de rachiu, ci cinci sau şase, iar mama, în timp ce el fuma o ţigară, ii r3sucea alta. EI, mulţumit şi fericit, îşi scoase anteriul ca să se simtă mai liber în mişcări şi începu să le binecuvinteze şi să le alinte ca pe nişte copii, dându*le, Dumnezeu ştie, ce nume !

Nu trecu mult însă şi băiatul care*l adusese se auzi strigând de jos, că e timpul să*1 ia înapoi. Sofca şi Tudora de altfel, încetară de a*l mai da rachiu, căci ştiau că dacă ai lui au trimis după el,

��je m

;: :;:���eea

d: il �n:::: ��: ��as�e�e��it:ă

nu se îmbete, căci bătrân şi lacom ca un copil, nu scăpa astfel de prilejuri.

Se sculă deci să plece şi, deşi sprijinit de Sofca şi Tudora, mergea totuşi cu multă băgare de seamă ca sl nu i se întâmple ceva. Putu însă să coboare scările aproape singur. Gazdele l-au petrecut până afară la poartă, uitându-se după dânsul, căci nu voia să fie ajutat de băiat la mers, ci, dibuind cu toiagul şi sprijinindu-se când pe o mână când pe cealaltă, mergea singur.

In timpul acesta, începură să vie şi rudele: mătuşi, unchi, vecine. Apoi Iăutarii. Pe aceştia Îi primea şi cinstea Magda jos, poruncindu-Ie ca s3 cânte, Întrerupându-i sau ţinându-le isonul.

Casa s'a umplut de lume. Sofca urca şi cobora scările f3d încetare, cântând şi ducând serviciul de cafea şi rachiu. Toate poliţele de sus fură um* plute cu Iămâile şi portocalele aduse.

Copiii erau primiţi jos la buclt3rie, unde Magda le dMea colaci şi ou3 roşii. Mama fericită, servea, cu tutun, în dreapta şi în stânga pe mosafiri, în� treţinându·i, vorbind, povestind şi dând lămuriri fiecăruia despre el, Efendi Mitu. Ca " cum acesta acum ar fi ieşit din camern şi ar fi fost dincolo, aşa părea de veselă, de mulţumită, vorbind de el.

$ofca umbla de colo pân3 colo. Mulţumită şi

;�ti�ar; l!ţ�d;��I:��r:n �al;â�b��li, �m�����

servea pe toţi, ferÎndu-se să nu se p1iteze. La orice mişcare Îns3 era stânjenit3 de ilicul ingust şi prea decoltat; mai ales când se pleca la foc să toarne cafeaua în ceşti, sânii ii ieşeau din el, astfel că tot timpul era nevoită să-şi tragll Înăuntru dmaşa,

�: ��t�eu�r:�:a ;i

d::t3 ar� m;o���:/fn����ic�=!�

şi ispititoare dintre ei. De asemenea şi spatele, pe la subtiori, unde ilicul era prea răscroit, se intre­ză.rea prin borangicul fin al căm3şii, desemnându-i umerii largi şi plini.

Au mâncat târziu şi nu dintr'odat3. Mama, Iă* sând masafirii, a mâncat cea dintâi, jos in bud­t3rie, în picioare, i3când cu rândul, În aşa chip ca atunci când Sofca va mânca, să tread ea în salon să aştepte lumea care n'a Încetat să vină, pân3 târziu, dup3 masă. A venit pe rând, toată familia. Niciunul n'a lipsit, iar, când s'a Împrăştiat vorba că primiser3 veste dela Efendi Mitu, după obiceiUl şi cei mai puţin rudă, veniră să felicite, stând până târziu noaptea.

VII

Pe neaşteptate, dup3 acel Arn3ut trimis de­tată*său, spre marea lor uimire şi bucurie, începuseră să vie şi alţii, aducându-Ie vorbe bune şi veşti îmbucurătoare despre el.

Sofca băg3 de seamă că aceste veniri repetate nu numai că nu o înveselesc pe mama ca odinioară, ci dimpotriv3, aceste atenţii delicate din partea lui şi aşa de puţin obişnuite la el, o puneau pe gânduri, o nelinişteau, chiar desgustând*o. Adesea ori era cuprinsă de o adevărată teamă, cutremurân­du-se.

Nu*i fu greu Sofcăi să priceap3. Ghici că mama ei se obişnuise şi aproape se liniştise la gândul că odat3 şi odat3 taina păstrată cu atâta grijă va ieşi

�ă�i:i�l:, J�c�ă �� ��11a���Î�r=:u��,v:i ��Ia

n� :;nli�

niciodată să le mai vadă ŞI deci când ar fi să moară acolo singur, depane de ele, n'ar mai fi putut ascunde adevărul curat . . .

Totuşi, totuşi, acum când începur3 s3 sosească

veşti dela el, nu numai odată, ci de trei, patru ori pe rând, ea se sperie, temându-se ca această grijă a lui repetată să le dea de ştire, s1l. nu fie datorită vreunei boale. Fără îndoial1i cl e greu bolnav, singur printre streini, poate nu departe de moarte şi prin felul acesta vrea să le cucerească., să se apropie astfel de ele, s3 afle totdeodal3 ce mai fac, în ce stare se găsesc, după halul nemilos În care le 13sase, plecând şi părăsindu-Ie, pe ele, singurele fiinţe iubite şi dragi ce avea pe lume.

Mama, chinuită de teama să nu fie cumva tare bolnav sau chiar pe moarte şi neavând incredere in trimisul bărbatului ei, a trimis, În ascuns de Sofca, pe un ţ3ran oarecare, găsit de Magda, în* sărcinându-1 să meargă în Turcia şi s3 treac3 pe la el, fără s3*i spun3 nimic şi să vad3 numai dacă este s3n3tos şi nu zace cumva bolnav şi să bage în acelaşi timp de seamă: cum este îmbrăcat, cum arat3, unde stă, cu cine umblă, bine înţeles dacă îi va fi îngMuit s3-i vorbească.

www.dacoromanica.ro

6,0 B O A B E D E GRÂU

Ţ3ranul s'a dus intr'adev3r şi i-a adus toate veştile cerute. rodiul lucru care a liniştit-o pe mama, a fost cl ajungând în Turcia, ţ3.ranul l-a găsit pe bărbatul ei numaidecât la graniţă, la un han din drum, foa te aproape, nu cine ştie în ce oraş îndepărtat, cum credeau ele, tocmai lângă mare.

Liniştea mamei nu ţinu insă multă vreme. EI nu numai că trimetea şi mai departe veşti dese, dar dela un timp incepuse ca şi puţinii bani şi puţinele daruri pe care le trimetea să le trimeată în văzul şi ştirea tuturor, ceea ce puse pe gânduri pe Tudora. Ea ştia prea bine că toate aceste daruri nu erau scoase din afacerile sau câştigul lui. Nu putea fi aşa. Il cunoştea şi ştia că e in stare de orice şi că atunci când s'a hotărît să facă ceva, era o str1şnicie, şi că ea n'avea încotro, ci numai să asculte şi sll. se supună. De frică şi cuprind de tot felul de presimţiri aproape se îmbolnăvi, iar veştile lui .drăgăstoase şi darurile pe care le trimitea, nu numai că nu-i mai foloseau la nimic, dar o chinuiau.

Şi când intr'o seară, pe neaşteptate, se arătă un trimis al lui, spunându-le că a sosit să le aducă buna veste că el vine şi sll.-l aştepte, dacă nu in noaptea aceea, sigur în noaptea următoare, şi că a pus la eale să nu fie văzut de nimeni, nimeni să nu afle de sosirea lui, mama, la vestea aceasta, obosită şi slăbită cum era, fu gata să pice jos, de frică şi de uimire. La râsul bucuros al Magdei însă şi văzând că aceasta porneşte spre portip din grădină ea să dea sfoad in ţară ea de obicelu, îşi veni în fire, se duse după ea, oprind-o cu mare greutate, astupându-i gura cu mâna şi şoptindu-i astfel ea nici SoCea să n'audă:

- Sst! Cine ştie de ce vine ! Temându-se totuşi ca Magda, care era cam

nebună, să nu se ducl, deşI oprită, să vorbească prin mahala, o închise în bucătărie, Încuind-o

����. sf:�in�iit�tea�l� nge:;��� �i ;;irif�r�c��i:

umblând de colo până colo îngândurată. Sofca era sigură însă şi nu se mai mira şi nu se mai temea de nimic: ştia di s'a vândut casa, cl de aceea tri­mitea el bani şi daruri şi că acum vine cu cumpă­rătorul să-i dea casa În primire, iar pe ele să le ia in Turcia.

EI nu se lăsă mult aşteptat şi veni chiar în noaptea aceea.

Totul se petrecu aşa cum voise el. Nicio odaie luminată. Toate uşile casei închise ca �i ferestrele şi numai acolo sus, in camera de mosafrri, o lampă mică şi aceasta ascunsă şi cu lumina ferită, ea să se bage de seamă cât mai puţin.

Când a inceput sl se crape de ziuă şi să cânte cocoşii in jurul casei cufundată în linişte şi întu­neric, se auzi o lovitură dată cu cârligul in poartă. O lovitură înceată şi scurtă, dar care trezi. pe Safca a cărei inimă era trează la gândul că vine

el. Mama, pregătită de acum la toate, aproape liniştită, se sculă şi se duse să deschidă.

Magda în bucătărie se trezi şi sărind in sus, când vru să iasă se Împiedică de trei ori, se împle­tici în rochie şi trânti Ji o tavă în drum, apoi ieşi În fugă in grădină, prm dos.

La poartă se auzi un glas liniştit, plin de voie bună:

- Ce faceţi? Mai trăiţi? Sofca, aşteptându-I şi ea ceva mai incolo de

intrare, În faţa bucătăriei, ţinând lumânarea dea­supra capului, parcă i se încleştase vorba în gură şi rămase locului, nemai putând înainta de miş­cată ce era. Plânsul îi şedea in gât. Simţea că ar vrea să sboare, să se arunce de gâtui lui şi să-I îmbrăţişeze de bucurie ca �i de durere, pentru tot chmul ce îndurase din pricina lui şi să-i plângă la piept.

- Tată, tată scump ! Ei însă, cu mama, veneau atât de încet dela

poartă J Mergeau agale, el scuturându-şi şi nete­zindu-şi pantalonii mototoliţi de atâta drum in trăsură, aşa cum flce::t de obiceiu când venea acasă.

Mama, luminându-i calea, nu vorbea. El con­tÎnutnd sl se scuture, se uita la casă, parcl s'o regăseasdi prin intuneric, ca şi lucrurile şi- locu­rile cunoscute, poarta de afară, dudul cel bătrân dela intrare, uşa cu scara ce ducea sus şi îngâna ea pentru sine :

- A, a . . . Aici este ! Când ajunse lângă Safca, ea, cu mâna umedă

de sudoare, apucl pe a tatălui, uscată şi. rece, şi sărutându-i-o, rosti :

- Bine ai venit, tată! EI părea lipsă, dar se desmetici indată. Şi cum

n'avea de unde şti cât putuse ea să crească în răstimp şi, mai ales, cât se făcuse de frumoasă, văzând-o fu uimit �i tot mângâindu-i obrajii. şi sărutând-o pe păr, Zise:

- Ce faci, fata mea? Intrară cu toţii înăuntru. Plutea intre ei o atmo­

sferă grea şi apăsătoare. Mama parcă tot speriată, intr1 dup1 ei. EI se uita într'una, neîncrezător, prin budtărie, la lucrurile aşezate pe poliţe şi de jurîmprejur prin odaie.

Intrând aduse cu sine mirosul de tutun care se desprindea din hainele purtate şi prăfuite: pan­talonii largi, ilicul scurt, cămaşa largă cu mânecile bogate şi desflcute. Hainele erau de postav. Un �ir de fireturi porneau dela brâu şi se lăsau in JOS de-a-Iungul cusăturii pantalonilor, strălucind la fJadira lumânării, iar brâul lat era de mătase bună.

La chip se schimbase mult. Fruntea i se brăz­dase adânc, faţa îi era trasă şi ofilită; nişte mustăţi mari, aproape drunte, care, ca şi barba, erau crescute neîngrijit şi încâlcit, ii incadrau faţa, iar în jurul gâtului avea un şal alb, curat, din care

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICl : SÂNGE STRICAT '" ieşeau sbârciturile pielii. Numai gura îi r3mlsese fragedă �i tot umedă ca inainte.

Numai prin sărud.rile şi îmbrăţişările drăgă­stoase ale Sofcăi, atmosfera grea şi chinuitoare ce domnea Între ei, fu puţin risipită.

Magda, care nu îndrlsnea să se arate, până nu e chemată, ca să-i ureze bun venit, Începu să cureţe prin bucătărie; atras de acel sgomot şi oarecum speriat, el se furişă repede din odaia de jos şi, urcând în camera de masafiri a lui, strigă de sus:

- Cine mai e acolo ? - Magda! Se bucură. Nu din pricina Magdei, ci pentrucă

nu era altcineva care să-I vadă. - Cum, Magda, e tot aici? Şi numai atât pentru ea, spre marea ei mâhnire.

Nici n'a chemat-o s'o vadă ! A doua zi nu mai era. Cine ştie la ce oră din

noapte sau poate în zori, plecase înapoi. Ceea ce a tulburat şi mirat incă pe Sofca, a fost ea, mama. Numai era ca altădată, În urma plecărilor lui, mâhnită şi neliniştită. Odinioară, de obiceiu a doua zi, Întotdeauna, o vedeai umblând oftând prin casă. Acum, când s'a trezit Sofca, n'a văzut-o dimineaţa În preajma ei, cum era deprinsă, şi nici pe la bucătărie, uşor îmbrăcată ca la treabă, ea care era obişnuită să se scoale la trei sau patru, În zori. De data aceasta nici nu coborise din cameră. Sofca ducându-se ca după o treabă, sus, intră la dânsa. O glsi în pat, între perine. Nici nu era Îmbrăcată, ci numai cu un şal aruncat pe umeri; în halatul de noapte, fără şorţ, alături de ea patul celălalt, nedesfăcut, plapuma, perinele şi cearcea­furile nestrânse şi nescuturate, iar pe covor urmele paşilor tatălui. In jurul perinei erau î�irate SCtu­mierele pline de cenuşe şi beţe de chibnturi stinse; lumânarea din sfeşnic era arsă aproape întreagă li f::i l�i

i�:t�;:adr:e!1= �e

ei.f1��1 �:t��u� litor; ferestrele erau incă închise şi perdelele tot lLsate. Sofca înţelese din aceasta că mama nu

ieşise să petreacă pe tatăl până in poartă la ple­care, căci altfel, întorcându-se În casă, ar fi simţit aerul greu şi Înăbuşitor din odaie şi mirosul urit, pătrunUtor de tutun, şi ar fi deschis fereastra ca să aerisească. ca�,

a�i�i��ă C:f!��;:!ci�i�i Î�L�as

c� �tr�l�i

se petrecuse ceva grav de tot. Nu mai Încăpea nicio îndoială că vânduse casa şi, spunându-i acest lucru, ea nu şi-a mai putut veni În fire de inimă rea. Cu niciun chip nu se putea împăca cu gândul să părlsească pentru totdeauna casa şi

să plece cu el, acolo in Turcia, sau cine mai ştie unde !

Sofca însă, gândindu-se mai bine, în ceea ce o privea, glsea că-i va fi mult mai uşor în străină­tate, deoarece nimeni nu va şti cine este şi ce este.

Că bănuiala ei era întemeiată şi că nu se înşe­lase, s'a adeverit chiar numai prin purtarea mamei. Aceasta, văzând că Sefca, sub tertip de treabă, tot vine prin odaie şi înţelegând că nu intră numai ca s'o vadă, ci mai mult ca să afle ce este cu tatăl ei, unde a plecat, la ce oră şi de ce, ca să le cruţe pe amândouă de o astfel de lămurire zise, stând tot aşa abătută şi dusă în pat şi ferindu-şi ochii de ai Sofcăi:

- Are să mai vie! Şi rămase toată ziua sus. Nu cobori, nu se arătă

nimănui, ca şi cum ar fi zăcut într'adevăr bolnavă. Abia a doua zi se dădu jos. Pe Magda a trimis-o cu o treabă in sat, ceea ce inciudă pe Sefea, deoarece ştia că Magda nu se va putea stăpâni şi va rlspândi vorba printre vecini de venirea şi plecarea tatălui. Până atunci izbutise să se ţie, căci ştia că după câteva zile îi va fi îngăduit să meargă la taifas prin vecini. Totuşi, poate că aceasta ar fi fost nimerit, căci prin flecăreala Magdei se întărea credinţa oamenilor că într'adevăr el nu le-a pără­sit, nu le-a uitat. Pe deasupra, însărcinarea dată Magdei să meargă în sat, a fost Încă o dovadă pentru Sofea de vinderea casei şi că tatăl venise num�i ca să le dea această ştire. De aceea cu sigu­ranţă, În noaptea venirii lui, a fost Între cei doi soţi, întâia ceartă din întreaga lor viaţă. Pentru întâia oară, mama a avut puterea să i se împotri­vească, n'a vrut să se supună ca de obiceiu, i-a spus tot ce avea pe inimă, iar el mâniat, de sigur, a pleeat numaidecât. Şi pentru Întâia oară deci,

��m��â�etI�l�i p�trÎ:�e�:

it:�-�e!������ n��:i În halat, fapt care a speriat pe Sofca, iar, ea să nu mai povestească fetei cele întâmplate şi urmările, se mărgini să-i răspundă sec:

- Are să mai vie! Că el într'adevăr vânduse casa, lucrul s'a ade­

verit şi ceva mai târziu. S'a văzut in intâiul rând, din spusele lui că se va mai Întoarce şi că de data aceasta venise numai ca să spun1$. mamei s'o pregătească, să orânduiască totul, aşa încât,

=��i�re���dtoS;e �� ��lt, i�;t�r:, �a:�1��t�::

riIe, să plece cu el. (Urmează) BORISAV STANCOVICI

Din drbt�tt de Elena Eftimiu

Cu desene de Boru CarQgta

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

CAND TREC AN//. - Mica trătit a prietenilor Bucurei DumbravA ;.,i Ucuse obiceiul sli se adune la fiecare sfârşit de Ianuarie cind scriitoarea s'a sUrşit la Port. Said, ca si-şi adud. aminte de timpul cind mai erau împreună. Anul acesl.1, ra a crezut d trebue si facă mai mult şi a strins Intr'un mlinunchiu amintiri, care nu fusesţră plnă acum scrise. Am"ntiril e n'au fost impArtite dedt lntre dţiva, dar nu m'am pUlut line si nu iau dintre ele şi s!! fac publice, � cde care Imprlştie o lurninlt de iubire şi de imerior asupra prietenei noastre, lumin;!,ndu-i in acd� timp şi personalitatea şi biografia; sau cuprind observaţii In legă_ tură cu vremea, şi Iredtoare altminteri odadi c;U ea. Alte contribuţii Hau

' poate tot atit de vrednice sl fie ctJnoscute,

dar, in afară d toate b. olaltă aldtueJIc o adevlratl carte, prea intind pentru elt loc aveam ad, multe erau pru personale ca si cutl'!Z d le rup din atmosfera lor intimi şi si le port in lume.

BUCURA DUMBRAVA ŞI CARMEN SYLVA. -Prin u� mare, larg de$chid, Indreptată spre minunatul lanţ al Bucegilor, năvăleau In atelier valuri de lumini şi o rlcoue blind�, parfumati de mirosul pădurilor de bra:ci şi fagi din Valea Peleşului. Era o dimineaţă $plendid� din luna August 1909. In acea zi iW' la orele opt uşa se deschide deo­dati la camera pe care o locuiam şi Regina intr� tn odaia mea. Tocmai mă piept�nam. Sur bul ei plin de graţie şi bu­n�tate se rtvan� a.supra mea. Treceam prin o eri%! puterniel, $tarea mu sufletea.sel tra aplis�toare !fi m� chinuia. Regina ştia şi venise d-mi vorbească. Simţisem: ca să rup� firul gindurilor mele, Imi spuse el vrea d-mi schimbe pieptln�­tura care nu tra tocmai dupl placul ei. Avea o mare dorinţă de a armoniu In jurul ei nu numai sufleteşte, dar şi fiziceşte fiinţele iW' carele iubea şi ade$ea le elUla alt nume, care i se p�tU el se potrivea mai bine cu Uptura lor. Nu voiu uita nidodati sensaţia de negriit a mişcăril or ei graţioase şi a de­getelor ei fine In pirul meu. Un adevlrat babam se $curgea In toat� firea mea şi dnd opilra ei de estetid i se păru neme­rit�, mli luli de mânli şi menerăm In atelier, care se gbu in partea din spre pădure a Castelului Peleş cu vederea spre Pialra Arsă şi deasupra teraselor inundate de flori in mut­muruL jocurilor de apl.

Aceasta era Regina Elisabeta, marea, bUnda, cu adevlrat Mama Regin). Ea nu glisea mai mare mulţumire In menirea ei decIt atunci când putu plitrunde 10 adâncul sufletului omenesc, spre a aduce alinare.

Dacli In dorinla de a vorbi de Bucura Dumbravl Incep prin a evoca mlireala figurli a Reginei Elisabeta şi insist asupra cadrului şi stlirii mele sufleteşti este pentrud In acea :ci am cunoscut-o pe Bucura. Intr'adevlr Regina li trimise$e vorbli si vie pil la orele 10 In atelier. leşirăm Intâiu In baIConaşul din spre munţi, !.ingli micul colţ pe care-I numea ea Eldo­rado, unde şi Jncliperea şi uşile şi fere$trele şi mobilele şi toate abiectele pânl la policioarele cu cărţi şi elrţile Inseşi erau reduse la cea mai micl dimensiune pentru a mai putea servi cuiva. Regina Elisabeta avu o predileCţie pentru Inel--. perile mici care-i dădeau sensaţia d $ufletul ei putea mai uşor si se itele:!;e In momentele de reculege re.

Acolo Imi vorbi Regina mult despre Bucura, despre scrie­rile ei literare, de sufletul ei şi de iubitlt;) ei de munte şi de natură, • vreau d te tncrtdinlet ei ca si te duel pe munte, şi sunt sigur� el sufletul ei ales şi vieaţa ei In mijlocul naturii va crea Intre voi o stdnsă legliwrli •. Şi In adevlr,la orele 10 uşa $e deschide şi Bucura intră. Fizicul ei, care pentru cei mai mulţi nu plirta atrlglitor, dpitl o altă calificare In tn­ţelesul meu. Mişclrile eÎ mlisurate, vocea ei armonioad, râsul cristalin şi expre$ia gravli In unele momente, dădeau făpturii ei o atracţie deosebitll, mai ales cl totul era colorat de spiritul ei evoluat (In sfere 1oa!te) şi pătruns de o adâncă cultur�. Revlirsa prospeţime de cuget şi bucurie curati.

Imediat pllnuirlim .chiar pentru dupli masa aceea o miel plimbare pe Valea Peleşului, numai ea cu mine. Era probabil acea piatrli de Incercare de o ori comunicativli pentru a ne cunoaşte sufleteşte.

De atunci multe şi minunate excursii am făCUI lmpreunl, colind�nd munţii Intr'un grup restrSns de prieteni, formali dupli preceplde ei turistice. Poate tot ne-a lbat o urmă vq;­niel de vieaţă şi lumini neperitoare, Indt şi astlzi de dte ori merg pe munte e cu neputinţli ca fliptura ei si nu-mi fie evocatli de fiecare colţişor de cart ne leagl atitea amintiri neşterSe. Dupl câteva zile petrecute pe munţi cu ea, ne sec­horam schimbaţi, plini de o Inviorare sufleteasel, ce făcea sJ dupară orice oboseală fi:cid, chiar dupli ucursii mai grtle;

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 6"

_ nu odati mi-aduc aminte - scoOOram In Sinaia la orele 8, pe cari le n:lnvie, le-am Init Impn:un"'. Intre legendele Bu-luam repede o baie, mincam pUţin In camera mea iJÎ, tn loc: curei ute una Intitulat"': t lconara de suflete t. O Intlmplare

sl m'" culc, asvlrleam pe mine o rochie de sear'" �i m1 du- bit:d a Ucut sl nasc1 aceast'" legendl. Puţini cunosc de sigur cum s1 salut pe Rege �i pe Reginl In mijlocul invibp10r Inţeluul ei tainic. Clndva, mai Ilrou, II voiu desluşi, c1"ci iJÎ nicio urm'" de oboseai'" nu se ar"'ta pe fata mea, cel mult numai Bucura şi cu mine �tiam despre ce ute vorba, dupl o anur'" de _re, ceea ce fkea pe Reginl sl spuie : t Ce leac cum tot numai noi ştiam Inţelnul poeziei Carmen Sylvei: minunat, ştiam ce fac ! Copila mea de clte ori te vei simţi .Şi dnd o iniml se frlnge t. obosit1 şi desgustatl s1 fugi cu Bucura pe munte t! M'" sco­boram chiar In acea sear"', pentruc1 Reginei li Ucea o deose­bitl pl1cere d afle cu o or1 mai de vreme pe unde fusesem ,i ce v1zusem, c1ci Regina Elisabeta era o man: iubitoare a muntelui. A fost probabil prima turist1 In Romlnia şi gusta din povutirile Bucurei şi ale mele acea fericire pentru ea acum inungibil1, de a pune ghetele de munte iJÎ un rucksaclt pe spinare şi a co1inda cu noi pe potecile dlbatice şi singu­t;ltice, ca In primii ani ai tinen:ţii ei. Şi iat1 cum ascensiunile noastU pe munţi erau Imp1rt1şite de o fiinţ1 In plus, de bUnda Reginl Elisabeta, Regina poet"', Regina Mam1 pe cue o dureau durerile altora şi ştia d se bucure de bucuria altora. Mai tlrziu, In vua anului 1915, dnd locuia In Castelul Foişor şi protocolul la Cunea ei de ddud era mai Ing1duitor, Bu­cura, dpva prieteni şi cu mine In echipamentul de munte, gata de plecare am dat nJ.val1 In micul ei pavilion din pl­dun: ca sl o sahn1m. Sufletul ei Ingreuiat de durere s'a In­viorat ca In tilele vude şi tr1i un moment de adedratl bu­curie.

Alt punct de contact pe care Regina Elisabeta l-a creat Intn: Bucura Dumbrav1 şi mine a fost arta. Bucura era scrii­toare, eu pictor, şi dnd condeiul Uncezea se grlbea pendul sau dimpotrid. Dar o contopire sufleleasc1 completl inter­venea In ceasurile de muzic1. Pltrunderea adIncA a Bucurei In tainele gIndirii muzicale o Ucea d treac1 cu uşurinţl peste greut1ţile tehnice ,i avea o pricepere deosebit'" de a acom­pania. Dup.5 ce se stingeau luminile In sala de muzid a Re­ginei, fugeam la Bucura şi clte on: de armonie nu petreceam Impleunl parcut11nd caiete Intregi de Brahms, Schuben, Schuman, Wolf. Ca şi Caragiale, nu iubea declt muzica ger­mam care Incepe; cu Bach ,i culmina cu Beethoven. De clle ori nu ne prindeau zorile iJÎ pe noi ,i pe cei ce ne ascul­tau 1 Aroea In sufletele noastre acel foc. nutins pe care Regina Elisabeta ca un aderirat Prometeu ni-I dlruise. Ea a fost o anitwltoare In cel mai Inalt grad al cuvlntului. Cici oricine a avuI norocul d guste In atmO$fera Inl1ţ1toare din jur radie­riie artistice ale sufletului Reginei Elisabela, va Inlelege el numai ea a ,tiut d creeu 10 sala ei de mutid acea ' Stimmung f care a dispirut odati cu ea.

In f1uidul vibrant cau pofnea din Uptura ei ,i Insufleţea pe 10ţi artiştii de cari se loconjura, care Inv1luia asistenta, chiar cea ma.i pUlin pregitit1, impunlndu-i, dad nu «=Ie­Bere, cel pUlin ticere, nu se strecura nimic Indoelnic, nimic lburalnic. Totul era artl şi numai pentru artl.

De clte ori mi glndesc la Bucura ,i ating elrţile ei t Hai­ducul f ,i • Pandurul f imi place s'o vld In epoca aceea de In.tlţare morall ,i spirituall In care am cunoscut-o şi In care s'a Inchegat prietenia dintre ea ,i mine.

Cudntul pe care Bucura Dumbravl l-a rostit lotr'un cuc rutrlns pentru comemoran:a Reginei Elisabeta va n­mlne de sigur printu cde rmi frumoase pagini ale ei ca iJÎ Inchinan:a ,i lncheen:a din.. Cusuri Sfinte f. Multe momente

Bucura Dumbravl Intr'o chee din Bucegi

Eram Intr'o toamnJ. frumoas1 la Blrsq:ti, In Argq:. In calda dup'" amia::l de Septemvrie 1911, sub un umbrar de le: Ing1lbenite din vie, ne odihneam mai mulţi prieteni şi ceteam fiecare pe rlnd un fragment. Bucura avea In mlnl ultimul volum de poezii al Carmen Sylvei ,i dnd deschise pagina la aceast'" poezie ,i Incepu d ceteasd, m'" dep.5rtai. Atunci se crea Intre mine iJÎ ea un alt leg1mlnt sufletuc care s'a cimenlat mai t1rziu Intr'o povute al eln:i manu5CrU e la mine, 5Crid In iarna anului 19161n chiliile Pq:ten:Î IalomiJa, ca un imn al bucuriei, curat ca neaua can: se unea In uri cu cerul.

De atund au trecut atitia ani, ,i Bucura Dumbravl nu mai este printre noi, elci valurile capridoase ale vn:mii duc barca vieţii noastre pe eli nepitrunse de noi.

Rlsfoind filele Ingllbenile ale amintirii, Uptura Bucurei Imi apare In cadrul aces.tui trecut frumos tr1it Impccun1.

In ciuda tuturor str1duinţclor de nesoc:otile ,i uitare, m1cclia acutui tucut apropiat se slalomicq:te din ce In ce ca o realitate mereu crescind1 In viitoarea vremuril or pe care le trlim. Otilia Millail-OtetdilaJIU

www.dacoromanica.ro

'" BO A BE D E G R Â U

FANU. - Mi-a aduc aminte, pe c.tnd �ram copiU, Vt­nind luni seara la primirile intime ale pJrinlilor mei, In casa unde m'am nmul.

Intra pe uFi, cu surhul ei afabil, Imbdcatli de obiceiu cu o rochie alb'- de atifu luogli, cu Iren1, str1nd. in talie; In m1n3 purta un evantaliu de dantelli albli ,i pe cap conciu! In formă de bucUi mare, linutl de un pieptene de baga.

Era ora cind imi terminam partida de biliard cu tata şi rol dUCe.lffi la culcare. Alunci soseau oamenii m .. ri, • prietenii asei f. Mi aglţcarn de g.hul lui Fanu şi o slrutam pe obrajii rumeni de �re ce miroseau a dpun de lavandli şi pe cui ochii mei curi�i de (etiţă nu urtau niciodată pic de pudrl; o urml!rcarn cu privirea ca s'o vid cum dAdea bunAseara mamei mtle, Udnd un • Knik , protocolar.

Mi-o aduc aminte la Sinaia, b. Vill;a Arian, dansind cu drul meu, un menuet, pe mutica lui Mozart, la o seratJ costlJmatJ, ce-o aranjase Intre prieteni.

Ca o maimuţJ mid ce eram, mJ pomenii şi eu schiţ5.nd pasul de menuet in ritmul dansului şi atunci u, râzând cu poftJ, Imi improvid imediat un costum de marchiu şi gl­sindu-mi un cavaler, Imi tiu d danstt In urma ei, imit5.nd figurile de dans.

Cam la acee�i vreme veni r5.ndul lecţiilor de sculpturi In dm3ruţa din Str. Griviţei! Holldse Intr'o bunJ diminuţl el trebue d fac plastica şi mJ ducea, de doul ori pe dptl­m5.nJ, la attlierul lui Carol Storck, unde ne apucarJm cu s5.r­guinţl, eu cu lutul, ta CtI elrbunde d ataclm capete de Ingeri şi ugri . .

Fantetia aceasta n u dud mult. Se topi c a primlvara. Inge­laşii mei nu Ucurl'i aripi, iar Fanu era prinsl'i cu multe alte ocuplţii: mondenÎlJţi, literaturi, mutiel multI, policlinicl, cursuri religioase Duminicale ale Soc. f Tib�ul f, cercetl­rii e la Academie şi cite alttle.

Se Implinuu :15 de ani dda cldtoria plrintilor mei şi tot dinsa organitc5 la noi aca.d serbarea nunlei de argint, piui de teatru, tablouri simbolice. Era una din pllcerile ei d fie bun regisor şi citeodatJ chiar actor.

Flcu multJ mutiel la doul piane, cunottinţtle şi biblio­teca ei mutical1 fiind f();trte serioase. Vreo doi ani de-a-rândul ne-am Intrunit mai mulţi prieteni la dânsa d studiem mutica orient:llJ bisericească cu maestrul Popescu-Padrea. Avu at5.ta dragoste pentru tot ce era curat romlnesc şi purta pe� aua cruţiei artistice a ţJranului. Credu In el, ştia cum doi voroeasel şi tJranii se simlUU bine cu dinsa. Era atita con­vingere uninl, adu autoritate natural1 In vorba ei. Cu tot ftlul ei glumeţ de a-şi spune gindul, ţJranul sau ciobanul glsea nota justJ, tonul cuviincios, dar Url sfială, care-o U­cuu d preţuiascl tnlr'l�ii pe aristocraţii numului.

Dtl5pre ei şi despre jocurile ţldneşu stam de vorbJ Intr'o sud in casa mlituşei mele, Maria Vasile Boeuscu.

Erau de faţli familia Vuile Lascar şi Victor Miclescu, cum­natul meu. ACESU :tise la un moment dat: f De ce n'aţi fonda un cerc de jocuri chiar aici In Bucurqai, care d fie un fel de

colecţie a frumoastlor noastre dansuri naţionale (. Fanu şi CtI mine ne-am uiut una la alu, ea a i:tbucnit In laude entu-. siaste pentru idee . . . şi f Chindia f s'a nbeul. Era 10 1905. Ce corespondenţl, convorbiri, comitete, statute, dificultlţi au urmat atunci pentru a Inchega aceastl societate, care a trlit pSnJ In preajma rltboiului! Ideea era noul şi a prins

repede. In primul rind ne Intruneam pe la prieteni, apoi In sala Richter, unde bufetul era adus de membri Comitetului. Incasator, la uşe, era unul dintre noi şi vai de cel ce Incerca d pltrundl prin fraudJ ! Cercul nostru fiind Inchis, trebuia si ne ferim Slraşruc de nepoftiţii de tot felul. Apoi problema costumelor autentice - ce luptl am dus In primii ani ca si e liminlm ' turcismele ' - introducerea jocurilor din diferite judeţe n'avea cine s.li ni le arate şi aduceam soldaţi, glsirea Ilutarului priceput şi cu cobzarul, nu ne trebuia taraf gllJgios, fabricant de romanle.

Dar s'o lblim pe Bucura, preşedinta Chindiei, d spue prin scrisori adresate mie cum era pe atunci:

f Am jucat ca nebunii ieri, �i cu tot {ocul cuvenit. Nicu Berindei a primit s.li fie casier . . Vintill Brltianu a intrat şi el In Comitet şi ne ia vajnic aplrarea, c3ci grouv suntem atacate pentru exc1usivismul nostru . . . Mult aşi vrea si scap de pleiada de fete - l e �tii - a drar graţie la joc uamln3 cu a mamutului şi a drot ţinutl cam iasi de dorit . . . Sol­datul a st�rnit mirarea spectatorilor, cari I�au luat drept un tin3r din lume Ind necunoscut şi care se deosebqte prin eleganţa JÎ nobleţea purtlrii lui. Ah I ţlranii mei iubili I De altfel era mereu Inconjurat de fetele noastre. Emil Costine,scu, entusiast, m'a felicitat pentru ideu noastrl Intr'adevlr pa­triotid. Duţescu, �i el foarte Inc5.ntat, vrea si scrie dESpre chindie �i mi-a trebuit toate sforţlrile din lume ca sI-1 con­ving si nu pub lice numele.�ti şi tu de plrerea mea, cred? Patriotismul nostru n'are nevoie de surle �i !timSili, fi-fi va croi singur un drum •.

Apoi la munte, dnd Imi Ucu prima oarl cinstea si mli ia cu d1nsa, aşa de Incercare, ca un , cutu • mic, nu putui si dorm noaptea de Infrigurare şi ani de�a-r5.ndul am plstcat nerlbdltoarea emOţie ce-mi umplu sunetul In ajunul unei excursii pe munte. In %iua aceu, plecarlm patru iUlli dela Vila Seculici dllri, dis de diminull. Fanu mergu tot­deauna Inainte. O ascultam cum sta de vorbi cu lonilli Chioru sau cu Liza, faimoasa iapl pe care o Jnclleca de obiceiu, cu ştaua ei specialI de piele de elprioarl. Parc'a vid 10 costum de postav verde Inchis cu o p5Urioarl puţin tiroled ,i un baston cu cap de batU. de argint. Spre searl, In drum spre ca.sI, mJ mingiia .r şi-mi spuse bl5.nd, cu bUndelea pe care o avea totdeauna cu copiii: : Te-am adoptat la munte, Fro%inel, dar ve:ti sl nu cumva sl mai vii cu oroarea asta de cravatJ rotie •.

Şi asu In fiecare varli, Inatul cu Incetul, se flCtl obiceiu, Fanu mJ lua cu dinsa la munte. Popasul obÎfouit era Pe­ştera Ialomiţei, unde Clceam pusnicie, cum ticea Bucura. Piatra focului era f locul nostru . In Poiana Schitului Nou. Acolo m5.ncam, acolo st1l.team de vorb! cu prietenii, tir:tiu, In nOPlile Instelate la lumina jarului, lipiţi de plriul ce curgu ascuns In pldurea de mindre , Telechia •• Câteodall, daci Unul proasplt cosit de Mot loiI, sau ste­lele prietene erau prea ademenitoare, Intindum sacul de dormit pe f1şia Ingustl de plm1nt, Intre foc ,i pâriu, ,i aţi­peam acolo, sub st5..nca afumati.

OdatJ,lnu'o noapte de acelea argintii, In care stelele parci-ţi pid'n poall, fuui tretilJ de un miros neobÎfnuit. Sacul de munte In care dormea Fanu se aprinsese la elldura jlO-rului.

Cite c5.ntece de haiducie, sau de dor de duq. n'a au%it

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 6"

Piatra Focului; acolo li plicu B u curci si eSnu, $ura la p.i1-piitul (ocului cu gla$ul ti limpede ,i pllcut.

Cite glume, rbetc, eSte gioduri sau planuri de viitor ou �'au c1ldit la umbra acelei �tinei I Vraja locului Insufleţit de acea fiinli puternici a rămas pentru noi, prietenii, ca un simbol al drumeliei fkuti lmpreuni. G rupul nostru In munte, nu Intrecea 5 sau 6 persoane. Plecam pe o ti sau doul io B u ­cegi (rareori pe un timp mai Indelungat, ca si nu lipseasci prea mult dela pirin!i) şi la Intoarcere, rucuacul se umplea cu florice1e1e mirositoare. de munte, cari Impodobeau, veşnic proaspete, masa de lucru a B u curei.

Pentru expediţii lungi de 5--6 tile, In alte masive ale Car­paţilor, Uceam planuri cu luni Inainte. Cu ce bucurie ne Intiloeam sau puneam la punct prin corespondenli toate aminunteJe excuniei viitoare, clei nu era tocmai uşor si mergi In masivul Figiraşului, pe R etetat, Paring sau retir, acum :15 ani. Paşapo;lrte, bilete de Jiber1 trecere pentru ni, angajarea c3liuu.lor, provitiile, ba chiar şi corturi uneori, �i mai cu seaml greutatea de a ne aduna pe noi, prietenii, cari eram rhpindili prin lari �au striinitate.

Imi amintesc de o noapte (urtunoasl petrecutI Intr'un han din B r an, unde coborlsem prin treeltoarea S trung;l, elllri pe caii lui G heorghe Clrnu tis ,i Picall. Ungurii voiau cu orice preţ si ne $echestcete nii, hirtiile lor nefiind $ufi­dente, ,i a trebuit toatl autoritatea �i ameninl.lril e Ministrului G erm;lniei care ne Insotea, ca s.I potoleasc.l ului v;lmeşilot.

D ar, tocmai aceste preparative (iarna la gura sobt:i, $au ascultind mutic.l, brodam tinle cu tile pe ,ervete sau sad de provizii), tocmai ele ne legau mai bine, Intrelinnu viu dorul nespus de munte, dorul de duc.l. Şi cind sosea data plec.lrii, nimic nu ne putea Impiedeca si pornim la drum. Ploaie, ninsoare, acestea Uceau parte din program şi ne erau prieteni. N iciodatl n'am v.l%ut-o obositi sau riu dispusi la muntc.

I atl-ne la N ill B l Iea din N egoiu, pe o ploaie nelntreruptl de 5 zile. Ajunsesem la sUrşitul piinei (piinea cra problema aprovitionlrii, pe vremea aceca, cind B u cura nu creeasc Inci ' Hanul drumeţilor t). D ar cc nc pi�a noui dc ceal.l, ploaie, de locul Sltimt, de şindrila g.lurit.l. Vcselia, imaginaţia, bu­curia liuntriel, erau prea mari şi F;lnu ,tia prea bine s.I SCOiItl din fiecare talente neb.lnuite şi atunci ce baluri co­stumate din te miri ce, farandole, şarade vii, cintecc impro­vizate, In cabana str1mt.l şi afumati I

D ar iarna cu skiurile la munte 1 Ş i aci, Fanu a fost o InaÎn­tq.l. In ciuda ochilor ei atit de miopi şi a picioruşelot ei atit de mici, B u cura Incepuse la 40 de ani si urce B u cegii cu skiuri, Indntati de nouile frumuseli ce i se desviluiau.

Vinta nu se lipea de dinsa. A ficut ascensiunea muntelui • Cervin • In 19:t3 şi 3 luni Inainte de plecarea ei In India, Fanu şi cu mine, utcar.lm G hetarul t La B u i:e' din masivul Mont B l anc, Inalt de 3.:100 m. Apoi s'a dus . .

. . . O vlid pe peronul G irii de N ord, cu fala luminat.l, cu ochii Imp�ienjeni!i, dar fericili, c:.Ic:i pleca spre ţara visurilor ti.

ICl);l,na ei aşa mi-a r�ma.s; aşa o port de atunci In suflet. Frrny Nemţtsl;/J.

toate numele, nenumirate, dtla ctle mai m.lrunte p1n� la cele mai cunoscute, şi pe al B u curei D umbravl. N u l-am glsit.

Acea:ua ar Insemna c.I scriitoarea nGasIt.5 nu inlt.l In istoria literaturii rominttti, pentruc.5 n'a scris In limba I.lrii sau pentruc.5 a Clicut, In cele c�teva volume ti�rite, numai dilen­tantis"l, literar şi nu literaturli. Sl cercetlim pe scurt aceste dou.l puncte de vedere.

B u cura D umbravli a scris cele doui lucr.lri dintâi :tIe ei f H,1iducul • �i , Pandurul t, in limba de acad, care era cea german.l. Amândoul au fost numaidecit traduse In româ­nqte, Intr'o ,triusli colaborare cu autoa�a. , Pandurul t a fost reUcut In intregime, m;li tiniu, num;li de ea. Atât su­biectele eSt �i ftlul ln care ele au fost tratate sunt cu totul plmintene. arIile au plitruns, In cei aproape douiuci de ani de cind au fost scrise, In toate bibliotecile şi sunt privite de tOli ca nişte crealii romineşti. Chiar astliti, dupi atâta timp, o singuri librlrie, cum e t Cutea R omlineasc:.ll, des­face din ele clte 800 exemplare pe an, cen ce e un semn hotlrltor de mue rlispândire �i iubire a publicului cetitor. Prin urmare, atSt pentru ' Haiducul . cit şi pentru I Pan� durul . s'ar putea ctl mult xice c3 B u cura D umbravl e o scriitoarc bilingv.l.

D intre celelalte dou.l lucrAri dupl rl�boiu, ' Ceasuri S finte t au fost scrise In limba getman.5, Ins.l manuscrisul original nu numai cl n'a luat forma uneic.lrţi, dar nici nu se mai ştie astl%i unde şi dacl mai tl;te. N uvelele nu s'au tipirit dedt In româneşte, Intr'o prelucrare mai mult deelt traduc:e� a autoarei Ins!şi. CI au fost scrise la Inceput In ahl limbli, nu ştim deelt noi, prietenii ei. In ce prive�te t Cartea Munţilor., imnul acela unic In literatura noastrli, de dragoste :t naturii şi a omului, ea a fost sc:ris.t. de�a-dreptul �i numai In rom1neşte. Cel pUţin pentru :tceste doui volume B u cura D umbravl nu poate fi amintiti, dec�t In �toria literaturii romine.

D espre a doua explicare cu putinţ.t., a lipsei scriitoarei din istoria literaturii româneşti contimporane, condeiul nu Ing.ldue s.l Inşit niciun cuvint. B u cura D umbravli er.l o scrii­toare niscut.l, nu Ucutl. Leg.lturile ei cu Carmen S ylva nu pot ierta o Incadrare In ;Imatorismul literar al tuturor cer­curilor palatiste. In toate df!ile ei Int5mpin.l un suflet şi o arti nespus de personalI.

Incheierea fireascl este atunci, nu aceea c3 B u cura D um­bravli nu e scriitoare sau d nu e scriitoare romin�, ci d In cetcetlrile In care Incape actualitatea, $dplirile din vedere sunt un fenomen obişnuit. Avem Incredere Inu'o a doua ediţie. p.sni atunci am Ctuut, Intr'o zi a amintirii, cum e aceasta, c.I sunt dator si mli opre.sc, fie şi numai In treacit, asupra unei asemenea scipiri .

CARTEA LA SATE. - Cind s'a hotirlt şi la noi slrbl­torirea c:.Itlii Intr'o �i, ;Inume, nimeni nu s'a gindit d (1 ase­menea slrblitorire s'ar putea facc In ahi parle dedt la oraşe . Tiparul este astlizi, pentru orişan, un mijloc de schimb, de care se poate lipsi tot at1t de pUlin cit de b;ln. S alul, cue falo­sqte, intr'o economie natura1.l, chiar b;lnul cit mai rar, pentruci producc tot ce-i trebue singur şi se restringe pe elt poate b un schimb de mund sau de lucruri, pentru cunoştinţe �i

I N TR'O ZI A AMI NTI RII.-A ieşilde curind o f !sto-- pireri cu adI mai mult, sau timine la ceea ce are, sau �i rie a literaturii Rom5neşti Contimporane ,. Am ciutat Intre trece dela unul la altul, de-a-dreptul, ccea ce afl.l. Pentru sat

www.dacoromanica.ro

" , B O A B E D E GRÂU

c;lrtu a pblnt ind ceva din sfinţenia pe care o dqfeaptl In suflete Sfintele Scripturi c5.nd, ridicate Inaintea altarului In SCQOIrţele lor aurite, pard pun Inaintea tuturor ochilor cu­vântul Domnului.

Cetum de curând, In , Ga:eta festiv;!. , scoad anul acesta de Asociaţia Editorilor In ajunul Siptlmânii Clrlii, câteva rânduri ale unui s1nditor, care a pbtnt, Intr'o vreme de dinamism nrbal, drasostea pentru limba ca fasurele de miere, a lui Eminescu: ' Poporul n05tru simte o adând evlavie în fala cărţii. La munte, ciobanii poartă f Epislolia' In chimir, chiar c5.nd nu pot citi. O p.utrea:l acolo, lmpreunl cu amnarul, cremenea, stricneaua, acarila �i alte scule de mare preţ In

CA RT E A SAT U LU I SCOASĂ DE FUNDATIA CULTURALĂ .;. REGALA " PR I N CIPELE CAR.OL - @

C E I T R E I R E C I C E l A R P E T R E S C U

sinsurltatea plaiurilor. Cuvântul carte, scriere, panl, peniţ3, condeiu, cllimari. . precum �i proverbul str3vechiu 'ai carte, ai parte t, este o dovadi pipiiti ci străbunii m:lIlJtri n'au pierdut niciodată din vedere sprijinul cărţii ,.

Mi-aduc aminte Ind, In lesitură cu acest Vtl;tit proverb, de durerea pe care am lIimţit-o c5.nd am au-tit In anii mei de univel"llitate, la o lecţie de illtorie, o altă tălmăcire a lui decât cea obÎl/nuitl. Cartea din proverb nu e cartea no astr1, de povqti sau de cunClllJtinţe, ci e, ca să Intrebuinţe: o expresie mai sroas1 de ut1-ti f hârtia la mânl t, documentul de drept al mOJneanului, pergamentul cu peceţi, de atâtea ori scris Intr'o limbă nelnţelead şi scos numai la judeCăţi din vreun tron de Braşov cu şapte lacăte. DuUcut, de Inţelesul lui

vechiu, el ne-a c3zut tocmai bine In mSni, ca sl-I intrebuinţăm pentru nevoile noastre schimbate de astăzi. Dar e bine, ca să nu ajungem la IncheierÎ grqite, d ştim ce a Insemnat In trecut. EI ne vine dintr'o vreme, dnd de altminteri nu numai Intre ţăranii noştri, dar In toată Europa, scrisul şi cetitul aveau ceva magic, o putere In sine şi in afară de inţelesul lor strict, C.1re rămlnea privil egiul tainic numai al dtorva. De atunci s'a trecut, fireşte, mai departe. Tot secolul al XIX-lea e un stcol de răspSndire pe toate căile a InvăţlmSntului. In unele Iări insă el s'a răspSndit mai mult, iar in altele mai puţin, Rostul şcolilor de tot felul a fost să dea Int�ile cunoştinţe, iar al bibliotecil or, prin urmare a drţii propriu .tise luate colectiv şi In afarl de manualul didactic, să le pă.stre:e şi să le adSncească. In atStea plrli, alături de obligativitatea Invă­ţămlntului şi c a o prelungire fircascl a ei, există aproape o obligativitate a bibliotecii populare, de vreme ce existl impo:ite speciale şi legi anume in acest scop,

Satele noastre, ca �i satele din alte Iări. au cunoscut incI din vechime două feluri de biblioteci: una vorbitl şi alta scrisă. Cea dintâi era făcută din dntece de lume sau bltd­nqti, din poveşti, snoave, proverbe şi ghicitori. Slteni mai In:estraţi le tic1uiser1 şi alţi silteni cu ţinere de minte şi cu dragoste de vorbă, le spuneau mai departe, la clăci, la nunţi uu la alte petreceri. Unii Ilutari mai �tiu ,i asthi, Inviţate după ureche ,i nu din carte, atltea elntece eSte le pot Inşira trei riie şi tui nopţi la rind. Am cunoscut mai de mult un bătr�n din Telega Prahovei, care spunea pe dinafari) firă s1 se Incurce, toată Povestea vorbei de Anton Pann, cele dela lume adunate şi iară la lume date. EI nu deprinsese niciodatl cetitul, ci le Invăţ ase ascultSndu-ne pe noi, copiii, cetind. Se pare de altfel că oamenii c ari nu ştiu sol scrie şi sol ceteasd au o ţinere de minte mult mai proaspătă şi mai plstritoare deeSt a noastrl. iată biblioteca vie a satului, pe care o găsim din vremuri uitate In vatra lui sau pe drumurile Iării, �i nu s'a prăpădit nici acum. Locul bibliotecii vorbite cautl sl-I ia Insi din ce In ce mai muie biblioteca scrid, cu dulapurile ei de cărţi. Problema drţii se face actuală şi la sate, In aceeaşi măsuri ca la oraşe, dacă nu cumva Intr'o mbură şi mai mare datorită tocmai acestei intârzieri. Timpul pierdut trebue clştigat printr'o Indoită cllib�uinţl şi rivni.

De aceea, după ce, In întSiul an Ziua Cărţii, atSt de bine primită de toată lumea, de scriitori, de editori, de librari şi de cetitori, s'a sirbătorit numai la oraşe, Incepând chiar din al doilea an ea s'a Intins deopotrivă şi la sate. Propunerea a venit din partea Fundaţiei Culturale Principele Carol, care a fost Infiinţatl de marele ei ctitor anume C.1 !Il lucreu pentru ridicarea satelor. Ea putea să organi:eu o săptlmSnă a Cărţii, reumSndu-se In Indiul rind pe propriile unităli de lucru, cele peste opt sute de dmine culturale rbplndite pe tot Intinsul ţării, Indrepdndu-se colegial dtre marele societăţi culturale c;lre lucread la sate, cum sunt Astra transilvanl, Astra basanbeană, Societatea pentru culturi din Bucovina şi altele asem1nătoare, iar, pentru Incadrarea şcolii din cele 15.000 de comune rurale ale Romlniei, ruglnd Ministerul Instrucţiei sl le dea Indrumlri tn acest lnţeles. Toate mburil e amintite au fost puse In acela,i timp In mi,care şi pentru Intiia cari In ilItoria culturală a ţlru no astre, cartea a cunoscut o mare serbare a ei In toate satele, din coastele munţilor pini la malul m1rii şi de pe plaiurile bănăţene până In codrul şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 637

In bugeagul basarabean. D1rile de seamă, care au venit de

pretutindeni, arat1 marele r1sunet avut şi alc1tuesc pentru

istoricul cultural un material nepreţuit de documentare. Munca astfel Incepută trebue Insl dud mai departe. Nicăiri

ea nu poate d uliască at-"t din stăruinţă şi din continuitate, ca la sate, unde e vorba de creat, In domeniul cultural, ade­v1rate deprinderi. Pentru crearea lor la noi oraşul a lucrat,

cu atitea puteri culturale care erau la îndemlnă, peste 50 de ani.

cu tOli cărturarii satului şi cu sitenii cari au o bibliotec1, pentru ca si fac1 Impreunl un singur program de serbare.

Dacă lucrea%l mai mulţi In mai multe locuri, serbarea e In primejdie si se flrlmileu :fi si se piartlă.

In limpul dptămlnii InvăIătorul !rebue să ţină cu JCOlIla o ori de cetire, mai desvollatl decit de obiceiu :fi legiod-o

cu faptul zilei. TOI tmpreună cu fCOlarii, el are să facă inven­tarul bibliotecii fColare şi populare şi 5ă preg1teasc1 darea de seamă despre mersul bibliotecii In anul care a Itecul. Dacă

Rlstignirea de Olga Grtciallu

Fundalia CulturaHi Principele Carol şi-a luaI, ca şi anul

tr�cut, sarcina s1 punli la cale Sliptlmlna Clirţii la sate. In Intiiul rind ea s'a gindit, cum am spus, la cele peste 800 de cămine culturale ale ei şi In al doilea r5nd la toate marile societăli culturale care au intocmiri asemlnltoare la ţarl. Cudntul ei se îndreaptă mai cu seamă către ele şi către toţi

cărturarii salelor, allturi de cele dou1 ;tŞe%lminte de temelie ale vieiii lor suflel�ti, biserica şi JCOlIIa, ca d fie de ajutor.

SJpllmina Clrlii Intre Iărani Itebue si fie mai mult decit numai o sărbătorire, ca la oraşe, ci una din elile de pltrundere a cărţii şi a cetitului la sale. Ea e vrednică, prin urmare, să Incordeze toate bunlivoinlde.

Căminul cultural, Casa naţională, cabinetul de cetire sau orice nume poartl societatea culturall local�, trebue să intre

In legături, pe deoparte cu şcoala şi biserica, şi pe de alta,

are cumplrituri de cărli sau mijlociri pen!ru daruri către

biblioteel e potrivit d le facl in ac�t răstimp. Toată S�ptă­mina Cărţii ifC03.la sau localul unde se alll biblioteca e nimerit

51 arooreze steagul. Dacl biserica are o biblioteel proprie parohială, o parte din aceste lucrări e bine s1 fie f�cute şi acolo.

Temeiul săptlmânii clţlii la sate Irebue să fie o mare �%l­toare de Duminică, flcută la iJCOall nu la căminul cultural, cu o miel expoziţie a cIrlii din bibliotecl sau de vinzare a

cltlii din libriria c1minului, cu o cuvintare, cetiri :fi coruri, cu o dare de seaml despre mersul cetitului �i al bibliotecii şi cu premierea celor mai harnici cetilori, dintre copiii de

şcoală şi dintre oamenii virstnici. Ar fi nimerit ca predica dela biserid a acelei Duminici si fie despre carte şi foloasele

ei pentru suflet şi pentru viala de muncă dt toate zile1e. Despre

www.dacoromanica.ro

." B O A B E D E G R Â U

fiecart serbare are do se fad o dare de seaml, daci se po;Ilt e drept eli In mai mare mbuti In trecut dnd avea maÎ multe cu date statistice despre biblioteci şi cetit, şi cu fOlografii, mijloace dedt ;!Stizi, şi In deosebi editura pentru ciqi po-şi s1 se trimiti Fundaţiei Cuhurale Principele Caro\. pulare li Casei ŞcoaleJor sau Ministerul Agriculturii, atit so--

In felul acesta, nu numai el sUul DU va timlne departe de citlililt culturale cât şi editurile comerciale au făcut Incerclri slrbltorirea dqii, dOif se VOI. umple de Ioa!! lumiIlOl ei ,i se uneori eroice şi in ;ultu rinduri cu urmlri dintre crele mai va deprinde treptat s'o vrea şi s'o caute. vrednice de laudă. Amintesc numai . Cartea Romăneascl . şi

Intrebarea cea mai grea, dnd t vorba de sat, tlimilne Insi • Univtrsul . cu bib liotecile lor agricole, at!t de d\ltate, aceea a publicaţiei potrivite pentru el. Poate d nimic nu SCG:Ile Astra tn.tl$ilvani, cu biblioteca enciclopedici, şi Astn. basa­mai puternic la iveaU acest adedr dedt tocmai organizarea, rabeani, cu minunatele ei b�uri şi po3te cu mai minunata cu atit de Intiose mijloace, a propagandei clr!ii la sate. Pro- foaie s.iptlminall, , Cuv!nt Moldovenesc f. Acelaşi lucru se pagind5, pemru care carte? poate spune despre foaia bilunari pentru sate a Societilii

Radu cel Mare, Cresd de Olga Crecianu

Tipilriturile, care pot mHge la sale, sum şi astizi de doui feluri: unele lucnte anume pentru trebuin\ele dlenllor, iar allele alese din marea bibliografie a anului, apiruti fid gindul niciunei c1asificiri. Romane de pil di ca Ion, Pidurea Spinzu· ralilor şi Rilscoala lui Rebreanu, au ajuns in f03rte multe biblioteci dtqti şi de atâlea ori chiar Intn cirţile unor Jirani cari celesc şi se lin, pe di proprii şi destul de ciudate, la curent cu tot ceea ce iese nou şi li se potriveşte. La rtl cu atâtea din scrieril e lui Agârbiceanu, Sadoveanu şi Cenr Petrescu. Cine vrea d-�i fad o p�rere mai am�nunlili, despre viaţa. drlii la ţari, destul de pulin cunoscuti, sil ceteasel numirul ultim din Ominul Cultural, revista de culturi a poporului scoasil de Fundaţia Culturalil Principele Carol. El e inchinat in intregime acestei probleme şi aduce anchete şÎ statistici de cel mai mare interes.

Pentru Intiia categorie de cirli, cele publicate anume pentru sate, ne gbim pe calea cu bunii. In aCarii de ce a dat Statul,

pentru Culturi din Rominia. AUturi de ele a aplrut de curind, abia de vreo cinci luni, o

noul coleCţie: Carlea Satului. Ea e Intr'un fel o upiritur5 completi pentru Ilrani, nu numai pentrud e scris.i anume pentru ei, dar şi pentrud şi-a dat in acelaşi timp şi o organi­zaţie proprie de rhp!ndire, care sloi garante:te pitrunderea la sate numaidecât dupl aparitie. Re:tulutele de pâni astil<ti sunt dintre cele mai mullumitoare. In aceste cinci luni au apiirul noul lucdri din Cartea Satului, datorite unora dintre cei mai buni scriitori pe cari li avem. Valoarea lor literaril şi omeneasd e prin aceasta pusil la adilpost de orice bilnuialil şi numai ne­pricepuţii sau rluvoitorii ar putea gui ceva de cirtite. In ce priveşte execuţia grafid, singura Invinuire care i s'a adus plnil acum a Cost cii ea ar fi prea Ingrijitil şi artisticil. Sii nu se uile cii unul din scopurile Cilrţii Satului a fost ca s.i nu mai rad deosebire, din punctul de vedere al ca1itilJ:ii autorului, tiparului şi hirtiei, intre cartea pe care o trimitem oraşului şi aceea pe care o trimitem satului, el insuşi prea mult un creator de artil personaU, ca s.i fie d3ruit numai cu maculatura Urii gust a oraşelor. Fundaţia Cultural� Principele Carol a f3cut Ins.i cev� mai mult. Pe Ungi publicitatea dati In revista ei popular) de mare tiraj, , Albina ., şi In revista ei de tehnid educativ), Ciminul Cultural, ea a Infiinla! pe Ungi 220 de dmine cul­turale ale ei libririi de nt cu o organiuţie ,peciaU. 60 Cunc­ţioneau In Muntenia, 60 In Moldova, 32 In Oltenia, 26 In Basanbia, 18 In Dobrogea, 12 In Transilv�nia, 4 In Bucovina, şi prin ele, In foane scurt răstimp, s'au vindut In cele 220 de sate, peste 10.000 de volume. Punând la socotea.ll şi ceea ce s'a dESUcut prin celelalte libr3rii, Cartea Satului s'a rbpindit in 25.000 de volume. Unele din lucr.irile ei s'au epuiut.

Iad. care este astizi, pe scurt, atit problema publicaţiilor la sate, Intiile Ineerelri de dESlegare a ei şi cadrul In care se poate desf�ura acolo Siptimina Cilrţii. Oraşul, care a creat şi intre ţine cartea, nu poate si ne mai adud cine ştie ce uimiri. Uimirea cea mare ni se pregittljte Insii la sate, deschiderea deodati a unei nesUrşilt pieţe de dESfacere, care se pregilteşte. De aici va ieşi In acelaşi timp, o adevirat.i Improspitare a drţii romineşti.

PICTURI MURALE. - In vnmea din urmi Bucureştii s'au impodobit cu atit de numeroase picturi murale Indt suntem martori ai unei adevirate innoriri a acestui gen de art.i. E drept d tradiţia era phtratil de biserici, dar InsilJi aceastl tndi\ie ajuosue o piediel a oridrei desvoltiri. Aru bisericeascl, legatl de anumite canoane, Ind puse pe mâna meştqugaril or. Intre pictura adev.iraLi şi %ugrlvilUl unei bi­serici Incepu să se rad aceeaşi legituril ca Intre literatura fi cartea didactid. Amintirea unui Grigorescu nu imb�rblta,

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 6,.

ci nui curlnd, dimpotrivă. Meşterul Nicu nu izbutise să fie tuu P2S cu pas, feriti de plnze. Dedesupt trebue sl fiarbă cineva dedt ruplndu-se de şabloa.nele meseriei. EI Insemna, IC\3tl istoria Romlnil or sub candeiele lui Costin Petrescu. nu o pume, pentru cele dou1 mlesuii, ci o desfacere, care Am vI:ut de curind cu mai noul picturi murall a Bucu-plrta pentru totdeauna. reştilor, Intr'o clldire mai pUţin deschisl tuturor. Ea nu e

In anii de trecere din jurul noului vuc, bisericile au izbutit, nici pe de-a'mregul lumeasd şi nici pe de-a'ntregul biseri­nu numai sl dea dintre iconarii ori zugravii lor, artişti artei J;easd, dar tocmai de aceea a putut si foloseascl doul feluri lumeşti, ca mai Inainte, ci si atragl pe artiştii pregătiţi la altll şCC\3ll1 şi pentru alte lucrări, cu nume făcut aiurea, In lumina mai puţini, dar sfântă, din altare şi dela iconost;lse. Până şi Luchian a zugrlvit biserici. Pictatul unei biserici Insemna ind atunci, In Imliul rind, un dştig sigur Intr'o vreme dnd expo­tiţiile sau comenzile individuale aduceau prea pu\in. Legltura regllsitl cu pictuu bisericeasd nu eu şi o ad1ncire În am. Nicio biserid din tot acest rlIstimp n'a intrat In istoria artd sau n'a lucut, prin frumuseţu podoa.bei ei, la creşterea cre­dinţei şi la desuvorlrea ceruril or.

Abia mai tărtiu şi chiar sub ochii noştri, o asemenea minune s'a putut Jntămpla. Ea a avut doul irvo:are. Pe deoparte, o Inviorare dinăuntru, a vieţii creştine, care a Inton pe Dumnezeu Intre noi, cu to:ate locaşurile lui pline de o nouă chemare şi dornice de o dt mai vie strlilucire. Marii ierarhi şi tOli cei cari hotllrlisc la ridicaru şi Inzestrarea unei cl:ldiri sfinte, impinşi ti de această putere, s'au Indreptat dtre cei mai mari artişti ai ţării. Poporul, care dlca din nou pragul bisericii, incepea să fie aldtuit atit din cei mulţi, ca In Irecut, dt şi .din cei mai buni. Aceştia aveau alte Irebuinţe şi altll pricepere de 011"1. Pe de altă p;Hle, arta cultll însăşi, secătuită de Incercarea tuturor formulelor, ciuta drumuri băştinaşe. Bitantinul lntămpina dela toate rbplntiile, dar de nielieri ca din arta sUntl. Artiştii veneau ei singuri, dupl Umânile Inoirii. Biserica se făcea ° JCOOlli, cea mai bună, pentrucli dlidea nu numai meşteşug, dar şi sufle!. De el mai cu seamll avea nevoie veacul.

Tocmai acum pictura murall se bucuri de o bună voinll, pe care o uitase. Sunt dteva palate In Bucureşti, Imbrăcate In veşmlntul ei multicolor, numai de dţiva ani Incoace. Lucrlirile dela noul Palat Regal, parte panouri decorative apliCOlte, dar parte picturi murall şi fresel de-OII-dreptul, sunt nunui un Ion Valahu, fresel de Ol,a Grt,icznu popas, cel mai strlliucit, pe un drum care flIg�dueşte să fie lung �i Inflorit de ambele lui laturi. Cea mai Intinsll şi mai de lucru şi să Inchege nişte forme de lrecere neaşteptate. MI Indrllsneaţă picturll murall e Istoria NegOţului românesc, gindesc la frescele flIcute de dona Olll� Grecianu In Palatul lucrati at5t de fericit de dona Cuţescu-Storck In Aula festivă Sflintului Sinod, şi mai ales I� cele din sala de şedinţe. Su-a Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Indusltiale. Ini- bitctele sunt din istoria creştinismului rom�n, care au ing�duit, liativa a fost a rectorului, d-l Ioa.n Răducanu, un om de pregâ- pe flIgaşul cel mart al tradiţiei bisericeşti r�s3ritene, lOt felul lire economici, dar de un gust deosebit al monumentalului. de �bateri In folklorul religios şi istoric autohton. Episoadele Cea mai discutati e aceea, In f�ie de friu, din sala cea mare sunt de cele mai multe ori noui, dar nou� e mai ,u seamă tra-a Palatului Telefoanelor. Ea a fost comandată de o societate tarea lor, cu un dramatism al liniei, o bog�IÎe de forme şi o comerciall, şi Ind de origine ameriCOlnl. Alt�, care sIărn!ştt, almosferl cromatid, alta dedt cu biuntinl obişnuitl, care din multe pricini, neastâmplrul Bucureştenilor, trebue să dau de vUle pUlinle Ind nelntrebuinţate, Inlr'un domeniu ln!'ll acopere acel cunoscut ' Loc re%ervat pentru marea fresd ' atăt de propriu artei româneşti. Oricine e In dutarea acestor din sala de concefte a Attneului Romăn. De cincizeci de ani putinţe e dator sll se opreasd Inaintea frescelor din ocniţele ea !şi aştepta Inf3plUilorul. N'a lipsit mult ca el sli se cheme liniştite ale sllii de şedinle a Palatului SflinlUlui Sinod. Va Puvis de Chavannes. Astliti o vedem, şi n'o vedem, cum lnain- g;\si mai mult dedt realiuri : un prilej de meditaţie,

Turism, sport, educaţie fizică

DATORII, PE CARE LE AMĂNĂM. -Două fapte pe- cietatea lor nu s'a apropiat de ea, 'u Insufltţirea şi cu mijloacele trecute de curind mi-au adus In mintt, COl o mustrare, o preo- vrednice de Insemnltatea pe care o Infllţişeau. Rostul acestor cupare mai veche. FunCţionarii, fiecare In parte, mai ales cei rânduri nu e acela al unei propuneri, ci numai de atragere tineri sau plrinlii cu copii destul de mari, o au şi ei, dar So- de luare aminte.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Abia a ie�it de sub tipar o stdlucit1 dare de seam1 a Asociaţiei Sportive a Funclionarilor Comunalij str11ucit1 at1t prin ceea ce cuprinde dt Ji prin vqmJntul grafic. E destul d spun el �ntru copertli s'a cerut colaborarea lui Mac Constantinescu, care a adus aci ca d-li ::bJmJie arcul fatidic pe ins�i Hercule al lui Bourdelle, iar Inliuntru tutui e insolit de foane frumoase �i instructive fotografii. O mJn1 de funcţionari municipali,

Copena "Anului Sponiv 1934", A. S. F. C.

Inviorali ei illJi�i de dorul de lucru �i de inoire al ultimilor primari, au i::butit s1 fad bpt1 din adevlirate visuri, la care funclionarii publici nu cutea%l inel d se gSndeascl. Pen­trud m'am gbit amestecat Intlimpllitor In unde din aceste iniliative, Imi iau voia s1 le preluesc, nu numai furat de o sclipire de bladli, dar cu ,tiinJa a ceea ce InseamoJ. in 3devlir �i mai ales a ceea ce Inchid in ele ca putinle viitoare.

Las de o p3rte casele de adlipost S3U de odihn1 31e funqiona­rilot comunali, Palatul din Bucureşti �i Castelul de soare, de 3er ,i de ap1 dela Snagov. Nu m1 pot Ind impiedeca d nu cugtt eli, de�i au:tim In fiecare li c1 Piaţa Victoriei va trebui revi::uit1 �i d intre cl1dirile care trebue jertfite sili In Ind.iul rlind P313tul Societlilii FunC\ionarilot Publici, noi aşteptlim, poate vreo aCliune explQ!liv3 3 unui primu hot3rlt şi nedbdlitor, şi nu lulim p5nli �lUnci mburi �i p:l.n3 mai sunt terenuri de

schimb, pentru o aşeure In Impreiudri mai potrivite cu puterea şi cu mijloacele de ast1zi ale corpului biurocratic public. Sli m1 opresc 13 ceea ce Insu.mnl ortaniuţia sponiv1, care nu e numai sportivJ, a acelol"al/i funqionari.

Grija de dn1tate a Societ1ţii Funcţionarilor Publici Ji-a Ucut loc mai cu seaml In latul";li de IUl>t1 cu boalele. Orpniurea serviciului medical e cum nu se poate mai vrednid de laud! In intenliile Ji In aplidril e ei. Dar acest lucru nu e nici pe de­pane de ajuns. Funclionarii comunali asthi, nu numai d ne-o arat1, dar ne dau �i o pild1 de ceea ce se poate face. Grija de doltate a membrilor lui din partea oridrui grup constituit trebue d se cheltuiascl Intr'o mbur3 Ind şi mai mare tn btlll";li de prdnd.mpinare a boalelor, de crqtere a bucuriei de vieaJl Ji de pream3rire şi de phtrare a tinere�. f Asoci3ţia Societlţii FUDqionarilor Comunali ' a dat o organizare aproape Intreagl, nu numai de spanuri, pentru d,iva, cu In:testrlri şi cu preg1tiri deosebite, ci de educalie fizid pentru loIi. Cine cercetead sala de gimnaslid şi dmpul de tennis sau de volle)'-ba11 al asocialiei şi vede din rbfoirea acestei dlri de seaml, care face ciMte PrimJriei Municipiului Bucureşti �i conduclitorilor inimoşi, In dte I";limuri s'a desvoltat cu un adevlrat vifor tineresc, noua activitate a funclionarilor comunali, nu poate dedt d dmJol p1truns de bunul lucru sliv.5.flit ,i de tot Indemnul Inchis In el. Indemnul acesta privqte mai cu seaml Societatea Funclionarilor Publici. EI nu poate, nu trebue d treac1 neauzit.

Al doilea fapt e o conferintl a d-Iui General Virgil Bldulescu, Intemeietorul ,i directorul Oficiului National de Educaţie Fizid. De altminteri, acest fapt nu e chiar at51 de 5tdin de cel dintii, odal1 ce d_1 Virgil B1dulescu a avut o parte proprie, prin sfat şi prin ajutoare de speciaJ�u, la punerea In mnl1 a organi%lrii de educaţie fizid funcţionJreascl. Din aceastl conferinJl, tinul1 la Fundatia universitarii. Carol 1, care abia i� mai lnclpea lumea alertatli si asculte, reieşea el nu numai in struoltatea vedn1, de pild11n Polonia, at"t de conşuentl de Insemoltatea individuali şi IllIIional1 a educatiei fizice, dar chiar la noi toate lagmele se Indreaptli cu Incredere spre noul ideal de vieall. Face acest lucru In deosebi muncitorimea, adt cea organizati, dt şi cea/alti, prin Inţelegerea proprietarilor de fabrici. De pe acum chiar, cele mai de seaml fabrici rom5-neşti Incep si-şi aibl terenul de sport ,i societatea proprie de sponuri şi de turism.

Nu vreau si stlruiu mai mult; dar Societatea Funcţionarilor Publici nu-şi descoptre nicio datorie In toate aC1:ste fapte ,i 10 altele, presimtite, care s'ar maÎ putea IllJira(

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. BrMiaou, Dragoş Protopopescu,

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Brăileanu, D. I. Suchianu, G. G. Antonescu, M. RaIea, F. ŞteB­nescu-Goang.li., C. Kiriţescu, C. RMulescu-Motru, G. Ionescu-Stseşti. V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, 1. Petrovici, E. Racoviţ3, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

MUlJer, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

TRANSILVANIA BANATUL, C R I Ş ANA, MARAMUREŞUL

'9,8-'928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţ�rii prin

hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul împlinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai. buni cunosdi.tori ai problemelor şi imbdi.{işând toate domeniile, istoric, cosmologic. economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini in trei mari volume, cu nenumârate

planşe in afad de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei &lDlume 2000 lei (la administraţia tBoabeior de Grâu.)

Vor apărea in curând în editura Boabe de.,.. Grâu şi in conlucrare P. E. N. dubul român:

SĂLJŞTENCELE, Povestire de Coloman Miks zath din ungureşte de A. rodor, <;u desene de Demian.

Din cuprinsul numerelor viitoare , Biblioteca Brukenthal; Muzeul SocietAfii tr�nsilvane de ştiinţe NalUrale din Sibiu; Batthyanaeum din Alba Iulia; Colegiul Bethlen din Aiud ; Şcoala de arhitecturi din Bucureşti; Conservatorul din Bucureşti; Şcoala de ute frumoase din Bucurqti; Şcoala Centrali de fete din Bucureşti; Coleclia de utl dr. 1. Cantacuzino; Fabrica de hirtie BU:Jteni; Aşe�mintele muncitore�ti; Societatea (emeilor orlodoxe; Cercet1şia; Societatea carpatin! S. K. v. (aroelea.nă); Liga NavaU; Muzeul de artă bisericeascl; MUl:Cul Tlrii din Cemluţij Arbivele SlOIlului dit; Cb.işin1u; MUleul slcuiesc din SUntu Gheorghe; MUleul Geologic; Coloaoa Traiană; Sarl1lÎsegetuZOl; Adam Klissi; Castelul MogOfoaia; D.. stelul Kemeny de pe Mureu Conacul Cioclne�ti; Cet1ţile ţ1tln�ti slsqti; Mitropolia dio Bucureşti; Catedrala ml!tropolitanl din Sibiu; Palatul muropolitan din Cl!rnăUli; BisuiCli ro-­mlnl!a5că din Sofia; Turnu·Sl!vl!rin; Dl!lta; Valea Prahovl!i; Dunărn ooaslrl; Piatra Craiului; Mangalia; Un nI din Basarabia {Cornoval; Copacul rom�nl!Sc.

www.dacoromanica.ro

PUBLICATIILE EDUCATIEI POPORULUI

B O A B E D E G R Â U Revistă ilustratâ lunară de cultură

REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Benhdo[ Nr. :a8

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI V. - Calea Şerban VodJ Nr. J33-ln

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 25 LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO cronicl-roman de Iordan !OllCOV, din bulg3reştc: de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

2� PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS, de GR. XENOPOULOS,

din grtcqte de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-

DORESCU·SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 un

R U V A I N T R E D O U A L U M I DouA ROMANE MACEDOHENE DE MAR C U aHZA,

cu REPRODUCERI DUPĂ CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVANT INAINTE DE D. GUSTI. n2 PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA c u U N CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI, 131 PAGINI, 20 LEI

PREŢUL LEI 25

ALEXANDRU � C E L � B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAlTESCU, 20 LEI

M O N J T O R U L O F I C I A L

Ş I IMPRIlIBRULB STATULUI

lMl'RlIdBIUA N A T I O N A L A

B U C U R 8 Ş T l 1 9 3 6

www.dacoromanica.ro