Biblioteca – izvor de creativitate şi imaginaţie

Vera Osoianu

La fiecare început de an, Direcţia Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconimie recepţionează situaţiile statistice privind activitatea bibliotecilor publice în anul precedent şi are o şansă unică de a cunoaşte mai bine rezultatele, realizările, dar şi problemele cu care se confruntă bibliotecarii ţării. Aceasta este unica întâlnire, pe parcursul anului, când se dicută mai pe aşezate despre tot ce a fost bine, dar mai ales ce poate fi realizat în viitor. La 10 februarie a fost rândul BPR Soroca să demonstreze că anul recent plecat a fost un nou salt şi o pagină mai deosebită în istoria bibliotecii. Printre numeroasele dovezi ale unei activităţi cu toate pânzele sus: proiecte, evenimente, întâlniri cu divers generic: “Soroca /sorocenii”, program de valorificare a memoriei comunitare; “Ludoteca – ţara fanteziilor”, proiect realizat cu susţinerea programului NOVATECA; “Învaţă-te să fii om”, program educativ; “Floare albastră”, clubul amatorilor de flori; ediţia a III-a,2013 a buletinului consacrat Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii; indicele bibliografic al produselor informaţionale elaborate de bibliotecarii soroceni şi multe, multe altele, a atras atenţia trei culegeri de articole din creaţia copiilor. “Cetatea de pe malul Moldovei”:creaţii proprii ale copiilor soroceni; “Poveşti despre biblioteci” şi “Unde era dus tatăl iezilor din povestea Capra cu trei iezi de Ion Creangă”.

Povestioarele înserate în cele trei culegeri sunt lucrări - câştigătoare în cadrul unor concursuri, organizate de bibliotecă şi Direcţia Cultură Soroca. Sunt publicaţii modeste elaborate şi multiplicate cu puterile unei biblioteci aflate la început de drum în asimilarea tehnologiilor, dar sunt opere nepreţuite pentru copiii care-şi văd prima lucrare luată în serios. Modelele copiilor sunt luate din viaţă, şi faptul că tatăl iezilor, după părerea tinerilor scriitori, este plecat în Italia, ţine nu de fantezie, dar de cea mai crudă realitate. Însă fantezia zboară mult mai departe de acest joc şi cine ştie…poate într-o zi scriitorii începători vor putea zbura, promovând alte modele şi alte realităţi. Cu ajutorul bibliotecii. De ce nu?

Biblioteca are un loc aparte în dezvoltarea curiozităţii intelectuale a copiilor şi adolescenţilor. Una dintre sarcinile principale a bibliotecii moderne rămâne neschimbată – promovarea rezultatelor creativităţii intelectuale, asigurarea accesibilităţii acesteia, atât în format tradiţional, cât şi în format virtual şi dezvoltarea multilaterală a utilizatorilor. Dar în biblioteca modernă un accent mult mai evidenţiat se pune şi pe dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii proprii. În literatura de specialitate tot mai frecvent este promovată idea că bibliotecile sunt plasate ideal pentru a ajuta utilizatorii să-şi dezvolte imaginaţia şi creativitatea, dar şi să-şi editeze rezultatele eforturilor de creaţie. Despre aceasta se vorbeşte, mai ales, în contextul Bibliotecii 2.0.

În articolul De ce viitorul nostru depinde de biblioteci, lectură şi fantezie (GAITMAN, Nail. Why our future depends on libraries, reading and daydreaming// http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-libraries-reading-daydreaming) scriitorul englez Neil Gaitman aduce dovezi grăitoare în acest sens.

Nail Gaitman argumentează necesitatea existenţei bibliotecii într-un mod foarte original, povestind că i s-a întâmplat să asiste la o discuţie despre viitorul industriei private de construire a închisorilor în SUA. Întrebarea în discuţie era de câte închisori va fi nevoie peste 15 ani. Algoritmul a fost găsit foarte simplu, pornind de la întrebarea câţi copii în vârstă de 10-11 ani nu pot citi acum. Şi, mai ales, nu pot citi de plăcere. Potrivit lui Nail Gaitman, alfabetizarea este mai importantă acum ca niciodată. Oamenii trebuie să ştie să scrie şi să citească, să înţeleagă ceia ce citesc, să înţeleagă nuanţe şi să se facă înţeleşi. Este foarte important ca membrii comunităţii să cunoască ce înseamnă bibliotecile şi bibliotecarii, ca să-i poată apăra pentru binele lor şi pentru binele copiilor lor.

Nail Gaitman explică de ce folosirea imaginaţiei şi îndemnul altora de a o folosi pe a lor este o obligaţie a tuturor cetăţenilor.

“Cea mai simplă cale de a creşte copii educaţi, explică scriitorul este de a-i învăţa să citească şi a-i convinge că lectura este o activitate plăcută. Găsiţi cărţile care să le placă, oferiţi-le acces la aceste cărţi şi lasaţii să le citească”.

Studiile realizate în ultimii ani demonstrează că lectura, în special lectura textelor extinse, învăţarea pe de rost a poeziilor influenţează dezvoltarea memoriei. O dovadă incontestabilă în acest sens găsim în articolul O dovadă științifică: lectura chiar antrenează “mușchii creierului” http://webcultura.ro/o-dovada-stiintifica-lectura-chiar-antreneaza-muschii-creierului/ . Se consideră că formatul online predispune mai mult la lectura informaţiilor scurte, iar textele mari rămân dominanta lecturii în format tipărit. Gadgeturile moderne sunt, mai degrabă, pentru lecturi uşoare. Umberto Eco demonstra într-o conferinţă ţinută în faţa Academiei Italiene de ce nimeni nu va citi vreodată “Război şi pace” în format electronic. Recent, Dumitri Crudu scria pe pagina sa de Facebook “Citesc Razboi si pace, sunt aproape de a termina volumul trei. Apoi am sa trec de volumul patru. Fieare dintre ele are peste 500 de pagini, daca nu si mai mult. Ce noroc ca e tiparit pe hartie si nu sunt nevoit sa-l citesc online. Sa citesti un roman de o asemenea intindere sub forma de e-book,ce poate fi mai nasol?!” La data când am accesat ultima oare postarea erau înregistrate 59 de likeuri şi 27 de comentarii, semn că subiectul este unul foarte apropiat pentru prietenii facebookişti. Umberto Eco argumentează, pornind de la această idée, că publicaţiile electronice nu vor putea înlocui cartea tipărită.

Un efect aparte asupra dezvoltării imaginaţiei exercită lectura romanelor ştiinţifico-fantastice (SF). Se scrie mult despre proiecte în care copiilor li se propune să rescrie finalul lucrării, să-l prezinte aşa cum şi l-ar dori nu cum l-a conceput autorul. Aici chiar este nevoie de toată imaginaţia şi toată puterea creativă.

Gaitman invocă un caz foarte interesant pentru a argumenta importanţa literaturii ştiinţifico-fantastice în dezvoltarea imaginaţiei. “ În anul 2007 am fost în China la prima întrunire din istoria Chinei, aprobată de partid, despre literatura ştiinţifico-fantastică. La un moment dat am întrebat oficialităţile de ce acum? SF n-a fost încurajată mai mult timp. Ce s-a schimbat acum? Este simplu mi-au spus. Chinezii strălucesc în a executa lucruri după schiţe făcute de alţii. Dar ei nu inovează şi

nu inventează. Ei nu-şi pot imagina. Aşa că au trimis o delegaţie în SUA la Apple, la Microsoft, la Google. Au vorbit cu oamenii de acolo. Şi au descoperit că toţi în copilărie au citit literatură ştiinţifico-fantastică”.

Intelectuali de mare forţă consideră că este foarte greu să-ţi asumi responsabilitatea de a recomanda cărţi şi a îndruma lectura cuiva, mai ales în cazul copiilor. Un studiu realizat recent de LibraryJournal http://lj.libraryjournal.com/2014/02/library-services/the-state-of-readers-advisory constată că în timp ce 72% dintre bibliotecari sunt siguri sau foarte siguri pe recomandările în cazul adilţilor, 58% şi respectiv 51% declară că abilităţile lor nu fac faţă necesităţilor, în cazul copiilor şi adolescenţilor. Motivul constă, probabil, în faptul că nici bibliotecarii nu sunt prea buni cititori. Dar există metode testate de timp şi uneori trebuie să ne asumăm riscul. Din două rele se alege răul mai mic. În orice bibliotecă se va găsi cineva să deschidă ochii copilului spre cartea potrivită.

“Eu am fost fericit, scrie Gaitman. Am crescut într-o bibliotecă locală excelentă. În vacanţa de vară, în drum spre serviciu părinţii mei mă lăsau în bibliotecă, iar bibliotecarii nu se supărau pe băieţelul care în fiecare dimineaţă le păşea pragul şi scotocea printre fişele de catalog în căutarea cărţilor cu stafii, vrăjotoare, vampire, detective şi minuni. Şi când am terminat de citit cărţile pentru copii m-am apucat de cărţile pentru maturi. Erau bibliotecari buni. Iubeau cărţile şi le plăcea ca acestea să fie citite. Ei mă tratau doar ca pe un alt cititor- nici mai mult nici mai puţin- ceia ce însemna că mă tratau cu respect”.

Biblioteca poate fi, într-adevăr, temelia pe care se poate construi un viitor. În această lucrare biblioteca are complici foarte serioşi - şcoala şi părinţii care îşi doresc acelaşi lucru – nişte copii pregătiţi să înfrunte provocările lumii de după pragul casei şi al şcolii.

Emilian Galaicu-Păun mărturisea într-un interviu “Lectura îmi oferă mai multă substanţă pentru visare decât orice altă experienţă de viaţă” http://www.agentiadecarte.ro/2012/05/lectura-imi-ofera-mai-multa-substanta-pentru-visare-decat-orice-alta-experienta-de-viata.

Îndemnul spre lectură, în special spre lectura de plăcere, trebuie să fie dominanta relaţiei bibliotecar- cititor. Este clar ce se are în vedere la Editura Cartier prin deviza “citesc, deci scriu”. Lectura ajută cititorul să genereze idei. Nu ai ce scrie, dacă nu citeşti, mai întâi. Izvorul imaginaţiei şi a creativităţii începe de la lectură, iar “adevărata bogăţie este în biblioteci”. Toate acestea sunt valabile nu numai pentru cititorii copii. Potrivit Corinei Radu(http://lectura.pasiunea.eu/beneficiile-lecturii-afla-ce-avantaje-ai-daca-citesti_articol_48.html) “după ce perioada de şcolarizare s-a încheiat, lectura rămâne cea mai eficientă şi mai plăcută formă de a ne menţine la nivel ridicat capacităţile mentale, cum ar fi puterea de concentrare, atenţia, memoria si imaginaţia. Toate acestea pot fi comparate cu muşchii. Pe masură ce nu le mai foloseşti, iţi scad si performanţele”.

Tehnologiile Web 2.0 oferă posibilităţi enorme pentru dezvoltarea creativităţii. Un site, deja cunoscut, care oferă posibilitatea practicării creativităţii colaborative este www.storybird.com (în traducere „pasărea cu poveşti”). Site-ul oferă utilizatorilor posibilitatea de a crea poveşti împreună cu familia şi prietenii. Se pune la dispoziţia utilizatorului o colecţie de ilustraţii, pornind de la care

se poate scrie o poveste. Site-ul oferă acces şi la poveştile create de alţi utilizatori. În procesul de creaţie „scriitorii” pot sta alături la acelaşi computer, se pot afla la computere diferite, sau se pot afla chiar în ţări diferite.

Un proiect de dezvoltare a creativităţii colaborative, în afirmare acum, este proiectul „Romanul comunităţii” implementat în bibliotecile din SUA, proiect online în care membrii comunităţii participă la scrierea istoriei comunităţii.

Sunt multe de învăţat de la colegi, dar şi mai multe de creat, pornind de la propria imaginaţie. Exemplul cu chinezii invocat de Nail Gaitman trebuie să fie de învăţătură.