Biblioteca Publică orăşenească „I. Creangă”

or. Floreşti.

Biobibliografie

Floreşti 2011

SUMAR:

Nota bibliotecarului........................................................1

Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului

(80 de ani de la naştere)................................................2

Referinţe critice..............................................................5

Tabel cronologic...........................................................15

I. Opera literară

Ediţii aparte...............................................................20

Publicistică................................................................22

Interviu......................................................................24

Vladimir Beşleagă-traducător....................................25

II. Referinţe bibliografice.............................................25

Indici auxiliari:

Indice alfabetic de nume..............................................29

Indice alfabetic de titluri................................................31

Iconografie

-1-

Nota bibliotecarului

Prezenta biobibliografie cuprinde un volum considerabil de

informaţii ce reflectă diversitatea creaţiei şi activităţii lui Vladimir

Beşleagă ca scriitor, publucist, traducător.

Indicile include opera scriitorului, publicistica, referinţele critice.

Selectarea informaţiilor a fost realizată în baza colecţiilor şi

cataloagelor BPO „I. Creangă” or. Floreşti, Calendar Naţional.

Pentru a înlesni cercetarea şi regăsirea informaţiilor necesare,

referinţele bibliografice sunt structurate în 2 compartimente:

I. Opera literară; II. Referinţe bibliografice.

Compartimentul Opera literară include: Opere editate aparte;

Publicistică, Interviu, Vladimir Beşleagă-traducător.

Compartimentul Referinţe bibliografice conţine lucrări generale şi

articole critice despre viaţa şi creaţia scriitorului.

Indecele cuprinde 108 descrieri bibliografice. Notiţele din cadrul

fiecărui compartiment sunt aranjate în ordine alfabetică.

Descrierea bibliografică s-a efectuat conform standardelor în

vigoare: STAS-ului 7.1-2003 „ Descrierea bibliografică a

documentelor”.

Pentru a facilita folosirea prezentei bibliografii, au fost întocmiţi

indicii auxiliari: indice alfabetic de nume; indice alfabetic de titluri.

În procesul selectării textului din vasta operă a lui Vladimir

Beşleagă ne-am străduit să includem maximum posibil din creaţiile

care au rezistat timpului, care au contribuit la îmbogăţirea şi

valorificarea patrimoniului literar.Scopul acestei lucrări este de a aduna

şi a crea un tezaur spiritual pentru a fi transmis în timp şi-n spaţiu

generaţiilor de azi şi de mâine, celor însetaţi de frumos şi nobil, sacru

şi sublim.

-2-

Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului

(80 de ani de la naştere)

Motto:

Scriitorul Vladimir Beşleagă e unul din acei condeieri, care au

contribuit activ la orientarea prozei într-o albie sănătoasă şi-a adus

din plin aportul la construirea genului limba şi în literatura noastră

contemporană. Criticul literar Mihai Cimpoi a menţionat că scriitorul

Vladimir Beşleagă conjugă formula tradiţională de frescă şi cronică

cu cea modernă, ce valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic şi

interogaţia polemică.

Romancier, cu o vocaţie modernă şi prifundă, preocupat de

problemele majore ale existenţei umane, Vladimir Beşleagă se

situează printre scriitorii reprezentativi ai literaturii din Moldova.

La 25 iulie 1931 în familia lui Vasile şi Eugeniei Beşleagă, se

naşte primul şi singurul copil, pe care preotul ortodox rus din sat,

„O ce mult aş vrea,Înainte de-a închide ochiiPentru totdeauna,Să scriu o carte a cărţilornescrise...”

Vladimir Beşleagă

cînd mama şi bunica l-au botezat într-ascuns, i-a dat prenumele

Vladimir. În 1950 absolveşte şcoala medie cu medalie de aur. În

1955 absolveşte Universitatea de Stat din Moldova, facultatea

-3-

de filologie şi istorie, secţia limbă şi literatură moldovenescă. Face

doctoratul la aceeaşi instituţie, avînd ca temă de studiu „Liviu

Rebreanu, romancier”.

Debutul literar îl începe cu povestiri pentru copii în culegerea

„Zbîntuilă” (1956), după care editează şi alte opere. Prozele scurte

incluse în volumul „La fîntîna Leahului” precedă apariţia unor scrieri

pentru adulţi, care dau semnalul unui suflu nou în literatura

basarabeană. În 1966 apare romanul „Zbor frînt” (reeditat în anul

1997), apreciat chiar de la bun început la justa valoare de critica

literară. Personajul principal Isai, om matur, îşi face examenul de

conşteinţă din perioada războiului în faţa fiului. Ororile războiului

sunt redate prin prisma viziunii unui copil. Academicianul Mihai

Cimpoi spunea: „În fiecare om trăiesc, într-o încolăcire strînsă,

prezentul, trecutul şi viitorul. Poate de aceea bucuria mare de astăzi

îşi are ecoul într-o mare durere de ieri”.

Retrăirile pentru „greşelile” trecutului sunt ca un protest

împotriva războiului. În încleştarea dintre uman şi inuman înving

idealurile paşnice. Anevoioasa cale de cunoaştere de sine îi dă

eroului pînă la urmă motive să fie fericit. Naraţiunea romanului „Zbor

frînt” este continuată într-o altă cronică de familie numită „Nepotul”,

scrisă în 1973, dar editată în 1976 cu titlul (schimbat de cenzură) ”

Acasă”. În perioada 1969-1973 scrie romanul ”Noaptea a treia”, care

este respins de cenzură şi va apărea abia după 18 ani sub titlul

„Viaţa şi moartea nefiricitului Filimon”. Scrie apoi pentru adolescenţi

romanul „Durere” (1979), apoi urmează primele două părţi dintro

proiectată trilogie despre Miron Costin: „Sînge pe zăpadă” (1985) şi

„Cumplite vremi” (1990, reeditată în 2003). Iar în anul 2006 apar mai

multe cărţi: „Dialoguri literare”, „Hoţii de apartamente”, „Ţipătul

lăstunului”, „Cruci

-4-

răsturnate de regim”, „Mănăstirea Răciula,1959”- lucrare de o

deosebită importanţă, fiind un omagiu adus celor, care în perioada

ateismului şi-au păstrat intactă credinţa şi au luptat pentru ea.

În calitate de traducător s-a remarcat prin tălmăcirea romanului

„Dafnis şi Cloe” de Longos şi a nemuritoarei opere a lui Erasm din

Rotterdam „Laudă Prostiei”- o creaţie fascinantă, ce a rezistat

tuturor timpurilor şi nu-şi va pierde niciodată actualitatea. A muncit

cu har, dăruire şi competenţă asupra traducerii, punîndu-ne la

dispoziţie şi multe note ce ţin să ne înlesnească înţelegerea mai

profundă a lucrării.

Astăzi critica literară tot mai consecvent situează în fruntea listei

numele lui Vladimir Beşleagă ca pe al unui dintre cei mai prestigioşi

autori de romane.

Liuba Pohilă,

bibliotecar, Biblioteca Publică

orăşenească

„I. Creangă”, or. Floreşti

-5-

Referinţe critice

…Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator al secolului XX,

mai important pentru că e modern, mai etnic şi mai complex decât Ion

Druţă sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est.

Ion Simuţ

…Beşleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de

cultură, chiar şi prozatorul din el îşi asumă ceva mai multe funcţii

decâtle cere proza propriu zisă; ea nu numai descrie-analizează; ea nu

doar analizează, îngână-cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie-

revine la real.

Mihai Cimpoi

Romanul Durere e o pledoarie pentru că, orice s-ar întâmpla să nu ne

ducem de acasă, ci să nun e ducem de acasă, ci să venim acasă, în

mediul eticii cristalizate de veacuri, unicul remediu în stare săne

intremeze moral.Meritul prozatorului constă în faptul că a încercat să

şteargă rugina inerţiei, că a dezvăluit rădăcinele viciului.

Mihai Dolgan

-6-

Acţiunea romanului Durere este plasată pe acelaşi teren al

zbuciumului sufletesc continuu, în care eroul este pus să afle repere

morale de importanţă primordială. În roman este traversată acea parte

a vieţii noastre, care priveşte deopotrivă ţinuta adolescentului, a

părintelui, a relaţiilor din sânul unei familii, a relaţiilor dintre oameni în

genere.

Ana Bantoş

Cărţile lui Beşleagă sunt nişte răni deschise oricât s-ar strădui să-şi

poetizeze personajele.Mama Lucica este o femeie unică în literatură

(nu concretizez care anume literatură, că să nu deranjez urechile fine

ale colegilor de breaslă), nu numai pentru că-şi calculează la rece

sentimentele, deci, se automodelează, ci pentru că o face cu un scop

nemaipomenit până acum, aceea de a domina. Alege dintre cei doi

bărbaţi pe cel mai slab,deşi nu-l iubeşte. Nu însă dintr-un sentiment de

mamă, cum ar fi fost firesc. De fapt, anume Lucia este personajul

central al romanului Durere, şi anume ea este cu adevărat tragică.

Vina însă nu e a ei, ci a epocii. Femeile se pot emancipa cât vor, le

priveşte, atunci însă când calcă peste condiţia lor umană, nu pot avea

altă viaţă decât tragică. De fapt, viaţa femeilor la ora curentă e poate

mai grea ca oricând. Mă opresc la această consatare, fără să caut

motivele, pentru că-s multe şi complicate,comtinui însă prin a spune că

Beşleagă este din nou unicul care şi-a dat seama de aceasta şi, în timp

ce majoritatea scriitorilor de la noi continuă-să le cânte şi să spună

poveşti despre ele, Beşleagă încearcă, la modul sincer…să le ajute. De

altfel, printre atâtea alte sensuri ale literaturii, acesta nu o fi oare cel

mai nobil? Să ajuţi omul ajuns la ananghie?

Nicolae Vieru

-7-

Tot o familie intrată în criză alcătuieşte şi drama romanului Durere.

E un caz acut împins curajos de autor până la “momentul-limită”. Ca şi

în Ignat şi Ana Beşleagă sondează în adânc, fără a se extinde pe

orizontală. Durere e cronica unei familii de la înfiriparea ei până la un

final pe care autorul ne lasă să-l citim printre rânduri…

Deşi numărul personajelor principale l-am putea urca până la patru

(Emil, Lucica Neagu şi-numaidecît-Tudorel, care, chiar defunct,

continuă să domine intriga), totuşi şi această proză la unui destin.

Drama se declară în partea opusă diferendului Ignat-Ana. Cuplul

Lucica-Tudorel au totul, în afară de fericire; au un ciub, au un cpoil.

Fiindcă între cei doi soţi e mereu în picioare prezenţa obsesivă a unei

dragoste din tinereţe a Lucicăi-Mişu Neagu, banalul triunghi clasic se

încheie. Absolut nevinovatul copil, nimerit în acest dur şi rigid angrenaj,

e gata-gata să fie măcinat. E o situaţie de dilemă etică, pe care autorul

o incriminează neevaziv pe femeie, deşi nici Tudorel nu e absolvit de

responsabilitate morală.

Lucica trăieşte şi în viaţă banală pierderea cerceilor : îl pierde pe

unul şi-l aruncă şi pe celălalt. Regăsindu-l pe primul, simte lipsa

celuilalt, dar totul e ireparabil,în vanitatea şi ambiţia ei de femeie

observă prea târziu că astfel şi-a jonglat fericirea, concomitent şi pe

cea a bărbaţilor cu care soarta o pune faţă-n faţă: Tudorel şi Mişu. E o

reacţie în lanţ, unde de şoc afectându-i pe toţi, dar, mai ales, pe Emil,

copilul ei. Orbită de o patimă târzie, într-un moment de luciditate

observă pe şantier căţeaua ce-şi apară puiul şi-şi dă perfect seama, că

moral este inferioară sălbăticiunii din faţa ei.

Aceste momente-cheie îl califică pe Beşleagă drept un abil al

prozei neostentative, negând prescripţiile rutinei şi neadevărului artistic.

(Aici s-ar cuveni o paranteză: nu tot romanul e menţinut în acest

regim). De obicei Beşleagă nu lucrează cu o singură culoare, albă sau

-8-

neagră- când e vorba de personage. Omul în romanele lui e complex,

veridic. Aici Mişu Neagu e adunat numai din partea negativă a

spectrlului uman; dimpotrivă, Emil e un “curăţel”, un excesiv virtuos,

care iese alb din toate situaţiile şi care e impus de autor să cugete

afectat şi moralizator (cum, de altfel, n-o face nici un erou al lui

Beşleagă); “Iată dar, ce-I viaţa! Îşi zice el. Atât de grea, dar atât de

frumoasă. Şi o afli numai după ce suferi mult, cu adevărat suferi, după

ce te izbeşti de coturi şi pereţi…” Retorismul imobilizează fibula ca o

ghiulea; proza pare pe alocuri puţin trăită şi mai mult confecţionată. Ca

intenţie rămâne însă remarcabilă.

Emil se apropie de vârsta primelor mari întrebări ale vieţii, de

primele mişcări ale inimii. El însă nu-şi trăieşte viaţa sa, ci retrăieşte

drama părinţilor. El nu face nimic din ce- ar face un preadolescent la

vârsta lui, fiind izgonit prematur din copilărie. Romanul e, de fapt,

despre el, cadrul familiei nefiind decât unul epic în care băiatul îşi

revindică destinul său de om. Avem în Durere poate cel mai actual, dar

şi cel mai dur , şi cel mai intenţionat să ne spună adevărul, roman

adresat adolescenţilor.

Eugen Lungu

Proza lui Vladimir Beşleagă (n.25.VII.1931, Mălăieşti-Grigoriopol,

Transnistria; volume de proză: La fântâna Leahului,1963; Zbor frânt,

1966; Acasă, 1976; Ignat şi Ana şi Durere, 1979; Viaţa şi moartea

nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine,

scris în 1969-1970, editat în 1988; Sânge pe zăpadă, 1985, primul din

trilogia despre Miron Costin; Cumplite vremi, vol II, 1990; Zbor frânt

care include şi volumul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon... şi

nuvele Cel de-al treilea dacă a fi fost acolo şi Pădurea albastră,

-9-

1992; a absolvit Universitatea din Moldova; a fost redactor la revistele

Scânteia leninistă, Cultura Moldovei, Chipăruş, redactor-şef adjunct

la rev.Nistru, secretar la Uniunea Scriitorilor; în 1990-1993 a fost

deputat în parlamentul Moldovei ca reprezentant al Frontului Popular ;

Premiul de stat republican în1978)conjugă formula tradiţională de

frescă şi cronică evenimenţială ( ca în cazul romanelor despre Miron

Costin, al lui Acasă şi Durere) cu formula modernă evident proustiană

şi faulkneriană, ce valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic,

interogaţia polemică. Prozatorul reconstituie monografic istoria vieţii

eroilor, suprapunându-le şi trecându-le printr-un examen moral. Aceştia

sunt de obicei nişte dezrădăcinaţi şi dedublaţi care caută să

recupereze timpul pierdut şi identitatea socială. Monografierea lor este

discontinuă, alternativă, sentimental-lucidă, purtând pecetea unei zone

afectate a sufletului uman (dragostea pierdută, copilăria sau

adolescenţa pierdută).

Elementul epic se pulverizează, se topeşte în gândurile, emoţiile,

obsesiile pe care le generează. Omul, nimerind în hăţişul întrebărilor şi

problemelor existenţiale, merge pe firul călăuzitor al lămuririlor, dar se

pomeneşte pe drumurile întrerupte „heideggeriene”, întorcându-se

mereu spre punctul de pornire.

Atunci când evocă copilăria, adolescenţa sau epoca mai îndepărtată

a Cantemireştilor şi Costineştilor fraza este limpede, aşezată, plină de

o pastă epică densă şi colorată.

Există şi un al treilea Beşleagă, care îmbină răsucirea nervoasă a

gândului cu situaţia epică clar conturată (Ignat şi Ana, roman care

dezbate ideea înstrăinării în cadrul familiei de azi).

În romanul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon ne propune o

modelarea existenţei umane: trei zile şi trei nopţi. Declararea lui Filimon

de către însuşi tatăl său drept copil din flori, trimiterea lui (iarăşi la

insistenţa părintelui său) în colonie după ce a spart dintr-o pornire

-10-

băieţească un magazin se lasă ca o umbră fatidică asupra vieţii lui

sufleteşti. Eroul cunoaşte un proces de înstrăinare ireversibil.

„Nefericita” viaţa a lui Filimon trebuie considerată, aşa cum ne propune

şi titlul, şi ca o anevoioasă cale a cunoaşterii de sine. Or,recunoaşterea

se cere plătită cu vămi, cu trăiri, frământări, cu preţul chiar al propriei

vieţi. Ca să obţii împlinirea (ca om, muncitor, creator) e nevoie de jertfă,

şi în acest sens pare indiscutabilă retopirea în substanţa cărţii a mitului

meşterului Manole.

M.Cimpoi

Tot despre tragedia războiului e şi romanul Zbor frânt de V.

Beşleagă...Eroul romanului e un copil..., dar un copil care a văzut, a

trăit, şi a simţit la nivelul vârstei lui războiul adevărat şi brutalităţile lui.

Despărţit de mamă şi de frate Isai îi caută şi nimereşte pe poziţiile

hitlerişte. Comandamentul german îl constrânge să aducă informaţii de

pe frontul sovietic, şi băiatul nimereşte într-un cleşte mortal, fiind silit să

facă naveta între frontul sovietic şi frontul hitlerist. La fiecare cotitură a

Nistrului, la fiecare pas Isai e pândit de moarte...

Acţionând din iniţiativă proprie, el trebuie să se descurce singur în

situaţii foarte complicate, unde subterfugiile nu salvează pe nimeni.

Eroul se bizuie prin urmare pe forţele şi priceperea proprie, pe o

experienţă de viaţă foarte redusă, cum poate fi aceea a unui copil, şi de

aceea momentul dramatic al naraţiunii creşte. Pus, dacă se poate

spune în faţadestinului său, Isai trebuie să lupte cu el ca să-şi salveze

viaţa. Prin asta el devine un adevărat erou de roman, adică un

personaj care posedă trăsăturile unui erou epic.

...Zbor frânt e scris în formă de soliloc... În soliloc gândul nu e

elaborat pe cale literară; eroul îl tatonează pe cale vorbită... Solilocul

este o modalitate de obiectivare; eroul, vorbind, destăinuindu-se,

tânguindu-se ori indignându-se în faţa noastră, lasă o mai mare

-11-

impresie de real decât dacă aceste gânduri şi sentimente ar fi expuse

în referat autoricesc. În soliloc are contract direct cu eroul fără ecranul

interpus al scriitorului...

Beşleagă face una din primele încercări de acest fel...

V. Coroban

Vladimir Beşleagă vorbeşte despre război dintr-un unghi de vedere

principialnou... Nicăieri în literatura noastră nu găsim o analiză atât de

minuţioasă a modului în care războiul se răsfrânge în destinul unui om

concret. Isai estecontuzionat. Nu l-a contuzionat războiul ( ca fenomen

abstract totuşi), ci oameni concreţi, inclusiv acei pentru care el a pătimit

în timpul războiului. Aspectul etic al întâmplărilor, omenia cu multiplele

ei faţete sunt probleme esenţiale aleromanului... Sinceritatea, cinstea,

grija de aproapele, încrederea în om sunt valorile etice spre care tinde

Isai şi pentru care pledează scriitorul...

I. Ciocanu

...Ignat şi Ana reflectă zbuciumul general uman din toate timpurile.

Oare când omul nu s-a gândit la urmaşul său, la cel care îi va continua

viaţa, neamul, ideea, fapta pe pământ?

Tradiţiile poporului, folclorul nostru timp de secole parcă au

avertizat lumea că e mult prea trist şi fără rost să faci umbră pământului

fără copii, fără urmaşi.

Vladimir Beşleagă ca şi cum ar porni de la folclor, desfăşoară

acţiunea în plan real şi fantasic, până când acestea se suprapun şi se

realizează un întreg bine structurat, cu un ritm şi un puls al său interior.

Autorul creează un roman cu probleme intime, poetic, care la ora

actuală are o deosebită căutare...

Deci viaţa intimă a doi tineri căsătoriţi ajunşi la un dezichilibru

sufletesc din cauză că nu au copii. Prozatorul dă în vileag gândirile

-12-

trăirile, crizele sufleteşti frământările eroilor. Întreaga colizie din

sufletele eroilor se consumă pentru a afla acest echilibru. La prima

vedere ai crede că e un caz izolat. Doar în majoritatea familiilor cresc

copii. Autorul însă găseşte conflictul principal anume în abaterea de la

obişnuit. Familia lui Ignat şi a Anei constituie acea abatere dramatică

de la norma firii...

Pe această cale sinuoasă a aflării echilibrului sufletesc Ignat

adesea vorbeşte cu arătarea băieţelului, aceasta ca şi cum ar susţine

axa visului în roman. Tot pe această cale, dar dezvăluind alte trăiri

sufleteşti, o zugrăveşte şi ne-a prezintă autorul pe Ana.

Versiunea fetiţei, versiunea lui Ignat, versiunea Anei sunt nişte

reluări ale aceleaşi teme dezvoltate de prozator din alt unghi.

Permutarea vinovăţiei de la un erou la altul pe această axă a căutării

echilibrului sufletesc se dezvoltă de la această poveste...la realitate şi

de la realitate la poveste...

Până la urmă Ignat îşi găseşte echilibrul.

Acestea au loc între vis şi realitate...

A. Hropotinschi

Ignat şi Ana...tratează problema existenţei, consolidării şi vitalităţii

familiei, ni se adresează direct şi nouă, viitorilor pedagogi şi

întemeietori de tinere familii. Vom avea de lucrat atât cu elevii, cât şi cu

părinţii lor. Vom avea a ne creşte propriile odrasle. Iar toate acestea

necesită o înaltă conştiinţă şi responsabilitate. În Ignat şi Ana apare o

familie contemporană în plin frământ. Autorul foloseşte materialul

concret: povestea acestei familii fără copii, concomitent acordând temei

un sens mai adânc, sugerându-ne cuprinderile unui zbucium general

uman, vechi de când lumea, căci oare în care timpuri omul nu s-a

gândit la urmaşul său, la cel ce-i va continua viaţa, neamul, idealul,

fapta? Şi reuşita prozatorului se conturează anume datorită împletirii

-13-

faptului concret de viaţă contemporană cu exemplele auzite din bătrâni,

oferite de folclor, cu cele înmagazinate în înţălepciunea populară,

exemple despre rostul vieţii omeneşti continuate prin urmaşi (Eleonora

Arnaut).

...Ajungând la finalul subiectului, avem a ne bucura că eroii, trecând

prin grele încercări, au reuşit să rămână oneşti pe drumul lor de

căutare a fericirii au rămas fideli dragostei. Cu o bucurie nostalgică,

dacă aş putea să mă exprim altfel, acceptăm îndelungatele meditaţii

ale lui Ignat despre sensul vieţii (Nina Făunescu).

În Ignat şi Ana casa apare în două sensuri: unul concret, altul

simbolic. Pe de-o parte, la propriu, casa este ameninţată cu

distrugerea, neîncadrându-se în noua arhitectonică a satului, pe de altă

parte, simbolic, casa are a se ruina ca lăcaş al familiei, în care nu se

aude glas de copil...În roman sunt frecvente simbolurile. Noi, cititorii,

căutăm să le pătrundem sensurile, să le găsim explicaţiile veridice.

Astfel, presupun că lacrimile bărbatului şi ale femeii, lacrimi care ar

putea înlocui apa întremătoare, apă vie, despre care povesteşte o

bătrână în visul lui Ignat, simbolizează şi ele ceva şi anume-

înţelepciunea, răbdarea, iscusinţa membrilor familiei de a menţine

căldura casei, de a –şi trăi viaţa armonios (Aurelia Guma).

Romanul trezeşte multe întrebări, însă noi, deocombată, n-am găsit

răspuns la toate – autorul ne invită să medităm, ne lasă iniţiativa de a

întregi liniile de subiect. Dar un lucru ne este absolut clar :mesajul

instructiv al romanului pledează pentru trăinicia căsniciei, pentru

orientarea tinerilor însurăţei spre înfruntarea greutăţilor, căci ciubul

conjugal nu presupune doar existenţa fără nori. Ia frământările

sufleteşti ale eroilor care au reuşit până la urmă să-şi păstreze integră

puritatea morală, demnitatea ne vor ajuta şi pe noi să găsim răspunsuri

la multe întrebări ce ni le va pune în faţă viaţa (Zinaida Iacob).

L. Butnaru

-14-

În linii mari Zbor frânt e romanul unui destin şi al unei suferinţe

umane, având pronunţate note de eseu. Omenescul e văzut în

dimensiunile lui autentice, adevărul psihologic nefiiind exagerat sau

denaturat – eroul e încercat, fireşte, de spaimă, dar întreţine în sine,

netulburată, chemarea vieţii. „Isai se îndreaptă de spinare (iar şi-a

însângerat unghia – afurisita de unghie, că mai bine i-ar cădea cu tot

cu deget) şi porneşte omeneşte mai departe”. Isai rezistă şi se opune

războiului, găsind permanent în sine izvoare de viaţă, între care

statornicie şi fidele sunt dorul de frate şi de casă părintească, lupta cu

sine, refuzul de a acepta resemnat destinul (refuz simbolizat prin lupta

cu şuvoiul în scena finală).

Prozatorul recurge la un mod original de a povesti. El acordă foarte

mult spaţiu în timp fiecărui moment sufletesc al eroului, fiecărei tresăriri

a memoriei. Totul e „mărunţit”, disecat anatomic şi analizat scrupulos.

Stările de spirit ale eroului central, ca şi ale celorlalţi eroi, de altfel,

sunt într-o dependenţă directă de caracterul faptelor şi întâmplărilor ce

au loc, formînd cu ele un tot organic. Războiul este o abatere de la

cursul normal al vieţii, şi omul, fiind aruncat în el, caută – prin voinţă,

forţe supraomeneşti – să-şi menţină echilibrul, să păstreze fiorul vieţii,

către care tinde permanent. Din acţiunile şi trăirile lui Isai desprindem,

în primul rând, protestul împotriva războiului, hotărârea de a lupta eroic

cu dânsul, de a se sacrifica în numele viitorului (reprezentat de copilul

său), apărării luminii şi sensului uman al vieţii...

Meritul cel mai mare al romanului constă în faptul că nimic nu

rămâne neluminat de sufletul eroului, că timpul şi mediul se reflectă în

el cu mii de faţete şi relaţii, cu luminile şi umbrele lor.

M. Cimpoi

-15-

TABEL CRONOLOGIC

1905 5 (18) martie Se naşte - în familia lui Luca Beşleagă si a Natalei nascută Facâru - primul copil Vasile, tatăl scriitorului.

1913 Se naşte în familia lui Andrei Ciocârlan şi a Pachiţei nascută Balan cel de-al patrulea copil Eugenia (Fevronia), mama scriitorului.

1931 25 iulie Se naşte în familia lui Vasile Besleagă şi a soţiei sale Eugenia primul şi singurul lor copil caruia tatăl î-a dat numele de A, pe care preotul ortodox rus din sat, atunci când bunica si mama l-au botezat într-ascuns, l-a preschimbat în Vladimir.

1932 iarna Bunelul scriitorului, Andrei Ciocârlan, dimpreună cu cea de-a doua soţie a sa Iustina şi fiul mezin de 12 ani, este deportat de regimul totalitar comunist în pădurile îngheţate ale Rusiei, unde la scurtă vreme moare. Aceeasi soartă a avut-o si feciorul sau Alexandru, acasă revenind dupa cel de-al doilea razboi mondial doar bunica Iustina.

1938-1941 Vladimir Beşleagă urmează primele trei clase primare cu program de învatamânt sovietic în şcoala din satul Mălăiesti.

1941-1944 Odată cu începerea războiului şi cu instalarea în Transnistria a administraţiei civile românesti viitorul scriitor face clasa a patra primară şi clasele I şi II de liceu cu program de învatamânt românesc.

1948 Fiind elev în clasa a VlII-a (cei doi ani de liceu nu au fost luaţi în calcul de administraţia sovietică) şi editând o gazetă de perete unde avea o poezie dedicată Anului Nou, aceasta este preluată şi publicată de ziarul raional.

1949-1950 Împreună cu alti colegi fondează un cenaclu literar şcolar în cadrul căruia se iniţiază în probleme de teorie literară: versificaţie, noţiuni de estetică etc. Compune poezii, îşi încearcă puterile în proză, dramaturgie. . Scrie la publicaţia raională, trimite versuri la ziarele şi revistele din Chisinău, la Uniunea Scriitorilor. .

1950 Termină scoala medie cu medalie de aur şi depune actele la facultatea de istorie si filologie, secţia limbă si literatură română a Universităţii de Stat din Moldova. În acelaşi an, toamna, tatăl Vasile

-16-

Beşleaga este judecat şi condamnat pe un termen de 20 de ani de detenţie, mama dată afara din casă şi casa confiscată. .

1955 Absolveşte studiile universitare şi este lăsat să facă doctorantura pe lângă catedra de limbă si literatură română, având ca temă de studiu teza «Liviu Rebreanu, romancier».

1956 Se căsătoreste. Îi apare cărţulia de debut Zbântuilă, care cuprinde câteva povestioare pentru cei mici. Se naşte fiica Stela.

1958 După expirarea termenului de doctorantură, fără sa fi putut finaliza teza (tema de studiu fusese respinsa între timp ca inacceptabilă pentru ideologia oficială) se pomeneste într- o situatie confuză - cu familia împrăştiată şi fară surse de subzistenţă. Este angajat colaborator literar la revista de satira si umor «Chipăruş» (în anii precedenţi colaborase sporadic la «Tinerimea Moldovei» şi «Scânteia leninistă»).

1959 Toamna În urma destituirii redactorului sef al revistei «Chipărus» pentru publicarea unor materiale critice de «nuantă antisovietică şi naţionalistă», aşa cum au fost calificate acestea de către forul de partid - CC al PC M -, V. Beşleagă împreună cu alţi tineri colegi din aceeaşi redacţie, dar si de la alte publicaţii, este concediat, blamat de la diferite tribune si în presă şi, fară casa si fară masa, ramâne pe drumuri.

1963 După câteva cărtulii pentru copii V. Besleagă editează culegerea de proze pentru adulţi La fântâna Leahului. În acelaşi an este luat pentru trei luni la armată (la cursuri de reciclare - de la artilerie la arma rachetara), dupa care pleacă de la redactia «Cultura Moldovei» unde activa, hotarât sa se consacre scrisului. Deşi avea publicate deja câteva cărti, nu fusese primit în Uniunea Scriitorilor din cauza blamului din 1959. Se naşte fiul Alexandru.

1964 În vară se îmbolnăveşte grav mama scriitorului, este internată la oncologie si operată, iar pe 9 martie 1965 se stinge din viaţa.

1965 V. Beşleagă abandonează proiectul unei carti la care lucra şi, copleşit de durerea pierderii mamei, revine la subiectul unei povestiri mai vechi. În cursul lunilor aprilie iunie redactează romanul «Ţipatul lastunilor» care în anul următor (1966) apare cu titlul Zbor frânt. În acelaşi an (1965) devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

1966- 1968 Porneşte să lucreze asupra câtorva subiecte, printre care un roman în cinci nuvele intitulat «Moartea albinei», dar din diverse cauze, în primul rând a bolii, le abandonează. A rămas o nuvelă: Pădurea albastra.

-17-

1969- 1970 Redactează romanul Noaptea a treia, denumire ce are tangenţe secrete cu textul «Zborului frânt». Propusă revistei «Nistru» (un manuscris, pentru a deveni carte, era musai să treacă pe la revistă, primul filtru al cenzurii totalitariste), lucrarea este respinsă de colegiul de redacţie condus de poetul ilegalist Em. Bucov, hotarându-i -se astfel destinul pentru multi ani...

1970 Aparte în traducerea lui V. Beşleagă, care şi anterior practicase această muncă, celebrul roman antic pastoral «Dafnis si Cloe» de Longos.

1971 17 martie Moare tatăl scriitorului, Vasile Beşleagă.

1971 – 1976 La congresul de rând al scriitorilor este ales secretar al comitetului de conducere, în care functie activeaza timp de cinci ani, macinându -şi sănătatea si timpul. După primele câteva luni a încercat sa- şi dea demisia, dar a fost obligat de colegi să rabde şi să ramână până la expirarea termenului.

1972 – 1973 După amara experientă cu respingerea manuscrisului «Noptii a treia» scriitorul se decide să lucreze la o carte pentru propriul suflet, fiind astfel scris romanul «Prima ninsoare», care a ramas să zacă alături de cel precedent printre hârtiile autorului.

1973 Nevrând sa se autodesfiinţeze ca autor, V Beşleagă revine la subiectul abandonat în 1965, îl completează cu un al doilea plan, prezentul, şi realizează cartea «Nepotul», o cronică de familie care se publică peste doi ani cu titlul schimbat de redactorii cenzori în Acasa. Scriitorul aborda în această carte unele teme tabu ale epocii totalitariste - deportările tărănimii şi foametea -, din care motiv s -a văzut nevoit sa faca anumite concesii ideologiei oficiale, spre a înşela vigilenta cenzurii comuniste. Aparută în

volum în 1976, cartea a fost distinsa în 1978 cu premiul de stat al R.S.S. M Apropo, acel premiu era compromis de la bun început, fiind acordat de regula dupa prestarea de servicii faţă de regim (V. Beşleagă mai fusese propus în 1968 cu romanul Zbor frânt, alături de poetul cu ani de detentie în gulagul stalinist Nicolai Costenco, ambii respinşi prin votare si înalta decizie a oficialităţilor de partid).

1976 Apare în traducerea lui V. Beşleagă nemuritoarea opera a lui Erasm din Rotterdam «Lauda Prostiei» («Elogiul Nebuniei»)

1978 Scrie romanul pentru adolescenţi Durere,care apare în volum în anul 1979.

-18-

1979 Întreprinde, în componenta unei delegatii de scriitori, o călătorie în România (O tentativa similară, dar fără succes facuse încă în anii când lucra la teza de doctorat). De câtva timp scriitorul se documenta în vederea redactării unei cărţi cu subiect din istoria medievală a Moldovei, având ca personaj central pe Miron Costin. Deşi vizita nu a durat decât o săptămâna, V. Beşleagă reuşeşte să ia cunoştinţă de mănăstirile din nordul Moldovei, să vadă Iasul, să se întreţină cu savanţi şi specialişti medievişti ca Elvira Sorohan, Dan Hona Mazilu, cu unii scriitori bucureşteni. Tot în 1979, activând în cadrul redacţiei revistei «Nistru», initiază în paginile acestei publicatii o discutie privind situaţia precară a prozei din republică, analizândo în plan comparativ cu realizările acestui gen în perioada relativei liberalizări din timpul «dezgheţului hrusciovist» şi cu fenomenele mai elocvente din proza altor republici. Deşi s- au făcut auzite şi voci de sustinere, discuţia, totuşi, n- a cazut pe placul potentaţilor zilei şi pâna la urmă a fost calificată drept denigratoare-

Este publicat manuscrisul «Prima ninsoare» cu titlul Ignat si Ana

1980 Toamna V. Beşleagă întreprinde în calitate de turist o croaziera pe Mediterana, pe parcursul căreia vizitează mai multe oraşe si ţări riverane. Are fericita ocazie să vadă la Roma, deşi în curs de restaurare, Columna lui Traian, Muzeul Vaticanului, iar în Grecia viziteaza Corintul, Acropole şi în Spania Muzeul Salvador Dali.

1981-1983 Pe parcursul a doi ani şi jumătate realizează o primă redacţie a unui roman istoric proiectat în trei părţi.

1985 Apare la «Cartea moldoveneasca» prima parte a romanului istoric: Sânge pe zapadă.

1987 Ianuarie Scriitorul suportă o operatie pe rinichi. Pe 12 ianuarie moare (se sinucide) fiul scriitorului, Alexandru. Pe 18-19 mai V. Beşleagă participă la istorica adunare generală a scriitorilor din Moldova , care a însemnat un moment crucial în mişcarea de renastere şi eliberare naţională a românilor de la est de Prut.

1988 Dupa 18 ani apare în volum cartea «Noaptea a treia» cu titlul modificat Viata si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine.

1989 Scriitorul întreprinde o calatorie de documentare în Polonia. Vizitează locuri legate de numele regelui Ioan Sobieschi, muzee din Cracovia, biblioteci, fonduri de cărţi vechi.

-19-

1990 Apare la editura «Hyperion» partea întâi din cea de-a doua carte a romanului istoric proiectat: Cumplite vremi.

1990-1993 Activează ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, primul legislativ ales în mod democratic. Timp de un an şi jumătate este lider al fracţiunii parlamentare a Frontului Popular Crestin-Democrat, din partea căruia a fost ales.

Deputat in primul parlament al RM.

-20-

I. Opera literară.

Ediţii aparte.

1. Acasă / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1984.- 352p.

2. Buftea: [povestiri] / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea

moldovenească, 1962.

3. Cumplite vremi [al 2-lea roman din Viaţa lui Miron Costin] / Vladimir

Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1990.- 310 p.

4. Cumplite vremi / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 2004.

5. Dialoguri literare / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Imprimirea BNRM,

2006.- 288 p.

6. Durere/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică, 1979.

7. Durere/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovei, 2007.- 228 p.

8. Galuşca / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovenescă, 1963.

9. Hoţii din apartamente / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Prut

Internaţional, 2006.- 368 p.

10.Jurnal: 1986-1988: [mărturii] / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Prut

Internaţional, 2002.- 402 p.

11. Ignat şi Ana / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 2004.

12. La fântâna Leabului / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea

moldovenească, 1963.

13.Nepotul / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 1998.- 263 p.

14. Noaptea a treia / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică,

1988.

-21-

15.Sânge pe zăpadă. Cartea. 1/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică,

1985.- 268

16. Suflul vremii / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1981.- 271 p.

17. Ţipătul lăstunului / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartier, 2006.- 76 p.

18. Vacanţa mea/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovenească,

1959.

19. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a

cunoaşterii de sine / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1988.-

214 p.

20.Vrei să zbori pe lună? / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea

moldovenească, 1964.

21. Zbânţuilă / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Şcoala sovietică, 1956.

22. Zbor frânt / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1980.- 550 p

23.Zbor frânt; Ignat şi Ana / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 1997.-

419p.- (Bibl. Şcolarului).

24.Zbor frânt; Pădurea albastră; Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo;

Viaţa şi moartea nefericitului Filimon / Vladimir Beşleagă.- Ch.:

Hyperion, 1992.- 463 p.

*************************

25.Le vol / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică, 1987

26.Vuelo Quebrado / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică,

1987.

27.Boli / Vladimir Beşleagă .- Moscova: Molodaia Gvardia, 1983.

28. Doma / Vladimir Beşleagă.- Moscova: Sovietskii pisateli, 1978.

29. Letim na Lunu / Vladimir Beşleagă.- Moscova: Detscaia literatura,

1972.

-22-

Publicistică

30. Atâtea cărţi frumoase, visate de mine, au fost asasinate de

vitregiile timpului: Dialog / Vladimir Beşleagă, Alexandru Bantoş //

Limba Română.- 2006.- Nr. 4/6.- P.164-187.

31. Acum ori niciodată: [De la adunarea generală a scriitorilor] // Lit.

Şi arta.- 1989.- 9 mart.- P.5.

32. Bisericile şi mănăstirile sub regimul totalitar din R.S.S.M. (1950-

1960) // Destin românesc.- 1996.- N.1.- P.121-136; Nr.3.- P.60-

70; Nr.4.- P.85-100; Nr.5.- P. 110-125.

33. „Braţul de fier” // Contrafort.- 1999.- Nr.9-10 (sept.-oct).- P.18;

Nr.11-12 (nov.- dec.).- P.24-25.

34. Conştiinţa naţională sub regimul comunist totalitar [R.S.S.M.

(1953-1963)] // Destin românesc.- 1994.- Nr.4.- P.89-102; 1995.-

Nr.1.- P.62-70; Nr.2.- P.89-110.

35. Das Ewig-Weibliche: [ mama-personaj literar] / Vladimir

Beşleagă // Semn.- 2008.- Nr. 2.- P.13-14.

36. De ce scriu? În ce cred?: Răspuns la ancheta revistei. / Beşleagă,

Vladimir // Rev. De ist. şi teorie literară.- 1987.- Nr.3-4.- P.128-131.

37. Despre harul şi curajul timidului Dimitrie cel Crud: [dramaturgia lui

Dumitru Crudu] / Vladimir Beşleagă // Timpul.- 2006.- 2 iun.- P.20.

38. Dialoguri transnistrene // Destin românesc.- 1999.- Nr.1.- P.114-

127; Nr.2; P.127-143; Nr.3.- P.126-134.

39. „Din criza morală vom ieşi mult mai greu” // Lit.şi arta.- 1994.- 13

ian.- P.1-2.

40. Du-te la spital, zice...// Basarabia.- 1995.- Nr.4-5.- P.13-18.

-23-

41.El şi Ea în teatrul lui Val Botnaru: [reflecţii după spectacolul „Avant

de mourir”] / Vladimir Beşleagă // Limba Română.- 2007.- Nr.1/3.-

P.218-222.

42. Imperativul lucidităţii: [creaţia poetului Andrei Ţurcanu] / Vladimir

Beşleagă // Sud-Est cultural.- 2008.- Nr.2.- P.34-63.

43. Mustaţile mele şi alte proze / Vladimir Beşleagă // Basarabia.-

1993.- Nr.2.- P.3-48.

44. Recitind „Divanul...” lui Dimitrie Cantemir / Vladimir Beşleagă //

Conceptul creştin de educaţie-idealul românilor de pretutindeni.

Vol.1.- Ch., 2000.- P.41-55.

45. Reflexe / Vladimir Beşleagă // Contrafort.- 1999.- Nr. 6-8. (Iun.-iul.-

aug.).- P.30-31.

46. „... S-a lucrat împotriva culturii, împotriva fiinţei noastre

naţionale” / Vladimir Beşleagă // Jurnal liter.- 1990.- Nr.9 (Mart.).-

P.2-4.

47. Scriitori români în memorialistica lui Onisifor Ghibu / Vladimir

Beşleagă // Ghibu, Onisifor. Unitatea românească şi chestiunea

Basarabiei.- Bucureşti, 1995.- P.223-233.

48. Scriitorul şi destinele limbii materne: [De la plenara C.C. al U.S.

din Moldova] / Vladimir Beşleaga // Lit. Şi arta.- 1988.- 24 noiemb..-

P.4.

49. Timpul / Vladimir Beşleagă // Basarabia,. 1996.- Nr.5-6.- P.66-78.

50. Vitregiile noastre // Deportări şi neodeportări.- Ch., 1990.- P.55-

67.

51. Vox populi: Ecouri la eseul „Veşmântul fiinţei noastre” de V.

Mândâcanu // Nistru.- 1988.- Nr.12.- P.74-91.

-24-

Interviu

52. Beşleagă, Vladimir. „...Am ascultat întotdeauna de vocea mea

interioară”: [dialog cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare:

Nicolae Leahu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.8.

53. Beşleagă, Vladimir. „ Am coşmaruri cu tot felul de controale, cu

tipi înarmaţi care vor şă mă „prindă, dar le scap mereu”: [interviu cu

scriitorul Vladimir Beşleagă, // Jurnal de Chişinău.- 2011.- 22 iul.-

P.18.

54. Beşleagă, Vladimir. „ Eu am conştiinţa propriei valori...”: [interviu] /

consemnare: I. Stici // Lit. Şi arta.- 1996.- 25 iul.- P.4.

55. Beşleagă, Vladimir. „Frâna a fost pusă, căderea imperiului

continuă”: [interviu] / consemnare: A. Lupan // Lit. Şi arta.- 1992.- 1

ian.- P.2.

56. Beşleagă, Vladimir. „Nu putem ironiza sufletul, ci absenţa lui”:

[Dialog cu scriitorul] / consemnare:I. Nechit // Sfatul Ţării.- 1992.- 5

sept.- P.8.

57. Beşleagă, Vladimir. „ Trăim un timp al adevărului în domeniul

creaţiei...Este timpul trierii valorilor şi-al despărţirii celor chemaţi de

cei nechemaţi”: [interviu] / consemnare: V. Gârneţ // Contrafort.-

1996.- Nr. 4 (Apr.).- P.8-11.

-25-

Vladimir Beşleagă-traducător

58. Erasm din Rotterdam. Lauda prostiei / trad. de Vl. Beşleagă.- Ch.:

Literatura Artistică, 1976.

59. Longos. Dafnis şi Cloe / trad. de Vl. Beşleagă.- Ch.: Literatura

artistică, 1970.

II. Referinţe bibliografice

60. Amariei, Ionel. Cînd documentul e mai puternic decît ficţiunea //

Moldova.- 2010.- Nr.3-4.- P.16-23.

61. Baciu, Valentina. Vladimir Beşleagă scrie istoria lui / Valentina

Baciu // Timpul.- 2008.- 13 noiembr..- P.8.

62. Bantoş, Ana. Adolescenţa în romanele lui Vladimir Beşleagă //

Beşleagă, Vl. Durere.- Ch., 1987.- P. 5-14.

63. Bărbulescu, Simion. Vladimir Beşleagă-un mare povestitor //

Convorbiri literare.- 1999.- Nr. 7.- P.21.

64. Beşleagă Vladimir // Dicţionar enciclopedic ilustrat.- Ch., 1999.-

P.1182.

65. Beşleagă Vladimir // Dicţionarul general al literaturii române.-

Bucureşti: Univers Encicl., 2004.- P.496-498.

66. Beşleagă Vladimir // Literatura şi arta Moldovei: Encicl. În 2 vol.

Vol.1.- Ch., 1985.- P.90-91.

67. Bileţchi, Nicolae. Romanul şi contemporaneitatea.- Ch.: Ştiinţa,

1984.

-26-

68.Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă: romanul de sondaj psihologic

al timpului interior // Literatura română postbelică: Integrări,

valorificări, reconsiderări.- Ch., 1998.- P.491-503.

69.Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă-prozatorul // Nistru.- 1990.-

Nr.5.- P.159-167.

70. Burlacu, Alexandru. De la ţipătul lăstrunilor la zbor frânt şi înapoi /

Alexandru Burlacu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.13-17.

71. Burlacu, Alexandru. Vladimir Beşleagă: Po(i)etica romanului:

[studiu monografic] / Alexandru Burlacu.- Ch.: Gunivas, 2009.- 124

p.

72. Burlacu, Alexandru. Vladimir Beşleagă: Drama zborului frânt /

Alexandru Burlacu // Limba Româ Română.- 2006.- Nr. 4/6 .- P.188-

194.

73. Chira,G. Vladimir Beşleagă // Profiluri literare.- Ch., 1972.

74.Cimpoi, Mihai. Beşleagă Vladimir // Cimpoi, Mihai. O istorie

deschisă a literaturii române din Basarabia.- Ch., 1996.- P. 198-

199.

75.Cimpoi, M. Discocieri.- Ch., 1969.

76. Cimpoi, M. Liniştea epică şi nelinişte prozei // Nistru.- 1980.- Nr.3.

77.Cimpoi, Mihai. Omul, satul, eternitatea: [scriitorul Vl.Beşleagă la 60

de ani] // Viaţa satului.- 1991.- 31 iul.- P.1.

78.Ciobanu, Mircea. Metamorfozele scriitorului şi câmpul de lectură /

Mircea Ciobanu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.18-20.

79. Ciocanu, I. Virtuţile rememorării // Ion Ciocanu.- Clipa de graţie.-

Ch., 1980.

80.Ciocanu, Ion. Vladimir Beşleagă // Limba Română.- 1997.- Nr.1-2.-

P.160-164.

-27-

81.Ciocanu, I. Vladimir Beşleagă: „Zbor frînt” // Ion Ciocanu. Articole şi

cronici literare.- Ch., 1969.

82. Codru, A. Sinteză // Cultura Moldovei.- 1964.- 3 dec.

83.Coroban, Vasile. Cuvînt despre încrederea faţă de om // Chişinău.

Gaz. de seară.- 1967.- 25 nov.

84. Coroban, V. Romanul moldovenesc contemporan.- Ch.: Cartea

Moldovenească, 1969.

85. Dolgan, Mihail. Copilăria-fond de aur al experienţei : [În creaţia

prozatorului Vl. Beşleagă] // Lit. Şi arta.- 1982.- 25 febr.-P.5.

86. Dolgan, M. Creaţia scriitorilor moldoveni în şcoală: N. Costenco, A.

Busuioc, V. Beşleagă, G. Malarciuc: Pentru învăţători / M.Dolgan,

N. Bileţchi, V. Badiu.- Ch.: Lumina, 1990.- 112 p.

87. Dumbrăveanu, Victor. Fidel Vetrei Strămoşeşti: [Vladimir

Beşleagă] / Victor Dumbrăveanu / Moldova: Scrie nouă.- 2006.-

Nr.8/9.- P.31-32.

88. Enciu, Nicolae. Istoria naţională, ca roman: [creaţia lui Vladimir

Beşleagă] / Nicolae Enciu // Semn.- 2007.- Nr.2..- P.27-28.

89. Erizanu, Gheorghe. Vladimir Beşleagă, ţipătul lăstunului //

Timpul.- 2011.- 27 iul.- P.7.

90. Flori pentru Vladimir Beşleagă // Timpul.- 2011.- 26 iul.- P.1.

91. Gheorghiţa, Eugen. Muntele din Transnistria // Literatura şi arta.-

2011.- 28 iul.- P.4.

92. Hropotinschi, A. Treptele creaţiei, trepte ale măiestriei.- Ch.:

Literatura artistică, 1981.-179-183.

93. Josu, Nina. Un scriitor foarte bun // Literatura şi arta.- 2011.- 28

iul.- P.4.

94.La mulţi ani, maestre Vladimir Beşleagă! // Timpul.- 2011.- 15

iul.- P.25.

-28-

95.Ladaniuc, Victor. Vladimir Beşleagă / Victor Ladaniuc // Localităţile

Republicii Moldova: Intinerar documentar-publicistic ilustrat: vol.8:

Li-M.- Dragniştea, 2008.- P. 287-288.

96. Lungu, Eugen. Anul Beşleagă / Eugen Lungu // Sud-Est cultural .-

2007.- Nr.1.- P.6-16.

97.Matei, Valeriu. Vladimir Beşleagă, scriitor şi om al cetăţii //

Mesagerul.- 2000.- 25 iul.

98. Pohilă, Liuba. Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului (80 de ani de la

naştere) // drapelul.- 2011.- 29 iul.- P.2.

99.Răileanu, Vitalie. Vladimir Beşleagă şi spectacolul într-un

fotoliu...// Literatura şi arta.- 2011.- 28 iul.- P.4.

100. Roibu, Nicolae. Vladimir Beşleagă, un om al cetăţii // Timpul.-

2011.- 23 mai.- P.16.

101. Roibu, Nicolae. La 75 de ani prozatorului Vladimir Beşleagă nu

s-a lăsat de poezie / Nicolae Roibu // Timpul.- 2006.- 26 iul.- P.2.

102. Simuţ, Ion. La mulţi ani domnule Vladimir Beşleagă! // Timpul.-

2011.- 29 iul.- P.30.

103. Simuţ, Ion. Virtuţile analizei psihologice / Ion Simuţ // Semn.-

2007.- Nr.2.- P.9-12.

104. Trifan, Călina. Beşleagă, Vladimir / Călina Trifan // Dicţionarul

scriitorilor români din Basarabia: 1812-2006.- Ch.: Prut

Internaţional, 2007.- P.41-42.

105. Tomşa, Ilie. Experimentul: năzuinţă şi risc // Basarabia.- 1991.-

Nr.3.- P.178-181.

106. Ţurcanu, Andrei. Treptele creaţiei lui Vladimir Beşleagă //

Nistru.- 1982.- Nr. 12.- P.137-141.

107. Vasilache, V. Porumbelul negru // Cultura.- 1967.- 4 febr.

108. Vieru, Nicolae. Omul luminat: [File răzleţe despre creaţia lui Vl.

Beşleagă] // Lit. Şi arta.- 1986.- 20 nov.- P.12.

-29-

Indice alfabetic de nume

Amariei

I...................................60

Baciu

V.....................................61

Bantoş

Al..................................30

Bantoş

Ana...............................62

Bărbulescu

S............................63

Bileţchi

N..............67,68,69,70,87

Botnaru

Val..............................41

Burlacu

A........................71,72,73

Busuioc

A.................................86

Cantemir

D...............................44

Chira

G.....................................74

Cimpoi

M...................75,76,77,78

Ciobanu

M................................79

Ciocanu

I........................80,81,82

Codru

A....................................83

Coroban

V...........................84,85

Costin

M..................................3,4

Crudu

D....................................37

Dolgan

M.............................86,87

Dumbrăveanu

V.......................88

Enciu

N.....................................89

Erasm din

Rotterdam...............58

Erizanu

G.................................90

Gârneţ

V...................................57

Gheorghiţă

E............................92

Ghibu

O....................................47

Hropotinschi

A..........................93

Josu

N......................................94

Ladaniuc

V...............................96

Leahu

N....................................52

Longos.....................................5

9

Lungu

E....................................97

Lupan

A....................................55

Malarciuc

G..............................86

Matei

V.....................................98

Mândâcanu

V...........................51

Nechit

I.....................................56

-30-

Pohilă

L....................................99

Răileanu

V..............................100

Roibu

N...........................101,102

Simuţ

I.............................103,104

Tomşa

I..................................106

Trifan

C..................................105

Ţurcanu

A..........................42,107

Vasilache

V............................108

Vieru

N...................................109

-31-

Indice alfabetic de

titluri:

Acasă.........................................

1

Acum ori

niciodată...................31

Adolescenţa în romanele lui

Vladimir

Beşleagă....................62

„...Am ascultat întotdeauna de

vocea mea

interioară”..............52

„ Am coşmaruri cu tot felul de

controale, cu tipi înarmaţi care

vor şă mă „prindă, dar le scap

mereu”......................................5

3

Anul

Beşleagă..........................96

Atâtea cărţi frumoase, visate de

mine, au fost asasinate de

vitregiile

timpului.......................30

Beşleagă nu s-a lăsat de poezie

Bisericile şi mănăstirile sub

regimul totalitar din R.S.S.M.

(1950-

1960)..............................32

Beşleagă,

Vladimir....64,65,66,74

Boli...........................................2

7„Braţul de

fier”..........................33

Buftea.........................................

2

Cînd documentul e mai puternic

decît

ficţiunea...........................60

Conştiinţa naţională sub regimul

comunist totalitar [R.S.S.M

(1953-

1963)].............................34

Copilăria-fond de aur al

experienţei................................8

5

Creaţia scriitorilor moldoveni în

şcoală: N. Costenco, A. Busuioc,

V. Beşleagă, G.

Malarciuc........86

Cumplite

vremi........................3,4

Cuvînt despre încrederea faţă

de

om............................................8

3

Dafnis şi

Cloe...........................59

Das Ewig-

Weibliche.................35

De ce scriu? În ce

cred?..........36

De la ţipătul lăstrunilor la zbor

frânt şi

înapoi............................70

Despre harul şi curajul timidului

Dimitrie cel

Crud.......................37

Dialoguri

literare.........................5

-32-

Dialoguri

transnistrene.............38

„Din criza morală vom ieşi mult

mai

greu”..................................39

Discocieri..................................7

5

Doma........................................2

8

Durere.....................................6,

7

Du-te la spital,

zice...................40

El şi Ea în teatrul lui Val

Botnaru.....................................4

1

„ Eu am conştiinţa propriei

valori...”....................................5

4

Experimentul: năzuinţă şi

risc..........................................10

5

Fidel Vetrei

Strămoşeşti...........87

Filimon sau Anevoioasa cale a

cunoaşterii de sine

Flori pentru Vladimir

Beşleagă..................................9

0

Frâna a fost pusă, căderea

imperiului

continuă...................55

Galuşca......................................

8

Hoţii din

apartamente.................9

Jurnal: 1986-

1988....................10

Ignat şi

Ana..............................11

Imperativul

lucidităţii.................42

Istoria naţională, ca

roman.......88

La fântâna

Leabului..................12

La mulţi ani domnule Vladimir

Beşleagă!...............................10

2

La mulţi ani, maestre Vladimir

Beşleagă..................................9

4

La 75 de ani prozatorului

Vladimir

Beşleagă................................10

1

Lauda

prostiei...........................58

Le

vol........................................25

Letim na

Lunu..........................29

Liniştea epică şi nelinişte

prozei.......................................7

6

Metamorfozele scriitorului şi

câmpul de

lectură.....................78

Muntele din

Transnistria...........91

Mustaţile mele şi alte

proze......43

Nepotul.....................................1

3

Noaptea a

treia.........................14

„Nu putem ironiza sufletul, ci

absenţa

lui”...............................56

Omul

luminat..........................108

-33-

Omul, satul,

eternitatea............77

Porumbelul

negru...................107

Recitind „Divanul...” lui Dimitrie

Cantemir...................................4

4

Reflexe.....................................4

5

Romanul şi

contemporaneitatea.................6

7

Romanul moldovenesc

contemporan............................8

4

„... S-a lucrat împotriva culturii,

împotriva fiinţei noastre

naţionale”.................................4

6

Sânge pe

zăpadă.....................15

Scriitori români în memorialistica

lui Onisifor

Ghibu......................47

Scriitorul şi destinele limbii

materne....................................4

8

Sinteză.....................................8

2

Suflul

vremii..............................16

Timpul......................................4

9

Trăim un timp al adevărului în

domeniul

creaţiei......................57

Treptele creaţiei, trepte ale

măiestriei..................................9

2

Treptele creaţiei lui Vladimir

Beşleagă................................10

6

Ţipătul

lăstunului......................17

Un scriitor foarte

bun................93

Vacanţa

mea...........................18

Viaţa şi moartea

nefericitului...19

Virtuţile analizei

psihologice...103

Virtuţile

rememorării.................79

Vitregiile

noastre......................50

Vladimir

Beşleagă...............73,80

Vladimir Beşleagă-artistul

cuvîntului (80 de ani de la

naştere)....................................9

8

Vladimir Beşleagă: Drama

zborului

frânt............................72

Vladimir Beşleagă: Po(i)etica

romanului.................................7

1

Vladimir Beşleagă-

prozatorul...69

Vladimir Beşleagă: romanul de

sondaj psihologic al timpului

interior......................................6

8

Vladimir Beşleagă scrie istoria

lui..............................................6

1

Vladimir Beşleagă, scriitor şi om

al

cetăţii....................................97

-34-

Vladimir Beşleagă şi spectacolul

într-un

fotoliu...........................99

Vladimir Beşleagă, ţipătul

lăstunului..................................8

9

Vladimir Beşleagă-un mare

povestitor..................................6

3

Vladimir Beşleagă, un om al

cetăţii......................................10

0

Vladimir Beşleagă: „Zbor

frînt”..........................................8

1

Vox

populi................................51

Vrei să zbori pe

lună?..............20

Vuelo

Quebrado.......................26

Zbânţuilă..................................2

1

Zbor

frânt..................................22

Zbor frânt; Ignat şi

Ana............23

Zbor frânt; Pădurea

albastră....24

Iconografie.

Vladimir Beşleagă, omul neînfrânt.

În centru Vladimir Beşleagă - scriitor, traducător şi politician moldovean" (anii 80).

scriitorul Vladimir Beşleagă... scria despre profesorul Vasile Coroban.

Vladimir Beşleagă explicându-i lui Eugen Doga cum e cu muzica.