Biserica din Draganescu

Biserica din , avand drept ocrotitor pe , este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o, .

La iesirea din localitatea Mihailesti, aflata pe drumul ce leaga orasele Bucuresti si Alexandria, venind dinpre Bucuresti, pe la kilometrul 28, un drum coteste brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart. Indepartandu-ne de drumul national DN6 si trecand peste un camp pustiu, dupa 5 kilometri pe drumul judetean 412A, localitatea Draganescu se iveste parca in chip tainic. Draganescu este o micuta localitate din judetul Giurgiu, asezata intre Mihailesti si Buturugeni, pe malul barajului zidit pe Arges, in acest punct al sau.

Biserica Sfantul Nicolae din Draganescu este o biserica de caramida, cu acoperis de tabla, avand pridvor, pronaos, naos si Sfant Altar. Pridvorul acesteia, deschis inspre lumina, este sustinut de sase coloane de piatra. Fatada superioara a bisericii pastreaza o icoana cu ocrotitorul ei, Sfantul Ierarh Nicolae, donata de Marcel Mihaiescu.

Doua turle mici strajuiesc pridvorul, in timp ce turla cea mare, centrala, este asezata peste naos. In capatul estic al bisericii, un micut turnulet se inalta timid peste Sfantul Altar. Ferestrele largi, ce permit lumii sa se reverse in valuri peste interiorul misterios, sunt dispuse cate patru pe fiecare latura, de miaza-zi si de miaza-noapte.

In curtea bisericii, pe marginea lacului, in partea vestica, se inalta o clopotnita. Acoperita cu tabla si avand etaj, clopotnita este varuita in alb si galben, la parter avand o camara de

depozitat diverse, in timp ce etajul este inchinat clopotului si toacei de lemn. In partea de miaza-noapte a bisericii se afla o troita, frumos sculptata.

Pe crucea din curte stau asezate urmatoarele cuvinte: "Aceasta Sfanta Cruce s-a ridicat intru vesnica pomenire Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit in anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, si a Preacuviosului Parinte Arsenie Boca de la , adormit in Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, intre anii 1968-1988. Vesnica lor pomenire.”

Pisania bisericii din Draganescu marturiseste urmatoarele: "Aceasta sfanta Biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, din satul Draganescu, s-a zidit din temelie in anul 1870, de catre

Petru Danescu si Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luata de apele Argesului, cu cimitir cu tot, la o revarsare din anul 1866, cand a fost construit si podul peste noul curs al raului..

    

.. S-a restaurat din temelie prin subzidire, inaltarea zidului exterior, construirea boltii din pronaos si arhitectura acoperisului cu cele trei turle, toate din nou, prin osardia si grija preotului paroh Savian Bunescu care a pastorit biserica din anul 1937, avand sprijinul material al enoriasilor si al altor buni crestini care au cercetat Biserica..

.. S-a zugravit in tempera de catre ieromonahul pictor , cu indelunga rabdare, in 15 ani, cu multa originalitate si documentatie - o smerita marturisire ortodoxa de credinta exprimata plastic - s-a inzestrat cu mobilier, catapeteasma, stranile si usa, sculptate in stejar de catre sculptorul in lemn Ion D. Circei din Grumazesti, judetul Neamt..

.. Biserica s-a sfintit in ziua de 2 octombrie 1983 de catre Prea Sfintitul Episcop vicar Roman Ialomiteanul, delegatul , cu un sobor de preoti, protoiereu fiind prea cucernicul parinte Sibianu Enache. Celor ce ne urmeaza le lasam rugamintea sa pastreze cu sfintenie ceea ce le daruim, realizat cu atata dragoste si truda. "

    

Timp de 20 de ani, aici a vietuit si lucrat . Dupa ce a fost alungat din Manastirea Prislop, din pricina vremurilor necrestine, in anul 1959, trecand mai intai pe la (1959-1960), el a ajuns sa lucreze la Atelierele Patriarhiei, localizate in acel moment la . Parintele Arsenie Bica va ajunge la Draganescu prin purtarea de grija a Maicii Zamfira, stareta de atunci a .

In anul 1968 el a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine de 15 ani. Pe langa scenele tipice oricarui program iconografic, parintele a adaugat pe peretii interiori ai acestuia o multime de scene inedite, vizand viata si pacatele zilnice ale oamenilor. Un parinte spunea, odata: "Mica biserica de la Draganescu are zugravite, pe zidurile ei, predicile fierbinti pe care miile de oameni le ascultau la Manastirea de la Sambata de Sus. Este o pictura noua, ca si predica de atunci."

Merita amintita aici una dintre multele reprezentari originale din aceasta bisrica. In partea de rasarit a Sfantului Altar, parintele a asezat , iconar si el, o scena care nu este tipica acestui loc, in nici un registru iconografic. Prin urmare, o parte dintre ucenicii acestuia au vazut in acest detaliu o profetie a mortii sale. Aceasta se spune deoarece, atat Sfantul Stefan, cat si Parintele Arsenie Boca, au murit in aceeasi zi, 28 noiembrie.

    

În zadar căutăm minuni, pentru că minunile sunt în noi sau chiar sub nasul nostru. În zadar căutăm răspunsuri la întrebări, pentru că ele ne vor căuta pe noi. Atunci când eşti trist, când simţi că ţi-ai pierdut busola, mergi la Drăgănescu. Aproape de Bucureşti, la mai puţin de jumătate de oră de mers cu maşina, vei găsi o bisericuţă unică în lume prin mesajele picturii sale, dar şi prin senzaţia de ireal pe care o trăieşti trecându-i pragul.

Lucrurile cu adevărat importante nu sunt adăpostite de clădiri grandioase. Ca şi în cazul micuţei mănăstiri de la Prislop, biserica Drăgănescu, redusă ca dimensiuni, este o poartă deschisă spre rai, o poartă la care ne aşteaptă , deşi a plecat de mult timp dintre noi, cu răbdare, părintele Arsenie Boca.

Vorbele lui ard şi îndeamnă la credinţă, chiar şi după trecerea a trei decenii de când au fost zugrăvite pe pereţii bisericii. Nicăieri nu veţi întâlni împletirea trecutului cu prezentul ca aici. Oare ce semnificaţie ar putea avea cei doi zgârie-nori în flăcări, naveta spaţială, telefonul fără fir?

Pictura este extrem de luminoasa, culorile folosite sunt calde, predominant este galbenul. In viziunea parintelui Arsenie, iadul este caramiziu si rosu, nicidecum negru. Isus este diafan, este ca o umbra ce pare sa se strecoare prin vitralii pentru a se ridica la cer chiar sub ochii nostri. Scenele vorbesc despre pacate, despre tentatii, despre delasare, despre placerile lumesti si au un mesaj puternic: intoarcerea spre credinta, spre Dumnezeu.

Vreme de 20 de ani, cât a locuit în Drăgănescu, localnicii nu au ştiut că au în mijlocul lor un trimis al lui Dumnezeu pe pământ. Acum, după ce a trecut la cer, locurile unde a trăit părintele Arsenie sunt căutate de foarte multă lume. Unii vin de la mii de kilometri pentru a-i simţi prezenţa, pentru că celor care cred în el, li se arată într-un mod greu de descris în cuvinte.

Pentru mine momentul descoperirii părintelui Arsenie Boca a fost unul care mi-a schimbat existenţa, pentru că simt pe frunte mâna unui tată pe care mi l-am dorit întotdeauna. El este cel care îmi şterge lacrimile când plâng şi cel care zâmbeşte când sunt fericit. El este cel care, aşa cum a promis, va ajuta şi mai mulţi oameni atunci când nu va mai fi printre ei. El este unic. Căutaţi-l şi vă veţi schimba viaţa!

Când intri în curtea bisericii din Drăgănescu este greu să-ţi imaginezi cât de multă lume se strângea aici în vremea şederii părintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserică şi nu ştii ce zugrăvea mai bine: pereţii sfântului lăcaş sau sufletele credincioşilor. Veneau să-i ceară sfatul cei care îl ştiau de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde fusese stareţ şi duhovnic, dar veneau din Bucureşti oameni care îl ştiau de la Schitul Maicilor. Apoi sosea lume din părţile Olteniei, neavând pe acolo un aşa mare duhovnic. Ucenicii l-ar fi urmat de fapt oriunde.

PELERINAJ. "Doamne, unde am fost eu în acei ani cât părintele Arsenie era aici? Cum de nu l-am cunoscut şi eu?", tot repeta mirată şi cu ceva tristeţe o doamnă sosită la Drăgănescu în aceeaşi zi cu noi. Femeia şi-a purtat întrebările spre troiţa ridicată în curte în memoria părintelui Arsenie şi a părintelui Savian Bunescu, parohul acelei vremi. A mers apoi prin cimitir, alături de medicul pensionar din Capitală şi o altă doamnă care îl cunoscuseră pe părintele pictor şi care făceau acum un pelerinaj de aducere aminte a unor vremuri pline de duhovnicie petrecute aici.

Părintele paroh ne deschide uşile bisericii străjuite de brazi şi păşim înăuntru conştienţi că am putea călca la propriu chiar pe urmele marelui duhovnic. Şi chiar dacă timpul şi oamenii au şters urmele fizice ale paşilor lui, ne împărtăşim din celelalte urme ale sale, picturile.

O dată intrat în biserică, nu ştii unde să te uiţi mai întâi. Pereţii te cheamă cu fiecare icoană în parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la această senzaţie de căldură contribuind şi tehnica în tempera. Aveam oarecare cunoştinţă de pictura de aici din relatările celor care au scris şi povestit despre ele, dar realităţile povestite acasă, oricât de fidele ar fi ele, parcă tot nu se potrivesc cu acelea găsite la faţa locului.

Auzind de neobişnuitul picturii lumea îşi imaginează ceva şocant şi poate sunt unii care ar strâmba din nas văzând asemenea scene în spaţiul lăcaşului de rugăciune dar rostul lor este acela de a învăţa, de a explica anumite pilde biblice pe înţelesul omului contemporan. Nu senzaţionalul trebuie căutat la Drăgănescu, ci pictura în sine care, deşi ieşită din tipare, te inspiră la rugăciune şi-ţi aduce în minte cugetarea la viaţa de dincolo de mormânt.

EXPLICAŢII. Părintele Lucian Răzvan Petcu, parohul, ne-a prezentat pe scurt principalele scene zugrăvite în sfântul locaş, povestindu-ne şi câteva amintiri despre părintele Arsenie Boca, pe care a avut privilegiul să-l cunoască.

În partea stângă a naosului este reprezentată în aceeaşi scenă lumea cu păcatele ei, cu războiul duhovnicesc al omului, în sfere colorate fiind scrise multele ispite. În partea de sus, împărăţia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din această biserică este însă învierea, în care trupul spiritualizat al Mântuitorului apare redat cu multă fineţe, în fundal apărând conturul crucii, ştiut fiind că nu se poate înviere fără Cruce. "Cred că este unică această icoană", spune părintele.

Într-adevăr, parcă nicăieri nu am mai văzut asemenea "subţirime" a trupului lui Iisus, încât simţi că poate trece prin uşile încuiate, cum a făcut când a intrat la apostoli după înviere. În partea de sus a scenei, de dimensiune redusă, apare pictată apocalipsa şi, dacă te uiţi atent, vezi nişte zgârie-nori arzând. Scena seamănă foarte mult cu o fotografie a tragediei de la 11 septembrie 2001. Mulţi au spus că aceasta nu poate fi decât o profeţie, întrucât pictorul a murit în 1989.

O altă scenă inspirată din viaţa modernă ilustrează celebra chemare la cină: îngerul Domnului îl cheamă pe om la Cina de Sus, dar el, aşezat confortabil în fotoliu, înconjurat de lux şi descoperirile tehnicii, îi spune acestuia, prin telefon, că are de "rotunjit ţarina", adică de stăpânit Pământul, de încercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupări", este scris undeva pe perete. 

Parintele Arsenie Boca vorbeste prin pictura bisericii din Draganescu

Pe malul lacului de acumulare al raului Arges, in satul Draganescu din judetul Giurgiu, se afla Biserica Sfantul Nicolae, ridicata la 1870, a carei pictura a fost realizata integral de parintele Arsenie Boca. Pictura este unica prin tehnica, culoare, dar, mai ales, prin viziunea profetica a autorului Parintele Arsenie Boca a fost cel mai mare duhovnic ortodox roman al secolului XX, dovada stand marturiile a zeci de mii de oameni care-l insoteau peste tot. Influenta covarsitoare pe care o avea asupra multimii a starnit dictatura comunista, care se temea de o revolta impotriva regimului. Departe de el gandul acesta insa. Tot ceea ce voia parintele duhovnic sa spuna oamenilor erau alternativele vietii vesnice si urmarile propriilor noastre alegeri. El voia sa se asigure ca oamenii vor sti, in momentele de restriste, sa se refugieze in inima, acolo unde se afla biserica, locul ce nu poate fi confiscat sau daramat de niciun regim politic de pe lumea asta. Cand i s-a interzis sa mai predice si a fost trimis in exil in aceasta bisericuta de tara, ca pictor, parintele a gasit o cale originala pentru predicile sale fierbinti: peretii bisericii din Draganescu! Daca ai timp sa citesti scrierile ce insotesc scenele biblice, vei simti cum parintele Arsenie Boca striga la tine sa te trezesti din amnezia care te duce ireversibil spre prapastie si sa o pornesti pe drumul cel bun, catre acel acasa unde esti asteptat cu o iubire pe care nici nu o banuiesti. Inima omului, o carte deschisaIn ziua in care am vizitat biserica, in cimitirul din curte, doua femei faceau curatenie printre morminte. Una dintre ele, mama Ioana, mi-a spus ca l-a cunoscut pe

parintele Arsenie Boca si ca acesta picta noaptea, cand nu-l putea deranja nimeni si nici el nu deranja pe nimeni, iar dimineata "ne minunam si noi de ceea ce gaseami. Mi-a spus ca, desi nu avea voie sa oficieze slujbele, oamenii veneau la el din toata tara cu tot felul de probleme. Intr-o zi a fost martora unei scene incredibile: "Venise o doamna de la oras si adusese cu ea niste prajituri pe care voia sa le dea de pomana. Parintele a privit-o in ochi si i-a spus ca ar fi mai bine sa-si ia prajiturile si sa le duca la copiii ei, pentru ca, atunci cand le-a cumparat, i-a parut rau de banii pe care i-a platit pentru ele. I-a mai spus ca pomana se face din toata inima, nu cu zgarcenie sau cu parere de rau fiindca nu este primita. Femeia s-a inrosit toata, apoi si-a plecat privirea infricosata de adevarurile pe care parintele i le spusese de fata cu toata lumea. Desigur,ea nu stia ca parintele nostru este vazator cu duhul si ca inima omului este ca o carte deschisa pentru el...i. Sfinti, diavoli si filosofi...Predica de pe peretii bisericii este una severa si aspra cu pacatele, asa cum era si parintele cand traia. Nu, nu este o pictura statica, e una dinamica. Ea reprezinta drama omului pe pamant. Parintele paroh Petcu spune ca "la parintele Arsenie Boca gaseam toate solutiile. Mi-a marturisit ca pictura aceasta o sa-l suplineasca... Si iata ca astazi parintele ne vorbeste prin chiar opera sai. M-am apropiat de peretele din stanga, care infatiseaza biserica si lumea. Totul este amestecat, asa ca in realitate: oameni inconjurati de ingeri si sfinti, arhangheli, demoni ispititori. Ba chiar sunt surprinse discutii intre filosofi si oameni de stiinta care il reneaga pe Dumnezeu. Ea arata lumea asa cum este, ca un film al carui sfarsit avem totusi puterea sa-l schimbam. Iata cateva dintre replicile dialogului pe care parintele l-a zugravit ca o oglinda a existentei pe pamant: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in imparatia in care n-ati trait de pe pamant!; Imparatia Lui Dumnezeu se ia cu lupta!; Orice lucrati, lucrati din toata inima, ca pentru Dumnezeu si nu ca pentru oameni!; Invatati ca intru necazuri nu este nedreptate la Dumnezeu!; Ce-ati castigat dobandind lumea aceasta, dar v-ati pierdut sufletul? Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul ce vine asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!; homo homini lupus (omul este lup pentru oameni). Un diavol zice: Bine faceti ca credeti! Insa nu va grabiti cu pocainta. Mai aveti vreme... la batranete. Pana atunci, traiti-va viata!... Parintele Petcu descrie imaginea invierii Domnului astfel: "Observati cum capacul mormantului se da la o parte si dinauntru iese un trup diafan, spiritualizat. Ce culori diferite si stralucitoare sunt in jurul trupului inviat! Cata lumina in jur! Chipul Mantuitorului emana pace, liniste si siguranta... Cata bucurie! E bucuria de Pasti. Uitati-va putin la conturul crucii... Nu se poate inviere fara cruce, dar nici cruce fara inviere. Deci, daca vrei sa inviezi, trebuie sa ai o cruce. In viata asta, crucile noastre sunt sub forma de necazuri, boli, neplaceri, nemultumiri. Cu ajutorul crucii inviem sufleteste aici si inviem atunci, la a doua venire...i Profetiile, un izvor de informatiiBiserica a fost pictata intre anii 1967-1982. In orice parte a incaperii te-ai afla, privirea Pantocratorului te urmareste de sus, iar din bolta altarului imaginea Maicii Domnului, diafana si magnifica, iradiaza lumina si speranta. Faptura ei spulbera parca toate teoriile blasfemiatoare despre ea, discutate in cadrul Sinodului de la Efes, pictat in apropiere. O intreaga teologie se deschide in jur: heruvimi, serafimi, sfinti reprezentati fiecare dupa viata pe care a trait-o. Taina spovedaniei imparte oamenii in patru categorii: cei care nu s-au spovedit niciodata; cei care s-au spovedit pe patul mortii; cei care s-au spovedit tot timpul si sufletele dreptilor. Parintele a scris ca in balanta "nu mai atarna acele pacate care sunt spovedite si ispasite prin canon si necazurii. Si, daca se mai indoieste cineva de capacitatile profetice ale parintelui Arsenie Boca, poate vedea aici turnurile gemene in

flacari: "Acolo, spune parintele Petcu, sunt niste zgarie-nori, explozii, soarele este intunecat, acoperit de nori de praf si fum. Scenele acestea parca le cunoasteti, nu-i asa? Iata, se disting si cei doi zgarie-nori gemeni... Stiu, din experienta personala, ca parintele avea har. Pictura lui este un izvor nesecat de informatii care vor iesi la lumina si de acum incolo...i. O alta viziune profetica este reprezentata in altar prin viata si patimile sfantului Stefan cel Nou, care a platit cu viata pentru indrazneala de a fi transformat temnita in manastire. In dreptul picturii este mentionata ziua mortii sfantului, care coincide cu ziua plecarii in vesnicie a parintelui Arsenie Boca: 28 noiembrie. Se crede ca acest lucru nu e intamplator, mai ales ca vietile celor doi seamana izbitor... Cu siguranta, cand vei intra in biserica de la Draganescu vei simti ca ai patruns intr-un spatiu unic, un spatiu in care, daca urmezi indicatoarele lasate de parinte si iti vei insusi morala, vei gasi drumul spre Rai. Vei avea senzatia ca ai stat la un pahar de vorba cu parintele Arsenie Boca. Dupa aceasta vizita n-o sa mai fii acelasi. Pentru ca energia acestui spatiu iti intra in suflet si incepe sa faca lumina in toata fiinta ta...