Proiect educativ judetean : Educatie prin arta, credinta, trecut

Biserica de la Razboieni – Mausoleu dedicat suferintei

Prof. Delurintu Carmen MihaelaColegiul National Vocational “N. Titulescu”

Voievodul Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504) a fost numit de catre popor şi cinstit, bun, mare şi sfânt: „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi, „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.

Ştefan cel Mare a avut 44 de expediţii sau lupte împotriva turcilor, tătarilor, polonilor şi ungurilor. I-a bătut de foarte multe ori, pe toţi, astfel că numele lui a ajuns vestit şi era temut de toţi şi aceasta datorită iscusinţei si minţii sale agere. După fiecare victorie, voievodul obişnuia să construiască un locaş de cult. În Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă, Grigore Ureche vorbeşte despre 44 de ctitorii ale lui Ştefan – număr care ar coincide cu acela al luptelor purtate de domn.Tradiţia conform căreia după fiecare bătălie domnul ar fi înălţat câte o biserică nu este reală, dar este cert că unele lăcaşuri au fost înălţate întru pomenirea celor căzuţi în lupte şi ca mulţumire pentru anumite biruinţe. Pisaniile păstrate din timpul Sfântului Ştefan cel Mare îl atestă drept ctitor a numeroase lacase de cult.

Trecerea lui în rândul sfinţilor prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie, anul mântuirii 1992, este împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu şi potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios. El este o icoană de lumină pentru popor, un ocrotitor al ctitorilor de locaşuri sfinte şi al celor care luptă pentru biruinţa Crucii şi a iubirii lui Hristos pentru oameni. „In zilele cuviosului si iubitorului de Hristos, domnului Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitorul tarii Moldovei, fiul lui Bogadan Voievod, la anul 6984 (1476), iar al domniei noastre al 20-lea curgator, sculatu-s-a puternicul Mahomed, imparatul turcesc, cu toate ale lui rasaritene puteri; inca si Basarab Voievod, cel numit Laiota, venit-a cu toata tara lui basarabeasca. Si au venit sa jefuiasca si sa prade Moldova; si au ajuns pana aici, la locul numit Paraul Alb. Si noi, Stefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am iesit inaintea lor si am facut cu dansii mare razboi, in luna iulie in 26 de zile; si cu voia lui Dumnezeu, biruiti fura crestinii de catre pagani. Si cazura acolo mare multime de ostasi moldoveni. Tot atuncea au lovit si tatarii Moldova din acea latura. Pentru aceea binevoit-a Io Stefan Voievod a zidi acest hram intru numele Arhistrategului Mihail, intru ruga sa si a doamnei sale Maria, si a fiilor sai Alexandru si Bogdan, si intru pomenirea si amintirea tuturor dreptcredinciosilor crestini care s-au prapadit aici. In anul 7004 (1496), iar al Domniei sale anul 40 curgator, in luna noiembrie 18“.

Asa grait-a domnul Stefan in pisania aflatoare pe peretele de sud al bisericii, in partea dreapta a usii ce da in pronaos, despre acele zile cumplite, si despre sufletul sau, nemangaiat nici dupa 20 de ani de pierderea ostenilor mariei sale.  Biserica de la Razboieni a fost ridicata ca un mausoleu izvorat din zbuciumul suferinte, caci batalia de la Valea Alba-Razboieni a fost pierduta de domnul Moldovei. „Ai nostri au pierit, incat s-a inalbit poiana de trupurile lor... si multi din boierii cei mari au picat si vitejii cei buni au pierit, si fu jale mare in toata tara“, spune cronicarul Grigore Ureche, care adauga: „Dupa iesirea neprietenilor si vrajmasilor din tara, daca au strans Stefan Voda trupurile mortilor, movila din cei morti au facut pe urma si-au zidit deasupra oaselor o biserica...“

Nu se cunoaste exact cat a durat ridicarea acestui altar, dar, dupa cum spun istoricii, lucrarea este probabil sa fi fost inceputa la 26 iulie 1496, data marii lupte de la Paraul Alb, si sa se fi incheiat la 8 noiembrie, acelasi an, cand biserica a fost sfintita, si a primit hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Manastirea a avut o lunga si zbuciumata istorie, asezamantul fiind desfiintat in 1959, maicile cele batrane gonite la Agapia, Varatec si Slatina, iar cele tinere, in lume. In 1973, biserica a fost restaurata. Sapaturile arheologice facute cu acel prilej au dus la descoperirea unor gropi in care se aflau osemintele ostenilor cazuti, inhumate fara o ordine anume. Nedescoperindu-se craniile celor morti, se presupune ca ele au fost depuse sub altar, unde nu s-au facut sapaturi.

Din punct de vedere architectural, Biserica "Sf. Voievozi" are un plan dreptunghiular, asemănându-se cu bisericile ștefaniene de la Piatra Neamț și Borzești. Ea este construită din piatră, are ziduri foarte groase și un soclu din piatră cioplită, fără abside laterale sau turle. Absida altarului este poligonală pe interior și semicirculară pe exterior, fiind acoperită de nouă firide alungite. Pereții bisericii sunt susținuți de două contraforturi așezate oblic la punctul de încheiere a absidei cu pereții naosului și de un picior de contrafort sub fereastra altarului. Acoperișul bisericii este în patru ape, cu pante repezi și streașină largă. Sub cornișă se află două rânduri de ocnițe, două din rândul de sus corespunzând uneia din rândul de jos. De-a lungul edificiului, se află o decorație formată din cărămizi smălțuite și discuri policrome cu bumbi. 

Lăcașul de cult este iluminat în interior prin cinci ferestre: două ferestre în pronaos (una în peretele sudic și una în cel vestic), având dimensiuni mari și ornamente gotice în arc frânt, două ferestre în naos și una în axul absidei altarului. Ultimele trei ferestre au dimensiuni mici, înguste, cu rame de baghete încrucișate la colțuri. Mai exista inițial și o fereastră pe latura nordică a pronaosului, care a fost astupată complet.

În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi tradiționale: pronaos, naos și altar. Ușa de intrare în biserică se află pe latura sudică a pronaosului și este decorată cu chenare de muluri în arc frânt. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, despărțite printr-un arc dublou. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar dreptunghiular cu baghete încrucișate. Naosul are o cupolă sprijinită pe patru arce piezișe. Altarul nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete.

Dupa 31 de ani de pustiire, Dumnezeu a vrut sa dea din nou semn de lumina sfantului locas. In 1990, manastirea a fost redeschisa, prin aducerea de la Varatec a unui grup de maici si

surori. Acestea, alaturi de cele 4 calugarite care nu s-au departat de biserica-necropola in toata perioada de restriste, au reinnodat firul trairii monahale in acest loc, sub indrumarea maicii starete Nazaria Nita si a maicii egumene, monahia Glicheria Manastireanu. In 1994, a fost instalata o noua stareta - Olimpiada Neagu - care, din motive de sanatate, in 1998, se retrage la Varatec, in locul ei fiind numita stareta stavrofora Acachia Caus. In prezent, manastirea are o obste de 30 de monahii si surori, si ca duhovnic pe ieromonahul Daniel Macovei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, obstea se indeletniceste in principal cu slujbele, restul timpului fiind destinat ascultarilor. In manastire functioneaza ateliere de croitorie, sculptura, litografiere icoane, tesut covoare si tamplarie. Bibliografie:http://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/23/manastirea-razboieni-judetul-neamt/https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_R%C4%83zboieni