BACTERIILE si CIUPERCILE-referat la biologie-Bacteriile:In orice ecosistem mai exista o categorie speciala de consumatori numiti detrivori sau descompunatori.Acestia isi obtin energia din deseurile organice si cadavrele animaleleor si plantelor care apar in toate nivelurile trofice. Principalii descompunatori sunt bacteriile si ciupercile saprofite,apoi viermii, unele insecte,vulturii,etc.Descompunatorii se mai numesc reducatori ,deoarece descopun substantele organice din corpurile moarte ,transformandu-le in substante organice simple si substante minerale,redand circuitului din ecosistem substantele minerale utilizate in procesul de fotosinteza. Un mare ecolog din secolul XX,Ch.Elton,constatand ca in conditii normale,in ecosisteme,numarul si biomasa producatorilor primari sunt mai mari decat acelea ale consumatorilor ,a introdus notiunea de piramida numerica,cunoscuta astazi sub denumirea de piramida eltoniana sau piramida trofica.Intr-o reprezentare grafica sub forma unui triunghi isoscel sunt redate diferitele niveluri (trepte)trofice,la baza piramidei fiind trecuti producatorii primari,cei mai numerosi,urmand apoi celelalte niveluri trofice.Lungimea unui lanttrofic nu poate avea multe verigi,in medie trei,deoarece cu car numarul verigilor este mai mare ,cu atat talia organismelor aflate pe treptele suoeriaore ale piramidei trofice este mai mare ,iar numarul lor este mai mic,aparand dificultati in utilizarea optima a resurselor de substante si energie din ecosistem,organismele carnivore consumand mult mai multa energie pentru cautarea si prinderea prazii,decar cele care se hranesc cu plante(fitofage). Bacteriile - componenta esentiala a ecosistemului global terestru Bacteriile sunt microorganisme monocelulare lipsite de membrana nucleara, active metabolic si care se divid prin fisiune binara. Aparent, bacteriile par a fi forme de viata relativ simple. De fapt, ele sunt organisme cu un incredibil grad de adaptare, ceea ce presupune complexitate. Multe bacterii se multiplica cu viteze foarte mari, si diferite specii pot utiliza drept hrana o imensa varietate de substante organice, inclusiv fenol, petrol, cauciuc. Multe boli au cauze bacteriologice. Unele au fost descrise in scrieri stravechi chinezesti, cu secole inainte ca Anton van Leeuwenhoek sa descrie prima bacterie in 1677. Poate de aceea majoritatea oamenilor, atunci cand se gandesc la bacterii, le asociaza cu boala. Desi exista astfel de bacterii, responsabile de maladii cum ar fi holera sau tuberculoza, care poarta denumirea de bacterii patogene, asa cum este Streptococcus, bacteria care este prezentata alaturat, aceasta categorie reprezinta doar o mica parte din totalul bacteriilor existente. Bacteriile au un spectru larg de cerinte de mediu si nutritive. Din punctul de vedere a modului in care isi obtin energia bacteriile se impart in: bacterii autotrofe; bacterii heterotrofe. In cazul primelor, carbonul necesar pentru sinteza lipidelor, proteinelor, glucidelor este preluat din proprii surse de hrana. Ele isi gasesc energia necesara din diverse surse: din energia luminoasa (fotoautotrofe), din oxidarea azotului, a sulfului sau a altor elemente (chemoautotrofe). Daca cele din urma sunt relativ rare, cele fotoautotrofe sunt frecvente siinclud cianobacteriile, bacteriile sulfuroase verzi, bacteriile sulfuroase purpurii, bacteriile nesulfuroase purpurii. De deosebit interes sunt bacteriile sulfuroase, care utilizeaza hidrogenul sulfurat ca donor de hidrogen in locul apei, ca la majoritatea celorlalte organisme fotoautotrofe. Bacteriile heterotrofe isi obtin energia din metabolizarea compusilor organici existenti in mediu. Ele folosesc zaharuri si aminoacizi pentru sinteza materiilor celulare, fiind deci responsabile de procesele de descompunere a materiei organice. Bacteriile heterotrofe se impart in: saprofite, care utilizeaza materie organica moarta; parazite care se dezvolta in corpul animalelor si al organismelor vegetale. Din punct de vedere al rolului pe care l are oxigenul in dezvoltarea lor se pot distinge urmatoarele categorii de bacterii heterotrofe saprofite: aerobe, care au nevoie de oxigen liber; anaerobe, care folosesc oxigenul din compusi chimici pentru procesele metabolice; facultativ aerobe, ce pot folosi atat oxigen molecular cat si cel legat chimic. Mineralizarea substantelor organice de catre bacterii se realizeaza in procese de degradare si sinteza, care au drept scop realizarea de produsi necesari constructiei materiei celulare proprii, cat si producerii energiei necesare vietii microorganismelor. Aceasta energie se produce in cadrul respiratiei celulare, care nu este altceva decat un sir de dehidrogenari si combinari a hidrogenului rezultat cu oxigenul liber, in cazul respiratiei aerobe, sau cu alte substante, cum ar fi ionii sulfat, azotat, in cazul respiratiei anaerobe. Procesele metabolice in urma carora materiile organice sunt utilizate pentru miscare, biosinteza si crestere sunt de doua tipuri: procese de dezasimilatie, exoterme, care elibereaza energie in urma degradarii substantelor din mediu; procese de asimilatie, endoterme, in care se sintetizeaza componenti celu-lari. Intensitatea acestor procese in cazul microorganismelor este mult mai mare decat in cazul organismelor superioare, potentialul metabolic almicroorganismelor din cei 25 de cm superficiali ai solului de pe suprafata unui ha fiind echivalent cu cel al catorva zeci de mii de oameni. Aproape orice substanta din mediu, organica sau anorganica, din care se poate obtine energie, este accesibila metabolismului bacterian. Exista microorganisme care pentru sinteza constituentilor celulari pot folosi substante lipsite de orice inrudire structurala cu componentele chimice ale celulei, sau care sunt chiar toxice, putand folosi substante si materiale care acopera o gama larga de structuri chimice, incepand cu acizii formic, acetic oxalic si sulfuric si terminand cu fenoli, asfalt, parafine, hidrocarburi din petrol, piele, cauciuc, lemn, antibiotice. Reactiile chimice metabolice sunt conditionate de prezenta in mediu a tuturor materialelor necesare pentru sinteza constituentilor celulari si pentru obtinerea energiei, si anume: Surse de C, H, O, N, P, S in cantitati relativ mari; Surse de K, Mg, Mn, Na, Ca, Fe, Cl-, SO42-, PO43- in cantitati mai mici; Surse de Zn, Co, Mo (oligoelemente) in cantitati infime. Energia produsa in procesul de dezasimilatie este utilizata in procesele de asimilatie pentru biosinteza, in urma careia se inregistreaza cresterea celulei. Aceasta crestere nu are loc la infinit, ci se intrerupe la un moment dat, cand se produce diviziunea. Aceasta multiplicare se produce atunci cand raportul dintre volumul celulei si suprafata prin care se face adsorbtia substantelor nutritive si eliminarea produsilor de dezasimilatie atinge o valoare critica. In cazul cand conditiile de mediu sunt optime, cresterea bacteriana este un proces rapid. Timpul de dublare a unei populatii poate fi de 15 - 20 minute pentru multe bacterii. Cresterea microorganismelor este restransa in mod considerabil de urmatorii factori: scaderea pana la epuizare a substantelor nutritive; acumularea in mediu a produsilor de metabolism toxici; modificarile pH-ului mediului. O trasatura specifica bacteriilor este raspandirea extrem de larga, bacterii putand fi gasite in varful muntilor, pe fundul celor mai adanci oceane, si ingheturile Antarcticii. Caracteristica care a permis a atat de larga expansiune este aceea de a se mentine viabile intr-o forma latenta perioade foarte indelungate de timp. Morfologia bacteriilor Bacteriile nu au membrana nucleara, asa cum au eucariotele; ADN ul lor formeaza un nod ce poarta denumirea de nucleoid, dar nu exista membrana in jurul acestuia si ADN - ul nu este legat de proteine. Daca la eucariote ADN este organizat in cromozomi, la bacterii ADNul formeaza spire. Bacteriile contin mici fragmente de ADN, ce poarta denumirea de plastide, ce pot fi transmise de la o celula la alta; aceast capacitate de a transfera foarte rapid gene explica extraordinara versatilitate a bacteriilor. Astfel, caractere noi, cum ar fi de exemplu rezistenta la antibiotice, se pot foarte rapid raspandi in intreaga populatie bacteriana. Aceasta caracteristica face ca bacteriile sa fie favoritele specialistilor in inginerie genetica, deoarece gene noi pot fi inserate in bacterii extrem de usor. O alta caracteristica a bacteriilor este absenta organitelor care sa fie retinute de o membrana, cum ar fi cloroplastele sau mitocondriile de la eucariote. Totusi, bacterii fotosintetice, cum ar fi cianobacteriile, o prezinta membrana exterioara extrem de cutata, pentru a creste suprafata exterioara prin care are loc procesul de fotosinteza. Membrana celulara este inconjurata de un perete celular (exceptie face o singura categorie de bacterii, numite Mollicute), care include substante micoplasmatice. Compozitia peretelui celular variaza mult de la specie la alta si reprezinta un important criteriu de identificare. Bacteria prezentata in diagrama din stinga are un perete celular format din peptidoglucan (un carbohidrat polimer reticulat cu proteine); aceste bacterii retin coloratia violeta atunci cand se picura un colorant numit Cristal violet, si sunt cunoscute ca Gram - pozitive, dupa numele bacteriologului danez care a descoperit acest procedeu de colorare. Alte bacterii au un perete dublu, cu un perete subtire interior de peptidoglucan si un perete exterior dincarbohidrati, proteine, lipide. Acestea nu se coloreaza cu Cristal violet si poart denumirea de Gram - negative. In imaginea din dreapta este prezentata una din cele mai tipice bacterii, E. coli. Rolul bacteriilor in ecosistemul Pamantului Bacteriile joaca un rol important in ecosistemul global al Terrei. Acest ecosistem, atat terestru cat si acvatic, depinde in foarte mare masura de activitatea bacteriilor. Ciclul nutrientilor din natura, cum sunt carbonul, azotul, sulful, este completat prin activitatea lor neobosita. Carbonul organic din organismelor moarte ar epuiza rapid dioxidul de carbon din atmosfera daca nu ar fi activitatea microorganismelor descompunatoare. Fara dioxid de carbon in atmosfera, nu ar mai fi posibila cresterea plantelor, deci lantul trofic s-ar rupe iremediabil. Atunci cand organismele mor, carbonul pe care tesuturile lor il contine nu mai este disponibil pentru numeroase fiinte vii. Descompunerea este procesul prin care bacteriile permit reintoarcerea nutrientilor in mediu, reintegrarea lor in circuitele naturii. O alta importanta activitate a bacteriilor este legata de circuitul azotului in natur. Plantele, pentru crestere, au nevoie de azot, dar nu pot utiliza azotul atmosferic. Calea principala prin care azotul devine disponibil pentru plante este fixarea azotului de bacterii cum ar fi Rhizobium si de cianobacterii cum ar fi Anabaena, Nostoc, si Spirulina, prezentata in imagine. Aceste bacterii convertesc azotul in azotati si azotiti. Anumite plante, cum ar fi legumele de exemplu, folosesc din plin acest proces, gazduind bacteriile nitrificatoare in tesuturile lor. In sens contrar actioneaza bacteriile denitrificatoare, care transforma azotatii si azotitii inapoi in azot molecular sau in oxid de azot. Cand colonii de astfel de bacterii se dezvolta intr-un sol, ele pot epuiza rapid nutrientii din sol, facandu-l neroditor. Bacterii - arhitecte ale atmosferei terestre Cianobacteriile (cunoscute ca alge verzi - albastre, fara ca acestea sa fie intr-adevar alge) sunt vechi de 3,5 miliarde de ani, reprezentand cele mai "batrane" forme deviata de pe Terra. Multe depozite de petrol din era Protorozoica sunt atribuite activitatii cianobacteriilor. De asemenea, aceste bacterii au avut rol esential in evolutia vietii pe aceasta planeta de-a lungul istoriei. Atmosfera de oxigen de a carei existenta depinde viata asa cum o cunoastem astazi a fost generata de un numar infinit de mare de cianobacterii in erele protorozoica si arhaica. Inainte, atmosfera avea o compozitie chimica diferita, complet improprie vietii majoritatii organismelor actuale. O alta contributie de prim ordin a cianobacteriilor este aparitia plantelor. Cloroplastul prin intermediul carora plantele se hranesc poate fi considerat o cianobacterie dezvoltata in interiorul celulei plantei. In perioada protorozoica sau in cambrianul timpuriu cianobacterii au trait in simbioza cu eucariote, producand hrana pentru ambele organisme in schimbul adapostului capatat. Acest eveniment este cunoscut ca endosimbioza si constituie originea mitocondrilor eucariotici. Bacteriile sunt organisme unicelulare, foarte mici in general, avand aproximativ 1 in diametru si ceva mai mult in lungime. O lingurita de sol productiv contine, ingeneral, intre 1 milion si 1 miliard de bacterii. Masa lor cumulata, la un ha de teren,este egala cu masa a 20 de vite mari (10 tone).Figura 1:Pe fiecare ha de sol pot fiactive 10 t de bacterii.Figura 2:bacterii si hife de fungi. Bacteriile se grupeaza in Patru grupen functionale . Cele mai multe sunt bacteriile descompunatoare care consuma compusi simplii ai carbonului, asa c um suntexudatii celulari radiculari sau litiera proaspata. Prin acest proces de descompunere,bacteriile convertesc energia stocata in materie organica -cu care se hranesc- in alteforme utile, care devin accesibile tuturor celorlalte organisme din reteaua trofica asolului. Numerosi descompunatori pot degrada (desco mpune) chiar pesticidele sipoluatii care ajung in sol. Decompunatorii sunt foarte importanti pentru ca eiimobilizeaza si retin in celulele lor nutrientii, prevenind astfel levigarea lor din zonaradiculara (in special a azotului). Al doilea grup functional este acela al bacteriilor Mutualiste, care realizeasa simbiozecu plantele. Cel mai bine cunoscute sunt bacteriile fixatoare de azot.Cel de-al treilea grup functional este reprezentat de bacteriile Patogene. Bacteriilepatogene includ speciile Xymomonas si Erwinia, si speciile de Agrobacterium care cauzeaza formarea tumorilor in radacinile plantelor.Figura 3:Radacini de Kalanchoe infectate cu Agrobacterium tumefaciens. Al patrulea grup functional este reprezentat de bacteriile litotrofe sau chemoautotrofe. Acestea nu obtin energia din compusi ai carbonului , ci din compusianorganici ai azotului, sulfului, fierului. Dintre bacteriile chemoautotrofe facparte:- bacteriile metanogene produc metan ca urmare a metabolismului lor si suntanaerobe; se gasesc in mlastini, in izvoare termale, in vanturile hidrotermaleale marilor, dar si in intestinul rumegato arelor sau al omului-producandbalonarile;- halobacterii le sau bacteriile halofile (iubitoare de sare) traiesc in medii foarteconcentrate in sare, de 5 ori mai mult decat apa oceanelor; se gasesc insolurile saraturate, in Marele Lac Sarat din Utah, in Marea Moarta. Exemplu: Halococcus (figura 4).Figura 4. Halococcus bacterieiubitoare de sare. Traieste inmedii cu concentratie de NaClde pana la 32% CE FAC BACTERIILE DIN SOL? Cele patru grupe functionale de bacterii indeplinesc importante activitati in sol, relativla dinamica apei, ciclul nutrientilor si inhibarea bolilor. Anumite bacterii influienteazamiscarea apei in sol prin producerea desubstante care ajuta ca liant al particulelor desol si formarea de mici agregate (se imbunatateste structura solului). Agregatelestabile de sol imbunatatesc infiltratea apei si capacitatea solului pentru retinerea apei.In diferite comunitati, bacteriile intra in competitie cu organismele care produc boliplantelor, controland densitatea acestora si inhiband aparitia bolilor CATEVA BACTERII IMPORTANTE Bacteriile fixatoare de azot. Se intalnesc in simbiozele cu radacinile leguminoaselor(trifoi, lupin, lucerna, mazare, fasole, soia etc) si cu radacinile arinilor. Atunci candastfel de bacterii infecteaza radacinile plantel or, pe radacini se formeaza niste nodozitati vizibile (Figura 5). Plantele vor furniza bacteriilor simbionte compusi simpliiai carbonului, iar bacteriile vor transforma azotul atmosferic (N2) intr-o forma pe careplantele gazda o pot utiliza. Cand frunzele si radacinile moarte- provenite de la acesteplante- vor fi descompuse, solul se va imbogati in azot.Figura 5. Radacini cu nodozitati, infectate cu bacterii din genulRhizobium. Bacteriile nitrificatoare transforma ionii de amoniu (NH4+) in nitriti (NO2-) apoi innitrati (NO3-) forma de azot preferata de toate plantele. Bacteriile care transformaionii de amoniu in nitriti apartin genurilor Nitrosomonas si Nitrosococcus, iar cele caretransforma nitritii in nitrati apartin genului Nitrobacter. Datorita faptului ca nitratul levigheaza mult mai usor pe profilul solului, fermieriiutilizeaza inhibitori ai nitrificarii pentru a reduce activitatea bacteriilor nitrificatoare. Insolurile din padure activitatea bacteriilor nitrificatoare este redusa, astfel incat azotulramane preponderent sub forma de amoniu. Bacteriile denitrificatoare transforma nitratul (NO3-) in azot molecular (N2) sau inoxid de azot gazos (N2O). Exemple: Paracoccus denitrificans, Thiobacillusdenitrificans etc. Bacteriile denitrificatoare sunt anaerobe, ceea ce inseamna ca elesunt active doar in absenta oxigenului. Conditii de anaerobioza se pot intalni in toatesolurile (in interiorul agregatelor de sol) sau in solurile saturate (soluri care au poriidintre agregatele de sol pline cu apa permanent sau temporar).Bacteriile nitrificatoare impreuna cu cele de nitrificatoare sunt foarte importantedeoare ce asigura circuitul azotului in natura (figura 6). O parte dintre acesteaparticipa si la procesele de depoluare.Actinomicetele reprezinta un grup larg de bacterii care cresc sub forma de hife, lafel ca si fungii (Figura 7). Ele sunt responsabile pentru mirosul caracteristic depamant al solurilor proaspat arate.Figura 7:Actinomicetele, asa cum suntaceste Streptomyces , confera soluluimirosul de pamant. Actinomicetele descompun o vatietate foarte mare de substrate, dar in mod specialsunt importante pentru degradarea compusilor recalcitranti (greu dedescompus).Dintre acestia fac parte chitina si celuloza. Pentru a fi active, actinomicetele au nevoiede niveluri de pH ridicate, cuprinse intre 6,5 si 9. La pH mai mic de 6,5 actinomiceteledevin inactive, in schimb fungii devin activi si pot realiza descompunerea compusilor rec alcitran ti, in conditii de pH acid. Actinomicetele (de ex.Streptomyces) s u n t producatoare de antibiotice. Bacteriile Stimuleaza Cresterea Plantelor Anumite tulpini bacteriene (de ex., Pseudomonas fluorescens) prezinta activitate anti-fungica, inhiband o serie de patogeni ai plantelor. P. fluorescens,dar si alte specii de Pseudomonas precum si specii de Xanthomonas influenteaza pozitiv crestereaplantelor. Influienta bacteriilor asupra plantelor se poate manifesta fie indirect, fiedirect. Pe de o parte, aceste bacterii pot produce compusi care inhiba crestereapatogenilor, iar in aceste conditii plantele fiind libere de boli cresc si se dezvolta invoie; pe de alta parte, anumite bacterii sunt capabile sa produca compusi stimulatori(factori de crestere) care actioneaza direct asupra plantelor, favorizand cresterea.Desi, aceste interactiuni benefice dintre bacterii si plante au loc in mod natural in sol,nu intotdeauna numarul lor este suficient de mare pentru a avea loc efectele scontate.De aceea, se doreste obtinerea unor seminte inoculate cu bacterii anti-fungice, asacum este P. fluorescens, pentru a asigura reducerea patogenilor si pentru a obtinerecolte sanatoase si productii mari. CiupercileCiupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urm, el nu conine clorofil. Se hrnesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rdcin, nici tulpin, nici frunze i nici flori i se reproduc ntr-un mod specific. Exist peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde n lume unde viaa este posibil, se gsesc ciuperci. Acestea triesc pe animale vii sau moarte, pe plante, n aer, pe sol i n ap, foarte multe dintre acestea fiind ns att de mici nct nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceast cauz ciupercile se mpart n ciuperci superioare (bureii) i ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lng aceast mprire, ciupercile se grupeaz n patru clase: Arhimicete-ciuperci microscopice i parazite Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite Bazidomicete-ciuperci superioare Regnul fungiCiupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alctuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaz un miceliu. De asemenea, ele prezint un perete celular de natur chitinoas, sau (rar) celuzoic, n citoplasm existnd glicogen i picturi de ulei. Ciupercile nu au clorofil, din aceasta rezultnd o nutriie heterotrof, fie saprofit, fie parazit. ALCATUIRE Ciupercile se mpart, dup cum am mai spus, n ciuperci superioare i ciuperci inferioare. Mntarca (numit hrib sau pitarc)- Boletus edulis este o ciuperc superioar tipic. Este alctuit dintrun picior i o plrie crnoas. Sub aceast plrie, lamele roz sau nchise la culoare sunt dispuse n raze. Piciorul i plria constituie un ntreg, carpoforul, care este partea vizibil a ciupercii. n afar de acesta, ciuperca desfoar sub pmnt o reea de filamente subiri i fragile-miceliul. Miceliul joac rolul unei rdcini: extrage din sol i din resturi vegetale apa i alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, nite structuri delicate cu perei subiri, care conin protoplasm. Hifele cresc foarte repede n lemn, sol sau n orice suprafa care asigur hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care sedezvolt pe mncare, i drojdia de bere, folosit la fabricarea berii sau a pinii. HRANIRE Deoarece ciupercile nu au clorofil n componena lor, ele nu i pot produce propria hran. Din aceast cauz ele se hrnesc cu ceea ce se numete hran organic, adic hran ce a fost preparat n prealabil de o plant sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana ntr-un lichid. Nutrienii lichizi sunt apoi absorbii n ciuperc i folosii pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care triesc pe plante i animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atac via. REPRODUCERE Buretele de cmp este un bun exempu pentru nelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezint alternana de generaii: gametofitic i sporofitic, din care predomin faza diploid, adic generaia sporofitic. Carpoforul ciupercilor(piciorul i plria) constituie un fel de fruct; lamelele plriei produc nenumrate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceti spori se desprind de plrie, cad pe sol, germineaz i produc un nou miceliu. Acesta crete puin cte puin; se asociaz cu un alt miceliu i formeaz un nou carpofor, adic o nou ciuperc. Miceliul ciupercilor poate tri i se poate dezvolta timp ndelungat, atingnd uneori o mrime exagerat. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor,i au sporii direct pe miceliu. Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mntrcile, nu au lamele sub plrie, ci pe o suprafa care seamn cu un burete, alctuit din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezint mici orificii, numite pori; n aceste orificii se formeaz sporii necesari pentru reproducere. Zbrciogii au form foarte special; o plrie de form ciudat, ciuruit de alveole. Dac unele ciuperci, cum sunt mntrcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase i toxice- ca muscaria (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca alb(Amanita phalloides). IMPORTANTA Multe ciuperci au un rol benefic n natur. Pentru a se dezvolta, ele absorb substanele nutritive din frunzele moarte i resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea i dezagregarea acestor elemente vegetale care, fr aciunea ciupercilor, ar acoperi rapid pdurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaz micorize, pe rdcinile arborilor din pduri (pini, stejari, castani). Datorit acestora, arborii absorb mai uor substanele necesare pentru cretere i, n schimb, ciupercile beneficiaz de adpost i de hran. Dimpotriv, alte ciuperci sunt duntoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau tciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge cmpuri ntregi de gru sau porumb. Alte ciuperci paraziteaz omul, producnd maladii numite micoze.Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astzi exist micologiti n toate marile universiti. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar creterea i viaa sunt studiate. Dintr-o astfel de cultur, de Penicillium, obinuita ciuperc verde care crete pe fructe i pe gem, a fost descoperit penicilina. Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri strvechi pentru a face buturi alcoolice i brnz. Vechiul Testament menioneaz pine crescut, adic pine creia i s-a adugat drojdie de bere pentru a crete. n industria berii i a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zahrul n alcool, proces numit fermentare. Bibliografie:Internet