1. Problematica comunicarii pedagogice.Comunicarea pedagogica reprezinta un principiu axiomatic al activitatii deeducatie care presupuneun mesajeducational, elaborat de subiect (profesor),capabil sa provoace reactia formativa a obiectului educatiei (prescolarului,elevului, studentului etc), evaluabila in termeni de conexiune inversa externa siinterna Calitatea comunicarii pedagogice depindedestrategia folosita, carepoate fiproiectata prin interactiunea urmatorilor cinci Comunicarea pedagogica solicitacadrului didactic si perfectionarea formei de exprimare scrisa, necesara mai ales inelaborarea proiectelor de activitate, amaterialelor propuse elevilor si studentilorpentru stimularea invatarii (. in special, elaborarea cursurilor, modulelor de curs,notelor decurs etc. adresate studentilor).Sfintii parinti au demonstrate ca omulaflinduse in comunicarea cu Dumnezeu,are o comportare deosebit deresponsabila,de intelegenta,de influenta ca forta a credintei,culturii sicomportamentului uman.Multi cercetatori (V.A. Kan-Kalik,A.A.Leontiev,A.Bodalev s.a.) au demonstrate importanta comunicarii ca instrumentprofessional al pedagogilor.A.Leontiev,bunaoara,a explicat intr-o forma destul deaccesibila importanta notiunii ,,comunicarea profesionala a pedagogului,rolul eiin in formarea climatului psihologic favorabil.Daca comunicarea simla este un process de transmitere a unor informatiiprin utilizarea unor mijloace semne,simboluri,apoi comunicarea pedagogica esteun process professional complicat.Comunicarea pedagogica este comunicareaprofesionala a pedagogului in procesul instructiv educative,care are anumite functiididactice si este orientate spre a crea climatul favorabil psihopedagogicpotrivit,necesar procesului de instruire si educatie prin crearea anumitor relatiidintre pedagog-elev.Comunicarea pedagogica are functie spiritual si intelectuala.Cit de important este pentru un pedagog arta comunicarii? De ce absolventiifacultatilor refuza sa plece in scoala?Oare numai pentru ca salariu estenesatisfacator? Oare ca prestigiul profesiei este decazut?Daca tinarul pedagognu stie,nu poate comunicacu elevii atunci pentruelcomunicarea devine o problema primordial,ce il inspaiminta,si el nu se va duce inscoala chiar daca salariul va fi destul de mare.

2. Structura si modelul comunicarii profesionalpedagogiceElementele componenete ale procesului de comunicaresunt:emitatorul,receptorul,mesajul,semnale,semen,simboluri,canalul,raspunsul,efectele. Elementele component ale structurii comunicarii profesionale,pedagogicecapata o importanta profesionala care reiese nu numai din necesitatile personalitatiici si din scopurile pedagogice: etapa pronosticarii; etapa a doua de organizare a comunicarii; etapa a treia de dirijarea comunicarii; etapa de analiza a sistemului de comunicare;Aceasta a fost un model al comunicarii pedagogice ce a fost recomandatainvatatorilor de catre A.Kan-Kalik.In mersul comunicarii maiestru foloseste diferite tehnici de pastrare atentiei,dedirijare a gindirii asupra subiectului lectiei.Multi psihologi si pedagogi,cercetatoriau accentuat in lucrarile lor ca comunicarea pedagogica este cu adevarat un procescreative care incepe de la procesul de autoreglare a propriilor sentimente,emotii,stari sufletesti,depasirea diferitor bariere psihologice siterminind cu crearea emotiilor positive si inca ceva foarte important-a gindi,a punesarcina (problema) comunicativa.Iata o sarcina pedagogica comunicativa propusade A.Makarenko:a spune sintagma ,,vino incoacein 16-20nuante:tare,incet,linistit,calm,suparat,exigent,cumpatat,cu dragoste si cu bunavointa ,deci arta comunicarii pedagogice este recunoscuta ca formadeosebita a creativitatii pedagogului.

3. Teoriile comunicarii

1) Teoria revelatiei. Autoarea mentioneaza despre existenta, la multe popoare antice, a unor legende privitoare la felul n care un "zeu a daruit oamenilor graiul sau a dat nume lucrurilor", ca si despre legenda biblica potrivit careia "omul a dat nume animalelor si pasarilor sub supravegherea Creatorului", teorii fanteziste, fara nici o baza stiintifica, din simplul motiv ca era imposibil ca un singur om sa fi creat limbajul si sa-l "comunice" semenilor sai.

2) Teorii psihologiste, care explica aparitia vorbirii "prin considerarea ei ca un proces natural, determinat de structura sufleteasca a fiintei umane". Printre psihologisti, autoarea aminteste pe W. von Humboldt, H. Steinthal, M. Mller, pentru care "vorbirea este o manifestare psihica". Ei explica originea vorbirii ca pe un fenomen natural, ignornd conditiile care au dus la aparitia omului si a limbajului.

3) Teoriile sociologice, care pornesc de la rolul fundamental al limbajului n comunicare. "Se considera ca limbajul a aparut n societate ca mijloc de ntelegere ntre oameni". Aceste teorii "concep crearea limbii nu ca un act unic, ci ca un proces n doua etape: cea a tipatului natural, mostenit din faza animala, cu functie de semnal sau de expresie a afectelor, si cea a constituirii denumirilor".

4) Teoria prioritatii limbajului gestual considera ca, n faza de nceput, oamenii foloseau cuvinte-gesturi, "gndind" cu ajutorul minilor.

5) teorie a onomatopeelor, conform careia originea limbii se afla n imitarea sunetelor din natura.

6) teoria originii conventionale a limbajului, care vede aparitia sa ca pe o creatie voluntara a omului, fapt demonstrat de forma sonora arbitrara a cuvintelor n raport cu continutul exprimat de ele.

4. Factorii dispozitionali a comunicarii

5. Tipurile/formele comunicarii didacticea) Comunicarea verbal.Cele dou mari categorii ale procesului de comunicare sunt cea verbal i cea nonverbal. Este foarte greu de spus care dintre cele dou forme a aprut prima n evoluia fiinei umane, cert este ns faptul c ambele au un rol fundamental n organizarea i structurarea societii actuale. Comunicarea verbal folosete drept unitate de baz cuvntul, care poate fi rostit sau poate fi scris i ulterior verbalizat. Pentru a se realiza nelegere ntre dou entiti acestea trebuia s comunice n aceeai limb i s foloseasc i un limbaj asemntor. Comunicarea verbal a fost denumit i comunicare codat. Ea poate fi folosit intrapersonal i interpersonal de la diad i pn la grupurile mari. Comunicarea verbal se realizeaz i cu ajutorul funciei semiotice.2. Comunicare nonverbal.Specialitii comunicrii denumesc comunicarea nonverbal i limbajul trupului. Cele dou forme de comunicare verbal i nonverbal au strnit polemici aprinse n ceea ce privete coninuturile mesajelor transmise. Majoritatea cercettorilor consider c forma nonverbal are o pondere mai mare n coninutul unui mesaj dect cea verbal, datorit faptului c se sprijin pe mai muli analizatori cum ar fi: cel vizual, cel olfactiv, cel tactilo-chinestezic etc. mai puin cel auditiv.3. Comunicarea paralingvistic.Comunicarea paralingvistic este foarte puin sesizabil n transferul i contratransferul informaional. Aceast form de comunicare se refer la tonalitile vocii, timbrul vocal, pauzele dintre cuvinte sau dintre cuvinte i gesturi, frecvena cuvintelor pe o unitate de timp, tremurul vocii etc. Sunt cazuri n care starea interioar a unui individ este trdat de comunicarea paralingvistic, chiar dac celelalte forme ale manifestrilor sale externe sunt inute foarte bine sub control. De asemenea, i felul de a fi al unui anumit individ poate fi perceput i decodificat analiznd cu atenie modalitile sale de exprimare paralingvistic.4. Comunicarea interpersonal.Aceast form de comunicare poate fi considerat ca fiind un produs rezultat din combinarea formelor verbale, nonverbale i paralingvistice ale limbii i limbajelor. Unii autori consider c procesul de comunicare interpersonal se suprapune, pn la identificare total, cu relaiile interpersonale. Comunicarea interpersonal se poate realiza ntre doi sau mai muli indivizi i e influenat de mai mui factori, att individuali ct i sociali. Printre efectele cele mai importante pe care le produce aceast form de comunicare se numr i cel denumit Steinzor, care se manifest n grupuri formale i nonformale. Cea mai utilizat form de comunicare interpersonal este dialogul.5. Comunicarea intrapersonal.Comunicarea intrapersonal este, din punctul nostru de vedere, o form de transfer informaional cu feed-back. Unii autori nu sunt de aceeai prere, argumentndu-i poziia prin faptul c nu exist dou entiti distincte, emitor i receptor, participante le procesul de comunicare intrapersonal. Din punctul nostrum de vedere, cele dou elemente, emitor i receptorul, chiar dac fac parte din acelai Gestalt, care e fiina uman, au roluri diferite n sisteme diferite i anume: la emisia verbalizat sau gndit de mesaje, organismul ajunge n anumite stri receptndu-le, i prin sistemul nervos vegetativ d natere la anumite reacii cu valoare de feed-back de genul: emoii puternice, crampe abdominale, transpiraia palmelor, fric etc. Comunicarea intrapersonal este foarte important la unele persoane, n special n procesul de nvare sau memorare a unor texte.6. Comunicarea de grup.Psihosociologii consider comunicarea de grup ca fiind o extensie a comunicrii diadice. Comunicarea de grup se poate realiza n trei moduri diferite: individ-grup, grup-grup, grup-individ. n cadrul grupului asistm la o multiplicare a comunicrii interpersonale n forme i modaliti diferite. Comunicarea de grup are efecte foarte benefice n cadrul diferitelor forme de psihoterapie aplicate n tratarea diferitelor deviane comportamentale cum ar fi: alcoolism, dependen de droguri, dependen de tutun etc.7. Comunicarea mediatizat.Comunicarea mediatizat are nevoie de un mediu de transmisie pentru a se putea derula. Prin comunicare mediatizat nelegem: vorbitul la telefon, internetul, ascultatul muzicii prin intermediul diferitelor aparate i comunica-rea prin massmedia. Referitor la mass-media se poate spune c aceasta este comunicare mediatizat, deoarece se realizeaz printr-un mediu de transmitere, dar aceasta este ncadrat la forma de comunicare aa-zis de mas. O caracteristic fundamental a comunicrii mediatizate, care o difereniaz de comunicarea aa-zis de mas, este reprezentat de faptul c ea este accesibil oricui, fr o pregtire foarte minuioas n acest domeniu.8. Comunicarea aa-zis de mas.Dup cum am afirmat i anterior, comunicarea aa-zis de mas este specific mass-media i e o form de comunicare mediatizat. Caracteristica fundamental a mass-media este c aceasta se adreseaz unui numr foarte mare de oameni. Ceea ce o difereniaz pe aceasta de comunicarea mediatizat, descris anterior, este faptul c folosete specialiti din domeniul tiinelor comunicrii.9. Comunicarea esopic.Comunicarea esopic e o form indirect de transmitere a informaiilor. Mesajele sunt transmise receptorilor prin intermediul fabulelor, aluziilor, cugetrilor, analogiilor, similitudinilor etc. O form extrem de inteligent de comunicare esopic este dezminirea. n ceea ce privete limbajul de lemn, considerm c acesta se afl sub umbrela comunicrii esopice, dar e opus acesteia, deoarece, prin intermediul su, se dorete mascarea anumitor aspecte i direcionarea auditoriului spre amnunte mai puin importante.10. Comunicarea politic i electoral.De la nceput trebuie s facem o difereniere clar ntre cele dou forme decomunicare politic i electoral. n timp ce prima se refer la toate aspectele domeniului politic, cea de-a dou se realizeaz doar n timpul campaniei electorale. Caracteristica principal comun a celor dou forme de comunicare este intenionalitatea. Exist mai muli autori care au ncercat s defineasc aceste concepte, dintre care, cei mai importani credem c sunt: L. Belanger, D. Wolton, Roland Cayrol, Camelia Beciu, Ioan Drgan, Marius Ghilezan, G.Thoveron. Comunicarea politic are drept scop principal crearea i meninerea imaginii actorului politic la cote ct mai nalte n preferinele electoratului, precum informarea i persuadarea alegtorilor prin valori ale unei anumite ideologii. 11. Comunicarea de ntreprindere.Comunicarea de ntreprindere e specific att instituiilor de stat ct i celorprivate. Ea se refer att la circuitul informaiilor in interiorul instituiilor (comunicare pe orizontal i pe vertical), ct i la fluxul informaional dintre o anumit instituie i mediul extern acesteia. De obicei comunicarea inter-sistemic se refer mai mult la legtura instituiei cu mass-media12. Comunicarea public.Aceast form de comunicare are loc ntre instituiile statului i populaie. Exist mai multe tipuri de comunicare public: cea de nivel nalt, cum ar fi comunicarea prezidenial sau ministerial, sau cea realizat prin intermediul diferitelor regii autonome etc., precum i comunicarea local realizat de ctre primrii i prefecturi.

13. Comunicarea publicitar.Acest tip de comunicare se refer modul n care sunt prezentate pe pia anumite firme, produse i servicii. Instituiile cele mai abilitate n acest domeniu sunt ageniile de publicitate, iar produsele cele mai evidente sunt spoturile publicitare.

14. Comunicarea educativ.Prin intermediul acesteia se ofer publicului informaii referitoare la diferite domenii ale tiinei, iar mijlocul cel mai des folosit pentru rspndirea unor astfel de informaii este televiziunea.

15. Comunicarea organizaiilor societii civile.Societate civil este datoare s aib anumite opinii referitoare la realitateanconjurtoare. Prin intermediul organizaiilor societii civile sunt semnalate anumite probleme cu care se confrunt populaia. De asemenea, aceste societi au un rol fundamental n strngerea de fonduri pentru persoanele care sunt sinistrate ca urmare a unor catastrofe ecologie, a unor conflicte armate etc.

16. Comunicare paradoxal.Comunicarea paradoxal este un instrument de dezinformare n special pe timp de rzboi. Acest tip de comunicare folosete din plin cenzura. Prin intermediul comunicrii paradoxale se amplific victoriile proprii pentru a crete moralul trupelor i se minimizeaz orice cucerire a adversarului.

17. Comunicarea internaional.Comunicarea internaional are aplicabilitate n dou direcii: n cazul dialoguluidintre organizaiile societii civile i marile centre de putere ale lumii, care trebuie s in cont de opinia public i n cazul comunicrii dintre reprezentani ai diferitelorstate, situaie n care comunicarea internaional se transform n comunicarediplomatic.

6. Stiul pedagogic de comunicareDiferiti cercetatori dau diferite caracteristici stilului observind felurite psiho-bio- pedagogice. A.Kan-Kalik observa ca stilul comunicativ indica particularitatileindividual psihologice a pedagogului cu elevii.L.Vigotskii observa ca stilul indicacaracterul,intuitia,tipul de personalitate manifestat in comunicare.Spre regretcuriculumul psihopedagogic nu include rezolvarea unor astfel de problem si anumelucrul asupra formarii stilului individual: de a forma particularitatile sale individuale de comunicare cu elevii; de a construe mijloace,tehnologii de interactiune comunicativa in dependent desistemul sarcinilor didactice.Spre regret,la totalurile practicii pedagogice nimeni nu indrazneste sa intrebestudentii:,,Ce calitati necesare stilului individual de comunicare ati dezvoltat inconditiile reale ale comunicarii cu copii in scoala?Cum a decurs aceasta munca inscoala?Autoinstuirea,autoeducatia,autoanaliza si autoevaluarea personalitatii viitorilor pedagogi nu poate exclude problema formarii stilului individual.Pentru ca formareastilului individual cuprinde procesul deosebit de vast al formarii personalitatiiviitorului pedagog,si in special aspectul moral,etic,social al acestuia care se manifestain interactiunea profesor-elev.Un sti comunicativ adecvat situatiei pedagogice nu poate fi realizat fara o competent de comunicare profesionala.Exista diferite tipuri de comunicare si diferite stiluri de comunicare de aceasta parere sunt psihologii.Toti autoriide lucrari in domeniul stilului pedagogic au cazut indeacord ca caracteristica cea mai importanta a stilului comunicativ in interactiunea professor-elev,in linii mari poate fi considerat respectful fata de personalitate.Deaceea stilurile au fost clasificate in: stil democrat-bazat pe respect si interes de a organiza educatia; stil autocrat-bazat pe lipsa respectului principiilor morale,etice si spiritual; stilul liberal-bazat pe anarhie cind profesorul nu se amesteca in problemele educatieifara a manifeta interes de al ajuta.Stilul comunicarii este un component important al maiestriei pedagogului.Inconcluzie vom mentiona ca activitatea pedagogica productive are loc in conditiileatmosferei de colaborare de buna intelegere.

7.Comunicarea managerialaComunicarea manageriala - continut, context, relatieComunicareaeste un proces de transmitere a informatiilor, sub forma mesajelor simbolice, ntre doua sau mai multe persoane, unele cu statut de emitator, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice (O. Nicolescu si I. Verboncu, 1997, p. 464). Acest proces este considerat de autorii citati ca element de baza pentru ndeplinirea functiei managementului de coordonare.n acelasi context, se apreciaza ca un manager afecteaza aproximativ 80% din timpul de lucru pentru a comunica, prin rolurile ce le ndeplineste n cadrul firmei:1) un rolinterpersonal(simbol, lider, agent de legatura);2) un rolinformational(observator activ, difuzor, purtator de cuvnt);3) un roldecizional(ntreprinzator; regulator, repartitor de resurse, negociator) (O. Nicolescu si I. Verboncu, 1997, p. 465).1.1.1. Continut si relatieComunicarea umana nu se rezuma larostirea cuvintelorsi latransmiterea informatiilor. La rostirea cuvintelor intervinvoceasitonulcu care sunt rostite; la cuvinte si ton se adaugalimbajul trupului,fizionomia,mimica,postura,gesticanfatisarea, calitatea si culoarea hainelor etc.Acest ansamblu complex de stimuli se mparte n doua categorii: limbajul analogic si limbajul digital, purtnd, corespunzator, informatie analogica si informatie digitala (st. Prutianu, 2000, p. 30-31).Limbajul analogiceste direct, plastic si sugestiv. El se bazeaza pe asemanare, asociere si comunica mesajele fara o decodificare la nivelul constiintei. Comunicarea analogica este accesibila attoamenilor, ct si animalelor. De exemplu: un copil mic ntelege ca "miau - miau" este o pisica, chiar daca nu cunoaste cuvntul "pisica".Limbajul digitaleste simbolic si abstract. Un exemplu clasic este limbajul verbal, bazat pe cuvintele unei limbi. El poate fi nteles numai daca este decodificat si procesat la nivelul gndirii si constiintei. Limbajul digital este, dupa cte se cunosc azi, specific omului.Limbajul trupului si tonul vocii sunt forme tipice de comunicare analogica. Informatia transmisa astfel nu este totdeauna constientizata.Comunicarea umana se desfasoara pe doua planuri: informatia sau continutul mesajului se transmite clar prin limbajul digital, relatia care se creeaza, corespunzator, ntre persoane este un rezultat al comunicarii analogice, generatoare de sentimente (apreciere, simpatie sau antipatie, supunere sau dominare, dragoste sau ura, admiratie, respect etc.).Practic, comunicarea umana se concretizeaza n trei categorii de limbaj:- limbajulverbal- graiul articulat si ntelesul cuvintelor unei limbi;- limbajulparaverbal- tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor;- limbajultrupului- postura, fizionomie, mimica, gestica, privire, distante.1.1.2. Contextul comunicariiComunicarea interpersonala are loc n interiorul unui context concret, specific, care influenteaza att continutul mesajului (informatia), ct si maniera n care se comunica (relatia) (st. Prutianu, 2000, p. 37-38).Evaluarea contextului comunicarii comporta cel putin patru dimensiuni care se influenteaza si se conditioneaza reciproc:-contextulfizic, adica mediul concret, tangibil (incinta sau spatiul deschis), microclimatul, ambianta sonora, lumina si culoarea;-contextulcultural, care priveste mentalitatile, valorile, credintele, traditiile, tabu-urile, stilurile de viata ale celor implicati n procesul comunicarii;-contextulsocialsipsihologicse refera la statutul social al partenerilor implicati n proces, la caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei; la situatia concreta si la instanta psihica a procesului comunicarii;-contextultemporalpriveste momentul si ordinea cronologica n care este plasat mesajul, fata de alte mesaje succesive.1.2. Comunicarea directa sau indirecta, intentionata sau involuntara1.2.1. Comunicarea intentionata sau involuntara. Ireversibilitatea comunicarii.Comunicarea intentionatapresupune formularea unui mesaj, transmiterea unei informatii cu o intentie prestabilita, cu un scop mai mult sau maiputin precis, n mod constient. Psihologii mpartobiectivelecomunicarii n patru mari categorii: descoperirea unei noutati, apropierea, convingerea si jocul psihologic.Comunicareainvoluntaraeste generata de situatiile n care oamenii, din diverse motive (suparare, jena, necinste, timiditate, lipsa unei pregatiri corespunzatoare etc.), evita sa formuleze un mesaj sau nu sunt n stare sa o faca. De cele mai multe ori, un mesaj clar, n limbaj digital este nlocuit prin comunicare analogica (limbajul trupului), care informeaza la fel de bine asupra situatiei sau intentiei emitatorului.Aflati n interactiune,oamenii nu pot sa nu comunice. Evitarea transmiterii unui mesaj, evitarea relatiei si continutului informational, l informeaza pe receptor destul de clar, de cele mai multe ori.Comunicarea, prin faptul ca presupune transmiterea de informatii este supusa modului specific de miscare a informatiei: cel care transmite informatia, ramne n continuare posesorul acesteia, dar pierde controlul asupra continutului mesajului transmis. Aceasta determina efecte pe care emitatorul nu le poate controla. n cazul unor efecte nedorite, mesajul emis nu mai poate fi retractat. Pot fi aduse corecturi, daca s-a facut o greseala, dar nu se poate sterge totul pentru a reveni la situatia initiala. Mai mult, un mesaj transmis public si retractat sau corectat, de obicei creeaza probleme mai mari pentru emitatorul aflat n dificultate.1.2.2. Comunicarea interumanantregul univers este caracterizat de emiterea si captarea desemnale. Transformarea semnalelor captaten semne(informatii) presupune interpretarea cu ajutorul unuicodadecvat, testat n prealabil.Semnalul trebuie sa depaseasca un anumitprag de intensitatepentru a fi distins siselectat,iar impactul semnalelor, ca si cel al decodarii, trebuie sa se pastreze n limite acceptabile pentru caimpactul emotionalsa nu se transforme n soc si sa declanseze procese de aparare.1.2.3. Comunicarea - relatie, grup, structuraInteractiunilecare stau la baza comunicarii reprezintaconstrngeri de organizaresireglementare a activitatii grupului:1. - reglementeaza comunicarea de grup ntr-un anumitspatiu, viznd o anumita miscare, o forma a traseului, un anumit mod de a-i privi pe parteneri, schimbul unor obiecte, cuvinte pe traseu, etc., cu scopul prezentarii, ntmpinarii, stabilirii de relatii, exprimarii corporale, echilibrului personal;2. - pot reglementa comunicarea n perspectivatimpului; intraspectii n trecut; concentrarea perceptiilor de moment; imaginarea viitorului;3. - exista instructiuni pentru exercitii necesare estimariifenomenelor afective si emotionalen cadrul grupurilor axate pe schimb, terapie sau formare (pregatire). Se folosesc n acest caz exprimari prin limbaj articulat sau doar vocale, gesturi (simbolice sau demonstrative);4. - instructiunile pot vizaconsideratii rationale: forma de lucru n echipa, studii de concepte, analiza de texte, conduita n comunicare, analiza institutionala, definirea unor concepte sau a unor proiecte;5. - potrivitcailor imaginatiei, exista exercitii si instructiuni care recomanda recurgerea la fantastic sau chiar la absurd cu scopul unei comunicari cu efecte de inovare tehnica sau creatie artistica (reuniunea Brainstorming, creatia literara, etc.)6. - instructiunile sau exercitiile pot fi concepute pentru a stimula utilizareaformelorde schimb pluraliste. Fiecare se poate plasa n domeniul si nivelul care-i convine: afectiv, emotional, imaginativ, simbolic, gestual, la nivel de grup sau institutional, singular sau interpersonal.

8. Comunicarea in clasa.9.Comunicarea si negociereaNegocierea este un proces interacional care implic dou sau mai multe entiti sociale(persoane, grupuri, instituii, organizaii, comuniti) , cu interese neomogene ca intensitate iorientare, n schimburi reciproce de informaii, schimburi reglementate de reguli implicitei/sau explicite, avnd menirea de a conduce la stabilirea unui acord, la transferul unor bunuriechivalente sau, n general, la adoptarea unei soluii reciproc acceptabile pentru o problemcare le afecteaz interesele.Negociem zilnic i peste tot, n diferite posturi sau poziii; de aceea este destul dedificil de a scrie despre negocieri i de a defini termenul. Negocierea este o comunicare nambele sensuri, care duce la o nelegere atunci cnd cele dou pri au interese comune sauopuse. Negocierea este o cale fundamental prin care obinem ceea ce dorim de la alii 14.Relaiile dintre negociere i satisfacerea nevoilor mbrac forma unor tranzacii care,de regul, trebuie s fie reciproc avantajoase; negocierea este o tranzacie ale crei condiiinu au fost fixate15.Negocierea este un proces n care dou sau mai multe pri schimb bunuri sau serviciii ncearc s fie de acord cu valoarea pe care schimbul o are pentru ele. Negocierea este,probabil, cea mai folosit strategie de rezolvare a conflictului intergrupuri.n esen, negocierea este o form de compromis. Negocierile efective depind demodul n care are loc comunicarea ntre negociatori.Negocierea reprezint procesul de ncheiere a unor convenii, contracte sau acordurintre o unitate i un grup sau grupuri de angajai, cu privire la ansamblul condiiilor de munci salarizare, sau la o serie de garanii sociale16. Negocierea colectiv este considerat drept uninstrument de protecie a salariailor, oferind cadrul juridic adecvat pentru a exercita asuprapatronatului o influen n recunoaterea drepturilor de personal.

10.Rolul conflictelor in comunicareIn opinia lui H. Stern, conflictul reprezinta "un punct de vedere comportamental ca o forma de opozitie care este centrata pe adversar". Baza conflictului o reprezinta incompatibilitatea scopurilor, intentiilor sau valorilor partilor care se confrunta. Conflictul a fost descris ca o stare tensionala care apare atunci cand doua sau mai multe parti ale organizatiei intra in interactiune pentru a lua o decizie, a realiza un obiectiv sau a solutiona o problema si interesele partilor sunt diferite, actiunile unei parti determina reactii negative intr-o alta parte si partile incapabile sa solutioneze controversa se critica reciproc. Generalizand, conflictul este starea tensionata generata de interferenta dintre doua sau mai multe probleme majore.Schmidt si Kochan identifica doua feluri de conflicte : esentiale afective.Conflictele esentiale sunt determinate de existenta unor obiective diferite, pentru diferite segmente de personal sau pentru personal, pe de o parte si organizatie, pe de alta parte. Conflictele sunt cu atat mai grave cu cat una dintre parti cauta sa obtina avantaje, pe seama exploatarii viciilor de organizare a celeilalte parti. Personalul si organizatia nu trebuie sa fie si nu sunt parti antagoniste ; diferitele compartimente ale organizatiei nu sunt, nici acestea in opozitie, ci intr-o eventuala competitie. Nu orice neintelegere dintre parti reprezinta un conflict esential in sensul juridic al acestui cuvant. Conflictul apare atunci cand una dintre parti recurge la un mijloc de presiune. Conflictul este intretinut de managementul autoritar al organizatiei.Reducerea si indepartarea starii conflictuale pot fi realizate daca sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:- partile fac declaratii sincere;- partile recunosc ca singura cale de rezolvare a conflictului este dialogul;- partile fac toate eforturile pentru a identifica mijloacele prin care obiectivele pot sa devina proprii amandurora.Cauzele conflictelor esentiale sunt multiple :- lipsa de comunicare ;- lipsa comunicarii oneste ;- comunicarea defectuoasa( intermitenta, indirecta sau trunchiata) ;- diseminarea zvonurilor si a informatiilor false ;- diferentele majore dintre sistemele de valori recunoscute de parti ;- managementul autoritar ;- managementul improvizat, neprofesionist, ambiguu ( lipsa de claritate in transmiterea deciziilor, existenta unor paralelisme intre posturi si grupuri etc.) ;- dependenta organizatiei de resurse exterioare acesteia ;- imposibilitatea atingerii obiectivelor asumate de organizatie, datorita resurselor limitate sau prost planificate ;- lipsa politicii privind dezvoltarea resurselor umane ;- perceptiile si interpretarile gresite ;- existenta unui climat de neincredere ;- competitia profesionala insasi, care poate genera dezechilibre in relatiile de munca;- ambiguitatea responsabilitatilor.Solutionarea conflictelor trebuie sa parcurga urmatoarele faze :- recunoasterea existentei conflictului ;- identificarea cauzei conflictului ;- adoptarea deciziei de confruntare ;- confruntarea primara propriu-zisa ;- evaluarea rezultatelor partiale ;- adoparea deciziei pentru faza secundara a confruntarii ;- confruntarea principala ;- evaluarea rezultatelor.Partile (managerii si liderii sindicatelor) sunt responsabile de gestionarea fazelor conflictului. Acestora le revine, in primul rand , sarcina de a analiza eventualele cauze care ar putea duce la aparitia unui conflict colectiv de munca, inclusiv al unui conflict intre grupuri. Aceasta faza presupune evaluarea interna a organizatiei, adica a obiectivelor, resurselor, structurilor, fluxurilor informationale, legaturilor functionale si altele.Liderii organizatiei si ai sindicatelor trebuie sa evite apelarea la factorii politici invocati in conflictul de munca, sa evite desfasurarea discutiilor cu fractiuni sindicale sau cu organizatii care nu au competenta in materie.Conflictul de munca poate fi rezolvat prin negociere cu reprezentantii legali ai sindicatelor; daca aceasta metoda nu poate conduce la identificarea cailor de rezolvare, se poate cere un mediator care sa preia procedurile de cautare a cauzelor primare si a mijloacelor de solutionare a problemelor divergente.Clarificarea obiectului conflictului reprezinta ingustarea ariei de disputa si largirea spectrului posibilitatilor de rezolvare. Acest proces este iterativ : pe masura eliminarii treptate a divergentelor minore sau conexe, se extind caile de solutionare a conflictului.Managerii cu stil managerial evoluat vor aborda conflictul cu profesionalism, fara compromisuri subiective care sa afecteze imaginea organizatiei si fara incalcarea legalitatii, cu scopul de a identifica toate cauzele generatoare si gasirii solutiilor de durata, prin negocieri.Compromisul se manifesta totusi, in scopul satisfacerii partiale a intereselor ambelor parti. Exista mai multemetode de solutionare a conflictelor, ca procese manageriale si care se justifica , fiecare, in situatii diferite, ca de exemplu :

1. Aplanarea ca proces managerial este justificat in situatiile :- cand o actiune rapida este vitala ;- cand o actiune nepopulara trebuie aplicata ;- cand managerul are dovezi ca actiunea este in folosul personalului ;- impotriva persoanelor care obtin avantaje nemeritate.2. Colaborareaca atitudine manageriala este recomandata atunci cand:- obiectivul este acumularea de noi cunostinte;- obiectivul este realizarea unor relatii socio-profesionale importante ;- obiectivul este realizarea climatului de incredere.

Colaborarea demonstreaza dorinta partilor de rezolvare a problemelor, de cautare a solutiilor integratoare si convingerea lor ca administrarea corecta a conflictelor poate conduce la progres. Grupurile isi accepta, reciproc, dar cu dificultate, obiectivele, ideile si solutiile, pentru a identifica caile comune de urmat.

3. Evitarea ca atitudine manageriala se manifesta atunci cand :- apar atitudini neprincipiale ;- nu exista o evidenta cale de rezolvare ;- sunt necesare informatii suplimentare ;- altii pot rezolva mai bine conflictul ;- se asteapta ca problemele sa nu mai fie acute.

Evitarea consta in retragerea partilor din conflictul manifest ; salariatii sau reprezentantii lor nu incearca sa inteleaga ratiunile opiniilor managerilor, iar acestia din urma refuza sa recunoasca existenta starii conflictuale. O privire superficiala asupra ansamblului conduce la impresia ca una dintre parti a cedat, iar cealalta si-a dovedit superioritatea ; in realitate conflictul nu a fost solutionat, caracterul acut al acestuia devenind cronic.

4. Medierea ca atitudine manageriala se poate aplica atunci cand :- managerul constata ca a gresit ;- problema este mult mai importanta pentru salariati decat pentru manageri ;- pentru asigurarea climatului de dialog ;- pentru a permite salariatilor sa invete din greseli.

Metoda medierii presupune antrenarea unor persoane din afara organizatiei pentru apropierea partilor aflate in conflict. Mediatorul se intalneste pe rand cu reprezentantii fiecarui grup; printre atributiile acestuia pot fi enumerate:- pregatirea discutiilor comune;- conducerea discutiilor comune;- stimularea empatiei, prin incurajarea reprezentantilor partilor sa accepte punctele de vedere adverse ;- eliminarea tensiunii dintre parti;- formularea propunerilor care sa satisfaca ambele parti.

Medierea presupune acceptarea explicatiilor, argumentarilor si concesiilor.

5.Compromisulse poate aplica atunci cand:- sarcinile sunt importante, dar rezolvarea lor poate duce la disfunctionalitati majore;- pentru a obtine o solutie temporara;- ca ultima solutie, atunci cand cooperarea sau competitia sunt nerealizabile.

Compromisul presupune acceptarea negocierii si cautarea realizarii unor acorduri. Este modalitatea cea mai raspandita de solutionare a conflictelor, mai ales atunci cand resursele reclamate in disputa sunt insuficiente. Grupurile opozante renunta la cate o parte din propriile obiective, pentru a permite relansarea activitatii.

De multe ori, negocierea directa dintre partile aflate in conflict se dovedeste a fi dificila, pentru ca ambele parti tin la propriile puncte de vedere. In aceste situatii, partile dau dovada de bune intentii daca apeleaza la un moderator- persoana neutra care conduce rundele de dialog- pentru a pune in lumina problemele solutionate si invitand la continuarea identificarii solutiilor pentru cele nerezolvate.

Moderatoriitrebuie sa aibacalitatimultiple :a) - sa cunoasca bine domeniul de activitate in care a aparut conflictul de munca ;

b)- sa cunoasca bine prevederile legislative in materie de organizare si de functionare a organizatiilor ;

c) - sa cunoasca bine prevederile dreptului muncii ;

d) - sa dea dovada de calm ;

e) - sa fie perseverenti ;

f) - sa aplice consecvent principiile morale ;

g) - sa fie precauti si atenti, pentru a nu fi indusi in eroare si pentru a nu permite exercitarea unor presiuni asupra partilor ;

h) - sa aiba argumente puternice pentru toate afirmatiile pe care le fac ;

i) - sa dovedeasca flexibilitate si toleranta, in egala masura fata de opiniile ambelor parti, fara a instiga si fara a permite incalcarea legilor ;

j) - sa aiba capacitatea de a seiza momentul in care se poate declara depasita rezolvarea unei probleme si sa consemneze progresul obtinut ;

k) - sa dea dovada de discretie in cadrul negocierilor si sa nu incerce sa apara ca persoane providentiale ;

l) - sa nu dea declaratii mediilor de informare, fara consimtamantul partilor ;

m)- sa dea dovada de fermitate, dar sa nu fie autoritari ;

n) - sa atraga atentia partilor asupra efectelor pe care solutiile de rezolvare care urmeaza a fi adoptate le pot avea asupra organizatiei, asupra personalului si asupra mediului exterior.Un conflict apare atunci cnd dezacordul ntre pri(indivizi grupuri etc.) se acutizeaz, mbrac forme violente (ncepnd cu violena limbajului i sfrind cu btaia, iar n cazul statelor, cu rzboiul ) .Cauzele conflictelor sunt foarte diverse : interpretarea diferit a realitii; informaiile insuficiente sau chiar lipsa lor, confuzii; prejudecile, stereotipiile preluate necritic; neimplicarea efectiv n clarificarea ideilor; dezinteresul manifestat de cineva; comunicarea defectuoas; frustrrile repetate; lipsa de ncredere n sine i n ceilali; tolerana sczut; presiunea timpului; situaiile stresante; diferenele de temperament; diferenele de valori ; invadarea spaiului personal etc.Analiza lor n parte, poate oferi att modaliti de prevenire a conflictelor, ct i soluii ale conflictelor deja existente.Dup numrul de persoane implicate ntr-un conflict, acestea sunt de mai multe tipuri: ntre doi indivizi; ntre un individ i un grup; ntre dou sau mai multe grupuri; ntre clase sociale; ntre etnii; ntre state; ntre grup-clas i stat etc.n ceea ce privete formele de manifestare, amintim : disputa; cearta; protestul; refuzul de a comunica; greva; btaia; rzboiul;

11. Blocajele comunicarii si depasirea lorBariere in comunicarea didacticaBlocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul, are o expunere neclara, vorbeste prea incet sau prea repede, nu creeaza motivatii, elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate, influentandule negativ pe cele noi, prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat, fiind prea abstracte, iar ei nefiind dispusi sa le asimileze; comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala, dar cu efective scazute, neangajand elevii in elaborarea cunostintelor, care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale, psihomotrice sau afectiv-motivationale.Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie defactoricare se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.Dintre acestia cei mai importanti sunt : Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta. Factori fizici perturbatori iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai etc.Principalelebariere umanein cadrul unei comunicari eficiente sunt : fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intalnirii, etc. semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte. determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa (ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea). frica diferentele de perceptie concluzii grabite lipsa de cunoastere lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului). emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii). blocajul psihic traculBlocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd: emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis; acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat; emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede; nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul pentru comunicare; emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal, nonverbal, vizual etc.); mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat; mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd plictiseal; comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate; elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice; eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal, oboseal, nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.); elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic i ca urmare se produc interferene.Intreobstacolelece apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm: suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite lucruri importante); utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; dozarea neuniform, n timp, a materialului de predat; starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau zgomotos.Pentruperfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre profesori, ntre care menionm: vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor); ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost corect recepionate i nelese); ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a nelege exact sensul acestor mesaje; folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i vizual, concomitent); repetarea mesajelor mai complexe

12.Tehnici de comunicare

17. Comunicarea scrisaComunicarea scris reprezint i ea o componenent a comunicarii umane, bazat pe transmiterea n form scris a mesajelor, care au anumite restricii de utilizare, sunt concepute explicit, implic un control mult mai exigent privind informaiile, faptele i argumentele folosite, putnd fi exprimat sub diferite forme sau fonduri ale textului, care s-i asigure acestuia lizibilitatea. Documentele oficiale, care sunt suporturi materiale ale comunicrii scrise, sunt dintre cele mai diverse:Procesul verbal este un nscris cu caracter oficial n care se nregistreaz un fapt sau discuii i hotrri ale unei adunri constitutive, este un document n care se inregistreaz sau se consemneaz o anumit constatare.Scrisoarea de afaceri este unul din cele mai eficiente moduri de transmitere ainformaiei, care trebuie ntocmit cu mult grij, respectndu-se anumite reguli de redactarengrijit i estetic, folosindu-se un limbaj simplu, fr a exagerri, un stil energic pentru asugera siguran i ncredere, evitarea amnuntelor neimportante, a unor critici nefondate i apromisiunilor ce nu pot fi respectate.Darea de seam este documentul care cuprinde prezentarea i analiza activitii uneiorganizaii, ntr-o anumit etap sau justificarea unei gestiuni. Se prezint lunar, trimestrial,semestrial sau anual de ctre conducere n faa salariailor sau a acionarilor. Materialulprezentat este critic, evideniind dificultile i cauzele lor i propunnd soluii de remediere.Raportul cuprinde o relatare a unei activitati (pesonale sau de grup). Se face dinoficiu sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazeaz pe cercetri amnunite, schimburi deexperien, documentri. Este un document care consemneaz anumite lucruri, asemndu-secu procesul verbal de constatare. Se deosebete de acesta prin faptul c nregistreaz o propunere sau aciune ntreprins la un moment dat, care urmeaz a fi completat ulterior.Referatul este documentul scris n care sunt prezentate aspecte concrete, date iaprecieri n legatur cu o anumit problem, precum i propuneri de modificare a situaiei existente. Structura sa este compus din prezentarea succint a problemei abordate, concluzii i propuneri, semnatur.Memoriul este o prezentare amanunit i documentat a unei probleme, a uneisituaii. Structura unui memoriu cuprinde formula de adresare, numele, prenumele, funcia iadresa celui care l-a ntocmit, prezentarea i analiza problemei, soluiile preconizate, semntura, funcia adresantului i organizaia.Managerul realizeaz comunicarea scris i prin ntocmirea i transmiterea unor documente manageriale specifice, cum ar fi misiunea, obiectivele, strategiile organizaiei, regulamentul de organizare i funcionare, regulamentul de ordine interioar, analize i descrieri de posturi, fia postului, tabloul de bord, planul managerial, etc..Grafica managerial urmarete ordonarea i prezentarea unui ansamblu de date referitoare la o anumit problem ntr-o manier sintetic, uor de perceput. Nu ntotdeauna este indicat s apelm la comunicarea grafic dar utilizarea ei mbuntete comunicarea i trezete interesul i atenia receptorului.Imaginile folosite trebuie s fie relevante, clare i n concordan cu coninutulmesajului. Ele solicit spiritul de observare i informare fcnd apel la capacitatea de gndireconcret i abstract. Grafica folosit trebuie s cuprind toate datele necesare unei informricorecte indicate prin simboluri, legende, cuvinte, cifre i s fie expresiv i estetic. Esterecomandabil s se apeleze la comunicarea vizual pe nelesul auditoriului, nsoind-o cu un comentariu adecvat.