Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

70
BO«E DE GRÂU ANUL IV, N-rul 9 REVISTA DE CULTURA SEPTEMVRIE '9H www.dacoromanica.ro

description

boabe

Transcript of Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

Page 1: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

BOABE DE GRÂU ANUL IV, N-rul 9 REVISTA DE CULTURA SEPTEMVRIE '9H

www.dacoromanica.ro

Page 2: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

CUPRINSUL

CASTELUL PELEŞ (cu 21 figuIi)

BISERICA ANTIM (cu 16 figuri)

IN JUGUL DOMNULUI (1) (cu 9 figuri de B. Szabo)

N. N. CONDIESCU şi . de

AL. TZIGARA SAMURCAŞ

. de DORICA VOINESCU

de IOSIF NYIRO din ungureşl! de Elil IMianu

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: La moartea unui episcop; Căminul dela Sâmbăta; Icoane, argintării, miniaturi; Fundaţii Regale; Firul de aţăj Cum se strâng şi se păstrează dirţile.

(Cu 28 figuri).

Planşă colorată: Iisus Hristos. Icoană împărătească din sec. XVII, dela bise­rica Mânăstirea din VMenii de Munte, astăzi în Muzeul de artă religioasă

din casa Kreţulescu.

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an �80 lei

REDACŢIA:

DIRECTIA EDUCATIEI

P O P O R U L U I

BU C U RBŞ TJ, Il Str. General Berthelot Nr. 38

EDITURA:

MONITORUL OFICIAL ŞI

IMPRIM. 5 T A T ULUI

ADMINISTRAŢIA:

IMPRIMERIA NAŢIONALĂ

BUCUREŞTI, V

Calea Şerban Vodl I,H-I3S

www.dacoromanica.ro

Page 3: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

CASTELUL PELEŞ

IsmrÎcul clădirii castelului înălţat de Regele Carol 1 al României, in codrii Bucegilor, se înfăţi­şează pe scurt astfel.

La 5 August 1866, Domnitorul Carol însoţit de Dimitrie Sturdza, Carol Davila şi alţi sfetnici, vizitează pentru Întâia oară Sinaia. «Domnitorul a plecat din Bucureşti la cinci ceasuri dimineaţa, într'un poştalion cu opt cai. La 9 se opreşte la Ploieşti, unde e primit cu mare solemnitate de autorităţi şi vizitează spitalul, unde zac doi hale­riei. După câteva popasuri pe la conacuri boie­re�ti, Domnitorul ajunge la Băicoi, iar de aci, prin Campina şi Comarnic, la Sinaia. Apele veniseră mari distrugând mai multe poduri de piatră, astfel că poştalionul a trecut prin vaduri. In apropiere de mânăstire s'au auzit clopotele, iar În curtea mânăstirii Domnitorul a fost Întâmpinat de călu­gări şi de stareţ în odăjdii, cu crucea şi Evanghelia, pe care Domnitorul, după vechea datină, le-a sărutat. După o scurtă liturghie În biserică, Dom­nitorul a fost condus În chilii le albe destinate să-I primească. Erau orele 7 seara ».

In Mai 186g Domnitorul, inso�it de fratele Său, Leopold, vizită din nou Sinaia, iar În anul 1871, Domnitorul Carol împreună cu Doamna Elisa­veta vin pentru prima oară să petreacă vara la Sinaia. In acest scop, s'au or5.nduit cu grije câteva chilii ale nouei m5.năstiri. Din plimbările făcute atunci prin codri a dsărit, apoi s'a statornjcit În g5.ndul Domnitorului ideea de a-şi clâdi acolo o reşedinţă de vară.

Carmen Sylva povesteşte cum, îmr'o zi, stând pe malul Peleşului, a zis râului: .Ştii tu că s'a hotărît ca în aceste locuri, unde am petrecut Îm­preună atâtea clipe bune, să se zidească un palat? Inchipue-ţi că vor să sfărâme stânci, să taie p1i­durea, şi tu ai să fii întrebuinţat ca să potriveşti copacii. Ce faci? - Peleşul a Încercat să se Îm­potrivească, dar la urma urmelor a trebuit să se supună. Şi a fost silit să pună în mişcare feră­straele; Şi a fost prins În havuzuri mari şi purtat pe �evi pr1ntre vârfuri de schele. Umbla ca argintul viu prin toată clădirea, adevărat sacagiu, gata să Îndestuleze setea tuturor. Şi astfel când Castelul

www.dacoromanica.ro

Page 4: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,'. B O A B E D E GRÂU

a fost gata, Peleşu!, domesticit, implinea poruncile pe Suverani să construiască acolo Castelul. Se Regelui fără şovăire. V rea Regele apă? Peleşul se spune că, în durerile bolii, mica Principesă Maria, urcă numaidecât prin ţevi. Vrea Regele lumină? unicul lor copil, ar fi repetat de mai multe ori, Î.o Pe dată, Peleşul se aruncă in morişte şi face să noaptea agoniei: .. Vreau să merg la Sinaia, să

Perg;lffientu! inaugurlriî Castelului dela 25 Septemvrie l883. lutu.t de Regina Eliuveta

ţâşnească flacăra. Aci curge din ziduri. Colo e basm, dincolo, chiar la masa regat:!., se resfiră in panaş, peste flori; iar in sala maură, murmură tainic prelingându-se pe albeaţa marmurei l),

Dar nu numai frumuseţile locului ar fi îndemnat

beau aţ ă din Peleş •. Aceasta a contribuit mult la hotărîrea luată.

In 1873, Domnitorul cumpără terenul şi in acelaş an încredinţea�ă arhitectului Wilhelm Do� derer, profesor la şcoala Politehnică din Viena,

www.dacoromanica.ro

Page 5: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. COND IES CU ŞI AL. TZI G ARA S AMUR CAŞ: CAS TEL UL PELEŞ '"

elaborarea planurilor noului castel. Pe de altă parte, cum hotărîse a întrebuinţa, pe cât posibil, materialul aflător În Sinaia, Domnitorul numi o comisie compusă din Doderer, Stăhr, sculptorul Curţii, şi Basset, secretarul Său particular, care să exploreze domeniul din acest punct de vedere. Comisia prezintă un memoriu prin care sta­bilea că lemnul, piatra, varul, nisipul şi pământul humos, se găsesc în abundenţă şi chiar in preajma locului ales. Marmura Însă trebuia adusă din altă parte.

Carmen Sylva spune: • Oamenii îşi inchipuiseră că vor fj mai tari ca pământul şi apa, şi începuseră săpăturile pentru aşezarea temeliilor. Ziua, izvoa-

��entS�r�f��i;;�;p

St:a

P�t::, ��:şu7id�ld;� 1�n��1 v3ii poruncă din pârâiaş În pârâiaş, şi asaltul apei începea. In câteva ceasuri totul era năruit •.

Greutăţile crescând, se cere avizul specialiştilor in materie. O comisie de experţi, compusă din tehnicieni şi ingineri, examineaz3 din nou terenul.

Inginerul francez Charlier, ataşat cu serviciul

Te rasa din fa ta Castel ul ui

Lucrul incepu imediat. Se instalează ferăstrae pe râurile Prahova şi Peleş, şi se deschid cariere de piatrli în Bucegi. Pe valea Peleşului s'au con­struit locuinţe pentru medici, bordee pentru lucră­tori, hangare pentru materiale, gropniţe pentru var şi cuptoare pentru fabricarea cărămizii. In câteva luni răsare ca din pământ, în sălbăticiune de codri, un sat improvizat. Lucrau vreo 400 de oameni.

Această osteneală dintâi a fost cea mai grea. Me�terii începuseră a pierde nădejdea, deoarece nu Izbuteau să învingă cele două elemente de teme­lie: pământul şi apa.

la calea noastră ferată şi Însărcinat să conducă expertiza, face un raport prin care arată că dela 5 Y2 m. În jos, terenul se prezintă solid şi pietros, deci o continuare a lucrărilor se impunea. Opera fu continuată.

In vara anului 1875, fundamentul castelului era isprăvit. La această dată, pavilionul de vânătoare • Fo�rul., distrus de incendiu În 1931 şi reclădit astăZI, exista. De asemeni temelia grajdurilor regale era Înfăptuită. La 29 August 1875 avu loc, cu mare pompă, punerea pietrei fundamentale a Castelului.

Carmen Sylva scrie: � In acea zi preoţii făcură

www.dacoromanica.ro

Page 6: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,., BOABE DE GR ÂU

Re gel e Carol 1 �î Re gin a E!Wvtla În 1883

www.dacoromanica.ro

Page 7: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. COND IE SC U ŞI AL. T ZI GARA SAMURCAŞ: C AS TELUL P ELEŞ "7

rugkiuni şi stropiră cu apă sfinţită temeliile, pen­tru ca vcljitorii, piticii şi ondinele să nu le mai poată atinge Întru stricare j sunete de trâmbiţe înnebuniră codrii şi văile şi se aflau acolo oameni de Stat, ofiţeri, ambasadori şi miniştri, ţărani şi boieri, lucrători cu mâna şi meşteri iscusiţi; iară noi îmbrăcarăm portul ţărănesc *.

CAROL 1 Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,

Domn al Românilor.

LA toţi de faţă şi viitori, sănătate. Astăzi, Duminecă, la IO August I87j, NOI

CAROL DE HOHENZ OLLERN, DOMN AL

Desen urile Princip es ei EJisav �la pe :tidu ril t su(r a ge riei din M;ln btir ta Sinaia

După liturghia dela mânăstire, Alteţele Lor, urmate de cler, de demnitarii Curţii şi ai Statului, purceseră pe locul temeliilor Castelului. Se ridi­case un frunzar, împodobit cu steaguri şi covoare. O companie de infanterie, cu muzică şi drapel, aşteaptă alaiul Domnesc.

De jur împrejur, o mare de capete. Se aflau acolo, pe lângă cei 400 de lucrători, ţăranii şi ţărăncile din imprejurimi. La ora la, cortegiul sosi. După sfinţirea şi binecuvântarea temeliilor, Prinţul Dimitrie Ghica ceti actul zidirii:

ROMANILOR, in al treizeci şi şaselea an al naşterii Noastre, dimpreună cu ELISAVETA DOAMNA, scumpa noastră SOţie, şi cu ajutorul Celui a TOL-Puternic, am pus temelia Castelului Peleş pe moşia Noastră Piaua Arsă, in vecinătatea sfintei mânăstiri Sinaia, zidită la anul I695, de către Spălarul Mihai Cantacuzino.

Clădirea acestui castel s· a început în anul al zecelea al Domniei Noastre, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştri, D. Lascar Catargi, preşe­dinte al Senatului 1. P. S. S. Mitropolitul Primat

www.dacoromanica.ro

Page 8: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,,' BO ABE D E GRÂU

Calin;c Miclescu şi preşedinte al Adunării Depu­taţilor Principele Dumitru Chica, iar Stariţ al SI. Mânăstiri Sinaia S. S. Arhimandritul Ono/rei, In acelaş an s' a inceput şi construcţia drumului de fier, care va lega oraşul Ploieşti cu Braşovul, prin valea Prahovei.

Drept care am subscris aceasta, spre a noastră pomenire în veacurile viitoare.

lor. Ca conducător al operei, am ales pe arhitectul Jean Schulz din Lemberg, căruia i-am încredinţat supravegherea lucrărilor tehnice. In afară de aceasta am numit un comitet de construcţie, format din sculptorul Cur�ii, Martin Stohr, şi din secretarii noştri particulari, Georges Coulin şi Louis Basset, pentru controlul gestiunii financiare.

Dependinţele castelului, proiectate în acelaş

Des �nu ril t P rin cipesei Elisa vt(2 pe :idu rile s ufra ge rie i din Mân lsti re a Sin aia

După aceea, Mareşalul Curţii, Teoclor Văcă­reseu, celi următorul document, semnat apoi de Alteţele Lor:

4: Noi, Carol de Hohenzollern, Domn al Româ­niei şi Elisaveta de Wied, Principesă a României, am ordonat clădirea castelului Peleş, ca să ne fie pe timpul verii locuinţă sănătoasă şi binecuvântată. Astfel fiind, am însărcinat pe arhitectul Wilhelm Doderer, profesor de arhitectură la şcoala Poli­tehnică din Viena, să stabilească planurile caste­lului şi al dependenţelor şi să conducă executarea

timp, cuprind locuinţele pentru servitori, pavi­Iionul de vânătoare, grajdurile, fântânile cu con­ductele de apă şi parcul. Pentru a asigura castelului o cât mai lungă durată şi ca să trăiască cât mai multă vreme amintirea numelui meu, s'au intre­buinţat cele mai bune procedee de construcţie: fundamentele stau pe adânci straturi de beton. apărate contra presiunii muntelui prin puternică zidărie. Materialele de construcţie au fost extrase, pe cât posibil, de pe propriul nostru domeniu. Zidăria a fost făcută cu pietriş din Prahova; piatra

www.dacoromanica.ro

Page 9: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU ŞI AL. TZIGARA SAMU RCAŞ; CASTELU L PELEŞ 5"

a fost extrasă din carierele dela Piatra Arsă şi Luna Mare, în vecinătatea mânăstirii Brebu; piatra verde a fost adusă dela SIănic; lemnul a fost tăiat din pădurile noastre, iar cărămi�ile au fost coapte chiar pe şantier. După dorinţa noastră �idarii şi tâmplarii au fost me�teri români. Sala­riile au fost următoarele: zidani şi tâmplarii dela cinci la şapte franci pe zi, lucrătorii cu mâna, trei franci, pietrarii sunt retribuiţi după felul şi can­titatea lucrului: tăiatul unui metru cub de piatră revine la aproape 200 franci. Kilogramul de fontă costă, a pied d'oeuvre, 40 de centime, fierul lucrat

închise şi depuse în piatra unghiulară dimpreună cu o coleCţie de monete ale ţării. Acestea, foarte rare astăzi, fuseseră bătute în număr redus, şi purtau, ca un fel de proclamare anticipată a auto­nomiei, chipul Domnitorului, căruia dreptul de a bate monetă ii fusese totdeauna contestat de Poartă.

După ce s'au zidit aceste documente, Prinţul şi Principesa îmbrăcară şorţul zidarilor şi aşternură cu mistria var peste piatra unghiulară. Apoi, Domnitorul apucând un ciocan, zise: � Să se ridice acest castel şi să fie leagănul Dinastiei noastre în ţara aceasta », şi lovi de trei ori cu ciocanul piatra.

Terasele dinspre Nord Vest

60 de centime. Un metru cub de bolovani se plă­teşte şase franci şi cincizeci de centime. Varul costă 86 franci quintalul metric, iar nisipul de Prahova, cinci franci metrul cub. Mia de cărămizi revine la 35-40 franci; lucrările de terasament costă un franc şi ro centime metrul curent.

Am însemnat aci toate aceste date, pentru a lăsa urmaşilor noştri o mărturie a condiţiilor actuale de lucru în această scumpă ţară, al cărei destin ne-a fost încredinţat de Dumnezeu, şi pe care nu încetăm a-l ruga ca s'o aibă de apururi în sfânta Sa pază ».

Aceste două pergamente au fost puse într'un tub de sticlă, aşezat în unul de plumb, hermetic

La fel făcu Principesa, pe când trupele prezentau armele şi muzica intona imnul naţional, iar prin munţi şi văi răsunau aclamaţiile entusiaste ale mulţimii. Clerul, invitaţii, şi �n mare �umăr di� asistenţi loviră, pe rând, cu ciocanul piatra; apoI prezentară Suveranului urările şi omagiile lor.

După ceremonie, Prinţul şi Principesa se Întoar­seră la mânăstire.

Pe la două după amiază, cerul s'a întunecat şi o ploaie tare a căzut până 'o seară.

Războiul pentru Independenţă, contra Turciei, din 1877-78, întrerupse activitatea înfrigurată desfăşurată în anii r875-76 şi parte din 77.

Cheltuielile, în aceşti ani, Întrecuseră suma de

www.dacoromanica.ro

Page 10: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

''0 BOABE DE GRÂU

800.000 lei, pe când În anii ce urmea2;ă până în In primăvara anului 1879, lucrările fură reluate 1879, cheltuielile de abia atinseră suma de 100.000 cu multă râvnă.

Inuarea spre HalI-ul Central

lei, şi aceasta cheltuită mai mult pentru intreţi- In tot acest timp, Regele şi Regina au locuit la nerea celor înfăptuite până atunci. mânăstire. Dela 1881 însă dejunau şi primeau în

www.dacoromanica.ro

Page 11: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDl ESCU ŞI AL. TZIGARA SAMURCAS; CAST ELUL PELEŞ '"

pavilionul de vânătoare (Foişorul) terminat com­plet. Acolo au fost primiţi oficial trimişii extra­ordinari ai Portugaliei, Braziliei şi Suediei, veni�i să prezinte omagii Suveranilor, pentru înălţarea României la rangul de Regat.

Dela 1879 la r883, lucrările n'au mai fost con­duse de inginerul Doderer, astfel că planurile au fost radical modificate, rămânând realizate din· tr'insele numai temeliile. Toată partea superioară a castelului a fost ridicată după indicaţiile Regelui Carol, care poate fi considerat, cu drept cuvânt, principalul arhitect al Palatului, iar Stăhr, a fost

lucrul. Din când în când mă urcam şi eu, dar co­boram iute şi alergam pe malul Peleşului, să stau de vorbă cu el &.

Tot Carmen Sylva ne mai spune că în timpul nopţii veneau urşi prin împrejurul clădirii. O probă de sălbăticiunea locului ales pentru Regala reşedinţă.

In toamna anului r880, castelul şi dependinţele fură terminate.

Se lucrase la această monumentală clădire ro ani. La 25 Sept./7 Oct. 1883, Suveranii luară reşe­

dinţa in castel.

Creştinismul de Luca Signorelli (1441-1523)

executorul conştiincios şi priceput al gândurilor Regale.

Se lucra de zor. «Se găseau, ne spune Carmen Sylva, acolo la

lucru, Italie�i şi Români pentru zidărie, şi Ţigani pentru căratul pietrei şi al varului, Albanezi şi Greci săpau la carierele de piatră; Germani şi Austriaci la lemnărie; Turcii coceau cărămida. Francezii desenau, Englezii măsurau. Pe şantier întâlneai o sută de costume naţionale şi se vorbeau patrusprezece limbi. In toate idiomele, pe toate tonurile cântau, se certau, se injurau; un amestec pitoresc şi sgomotos, de oameni, de cai, de boi şi de bivoli.

Regele era intotdeauna pe schele, conducând

In acea zi, la 9 dimineaţa, un serviciu divin a avut loc la mânăstirea Sinaia, in prezenţa Mitropo­litului Primat, a demnitarilor Statului şi ai armatei. In faţa casteluh.ti un batalion de vânători, (.u drapel şi muzică, a dat onorurile. Mitropolitul Primat, urmat de tot soborul de preoţi ai Mitropoliei şi de călugării mânăstirii, au oficiat un te-Deum şi au sfinţit apele. Apoi, Generalul Creţeanu, şeful Casei Militare a Regelui Carol 1, a cetit următorul document:

(1 Eu, Carol 1, Domn şi Rege Cu Elisaveta Regina După o silinţă neobosită de doi ani, în luptă cu un

tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, isbutit-am

www.dacoromanica.ro

Page 12: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

'" BOABE D E GRAU

a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, În anul mânlUirii 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea.

Zidirea s'a oprit pe timpul războiului pentru ne­atârna rea României.

Partea superi oa ră a Hali-ului

Intrat-am in această casă a noastră în anul mân­tuirii r883, iar al Domniei Noastre al XVll-lea; datu-i-am nume: � CASTELUL PELEŞULUI ».

Acest document a fost semnat de către Suverani, de Mitropolitul Primat şi de toţi cei aflaţi acolo.

Cu această ocazie s'a bătut o monetă comemora­tivă, operă a gravorului german Kullrich. In su­netul imnului regal şi în uralele asistenţei, Suve­ranii se indreptară spre intrarea castelului. Aci au fost întâmpinaţi de d-I Stohr, şeful l ucrărilor, care

prezintă Regelui pe o pernă cheia porţii de onoare.

Precedat de Mitropolitul Primat, cortegiul urcă marea scară. Inaltul prelat bine­cuvintează toate încăperile, stropindu-Ie, după rit, cu aghiazrnă. La dejun Regele închinând paharul zise: (! Am înălţat acest castel, pentru a dovedi că Dinastia, liber aleasă de către naţiune, are adânci rădăcini în această frumoasă ţară; că suntem in comună legătură de dra­goste cu poporul nostru şi că avem o incredere fără de margini În viitorul scumpei noastre patrii. Este pentru mine o datorie sacră, şi în acelaş timp îndeplinirea u­neia din cele mai sincer.e dorinţi ale inimei mele, să ridic, în această nouă casă a noastră, întâiul pahar plin de vin românesc, in cinstea şi pentru propăşirea Româ­niei. Dumnez;eu să ocro­tească scumpa noastră Pa­trie!»

Preşedintele Senatului, Di­mitrie Ghica, în numele na­ţiunii, aduse omagii dina­stiei; iar p o e t u l V a s i l e Alecsandri zise acestea:

« In vremurile strămoşeşti, când un voevod sau un mare boier intra Într' o casă nouă, poporul se aduna inaintea porţilor şi îi ura să aibă în viaţa lui atâta cinste şi iz­bânzi, câte grinzi şi cărămizi are casa şi atâta noroc şi glorie câte grăunţe de nisip sunt în z;iduri. La rându-ne, prezentăm Maiestăţilor Voa-stre această urare În numele intregii naţiuni. Binecuvân­

tarea lui Dumnezeu şi dragostea POPOruilli să vă fie de-apururi oaspeţi în locuinţa cea nouă, feerică ca o poveste a Peleşului �.

Au vorbit apoi C. A. Rosetti, preşedintele Camerei, Mitropolitul Primat în numele clerului şi generalul Cernat în numele armatei: «făurită

www.dacoromanica.ro

Page 13: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU ŞI AL. TZIGARA-SAMURCAŞ: CASTELUL PELEŞ 5'3

de Regele Carol şi dusă de El la victoriile războ­iului independenţei.. Astfel a fost sărbătorită ziua intrării Suveranilor in Castelul Peleş, la opt ani după zidirea pietrei de temelie.

După terminarea castelului, activitatea fu îndrep­tată asupra amenajării drumurilor şi a parcului. Platforma pe care stă aşezat castelul, fu mărită in faţa şi Înapoia lui, ca să-I libereze de muntele de care sta aproape lipit.

Din terasa astfel lărgită, au Început să pornească drumurile şi aleele.

aqiune la fiece lovitură de târnăcop, a fost nevoie ca solul să fie brăzdat de numeroase canale, aşezate la o adâncime de 4-5 m. deasupra stratului de argil impermeabil.

Leo Bachelill spune: • Nimeni nu poate să-şi Închipue astăzi, privind rampele comode care duc spre castel şi pantele dulci care coboară, că ele sunt străbătute de aqueducuri, atât de multe cât vinele unei mâini •.

Terasa, parcul, drumurile, toate au fost făcute cu multă chibzuială, Regele Carol unind in inten-

Cabinetul de lucru al Regelui Carol 1

Pantele naturale foarte repezi Însă, căzând în multe locuri aproape vertical, au cerut multă caznă şi multă muncă. Era nevoie de pământ, şi el a tre­buit să fie adus din muntele care face faţă caste­lului. Un funicular purtă timp de mai multe luni vagoanele Încărcate cu pământul trebuincios. A fost nevoie de o aşa de mare cantitate (20.000 metri cubi), încât creasta muntelui, despăduriră şi nivelată, a servit apoi drept loc de instrucţie bata­lionului de vânători cazarmat în fiecare vară la Sinaia.

Dar înfăptuindu-se aceste lucrări, greutăţi mai mari decât acelea dela punerea temeliilor, au tre­buit să fie Învinse. Izvoarele muntelui inrrând în

ţii le Sale nota estetică cu posibilitatea desfăşu­rării oricărui act oficial- sosire de oaspeţi iluştri, salutaţi În trecere de garda palatului, aliniată Îna­poia tunurilor turceşti capturate la Plevna, defilări de căIăre�i şi echipaje de mare gală, parada schim­bării gărzii. Totul a fost împletit ca să dea putinţă serbărilor oficiale să se desfăşure În toată plină­tatea şi măreţia.

ac�� {:�;�����i� ���n�i::e:�;u'ie�:;t��I�i���� modificat tot de Regele Carol, in vremea lungii şi mănoasei Sale domnii.

Din curtea interioară, plină de susurul fântânii

www.dacoromanica.ro

Page 14: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

"4 BOABE DE GRÂU

de bronz - odată trecută poarta de onoare - un masiv vestibul răcoros, cu bolţi joase sprijinite pe grele coloane, îmbrăţişează oaspele. De o parte, un mare cămin cu o placă în bronz, păstrează gravat, catrenul poetului Vasile Alecsandri:

Eu, Carol, şi al meu popor, Zidit-am, într'un gând şi dor, In timp de lupte-al meu regat, In timp de pace-al meu palat.

Scara de onoare urcă, desfăcându-şi cele două aripi laterale, în spre coridoare.

periu, precum şi Eitel-Frederic VI, locotenent al lui Carol Quintul, mort in bătălia dela Pavia. Pictorul a aşezat lângă Prinţ, pe o pernă, ordinul Lânei de Aur, cu care împăratul l-a decorat, după glorioasa sa moarte. .

In faţa scării, sala de mâncare îşi deschide por­ţile, toată În lemn lucrat în stilul Renaşterii. Această încăpere a fost amenajată de Casa Bembe, din Maienţa, fondată În 1780. Aceeaş casă a mo­bilat marele salon, teatrul, sala de biliard, budoarul Reginei, apartamentele particulare ale Suveranilor şi ale Prinţului Ferdinand al României.

Marea 50113 de muz.icl

De-a-Iungul coridoarelor laterale, o galerie de portrete înfăţişează pe strămoşii regelui. Incepe cu acel Îndepărtat Wolfgang conte de Zollern de pe la 948, care a avut de soţie pe Ursula, şi cu Burckardt (laBa) mai bine cunoscut; continuă cu Frederic I (980), Frederic IV (II95) şi cu întregul şir de Prinţi ai familiei Hohenzollern, muiaţi în zale şi grele armuri, sau in catifeaua şi mătasea costumelor din epocile mai recente. De o impună­toare statură, rezimat în greaua-i spadă, impresio­nează Eitel-Frederic 1, acela care a fost desemnat de către Dieta din Francfurt să se ducă şi să ofere lui Rudolf de Habsburg coroana Sfântului Im-

Din sala de mâncare, se trece în sala de biliard şi de aci, printr'o galerie de sticHi, fn salonul tur­cesc, cuib oriental de umbră, odihnă şi visare. De-a dreapta sălii de biliard se aude susurul apei, care se prelinge pe marmura fântânii arabe din sala maură, loc de mari festivităţi, construită în 18g2, pe una din terasele deschise ale castelului. Pe pereţi, panoplii şi armure orientale, de-a-Iungul lor banderole şi console de onix, iar în fund fân­tâna. Lampadarele multicolore, lucrate în stil orien­tal, dau seara acestei săli ceva din tainele poveştilor din « o mie şi una de. nopţi It. De-a stânga sălii de biliard, ocrotită de grele porţi de fier, cizelate în

www.dacoromanica.ro

Page 15: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU ŞI AL. TZIGARA-SA MURCAŞ; CASTELUL PELEŞ ", maniera lui Benvenuto Cellini, apare salonul cel mare, aşa zisa Sala Florentină. E salonul recep­ţiilor diplomatice şi al oricărei manifestafii oficiale. Pe perete, găsim un Rubens, un Tintoretto, un Bassano, un Vasari. Salonul Florentin dă într'un mic budoar Ludovic XV, cochet ca o sonată de Hayden.

Porţelanuri de Saxa şi picturi de Lancret împodobesc pereţii. Un clavecin, care actualmente se gă­seşte în marea şi noua sală de muzică, cu mecanism din secolul al XVI-lea şi cu lemnărie pictată de ]oseph Vernet, atrage aten­ţia. A aparţinut Prinţesei Elisa­beta, sora lui Ludovic al XVI-lea, şi a făcut parte din mobila castelu­lui dela Montreuil.

De aci se trece în sala cea veche de muzică.

Ani de-a-rândul, Carmen Sylva a Întrunit aci tot ce am avut mai ales în literatură şi artă, organi­zând şezători literare şi muzicale. Sala de muzică păstrează şi va păstra într'însa o mare parte din sensibilitatea romantică a sufle­tului Reginei. Pianele, harpa, in-

��rr�ile

e���:r'rnesa���I�{tă

n���� J:

căldura amintirilor. Deasupra tam­burilor de lemn, picturi mari tălmăcesc motive din operele Re­ginei.

Biroul Regelui. Sala de muzică comunică printr'un culoar, cu bi­blioteca şi biroul R e g e l u i. Astăzi, înainte de a ajunge În cu­loar, se trece printr'o cameră Îm­brăcată În stejar, numită:« a Con­siliului de miniştri ».

Acolo a avut loc i s t o r i c u l Consiliu din 19l4, prezidat de Regele Carol, în care s'a stabilit neutralitatea armată a României faţă de războiul european care începuse.

Pe pereţi: vase, oale, faianţe. Apoi picturi celebre din vremea Renaşterii, la

care se adaugă minunatul portret presupus al lui Diego Covarruvias, de Greco.

Biblioteca, în afară de albume preţioase, măr­turii a diferite momente din viaţa Suveranilor,

Atât biroul Regelui cât şi bi­blioteca, formează prin lemnăria întunecată, prin mobilierul sever în încărcătura lui luxoasă, o atmo-

Potire! de Greco in Cabinetul de lucru al Regelui Carol 1

���!i �:a g:�: l�:

c��::�rf� &�i:�l

o��i

r;;a:

s J: lucru Regele Carol, stau, mărturie a inimii şi su­fletului Său, portrete de familie în cadre preţioase. Alături se inşiruesc, minuţios îngrijite, creioanele şi toate cele trebuincioase scrisului şi cetitului. Lângă o fereastră stă faimosul pupitru, de unde, în picioare - prilej ca să nu-şi poftească miniştrii pe scaun - Suveranul rezolva hârtiile aduse.

conţine, in ediţii luxoase, cărţi de istorie, geografie, artă, precum şi numeroase memorii şi monografii.

Uo Bachelin, in cartea sa Le Château Royal de Pelech, ne dă, după revista germană Nord und Siid (Mai 1893), un portret moral al Regelui Caror, din care spicuim următoarele:

«Fire prea dreaptă şi prea sinceră, pentru a căuta să captiveze privirile şi inimile prin aparenţe deşarte, acest monarh, care-şi cunoaşte locul ce i

www.dacoromanica.ro

Page 16: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,,6 B OA B E D E G R A u

se cuvine În istorie, se face preţuit numai prin extrema sa afabilitate. Carmen Sylva a scris o cugetare care-L cuprinde întreg:

• Ca să fii mare, trebue să dispari sub greutatea operei tale •. Regele Carol e omul misiunii sale şi al destinului său.

Pierre Loti a zis aşa despre Regele Carol: $ Pentrucă i-am pronunţat numele, să-mi fie În­

găduit a spune un cuvânt asupra Înfăţişării sale, În acelaş timp binevoitoare şi plină de gravitate.

fac decât să-i întărească sângele rece şi să-i aţe­lească facultăţile. Faţă de vădite gesturi de-a neagră ingratitudine, dă din umeri şi - iartă. Când nu va mai fi, va fi numit., Cel Inţelept •.

Afabil, Însă fără a rupe barierele, egal În bucurie ca şi la necazuri, păstrează acelaş sânge rece in toate împrejurările.

Dela şapte dimineaţa până la unsprezece seara, stă sub greutatea unei munci fără răgaz &.

Sala de spectacole. Mică, cochetă, Încărcată cu

Apa na mentele oaspeţil or

Trăsăturile regulate, de-o fineţe aleasă, Încadrate Într'o barbă neagră. O cută adâncă, plină par'că de profundă gândire sau poate de-o continuă pre­ocupare, ii brăzdează fruntea, Întunecându-i faţa. Dar un surâs luminează dintr'odată torul, un surâs bun şi fermecător ca şi al Reginei; şi e o atât de aleasă simplicitate, atâta naturaleţă În această ma­iestate RegaIă)}.

Regina Elisaveta, intr'o scrisoare adresată mamei sale, Principesa de Wied, spune astfel despre El:

• Carol e o natură nobilă. Adesea, îl aseamăn cu Wilhelm d'Orange. Cele mai crude experienţe nu

atributele ornamentale ale epocii, poate primi a sută de spectatori. Este opera fraţilor Klimt şi a lui Matsch, trei artişti reputaţi în acea vreme, cari au executat picturile decorative ale Muzeului Imperial şi ale Burgteatrului din Viena. Pe scena aceasta mică s'au jucat cele mai fine piese ale teatrelor franceze şi germane, precum şi multe improvizaţii de-ale Carmen-Sylvei. In vremea Regelui Ferdinand, au rulat filme de cinema­tograf şi s'au reprezentat, la date insemnate, ta­blouri vii, jucate de Prinţii şi Principesele Familiei Regale, sub direcţia de scenă a M. S. Regelui Carol II, pe atunci Principe Moştenitor.

www.dacoromanica.ro

Page 17: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU ŞI AL. TZIGARA-SAMURCAŞ: CASTELUL PELEŞ "7

Adesea, pe pân� din fundul scenei, s'au des- de lumină, cu oamenii Săi de atunci, cu gesturile Uşurat scene • din viaţa Regelui Carol 1 •. Din Sale măsurate, cu sclipirile de oţel ale ochilor Săi intunericul nefiinţei, chipul aceluia care a înfăptuit adânc pătrunzători. minunea botezată «Castelul Peleş * revenea, plin N. N. CONDIESCU

Dintre operele personale ale Regelui Carol 1, Sinaia şi Castelul Peleş sunt cele mai măreţe.

Ca�telul Peleş, mai ales cu succesivele sale trans­formări şi adăugiri, sintetizează activitatea sa ne­obosită şi trădează aspiraţiile spre perfecţie, care au călăuzit pe Carol I şi in marea Sa operă de creator al României. Căci în viaţa Sa intimă ca şi în cea de monarh El a fost veşnic animat de aceleaşi nestrămutate principii şi nu s'a sfiit să intreprindă atât personal cât şi in rosturile de conducător de Stat, planurile cele mai îndrăsneţe, pornind dela În­ceputurile cele mai modeste.

După cum împotriva sfaturilor Principelui Bismarck, Carol de Hohenzollern a primit să vie în România incă neliberată de suzeranitatea Turciei, pentru ca in curând să se Încoroneze ca Rege independent, tot astfel s'a mulţumit cu umilele chilii ale Mânăstirii din Sinaia, pentru ca apoi să-şi sfârşească zilele în splendidul Castel Peleş din preajma Sinaiei, tot de el creată.

S'au împlinit intocmai profeticele cuvinte ale Domnitorului, rostite în 10 August 1875, căci Castelul a ajuns Într'adevăr f: leagănul dinastiei române.. Iar pe cei nedumeriţi asupra aşezării unei asemenea ctitorii tocmai la graniţele ţării, El îi liniştea întrebându-i dacă sunt siguri că situa­ţia va rămânea veşnic aceeaş. Nu i-a mai fos, t rezervată de soartă şi ultima mulţumire, să vadă cum azi falnicul Său Castel Peleş se înalţă in chiar inima României întregite, aşa cum el tainic Între­văzuse în visurile Sale de mărire ale Regatului Său.

Dar, ca În toate, pe cât de splendid Încoronate au fost străduinţele intemeierii Castelului, pe atât de modeste au fost începuturile şederii la Sinaia în vederea acestei întreprinderi.

Traiul in chiliile Sf. Mânăstiri din Sinaia era foarte redus: odăile nici nu comunicau Între ele, şi prin tinda cea deschisă se trecea din una într'alta. Zidurile spoite cu var alb, cu coridoare întune­coase, mobilele de brad contrastau grozav cu Pa­latul din Bucureşti sau din Cotroceni. Viaţa des­făşurată în chiliile mânăstireşti era însă mult mai veselă, mai ales în primii ani, când fericiţii părinţi s'au bucurat de a avea pe lângă ei pe iubita Lor fiică Maria.

Excursii în Bucegii încă necunoscuţi se făceau zilnic şi tânăra Domniţă închipuise Într'acest scop

�u��p���r: n:81��i;;a

Cf�!itS��I��r�r�:�o�:il��

străini cari o însoţeau. Domnitorul lucra cu Mi­niştrii săi cari pe rând veneau din Capitală pentru

II

rezolvarea afacerilor de Stat. Iar seara se petrecea într'o plăcută intimitate, impusă şi de încăperile reduse de care se dispunea. Intr'o scrisoare adre­sată tatălui Său, Domnitorul exprimă mulţumirea Sa asupra acestor întruniri şi petreceri de seară care ii permiteau să cunoască mai de aproape pe reprezentanţii de seamă ai societăţii româneşti, de care, în mediul oficial al Capitalei, era aşa de izolat.

Principele arăta că înşişi unii dintre miniştrii săi, luând parte la petreceri au dansat, ceea ce nu i se intâmplase încă la Bucureşti. Din aceste întru­niri de seară au rămas, ca o amintire a acestor vre­muri petrecute în chiliile mânăstireşti, într'una din sălile Muzeului de azi, portretele desenate de Dom­niţa cu creionul pe chiar zidul văruit. Sunt por­tretele oaspeţilor pe cari Principesa, seara la lumina lumânărilor, le fixa pe perete. După cum singură povesteşte, Domniţa, deoarece nu luase nicio lecţie de desen, se căsnea la început să copieze umbra figurilor pe zid. Văzând însă deformarea ce se obţinea astfel, S'a încumetat a le desena cu mâna liberă. Primele portrete astfel obţinute sunt numai de profil; în curând însă Domniţa reuşi a desena şi figuri din faţă, dându-le întotdeauna o uimitoare asemănare. Cu plăcere regăsim astăzi portretele celor mai însemnaţi bărbaţi, fixate fără nicio or­dine, din fuga creionului, dar cu multă vervă, pe peretele alb. In porţiunea de zid, aci reprodusă, vedem sub Nr. 1 pe Măria Sa Domnitorul Carol 1, iar sub Nr. 47 pe însăşi Domniţa Elisaveta; sub Nr. 18 pe adânc cugetătorul filosof şi critic Titu Maiorescu, alături de generalul Haralamb (II) şi Greceanu (27); pe Th. G. Rosetti (52), Dr. Ge­neral Teodory (43), Davila (37); doamnele Zoe

�����s(�6�? .;;��; ����:�!o(�;)�u c����eii ���i

(19), Nicu Moscu (20), etc. Mijlocul e ocupat de următoarea scenă: Dr.

Sache Ştefănescu, cu o foarfecă, vrea să scoată ochii prefectului judeţului de pe vremuri, Laho­vary, pentrucă nu vedea starea deplorabilă în care se aflau drumurile departamentului său. Gene­ralul Davila (37) ajută, susţinând capul vinova­tului, pe când din dreapta intervine mâna gene­ralului Florescu, care împiedică executarea oribi­lului plan.

Cele două ziduri, cuprinzând peste 80 de portrete, sunt azi ferite sub sticlă de orice dete­riorare, păstrându·se astfel viitorimii aceste plăcute amintiri ale unui trecut, care, deşi nu prea depărtat,

www.dacoromanica.ro

Page 18: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

", BOABE DE GRAU

Începe să treacă in domeniul istoriei pentru gene­raţiile de azi.

In curând atmosfera de voioşie din chiliile mâ· năstirii fu Întreruptă prin nemiloasa lovitură a soartei care, În Joia Mare a anului 1874, a atins perechea domnitoare prin răpirea iubitei Lor co­pile. Cât de groaznică a fost a Lor desamăgire de părinţi şi în ce fel Ei au căutat şi În această impre­jurare să manifeste iubirea ce Ii lega de noua Lor patrie, ne dovedeşte urmlitoarea scrisoare ce Dom­nitorul adresă in Duminica Paştilor (31 Martie 1874), lui Lasear Carargiu, preşedintele Consi­liului:

«Atotputernicul a mutat din această lume de suferinţe pe singurul şi duios iubitul nostru copil.

Dacă ar mai fi nevoie a Ne Încredinţa de dra­gostea ţării către Noi, nimic alt nu Ne-o putea dovedi mai mult ca aceste dureroase zile, în care sentimentele de compătimire sincere ale tuturor, Ne-au fost ca o mângâiere în adânca Noastră jale.

In asemenea împrejurări, simt un îndemn pu­ternic a spune ţării Mele că, asemenea precum dânsa M-a sprijinit cu iubirea ei în momentele cele mai grele ale vieţii Mele, asemenea şi Eu Mă voiu sili a-i Întoarce cu prisos binele ce Mi l-a făcut.

Amintirea cea mai dulce, pe care repausata Noastră fiică Ne·a lăsat ca un scump odor, este nemărginitul Ei amor către patria În care s'a născut, amor care era atât de viu, Încât chiar la frageda-I vârstă, în cea dintâiu depărtare în străi­nătate, Ea se simţi cuprinsă de dorul ţării.

Legea copilei Noastre, limba ce Ea vorbea, a dobândit o nouă sfinţenie pentru Noi, căci fiecare cuvânt românesc Ne va fi de aci înainte un răsunet al acelui glas, pe care nu-l vom mai auzi pe pă­mânt.

S'a rupt În adevăr În cercul strâns al Familiei Noastre cea mai duioas1l. legătură, însă o legătură mai tare Ne uneşte acum cu Familia Noastră cea mare: Poporul român, care, Împreună cu Noi, plânge copilul Nostru şi al său.

E o sacră datorie pemru Domna şi pentru Mine de a arăta fiecăruia şi tuturor din adâncul mâhnitei Noastre inimi părinteşti, recunoştinţa cea mai fier­binte, rugându-l a înălţa împreună cu Noi rugi către Atotpurernicul, ca să Ne dea tăria şi răbdarea de care avem nevoie În încercarea la care El ne-a supus •.

Pentru a Înlătura gândul pierderii suferite, pe­rechea Domnitoare se ocupă tot mai intens de clădirea Castelului. Planurile profesorului 00-derer, prea masive pentru desişul de brazi, la poalele mândri lor Bucegi, unde avea să se înalţe, este înlăturat, păstrându-se numai lucrările teme­liilor începute.

Arhitectul propriu zis, de aci încolo, este Însuşi Carol 1, care ţinând seamă de propunerile roman­tice ale Carmen Sylvei şi amintindu-şi de srră-

moşescul Castel Sigmaringen dela obârşia Du· nării la ale cărei guri Il aruncase acum soarta, preschimbă continuu dispoziţiile clădirii, dându-i un aspect altfel variat şi plăcut decât În planurile arhitectului Doderer, autorul Băilor Herculane, şi ale urmaşului său Schulz din Lemberg.

După războiul Independenţei, clădirea Între­ruptă este reluată cu grabă de «Marele Căpitan�, acum încununat cu coroana regală de Oţel, şi de « Mama Răniţilor t, care de aci inainte se consacră exclusiv artei şi literaturii patriei Sale.

• Poveştile Peleşului. ale Carmen Sylvei, tra­duse în româneşte de însuşi Dimitrie Sturdza, sunt urmate de «Robia Peleşului », în care sunt expuse şi peripeţiile d1l.dirii, toate învinse de per­severenţa perechii regale, care reuşeşte să se sta­tornicească, in fine, in atât de mult doritul Lor Castel.

Intre primii oaspeţi ai Regelui in nou inaugu­ratul Castel, în afară de membrii familiei, a fost şi profesorul Anton Springer, la care, În r862, tânărul Principe urmase cursurile de estetică şi istoria artei la Universitatea din Bonn. Din me­moriile Regelui mai aflăm că sub priceputa direc­ţie a acestui savant, in domeniul istoriei artei, Principele Carol «a vizitat numeroase monumente renane punând astfel baza întinselor Sale cuno­ştinţe artistice •. Asemenea călătorii, cu scop efe. a cunoaşte tezaurele de artă ale diferitelor popoare, a făcut Principele şi mai târziu, vizitând Franţa, Spania, Portugalia, Italia, trecând chiar in ţările africane. Interesul ce Domnitorul şi apoi chiar Regele a păstrat pentru roate manifestările din domeniul artei clasice, nu au lâncezit nici chiar atunci, când preocupările serioase ce·I impuneau sarcina grea de Şef al Statului Il absorbeau cu totu!. Intotdeauna arta şi politica şi-au disputat intâie­tatea În inima Regelui. Şi până în ultimele timpuri publicaţiile artistice au fost cu interes urmărite de Suveran, a cărui Bibliotecă cuprindea toate operele de seamă În această specialitate. Arhitec­tura în deosebi L-a interesat. Astfel se explică şi continuele prefaceri şi Înfrumuseţări ce s'au exe­cutat la Castelul Peleş, despre care se poate afirma că este, chiar în amănunt, opera personală a Re­gelui. Cele mai mici prefaceri au fost prescrise de Suveran, care a înlesnit chiar sarcina arhitectului prin documentele precise ce-i punea la dispoziţie din bogata Sa coleqie de cărţi şi fotografii.

Aceeaş mână liberă nu a avut-o, din nefericire, Domnitorul Carol la clădirea Palatului din Bucu­reşti. Vrând să arate cât ştie să preţuiască tradiţia, noul Principe a respectat vechea şi neîncăpătoarea casă boierească ce servise de conac Domnitorului Cuza, acomodând-o numai nouilor sale nevoi. Singura Încăpere din nou amenajată a fost sala Bibliotecii, În severul cadru al căreia El primea audienţele şi in jurul mesei căreia s'au ţinut Con­siliile de Miniştri sub inţeleapta Sa conducere.

www.dacoromanica.ro

Page 19: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

· � . (� f www.dacoromanica.ro

Page 20: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU SI A L. TZIGA RA -SA MURCA S: CASTELUL PELEŞ " 9

Sala e in stilul Renaşterii germane, lucrările in lemn fiind executate În atelierele Palatului, pe care dela început noul Domnitor le instalase sub conducerea sculptorului Martin Stahr, unul din pu\inii însoţitori cari din Sigmaringen îl urma­sed în Bucureşti. Potrivit vechii tradiţii in familia Hohenzollernilor, şi tânărul Principe Carol Învă­ţase un meşteşug, alegându-şi sculptura in lemn, pe care .ne mai având răgaz să o exercite În noua Sa patrie, o lăsase pe seama lui Stahr, care a exe-

La fel ca în Bucureşti a procedat Regele şi la Sinaia În prefacerea Castelului, inlocuind lemnăria uşoară prin stejar şi consolidând lucrările iniţiale executate În pripă. PredileCţia Regelui Carol 1 pentru arhitectură şi

plăcerea cu care el explica oaspeţilor SJi adausurile şi modificările la clădirea Castelului, au inspirat pe academicianul de azi Henei Bordeaux, care inainte de războiu vizitase Peleşul, să proclame pe Regele României ca t: roi bâtisseur ., conside-

Sa[ ... dt A rmt

cutat mai toate mobilele bogat sculptate ce or­nează vechea aripă a Palatului din Bucureşti şi unele lucrări dela Peleş.

La alcătuirea aripei noui a palatului din Capi­tală, cuprinzând sala tronului şi saloanele de recepţii, Regele contrariat de amestecul serviciilor oficiale le-a lăsat mână liberă, şi astfel a rezultat acea clădire informă, mistuită de incendiu anii trecuţi şi în locul căreia se săvârşeşte acum, În a treia generaţie a regilor ţării, impunătorul Palat de piatră.

Regele Carol I începuse să înlocuiască orna­mentele in ghips ale primei săli de recepţie prin sculpturi în marmoră, aşa cum se cuvenea unui Palat Regal. Lucrarea de treptată prefacere a- fost in parte numai terminată, întreruptă prin războiu şi apoi distrusă de incendiu.

rându-l făuri tor nu numai al Regatului, dar şi al propriului Său cămin.

Aceleeaş pasiuni pentru monumente se datoreşte şi restaurarea principalelor biserici din ţară, care numai din iniţiativa Ji apoi chiar numai cu ajutorul

�!n:fn�a��

gc��1 1���

up:i��;t�

tşis������a:��t!��

venţie regală nu s'ar fi restaurat Trei Ierarhi din laşi, Episcopia din Curtea de Argeş şi celelalte biserici de către Lecomte du Nouy, elevul lui Villet-Ie-Duc, căruia Carol 1 se adresase direct în această chestiune. La Castelul Peleş era gazdă veşnică arhitectul Lecomte, de sfaturile căruia se folosea atât Regele cât şi Regina, mai ales la ilu­strarea publicaţiilor Sale_

Constantul colaborator al Regelui însă, în mă­rirea şi prefacerea Castelului şi a clădirii numeroa-

www.dacoromanica.ro

Page 21: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

53' B OA B E D E GRÂU

sela! anexe, a fost arhitectul Curţii, Karl Liman, care ajunsese să înţeleagă şi să execute întocmai intenţiile regale. Carol 1 vizita aproape zilnic biroul arhitectului şi urmărea lucrările de lem4 nărit din atelierele dependente de Palat. Mare-i era bucuria când constata că, pe nesimţite, lucră­torii străini se inlocuiau prin meseriaşi români, cari, intraţi ca simpli ucenici, învăţau aşa de bine meşteşugul, încât puteau înlocui cu folos chiar pe maeştrii lor străini.

Regele considera preocupările Sale în arhitectură ca o plăcută şi chiar necesară diversitate dela tre­burile Statului, atât de absorbante. Era aşa de pasionat de problemele de adăugiri sau preschim­bări ale Castelului, încât, tainic, Regina cu arhi­tectul se străduiau să născocească motive noui care să preocupe procurând plăcere Suveranului.

Pe cât de uşor se puneau problemele transfor­mărilor, pe atât de greu erau de executat, deoarece lucrările neputându-se fa<;e vara din cauza locuirii Castelului, se împlineau în condiţii din cele mai defavorabile iarna, când păqile supuse reparaţii­lor trebuiau adăpostite sub acoperământ de scânduri. Dar nicio dificultate nu putea opri pa­siunea Suveranului. Marile transformări începură Între 18g0-g3 când, in locul pergolei, ce reunea aripa nordică cu trupul Castelului, se construeşte splendida sală maură, cu fântâna sa în stil arab. Apoi urmează intre 1902-1906 crearea nouei săli de muzică cu a sa galerie de marmoră, prin care se măreşte considerabil planul Castelului spre răsărit; în parter se înfiinţează sala de arme şi se transformă coridorul din parter şi etaj j se măreşte atelierul dinspre Nord al Reginei, înmulţindu-se tO[Qdată camerele din mansardă. Toate aceste modificări interioare implică schimbarea fa\adelor. Principala transformare a aspectului general al Castelului se obţine prin schimbarea radicală a turnului, ce se înalţă cu mult faţă de cel vechiu. Astfel mărit Castelul are nevoie de o bază mai largă, ce se obţine prin crearea unor serii de terase ce se câştigă asupra pădurii, mai ales înspre Nord şi Răsărit. In răstimpul dela 1907-10 se insta­lează încăperile pentru oaspeţi, zise apartamentul imperial, şi mobilate într'un foarte bogat stil baroc al Mariei Theresia. Alături se montează o sufra­gerie intimă. Lucrări monumentale se intreprind în sala coloanelor şi mai ales în alăturatul salon florentin, în care abundă lucrări insemnate de marmoră. O mare schimbare se produce in inte­riorul Castelului suprimându-se principala curte interioară, ce se înlocui printr'un haU acoperit cu un plafon mobil de sticlă. Mândru de inovaţia Sa, Suveranul atrăgea atenţia invitaţilor, ce se retră­geau aci după masă, şi apăsând pe un buton elec­tric EI punea În mişcare colosalul plafon, a cărui perfectă manevrare este într'adevăr uimitoare. Bo­gatele sculpturi în lemn, ce Împreună cu reliefurile în alabastru ornează această măreaţă încăpere,

Înaltă de două caturi, sunt imitate după sala de ceremonii a primăriei din Brema.

In cea din urmă campanie de lucru, dela 19II-I4, s'a mai adăugat, cum spune arhitectul Ernest, singurul dintre foştii colaboratori ai lui Liman, sala de consiliu dinspre Sud-Est, care a şi servit ultimelor convocări ale Consiliilor de miniştri in preajma războiului. Tot în acest răs­timp s'au amenajat bogatele terase din faţa Caste­lului, care in intenţia Regelui Carol I ar fi trebuit continuate încă, reducându-se mult pajiştea verde.

Tot sub inspiratia Regelui s'a clădit şi • Peli­şorul ., destinat Prmcipilor moştenitori, in care au şi locuit apoi Regele Ferdinand cu Regina Maria şi cu copiii princiari. Principele Carol a ocupat vechea casă de vânătoare, prima dintre clădirile Regelui Carol 1, construită în un stil elveţian, care este astăzi înlocuită prin splendida reşedinţă, abia terminatll., a M. S. Regelui Carol II.

Odată cu trecerea la veşnicie a Regelui Carol, Castelul a încremenit in formele treptat prefăcute de autorul său.

Stilul Renaşterii germane în care a fost conceput Castelul, a suferit multe modificări; toate însă au fost inspirate de documente sigure, indicate de însuşi Suveranul din diferitele opere arhitecturale de care era înconjurat, aşa încât, cu tot aspectul ei variat, clădirea nu prezintă nicio abatere sau contra­zicere stilistică. Castelul poartă pecetea gustului personal al Regelui Carol 1, in cadrul larg al sti­lului iniţial.

In incântătorul şi vastul Castel Peleş, Regina Carmen Sylva a găsit mediul propice pentru des­făşurarea aspiraţiilor Sale de artă şi a manifestă­rilor Sale muzicale În deosebi.

Lipsită, după dureroasa pierdere a unicei Sale copile, de altă fericire decât a împlinirii datoriei, era firesc ca munca să fie singura mângâiere a Reginei. Via\a întreagă Şi-a petrecut-o lucrând, voind să lase poporului pilda unei hărnicii cin­stite. In roiul albinelor strânse în juru-I la Mâ-

����� �ea��� ifntC;:S

tt�!��,

P��Ş�I�: �rr�S��t�v����! Ei neobosită. Dela inceput a luat sub inalta Sa protecţie toate oper.ele de

. caritate şi societăţil� d�

Încurajarea lucrulUI, mal cu seamă la COpil ŞI femei.

Intr'o circulară autografiată din 15 Ianuarie 1870, Doamna ne asigură că • dela sosirea în noua patrie a crezut ca o datorie de a face din şcoală şi din sta­bilimentele de binefacere un obiect de solicitudine particulară •. Iar cu prilejul uneia din nenumăratele vizitări a şcolilor din \ară, Doamna Elisaveta asi­gură că • fiind peste tot primită de copile ca o mumă, ţine a fi muma lor.. .

Alături de problema educaţiei claselor orăşeneştl, Regina se gândeşte însă cu aceeaş părintească grijă şi la stratul mult mai numeros al femeilor dela ţară, care lâncezeau fără nicio sorginte de câştig. Vechea

www.dacoromanica.ro

Page 22: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CO NDIESCU ŞI AL. TZIGARA ·SA MURCAŞ: CASTELUL PELEŞ 53'

industrie casnică începuse să sufere prin concurenţa târgurilor cu produse străine. Prevăzând insemnă· tatea lucrului casnic, Încă dela 1881, Regina Elisa· veta lansează un călduros apel, care nu numai prin inălţătoarea sa frumuseţe dar şi din punct de vedere al aplicărilor practice, poate servi azi incă de model.

Rezultatele îmbucurătoare, ce asemenea indem­nuri au dat, se Învederează prin numeroasele so­cietăţi existente pentru propăşirea industriei cas­nice, ajunsă a fi azi O reală sorginte de venituri pentru ţărance. Exemplul personal al Reginei a

mult, prin Augustul Său exemplu, la înviorarea şi executarea lucrului manual. Fiica Rinului deveni în curând, nu numai cu gânduJ, dar şi cu fapta, cea mai indemânatecă gospodină dela Dunăre. Castelul Peleş, cu ale sale şezători, devenise cel mai harnic atelier de lucrări româneşti.

Cât de mândra. se simţea Ea, când se putea iden­tifica tot mai mult cu femeia română, al cărei port nu-l părăsea la Sinaia, reiese şi din splendida intro­ducere la _ Visul poetului t, citită in şedinţa dela 25 Martie 1890 a Academiei Române. La invitarea

Curtea interioar5 a Corpului de Gard3 cu Castelul Peleş In fund

fost şi în această direcţie hotărîtor. Incercările anterioare, atât cele dela Goleşti cât şi ale intemeie­toarelor /1 Furnicei t şi altele, ar fi rămas izolate dacă tânăra Doamnă, dela început, nu ar fi Îmbră­ţişat cu atâta căldură şi adevărată pricepere aceeaş cauză. Adoptând cu entusiasm frumosul port al rărancelor şi impunându-l chiar în anumite împre­Jurări la Bucureşti, dar în permanenţă la Sinaia, Regina Elisaveta a adus cele mai mari servicii artei noastre populare, reabilitând-o În ochii mulţimii nepricepătoare.

Apreciind nesecatul tezaur ce se ascundea sub diferite forme în manifestările artistice ale ţărancei, prima noastră Regină îşi însuşi rând pe rând toate meşteşugurile mâinii femeieşti, îodemnând tot mai

ce I se făcuse de a rosti acea cuvântare, Regina grăi astfel:

� Am răspuns cu Sfânta Scriptură: _ Femeia să tacă in biserică •. Nici astăzi nu Mi-am schimbat părerea şi voiu zice intotdeauna că activitatea femeii nu trebuie să iasă din interiorul sfânt al casei. Glasul femeii nicăieri nu sună mai frumos ca la vatra ei, în mijlocul copiilor ei.

Mie însă Dumnezeu Mi-a intins vatra şi Mi-a mărit-o. Oare dulcea Mea ţară, cu cetele ei mândre de copii, cu toţi Românii dintr'insa, nu e pentru Mine o vatră mare şi scumpă? Dacă M-am hotărît deci a vorbi. o fac fiindcă sunt la vatra Mea, în mijlocul copiilor Mei. Ce am să vl citesc astăzi nu e decât o poveste - o poveste cu balauri şi cu

www.dacoromanica.ro

Page 23: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,,, BOA B E D E GR A U

vOÎnici viteji. Dacă vorbind nu ţin fusul În mână, Mă voiu încerca totuş a toarce un fir lung şi sub· ţire din care ascultătorul bine gânditor va putea ţese o pânz3. trainid şi frumoasă •.

Numeroase au fost pânzele ideale ce Inalta

Pe�::�tora

r�e�ă�e Î�tr

��f���daţ�-Ide�:��'i.

lumea

Din indemnul oaspetelui din Castelul Peleş, a bardului Vasile Alecsandri, Carmen Sylva a început a se manifesta ca scriitoare prin traducerile poe­ziilor române, care mult au fermecat-O. Singură mărturiseşte că versurile româneşti l-au desvăluit secretul prozodiei, pe care nu o cunoştea Înainte. Devenind stăpână pe meşteşugul versului, nu-Şi mai putu stăpâni bogata imaginaţie, căreia datorim acel splendid tezaur de poezii ce s'a răspândit în lumea Întreagă. Spontaneitatea Cu care se succedau frumoasele imagini şi uşurinţa cu care găsea forma cuvenită gândurilor Sale, au facilitat acea surprin­zătoare producţie poetidi, mai ales pentru o Regină a cărei vreme era aşa de disputată de atâtea alte preocupări şi Îndatoriri. Măgulirea de autoare nu arareori Însă I-a uşurat existenţa, împăcând-O cu banalitatea unor cerinţe aşa de străine de firea Ei de artist. Nu e de mirare dacă, din cauza acestui perpetuu contrast, deşi poezia a predominat traiul de toate zilele al Reginei, uneori rotuş proza vieţii să se fi strecurat În operele Ei poetice. Inspiraţia I-a fost vremelnic Întunecată de împrejurări străine artei; Ea până la sfârşit Însă nu a încetat de a se avânta În domeniul poeziei.

Pentru un suflet de artist, ca al Reginei, se Înţe­lege ca frumosul să fi constituit singura-I plăcere. In cele mai deosebite domenii ale anei, Ea a căutat această supremă satisfacţie. A găsit-o pe deplin În muzică, de care a fost mai ales pasionată. Era aşa de fascinată de superioritatea acestei arte îi aşa de convinsă de binefăcătoarea ei înrâurire, mcât, cu toate marile greutăţi ce a avut de întâm­pinat, nu s'a dat învinsli. şi a reuşit să creeze cu­rentul muzical de azi, care numai Ei se datoreşte. Deşi la venirea Ei in ţară muzica clasică nu era apreciată decât de câţiva amatori izolaţi, mul{u­mită educaţiei stăruitoare ce s'a dat publicului prin audiţiile repetate aproape zilnic, ani de-a-rândul, atât in Palatul din Bucureşti, dar mai ales la Castelul Peleş, Regina a reuşit să ne ridice şi În această privinţă la nivelul popoarelor cu o veche tradiţie muzicală. A popularizat muzica clasică la noi ;;i, prin artiştii desvoltaţi sub a Ei Înaltă protecţie, a reuşit să ducă peste hotare renumele t: Poemei Române •.

Una din marile atracţii ale Castelului Peleş erau concertele aproape zilnic organizate În noua sală de muzidi; Regina la pian, alături de Enescu şi deseori de violoncelistul Dinicu, se executau bu­căţi clasice sau din ale compozitorilor români. La aceste concerte asistau, in afară de obişnuiţiî Curţii, şi oaspeţii trecători prin Sinaia, a căror educaţie muzi-

cală a fost astfel serios Îndrumată spre cea mai aleasă muzică clasică. Mai toţi compozitorii sau executantii români au trecut prin sala de muzică a Castelului Peleş, de unde ieşeau înviorati prin cuvintele de îmbărbătare şi de aprobare ale Reginei. Iar somi­tăţile muzicale europene, care se măguleau de a fi oaspeţii Carmen Sylvei, serveau de cea mai bună şcoală tinerelor generaţii de artişti români.

In diferite ramuri artistice influenţa binefădi.­toare a Reginei Elisaveta a fost mult mai eficace decât a operelor concrete ale Ei. Pe cât de nesta­tornic era focarul productivităţii, pe atât de eficace şi Întinse erau razele inviorătoare, ce emanau dela regeasca Făuritoare.

Nu prin opere mari de artă, cioplite În piatră, turnate În bronz sau pictate pe pânză, va trece la nemurire artista Carmen Sylva ; pe urma Ei însă va rămânea, multă vreme încă, vie, însufleţirea ce prin cuvânt şi prin faptă a ştiut să dea diferitelor activităţi din domeniul artelor. Ea s'a bucurat de facultatea, nu numai de a se împărtăşi singură de acţiunea binefăcătoare a unei opere de artă. ci de a comunica şi altora emusiasmul ce-I resimţea În faţa frumuseţilor naturii şi a lucrărilor omeneşti. Nu după monumentalitatea operelor, care nu e singură hotărîtoare, ci după intensitatea simţă­mântului Ei artistic, trebue judecată latura este­tică a Reginei. Numai cine a avU( fericirea să fi participat la aşa zisele t ceaiuri . dela Peleş, care erau mai mult un cenaclu sau un fel de şezătoare literară, numai acela poate să-şi dea seama de enorma inrâurire civilizatoare ce a avut Carmen Sylva asupra generaţiilor succesive pe care le-a fermecat prin cunoştinţele Sale variate şi prin darul natural de a provoca la fiecare scoaterea În evidenţă a insuşirilor alese ale oaspeţilor Ei. Cu o blândeţe firească şi mult îngăduitoare Ea asculta păsuriie tuturor, impărtăşind sfaturi şi dând avânt chiar celor mai sfioşi. Cea mai umilă părea însăşi Regina în somptuoasele saloane ale Peleşului, de unde cei ce avuseseră fericirea să asculte pe zâna vrăjitoare ieşeau cu îmbolduri mari de creaţie.

Incon;urată de capodopere ale marilor maeştri din galeria regală, câtor vizitatori Ea nu le-a des­tăinuit farmecul nebănuit al acestor . nestimate tezaure, impărtăşindu-Ie astfel binefăcătorul bal­sam ce se desprinde dintr' o adevărată operă de artă!

Pierzându-se odată în contemplarea tabloului preferat al lui Rembrandt, ce se află încă azi în camera de muzică din Castel, Regina Elisaveta spunea că atunci numai a pătruns taina infinitului. Biblioteca şi saloanele Ei din Castel au fost cea mai înaltă şcoală pentru desvoltarea gustului Într'o ţară ca a noastră, unde galerii de tablouri lipseau. Manifestările Ei artistice sunt cu atât mai sur­prinzătoare, deoarece nu s'a bucurat de o educaţie specială intr'acest scop. Interesante În această pri­vinţă sunt destăinuirile ce Regina face În « Panaten-

www.dacoromanica.ro

Page 24: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CQ NDIESCU ŞI A L. TZIGA RA -SA MURCA Ş: CASTELUL PELEŞ

winkel •. Se vede că partea teoretică singură a predominat în prea ingrijita educaţie ce I se dase:

« In programul greu al studiilor ce cu Horaţiu şi cu Ovidiu era destul de încărcat, ora cu d-I Preuner mă interesa peste măsură. Era istoria artelor, pe care o începui Între 12 şi I3 ani şi care a devenit o adevărată desfătare pentru mine. Entu­siasmul tânărului bărbat pentru frumos, pentru toate minunile lumii antice, pe care Mi le arăta în desenuri şi reproduceri de tot felul, Mă cu­prinse şi pe Mine, şi lui îi datoresc că primele vizitări în muzee, pe care le-am făcut În viaţa

Sohn, fu Într'atât dascălul meu, că stam ceasuri întregi la spatele lui când picta, observând ce făcea, fără a mă obosi niciodată. Eu Însă am ajuns numai o ilustratoare de Missale t.

Prin f; enluminurile . Sale, pe care zilnic le exe­cuta în atelierul din Castel, Regina a reînviat un gen de ilustraţie de mult dat uitării. Lucrările Ei vor câştiga de sigur cu vremea, în istoria artei, aceeaş importanţă care au avut-o pentru noi « Le livre d'heures » a Annei de Bretania, un Brevia­rium Grimani sau alte asemenea podoabe din Bibliotecile şi Muzeele din Apus. Genul Carmen

Budoarul Reginei E lisaveta

Mea, fură o revedere cu prieteni de mult cunoscuţi şi iubiţi •.

In afară de partea teoretică, ingrijirea educaţiei manuale a tinerei Principese se făcea de muma Sa chiar:

t: In afară de traduceri din Dante şi din Cice­rone, muma mea îngrijea şi de scrierea mea, pu­nându-mă să scriu cu caractere gotice, după caiete vechi din tinereţea ei. Ea nu putea bănui că voiu scrie şi ilustra atâtea cărţi şi că am să scriu in aceste caractere gotice tot aşa de mult ca şi în scrisul obişnuit 1).

In schimb însă Regina se plânge că: • Din nefericire n'am învăţat niciodată să pictez.

Dar credinciosul nostru prieten, profesorul Karl

Sylvei are originalitatea şi o desvohare cu totul aparte.

A inceput prin a scrie cu caractere gotice ar· namentale şi iniţiale din propria Ei imaginaţie. Prin adausul şi introducerea arabescuri lor, pagi­nile Ei se apropiau tot mai mult de missalele medievale.

Nenumărate sunt lucrările în acest fel, atât în limba română, cât şi în cea germană şi franceză. Interesul lor particular reiese din faptul că atunci când Regina în alegerea ornamentelor Sale, se îndepărtează dela motivele florale ce-I inspirau pajiştile din jurul Peleşului, Ea recurge întotdea­una la motive româneşti luate în special din tezau­rul inepuizabil al broderiei ţărăneşti. In alcătuirea

www.dacoromanica.ro

Page 25: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

53. B O A B E D E G R Â U

acestor motive, imaginaţia Ei nu cunoştea piedeci şi este din cele mai reuşite.

Cea mai Însemnată dintre lucdrile Ei în acest gen este Evanghelia, lucrată in memoria fiicei Sale şi

::rr:ă P:���� :nac���i

d��I:Sl��rf�cr�� a��:te �� întregime la Sinaia, Regina a scris următoarele:

« Lucrat�am această carte cu cele douăsprez;ece Evanghelii ale Patimilor Domnului şi Mântuito­rului Nostru Isus CrÎs(Qs pentru Sfânta şi Dum­nezeiasca Biserică a Episcopiei şi Curţii de Argeş Întru amintirea prea iubitei şi singurei mele copile Maria, care în Joia Patimilor a trecut la viaţa cea veinică şi la al cărei căpătâiu am auzit citÎndu-se mangâietoarele cuvinte ale Domnului •.

., Castelul Peleşului •. In 27 August (18 Septem­brie, 1886.

Un giuvaer în genul de � Missale )) este şi mica carte de rugăciuni pe care Regina a dedicat-o Regelui Carol 1; precum şi Biblia în nemţeşte, începută, dar neterminată, destinată mumei Sale şi aflată în tezaurul dela Castel.

In colaborare cu arhitectul Lecomte du Nouy, oaspele Castelului, Regina a ilustrat' cu figuri şi cu frumoasa Sa scriere ornamentală istorioara pentru copii . Domnul Pulcinel f, apărută simultan în patru limbi. O altă raritate pentru bibliofili a devenit albumul redând poezia (1 Sfinxul )), com­pusă, scrisă şi ilustrată de Carmen Sylva cu muzica de August Bungert, venit într'o vară la Castelul Peleş.

Pentru cinstirea monumentelor istorice din ţară, Regina a mai închipuit şi lucrări in broderie sau frivolitate, datorite măiastrelor Sale mâini şi cu care îşi ocupa lungile zile singuratece la Sinaia.

Prin ingeniozitatea motivelor noui, introduse in invechita tehnică a frivolităţii, Regina a reInviat acest lucru manual, cunoscut astăzi şi în străină­tate sub denumirea românească de , lucrare in ochi •. Neobosită a fost Ea în practicarea acestui lucru, care nu o părăsea nici chiar la audienţe sau la audiJiile muzicale dela Castel, şi nu l-a căzut din mană decât odată cu obştescul Ei sfârşit. In lumea de odihnă Regina a trecut numărând punctele ochilor de frivolitate. Lucrând În gând a părăsit pământul Regina, pentru care Munca sub toate aspectele a fost singurul simbol al vieţii.

Din numeroasele Ei lucrări în acest fel, amintim aci perdeaua dela uşa împărătească a bisericii dela Mânăstirea Sinaiei, precum şi acoperământul exe­cutat pentru botezul din Castelul Peleş al nepotului Ei Carol. In mijlocul acoperământului sunt scoase în relief literele alcătuind versul: Nani, Nani, bobocel; iar in colţuri sunt serafimi protectori şi inscripţii cu numele virtuţilor şi calităţilor ce se hărăzesc regescului prunc. O altă ingenioasă in­venţie a Reginei constă in acoperăminteie potirelor, lucrate În frivolitate, uneori cu fir de aur, şi im-

podobite cu mărgăritare, smaragde, peruzele sau alte pietre scumpe.

O admirabilă lucrare În acest gen este aceea oferită Regelui la împlinirea de 70 de ani şi expusă în tezaurul Castelului Peleş. Ea constă dintr'un acoperământ cu mărgăritare, lucrat de Regină pentru potirul de cleştar pe care sunt gravate urm3toarele Ei versuri:

POTIR UL VIEŢII

Potirul. potirul era de cleştar, Şi tu l-ai sorbit, suflet mare, Schimbând picăturile-i pline de-amar In rouă de mărgăritare .

In văiui acesta ţesutu-Ie-am eu Pe toate cu grijă, de teamă Să nu pierd vreunul, căci chiar Dumnezeu Din cer mi le dete pe seamă.

Ard picurii vieţii atâta de clari, Ca pietrele rari scânteiază, Dar picurii. cât au fost ei de amari. N'o spune voioasa lor rază.

Acest potir de cleştar care simbolizează partea de suferin�e nemărturisite ale Suveranului, alcă­tueşte centrul micului muzeu de amintiri personale din Castelul Peleş.

In grija Sa neadormită de a înfrumuseţa iubita Sa reşedin�ă de vară, Regele dete cea mai mare atenţie mobilării interioare. Lucrările ce nu se puteau executa in atelierele Sale erau comandate la cele mai reputate case din Germania şi din Viena.

In mobila rea numeroaselor încăperi ale Caste­lului Peleş, Regele, deşi călăuzit de aceleaşi prin­cipii clasice ca şi la clădire, şi-a permis totuş unele libertăţi în contopirea stilurilor. Apartamen­tele mai noui, ca şi cele zise imperiale şi sala maur3, prezintă o unitate mai sever respectată, ca şi apar­tamentele oaspeţilor mobilate in stilul Biedermeier.

Valoarea interioarelor este însă considerabil spo­rită prin pânzele artiştilor celebri ce alcătuesc galeria regală, pe care Regele Carol I a instituit-o după modelul Castelului ancestral din Sigmaringen.

Din memoriile Regelui reiese interesul cu care a cumpărat această colecţie dela Consulul german Bamberg, care în posturile sale in Paris, Veneţia, Messina şi altele, avusese ocazia s3-şi alcătuiască o important3 colecţie de tablouri. După mai multe vizite la Bucureşti şi propuneri de vânzare, Dom­nitorul se hotăr3şte, În Martie 1879, să cumpere cele 200 de pânze de maeştrii clasici ce i se ofereau. Interesantă, prin opiniile asupra tablourilor sositeJ este scrisoarea din 5 Iulie 1879 prin care Prinţul confirmă lui Bamberg sosirea primelor pânze, adăogând : • in special simpatic ne este tabloul

www.dacoromanica.ro

Page 26: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CO NDIE5CU ŞI A L. TZIGARA -SA MURCAŞ; CA STELU L PELEŞ '"

reprezentând « Extasa Sf. Magdalena de Antoli- discipolii lui �. Critica din Memorii se termină nez �, pe care Regele a fixat-o în iatacul său din cu următoarea apreciere a « peisagiului italian de Castel. Căci deşi având o colecţie de tablouri Claude Lorrain, care este splendid şi cu totul pe suficient de mare şi mai ales destul de importantă, placul meu fi. Din aceste rânduri, dintr'o scri­Regele nu a expus-o ca galerie aparte, ci a distri- soare nu destinată publicităţii, reiese clar că nu buit pânzele în apartamentele sale. Despre tabloul pentru faptul de a se zice posesorul unei galerii, lui Ribera, reprezintând pe (1 Hercule în luptă cu ci pentru satisfacerea năzuinţelor sale artistice şi-a Centauru! fi, Regele afirmă în « Memorii fi că este procurat Regele Carol tablourile ce a1cătuesc azi « splendid fI, dar nu avem o încăpere în care să cea mai valoroasă colecţie din ţară şi una din cele poată fi pus în valoare ». Tabloul are într'adevăr mai reputate şi peste hotare. Picturile sunt împăr-2,45 X 2,86 m. şi a fost foarte mult admirat, fiind ţite între reşedinţa de iarnă din Bucureşti şi cea expus in Galeria Luvrului, de unde a fost furat, de vară din Sinaia. Aci se află, pe lângă cele arătate,

Camera de culcare

apărând apoi Într' o colecţie engleză de unde s' a cumpărat de Bamberg. Despre Goya, ne spun Memoriile: « poate avea oarecare celebritate, mais je m'en passerais volontiers şi ar fi mai interesant să posed una din compoziţiile sale satirice �. Aceste tablouri, ne mai figurând azi in colecţia regală, par a fi fost schimbate cu altele din colecţia Bamberg.

Dovada serioaselor cunoştinţi şi justei aprecieri a Regelui în pictură ne-o dă, Între altele, şi obser­varea ce o face, în aceeaş scrisoare către Bamberg, asupra operei cumpărate a lui Murillo « despre a cărei originalitate se îndoeşte, deoarece Peters­burgul şi Parisul îşi dispută originalul; în orice caz este o excelentă copie, poate a unuia dintre

şi capodoperele ca pânza lui Rembrandt, repre­zintând pe « Haman implorând iertarea Esterei fi.

AceaStă pânză a căpătat renume mondial după expoziţiile la care a fost arătată, iar azi ornează sala cea mare de muzică a Reginei. Tot în Castel se găsesc şi operele alese ale lui Van Dyck, Rubens şi Hobbema, dintre Flamanzi; un admirabil por­tret de Tintoretto, cei patru evanghelişti de Cor­regio, Venus şi Amor de Palmavecchio, Tizian, Raffael şi altele tot atât de preţioase din şcoala italiană care sunt răspândite în apartamentele proprii ale Suveranului sau în cele zise imperiale.

Din şcoala spaniolă se află la Peleş un mândru portret al lui Velasquez, iar din cele nouă pânze ale lui Greco, care au contribuit atât de mult la

www.dacoromanica.ro

Page 27: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

", BOA B E DE G R Â U

vaza Galeriei regale, cele mai reprezentative sunt la Bucureşti, Regele rezervându�şi in biroul său din Peleş admirabilul portret, presupus a reprezenta pe Diego Covarruvias, prieten al artistului, de o nobleţă cum rar O mai atinge chiar Greco in cele� lalte portrete ale sale.

Frumoase covoare orientale, vase şi cristal uri precum şi o bogată colecţie de arme printre care se află numeroase originale de preţ, sporesc valoa� rea artistică a Castelului Peleş, care se clasează astfel Între interesantele muzee seniorale din Europa.

Toate aceste nepreţuite comori n'au fost, ca iu alte Castele, agonisite de generaţii şi trecute prin

Nu era cetăţean mai de seamă care să nu râvnească la deosebita cinste de a fi oaspele Suveranului ţării in Castelul fermecat dela poalele mândrilor Car� paţi. Iar sentimentele de adâncă admiraţie şi re� cunoştinţă de care erau pătrunşi fericiţii cari urca� seră treptele Castelului, se repercutau asupra în� tregului norod, întreţinând şi sporind acea bine� făcătoare atmosferă de caldă şi sinceră iubire de care veşnic a fost şi este încă animat poporul ro� mân faţă de Stăpânitorii săi.

Suveranii se considerau ca adev1iraţii părinţi ai poporului, de care se simţeau aşa de strâns legaţi şi de ale cărui păsuri se îngrijeau de aproape. Audienţele nenumărate acordate în inviorătoarea

Vencs şi Amorul de Jacopo Palma (148o-t511B)

moştenire, ci sunt adunate numai de Regele Carol 1, care a ţinut să Încadreze cât mai demn de El întemeiatul leagăn al Dinastiei române, care şi ea tot dela El purcede.

Castelul Peleş n'a fost Însă numai leagănul di� nastiei, ci totodată şi Casa poporului român. Şi aceasta tot din iniţiativa şi voinţa regeştilor săi stăpâni cari erau fericiţi să deschidă cât mai larg pOrţile căminului lor. In cele câteva luni ale anului ce le petrecea la Sinaia, Suveranul primea mai multe mii de oaspeţi la masa Lui, În afară de au� dienţele zilnice şi de nenumăraţii participanţi la şezătorile literare şi muzicale ale Carmen Sylvei. Castelul Peleş a fost dintre toate reşedinţele din Europa, cel mai accesibil poporului. Regele era încântat de puterea de atracţie ce o exercita Castelul Lui, care a servit astfel ca cea mai înahă Şcoală a educaţiei civile in cel mai larg inţeles al cuvântului.

atmosferă a Castelului serveau Regelui de cea mai sinceră sorginte de informaţie, din care trăgea atâta folos cumpănita şi binefăcătoarea Sa acţiune in folosul obştesc.

Măsurat in cuvântare, dar animat de un vădit binevoitor interes faţă de cei ce i se înfăţişau, Regele ştia să le câştige increderea urmată de cele mai sincere mărturisiri, din care El ştia să tragă folosul cuvenit spre binele tuturor.

De statură mijlocie, Regele ţintuia prin privirea de vultur ce scăpăra din vioii săi ochi albaştri, pe cei mai dârzi, ştiind să se impună tuturor şi stă� pânind situaţiile cele mai grele. Modesta sa apa� riţie răspândea o majestate faţă de care incremenea o lume întreagă.

De o sobrietate nedesminţită În vorbă şi în port şi de un aspect mai mult rece, Regele Carol as� cundea o inimă din cele mai calde şi sensibilă la

www.dacoromanica.ro

Page 28: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

N. N. CONDIESCU ŞI AL. TZIGARA -SAMURCAŞ: CA STELUL PELEŞ '"

nevoile omenirii. Humorul său natural agrementa Sinaia El se simţea mai liber, fără însă a atenua chiar convorbirile cele mai severe, răspândindu-se întru nimic prestigiul său de Suveran.

Domnila Maria

mai ales În cercul obişnuiţilor oaspeţi ai Castelului, Figura ponderată şi veşnic impunătoare a Re-

�t��e�f���f �fn It;;i�ară� }::���Wa ��t�;it�:�: ����!�ŞSy(�er�l:a;:r�? ����r:�ag:n�;t�����}

www.dacoromanica.ro

Page 29: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

", B O A B E D E G R A U

se armonizau aşa de perfect cu spiritul Ei vioiu şi cu graiul Ei încântător.

Renumit peste mări şi ţări a ajuns Castelul din hotarul României pe care ţineau să-I viziteze nu numai rudele perechii regale, dar şi mai toate ca­petele incoronate ale Europei. Vecinii mai apro­piaţi de peste Dunăre, Alexandru Battenberg şi urmaşul său Perdinand al Bulgariei, apoi cei de dincolo de munţi, Impărăteasa Elisabeta şi mai târziu însuşi Franz lasef, cu succesivii săi mo­ştenitori şi inruditii Arhiduci, ca şi marii Duci ai Rusiei, s'au succedat la poalele Bucegilor. Dar şi din îndepărtatele ţări ale Nordului au venit regi, sau chiar moştenitorul Reginei Victoria, să se convingă de minunile Castelului. Pentru ridi­carea prestigiului tinerei Coroane a României, Castelul fusese terminat cu aşa înfrigurată grabă de prevăzătorul Rege, conştient că î,ntre alte datorii are şi pe aceea de a închega începutul unei tra4 diţii.

Dacă într'adevăr oamenii se judecă nu numai după portul, dar şi după căminele lor, atunci Castelul Peleş singur, iar nu mohorîtul Palat din Bucureşti, trebue luat ca normă pentru personali4 tatea Regelui Carol şi a Reginei Carmen Sylva. Acesta era cuibul lor, în care erau fericiţi să pri4 mească pe toţi reprezentanţii marei lor familii române�ti.

ObOSit, nu atât de povara anilor cât de apă4 sarea grijilor pentru viitorul mult iubitei Sale ţări, Regele Carol I îşi sfârşi zilele în splendidul cadru pe care cu atâta drag il alcătuise.

Cincantenarul de acum va fi pus în lumina cuvenită şi sub aspecte pUţin cunoscute personali­tatea autorului acestui cuib al regalităţii, înălţat simbolic la poalele Carpaţilor. Distanţa este Însă prea scurtă pentru a se putea măsura de pe acum intreaga măreţie a vieţii şi domniei Regelui Carol 1, întemeietorul Castelului Peleş şi al Regatului român.

AL. TZIGARA SAMURCAŞ

Ingerul pă�itor de Zurbaran (I598-166a)

www.dacoromanica.ro

Page 30: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

Biserica A ntim, stampli inUlişând biserica inainte de reparatia din la60

B I SE R I CA A N T I M

Credinţa şi nevoile slujbei au cruţat de pieire multe din mânăstirile şi bisericile româneşti ce dăinuiesc şi astăzi, unele in forma lor primitivă, altele transformate în total sau în parte.

Printre bisericile din Bucureşti, ridicate in cursul veacului al XVIII·lea, se numără şi biserica şi paraclisul dela Antim, odinioară mânăstire a Tuturor Sfinţilor, din mahalaua Popii lui Ivaşco 1).

Ctieorie a Mitropolitului Antim Ivireanu12), om

Fotografiile din colecţia Seminarului de Istoria A nei, dela Facultatea de Litere şi dela Plirinte1e Paraschiv Dumitrescu, parohul bisericii A ntim

') Datele istorice au fost luate din lucrarea d- rei Zara E lena; t Istoricul Bisericii A ntim ' (bibl. Seminarului de Is­toria A rtei), din lucrarea Ieromonahului Gr. U rilescu, « Mâ­năstirea A ntim , (bibl. Facult. de Teologie) şi din documente originale ale A rhivelor Statului, Bucureşti.

") Amim lvireanul, 1650-1717. Caucazian, de origină din Ivir, vine În ţară dela mânăstirile din Muntele A thos, chemat de Dosoftei de Ierusalim. Inainte de c31uglirie se numea A ndrei. In 1691 ajunge Ieromonah în locul lui Mitrofan (numit Episcop al Buzăului). Cunoscător al meşteşugului de tipograf, neîntrecut caligraf, xilograf şi desenator, el îşi incepe tipăriturile în 1691, fiind conduciitor al unei tipografii domneşti pe care o aljeză la Snagov. In 1705, Martie 6, e nu­mit Episcop de Râmnicul- Vâlcea, unde îşi continuli arta

luminat şi înzestrat cu aptitudini şi înţelegere a Artelor Frumoase, biserica e începută la 24 Aprilie I7I3 sub domnia lui ConstantÎn Brâncoveanu, după cum se vede chiar şi din testamentul lui Antim 1).

de tipograf. Din această vreme tradiţia ii atribue wgrlvirea capelei dela Episcopia Râmnicului. Subt supravegherea lui se restaurl şi se zugrăvi biserica mare dela Cozia, se prefăcu şi se zidi din temelie M- rea Surpatele, se zugrăvi M-rea Go­vora şi paradisul Episcopiei din Râmnic. După moartea

Mitropolitului U ngro- Vlahiei Teodosie în 1708, A ntim e făcut Mitropolit, în care treaptă Îngrijeşte de bunul mers al Mi­

tropoliei şi al culturii româneşti. Simţul şi gustul artistic al acestui Mitropolit şi- I manifestă de nenumărate ori in cursul domniei, dar mai ales cu ocazia zidirii şi impodobirii M�nă­stirii Tuturor Sfinţilor (1714-1716). In luna A ugust a anului 1716, pe vremea lui Mavrocordat, ca o urmare a politicii sale

contra Turcilor, el e surghiunit de dtre Patriarhul Constan­tinopolei la M- rea Sinai şi dat pe mâna unor Turci, ca 51-1 ducă acolo. Pe drum din ordinul lui Mavrocordat, A ntim a fost înnecat în apele Tungiei în Tracia.

') Rev. Biserica ortodoxa română, t885. Testamelltul lui Amim. Fragmellt. I A şijderea şi spre rlidicarea, adaosul şi po­doaba sfintelor locaşuri, multă pohtl şi rîvnă dumne%eeasd

. . Că dintru ostenelile mele cele multe, din tipliritul c3f\ilor şi din milosteniile induri!itorilor cre!jtini, ne-am in-

www.dacoromanica.ro

Page 31: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

54' B O A B E D E G R Â U

Hotărîrea pentru începerea lucrului o luase Mi­tropolitul Antim în urma unei revelaţii divine avute În �iua de 5 Februarie, când Biserica orto­doxă serbează amintirea muceniţei Sf. Agata.

Aceasta se vede din cap. 13 al Testamentului său � La Februarie 5 zile, în ziua Sf. muceniţei

Agatei, să se imbrace o fată săracă cu ie, cu rochie, cu brâu, şi să i se dea şi treizeci de bani, pentru

vrtdnicit de am inllţa! din temelie biserid frumoas1l, aici în Bucureşti întru slava şi mulţumitl însuşi Celui ce întru Troiţ;i sl proslliveşte Dumnezeu şi întru cinstea şi lauda Tutulor Sfinţilor denpreună, incÎt si!. fie şi să se numească cinstit;\. mon3stire a Tutulor Sfinţilor. Zidit-am şi imprejurul ei chilii destule şi alte lăcaşuri pentru odihna egumenului care va fi după vremii şi acelora ce vor vrea să aleagă viaţa

sihăstreascll, adăugînd intru ea şi alte multe trebuincioase. La care am inchinat multe de toate c1ştiguri mutătoare şi

nemutătoare pentru îndestularea celor ce vor lllcui Întru ea; adid moşii, vii, mori, stupi şi dobitoace de tot felul. Ind şi biserica am impodobit-o şi am infrumuselat-o cu ajutorul lui Dumne�eu pe din afară şi pe din l�untru cu multe odoare de argint şi cu vesmime scumpe, cu drţi de multe feluri şi cu altele ce se obişnuesc a se inzestra �idirj]e cele cuvioase t.

căci în ziua pomenirii sale prin dumnezeească descoperire am hotărît să zidim biserică � J).

Ca multe din locaşurile din trecut, mânăstirea Tuturor Sfinţilor are la origină o biserică mică de lemn, proprietate a boierului Staicu Paharnicul Merişanul, după cum spune însuş fratele acestuia printr'o scrisoare din 24 Aprilie 1713 2), şi chiar Mitropolitul Antim pUţin mai târziu în cap. V al testamentului său 3).

Locurile pe care s'a clădit mânăstirea au· fost dăruite de boierii Rudeni, mari proprietari pe podul Calicilor şi în Mahalaua Popii lui Ivaşco, şi de boierii Merişani, cari îşi aveau proprietăţile mai departe, pe Dealul Spirei. Mileştii, şi anume Maria Băneasa Mileasca, ginerele acesteia Dumitraşcu Brăiloiu şi Diicul vei logofăt Rudeanul dau, Între

') Ibidem. 1) Ibidem.

Fapda

'1: Ibidem : 4 Doi preoţi din mir vroiam să fie la bisericl in strana cea mică . . . pentru c3ci fiind biserica cea veche de lemn mai inainte de mir, şi zidindu-se aceasta, n'am vrut sli-i lip­sim pe acei preoţi din mahala pentru mingîierea lor şi pentru odihna mahalagiilor •.

www.dacoromanica.ro

Page 32: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

DORI CA VOr NE SCU : BISERICA ANTIM

anii 1713-1714 Mitropolitului Antim, locuri şi-l ajută să clădească mânăstirea 1). De asemenea, în 1713 Aprilie 24, din scrisoarea lui Dragoş Vistierul către Antim, -aflăm că acesta îi dărueşte un loc al său, spre a se zidi pe el o biserică 2). La 17 Febr. 1715 Barbu Slugerul vinde Mitropolitului Antim

Pisania

locul său, preciz5nd că îl vinde spre a se zidi pe el Biserica Tuturor Sfinţilor. Pe semne Însă că acest loc a servit de grădină sau s'a zidit pe el chilii, biserica fiind începută Încă din anul 1713.

Această biserică încăpătoare, atât ca plan cât şi ca execuţie arhitectonică, se crede că a fost făcută după modelul dat de Însuş Mitropolitul Antim. Acesta nu se mărgineşte numai să ajute cu bani ridicarea sfântului locaş, ci se ocupă şi cu desem­narea planului, supraveghind de aproape şi cu priceperea unui om de gust decorarea exterioară şi interioară a bisericii ce urma să-i poarte numele.

Concepută la o vreme în care stilul caracteristic bisericilor româneşti se afirmase, contimporană cu opere arhitectonice şi artistice de rară frumuseţe, potrivit dorin{ei lui Antim, biserica nu a fost numai un centru rehgios, ci şi un focar de lumină şi de cultură, aproape în tot decursul sec. al XVIII-lea.

Aici, in jurul bisericii Tuturor Sfinţilor, îşi pro­pune Antim să Înfiinţeze două tipografii, una gre­cească şi alta românească, pe care să le puie în slujba bisericii '). De asemenea, zidi chilii pentru călugări, locuinţă pentru egumen şi un paraclis.

') G. r. Ionescu-Gion . • Istoria Bucureştil or f, cap. Biserici Bucureştene, Bucureşti, 1899, pag. 17"

1) Arhivele Statului, pag. 48, Act. 17. ") Bis. ort. rom., 1885. TestamtnlUl lui Antim: , Să se ţie

două tipografii, una greceasd şi alta rom1neasd, pentru folosul ob�tei şi pentru agoniseala casei. Să nu indrăsneasd

După moartea Mitropolitului Antim, mânăstirea îşi pierde autonomia câştigată de acesta şi vremuri grele se abat asupra sfântului locaş.

Starea bisericii se Îmbunătăţeşte pentru câtva timp, odată cu transformarea ei in metoh al Episco­piei de Argeş la 22 Martie 1797.

Indreptarea se datoreşte in mare parte şi Episcopului Iosif al Arge­şului, bun şi iscusit gospodar, care cu ajutorul Mitropolitului Do­softeiu, ca u t ă să restabilească bugetul şi starea precară a mână­stirii.

EI e acela care măreşte paracli­sul Înzestrându-I cu obiecte de cult nou, legându-şi astfel pentru vecie numele de acel al primu­lui ctitor. După moartea acestuia (27 0ct. 1820), mânăstirea rămâne sub grija Episcopului Ilarion de Argeş, care la moartea sa o Iasă în deajuns de avută şi de prosperă.

Curând după aceasta veniturile mânăstirii sunt puse sub contro­lul Domnitorului, şi nu pot fi În­trebuinţate fără aprobarea acestuia.

Ca o urmare a acestei restriqii starea zidurilor, a chiliilor şi a bi­sericii e diI'! ce În ce mai rea. Ne-

tipograful să tipărusd vreo carte impotriva bisericii şi a legii noastre . . .• iar de va dlca porunca să fie al anatemei. Las cu blestem şi aceasta să aibă datorie şi tipograful să in­veţe meşteşugul tipografiei unul după altul, pentru ca să nu piară acest meşteşug din Iară nici să se părbeasd lucrul clrlilor ptntru folosul ţării şi pentru ajutorul casei f.

www.dacoromanica.ro

Page 33: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

'42 B OABE DE GRÂU

numărare rapoarte şi cereri se fac către guvernă­mânt În vederea unei eventuale reparaţii, dar toate sunt în zadar. Starea în care se află biserica �i dependinţele ei se poate vedea din raportul arhi­tectului Slatter Î.nainrat la 29 Sept. 1851 ') cât şi din raporrul Episcopului de Argeş din anul 1857 ').

Lucrările incep abia În cursul anului 1860 şi du­rează câţiva ani conform planului arhitectului Slatter. Până la această dată biserica suferise re­paraţii de mai mică Însemnătate. Aspectul general al bisericii rămăsese însă nemodificat. Reparaţia din 1860 ia propoqii atât de Însemnate încât as­pectul primitiv al bisericii e simptor modificat.

Incă din 1857 3) se ceruse repararea cupalei, În­locuirea ferestrelor şi lărgirea vestibulului , care este a se dărîma •. Totuş numai la 9 Sept. 1860,

.Ministerul încheie contract ') cu fraţii Babicu, ca să se execute tâmpla cea nouă. Tot în acest an se dă prin contract zugrăvi rea bisericii şi a tâmplei pictorului Petre Alessandrescu, care se obligă să termine lucrarea in termen de doi ani cu preţul de 3.000 de galbeni 5). Dar lucrarea nu e terminată

') A rh. Stat dosar 2267/185"0.

") Ibidem. 1) Ibid�m. ') Arh. Stat dosar 469/1860.

t) A rh. Stat dosar 2267/185"0.

la vreme, ci numai în 1863, din cauza fraţilor Bab" cu care Întârziaseră cu efectuarea lemnăriei tâmplei. Alessandrescu e "împiedecat a o zugrăvi până la termenul impus de contract. In afară de scenele prevăzute, el spune intr' o adresă către Ministerul Cultelor din 10 August 1863 1) că a mai făcut şase tablouri pentru deplina armonie a picturii.

In 1861 găsim ca supraveghetor al lucrărilor de reparaţie, pe arhitectul Scarlat Enderli. Pentru desăvârşi rea lucrărilor de zidărie rămase neter­minate se ţine licitaţie la 4 Febr. 1861. O parte se dau în grija lui Tănase Stavri, iar restul în cea a lui Radu Rădulescu. Tot lui Stavri i se dă prin licitaţie să repare încăperile din aripa stângă a mânăstirii. In I I Aprilie 1861 CI este trebuinţă a se înfiinţa . câteva obiecte de lemn sculptat În interiorul bisericii. Planul şi devizul in acest scop au fost Hi.cute de sculptorul Carol Storck cu care Ministerul încheie contract pentru executarea lor. La 19 Iulie 1861 antreprenorul Iohann Unghi e însărcinat cu facerea unei ferestre rotunde la bise­rică, căci la această epocă, biserica îşi transformase cu desăvârşire aspectul exterior al faţadei.

Pridvorul ce se sprijinea pe stâlpi de piatră era sub acelaş acoperiş cu biserica. De asemenea, scara nu înconjura pridvorul de jur împrejur, spaţiul dintre bazele coloanelor fiind zidit. Intrarea în bise­rică se făcea numai printr'o scad mai mică situată într'o parte.

In acelaş timp mai găsim lucrând la Antim, după cum reiese din documente, pe un arhitect numit

:�l:: �� ��ţău�â������eC:�; �:�:;e����i���

Alături de Petre Alessandrescu lucrează pentru biserica Antim Heinrich Trencu (sic), care în urma licitaţiei din 24 Sept. 1862, e Însărcinat cu zugrăvitul în uleiu şi galben antic al celor J2 coloane din pridvor, cât şi cu inscripţia de deasupra uşii, care trebuia să fie poleită cu aur şi care execu­tată atunci in proaste condiţii, e refăcută mai târziu tot de către Trencu. Lucrarea acestuia nu repre­zintă Însă nici un caracter artistic.

Reparaţiile se sfârşesc aproape în Întregime În cursul anului 1863. Abia se terminaseră lucrările la Antim când la 31 Martie 1863, În urma revărsării Dâmboviţei şi a unor ploi torenţiale, zidul Încon­jurător se dărâmă şi apa ajunge până la biserică pătrunzând pe sub temelie şi pe sub pietrele pardoselii.

Episcopul Ghenadie al Argeşului cere Ministe­rului să dispună a se face reparaţiile necesare. Lespezile au fost scoase şi de aceea nu mai avem nicio ştire despre pUţinele morminte ce vor fi fost Înăuntrul bisericii, astăzi pardosită cu ciment.

In 1866 se continuă reparaţiile rămase neter­minate de pe urma inundaţiei, de către un oarecare

') A rh. Stat dosar II03/t86:l1.

www.dacoromanica.ro

Page 34: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

DORICA VOINESCU: BISERICA ANTIM ,.,

Ion Busnea. In 1867 se repad dopotni�a, se reface tencuiala bisericii, se vopsesc ;gheaburtle şi coloa­nele peristilului şi zidul înconjurător.

Reparaţii la Antim nemaifăcându-se multă vreme, biserica ŞI clădirile înconjurătoare merg spre ruină.

In 1908, Comisia Monumentelor Istorice înoeşte

o parte din pridvor

acoperişul şi învelitoarea chiliilor întărind şi zidăria. Cu toate restaurările făcute in ultimul timp, bise­rica, in starea actuală, are nevoie de grabnice şi serioase repara\ii.

SăIăşluind şi astăzi, ascunsă de zidurile Între care se desfăşura odinioară intens via\a monahală a călugărilor dela Antim, biserica comunică cu exte­riorul pe sub bolta c1opotnifei deosebit de pito­rească.

Intre c1opotnifă şi paradis, biserica e înconjurată spre dreapta de şirul de case cu un etaj ce servesc de locuinţă preotului.

Paraclisul început după cum spune pisania de « ripo Mitrop. Antim t şi isprăvit de boerul Matei Ruset, face corp cu locuinţa preotului şi cu restul de chilii rămase din trecut. Un şir de clădiri, ruine ale fostelor chilii, completează latura dintre paraclis şi turnul din extremitatea dreaptă. Latura răsă­riteană, adică cea dinspre altar, e închisă Între două turnuri dreptunghiulare, zidite din cărămidă,

care se sfârşeau prin câte un turnuleţ, prevăzut cu ferestre. In parterul acestor turnuri erau camere spaţioase al căror tavan a fost boltit. O astfel de boltă se poate vedea şi astăzi în colţul stâng al şirului de clădiri. Nu se ştie precis ce anume desti-

�:g�i;��il�,a�l:c�t�����::�,

c���r d;�u

ăă

t��giafii� sau drept bucătării călugăreşti. Clădirile care umplu spaţiul dintre aceste turnuri sunt prevăzute cu calcan spre partea din afad, iar spre curte au aco­perişul înclinat. Intrarea în aceste camere foarte frumos boltire se făcea prin două pridvoare româ­neşti, sprijinite pe câte doi stâlpi de piatră, cu capiteluri şi baze sculptate. Aceste intrări au fost astupate cu timpul.

Biserica se mărgineşte spre stânga tot cu un şir de astfel de clădiri. Intrarea spre camera turnului din stânga se face tot printr'un pridvor care se păstrează, restaurat de Comisia Monumentelor Istorice. O parte din această latură a clădirii, care avea fatada spre stradă şi o curticică Între stradl şi chilii, a fost dă!,âmată cu ocazia construirii loca-

Intrarea paradisului

lului Sf. Sinod. Din planul ce s'a făcut cu prilejul reparaţiilor din secolul XIX-lea se arată că in acest corp erau rând uite toate chiliile care serveau nevoilor de ordin administrativ, cum şi de depozite. Centrul curţii îl stăpâneşte şi astăzi vechea biseric:i

www.dacoromanica.ro

Page 35: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

'44 B O A B E D E G R A U

:i \�ite���

i�'�

r����

r���

ăra��1��

f;t1:ri�e

ei�te����

veacului al XIX-lea. Planul, rămas aceiaşI prezintă în linii largi forma

unei cruci greceşti şi cuprinde un pridvor deschis pe toate părţile şi sprijinit pe coloane cu bază şi capitel sculptat, o tindă sau pronaos despărţită de naos prin coloane, un naos şi o absidă sau altar.

Aspectul faţadei, complet schimbat, prezintă azi un fronton foarte inalt deasupra acoperişului inte­rior, inovaţie destinată să dea o impresie de svelteţă pe care biserica tipică a lui Brâncoveanu nu o atinsese încă 1).

Biserica se ridică pe un fundament solid de piatră. Un hrâu puternic o incinge pe dinafară de jur Împrejur cam pe la jumătatea înălţimii zidului impăqind-o in două caturi sau registre. Un şir de firjzi oarbe În care sunt aşezate rozete de stuc şi de piatră împodobesc catul superior alcătuind im· preună cu chenarele sculptate ale ferestrelor, un frumos ansamblu decorativ. Două turle aproape egale sunt aşezate una deasupra pronaosului, iar cealaltă deasupra naosului.

Materialul întrebuinţat atât la biserică cât şi la dependinţe, e in mare parte cărămida, piatra alcă­tuind În deosebi elementul decorativ.

In pridvor, deasupra uşei de intrare, se află pisania scrisă în versuri greceşti cu litere frumoase săpate în piatră. Ea are următorul conţinut:

Uş.5. cioplitli în lemn, dela intrarea principal.5.

• Biserica asta, a Tuturor Sfinţilor hramul S'o făcut cu vrerea lui Dumnezeu, firea tuturora Sub Ştefan cel ce poartă numele Cantacuzino Stăpân strălucit al Ţării Româneşti vestite De către arhipăstorul Antim Ungrovlahul Cel din Ivir, cum se vede, din temelie, Ca Închinătorii zeilor faţă de Dumnezeu Ca David fii şi în Biserica Sfinţilor In anul dela mântuire 1715 . La 1715, biserica avea ca hram Duminica Tuturor

Sfinţilor, mai apoi sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena. In timpurile din urmă s'a revenit la vechiul hram. Cum, în timpul marelui războiu, s'au

Fere;l.Su3 cu chenar sculptatli in piatr.5. ascuns în biserică moaştele Sfintei Filofteia ca să nu fie descoperită de Bulgari, astăzi se serbează

1) N. Iorga şi G. Balş. , Histoire de l'art roumain ancien " ca patron al bisericii şi această sfântă. Paris, 1922. Uşa intrării, toată sculptată in lemn de stejar, e

1) N. Iorga. I Jnscriplii din bisericile Rom�niei '. voi. 1, atribuită de tradiţie Mitropolitului Antim. Ale· Bucurqti, 1905. pag. 280. xandru Odobescu Într'un articol publicat în Revista

www.dacoromanica.ro

Page 36: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

DORICA VOINESCU : BISERICA ANTIM '"

Română 1862 spune: « Artist luminat şi industrias, Antim lasă în ţară multe urme de talentele şi activitatea sa. In mân3stirea Antimului, ce este c1ă� dită de dânsul, se zice că uşile de intrare ale bise� ricii sculptate în lemn cu multă măestrie sunt lucrate de dânsul •.

In general, se crede că sculptura la coloane şi mai

Ductrta crucii

ales În admirabilul chenar al oşei dela intrare, este executată după modelele date de Antim. Motivul întrebuinţat mai frecvent e cel floral, cât şi diferite rozete stilizare. Sculptura, în genere de bună cali­tate, contribue la înfrumuseţarea acestui monu­ment. Spre deosebire de pictură, care e de dată mai recentă, sculptura e în mare parte cea primi­tivă.

Alături de sculptura în piatră şi de vechea sculp­tură in lemn, sculptura în lemn de dată mai recentă, poate de un caracter mai greoiu, cum apare la tâmplă, intregeşte decoraţia generală.

Pictura este rezervată astăzi decoraţiei interioare a zidurilor. Biserica nu mai păstrează nimic din vechea zugrăveală şi niciun indiciu nu ne stă la îndemână pentru a o atribui vreunui maestru sau altuia. Dintr'o stampă 1) reprezentând aspectul bi­sericii înainte de reparaţia din 1860, se poate deduce că faţada originală era împodobită cu doi ingeri mari .zugrăviţi. Din Întreaga activitate a Mitropo­litului Antim, aceea de pictor se pare mai obscură şi mai puţin vădită. Supoziţiile neîntemeiate ale câtorva istorici din vremea noastră, nu ne indrep-

') Reproductrt procuratl dt Pr. P. Dumitrescu, acrual Paroh al Bis. Antim.

tăţesc cu nimic să credem d. pictura ar fi fost opera insiş a Mitropolitului Antim. Cu atât mai mult, cu cât intr'o notă la testamentul Mitropolitului Antim, printre altele recunoaşte că datoreşte :

Predi zugravuI . . . taleri 50 1) . vilor 2} • • taleri 100

zidarilor . . . . . taleri 55 Vedem deci că la Împodobirea

acestui locaş a intervenit mâna maestrului zugrav Preda, c a r e singur sau împreună cu alţii, �te sub supravegherea Mitropolitului Antim, a desăvâ�it vechea de­coraţie mural3 a blSericii.

Din documente aflate la Arhive, ştim d. pe stâlpul din dreapta se scrisese la 1820, cu o c a z i a morţii Episcopului Iosif al Arge� şulUl, o inscripţie. Nu ştim dacă în răstimp sau chiar la această dată s'au mai fllcut şi alte reparaţii pic� turii. Dacă pentru vechea pictură a bisericii nu ne�a rămas nici odată, nicio m3rturie ca s3 ne indreptă� ţească să o atribuim cuiva, pentru pictura actual3 putem da ca sigur numele pictorului român Pe t r e Alessandrescu J), mai târziu pro� fesar de desemn la gimnaziul La� zăr. In pUţinele tratate de artă ro­mânească numele lui apare rar, alături de a c e l a al lui Tătă­

rescu, şi autorii se mulţumesc numai s3-l po­meneasd..

şt::!�t�iiţ�e�ri�!I�!u:t�:.e

li��i:Ji��i������ct�:id� odinioară, unele abia mai ap3rând de sub stratul de fum, sau coşcovite de umezeală, ne îngădue încă întru cârva să le recunoaştem temele icono­grafice şi să judecăm Într'o oarecare măsură ştiinţa maestrului lor.

Impărţirea generală a picturii la Antim, e făcută în două registre, un registru inferior, cuprinzând sfinţi p:-ezentaţi în mărime naturală, şi un registru

') Gr. Uriltscu. Op. citat. ") Documentul ;LStl%i rupt nu nt permitt citirea cudnrului

în întrtgimt. Tuminaliunu (vilor) ne fact si crtdtm d era .scris : :tugravilor.

") Petre Alcssandrucu, pictor rom�n. In 1851 t trimu in suiinltate pentru siudii dt dire Ministerul Cultdor. Dupl ce stl pUţin timp la Viena st Indrupil sprt Italia. La Roma ctrctteul optrtlt maqtrilor italitni din coleCţii �i mu:tte srudiind totdeodall la 'Accademia di San Luca I subt dirtqia lui Natalt Carta �i allii. In J855 plcad la Paris undt urmea%l cursuril t "cald dt Ant Frumoast şi lucrcad în atelitrul lui Lcon Cognict. In 1856 se Intoarce In larl. Intre 1860-63 il gbim lucrInd la dtcoraru bistricii Amim.

www.dacoromanica.ro

Page 37: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

54' B O A B E D E G R Â U

superior, cu scene mai ales din viaţa Mântuito­eului.

Pridvorul. Picturile ce decorează pridvorul, mai expuse intemperiilor, ne apar astăzi mult mai palide. De o parte şi de alta a uşii de intrare se văd urmele a două panouri, prezentând sfinţi de mărime naturală, opere astăzi În întregime distruse.

Pe plafon, creatorul desparte lumina de Întu­neric, figură de inspiraţie michelangelescă, Într'o compoziţie concepută destul de naiv.

Pe pereţi, sus, in două medalioane ne apar in dreapta ti Bine cuvântarea lui Adam şi a Evei " iar in stânga , Izgonirea din Raiu '.

Restul e acoperit cu imitaţie de marmoră şi motive decorative, antice sau geometrice, lucrate in uleiu, incadrând compoziţiile pictate.

Pronaosul. Cu 'mult mai în bun3 stare ne apar

panourile ce acop3r pereţii şi bolta turlei Pronao­sului. In umbră, pe peretele din dreapta şi stânga uşii e reprezentat, ca în mai toate bisericile noastre, aşa numitul tablou votiv. Ctitorii nu ne apar ca în

sr. Fecioarl cu PrunCul, dela T1mplă

trecut, prezentând credincioşilor Sfântul locaş ce au ctitorit. Ei nu acop3r cu imaginea lor toat3 intinderea zidului, ci sunt dou3 simple portrete, încadrate într'o ram3 de zugr3veaI3, in tonuri gris. In stânga Mitropolitul Antim; În dreapta tradiţia recunoaşte pe Ştefan Cantacuzino, deşi inscripţia

desemnează pe Neagoe Voevod. Poate că P. Alessandrescu, puţin cunoscator al datelor istorice, a crezut nimerit sa reprezinte acolo pe unul dintre marii constructori de biserici din ţara noastră.

Pictate, ca şi restul bisericii, Între 1860--1863, nu este vorba de o asem3nare vadita sau de o pă­trundere psihologică adâncă.

Văzut de faţă Mitropolitul Antim ţine În mâna stânga cârja, iar cu dreapta face semnul binecuvân­tarii. Celălalt ctitor poartă pe cap coroană, iar costumul e acela al domnilor din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

In registrul superior într'un panou mare, pe peretele de deasupra tribunii corului, e prezentată • Coborîrea de pe cruce ., scenă încadrată de o parte şi de alta de două panouri mai mici, unul prezentând o sfântă, iar cel31alt un înger.

Pe pereţii laterali în registrul superior iri dreapta,

Sf� î�!t�, ��i s:���� «c;n::r�����tv:;:;::��;��:

Sf. Ioan . şi « Punerea în mormânt •. In registrele inferioare, în dreapta e Sf. Anton, in stânga Sf. Teodosie, ambii concepuţi ca şi celelalte compoziţii pe un fond de peisagiu.

Pe peretele ce desparte pronaosul de naos, deasupra coloanelor, în registrul inferior e � Jertfa lui Avram . şi « Intrarea lui Isus în Ierusalim . in părţi, la dreapta, � Isus ispitit de Diavol i; În stâp!a ��-:s ti

ri!�!e�! " Pantocrator, pe laturile (urlei 8 prooroci, iar în pandantive împăraţii David şi ����::l��e �iaf�e� S�â���n

Treime, compoziţie ce maiapare pe panoulcentral al tâmplei in al treilea etaj.

Pe pereţii laterali În registrele superioare in dreapta, • Inălţarea» şi Arhanghelul Gavril, în stânga .Schimbarea la faţă. şi Sf. Ştefan. Pe peretele din faţa altarului . Inmormântarea Maicii Domnului •.

Pe bolta centrala, între cele 2 abside laterale ce alcătuesc braţele crucii, in urma ultimelor reparaţii de catre Comisia Monumentelor Istorice, nu s'a mai zugr3vit nimic. Alessandrescu acoperise această boltă, conform contractului, cu o compoziţie pre­zentând pe Domnul Isus Cristos înconjurat de ingeri. Pe laturile turlei dela ferestre in jos, pictura ce se vede reprezint3 • Liturghia Ingerilor •. Mai jos, pe pandantive, sunt chipurile celor 4 evan­ghelişti cu simboalele lor.

Pe bolţile celor două jumăt3ţi de calora laterale, în registrul superior, la dreapta: • Naşterea Mântui­torului. şi . Isus binecuvântând pruncii., în stânga • Invierea şi Ducerea crucii •.

Registrul inferior cuprinde panouri cu câte 3 sfinţi de fiecare parte, Sf. Gheorghe, Dimitrie şi Procopie, În dreapta, sfinţii Mina, Mihai şi Ştefan, În stânga.

Altarul. Pictura mai puţin distinctă azi, ce aco­pere pereţii altarului, cuprinde conform contrac­tului încheiat, pe boltă pe • Maica Domnului cu

www.dacoromanica.ro

Page 38: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

DORICA VOINESCU: BISERICA ANTlM ,,,

Domnul Cristos in slavă », pe Dumnezeu Tatăl, iar pe laturi pe proorocii David şi Solomon.

In registrul superior, de jur împrejurul absidei, (1 Adam şi Eva În Paradis " (1 Cristos intre Fecioară �i Sf. Ioan . şi « Moartea lui Abel •. In registrul mferior, mai jos, Între ferestre câteva figuri de Arhierei.

Tâmpla. Intre naos şi altar se ridică măreţ tâmpla. Ea nu urmează o linie dreaptă, ci este puţin rotunjită la bază, având tendinţa de a intra inspre altar. Ea a fost vechea tâmplă de piatră, din

Cina cea de tainl (Tlmpla)

care se pare că se mai găsesc fragmente la Muzeul de mulaje şi antichităţi de pe lângă biserica Stavro­poleos. Ca la mai toate bisericile noastre, ea are un pronunţat caracter arhitectural. Principiul sepa· raţiei motivelor e acela al zonelor suprapuse În etaje. Patru registre Întocmesc tâmpla, iar sus de tot, stăpâneşte « Crucea Răstignirii . intre icoana Maicii Domnului şi cea a Sfântului Ioan.

In cadrul oferit de sculptura fraţilor Babicu, pictorul îşi aşează nenumăratele sale panouri de lemn acoperite de compoziţii care, construite după un anumit program iconografic, concentrează în ele intreaga Învăţărură a bisericii. Astfel, episoadele cele mai Însemnate din viaţa Mântuitorului şi a Maicii Sale, apar înaintea ochiului privitorului. Icoanele înşirate pe tâmplă sunt: 4 icoane împă-

S��eWic�I���

e��

n�:c1oa��lac:

t�����, ��eab�am��l

Isus Cristos şi pe Sfinţii Constantin şi Elena. In primul registru sunt 12 tablouri reprezentând

praznicele, împărţite câte 6 de o parte şi de alta a panoului central (Cina cea de taină). Deasupra sunt cei 12 apostoli, urmând aceeaş distribuţie, de o parte şi de alta a panoului central, ce repre­zintă (t S-ta Treime �. Este o reluare în mai mic, a decoraţiei murale de pe plafonul naosului.

In ultimul registru cei 12 prooroci sunt împărţiţi de o parte şi de o alta a scenei centrale: « Scobo­nrea Sfântului Duh •. Tot pentru tâmpll Alessan­drescu lucreaz1l 4 icoane de sărutat, ce sunt aşezate inaintea icoanelor împărăteşti.

Fragment din T;lmpll

Pe uşa din mijloc dela altar pictează Buna Vestire, iar pe cele laterale pe cei :2 arhangheli.

Acest vast program iconografic, ce rezumă Ve­chiul şi Noul Testament, este prezentat intr'un cadru de bogată sculptură. In alcătuirea decora­ţiilor dela Antim pictorul pare urmărit mai mult de dorinţa de a crea un ansamblu, o armonie a compoziţiei generale decât a se supune canonului riguros indicat de cerinţele rânduelii Bisericii răsă­ritene. Comparând această descriere cu contractul incheiat de P. Alessandrescu, constatlm că acesta nu uitase a se folosi de acea clauză ce·i îngăduia să Înlocuiască subiectul unui panou cu altul, dacă acesta nu s'ar armoniza cu restul decoraţiei murale. Pictorul nu numai că schimbă subiectele, dar de cele mai multe ori adaugă panouri noui şi modifid ordinea celor indicate in contract.

In general, toate panourile sunt încadrate de motive şi compoziţii decorative, ce strică armon.ia de ansamblu şi întunecă frumuseţea unora dm panouri, prin coloritul pUţin armonios şi supărător de care artistul se serveşte.

Ca şi ceilalţi artişti formaţi la şcolile din Occident şi stăpâniţi de imaginea distribuirii picturilor mu­rale din locaşurile admirate la Roma sau aiurea, P. Alessandrescu Îşi propune să dea aspectului general

www.dacoromanica.ro

Page 39: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

". B OABE D E G RA u

o infă{işare nouă. In Jocul unor medalioane şi al scenelor multiple ce acopereau În trecut zidurile bisericilor noastre, el aşează compoziţii complexe În panouri de mari dimensiuni, aşa că reprezentarea unei singure scene acopere de multe ori zidul intreg.

Vechiul şi Noul Testament sunt sursele de inspi· raţie iconografică. In ce priveşte interpretarea, Michel Angelo, Rafaei, Leonardo şi şcoala lor îi

In ajunul nangheJiurii (Tămpl;i)

servesc adesea de model, alături de artişti din şcoala fran,ceză c1asidi. Lucrările ce reproduc fidel opere stdme sunt destul de numeroase, aşa de exemplu, fi Coborirea de pe Cruce . este o copie fidelă după l�crarea cu acelaş nume a lui Danielle da Val terra, pictată În 1541 imr'o capelă din biserica Trinitâ dei Monti di Roma. t: Cina cea de taină )) este i�s.�irată de Leonardo, ca şi alte câteva compo­ZlţU.

.qe altfel, elementele de imitaţie apar destul de v3d�!e atât in compoziţie, cât şi in tratarea perso­naglllor. Acelaş fond de peisagiu sau arhitectură o�upând .mare parte din panou, aceleaşi atitudini ŞI gestun adesea teatrale si atât de frecvente În operele de decadenţă, se ' întâlnesc neîncetat in decoraţia murală dela Antim. Artistul, stăpânit de influenţa italiană care pare că-i înăbuşe in mare par.te orice pornire de originalitate personală, îşi ammteşte� pânl .târ�iu, de lecţiile artiştilor, de altfel puţm dotaţi, dm epoca sa de formaţie: un Natale Carta, un Cavalieri în Italia, Leon Cogniet în Franţa.

To[Uş, el pare c3 stăpâneşte Într'o oarecare măsură arta compoziţiei şi a desenului, având sentimentul justelor proporţii şi simţul armoniei

de colori. Paleta lui, greu de examinat după pa­nourile rămase pe pereţi, se vădeşte mai uşor din scenele şi chipurile prezentate pe tâmplă, unde întrebuinţează cu priceperea unui meşteşugar, de preferinţă tonuri calde, în care predomină roşul şi galbenul.

Dad din punct de vedere pictural, decoraţia dela Antim nu poate fi considerată ca o realizare deplinl, pentru întregirea unui aspect din desvoltarea artei secol. al XIX-lea şi mai ales pentru înţelegerea unui artist ca P. Alessandrescu ea prezintă destulă in­semnătate. Aşa cum o avem azi, purtând pecetea anilor ce s'au scurs, pictura dela Antim apare ca un ecou al influenţelor străine, in special italiană, ce se afirmă şi vieţuiesc intens in arta secolului trecut. In afară de pictură 1i sculptură biserica nu este prea bogată in icoane ŞI obiecte de cult care să amÎnteasd diferitele epoci ale trecutului. Ea posedă totuş: două icoane Împărăteşti (astăzi în tinda bisericii mari), una cu chipul Domnului Isus, iar cealaltă a Maicii Domnului (ambele poartă in­scripţii grece1ti şi data anului (797); o icoană cu hramul bisencii « Toţi Sfinţii t, aşezată În partea stângă a naosului; (, icoană din 1786, lucrată de zugravul Nichifor 1i înfăţişând pe Fecioară (astăzi în Colecţia ComiSiei Monumentelor Istorice); 4 candele de argint cu inscripţii în greceşte; o cădel­niţă de argint purtând următoarea inscripţie: « Pre­făcută această cădelniţă a Sfintei Mânăstiri Antim, prin osârdia smeritului Iconom Chesarie, la leat 1822, Dec. 21 t; in sfârşit alte câteva fragmente de policandre vechi, astăzi transformate pentru uzul actual.

Numărându-se printre ultimele ctitorii româ­neşti din cursul veacului al XVIII-lea, biserica dela Antim prezintă, alături de interesul artistic şi arhi­tectonic, un interes istoric şi cultural. Aici, în jurul centrului religios fondat de Antim, se păstrează şi se perpetuiează în decursul timpului amintirea şi pornirile alese ale acestui luminat păstor. Urmân­du-se dorinţa ripo Mitropolitului Antim, Mitrofan lasă egumenului Sava sarcina să conducă gospodăria Mânăstirii, dar mai ales grija să Înfiinţeze tipo­grafia dorită de Antim. Această dorinţă fu împlinită curând, căci la acea epocă găsim lucrând în tipo­grafia Mânăstirii pe preotul Stoica Iacovici, care la 1719 dă la lumină o carte «Despre datorii t 1i un _ Octoih ., terminat de Egumenul Sava 1). Cat timp a funcţionat această tipografie şi în ce con­diţii, nu am putut afla.

La 1796, în urma cererii Episcopului Iosif al Argeşului, Domnitorul aprobă (12 Noemvrie 1796) infiinţarea unui seminar ce urma să funcţioneze În casele Mânăstirii. In 1834, Domnitorul, în înţe­legere cu Mitropolitul şi Episcopul l1arion, hotă­răsc din nou înfiinţarea unui seminar la Mânăstirea Antim. Seminarul acesta se deschide oficial la 2

') Gf. Ufitescu. Op. citat.

www.dacoromanica.ro

Page 40: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

DORICA VOINESCU: BISERICA ANTIM '"

Februarie 1836, sub domnia lui Alexandru Dimi� trie Ghica.

In 1840 câteva camere din casele din fund adă� postesc pentru câţiva ani arhivele Statului.

Acestea sunt cele câteva date pe care ni le oferă documentele timpului asupra activităţii desfăşurate in jurul şi prin Mânăstirea Antim. Cu timpul această activitate se încetineşte şi se termină către mijlocul secolului trecut. Ruina se intinde pretu­tindeni, zidurile se deteriorează şi cad. Reparaţiile radicale care au fost făcute, am văzut în ce condiţii, către 1860, nu fac decât să împiedice pentru un timp degradarea înceată a monumentului. Astăzi

el are nevoie de o nouă şi energică intervenţie din partea Comisiei Monumentelor Istorice. Aceasta s'a manifestat până acum in corpul de clădiri destinat dependinţelor.

Sperăm că nu se va opri acolo. Pe de alră parte, odată mai mult trebue să exprimăm mirarea noastră că, alături de acest armonios monument al artei noastre dela începutul secolului al XVIII-lea, s'a putut clădi localul Sinodului, un monument, care contrastează cu tot ce vedem in curtea Mânăstirii Antim.

DORICA VOINESCU

Sr. Fecioar3 cu Pruncul (lcoan1 veche)

www.dacoromanica.ro

Page 41: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

I N JUGUL

Poarta seminarului vechiu, de sute de ani, s'a inchis pe urma noastră. Mă cutremuraÎ de aerul de criptă care ieşea din zidurile grozave, din fe­restrele întunecate, închise de zăbrele grele de fier, şi mă înfiorai de Răstignirea puternică, aşezată intr'o cotitură a foişorului, de unde o candelă veşnic aprinsă arunca O lumină palidă pe picioarele albe ale Răstignitului. In curtea mică pătrată se înălţa, până la nivelul etajului, statuia călugărului Capistran, cioplită in mărime naturală, din piatră surie. Deasupra seminarului se ridica vestitul Batthyaneum, bibliotecă şi observator astro­nomic, care ne răpea orice rază de soare. Urnezeala istorică picura din toate pitmile acestui colos. La sânul lui zeci de mii de cărţi mucegăite şi pră­foase îşi dormiau somnul de veci şi nişte telescoape, r:1sturnate şi invelite în păienjiniş, visau de stelele, pe care nici ele nu le vor mai vedea niciodată.

Toată clădirea părea un cadavru, de care a fugit soarele, care nu se mai încălzeşte, căruia sudorile morţii nu i se mai usucă. de pe frunte şi glas nu mai dau buzele lui, până-i lumea. Pe pereţi se chinuiau sfinţi pe jumătate şterşi de pe pâru:ele încadrate in rame hodorogite, şi Cristoşi gârbo­viti subt cruce, innăduşiţi de fumul de tămâie.

Noi, orfani, neajutoraţi, retraşi prin unghere, ne uitam cu sfială la colegii noştri mai vechi, cari în reverenzile lor albastre şi lungi, cu figurile subţiate de sfinţenie ascetică, treceau uşori pe di­naintea noastră, ca şi când ar fi fost la ei acasă. Ne cutremuram dacă ne învredniceau de câte o În­trebare în şoaptă �i trebuia să le răspundem.

D O M NULUI

Eram ca nişte flori smulse din câmp, dar nepUse încă in vasul cu apa sfinţită.

La ora zece ni s'au cetit legile seminariale şi ni s'a comunicat ordinea de zi. Fumatul oprit, fără încuviinţarea superiorilor nimeni 'nu poate ieşi din institut.

La ora cinci dimineaţa sculare, la şase - pă­strând cu sfinţenie tăcerea - fiecare merge in ca­pelă, unde vor fi rugăciuni, meditaţie şi sfânta liturghie. La şapte gustare, distraCţie, la opt stu­diu, prelegeri până la amiazi, prânz, seara studiu,

����gf:işap�� S���iu�eCi��:�����i���r�e

d��ar�:f� nouă culcare. . . Şi aşa zi de zi, an de an, patru ani. Cel ce va călca ordinea va fi Înlăturat din seminar.

Mă uitam în taină la colegii mei, cari, oferin­du-se, se uitau Încrezători la rectorul cel chel, cu o purtare parcă i-ar spune: Priveşte la mine, domnule ! M'ai putea .sfinţi şi mâine de preot, atâta sunt de desăvârşit. Aceştia simţeau de pe acum că nu vor muri fără brâu roşu şi fără ro­sturi frumoase. Mamele lor vor scrie episcopului, ce scrisori pline de fericire primesc dela fiul lor din seminar, şi nu prea se miră, că doar de micuţ se ferea de viaţa sgomotoasă lumească şi făcea slujba în chiliuţa lui, cum vedea la biserică. Epi­scopul trece scrisoarea rectorului şi-i recomandă luării aminte deosebite, pe băiatul a cărui che­mare s'a arătat odată cu părul de pe cap.

Fiecare Îşi avea legenda lui, numai eu nu. Nu­mai eu m'am vârît între aceste ziduri sfinte, jert-

www.dacoromanica.ro

Page 42: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIR<'5: IN JUGUL DOMNULUI 55'

Cindu-mă pe mine ca să pot ajuta pe mama bol­navă şi să pot creşte pe cei trei fraţi. Pe Dumnezeu

��!�ul,U-�a��t�� î;J:� ; :ă�:t�;ia

l:ăb��ii. a ;�S�a�:

i-am luat din preţul leacurilor mamei ca să pot veni aci, să mă fac popă. La prânz mi se părea că fur fiecare bucată şi că uleiul şi oţetul de pe masă sunt aceleaşi care au fost la r3stignirea Domnului pe cruce. Am pus ochii În pământ şi mă temeam să nu vadă cineva în cele din lăuntrul meu. Din ceas în ceas imi pierea roşeaţa din obraz. Seara, despoiat de toată tinereţea mea, Îngenun­chiam în capeHi, imi ingropam capul În palme şi plângeam lacrimi amare pe cartea latinească de rugăciuni . . .

• Să ne reamintim toate păcatele noastre *, se ruga duhovnicul nostru pe genunchier, iar eu mă gândeam, cât de fericită e lumea de afară . . .

Confiteor Deo Omnipotenti . . . (Mărturisi-mă-voiu Atotputernicului Dumnezeu). Toţi recitau rugăciunea de mărturisire a păca-

����.�� !��n�p���er!f'J���� l:e c�::�:��e� 1j�:

in liniştea conştiinţei lui. Inimile se cufundau în păreri de diu, se Întunecau şi, ca nişte flacări de candelă, luminau numai deasupra peste întune­cimea nopţii universale . . .

Adevărat sfântă şi minunată e această stare sufletească !

In liniştea tăcerii parcă simt cum vin îngeri albi printre bănci, cu o mireasmă cerească necu­noscută. In preajma mea nu-i altă coloare decât alb, lucire rece, dar curată, de aur şi argint, şi-mi dau seama că aşa de curat alb ca făclia dela alta!;', ar trebui să fie şi trupul meu, în obraz ar trebui rumeneala credinţei şi ochii ar trebui să strălu­cească, aşijderea cu două diamante peste pulberea pământului, ca să pot striga, cu glas argintiu:

- Al Tău sânt, dulcele meu Isus ! Da. Da. Acuş va păşi Î.n mijlocul nostru, Prea­

curata Fecioara Maria, şi cum mă voiu înfăţişa eu, cu mâinile aspre, cu obrazul meu bătut de mizerii şi pocăinţă şi cu trupul pătat de păcate. Cu spaimă mă uitam, dacă nu se deschide uşa, când deodată tăcerea se intrerupe şi 50 de băieţi tresar strigând:

« Mea culpa, mea maxima culpa 1 •. Aud un glas fin, ca şi când suspină câteodată,

dela sine, coarda cea subţire a violinei. Mi se pare că acum au sburat ingerii şi văd bine că şi bisericu�a e mai tristă. In zadar ard aceleaşi făclii; lumina e cu o nuanţă mai posomorîtă . . . Da, îngerii au sburat, şi le simt şi acum atingerea aripilor, cum au sburat, ca nişte păsărele, spre fericirea lor necunoscută.

O linişte domoală Îmi cuprinde inima şi mintea mi se luminează, ca să iau hotărîre cu Higăduială mare, să mă desfac de lume.

Clericii ies tăcuţi din capelă şi se duc În dor­mitor să se culce. Nici nu se uită unul la altul, păzesc tăcere, ţin silentium . . . Ce cuvânt frumos şi acesta: silens . . . silentium . . . Sună ca din altă lume, şi când il pronunţi, cât de lin moare acel • s . . . si·lens . . . Muzica moartă a unei limbi moarte, acum a noastră, a celor ce am murit pentru lume . . . Mă bucur de legea aceasta a silenţiului sacru, căci nici n'aş putea grăi o vorbă cu nimeni. Binecuvintez tlicerea în care mă pot ascunde . .

Cu sentimentul fericit al îndreptării mă dau odihnei şi inima mişcată mi se domoleşte de tot, când deodată amintirea unui păcat întârziat îmi zdrobeşte iluzia chemării preoţeşti, de care m'am umplut. Imi vine În minte că pe fundul lăzii mai păstrez fotografia Margaretei. Mi-a dat-o sărmana, după o noapte de veghe, când am plecat. Intâiul boboc, această fată, pe trandafirul inimii mele . . . Nici cu degetul n'am atins-o, iubire pla­tonică, scutită de castitatea sfinţitoare a întâiei tinereţi . .

Margareta ! . . . Conştiinţa înspăimântată Îmi sare in obraz, oricum imi întorc capul pe pernă:

- Nu min�i ! . . . Pe Dumnezeu vrei să-I minţi? Ştiu că are dreptate, dar Încerc s'o liniştesc, că

îndată ce colegii vor adormi, mă scol şi nimicesc fotografia. Luna aruncă o lumină palidă în dor­mitor, printre paturile care se înşi.rue la rând. Răsuflarea celor ce dorm e aşa de adâncă, de mi-e milă de ei. Sau numai mie mi se pare. Mă simt şi eu obosit şi mă cufund cu capul in pernă, dar acum mă priveşte din jos conştiinţa mustrătoare.

- Bagă de seamă ! Nu minţi, că eu veghez ! . . . - Margareta! . . . - mă sbucium şi ştiu că nu

vreau să nimicesc fotografia. Caut scuze, di doar nu-i niciun păcat dacă o păstrez, că şi femeile sunt făpturile lui Dumnezeu, că dela femei nu se poate învăţa decât gingăşie. Că ea mă iubeşte poate, şi eu o iubesc, dar dacă nu azi, mâine. fără amânare îi ard fotografia.

Conştiinţa mă priveşte lung şi nu mă Iasă să adorm! . . .

- Acum, o voiu păstra şi de ciudă . . . mi se trezeşte îndărlitnicia. - Sau te încrezi in mine, Doamne, sau nu -, doar tu ştii că chemarea preoţească nu poate atârna de. aşa ceva . . .

Cu asfa am jignit pe Dumnezeu ! Imi dau seama bine, dar nu vreau să dau îndărăt! Incerc să fiu nepăsător. Mă gândesc la toate: la vatra părinteasdi, la călătorie, la sosire. Imi chem toate amintirile. In zadar. Ii aud mustrările:

- Siârtic'o! . . . Nimiceşte-o! . . . Acum . . . Nu amâna! . . .

- Bine, voiu face-o, zic, dar numai ca să câştig timp. Vreau armistiţiu cu conştiinţa.

Luna trece pe deasupra bătrân ului observator, dinspre păduri se rididi nori Întunecaţi şi ascund

www.dacoromanica.ro

Page 43: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

", B O A B E D E G R Â U

stelele. In Întunerecul greu din dormitor se scu­fundă paturile, obiectele.

- Acum nimeni nu te vede. -Repede! - mă îndeamnă glasul dinăuntru.

Mă ridic incet, iau o manta neagră, ca nu cumva cămalj3 de noapte albă să lumineze, şi cu bătaie de immă umblu in lada dela capul patului. Deschid lin, caut pipăind şi iau fotografia, mă furişez în pat

t� �:l�t!n:tlî�n�:��g�a��crn�i ���;;:�l!i�il:V�:

cot depărtare. Dar dacă nu dorm? . . Dar dacă mă urmăresc? Nu, încă nu pot face nimic.

De aş mai putea-o vedea odată, cum era . . , ­Îmi plânge inima. Ş i asta e numai o minciună, doar eu o văd limpede înaintea mea: subţire, bătaie, gingaşă, cu păr bogat, ochi lucitori, trup curat, faţa dulce, făcută anume pentru mine, Margareta, pe care eu vreau s'o ucid acum. Că e ucidere, nu altceva.

Imi trag plapoma pe cap şi o strâng la piept şi o sărut lung şi fierbinte.

- Margaretă ! Dulce Margaretă! Te iubesc! Acum Întâia dată Î-am spus cuvântul. . . Ea

ştia, dar eu nu i l-am spus niciodată. L-am spus pădurii, florilor, pasărilor, frăţiorului mititel, căr­ţilor, cerului, când mă uitam În sus, pământului, când îmi răcorea pieptul înfierbântat, dar ei, niciodată, niciodată !. . .

- Te iubesc, dragă Margaretă ! Oare putut-am striga cu sufletul aşa, ca, peste

dealuri, peste munţi, să audă ea in satul săcuiesc de subt poalele Carpaţilor?

- . Te iubesc! �. . . . Şi strigam acest cuvânt şi atunci când

ameţit sufeream deasupra bucăţelelor de hârtie, mi-am sfâşiat copila, mi-am sfâşiat iubirea, mi-am sfâşiat toate visurile tinereţii mele fără bucurie.

Acum pot adormi, măcar şi pe veci. Ca un mieluşel al Domnului, cum se cade,

am mai recitat odată psalmul (1 De profundis » şi mi-am Întors faţa. Credeam că voiu dormi, dar, somn nu mi-a venit pe ochi. Faţa conştiinţei s'a şters şi nu mai aveam cu cine să mă cert, zi­cându-i:

- Ai minţit, căci inima mea e nemuritoare.

Mi-au dat şi mie reverenda albastră. Duhov­nicul mi-o binecuvintează c'un zâmbet binevoitor. O primesc cu emOţie şi o duc cu grijă să nu cadă de pe ea picurii de aghiasmă.

Colegii mi-ajută să o îmbrac, pentrucă.eu nici nu ştiu cum s'o iau. Dibuesc.

- Sărut-o mai întâiu, reverende domnule, - mă îndeamnă unul, asta ţi-e logodna cu haina cerească.

- Reverende domnule ? . . . - mă mir. Oare mie mi-a zis? Oare să şi fiu $ reverend .? . . - bănuiu o greşeală.

Cu mişcări nervoase Încheiu şirul lung de nasturi, ciudat impleti ţi. Desfac apoi brâul lung negru, mi-l potrivesc pe mijloc şi mă înfăşur de trei ori cu el. Sunt cleric gata.

- E ca o fată frumoasă albastră - zice cineva. Eu aud, dar nu cutez să mă mişc, stau şi roşesc tot.

- Nu-i prea lungă, e tocmai potrivită - observă un slăbulean din anul al doilea, cu pieptul scăzut, ca un tuberculos, care îmi pizmueşte pieptul bombat şi umerii laţi. Jocul musculaturii braţelor trece prin haina sfinţită.

- Adevărat cleric luptător ! - Le place statura mea de voinic înalt şi, dacă am trăi in evul mediu, m'ar trimite să stârpesc ereticii, cum trimiteau pe preoţii luptători, pe fiii eclesiei militante.

Mă simt aşa de straniu, parcă tremur. Şi tru­peşte mă simt slăbit. Un val de căldură mă cu­prinde subt haina cea nouă, un fluid necunoscut, dar uşor şi nevăzut ca o radiere de lumină. Mă

����L şja�!n�e;;era� .irttu

n;fip�����p�i::i �:�;g�

N'aveţi o oglindă; aş vrea să mă văd in reverendă. Un patruanit, cu faima de viaţă sfântă, mă doje­neşte frăţeşte. Ştiu că-I cheamă Francisc Adorjan.

- Du-te 'n capelă şi te uită în ochii Preacuratei. Ea este oglinda noastră. .

Are dreptate, fireşte. Aşa şi era să fac, -

dar acum tocmai de aceea nu merg. Cui porunceşte el? La poruncă nu mă rog. Imi ridic sus capul şi un val de mânie îmi trece prin inimă.

- Las' pe mine, reverende domnule ! - îi răs­pund cu vădită îndârjire.

Ceilalţi s'au împrăştiat râzând. Tânărul ascet însă nu mă părăseşte. Se apropie de mine serios, blând, se uită drept în ochii mei şi-mi zice neted:

- Gândeşte-te la chemarea d-tale, reverende domnule, pentrucă ai dat greş la cel dintâiu pas făcut în reverenda albastră.

Mă datin de adevărul greu, ce mi-l aruncă in obraz. Dar el ar fi mai bucuros să mor acum pe loc, decât să port nevrednic jugul albastru al lui Dumnezeu.

Toată ziua m'am gândit la (1 chemare ». Mă re­trăgeam, mă ascundeam, ca o pasăre stingheră. Societatea mi se părea nesuferită şi neplăcută. Aşteptam să vie noaptea, să-mi doboare trupul şi să rămân singur. Neîncrezător În nimeni, mă închideam în mine. Invăţam să umblu În reve­rendă pe cărări ascunse, după tufişuri, şi mă împiedecam, ca un copil. Trebuia să mă aplec să mă descurc, ca să pot păşi. In clipele libere, mă

. urmăreau ochii albaştri ai Mariei, în cari nu voisem să mă uit, ca 'n oglindă.

Seara duhovnicul ne-a adunat în capelă pe toţi cei din anul intâiu, ca să ne ţie o meditaţie specială. Stăteam îngrijoraţi în bănci.

www.dacoromanica.ro

Page 44: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYJRO: IN JUGUL DOMNULUI '"

- Frăţiorii mei - zise cu duioşie şi blândeţe. Acum, că aţi îmbrăcat haina cea sfântă, trebue să vă cercetaţi încă odată (l chemarea •.

Obrazul mi se aprinde. Sunt convins că i s'a spus treaba cu oglinda, şi de aceea meditaţia deosebită. Mă ghemuesc pitic, şi nu cutez să privesc nici în dreapta, nici în stânga, crezând că toţi se uită la mine.

- Nu-i iertat să ne înfăţişăm nevrednici înaintea Impăratului ceresc . . .

Vorbeşte cu o pronunţie cam slovacă duhovnicul, dar mă stăpânesc şi ascult cu luare aminte deose­bită:

- Să ne uităm în faţa Impăratului nostru . . . continuă.

- Să ne uităm - îmi zic eu in sinea mea. Urmează metoda sfântului Ignatie, cercetătorul

rărunchilor. Lămureşte ce e chemarea. Vocatio. Enumeră notele ei caracteristice, exterioare şi in­terioare. Vorbeşte rar şi ne lasă timp să ne putem cerceta pe noi înşine.

- De ce aţi venit aci, ca să vă inchinaţi, deplin şi numai slujbei lui Dumnezeu? . .

Eu, în ce mă priveşte, nu cutez să răspund. - Sau v'au Îndemnat numai pricini din afară,

ca dorul de înaintare, bunuri materiale, ambiţii, sau v'a silit sărăcia . . .

- Pe mine da, sărăcia ! . . . - Urget vos charitas Christi? . . Vă Împinge

pe voi dragostea lui Cristos? . . - Zău, nu prea. - Este viu în voi dorul castităţii, dorinţa să

trăiţi o viaţă feciorelnică, curată . . . - De dor este el viu, că arată aşa de frumoasă

castitatea, dar . . . voiu putea-o păstra? - Simţiţi în voi setea de rugăciune, de adân­

cire Întru Domnul? . . . - N'am făcut În viaţă decât am luptat, am

suferit şi m'am rugat . . . . « Sânteţi în stare să vă aplecaţi asupra

Sfintei Scripturi, hotărîţi să vă câştigaţi ştiinţa să fericiţi lumea chiar dacă ar trebui să muriţi? . . . &.

- Da! - am strigat cu gura jumătate. Nici nu ştiu ce-i lumea, dar vreau s' o fericesc.

Ştiu că milioane şi milioane de oameni sufăr, copiii lor nu au unde să-şi aplece capul. Ştiu că soarele dogoreşte mai mulţi desbrăcaţi decât îm­brăcaţi. Multe guri sunt galbene de foame şi de nedreptate, se înegreşte îndurerat grâul în câmp. Ştiu că acasă mă aşteaptă poporul meu. Ei sufăr de dorul pâinii şi nu mai ară decât cu boii închi­puirii. A amuţit cântecul pasărilor din pădure şi s'au stricat şi grădinile din preajma caselor. De su­părare s'au răsturnat pomii şi chiar soarele apune în fiecare zi mai curând, ca să nu vadă atâta chin pe htme.

Dar eu mă jertfesc pentru oameni. Până acum din câte doi sfinţi făceam un om, acum din fiecare om voiu face un sfânt. Da . . . , da . . . , numai să

isprăvesc şi să mă duc la mine acasă. Ştiu că dragostea a răscl!mpărat lumea, şi eu voiu răscumpăra-o din nou. Pentrucă eu ştiu să iubesc aşa, că şi Satanei Îi zic: « Floarea-focului $ • • •

Simţeam in exagerările mele copilăreşti, că mă întind În nemărginit şi că sunt mai mult decât

M::t ghemuesc pitic şi nu cute: d privesc nici in dreapta, nici in stânga .

oricare altul, pentrucă eu nu mă fac preot ca să am reverenda de curte şi femeile să-mi sărute mâinile sau ca să beau din pacat aurit, să am tră­sură frumoasă şi să adun birul, sau ca să fiu şi « vlădică $ suferind, cu o îngâmfare sacră, să mi se zică: - t Excelenţă ! & - ci mă preoţesc pentru ei, desculţii şi golanii, turmele pământului, cari, în nădejdea de bine, în fiecare an, încălzesc la Cră­ciun cu suflarea lor picioarele micului Isus şi adorm în biserică, unde abia au ajuns la o clipă de odihnă.

Nu mai auzeam ce spune slovacul duhovnic. Mă ascultam, cu plăcere, pe mine. Credeam că mi-au îngropat tinereţea în acest conac popesc şi nu voiu mai fi fericit în veci, că s'a isprăvit cu dra­gostea şi cu plăcerea. Acum m'am luminat. Cu atât mai fericit e omul, cu cât sunt fericiţi mai mulţi . . .

- Si non es vocatus, fac ut voce ris . Dacă nu eşti chemat, fă să fii . . . - zise ca incheiere

www.dacoromanica.ro

Page 45: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

B O A B E D E G R A U

părintele duhovnic, dar eu, În schimb, imi strân­geam mâna la piept şi ascundeam in palme mă­reaţa taină a scopului vieţii mele.

Dupli meditaţie doi colegi s'au spovedit înde­lungat la părintele duhovnic. Cum ieşiră pe rând, dela el, se îmbrăcară cu haine civile şi pe înserate,

Doi colegi ... tU c;;I.petele plecate, fIrI d-,i i ... rIma.s bun, plecarI din seminu

cu capetele plecate, fărli să-şi ia rlimas bun, ple­cară din seminar.

O clipă m'am uitat cu jind după ei, dar iar mi s'a Înflăcărat sufletul, şi mi-am zis: păcat că n'au vorbit cu mine, că ştiu că ar fi rămas aci . . .

. .

A treia zi m'a chemat duhovnicul la el. Intrai cu blinuială. Cu un gest îmi arătă un loc şi se uitli serios la mine. Ştia, se vede, că tăcerea pregăteşte mai bine mărturisirea. Micuţ, slăbUţ şi chel, direc­torul nostru spiritual era un ascet blând, care de abia îşi ţinea sufletul in el. Inainte avea o hârtie cu notiţe scrise.

- Cum te numeşti, carissime? Am răspuns cam mişcat:

- Iosif Harghita. Iosemnă fără să zică o vorbă. - N'ai simţit până acum nevoia să vorbeşti cu

mine'!

- Am simţit, mă rog, dar . . . - Dar? . . - N'am îndrăsnit. - Şi de ce n'ai îndrăsnit? - M� temeam. - De ce te temeai. De mine? - Da . . . - Ai obiceiul să vorbeşti totdeauna cu ochii în

pământ? E semn de f�ţărnicie. RUljinat, revoltat, hot�rÎt, mi-am ridicat capul

ÎndârJit. Pe faţa de pergament a duhovnicului trecu o subţire ironie.

- T ordeauna obişnueşti s� spui adevărul ? • - N'am minţit niciodat�. - Atunci spune-mi povestea scurtă a vieţii . .

De ce vrei să fii preot? Am tres�rit. Dacă m� spovedesc sincer, pot pleca

şi atunci ce va fi de biata mam�, de cei trei fraţi, pe cari eu trebue s�-i cresc în viaţă . . . Cum vor indura ruşinea, când îi vor întreba unii, alţii; - E adev�rat că l-au dat afar� din seminar pe Iosif . . . pe copilul acela bun? Nu se poate ! . . . Cine ar fi putut presupune despre băiatul model ! Văzându-mi nedumerirea, duhovnicul m'a mân­gâiat cu blândeţe pe obraz.

- Nu te teme de mine, fiule, socoteşte·m� ca p�rintele t�u �i fii cu incredere.

Mi-a cucent inima şi cu ochii pe jumătate închişi am inceput s�-i povestesc trista soartă a copil3riei mele:

- Tat31 meu a fost învăţător. Era om înalt şi puternic. Aveam o proprietate frumoasă şi locuiam la sat. Intr'o zi frumoasă de primăvar3 a început tragedia noastră. Mi-aduc aminte că mă jucam cu surioara lângă vale. Soră·mea era de o jumătate de metru, eu ceva mai mare.

Odată ne·am înţeles să ne ducem la frăţiorul nostru, care era in leagăn şi f3cea din guriţă, ca şi când ar suge.

- Hai, să-I luăm în braţe - zice sora. - De ce nu ! L-am ridicat cu grije şi l-am legănat în braţe. Sora vrea să-I ţie ea. - Dli-mi-l mie. - Na-l. Atât l·am tot dat dela unul la altul, până l-am sdipat jos şi a ajuns subt masă. Noroc, că n'a plâns. L-am aşezat iar frumos În leagăn şi tocmai vream să fugim, când intrli tata, foarte supărat. A şezut şi s'a uitat la noi. Era cât pe aci să ne trădăm, că am scăpat jos copilul, când intră, şi mai supă­rată, mama.

- Ce-ai isprăvit? - întrebă pe tata. - In zadar orice . . . Ne-am ruinat de tot. - Nu fi supărat . . . - îl mângâie ea. Cât de frumoasă era atunci mama, părinte du­

hovnic - zic eu, sentimental. Dar omul uscat din reverendă mi-a făcut semn să spuiu mai departe.

. . . Din norocire copilul a început să plângă. Mama l-a luat la sân. Noi am ieşit prin curte, şi sora, ascunzându-se după şură, a râs cu mare plă-cere . . .

www.dacoromanica.ro

Page 46: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIRO; IN JUGUL DOMNULUI '"

Deodată se deschide poarta curţii şi intră patru care mari cu cai. Multă vreme nu ne-am mişcat, dar pe urmă ne-am dus să vedem şi noi, ce-i. Caii erau legaţi la trăsură înainte, iar în casă s'a Început lucrul cel mare. Oameni străini umblau cu sgomot mare şi răsturnau toate. Tata le arăta:

delele L:Cu�t��tij�s

�uceţi scrinul cel mare, Per-

- Unde le duc ? - intrebam noi, dar ne-au alungat.

- Duceţi-vă şi vă jucaţi ! Surioarei îi era frică, mă ţinea de mână şi cu ochii în lacrimi se uita, cum lua un lungan de om oglinda de pe perete . . . Nu ne-am mai putut juca, părinte duhovnic, În ziua aceea, nici la vale nu ne-am dus, ca altădată, să vedem peştii alergând În apă.

Seara casa era goală, Când vorbeam răsuna de ne speriam. Ne-am aşezat supăraţi lângă foc, până ne-au culcat. Ind nu era bine ziuă, când mama cu mâinile reci ne-a luat, ne-a îmbrăcat şi ne-a dus în curte. Pe căruţe ardeau felinare mari de drum.

Ne-am mutat la Odorheiu. Roua nopţii ne-a lovit obrazul, de ne era frig la năsuţ.

Povesteam cu fruntea înflăcărată, asudat. Pă­rintele duhovnic asculta dus pe gânduri, ca şi când n'�e

:��o�u:����,o uliţă Uturalnică, între nişte

case pe jumătate dărâmate, care erau ca oamenii loviţi într'o parte. Tata umbla tot cu capul plecat În chiliile scunde, şi aşa s'a obişnuit, că �i pe afară umbla cu capul în jos, cel puţin aşa ni se părea nouă, deşi cerul era departe, sus, şi nu s'ar fi lovit,

Curând după aceea am aflat că cerul nu e aşa de sus.

In vremea aceea infloreau viorele în grădina popii. De multe ori mergeam şi ne uitam de noi acolo, Când ne-am întors, am alergat la tata cu viorele, dar ne-am speriat. Era pe pat şi un domn li pipăia picioarele. Soră-mea a îndrăsnit să meargă aproape.

- Uite, tată dragă, cât de grase ţi-s picioarele. - Tata se 'ngraşe, - şi cuprinzându-şi copila

cu tristeţe a atras-o la sine. - Intr'adevăr, se ingraşe, - mă amestecai eu. Medicul - căci el era domnul - îşi isprăvise

pipăitul. - Mă rog, nimica toată, zise el. N'ai pentru ce

să fii ingrijat. După ce a scris o reţetă, a spus, cu mare încunjur: E hidropică. Vine dela inimă.

Noi fugirăm afară, cu mare bucurie, să spunem mamei.

- MăiCUţă ! măiCUţă ! Tata se 'ngraşe ! A trebuit să fac o pauză . . . Mi-am plecat capul

şi m'am cufundat din nou În trecut. . . . Tata se îngrăşa înainte . , Când înf10reau

merii in grădina popii nici nu mai putea umbla. I! puneau afară in curte, la soare. Soră-mea Învăţa cu glas înalt, ca fetele:

•. Soliman, Împăratul Turcilor, se apropia cu mare oşttre de Ungaria •. '- Auzind-o s'a Înseninat pu-

ţin, dar când se culca soarele, trebuia să se culce şi el. Noi ne retrăgeam În bucătărie să nu-I turburăm. . Intr' o seară, numai îl vedem pe tata În uşă, aşa cum s'a ridicat din pat, alb, ca moartea, cu barba argintie. Alergăm să-i venim într'ajutor, dar el stă şi vorbeşte:

- Uite, î\i aduc hârtiile, că nu ştie omul ziua şi ceasul. Bine, dacă-s la îndemână. S'a apropiat cu l:r��i

dc�r';Ifi;al�l

l�: 1u������re, numirea, de-cizia. Dacă o fi să inchid ochii, inaintaţi-Ie de grabă pentru pensionare. Se uită apoi lung la mine.

- Ce înveţi? - Latineşte. Mâine avem examen. - Da? . . Invaţă bine! . . . Fii om odată, că • • •

şi incordându-şi paşii se întoarse pe uşă. Aşezat in pat, închise ochii şi se uită lung în viitor . . .

Slăbit de tortura amintirii, m'am plecat spre reverenda cu miros de tutun a părintelui, care mă Încuraja:

Slăbit d e tortura amintirii, m'am plecat spre reverenda cu miros de tulun a p5rinlelui ...

- Te uşurezi, fătul meu, dacă spui totul. - Tot spun - fac netezindu-mi părul de pe

frunte . , , . A doua zi dimineaţa, tata mă sărută inde­

lungat, ca nici când alt3dată. Era om aspru, dis-

www.dacoromanica.ro

Page 47: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

", B O A B E D E G R Â U

ciplinat. Dorea ca şi eu s�·l sărut, de câte ori vreau . . .

M'am dus fericit la examen. Stam ca sub presiune în bl'inci. Directorul ne striga, pe rând,' dela masă. Profesorul ne încuraja cu privirea: Cu îndrăsneală, nu vă temeţi !

Deodată imi aud numele: • Harghita Iosif! •. Mă ridic mişcat. t Pagina 31, capitolul 17, zice profesorul: Rana

rupta et bas . . . •. De abia zic şi eu: pagina 31, că intră pe neaşteptate. o femeie şi strigă: ti Bine­voiţi a trimite indată acru pe băiatul Harghita, că moare tată-său ! . . . •. In acel moment se aude şi clopotul morţilor, iar mie-mi curg lacrimile pe cartea de latinească. . . Pe femeie o alungă cu ocară din dasl:i, iar directorul strigă la mine:

- Nu bâzâi, răspunde . . . De aceea a fost aşa de aspru, ca să nu plângă

�ini����:�rul mă netezea şi mă îndemna cu

t: Ra-na rup . . . p . . . p . . . ta et bo-bo-bos . cetii cu sughiţuri de plâns. Broasca umflată şi boul.

· . . Aşa mi-am început viaţa, părinte duhovnic, şi acesta mi-a fost întâiul examen.

· . . Când am ajuns acasă înveleau pereţii cu negru, aşezau ingerii pe catafalc şi pe o masă au pus Răstignirea. . . Iubitul meu tată era intins pe catafalc in hainele cele negre, cu mătaniile În mână şi cu mâinile pe piept.

In seara aceea s'au adunat mulţi la priveghiu. Eu stăteam în poartă. Vecina mi-a pus in mână o felie de pepene, spunându-mi cuvinte de milă. Aceasta mi-a fost cea dintâiu cină de orfan. Toţi banii a trebuit s,,-i dăm celui cu pompele funebre, doci altfel ne-a declarat că nu îngrijeşte de t: tran­sportarea cadavrului •. . .

Şi celelalte, toate sunt triste, părinte. Am um­blat cu pălăria tatei, doptuşită cu hârtie pe din1iuntru, ca să se potrivească pe căpşorul meu de zece ani. Iarna de multe ori m'am dus făr1i palton, ca să ajungă să se Îmbrace cinstit surorile. Pensia era mică şi eu trebuia să ţiu loc de tată. Atâtea cereri de scutire de taxe am făcut şi atâţia elevi prostuţi am învăţat, până am ajuns să dau bacalaureatul ! . . .

Dar şi biata mamă pierea văzând cu ochii. Pe cât creşteam noi, scădea ea. Ii pierea roşeaţa din obraz, i se cufundau ochii şi liniile din palmă i se adânceau. In mine le este toată nădejdea . . . Ei, cât am visat eu, ce-aş face, dad. aş avea bani . . .

- Ce-ai face, fătul meu'? - imi zise cu glas iubitor omul uscat din reverendă, şi m'a încurcat in visările mele. Cu gesturi largi, insufleţite, am început să-i lămuresc:

. . . Ştii ce, părinte ? . . Mai intâiu aş c1Mi o casă minunată Într'o margine de pădure. Şi aş înzestra-o cu toate bunătăţile. A.!} Iru să zugră­vească portretul (atei şi al mamei. M'aş inţelege

cu surioara: care sl1-1 facem? Acela, în care mama e tânără şi gingaşă, ca gândul de dimineaţă, sau cel de azi, cu faţa sbârcită şi haina sărăcăcioasă? . .

Totuş pe acesta I-aş alege. Buc3tăria aş înzestra-o cu vase scumpe, cu pa-

���ti�e şfr:�ci �e

c�a!�� t:s.ări, să avem pui În

Apoi într'o zi - de pildă la ziua mea de nume, ­m'aş urca în trăsură şi aş mâna înaintea casei surpate. Din poartă le-aş striga: Repede, grăbi­ţi-vă, că se răceşte supa acasă! Ar ieşi cu grabă şi i-aş scoate dip părăsire. Caii mei ageri, vai, cum ar alerga în trap !

I-aş duce În camera, în care sunt portretele. Mama, văzându-Ie, ar plânge şi n'ar zice decât: Scumpul meu copil !

Când să intrăm în bucătărie, un puişor de găină, de câteva zile, ar intra şi el şi surioara l-ar desmierda, sărutându-1 pe căpşor:

- Vai, drăguţ e l Ş i când a r fi mai fericiţi, uitând d e toate, aş

fugi nebăgat de seamă şi aş da foc casei părăsite . . . De acestea visam eu, părinte dragă, şi de aceea

cu atât mai amară îmi era trezirea la trista re3litate. După bacalaureat am văzut că starea ne e şi

mai grea şi că nu poate fi vorba să ajung la şcoli superioare din propriile mele puteri . . . Sau trebue să mă jertfesc pe mine, sau pe ei . . .

Şi acum, părinte duhovnic, nu-mi pasă, orice s'ar întâmpla cu mine, eu de aceea m'am hotărît pentru preOţie. Din sărăcie, din constrângerea vieţii . . . Mult m'am luptat, dar n'am putut ţine piept cererilor mute ale mamei, sfaturilor bune ale cunoscuţilor, şi am mărturisit că mă voiu face preot . . . Acesta-i adevărul, părinte . . . Să fi văzut bucuria lor şi pregătirea, ce o făceau, cu săptă­mâni inainte. Toate le a�ezară cu grijă în lada mea şi in preseara plecărit mi le dădură în seamă.

- Uite, Iosife dragă, aici sunt 12 năfrămuţe, acÎ-s cămeşile, dincoace gulerele, asta o pun aici, aceea dincolo . . . Când a sosit ceasul, mi-am luat lada destul de grea. Măicuţa mă cruţa, credea că mi� Ă,��e

e�'ou�u��, zise.

- La ce? Pagubă de bani. Pe drum mă tot intreba : O pOţi duce, dragul

meu? . . - O mamă, - şi imi muşcam buzele . . . La

urcare in tren îmi puse cu sila 5 fiorini în mână. - Primeşte-i, scumpule ! De mai multe ori i-am dat înapoi, ştiind că-s

ultimii bani la casă. .

- Sunt mai liniştită, dacă ii primeşti, - se plângea, şi cu de-a-sila mi i-a vârit în buzunar.

Dela cea mai apropiată staţie totuşi Î-am trimis, căci socoteam că nu e cinstit să iau dela mama mea banii de doftorii . . .

- Aşa-i, părinte duhovnic. ; . Acum ştii totul.

www.dacoromanica.ro

Page 48: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI S57

iată pentru ce m'am făcut cleric ! Orice-ar fi, de aceea m'am făcut, numai de aceea . . .

- Bine ai făcut, fiule - mli liniştea duhov­nicu!. N'ai nicio grijă, nu te teme, ci roagă-te şi gândeşte la cuvintele Mântuitorului:

« Jugul meu este plăcut, sarcina mea este uşoară •. Acum po�i merge În pace . . .

Ajunsei simţitor şi bănuelnic. Imi părea rău de mărturisirea făcută duhovnicului. Il ocoleam, pe cât se putea, îmi alesei ah confesor şi, În decursul meditaţiilor zilnice, nu-mi ridicam ochii la el. Pândeam cu teamă, oare nu va spune ceva înaintea clericilor, trlidându-rnă, şi nu eram mulţumit că n'a făcut-o. Mă dasem in mâinile lui şi acum mă avea În palmă. . . Dar dacă ar şti cele dinăuntrul meu, p3catele, cu care mă lupt zi de zi, ispitele trupeşti şi închipuirile Înflăcăratului sânge tineresc pe care toate, trebue să " le ascund subt o înfăţi­şare de sfinţenie, făcând făţărnicie, ca să nu fiu dat afadi ! . . . Trăiam într'o necontenită spaimă, ceea ce imi Înjosea tinereţea, Îmi sbârcea obrazul şi-mi zugrlivea viclenie În ochi, lucru ce mli durea grozav. Cu cât eram mai curat, mai sincer, mai nobil, Înainte ! Puterile fireşti mi le Înfrânam în cătuşi sfinte, râsul bliieţesc mi-l inăbuşeam şi tăiam aripile fragede ale tuturor visurilor ce-mi înmugureau în suflet. Trliind pe plimânt, trebuia să privesc ziua, noaptea, sau spre raiu, sau spre iad. Mă fermeca misticismul supranatural al re­ligiei, eram furat de Sfânta Scripturli, de Toma de Kemp, de Sfinţii Părinţi, de Tomistică şi de stră­lucitele ceremonii, eram cufundat intr'un potir de aur. Atârnam între cer şi pământ, legat cu fi­rele nevăzute ale misticismului. Murisem pentru lume, dar nu eram mântuit. Mă sbuciumam ca ameţit şi fricos în valurile şi abisurile sfinţeniei . . .

Mai târziu, mă cuprinse oarecare căldură dulce şi gingaş3. Stam lângli pupitrul meu aplecat asupra unor grozave cărţi latineşti, care in măsuri de nerăbdat desluşeau înţelepciunea şi ştiinţa di­vin3 şi umană a mii de ani. Ameţeam in pers­pectivele de neînchipuit ale cosmogoniei, în ideile sublime ale facerii, • prima et secunda creatio . in fil osofia lui nihil, în lumea ameţitoare a creaţiei lui Dt.:mnn:eu. Nici nu puteam visa, ce se ascunde după cuvintele atât de simple ale Scripturii: • Intru inceput a făcut Dumnezeu cerul şi pli­mântuI. . . •. Şi acum umblam pe înlilţimile mi­tice ale universului şi, subt intuiţiile fulgerlitoare ce aveam, Înălţam, În fantezia mea, imnuri ne­rostite lui Dumnezeu. Mli jucam cu subţiri sono­rităţi latine şi în extazul meu îmi venea sli alerg în ajutorul Tatlilui ceresc.

Incetul cu incetul, tot ce era p3mântesc n'avea însemnlitate pentru mine şi din umbra misterului SfinleÎ Treimi dispreţuiam biata omenire oarbli . . .

Nu ştiam Încă, ce este Dumnezeu, dar uitasem ce este omul. Devenisem un simplu păzitor al minunilor, un trubadur al sfinţilor . . . eu, bietul vi�rme din câmpiile universului. Credeam că aceasta e chemarea şi abia mai târziu Îmi dădeam seama că e numai beţia fumului de tămâie . . . Atunci şi mai lacom, m'am aruncat asupra como­rilor culturii divine şi umane şi creerul mi s'a înfierbântat, inima însă mi s'a răcit. Inspiraţia intimă a simţirii, clipa scumpă a Înfloririi cereşti lipsea, întârzia. Pierdusem fericirea neştiutorilor, dar nu câştigasem mulţumirea înţelepţilor şi drep­ţilor. Din ce învliţam mai mult, din ce creştea semnul de intrebare in suflet. In sfârşit m'am frânt subt greutatea adevărurilor ce trec peste mintea omenească . . . Umblam după scut şi aj1.Jtor, dar Între cei cincizeci de colegi nu era unul care să fi fost inrudit cu sufletul meu. Erau unii, cari

tt���leSli

c��o;�a��r�!�� l:u��:�ie el��in�ţi�a

d�iş�:

mărgliritare de preţ. . . Toţi erau mai distinşi sau mai sllibuţi, dar niciunul nu era care sli caute ca mine esenţa de dincolo de cuvinte. Şi cel mai cu minte nu îndrăsnea a privi supranaturalul infaţă, ci zicea cu umil inţă: t cred ! . . . cred ! . . . • şi era fericit, căci spunea adevlir . . . Vai, cum îi pismuiam pe ace.ytia !

Lum de zile am petrecut în astfel de sbuciumliri. Simţeam că-mi amorţeşte trupul. Precum pentru locuitorii din catacombe totul se mărgineşte la răstignirea abia Intrezărită pe boltitura de pământ, aşa şi eu nu mai vedeam nimic din ce era pe lume. Nu mai simţeam mireasma florilor, nu mai ve­deam fulgerele cerului, nu·mi dădeam seama de schimbarea anotimpurilor, nu-mi venea aminte, că afarli de mine mai există şi altceva pe lume. Mân­cam, beam, dormeam, făr3 să-mi dau seama. O stare sufletească stranie. Poate hipnotizaţii sli se asemene cu aceastli sfântă apatie, din care m'a trezit p3catu!.

M'am îndrăgostit de-o fată necunoscută, care a trecut pe stradă pe lângă noi. O singurli dată m'am uitat la ea, ni s'au întâlnit privirile, şi deo­datli, fărli să ,tiu dacă-i bălaie sau oacheşă, am simţit că m'am înfiorat de un curent ne mai simţit, care mi-a trezit trupul. Ochii mi s'au umplut de o sclipire rouratli, obrazul mi s'a aprins de roşeaţli, oasele mi se resimţeau de un dureros de dulce chin, bu�ele mi se uscau tremurânde. Mi s'a în­ceput o nouli tortur3. Mă temeam şi mă rugam. Nu voiam să p3cătuesc şi fiecare cuget era murda�: Imi fierbea sângele, josniciile colorate ale cărnu mă urmlireau, ca nişte vedenii şi nu. scăpam de ele nici în locurile sfinte. Golătăţile fantaziei mă împrejmuiau şi sensualismul mă stăpânea aşa de puternic, încât neblinuite puteri ascunse Îmi arătau ca o realitate trupul femeesc, care prihlinea totul in jurul meu. Abia acum Înţelegeam sfinţii cari se culcau pe urzici, se încingeau cu brâne inţepli-

www.dacoromanica.ro

Page 49: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

". B O A B E D E G R Â U

toare, se biciuiau ba - se şi schilodeau, numai să scape de ispitiri.

Le era uşor lor, nu pentrucă erau sfinţi, ci pentrucă nu aveau să se teamă de nimeni. Şi eu m'aş fi biciuit până la sânge şi m'aş fi incins cu ciliciu, dar la scularea comună de dimineaţă co­legii m'ar fi văzut şi nici nu cutezam să mă gândesc la urmări . . .

Numai ascuns sub zâmbete mă puteam lupta cu ispitele, aşa ca nimeni să nu bănuiască ce fierbe in mine . . .

Numai lui Dumnezeu mă puteam plânge şi, când mi se părea că am biruit, simţii deodată, ca şi când un obraz omenesc s'ar atinge de obrazul meu. Inspăimântat văzui că e obraz frumos de fată şi îi simţii şi mireasma trupului drăgăstos.

Săptămâni întregi au trecut până ce s'a şters chipul femeii şi s'a potolit focul din vine, iar dra� gostea închipuită a făcut loc unui desgust ebe� siter . . .

Acum căzui în cealaltă extremă. Mi�am urît obrazul şi tot trupul. Mi se părea carne fără formă, fără preţ, nevrednică de chemarea sufle� tului.

Sufletul ! . . . sufletul ! Ideea îmi strălucea ca un

��iri��at mi�ar fi plăcut, dacă aş fi rămas pur

Mi�am concentrat toate puterile asupra sufle� tului şi acum mi s'a Înamorat sufletul. In locul închipuirilor voluptoase ale simţurilor mi s'a trezit pofta curată, spirituală, să iubesc, să iubesc fier� binte, să mă topesc într'o lume necunoscută, ca să mulţumesc viaţa tinereţei aprinse. Nu ştiam ce

Astă noapte a murit teologul din anul al pa� trulea, Francisc Adorjân, care îmi ajutase să îm� brac reverenda albastră şi mă sfătuise ca in loc de oglindă să mă uit în ochii Preacuratei. Tra­gedia lui a fost o experienţă puternică pentru mine, care a şters pe toate celelalte. Acest fiu al Ciucului era sdravăn la trup, rumen şi luminos la faţă, când a venit la teologie, unde i s'a deschis viaţa aceasta închisă �i îngustă. Era chinuit necontenit de dorul ridicăni spre înălţimi. Cu ochii luminoşi privea tot in sus şi sfinţenia vieţii în patru ani i�a măcinat trupul. Era un tânăr uscăţiv, frumos, tuberculos. Când duhovnicul i�a comunicat că trebue să-i · amâne hirotonirea şi i�a făgăduit, in numele episcopului, că-l va trimite in sanatoriu, n'a mai vorbit cu nimeni. In infirmerie sărea câteodată din pat şi striga aiurind, că ne speriam cu toţii:

- Acolo ! acolo în depărtare este Săcuimea . . . unde fulgerele încălzesc aerul, acolo străluceşte

II

simţire e aceasta. Mi se părea un dar ingeresc. Însă mă mâna, mă neliniştea �i căuta un obiect, peste care să se reverse. In Jurul meu totul se preschimba în frumos transcendental. Simţeam, parcă ar ploua roua cristalină a harului ceresc asupra capului meu şi clipele trecătoare se schim� bau în armonii Îngereşti. Credeam că am găsit calea Domnului şi fericit sburam prin foişoarele boltire, dornic să spuiu tuturor, ce fericiri simt.

Pe seară simţirea, ce mă stăpânea din când în când, Începuse să se concretizeze. Simţeam o por� nire nestăvilită să sărut pe cineva sau ceva. Mă

����n���e �a���t��:in

���C�,e

sS;re

d�en�ţ�ă���! nească, spre o cruce . . . dar de toate îmi era silă. Deslegarea veni tot aşa de neprevăzută, ca şi mai înainte. Eram în capelă. Deschisei cartea de ru� găciuni şi deodată îmi bătu la ochi imaginea ar� tistică a sfintei Cecilia. Fără voie mă aplecai să o sărut, cu pofta unei pasiuni spirituale, dar în ul­tima clipă mă retrăsei înspăimântat:

- Dar ar fi o nelegiuire să ating cu astfel de simţire un chip sfânt în biserică !

La lumina acestei clipe de groază, dispăru şi ispitirea. Ajunsei din nou rece şi treaz. Chibzuii puţin şi luai hotărîrea să pun capăt sbuciumărilor.

Mă dusei să mă culc cu hotărîrea să părăsesc seminarul şi hotărîrea îmi aduse linişte. Am tnchis ochii cu gândul:

- Aceasta mi�e cea din urmă noapte aici. Nici nu bănuiam că pe când îmi fac somnul,

mi se hotărăşte soarta, şi că moartea însăşi îmi va sta în drum şi va Închide porţile bătrâne dinain­tea mea.

urma fraţilor mei! Doamne, Doamne, eu trebue să mă duc acasă, altfel acolo se stinge viaţa ! . . .

Altădată îşi punea lângă el în pat crucea cea mare de un metru şi vorbea tare cu Isus cel răstignit:

- Vreau să trăiesc, Doamne ! De doisprezece ani aşteaptă cei de acasă, ca să-mi ungă mâinile. Nu m'am jucat niciodată, sunt copil sărac. Am umblat în sdrenţe până am ajuns aci şi numai din milă sânt ce sânt. Capul mi�e greu de gânduri şi de temeri, dar eu trebue să trăiesc, Isuse al meu, pentrucă pe mine mă aşteaptă acasă, Doamne ! . . .

Mai târziu au Încetat torturile de noapte. Zăcea liniştit în pat şi lacrimile Îi curgeau lin pe obraz. Dacă îl intreba cineva nu răspundea, numai privea în sus. In ziua fatală parcă i s'ar fi întors deodată puterile. Seara se ridică şi se îmbrăcă. Slăbit, înalt şi serios, părea însăşi moartea În picioare. In ochi îi tremura o flacără bolnavă. Se oprise înaintea unei fereşti. Haina albastră era luminată de lună,

www.dacoromanica.ro

Page 50: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIRO; IN JUGUL DOMNULUI ".

obrazul îi era stăpânit de moarte. Simţea d moartea l-a prins de picior, dar zâmbea trist când, după ru­gkiunile de seară, treceam răcu{i pe dinaintea lui spre dormitoare. Obosiţi de râvnă de studiu şi de multe întipăriri sufleteşti, curând ne cufundarăm în somn.

E miezul nopţii, când Cristos umblă lin şi cercetează pe fiii săi cu suflet luminos şi la pasul Lui locuitorii criptelor se retrag, iar Satana, care se agăţase de gratiile de fier ale ferestrelor, cade jos în iad.

E noapte şi Dumnezeu e Împăcat. O nelinişte deosebită îl cuprinde pe tânărul

bolnav. Ameţeşte privind in adâncurile albastre ale cerului. Incordându-şi slăbitele picioare, se rârÎie Încet în capelă. Pipăind pe pereţi, rămân urmele aurii ale degetelor. El aprinde lumânările la altarul Înnecat În fum de tămâie. Din umbră răsar statuele sfinţilor, iar candela pururea nestinsă arund flori roşii pe pereţi. Heruvimii cei cu ochi mulţi se trezesc şi se minunează de vedeniile co­pilului căzut pe treptele altarului. Misterul umple tot cuprinsul capelei. Pe vasul cu aghiasmă se urcă un şoricel şi îşi stropeşte capul cu apa sfin­ţită, ca să se vindece de durere. Pe giulgiul alb ca zăpada al pristolului cete de îngeraşi se joacă lin. La sânul Maicii Preacuratei Micuţul Isus îşi vâră degetul unui picior În flacăra dela lumânare şi se joacă cu minunile sale . . .

- Numai odată să slujesc sfânta liturghie ! ­suspină bolnavul inspirat.

O sfântă spaimă îl înfioad: e oprit, dar Prea­curata Îl îmbărbătează cu milostivul Său zâmbet, şi Serafimii cei cu câte şease aripi, îl îndeamnă cu şoapte line. Nu poate ţine piept. Ca fermecat se târăşte la sfintele odăjdii şi se îmbrad.

Mintea şi inima îi cântă şi bisericuţa se Iărg�te nemărginit. Icoanele se învăluie intr'o strălucIre albastră şi, când se urcă ameţit la altar, Maica Domnului de pe tron se ridică în înălţimi şi şarpele rupt în două la picioarele Ei se face iar una. Rănile lui Isus picură de sânge. Ingeri dolofani fac slujba de cântări şi tânărul preot zâmbeşte fericit cu buzele ofilite:

- Ce-i asta? - se sperie. Vrăjit se uită în fundul pO(irului, care se adân­

ceşte, parc'ar vrea să cuprindă tot sângele omenesc vărsat şi in oglindirea aurie se vede jalea lumii în ochii lui Dumnezeu, care sălăşlueşte liniştit în fund . . .

Işi dă seama d ar trebui să sărute altarul, dar capul îi ameţeşte, fruntea i se Întunecă, palmele îi cad amorţite pe pristol şi organismul încordat la extrem aruncă o rază de sânge pe giulgiul alb . . .

. �umânările se mută lângă trupul mortului. O

hDlşte de mormânt se coboară În casa Învechită. Bolţile zidurilor de câte un stânjen văd Sfinţii preocupaţi de probleme grele şi rl1stigniri, pe care noaptea le îmbracă in gloriole luminoase . . .

Spre ziuă zorii străbat prin nori şi vârfurile arborilor incep să vâjie. In dormitoare apostolaşii poporului sunt palizi ca ceara galbenă, de pardi fiecare ar avea sicriul sub pat. In umbrele dimi­neţii răsună formula de trezire a fiecărei zile:

� Laudetur Jesus Christus ! Surgant omnes re­verendi domini fratres ! *. Adidi: � Lăudat să fie Isus Crisros ! Să se scoale toţi cinstiţii domni fraţi! •.

Vedem cu uimire că bătrânul rector intră la noi şi plecându-şi capul chel ne vesteşte:

- Dumnezeu a voit să cerceteze institutul

Se oprise inaimu unei ferestre

nostru. Fratele nostru Adorjăn Francisc a murit azi noapte . . .

Cântând Începe rugăciunea: - Requiem aeternam dona ei, Domine . . . (Dă­

rueşte-i, Doamne, odihna veşnică). Cutremuraţi şi infioraţi cântăm În continuare

psalmul şi tremură cămaşa de noapte pe noi de spaimă. Capela pângărită de sânge a fost Încuiată. La orele 9 trecem in procesiune mută la catedrală. Sub puternicele columne de piatră rl1sună adânc orga şi incepe slujba de Requiem. De pe zidurile istorice parcă picură pe noi flori de mucegaiu, cum stăm aplecaţi, toţi cei cincizeci de derici îmbrăcaţi in alb, deasupra cărţilor de slujbă fune­rară. Subt arcurile gotice aerul e greu. Prepozitul

www.dacoromanica.ro

Page 51: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

S6, B O A B E D E G R Â U

cel Ură dinţi se ostenclte să ridice in figuri cântul gregorian. Ceilalţi pre aţi cu fe�ele de pergament par uscaţi in stranele lor, neatmşi de moarte . . . Acum izbucneşte din orgă cea mai ingrozitoare prorocire din lume: Dies irae, care umple ca o negură de criptă, ca o pulbere sumbră, adânca

Nu-I pl1nge, Amalie, nu Ha fiul ti71u, ci al lui Dumnezeu ! ...

nac a bisericii. Trăim cu toate simţirile măreţia aspră a cuvântului mâniei dumnezeeşti. Vedem cu ochii, cum se preface în cenuşă întreg universul. In fundul depărtării stă învăţătura păgână alături de David, Sibila cea uscată, cu nasul ascuţit, în cămaşă însângerată . . . Ni se usucă gâtlejul, când. strigăm cuvântul greu al mizeriei şi chinului lumii: calamitatea. In ritmul cântării bate şi inima noastră plângătoare:

Recordare J esu Pie Quod sum causa tuae viae, Ne me perdas iIIa die.

(Pomeneşte-mă, Isuse Preadulce, Pentru mi'ne mort pe cruce, In pierzare nu mă duce!)

Focul de veci al Gheenii imi joacă cu reflex ro­şietic pe frunte şi sunt cutremurat adânc. Iar în spatele orgei nebunul Fliki, umplând burduful cu

aer, rânjeştt deşirat şi idiot, parcă s'ar juca cu tovarlşul său, moartea.

. .

Când ne-am intors acasă, Adorjăn era pe catafalc. Câte patru privegheam În rugăciune lângă sicriu. Părea că cerul a suflat peste obrazul lui Înmăr­murit, pe care făcliile îl luminau de sus. Noi În­genuncheam pe podele in miros de mort şi rosteam rugăciuni fierbinţi . . . In taină fiecare se gândea la sine şi se bucura că nu-i el În locul lui Adorjan. In adâncul sufletului fiecare se credea o mică Romă şi era convins că dacă şi el ar ajunge la atare soartă, lumea ar îndura o pierdere neînIo­cuită. Nevinovată şi plăcută simplitatea aceasta de copil cu care noi discutam şi rezolvam probleme mari şi in intimitate fiecare era aşa de mândru, parcă ar fi adăpat in fiecare dimineaţă asinul, pe care a intrat Mântuitorul În Ierusalim. Din înălţi­mile acestor inchipuiri ne-am trezit la realitate numai când au venit la înmormântare părinţii răposatului. Doi săcui simpli şi săraci. Am inceput a plânge, aducându-ne aminte că şi pe noi ne-a nă..!icut astfel de mamă şi că şi tata e un sărac lipit pământului. . . Soarta vitregă a poporului şi-a aruncat umbrele asupra noastră. Ne uitam pierduţi unul la altul şi ca nişte copii ne ţineam de haina ţesută în casă a bietei mame sfâşiată de durere, care nici nu cuteza să plângă in faţa vlădicului şi a atâtor înalţi preoţi. Se teme ca nu cumva să mur­dărească cu lacrimile ei pietrele strălucitoare ale capelei. Totuş dela o vreme i-au izbucnit suspinele de jale; bătrânul soţ i-a zis Întunecat:

- Nu-I plânge, Amalie, nu era fiul tău, ci al lui Dumnezeu! . . .

Şi el era supărat pUţin pe Domnul. La sfârşitul slujbei făcu amărît din cap:

- De geaba am crescut viţelul menit pentru liturghia ta cea dintâi!

Afară, În colţul seminarului, biata lui mamă a căzut pe legătura de haine, ce i-au rămas, dar noi n'am mai văzut-o, pentrucă c1opoţelul suna şi am intrat în foi�or, unde s'a dat ordin: Silentiuml

Se făcu 110işte grea de mormânt. Toţi preoţii, duhurile şi umbrele au dispărut, fiecare la locul său . . .

Episcopul a dispus să se facă trei zile exerciţii spirituale.

- Cazul de moarte a muiat sufletul copiilor, ca ceara - a zis către părintele Iezuit, care era la el. Acum se poate întipări În suflete sfinţenia vieţii şi chemarea preoţească.

- Optime, Excellentissime, - confirmă şi bă­trânul uscăţiv de al cărui renume auzisem cu fiori de emoţie.

Inalt, cu nasul ascuţit, discret şi palid, ambiţios modest favoritul acesta al episcopilor. Părintele

www.dacoromanica.ro

Page 52: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI " ,

Felician era un călugăr Învăţat. Format la univer­sităţile germane, era un suflet arid, pasionat dog­matic, tipic creştin, cum e scris la carte, care n'a părăsit niciodată sferele ierarhiei spirituale şi că­ruia i se potrivea de minune vorba gnosticilor: • Cunoaşteţi pe toţi, dar nimeni să nu vă cunoască pe voi . . . •

Incă În seara acelei zile a ţinut conferinţa de introducere. Era uşor să ne dea gata. TOţi erau aşa de obosiţi şi de umiliţi, că fiecare putea fi pus pe perete, ca o icoană. Săteam sdrobiţi În bănci, dar duhovnicul, ca să întrebuinţeze fiecare clipă, până să vie călugărul, Îngenunche Într'un ungher al capelei şi zise:

- Iubiţilor! Să ne cercetăm cugetele ! . Ş i noi n e căutam păcatele, când intră Părintele

Felician, şi se opri o clipă inaintea altarului. Prin colţurile capelei se simţea încă mirosul de

cadavru. Părintele Felician, urcat pe amvon, ne privea rece, ca şi când acum s'ar fi scoborit, graţios, pe ruinele lumii acesteia, intre oamenii de rând. Se părea că s'ar desfăta În privirea ascultătorilor incremeniţi; dar deodată se Întunecă la faţă, Îşi ridică sprâncenele şi arătă cu degetele spre par­doseală :

- Nici n'a dispărut Încă umbra sicriului fratelui vostru mort din acest loc şi el a şi fost judecat. S:a cercetat dacă a fost Iuda sau Învăţăcei credin­CIOS • • •

Inlemniţi ne-am sgribulit laolaltă. Nici nu puteam urmări cuvâQtarea neînduplecată; numai sentinţele sublime îmi sbiciuiau conştiinţa. $: Vrei să fii preot ? . . Este printre voi vr'un Iuda? . . • -exclama călugărul.

Fireşte, toţi ne simţim Iude. t • • • Acum trebue să alegeţi Între virtute şi

pungă . - tuna părintele şi îşi întindea gâtui roşu din reverenda fără guler.

Făcea pauze lungi, pentru ca asprele cuvinte să fie absorbite de sufletul nostru. Ne ridicam sdro­biţi după cuvântările lui. Nici nu cutezam să ne uităm unul la altul. Trei zile de-a-rândul trebui să o ducem aşa, cufundaţi în tăcere şi în noi înşine. Unii plângeau in capelă . . . Alţii se plimbau Încet in curtea pătrată şi strâmtă a seminarului. Nu ne desfătau nici serile frumoase, ramuri inflorite se întindeau peste noi, greierii cântau pe Întrecute, iar deasupra capului nostru mulţime de stele cu­rate c1ipeau prieteneşte . . .

Părintele Felician se Închidea În camera lui şi aştepta să mergem la el după sfat spiritual. De multe ori m'am dus şi eu până la uşă, dar mă infioram şi mă bucuram, că intra altul. O singură lumânare ardea pe genunchier şi alături şedea pă­rintele cu patrafirul pus . . . Cu mâna lui aibă arăta clericului care intra, scaunul, apoi lua lumânarea, o indrepta spre ochii lui şi-I cerceta indelung, cupriviri reci şi nemişcate . . . Ieşeau dela el ca osândiţi la moarte. Cine ştie ce tragedii intime se petreceau

în cămăruţa rece. Mă simţeam părăsit şi exilat, fără nimeni pe lume, şi fiecare clipă mă ducea mai aproape de disperare. Imi aminteam tot ce-mi plăcuse în viaţă, dar n'a fost de niciun folos. Am recurs la rugăciune, dar nu m'a alinat. Eram slăbit şi palid de atâta sbucium. Simţeam că am să mă prăpădesc, dacă nu mă pot scutura de această deochiare . . . Era să sbier, ca un nebun, şi-mi cău­tam buzunarele de chibrite, să dau foc seminarului, dar nu le găseam. Un singur cuvânt bun, mân­gâetor, m'ar fi putut mântui, dar În jurul meu nu erau oameni, ci numai umbre tăcute, iar eu bol­nav. . Ia inimă. Atât de mult mă chinuiam, că mi s'a îngroşat fruntea, nu mă mai puteam gândi, nu ştiam de mine.

- O secetă sufletească, - îmi ziceam deprimat. Imi veneau iarăş ameţeli, şi nu ştiu cum, dar fără să-mi dau seama, fără să vreau, m'am dus în sala de muzică, am luat vioara şi într'o linişte de dincolo de morminte, am inceput să cânt.

Am luat vioara şi Intr'o linişte de dincolo de morminte am inceput sl dnt

La primele acorduri, parcă mi s'ar fi rupt ceva dinăuntru: mi-a căzut arcuşul din mână şi uşurat am râs cu hohot. După aceea n'am mai văzut, n'am mai auzit, ci numai am cântat. Inima Îngheţată a început să dnte. Uşurat, mă topeam şi plângeam lacrimi fericite pe scândurica frumoasă a violinei ...

www.dacoromanica.ro

Page 53: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,6, B O A B E D E G R Â U

Nu·mi mai plisa de viitor, nici de vlădică, nici de amic, de inamic, de nimeni; simţeam numai că degetele mi se Înfierbântă, ritmuri străine mă scutură, şi parcă altcineva, o putere necunoscută, cântă prin mine În sala Întunecată.

Nu ml!. trezii nici când colegii au aprins lumina electrică, scandalizaţi, şi doctorul primar a strigat la mine:

- Reverende domnule ! Ai Înnebunit ? Ce-i asta? Incetează !

Numai ochii imi sticleau la ei şi nu cute�u să se apropie. Eu Îns!!. cântam inainte. Imi ingropam

S'a IntSmplat că am adunat In plimbările ce fliceam, flori, ierburi

in violină toată suferinţa, sărăcia, şi mizeria �i-mi cântam tinereţea, fericirea, visurile, florile mirosi­toare, o lume cu totul nouă . . .

Tot mai cântam, când colegii au chemat pe du­hovnic, care mai intâiu m'a dojenit: c Ce-i asta, Carissime ! ? -dar apoi m'a luat de mână şi m'a aşezat in pat.

In zadar mi-a luat duhovnicul violina din mână, că eu şi in somn cântam mai departe. Asudasem pe tot trupul, dar ochii aprinşi - cum spun­toată noaptea au fost deschişi, zâmbeam şi şezând intre perne, cântam cu braţele goale . . . Şi in zadar doctorul chior mi-a luat pulsul; eu purtam nevăzutul arc spre noui cântece, iar arcuşul mă

purta născându-mă ca pe un om nou, curat şi fericit . . .

A doua zi m'am trezit cam obosit, dar liniştit. Doctorul mă lăuda:

- Straşnic organism! Duhovnicul m'a dojenit: - Dă mulţămită lui

Dumnezeu pentru mântuirea minunată! Episcopul m'a însemnat cu semnul crucii pe

frunte, zicând că am avut parte de har deosebit . . . Colegii, cari aşteptau că voiu fi eliminat pentru

scandal, acum mă invidiau, iar eu mă bucuram că nimeni nu bănueşte prefacerea săvârşită În rea­litate cu mine . . .

. .

Din clipa aceea am început a crede in mine. Mi se inseninase sufletul şi-mi alcătuiam o lume deosebită a mea. Mă împărtăşeam de bucurii in-

���'te d�e

s��:��

i. ��rl��

ăd=

cti:��:;, �:c���

tenita contemplare, sublimul simbolism, care dă­dea perspective nemărginite fiecărui gest, fiecărui semn ori cuvânt, toate au lucrat incet Înăuntrul meu. Arta bisericii, curăţenia cuvintelor pătrunse, lumea credinţei supranaturale, priceperea adân­cului sistem religios, căile minunate ale desăvâr­şirii spiritului şi vieţii, toate, toate mă fericeau. Lucirea sfintelor taine lumina fruntea mea şi gustarea sfintei cuminecături imi parfuma zilnic gura. Posedam ceea ce Aristotel bănuia a fi baza fericirii, theosiates alelheias. Zidurile mi-au sub­ţiat obrazul palid, trăsăturile mi se dădeau la Ivea.1ă, degetele mi se făcură lungi şi subţiri, ca şi când le·aş fi imprumutat din mormânt, dar fru­museţea tinereţei nu mi-au veştejit-o multele ca­noane de pocămţe, nici desele mătănii. Toate-mi erau blânde şi bune, iar moartea mi se părea miiostivă şi zâmbitoare, pe urma sfinţilor mei favoriţi . . . Aveam clipe când doream să mă sfârşesc, ca ei. Mai ales seara îmi veneau atari dispoziţii, când rămâneam În capelă, singur, şi-mi însemnam pe

f:;;��a!ii�i�a:;p:�0�i���::�rit��:cr;�

ă�1

a�a��i��r��

giului. Despre un martir, care do;enea cu blân­deţe pe tiran, despre altul, care adormi lin lângă Pont, care doarme într'un picior în miniatura codi· celui, despre unul, care şi-a săpat groapa cu un lup, despre unul, care odihneşte de veci pe un disc de aur, despre unul, care a răposat, după ce a scris 41 de imnuri, şi şi-a pus mâna pe piept, ca un scut de ceară, despre unul, care şi-a privit cu ochiul său viaţa la cer: Lux ecce surgit aurea - iată răsare lumina aurie ! . . .

Imi plăcea flacăra de lumânare medievală. Părea că-s un tânăr monah, scriitor de pergamente, căruia i-au legat de picior cartea cu lanţuri, sau acel artist, păgân la trup, care cu suflarea gurii sale muia ceara, ca să nimerească figura sfintei Clara, in celula umedă, ce înfIorea flori de salitru.

www.dacoromanica.ro

Page 54: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

IOSIF NYIRCi: IN JUGUL DOMNULUI '"

Visam tot oameni şi biografii mari şi se întâmpla că în ceasuri de noapte, până dimineaţa, scriam, înaintea altarului din capelă, legendele mele dragi pe care le ascundeam în fundul lăzii . . . Era o fericire de neuitat pentru mine. S'a întâmplat că am adunat, în plimbările ce făceam, flori, ierburi, ramuri, muşchiu, şi le-am aşezat, ca un copil, pe pardoseala capelei, dorind să descriu primăvara, şi cu astfel de creaţii primitive ca aceasta mi-am durat primăvara, care în extazul meu părea mai frumoasă decât adevărata primăvară. Lucruri de­şerte, romantice, naiv de lumeşti, care nu se cu­veneau în casa Domnului, dar numai aci puteam scrie, neturburat. In zadar. Omul se ajută, cum îl ajută Dumnezeu.

Astfel viaţa ni se scurgea, În aparenţă, fără niciun eveniment. Clopoţelul, care suna zilnic, ca şi inima, deopotrivă se puteau toci. Când ne ve­neau oaspeţi, - necunoscuţi oameni de lume ­se mirau cum trăiam, nebănuind ei, ce taine are viaţa noastră închisă, pentrucă nu cunoşteau mă­reţia �i bogăţia actului intern. Nu Jtiau că lumea lăuntrică e cu mult mai largă decat cea de afară, şi că aci stă taina fericirii. Recuno�terea aceasta a venit şi asupra mea ca o revelaţie, când mai Întâiu am cetit, cum se împart actele, în externe şi interne, naturale şi supranaturale şi am priceput că şi cel mai mic gest sau idee a unui cerşetor se poate mări În valoarea sa etică până la infinit, cu intenţia, scopul şi simţirea, pentru ce şi pentru cine îl face. Prin aceasta fiecare om câştigă o pu­tere făcătoare de minuni . . . Fulgerul e frumos, dar el numai distruge, potopul, focul, furtuna, cataclismul planetelor, naşterea, moartea, răz-

boaiele, toate efectele exterioare ale vieţii, nu ajung cât un simplu gest nepăsător al omului făcut din iubire. Mâna ostenită a unui om e mai mult şi mai sublimă decât toate comorile lui Solomon împărat, dacă s'a ostenit pentru ai săi din iubire. Fiecare mişcare a noastră devine necuprins de mare şi supranaturală dacă o săvârşim pentru Dumnezeu, cel mai inalt bun al nostru. Pe cât de mult binele şi frumosul Înnobilează faptele externe şi interne, pe atât de mult le pătează păcatul . . . Câte tragedii şi câte vieţi se sbuciumă astfel în fiecare om, fără să bănuim măcar . . .

Şi omul e ca pasărea, care sboară in jurul unei lumi întregi până îşi găseşte undeva, Într'un mic ungher, locul cuibului său. Astfel s'a flicut cuibul fiinţei, fericirii, chemării, preţuirii omeneşti şi spirituale, al concepţiei mele de viaţă, cea mai mare inţelepciune umană şi divină, unica revelaţie adevărată a săracilor: actul intern.

Ca o pasăre fericită m'am aşezat pe ramura aurită. . . .

La sfârşitul anului duhovnicul mi-a dat mulţumit scrisoarea de concediu.

- Liniştit te las acasă, Utul meu. D-ta sufle­teşte eşti preot.

Şi eu credeam aşa atunci. Abia mai târziu mi-am dat seama, că am ajuns nu preot, ci poet, poetul lumilor şi al simţirilor nerostite.

Dar abia acum ştiu că-i tot una să fii preot sau poet.

(urmează) IOSIF NYIRO din ungurqte de E/ie Ddianll

cu desene de B. StaM

www.dacoromanica.ro

Page 55: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

c R o N 1 c A

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii LA MOARTEA UNUI EPISCOP. - Intr'o zi de vară Am venit astlti aici din toate părţile, In mumosul Carao·

ploioasă ne-a venÎt veste el episcopul dela Caransebes, vechiu sebeş, inchis de in�llimi şi de ape ca o cetate, ca să ne lu�m de ani şi de sfinlenie, a plecat dintre cei vii. EI păstorea, pe cel din urmă rlimas bun dela bunul Arhiereu, PrC,1Sfinlitul Ungl p.1rlile de munte ale Banatului nostru, părţile locuite Iosif. IaU-[ pe cel care, Într'o vi3� de 75 de ani, mai mult de Rom;!;ni din codrul si pusta Banatului iugoslav, dela Vâl'Şl:ţ n'a cunoscut odihna, aşternut spre veşnic3 odihnă! Iatli-! pe p5n� la Panciova. Dacă între noi numele de prinţ al bisericii, gospodarul lngrijat de talantul dat lui in sum! �i pe care [.;1 dat unui vllidicli, parc mai mult o vorbă de zile mari, l-am immulfit cât IIU ne-am aşteptat şi numai Sti[p�nul care..i l-a vhut in schimb acolo in toatil. stril.lucirea lui. Românii aceştia, incredinţat ştiuse şi nu se mieli ! plecat pentru totdeauna din in.urăinaţi atâtn secole sub Unguri, Turci fi Austriaci, cum mijlocul gospodil.riei lui! 1.1tl pe învl\3tor inchidndu-şi de-au rlmas del;a ril.zboiul intregirii hutril.inali sub Sârbi, n'au apururi cuvântul şi pornind într'o lume de unde vine to,ati[ cunoscut niciodall un domn al lor in afari de biseric1. Pentru inYllltur;a1. Durerea noutrl e mare, dar chiar din ea iese şi ei mitra cu pietre scumpe era şi o coro,anil.. C;a in teocraliile mângâiern, penuuc3 ochiul impân:cit de lacrimi vede deo-mediev;ale, putern eclesiutică era in ochii poporului 101 una datil., in to;at3 intinderea ei, o viaţli bine implinilil, inchinatl cu puterea lumeascll. De acen, pană util.zi, biserica ardelun3 intrngă bisericii şi neamului. Moartea păm�nleascll nu in-se bucură de m;ai mare trecere dedt biserica de dincoace de snmnl pentru ea dedt o trecere In lauda şi prumil.rirn munţi. E o moşttnire şi un semn al vremii de robie, care se iSloriei, aici jos, şi in binecuvântarea şi răsplătirea cea Urii pot preface. mânuite cu pricepere, înu'un mijloc de reinviere. �U'1it, acolo �US, unde veghud Păstoru[ a toatil lumu. Uneori p;arc1 s'ar incerca, O;ameni cari l-au cunoscuI mai deaproape şi au lucrat cu

Am suil.bil.tut cu Iosif Bldescu ;aproape nt cu sat, intâm- el mai indelung ni-I vor invia din aduceri aminte. Eu insumi pinali implrlteşte, tot pil.mlntul pe care Îl plângem, dintre nu indrhnesc, deşi am avut norocul d-Î stau mai mult timp granil;a blnăţeană şi Tisa. Era in timpul unei vizitaţii canonice. alil.turi şi sil.-i văd sfinlenia purtării, neinduplecarn judecăţii, Cred că imbriicasem rostul vremelnic, necunoscut in ienrhia sila de strălucirile plmSntului, dragostea de bisericll şi de administrativil. epi$copaIă, de director consistorial. Trebui;a Blllil.lenii lui, ori sub ce stăpânire s'ar fi ghit ei. Din rândui s.I am un titlu ca s.I pot bate acest drum. Bunul bltdn, care ier;uhilor eroi, cMi au apucat pe aceste plaiuri pe UI1 Popasu, po;ate nu minlise niciod;atl, auzea pe iruoţÎtorii lui înf1ţişân- au lucr;at C'1 un Popea, au fosl colabontorii Inaltului Patriarh du-ml cu orice prilej ca aUte, dar dmbea fi tlcea. Şi am Miron Cristn şi s'au rhboit pe ;ambele fronturi pe care a ajun$ ;aşa, după neuitate ul e, pânl peste Timiş, la Ovcea, sângerat Banatul, pentru autonomia bisericnscl, falli de In v1l%ul Belgradului. Asdzi toate acele zile, ca un cadru insorit Carlovlil, şi pentru autonomia nalionalil., faţ1 de Budapesta, şi forfotilor pentru lumea alergatil. atunci de pretutindeni şi Iosif Traian Bădescu duce cu sine şi un fragment de istorie pentru Episcopul mai inalt In mijlocul ei In odil.jdii scânteie- şi Închide cu moartea lui, ca un capac de mormânt frumos to,are şi cu bralul ridicat a binecuv.\nt;are, se Întorc la auzul rioplit, un Întreg trecut, Uri imoarcere, Piscup ortodox b1n;l-clopotului în dungi, de dep;arte. M1 duc $il. mli rog lâng1 lean, gr1nicer al unei vechi eparhii de margine şi de luptil.. racla lui dluglirească şi sil.-mi aduc aminte, incă odatil. înainte Neştearsli fie-i amintirea, viaţa pild1, scaunul in;ait loc al de dup1rlire. Stau intr'o stran1 şi, pe dnd preo!ii il proho- celor mai vrednici ! desc, deapăn în tain3, ca nişte mătil.nii, dteva cuvinte de Cânt1rile se urmea:z:3 mai departe. Dupli prohodul cu vicari laud1. De pe peretele din faţ1, Luca ev;anghelistul, cu o pând vlldiceşti şi cu odljdii de fir, pe care il cere rostul domnesc: a Maicii Domnului al�turi, ca sit-şi arate priceperea de zugrav, al celui dus, incepe ptohodul lntunecat, cu un singur c.1lug3r, Imi z;!.mbeşte şi m1 Imbil.rb5tea%1. Biserica tremură de pâl- aşa cum şi l-a dorit el cu limb1 de moarte. Mitropolitul Ar-p1ilul lumânlirilor, ca de un alaiu de suflett. dealului e de falil., dar el însuşi şi-;a lepil.dat mantia dptuşitl

www.dacoromanica.ro

Page 56: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A '"

cu m.5.tase de coloarea fl.5.drii albhtrite şi s'a imbrlcat in mesteadn il acopne şi chiam.5. udarnic pe oaspeţi la medi-rasa şi în camilafca mănăstirii. Din podul corului d.5. rhpun- tare. Picioarele stAlpilor cari il ţin au putrezit şi Intr'o bun.5. zi, surite numai un dintăreţ uscat şi sonor ca un inger al pustiului. dind vântul se va umfla mai cumplit pe vale, el se va pr.5.buşi Drumul cel Ud Întoarcere a şi început. Cerul are o răbufneaU deodată, ca la o r�scoală subterană a lumii îngropate acolo, de ploaie ca o v.5.rsare nestăplnid de lacrimi. In dreptul lui, la drum, e o poartă monumental.5., de d�midă

cu podoabe de piatrl cioplitl. Orumeţul mi�at ar putea CAMINUL DELA SAMSATA. - Chiar numele acestui crede c� pe subt arcul ei Înalt a trecut în caleaşel de vară

�at de subt munţii Făg.5.raşului sun.5. la urechile noastre ciudat. bogatul domn al Ţării Româneşti, cu unii din coconi aUturi. Numai in Ardeal se întâlnesc localităţi boteute dupl zilele Poate c;'t arhivele bisericii greceşti din Braşov, ar da, după dptămânii. O Miercure, ca a Ciucului, nu se poate inchipui cercetau, alt rlspuns. Mă tem el poarta îns1şi e o creaţie dincoace de munli. In Sâmb.5.ta şi-a avut odinioa� moşiile tirzie şi nu mai las.5. nici d se ghiceaSel ceea ce a fost la ince-

Qminul de odihnl dela S;lmbltl de Sus. (Ouen de Jiquide)

lui, Vodl Brâncoveanu, dela care s'au phtrat pină in vremea noastr3 biserica şi • castelul •. Biserica a fost dread de multa strielciune a anilor prin O$teneala Mitropoliei Ardealului. In apropiere s'au ridicat locuinţe, pentru nişte căluglri me­niţi sl învioreze şi sl cureţe viap creştinl onodoxă romi­nească. Ei se preg3tesc in taină pentru ziua ce vasl vie, dnd se vor aşeu aici, ca într'o cetate a credinţii, gata de lupt.5.. Cele mai temute arme ale lor vor fi rugăciunea şi pilda bunei purtări. Mitropolitul e om hot.5.rit. Putem avea incredere.

I Castelul " propriu vorbind, nu este un castel, ci numai corpul de clldiri al administraţiei lui. Locul pe care strălucise d, intr'o ÎnUţi,are astăzi necunoscută, nu e amintit dedt printr'o ridicătur.5. a terenului, Un chioşc de lemn cojit de

put. Crucea din scuturile bombate de piatr'-, care a IOtrat şi in pecetea de azi a castelului, are subt ea anul 1800,

A cest ' castel., împreună cu un loc întins şi cu o moară, dmlsese in st'-pânirea bisericii IIreceşti din Br3fOv, care, In faţa primejdiei de expropriere, s'a grăbit d-I vândă. Statul, prindnd de veste şi aplicind legea asupra acestui bun de mină moart'-, şi l-a insuşit. Ministrul de atunci, AJecu Con­stantinescu, s'a gândit sl-l punl la indem;\na scriitorilor, artiştilor şi gazetarilor, cari sl ll'-sească aici, timp de trei luni, in trei serii, adăpost, intreţinere, linÎşte şi intlrire, Ud nici o plată. Aşa. a luat fiinl3, încl din 1927 • C3minul de odihnl ' dela Sâmb3ta-de-Sus. Inaugurarea s'a Ucut cu mare v;\lv3 şi cu venirea dela Bucureşti a tot felul de personalităţi, atit

www.dacoromanica.ro

Page 57: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,66 B O A B E D E G R Â U

din P.1r1U patronului dt şi a ospit;lli:.aţilor. Desene ha:dii, pIrat. Sunt patrupede de soiu trimise de marea herghelie a care se pbtrud in colecţia de anI a t castelului f, amintesc Statului, care in întâii ani avusese in seamă . Căminul . şi neştursa Intămplare. Iar dupl aceu a urmat decadenp. astălj cominul d..! ajute, lblndu·j toatl vara un bree şi cai

f Cuttlul ' avea nevoie, ca si SI! intreţinl, de un ajutor destul de b5trlni ca sA nu rbto;l.rne zarzavaturil e şi merindu al Ministerului, pentruc} moara şi cea mai mare parte din cumplratl la or� in fiecan: zi. Munţii Închid albaştri zarea. locuri i s'au txpropriat. T�ranii se uită cu jind şi la ceu ce Satele sunt pe.3colo, pe subt ei, abia ghidle după câte un a rlmas. Abia la doi, {fei ani fi se ivise plrtrea ca totul s1 ac: de clopomiţl. Femei ies din domp şi taie drumul. Copiii nud In seama funcţion2tilor Ministerului Domeniilor, iar, se uită după noi, cu p11ărioa", lor veselă cu un pimituf de dond criza s'a Intărit şi nici pUţinele fonduri cerute de o acti- scam" colo"'ti, ca un m"nunchiu de flori. Pe-aici a mers vitate restrlnd nu se mai gbeau, , Ciminul de odihnă ' a odatl Voevodul sau oamenii lui, la fel cu noi şi cu aceleaşi

fost încredinţat altui Minisltr şi altui urviciu, care stăteau gânduri de luări de socoteală.

Poarta Castelului lui Bd.ncoveanu. (Desen de Jiquidl)

În de-a-dreptul leg1turi cu scriitorii şi artiştii. Intâia serie Iată . Castelul_, de departe, cu podul şi acoperişul lui de trimeas1 de Direcţia Educaţiei Poporului a fost in 1930. Nici ţiglă, mare neînchipuit. Mi incerc s5 refac linia satului noul patron nu era Ind mai inlesnit. Chiar din al doilea an, cu zidirea, probabil mult mai monumentală, a castelului Căminul a trebuit d fie inchis. El s'a redeschis în 1932, cu o insuş şi visez la timpurile mlrele ale Domnitorului arhitect, administraţie care a nemullumit În aceeaş mbud Educaţia d1tător de stil şi glnduri. Am tras mai de mult coşul trlsurii. Poporului şi colonia de vad. Anul acesta Direcţia Educaţiei Ploaia bate ca o darabani peste capetele noastre. Curtea fuge Poporului s'a Ingrijit ins1, de gospodlrie şi , Clminul. şi-a pe Ung1 noi, cu gardul ei de lemn, proptit şi in suferinţ1. nglsit vechiul rost ,i faima dela intemeiere, Aceasta cu mai Poarta Int;\ia e ° moştenire ::1voritl; numai pe cea de a doua pUţin de 100.000 lei pentru doul luni şi vreo 30 de oaspeţi. putem intra, Ne Întâmpinl lume tânără, printre care sunt

Am ajuns intr'o dimineaţl ploioasi de August prin nişte şi cunoscuţi. Viaţa dminului ne inconjoarl şi ne primeşte, locuri pe unde nu mai dădusem din zilele de cercetări mona- cu datinele şi cu �ezlrile ei. Pictorii au avut grijă s5 aşeze grafice ale Institutului Social Român, in Ddguşul vecin. O o intreitl eXpo:tilie de pictorl, cu vederi de oameni şi de trăsură �tepta la ga", curată de 11ng1 Olt. Am pornit prin natur", din sat şi din imprejurimi. Gospodina a pus o masl burniţa rece. Caii alergau ca v;\ntul într'un buestru neastâm- cu flori de lar1 (ropical:l. şi cu bucate ca tn Sadoveanu sau

www.dacoromanica.ro

Page 58: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A ,67

în alt scriitor moldovean, Îndrăgostit de pârjoale şi de ali­

venci. Casa îşi deschide încăperile, din pivnita cu bolţi dom­neşti, până în podul cu grim;i şi căprioreală de primejdie, Ochiul răscoleşte şi se intoarce mulţumit. El întâlneşte atunci

cel�lal! ochiu, al Castelului, şi se luminează.

ICOANE, ARGINTARII, MINIATURI. - In curând va ieşi o carte, în care se va vorbi despre icoane, lucruri de argint şi miniaturi, În leglitură cu biserica. A scris-o d-l N. Iorga şi, pentrucă a gândit-o pentru strliinlitate, a scris-o in limba francezli. Atelierele Imprimeriei Naţionale se vor îngriji de o frumoasă înUţişare. Reproducerea, pe care o dăm aci, poate sluji de mic� dovadă.

Obiectul cliqii înseamnă o adândre in arta minoră, ca di­mensii, de obiceiu mai pUţin cercetat3, iar la noi aproape nesocotit3. E intr'adevăr nevoie de o simţire mai asculitli şi de preocupări mai st3ruitoare pentru descoperirea unui asemenea ţinut şi întârzierea în el. D-I Iorga era cum nu se poate mai preg3tit, atât ca să atrag3 luarea aminte dt şi ca s3 cercetue. O epocă întreagă se reconstitue subt ochii noştri

din nişte biete crâmpeie, dte vitregia timpurilor şi nepri­ceperea oamenilor ne-au putut păstra. Uneori te pierzi în identificarea unei piese şi În urmărirea ei prin tot felul de păţanii şi transformări, ca şi cum ar fî la mijloc viaţa şi soarta unei fiinţe in carne şi oase. Informaţia Îşi desfăşoară toate acele fire care la urmă fac plasă cuprinzătoare unde cercetă­torul adună nesfârşite şi năbădăioase fapte şi presupuneri, şi fac mai ales ştiinţa Ură pereche a istoricului. Cele mai neaşteptate izvoare işi dau contributia pentru intregirea unei imagini, polnli astli%i rlimasă fragmentar3 şi neinţeleasă. Con­sideratii istorice şi consideraţii estetice se împletesc. Pe alocuri scapără fulgerul unui inceput de polemid. Figuri de sfinţi şi scene cu minuni împodobesc din loc în loc textul, cu pove­stirea lor ascutid şi luminoad. Usc.kiunea expunerii docu­mentare e Înviorată ca un cer de noapte de sclipirea steielOt. Iată ca dovadă inceputul:

• Când se zice : icoană românească, nu trebue să se creadă, bine inteles, eli artişti romăni au creat tipul insuş. Ar fi Ură nici un temeiu orice afirmare de acest fel. Diferitele naţiuni creştine, şi printre ele naţiunile care fac parte din ortodoxia rbăriteană, n'au născocit nişte icoane care nu s'ar mai găsi în alt� parte. Orice început e un împrumut. Dar elementul b3ştinaş izbuteşte in cele din urmă să-şi facă drum. Se ajunge la adapt�ri, după ochiul pictorului, dup� felul cum fiecare naţiune inţelege frumuseţea şi sfinţenia. Tradiţia exisd; ea poate să fie dusă mai departe, dar ceUJalt element se stre­coară şi trebue să se facă deosebirea limpede între ceea ce a venit de aiurea şi ceea ce s'a adliugat pe p�mântul unde a fost rbădit, şi aş zice chiar, de Cineva care e de-acolo •.

• O altă intrebare premerglitoare trebue să fie şi ea pud;

în ce chip se poate recunoaşte data unei icoane, ceea ce vrea să zică, fireşte, in cele mai multe cazuri, o dată aproximativli,

singura la care se poate nbui( Dacă ne gândim că icoanele, împreună cu picturile pe rid şi miniaturile, vin, precum am spus-o, dela originale mai vechi, trebue, În aceast3 privinţă, să ne lipsim de elementul cronologic. Astăzi, în America, d-l Friend tocmai a arătat că în cutare Înfăţişare a apostolului Luca, zugrlivit înaintea unei femei voalate, nu e vorba de o sfântă şi nici, cum am fi aplecaţi s'o credem, de Maica Fe-

cioarli; e la mijloc numai un model păgân: poetul şi muza. In altă parte, intr'un alt portret al Sf. Luca, şi anume, nu­durile, schiţele pe pereţi dau dovada d s'a copiat un atelier de pictor grec •.

Studiul urmează. N'am vrut însă decât sli-I aduc la cuno­ştinţ� şi să spuiu într'un cuvânt, după citire in întâia pagi­naţie, de cât interes viu e străbătut. Istoria bisericii şi a vieţii noastre culturale se îmbogăţeşte cu un nou capitol. O revăr­sare de lucrări de artă Îşi face loc peste faptele uscate, aco­pErind ici un gol mai vechiu şi infrumuseţând toate paginile. Rostul inalt din trecut al bisericii se arată Încli odată, din înzestrarea iconostaselor, a sfintelor mese şi a cărţilor litur­gice. Isus stoarce în fund din strugurii vieţii, cari au crescut şi s'au pârguit din binecuvântatul lui trup, sângele marilor împărtăşanii. Il vedem întreg, printre actele aCestei slujbe laice, de desmormolntare şi de descriere a creaţiilor de mică artă, ale bisericii.

Pentru străinătate şi chiar pentru autor poate fi numai învă­ţătură şi dar al minţii, care e tOI dela Dumnezeu; pentru noi e rugăciune.

FUNDAŢIl REGALE. Poate n'a fost numai o întâm­plare d tocmai În anul dnd int�ia Fundaţie de cultură a Regilor României, Fundaţia Universitară Carol I-iu, împlinea patru decenii, se Înfiinţa Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale. Ceea ce putea să pară răsleţ, ca nişte forme ale ini­ţiativei regeşti in domeniul vieţii spirituale unde se simţea mai mare lipsă, apărea deodată în lumina liniştită a unei chib­zuite convingeri. Totul se lega intr'o puternică unitate, nu­mai înfăptuită treptat, în cursul anilor. Era ca un legământ dinastie, pe care fiecare rege îl trecea urmaşului său. Astăzi aşezăminteie stau inaintea noastră şi a vremii, nu numai într'o str3lucire firească, dar într'o închegare de program, care le dă o tărie deosebită. Cinci fapte încoronate se ridicli la ori­zont şi aratli drumurile. Suntem în anul când M. S. Regele Carol al Il-lea împlineşte patruzeci de ani. Pe după câte o nalitere fericită, istoria unui popor coteşte uneori dornică de noui perspective .

Intâia Fundalie Culturală Regală a fost dăruitli ţării Sale de Regele Carol I-iu. Ea este Fundaţia Universitar3 care-I poartă numele şi s'a inălţat chiar in faţa Palatului Regal din Bucureşti, sub ochii părinteşti şi iubitori ai Intemele­torului. Aşezământul acesta a fost gândit ca o cad. a tinere­tului cu inalte studii şi a izbutit d pătrundă atât in istoria învăţământului nostru superior, cât şi în viaţa culturală a ţliriL. Ca o carte de aur stă astăzi inaintea noastră volumul tipărit anul acesta ca să amintească faptele a patruzeci de ani de muncă, in ajunul intrării în noua aldtuire a Uniunii Fundaţiilor Culturale Regale. D-l Tzigara-Samurcaş, direc­torul credincios aproape in tot acest rbtimp, a ştiut să lase să vorbească din pagini numai istoria, Ură vreun adaus de preţuire din afară. Glasul ei e mlireţşi plin tot pe atât de in­v3ţături pe cât de incredere. Bătrolnul Rege dăinueşte mereu în mijlocul poporului său, prin pilde cum e aceasta, de vedere limpede, de jertfă din al Său şi de hotlirire dârză pentru împlinirea unui gând. El se intoarce cu asemenea prilejuri Între noi şi ne ţinteşte din nou cu ochii S3i indemnători, de dincolo de moarte .

Fundaţia Universitară Carol I-iu a crescut treptat, atât in

www.dacoromanica.ro

Page 59: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,68 B O A B E D E G R A U

(Hnpl ei spiritualll cât şi in cu materiali. E semnul după Ca o pinnit rbunl din trecut aceh� d.nduri ale scrisorii care se deosebesc del;!. inceput înfăptuirile întîiului nostru regeşti dela 3 Mai 18gI, dire ' Scumpul Său Preşedinte al Rege �i alJe:tliminteie cu vială. Ele c .. !el În p;lS cu această Consiliului .: , Peste câteva uit Români;t va serba li două:eci viaţă �i se duvoltl odat3 cu trebuinlele ei. Dela Indile şi cincea aniversare a domniei noastre. mii de volume ale întîiului an s'a ajuns la cele peste o .sută I Providenla a voit acusta : din ziua dnd am indreptat de mii de acum. Dela capacitatea restrânsi de cetire, pe primii noştri paşi în accasti frumoasl Iară, eil a revărsat

cu îmbelşugare binecuvântlrile sale asupra faptelor noastre, cu ajutorul ei am pUlut str�bate aceast3 lung� trecere de vreme înconjurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o incredere şi o iubire, care au fost rbplata cea mai dulce a silin1e1or noastre spre prop�şirea şi fericirea lui.

' Urmlnd pilda bunilor domni din trecut, ŞÎ spre amin­lirea luptelor imp linite in acest p�trar de veilC, vroÎm a in­fiinla un �ed.mlnt spre binele tinerimii universitare delil toate facult31ile din ţad, al c3ruiil scop va fi de a procura studenlilor un loc de intrunire, Inzntrat cu o bibliotec1 totdeauna deschid, unde vor putea siltisface iubirea lor de studii; de a veni in ajutorul acelora dintre d�nşii uri intre­prind lucrări speciale sub direCţia profesorilor lor, sau pentru tip3rirea tezelor, precum şi de a da subven]ii acelora cari, din lipd de mijloace, ar fi sili1i s3 intrerup;!. studiile lor În dauna culturii generale a 1ării •.

Aceaslii il fost Fundaţiil Universitar;!. Carol I-iu, glndit3 şi adll!'lă la cunoştinlă in 1891, zidit;!. in 1893 şi deschisă in J895". Ea prelueşte astă?:i J25.000.000 lei şi e liberă de orice sarcÎn;!., ilfad de recunoştinla atâtor rlnduri de s!Udenli. E un aşezămlnt de cultud ure �i-a indeplinit in intregime şi peste aşteptări menirea, atlt mullumind pe cei îndrepta1Î spre izvoarele lui, elt şi purtând din gură in gud şi inveşni­cind numele Intemeietorului. Nu cunosc rost mai frumos pentru o Fundaţie, care trebue să priveasc1 spre viitor, Uril

Funda1ia universitară Ferdinand 1 dela Iaşi să rupă leg3.tura cu trecutul unde işi ilre r3.dăcinile. Faladil. Vedere din str. L3.puşneanu Clipa ei cea mai dureroasă a fost intr'o dimineaţă din

tOilmnil lui 1914. Lumea parc1 ;abi;a cuteza d cillce, dar se c;are iim apucat-o noi, cu o singur;!. $OII;!. mue, deildreptul aduna din toate collurile in pÎalii Pa13tului Reg;al, aştepIănd intre rafturile de cărli şi cu sgomotul sc3rii care se plimba un semn �i neputănd d-I creadă. Eril o vreme rece, cu un dealungul ilcestor rafturi, la dlile multe şi indp3tOilre de soilre rar şi plin de brumă. Steagul cel mare de deasupril ilstăzi şi la serviciul pneumiltic, repede şi neauzit. Schimbl- cusornicului se mişca incet la jum3tatea catugului. Era, riie pe care le-a suferit clădirea insăşi sunt pline de inţeles. cred, :27 Septemvrie şi simt inc3 fiorul de atunci, mă vid Palatul din 1893 al Fundaţiei se ridica numai in collul celor ind amestecat in ;acu lume, in fala geilDiurilor cu sclipiri dou!! striti, al fostelor Vlmii şi Clemenlei, pe un loc impăr1it de aram�,cade un foc depărtat, ale Fundaliei Regele Carol. Cti-pe din două cu societatea Dacia de al�turi, a lui Seculici. torul ei şi al nouei Românii murise la Sinaia, In Castelul Peleş. P:in� in Calea Victoriei se găsea lungul şir de case Lahovary. Clipa ei cea mai frumoad a fosllJ 9 Mai, anul acesta, dnd In colţul dintre Piaţa Paliitului ,i str. C. A. Rosetti, visa cu marele nepot, plin de evlavia neuitatului Său unchiu, ale grldina ei, casa Păucescu, albă, cu linii clasice, in stilul şi drui nume, fală şi dor de inăltare a llrii, le duce mai departe, de proporţia clldirilor de inte1ectuillj ai vremii, cum era şi nu numai că preţuia intre cei mai de sumă b3rba1i ili Romi-locuinţa lui TÎtu Maiorescu. Pnte drum, In cotitura de niei şi in mijlocul noueÎ ei tinerimi, fapta şi roadele celor unghiu drept, văd înc3 firma uriaşă a ziarului Epoca, din piltruzeci de ani, ci se făcea vestitorul unei alte vremi, pe vremea d.nd in redac1ia lui se găsea Caragiille şi venea in care m:indrul aşedmint o pregătise: t Nevoile de ieri nu foiletoane de-o zi viaţa lui Nietuche de Rădulescu-Motru. sunt nevoile de astăzi. Concepţia cue a stat Iii baza crelirii E ca o pagin3 colorată a Bucureştiului de altădată. Apoi, ilcestei Fundaţii a fost o concepţie care corespundea cerintelor r.5nd pe rând, tot ceea ce acoperu Fundaţia a căzut şi ea de acum patruzeci de ani. Era nevoie să se creeze o pleiadă inslşi s'a lhgit şi s'a inUla!. Creşteri noui şi o nou� faladă de lupt3tori ; era nevoie s1 se pună la indem:ina tinerettJlui o aşteaptă. Iat-o in lumină, ca un mare ostrov cultural, în un instrument prin cue să-şi creeze piedestalul de ridicare miezul oraşului furat miii cu seamă pentru ;alte alcătuiri, ştiin1ific3 şi morală. comerciale şi hoteliere. Toti cei cari am fost martori ai pre- ' Acuma, clnd acest piedestal a inceput să se c1ădeilsd, facerilor ei, ilvem vedenia unei dnvoltlri ;aprOilpe de orga- nOÎ cei de ast�zi şi voi cei de măine, avem datori;a de ;a-I nism, neimpiedecat3 de nimic şi in mbura unor porunciloare intări. cerinţe Iluntrice. .Opera pe care va trebui de ilStăzi inainte să o indeplineasc�

www.dacoromanica.ro

Page 60: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

Iisus Hristos. Icoan1 imp1r11E�sc1 din sec. XVII, dela biserica M1n1stirea din V11enii de Munte, ;I.$11z; in M\l:e�1 ,e.r,;.lo 4.111// de �rt1 rel;gioas1 din cas� Krelulescu ,) �

". � � � !-t www.dacoromanica.ro

Page 61: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A '"

Fundaliile Regale este, indeosebi, o operă de cimentare a bune şi să dea din mierea ei celor insetali. f Albina ' străbate sufletului nalional prin întărirea şi dmislirea a tot ce este iarli!ji drumurile satelor şi cătunelor româneşti, Intr'o infălişare trecutul şi prezentul acestui neam, intr'o supremă culturl grafiel maiUloasădedt inainte, indimensii mai pe mlsuramul­

naţională, biruitoare mai presus decât biruin1a armelor ,. telor ei pre{)Cuplri şi cu un spirit general care se va limpezi N'are sli se uite niciodatl el Fundaţia Universitară Carol 1-iu cu fiecare număr. Clnd Fundalia Culturalli Principele Carol

a fost prilejul şi locul de unde s'au rostit aceste cuvinte, a scos înt�iul ei cuvânt, dupl o prea lungă tăcere, el a g"sit răsunătoare ca o goarnă de chemare şi mângâioase ca o dintr'odal" lumea ,i rbunetul pentru care luase fiin1". lumină înaltă aprinsă in neguri. Cele peste cinci sute de cămine culturale pot !il aştepte cu

A doua Fundaţie Culturală a dinastiei noastre era o fun- incredere lozinca de reintt3re în activitate, cu un program daţie princiară. Ea lua fiinlă printr'o lege publicat" in f Mo- înnoit, care trebue d pornească zilele acestea. Cel mai bun nitorul Oficial ' din 5 Iulie 1921, care spunea in articolul ei semn vestitor este reaparilia ' Albinei ,. prim: I Se recunoaşte calitatea de persoană morală şi juridică A treia Fundaţie Cultural" Reg"ll e leg;IIă de numele Fundaţiei Culturale Principele Carol, pentru ajutarea, Regelui Ferdinand şi a luat fiin1ă printr'o lege tiplrilă in suslinerea şi crearea faptelor de culturăI. Poate el din toate f Monitorul Oficial , dela 16 Februarie 1926. 1nt�ile două ea e cea mai vrednică de iubire, atât prin bucuriile cât şi articole arată foarte limpede şi scopul şi mijloacele. GIăsues�

prin durerile pe cue le-a petrecut. Intr'un birou cu mobilă ele: I Cu prilejul Împlinirii vârstei de şaiteci de ani a M. S. neagră, in ale cărei crestături se ghiceau vulturii împărăteşti Regelui Ferdinand 1 şi ca semn de dragoste şi recunoştinţ;i dornici de sbor, din int;\iul l{)Cal din calea Dorobanţilor fală de Infăptuitorul unit�ţii nalionale a Rom;\nilor, se in­şi din cel din urmă din strada Latină, Principele de coroan;i fiin1eaz� un aşezlm�nt in scop cultural, civil şi militar, care Carol n'a asat să tread nicio zi Ură s;i fie de falli, să nu dea va fi persoană juridică de drept public cu denumirea Fundaţia îndrumări, să nu dştige slujitori, prieteni şi mijloace Fun� Regele Ferdinand I�iu şi care se va administra potrivit unui daliei Lui, şi să nu pună insuşi mSna la atlitea din faptele statut orlinduit de M. S. Regele Ferdinand 1-iu. care-i deschideau tot mai larg drumul intre aşezămintele I Această institu1ie se dotează de naţiunea rom;in3 cu un noastre de cultură. In ce priveşte viaţa ei de după aceea, patrimoniu initial de 200.000.000 lei în numerar, din al • Monitorul Oficial i are patru sau cinci modificări de lege, cărui venit jum�lIate va servi În părli egale la incurajarea şi care incercau s'o inmlădieze după nişte împrejurări străine. educaţia culturală a tineretului, precum şi in vedErea cerce-Cea din urmă, de repunere in drepturi, e din Aprilie 1933, tărilor ştiinţifice consacrate cunoaşterii Romliniei, iar cea-care, in textul de aur al Uniunii Fundaliilor Culturale laltă jumltate va servi pentru ajutOflrea culturală a familiilor Regale, ii dă vechiul nume şi rosturile dela Inceput. AI doi- militarilor ,. sprezece1ea an de viaţă sbuciumat3 o găseşte la locul ei, gata să-şi reia munca întreruptă.

Cei cari am urmlirit-o de aproape sau am stat in leglituri mai strânse cu ea, ştim şi câtă putere are adedrul pus la temelie şi dt" insufle1ire tânără i-a călăuzit paşii. Fundatia Culturală Principele Carol nu era numai un dar de ani� versare pentru o problemă cu un câmp mărginit. Ea îm­bră1işa toată viaţa poporului, m"i cu seamă a celui dela

fară, a doua zi după Unire, ca moment politic, şi după vot obştesc şi lmproprietărire, ca moment social. Mintea care o gândise, O indrepta spre toată aceut! frăm;\ntare, cu miile ei de fete, ca sli-i fie ca o albie unde sli se adune, şi ca un scop spre care să umble. Ţara s'a acoperit În scurt timp de peste cinci sute de dmine care-şi propuneau, întâiu, să învioreze organizaţiile culturale ale satului, fie cele primitive, mai aproape de Iimb3, datinli, porI, joc şi folklor, fie cele culte, şcoală şi biserică, şi in al doilea dind, să deştepte şi să mullumească noui trebuinţe mai Înalte, în tOlte ramurile vieţii, sanitar. economic, moral şi intelectual. Av;\ntul din­tSi a fost frânt după cinci ani de îndrăsneală desfăşurare. EI se ia ast1%i, intr'o nouă formă, dela capăt. E caracteristic dealtminteri, d Întâia faptă cu care Uniunea Fundaliilor Culturale Regale a p�şit În lume, a fost revista pentru popor • Albina ,. Moştenire" lui Harel mai fusese înviată odată de Fundaţia Culturală Principele Carol, spre bucuria alâtora din satele noastre doriloare de cuvântul scris. Publicaţia vorbea de două ori, prin întemeietor, care luptase o viaţâ întreagă pentru ridicarea sătenilor, mai ales cu ajutorul in­văIătoriior şi al preOţilor, şi vorbea prin intervenţia princiat'-, care o scăpa de uitare şi o trimetea din nou s5 culeagă tele

Vederea motivului de colI cu machetele grupurilor de \·ocvozi. Grupurile de Domnitori

dela 5t�nga (str. P�curari) spre dreapta (str. Carol) : 1 . Vasile Lupu cu C3ntemir; 2. Ştdan-cel-Mare cu Carol 1;

3· Ferdinand 1 cu Mihai Viteazul; 4. Drag� Vodli cu Alexandru-cel-Bun

www.dacoromanica.ro

Page 62: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

51' B O A B E D E G R Â U

Regele Ferdinand relua i n felul at�t;l firul Fundaţiilor Culturale Regale ,i, In acelaş timp, d,lidu h.şului un semn al preluirii mi�cate pe care j-o insufb.st petrecerea Între :udurile lui vechi �i la umbra c!opotniţelof şi dealurilor voevodale, a celei mai înfricoşate vremi a războiului de Întregire naţionalli. Era ca un r!spun" mai bogat, în capitala Moldovei, Fundaţiei Universitare Carol r-iu din Bucureşti. Regii vechei Rornlnii ln:estr;r.u cele dou3 capitale ale istoriei ei de sufErinpi cu dou:l aşezăminte de culturl. Al treilea Rege, cel dim1i numai al României una şi nedup3rlite in hotarele ei etnice, avu si \teaci mai departe.

Pagina intâia din intiiul Dumlr ;al • Albinei .

In curând, la sUrşitul lui Octomvrie, e vorba sli se facl inau­surarea Palatului Fundaţiei Regele Ferdinand 1, care a c3pItat din m�inile isttţe ale arhitectului Ionu �i ale cola­boratorilor lui, inflltişarea măreaţli ,i liniştitli a unei case resale de culturli. La sodurile din jurul rotondei tocmai trebue să se ridice acum, pe scripetele clntlitoare ale toamnei, cele opt statui care li impodobesc briul de sus cu vedenia blrbali\or de indr1zneall �i de culturI ai neamului nostru. In dlile cele mari are sl fie adlipostitl cea mai bogată biblia­teel a Moldovei, deschisă mai ales studenli\or. E incl un aşu.ământ gândit in întliiul rând pentru tineret şi pentru cultUr.l creatoare. In afad de ceea ce a fAcut pentru copiii militarilor, biblioteca publicaliilor noastre grele de documente

a sporit, inu'un timp dnd Academia Românl trebue sl-�i restrlngl această activil;ate, cu Înuesi colecţii publicate de Fundali;a Regele Ferdin;and. Allluri de documentele vechi moldoveneşti ale profesorului Costlichescu dela b�i �i de documentele româno-ungare publicate in continuare de Veress, pension;arul dela Budapesta, fost bibliotecar ;al Muzeului Ardelean dela Cluj, nlscut şi crescut in anii lui tineri în Bucureşti, ;a ieşit ;acum de curind volumul ;al treilea al Istoriei Liter;aturii române de Nicolae Iorsa. Prin dlirile de seamli ale atâtor societlţi sau pe frontispiciul ;atâtor pu­blicaţii de mare insemnltate, care altminteri ar fi fost intTE­rupte, sli nu ;amintesc ded,t • Dicţion;arul limbii rom;\.ne I scos de Academia Romlin!l., apare deodatli m;\.na cu bani bine împlirţiţi a Fundaliei Regele Ferdinand I-iu. Va sosi dip;a sl se spunli t;are merilele ei, p;!,nli astlzi lucrând evan­ghelic, mai mult in ascuns.

A patra şi a cincea Fundalie Culturall Regalli sunt ctitorii ale Regelui Carol al U-lea. Ele se deosebesc prinaceeaş trlisl­tur!l, de imbrliţişare organicli a preocuplirilor spirituale ale societlilii româneşti de astlizi. Cercul caTE s'a Inchis in jurul tuturor, al Uniunii, a fost tot pe atât o mburl de unitate În conducere, de ordin prin urmare mai mult administrativ, d,t a fost un simbo1. Iniţiativa regall se slse�te inmlnun­chiatl cu toate putinlele ei de înrlurire, clirora nimic nu le sc�pl, intr'o sinsurl mlnl. Creaţia, d.t �i rbpândirea cul­turii, care se fac liber, in firile inzestrate �i in organi2;aliile pe cue societ�tea şi le dă, i�i au aici aşedmintele de ajptor �i de indrumare. Statul, care dl arm�tura de drept, o parte din mijl03cde materiale şi terenul comun al marilor cola­borlei şi directive, intâmpinli aceastli iniţiativl cu toatli mullumirea in faţa unei funcţiuni sociale �i naţionale bine implinite. El se sliseşte u�urat mai ales de primejdia lulrii unor sarcini care nu incap in rosturile lui �i trebue numai urm3rite şi ajutate in inflorirea lor.

A patra Fundalie apare in legea publicat3 in • Monitorul Oficial I dela 27 Iunie 1931. Ea ie�ea din hotarele ţ3rii vechi şi se aşeza la Cluj. Zice aceastl lege: . Se recunoaşte C3 per­SOlnl juridică Institutul de Cercetlri Ştiinţifice Regele Carol ;al II-lea din Cluj, înfiinlat de M. S. Regele cu prilejul ani­verslirii a zece ani de activitate a Universitlţii Regele Fer­dinand I-iu din Cluj. Institutul va funCliona potrivit unui sta­tut orânduit de M. S. Regele.

t Acest institut se doteazli de naliunea română cu un patri­moniu naţional de 100.000.000 lei în numerar, cu prilejul împlinirii primului an de domnie al M. S. Regelui Carol al IHe.a şi ca o mlrturie a dragostei şi a entusiasmului cu care poporul romin a primit pe Regele Său t.

A cincea Fundalie s'a Înfiinlat prin Legea pentru Funda­liile Culturale Regale din Aprilie t933. Textul articolului "}. al ei e acesta: • Pe Ungă Fundaliile Culturale amintite in art. 1, se înfiinlU2;li la Bucureşti, potrivit unui statut special şi intră deopotriv3 In Uniune, Fundaţia de literaturli şi artl Regele Carol al lHu, cu scopul sli ajute prin toate mijl03cele desvoltarea inaltei culturi in România. Ea va lucra potrivit unui regulament de funCJionare special, pe care il va da Augustul Slu Fondator •.

Am ajuns astfel inaintea Uniunii Fondaţiilor Culturale Regale, pe care M. S. Regele le conduce, ajutat de un con­siliu aUctuit din patru personalitlţi reprezentative ale cul-

www.dacoromanica.ro

Page 63: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A '"

turii romine,ti, care sunt astăzi d-nii Dimitrie Gusti, Octa- şi de jup1ni\e. Acest scris e ca o adevărată prefată b albu­vian Goga, I. Simionescu şi N. CO$tlichescu. Un Secretar mul de ţulituri la care Direqia Educatiei Poporului tocmai general indrumează şi supraveghea:.li activitatea Fundaţiilor lucreazli, casă plistreze şi sli N,splndeascli ceeace e atlevlrat in spiritul directivelor Consiliului cuhunl, care e d-l colonel N. N. Condiescu, tot atât de cunoscut şi pretuit ca literat şi ca om de organiuţie şi de incredere. Intâile şedinţe au

5" ile. o Cuiburele şi preucu\e '

avut loc şi întilile linii mari au fost trase. Oamenii de adus la implinire au fost aleşi. ştim cli, pe Ilngli • Albina ' şi . La­mura o, are să Îas:i o mare revistă de cultură, eli trei biblioteci mari " i vor incepe activitatea, volumele ' Energiei t, ale cunOljtinţelor enciclopedice şi ale traducerilor din clasici, ci Fundaţia Regele Ferdinand va supravcghia publicarea

, ile . • Mese pline '

lucrărilor de Ştiinle pozitive, iar Fundaţia UniversiIarli Carol I-iu, de ştiinle sociale şi istorice, eli vedenia unei mari pinacoteci se ridici încet la orizont. Suntem plini de aştep-

5" ile . • Cur�ni rUPli .

şi bun din acest trecut, butuenit de navala a tot felul de o industrii nalionale . nechemale. Dar ascultaţi vorbele du­ioase şi a!li! de curate, nălbite in pliraele şi în soarele fol­klorului, ale d-nei Cuparencu.

4 ile . • Ferestruici .

'Fierbinteala lunii lui Cuptor arund. săgeli arzltoare ce cad drept In creştet, silind pe excursionistul gdbit să treacă in goana vehiculului printr'un îndepărtat şi neînsemnat slitişor.

Deodat3 privirea-i dmilne prinsă parcll - şi fără voie imoarce capul, ca sli mai vadă ind o clipă, strălucind in

tare şi de Insufleţire. România culturală are înainte drumuri 4 ile . • Pichire • noui, luminate de coroana regală. Ea are nevoie de un nou suflet. Acest suflet i se făureşte acum. bătaia So;I.relui pajiştea verde a unei gilrlile - dispărlnd sub

5 ile . • 1n cchi .

FIRUL DE ATĂ.- Pentru a doua oarli ne vine dinfun-

trimbe albe întinse la soare. SI mai vad:i încă odată, CQdana std.nsil 'n bete, cu poala prinsă sus in br5u, cu mlneci!e su­fleca!e, stind aplecată in apa cristalinli a plrâului ptsle mal-

dul ţării, dela Dorohoi, scrisul şoptit, ca de foarte departe, 5 ite . • PrescureJe • mai mult deplirtare de vremuri decit de !ocuri, al d-nei Elena Cuparencu . El câmli lauda firului de atil sau a firului dilrul de pân::li incredintat pe rând, dnd undei dnd So;l.relui, de ană şi de argim, petrecut astlizi numai printre degetele care s'o prefa� 'n aibă şi lucioasă, plinu aspră şi mohorită I��ncîlor, ca să phtreze un meşte,ug strillucit de do;l.mne de in, dnepil şi bumb3c.

www.dacoromanica.ro

Page 64: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

'7' B O A B E D E G R A U

Această ne;l.ştep{<II(3 upo:i{ie, unde ;albul şi verdele se im- cap de dncpl, În ori bumb.lC, pornesc hora in dntecul mo-billi sub mlng�ierta cazdar de soare, se Insufletesc sub aun- noton al rodanului. Mai apoi u.rzuruf Îşi croieşte drumu-i alb

Berea undelor şi li m;linilor cu m;\neei suflecatt; unde păIi- de sute de COli. inghilind cu lăcomie mosoarele pântecoase lUlele, plp�diilt şi dungile felurite de ştergart completen'" de pe afergdloar!.

tablourile; aceas!!! minunatll expozilie se delichide n:gulat Dat iată, intri 'n joc 1Ialill�-sufe-vergele. ile-spatd-edlcdtori;

cum incep dldurile lunii lui Cuptor şi line p;lnă la Sânll ;;ar a doua zi dntecul vataltlor îşi incepe melodia In odăila slrimtă linând ison dntecului duios pe care Jesltoarea il

5 iţe . • Floarea mare in 5" mure _

Maria Mare, in saloanele aflate în bltaia soarelui, mlrginite de undele jucluşe ale p�raielor şide dlciile argintii ale luncilor.

Neştiu!ă şi necercetatli de cei ce . . poate ar avea dderea s'o ştie şi s'o cerceteze, ea ascunde in v.durile-i albe o intreagi comoarl de industrie naţională, comoară pe care ' s1ptlm"na p�ntei . (ce-a fost mai nu ştiu când) a 115at-o In acelaş intu-

5' iţe . • Curpeni şi prescuri .

nerec ad�nc, ce-a citut de îndelungatl vreme peste albeaţa valurilor cu miros de busuioc şi cltuşnid, din lronul bălrJnesc.

Toamna de cum s'au strâns ultimele recolte şi au incepui tilele mohorite, cu seri lungi, când ploaia lovq;te în geamuri, in dsulele umi!e, in deosebi din satele depărtate de centrele or�,eneşti, încep a sUdi fusele in mMni harnice de gospodine.

4 ile . • Pichire .

picutl printre firele de bdtdturd.

Şi dn!l v;ualele c1ntecul de veacuri - de milenii - al hărniciei . . şi dntl ţed!oarea cântecul de dor şi jale al nea­mului, iar _ leara • In multe iţe scade pe sulul de dinapoi, sporeşte pe cel dinainte, sporind astfel numărul trâmbelor, ce se îngrămădesc dcu!e pe laiţa de sub icoanele afumate de fumul de !ămilie.

P"nzl de bumbac - mai subţire ori mai plinuIă - dupi

5 iţe . • Stllpi legaţi in curpeni.

trebuinta casei, poind de fuior - de dlli - dl mai de multişo;lri - d gloata gospodinei numir1 şapte copii . . Vin l a roind ştergarele d e in, cl-s mai molcute l;a şters, apoi prosoapele in multe ile cu frumoase alesituri la c;apete, pentru zestre;a fetelor, şervete cu dunguliţe şi fele de mese pentru

4 i,e . • Curpen şi flori .

pr;a2;nice, nunli ori cumetrii; m;acaturi frumos colorate in 4 ori 5 ile, în mese pline ori mese goale, in roale mari ori roale mici, cu prescureIe ori cu mure, cu floarea mare ori floarra

mdrunlicd, in curpeni mari ori curpeni erPţi, in ozoard, in brddduţi, in pichirr . . .fi numirile sporesc deJa casă la casl, dela meşterl la me.fteri, fiecare avoind m5ndria d aiM ea i2;vodul cel mai frumos in 4 ori 5" ite (Prin munţii Bucovinei

Unul dupi altul fuioarele dispar - se topesc parcl, iar in locul se mai g15q;te rar de tot dte o MlrânJ, care-şi mai aminteşte lor se încollicesc frumos pe culme ca.leapele de cânepă ori in. ţesuturile tinereţei ei, In 7 }i 9 ire). Iar dnd vine vara, cu dl-

Şi-i zor mare, clici inainte de Crăciun torturile trebue d fie dura luniÎ lui Cuptor, pe pajiştea însorÎtă de pe malul râului, scoase din _ �tiubeiu 10 ger 1. Iroimbele SUfl{ imins� la ghilit, sunt apoi ud/uite de mSini

Aşa cere bunul nume al gospodinei şi al fetei de măritat. meştere de gospodine şi cu dragoste aşezate în lada de zestre De cum sosesc cd#egi/e de iarnd, "dr/elnireie, cu cununi pe a fetei mari, ori cu duiO!jie în lada de comdnd . .

www.dacoromanica.ro

Page 65: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A m

Alt�dat� aşa era pe tot intinsul I�rii, dela umila colib5 a v�dan�i nevoiaşe pân� la curtea bogatl a domnil�i, ici ţeslnd pln:a groad pentru nevoile vieţii, dincolo I�dnd inul şi

borangicul 5ubţir� pentru m;l.ramele şi iiI� c� urmau a prinde

loc in foile de ze$lre din acel� vr�muri, clnd dntecul vatalelor rbuna iarna deopotrivă in bordeie şi 'n palate, iar vara pajiştil e, m�rginite de siiJciile argintii de p� malul gârlelor, primeau in cuprinsul lor -cu cântec şi veselie - munca de o iarn5 a mii şi mii de fete şi neveste, ca d le-o intoarc� Infrumuseţată de apa g,srlei şi lumina soarelui.

In foaia de zestre a jupâni,ei Stanca 8rliloiu, Intre alte multe lucruri date d� plirinţi ca zestre, glsim: :ilO de ii, din care cinci cusute cu aur şi mărg�titare ; 10 mar.lm� I�sute cu fir şi mltase . .

5 Îlc . • Roata mare .

Ce frumus�li de arl1 casnicl trebue sA se fi glsÎt in zestrea unei jup1nile de neam mai mare, ori a unei domniţe !

Dar cu venirea stăpânirii fanariote, costumul femeiesc - şi cu el arta casnid -pierde din ce in ce mai mult. C,sntecul vatalelor din curlile boiereşti amuleşte. Speriat de n3vala

5 ile . • Cuiburi pline .

cotropitoare străin,," se refugiul complet in ellsulele umile dda sate, urmind a spori măcar acolo valurile de in şi borangic frumos înflorite, dntând mai departe din ce in ce mai jalnic dntecul neamului in restrişte.

Dar exemplele rele, date de pătura conducJtoare, imitate

dnepl, bumbac şi in. CilUrile şi crelfJQnele, urit colorate si cu şi mai urite desene, se rlsfafl in locul macoturifor româneşti - cele in multe iţe.

Cu dreptate vorbind, multe sltencc - mai cu seamli Î11 satele deplrtat� de târguri - sunt incl bune, neimrecute

ledtoue. (Zilele de iarmaroace dela ,�rguri dau bună m�r-

S iţe . • Curpeni creli.

turie). Toate vorbesc cu dragoste,cu admiraţie de ţesuturile moştenite d�la mame şi bunici, dar sunt din ce in ce mai rare cele ce ştiu a tneL1edi aceste les�turi şi astfel macaturile, pro­soapele, felele de masli etc., in multe ile şi frumos lesute, se r�resc mereu din lipsa unui indreptar, care d pună sub ochii celor ce ar vrea si leasl, izvodulfrumo1 cu tneuedeafa li cd/cd­lUra lui.

4 ilc . • Floarea 'n două fele .

DireClia Culturii poporului cred d e chemat� să impli­neucJ aceas'� lips�. Cu dt mai repede, cu at,,"t mai bine.

Atunci Scfptcfm6na p6nzei ar cuprindc mlcar o zi şi pentru umila dsul1, de unde altădatl porneau, în dntec neîntrerupt de vatale, valurile de borangic.

de. burghezimea din ce în ce mai instr3inatl a t,,"rgurilor 5 ile . • ROilta mică I

noutre -nouile intreprinderi străine de obiceiurile şi dati-nele str3moşeşti - au inceput a se strecura şi prin casele Cei ce iubili frumoasa noastr� pânză cu aledturile-i ne­ţărăneşti. Şi de un secol - zi de zi-se rupe mereu câte intrecute, asculta!i: cânlecul valaldor deabia se mai aude, ca un firicel din leara p!lnzeturilor mult lludate, Uri ca nimeni un bocet ce se stinge . . E ceasul din urmJ, dnd mai putem priceput d staeileasd stricăciunea şi d incerce a lega firele d-l prindem �i d-l inviorăm, dci el e dntecul n�intr�rup' destrlmate. de mii de ani al neamului şi ne-ar blestema urma,ii deAl vom

In mulie cJsule săteşti, america a luat locul p,,"nzci de Usa $� piarI 1. Elena Cupartncu (Instituloare-Dorohoi).

www.dacoromanica.ro

Page 66: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

B O A B E D E G R Â U

CUM SE STRANG ŞI SE pASTREAZA CARTILE.­Locul de unde cartea trece din tipografie in mo\inile cetitorului e IibrJri;!. şi locul unde cutea se str!lnge şi se pJstreau, ca sli r5mo\nJ pentru totdeaun;!. Ia indemo\na publid, e biblioteca. S!I cercetăm pUţin fHnla unei biblioteci, ca să răspundem astfel întrebării : cum se strllng şi se p3strea�ă cărţile\"

Romllnia are biblioteci destul de m;!.ri pentru ca trei dintre ele sli cuprindă la un loc o �es[re de peste un milion de volume: Biblioteca Universităţii din auj cu peste 500.000, Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, cu mai mult de 370.000, Biblioteca

s iţe . • Cuiburi �le l

Ac;!.demiei Romlne, cu peste 300.000. E vorba de adevărate cetiţi ale drţii, In care se păstrea�ă g;\ndul omenirii şi al g;\nditorilor şi scriitorilor neamului n05tru. Nu mai amintesc de alte milioane de volume, intre 4 şi 5, care se găsesc aşexate In ahe biblioteci mari, gener;!.le sau de specialitate, şi in pu�­deria bibliotecilor populare. Ţara ;!.re 15.000 de biblioteci de lot fdul in care cetitorii intră şi ies zilnic, la unele mai bine conduse şi in�estrate, cu o m;!.re râvnă, iar la celelalte, mai rar ,i mai jl:reu, cu toate că din aceeaş pornirc de luminare şi de �dunat cunoştinţe, desUtare şi mo\nllâiert pentru viaţă.

Jală dteva cuvinte, pe care le scot dintr'un invliţat studiu

S ile . • Ochiuri mari .

despre Academia Română şi biblioteca ei al d-lui Ion Bian", decanul bibliotecarilor noştri, publkat in revista ' Boabe de Grâu., istoricul şi al bibliotecilor rom;\neşti şi al intâei lor Inzestrliri: . In afar:!. de menirea arlltat!l prin decretul de Infiintare dela 1866 şi prin legea de reorganizare del;!. 1879, Academi;!. ;!. infiinplI un nou organ de ,tHnti şi de culturi : Biblioteca ei.

, Pe Ungă cele două Universitlili înfiin\ate de Kogilrucunu In domnia llli Cuza-Vodă se improvizase dte o biblioted numiti central!! din bibliotecile luate dela şcolile secundare : Academia Mihăilean!! la Iaşi şi Liceul SBntu Sava la Bucu­re,ti. Dar au fO'llt l!lnte apoi aproape cu toul In uitare, Ură

local potrivit, fără personal preg3:tit, fără miJloacele n<:cesan: pentru desvoltare.

' Academicienii veniţi la 1867 de peste Carpa1i au sim\it cei dintâi aceast!l lipsă, fiindcă eÎ cunoşteau acolo, în {ara lor, biblioteci .mari şi bogate, ca a Funda{iei Bruckental din Sibiu, Bathyani dela Alba-Iulia, �ltele la T�rgu-Mureş, la Cluj, la Nud, şi chiar in slirăcu\ul lor Blaj. Aici la Bucureşti fuseseră bib lioteci bogate, ca a lui Constantin Cantacuzino, ucis la 1716, a lui Nicolae Mavrocordat şi ale altora, dar toate au fost spul­berate de v�ntul ,i prăpădul vremilor rele. Acuma trebuia inceput din nou şi inceputul s'a fkut chiar în întâia sesiune din 1867 prin donaţii, în capul c!lrora s'a scris Cipariu "

Cât de pUţin inarma!i eram până destul de tâuiu cu mijloa­cele moderne de cercetare şi dt de incet s'au strâns clir!ile de care avea nevoie tara, apirea nespus de plastic din cuvântul de deschiden: al aceluiaş mare bibliotecar al Academiei Ro­mâne, ţinut in Ziua cl\r!ii de anul acesta, la adunarea festivă a Asociaţiei Bibliotecarilor din Romlnia. Haşdeu, când avea de preglitit vreo lucrare, lua trenul şi pleca la Budapesta, unde stătea dupl trebuinţ3., câteva zile, câteva săptăm<1ni sau dteva luni, ca să consulte in bibliotecile ei c!lrţile necesare. De atunci am inaintat, fireşte, şi astlri strânsul drtilor, din

S ile. t Floarea mare 'n multe mun: •

Iară şi din străinătate, se urmăreşte sistematic de 10\; biblio­grafii, bibliotecarii, profesorii şi cercetătorii noştri de ştiinţi. Ne îndreptăm şi noi Incet spre bibliotecile babiloniene şi ale­xandrine, in care ,ă se găseasd toat!! starea scrisului din toate vremurile ,i din toate \irile, şi mai aIn din Iara noastră. In privin!a aceasta, cu tot mkelul fldll prin transportarea at5tor manuscrise la Moscova, ca să fie sdpate de riscurile ocupaliei duşmane, coleqiiJe Academiei Române au o valoare unid, nu numai pentru România şi Romini, dar pentru intregul Răsărit ortodox.

Pentru exemplificarea felului cum se strâng, in scopul p3strării, cărlile, nu ştiu mai bun mijloc decât urmărirea înfiin{3rii şi creşterii unei m;!.ri biblioteci. Ea bate toate dile ,i de atâtea ori e silită sli descopere altele noui, care nu sunt in niciun tratat. La inceput sunt don;!.liile, care stau la temelia bibliotecii Academiei Române. Ele sunt nespus de preţioase, mai ales atunci când pun la indemână, din săltare de învăţa\i sau din llizi de familie, manuscrise şi documente care nu pot fi găsite nic�ier;, cu oridte dutlri sau jertfe blneşt;' Donaliile

www.dacoromanica.ro

Page 67: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

C R O N I C A '"

atârnă prea mult de intâmplare, atât ca posibilitate în sine, Peste puţin vom putea sărbători cinci�eci de ani de când cât şi ca valoare şi categorie de informaţie, ca să se pună toată se aplid în România legea exemplarului obligatoriu. Datorită greutatea pe ele. Strângerea căqi!or trebue să se fad şi să fie ei am scăpat de grija desnădăjduită să descoperim şi să dobân­urmărită după un program, care clasifică şi nu scapă nimic dim una câte una publica!iile ţării, ca să le păstrăm pentru din ceea ce di caracterul specific al unei coleclii sau al unei urmaşi şi pentru cultur3. A stă�i se rătăcesc îmr'un procent vremi. A ltminteri, donaţiile, at:!t de bine venite şi de ne- care poate urca până la 10%, din cât se poate calcula indirecl, inlocuit, pot de atâtea ori să abati sau si dea o desvoltare pentrucă e vorba de tipărituri şi de tipografii mici sau i�olate într'o ramură mai pu!in doriti. Temeiul strângerii cărţilor nefăcând obiectul nici al recentiilor, nici al listelor biblia­rămâne de aceu procurarea sistematicl prin cumpărări şi grafice. E xisten!a lor se dă la iveală întâmplător şi de obiceiu schimburi. prea târziu ca să mai fie găsite. Mângâierea e numai aceasta

Biblioteca A cademiei Române are, de pildă, patru izvoare că, între aceste publica!ii, sunt prea rar lucrări de un interes Însemnate de îmbogăţire şi de Împrospitare. Unele din ele deosebit. Ele r3m:in durerea şi rana bibliografului şi a biblio-

Chivotul Domnului A lexandru Lăpuşneanu dela Mânlistirea Dochiariu, Muntele A thos

lucrează în orice Împrejurlri. Cele patru izvoare sum: dona- tecarului absolut de bibliotecă bucurându-se de regimul !iile, schimbul, cumpărăturile şi exemplarele obligatorii, pen- legal al exemplarului obligatoriu. tru publicaţiile româneşti, ca un impozit cultural tipografiilor, Dacă aceasti sărbătorire n'are să fie decât un mic studiu supravegheat şi urmărit de o lege anume. I�vorul din urmli într'o bro�ură specială, in care si se facă o anali�ă a rezultatelor aduce până la 6000 de publicaţii de tot felul, de o valoare În legii, şi ar li de ajuns. Poate că în tot acest rlstimp au ieşit sine foane neegală, dar de o valoare bibliografică fără pereche, din teascurile tiparului românesc vreo 200,000 de tipărituri, mai ales că din prea multele instituţii româneşti care se bucură În care imri unele din cărţile de temelie ale culturii noastre, de legea exemplarelor obligatorii, Biblioteca A cademiei Ra- dar intri şi cea mai colorată şi felurită informaţie, dela aceea măne a fost singura, pâni la ivirea Bibliotecilor U niversităţilor a broşurilor pânl la aceea a presei zilnice, asupra unui timp din Cernăuţi şi Cluj, care să le fi plstrat şi catalogat. Celelalte, de formalie pentru Statul şi spiritul dela noi, intr'adevăr lipsite unele de local şi altele de înţelegere, iar toate de interes unic. Impărţirea pe marile categorii, ştiinţă, literaturl, lucrlri ştiinţific propriu zis, odată ce aveau alt caracter, au Ibat si de populariure, şi înăuntrul fiecărei categorii, după ramuri se piardă sau au vândut ca maculaturi cu kilogramul, publi- mai amlnunţite, cu adtarea regiunii de unde au venit, ar caţiile socotite netrebnice ale tiparului româriesc de peste an. alcltui unul din capitolele ccle mai caracteristice şi vorbitoare

www.dacoromanica.ro

Page 68: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

,,. B O A B E D E G R A U

din iSlati ... culturii rom.1n�şti in act�tă uhimli ;umltate de secol.

Uneori clrţile nu se pot strânge pe niciun" din elile .lrlt;m, şi atunci e nevoie d fie n.bcocîte altele. Iad o pildă.

Cehoslovacia e o Iară nouli numai in forma de astăzi, dupl desprinderea din Austro-Ungaria. Ea a dispărut dintre Statele Ji�re dupl catastrofa del" Muntele Alb, care il loviI Regatul Eoemiei, la inceputul rhbo;lielor religiaue, la l6l8. Odată cu mare POIrtt din nobilii 1Î conduclilorii spiritu21i cehi, au plecat În loat1 lume ... , �j mai ;lies in �rile nordice, cultura scrid. clirlile grele in care se găsea sufletul ctlor mai buni şi tt%;luru] Ud asemănare al unui intreg popor. C�nd Statul a fost re· flicuI, el a inlelU 5l recapete ceea ce pierduse odinioarlşi d-şi întoarcă acad trecutul risipit. C�rliJe ajunse în proprieutea unor particulari şi Ibate din neam in neam moştenire sau intrate in inventarul unor mari biblioteci, nu se puteau avu chiar dacI li s'ar fi plltit greutatea in aur. Atunci s'a glsit mijlocul reproductrilor {otografice. Cine va cl13tori la Praga şi va cere s� vad3 Biblioteca Parlamentului sau la alt� mart biblioted aceste coleqii, va rămâne uimit de câtă stăruinl�, pricepere şi cheltuială de bani a pus in joc mindra republid, pentru ca bibliotecile ,i oamenii ei de cercetare să nu fie lipsili de atatea lucdri fundamentale. Volumele, de atâtea ori cu chenare şi destne, lucrate cu migala şi desăv;l.r,irea caligrafilor ,i dlugăril or medievali, sunt intru totul asemenea celor ori-ginale şi azi instrăinate.

Păstrarea cărJilor e pus3 la adăpost in zilele noastre de o Intreagli tehnică, întaiu de arhitectur� şi apoi de pad, impotriva

a tot felul de du,m;mi, din care nu trebue lăsat la o parte omul.

Localul unei biblioteci are cerinle anume, care îşi creează aproape şi arhiteclii speciali. EI trebue s� răspundă la mai multe trebuinţe, săli de lectur�, săli de lucru pentru biblio­tecari, săli de expozilie a cărJii sau de conferinle, dar ceea ce e de cl�tenie răm�ne depoutul sau magazinul, totdeauna de beton armat şi ap�rat nu numai de foc, dar şi de aqiunea stri­dtoare a luminii, a prafului, a umeze lii, a microbilor hirtiei sau legăturil or. Istoricul localului Bibliotecii Academiei Ro­mane din Bucureşti e, în această privinJl, plin de invăţlminte. Planurile au cerut toată aria şi studiul unui arhitect, care şi-a fAcut probele, cum e d-I Duiliu Marcu, dar reali:tarea, din lipsă de mijloace materiale, a trebuit să se împartă in rate. Ca o dovadă ·a însemnătălii depozitului, fală de celelalte aripi ale c11dirii, serveşte chiar ceea ce s'a zidit panl acum la Aca­demie. In intiiul rând trebue sdpate drţile, rostul de viall al bibliotecii. Primejdia cea dintii e a focului. Partea din palatul viitor, care s'a ridicat, e unul din m;lg;lzine. Celelalte, cu O putere împreun� de 3.000.000 de volume, vor urma.

Bibliotecile mari ale popoarelor culte au, unele de pe acum, ,i merg toate spre infAli';lrea de adevărate Cet�li ale drţii, in care se str�ng din toate p�rJile publicaţiile şi veghead ochi şi price�ri nenumlrate, ca ele s1 se păstre:.e nev�tlmate şi s1 poati fi folosite. C;lrtea este asthi un simbol al culturii, o flacără flir� moarte pentru care se ridicl cele mai inalte �i mai scumpe altare, aşa ca lumina ei să se vadă de Ciit mai mulli şi cât mai mult� vreme.

-

www.dacoromanica.ro

Page 69: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN

POUrlCA CULTURII (N. Iorga, G. Bditianu, Dragoş Protopopescu, N. Bagdasar, M. Sanielevicî, Al. Oaudian, P. P. Panaitescu, Traian Br�ileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. ŞteU­nescu-Goangă, C. Kiri\tsCu, C. Rădulescu-Motru, G. Ione.scu-Slseşti, V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, I. Simionescu, Ion Marin Saclove.mu, G. Breazul. Tudor Vianu, Eugen Filoni, Pc.

Miiller, D. Gusti) 558 pag. Lei 400

T R A N S I L V A N I A B AN A T U L, C R I Ş A N A, M A R A M U R E Ş U L

'9,8-'928

O monografie puternică a pământurilor român�ti alipite ţării prin hotărârea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scri�ă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi Imbdţişând toate domeniile" istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 158:1 de pagini În trei mari volume, cu nenumll.rate planşe in afar:! de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate.

Preţul celor trei volume 2000 lei (Ia administraţia . Boabelor de Grâu.)

Vor apll.rea in curând in editura Boabe de Grâu şi in conlucrare cu P. E. N. clubul român :

SALIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath, din ungureşte de A. 1odor, cu desene de Demian.

RUVA, roman macedonean, de Marcu Bua, cu reproduceri dupll. dl.ători vechi englezi.

Din cupriDlul numertior viiroare : Biblioteca BruhnthaJ: BarthyalUeum din Alba Iulia: Colegiul Betblen din Aiud: Şcoala de arhitecturi din Bucurqti: Conservatorul din Bucurqti; Şcoab de arte frumo,ue din Bucurqti: Tipografia căr,ilor biStriCCljti din Bucureşti: Ti­

PIIgtafia din Blal : Fabrica de hârtie Buşteni; �eZlmintele muncitoreşti: Societ.ltea Scriito­rilor RomSni (S. S. R.); Socieratea femeilor 01lOOo):e; S. K. V. (Societatea carpatin1 arde­ItaDi); LiRa Navali: Mu�cul de arti biscricea5c1: Muzeul KaliDderu; MU2;eui Tirii din Cernlup: Arhivele Statului din Chişinlu: Muzeul slcuiesc din SUntu Gheorghe: Muteul Geo­

logic; CoJ()31la Traian1; Sarmizegetuza; Adam K.lissi; Cas1elul Mogoşoaia :Casa Vlclrqtilor: Ca­:lItelul Kemeny de pe Murc, : Conacul CiodneştÎ; CetAfile 11rlneşti dsqd, MittopoI.la din Bucurqti; Catedrala metropoliran1 din Sibiu; Palatul metropolitaa din Cernlup; Biserica ro­mlaeascl dia Sofia; Urme româneşti la Muntele Athos; Turnu-Scyeria; Ddta; Valea Praho­vei, Dua1rea noastrl; Piatra Craiului ; Mangalia; Ua sat din Basarabia (Coraoval ; Copacul

"tamSne:lc .

..

www.dacoromanica.ro

Page 70: Boabe de Grau 4 Nr. 9 1933 Castelul Peles

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI -'"

B O A B E D E G R Â U Revistă ilustrată lunară de cultură -

REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. 30

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI V. - Calea $erb;tn Vod:i Nr. 1:33-t35

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 2S LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO cronicl-roman de Iordan ]ovcov, din but�reşte de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

202 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS, din greceşte de ANTON

MISTACHIDE, cU desene de 1. TEODORESCU-SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE CU UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, fU PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA cu UN CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI, J31 PAGINI, ao LEI

PREŢUL LEI 25

www.dacoromanica.ro