Beneficiile strategiilor de căutare avansată a datelor pe internet pentru

sistemul educațional

Dezvoltarea social-economică a cunoscut o serie de etape corespunzătoare

tot atâtor revoluții tehnologice, culminând în pragul mileniului trei cu

societatea preponderent digitală. Evoluția economiei și a societății, în general,

are ca principal motor educația. Îmbogățirea tezaurului de cunoștințe al

individului conduce la dezvoltarea și maturizarea sistemelor complementare

acestuia: familie, colectivitate, regiune, societate. Toate acestea sunt posibile

în era informațională prin educație permanentă, educație la distanță, educație

online sau e-learning.

In sens larg, prin e-learning se intelege totalitatea situatiilor

educationale in care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei

informatiei si comunicatiilor. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a

fost extins de la sensul primar, etimologic, de invatare prin mijloace

electronice, acoperind acum aria de intersectie a actiunilor educative cu

mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-educatie, aria

semantica a conceptului e-learning interfereaza si se suprapune pe o

multitudine de termeni care surprind varietatea experientelor didactice

beneficiare de suport tehnologic: instruire asistata/mediata de calculator,

digital/mobil/online learning/education, instruire prin multimedia etc. Sub

denumirea de software didactic/educational, o gama larga de materiale

electronice sunt dezvaltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti,

dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari in diverse formate, carti

electronice, teste, tutriale, simulari, software formator de abilitati, software de

exersare, jocuri didactice etc. Calculatorul si materialele electronice si

multimedia sunt utilizate ca suport in predare, invatare, evaluare sau ca miljoc

de comunicare(pentru realizarea unor sarcini individuale sau in echipa).

In sens restrans, e-learning reprezinta un tip de educatie la distanta,

ca experienta planificata de predare-invatare organizata de o instituie care

furnizeaza materiale intr-o ordine secventiala si logica, pentru a fi asimilate de

catre studenti in maniera proprie. Medierea se realizeaza prin noile tehnologii

ale informatiei si comunicatiilor – in special prin Internet. Internetul constituie

atat mediul de distributie a materialelor, cat si canalul de comunicare intre

actorii implicati. Functional, deocamdata doar la nivelul invatamantului

superior si in educatia adultilor, sistemul de instruire prin Internet replica si

adapteaza componentele demersului didactic traditional ( fata in fata):

planificare, continut specific si metodologie, interactiune, suport si evaluare.

2. Dezvoltarea economica prin educatie permanenta

Educatia online reprezinta o modalitate noua de a privi procesul de invatare,

in care elementele de fond raman aceleasi, doar mijlocul de schimb si insusire

a cunostintelo se modifica. Utilizarea sistemului informatic pentru educatie

inseamna insa aducerea unor noi elemente, legate de libertatea de a invata in

locul si la momentul dorit. Radacinile acestui sistem edcational se gasesc in

invatamantul la distanta, practicat in anumite regiuni ale globului. Distantele

mari sau alte obstacole desparteau instructorii de cursanti. Posta si ulterior

radioul au reprezetat cele mai utilizate si chiar agregate cai de transmitere si

receptionare a cursurilor. Desi aparitia calculatoarelor a fost destul de

timpurie, costurile ridicate ale tehnologiei au impiedicat dezvoltarea in aceasta

directie. Insa producerea in cantitati semnificative si scaderea preturilor pe

piata tehnicii de calcul au determinat ca promotorii educatiei permanente

online sa-si puna proiectele in practica. Astfel, mijloacele de stocare a

informatiilor pe suport magnetic sau digital fiind disponibile, universitatile au

fost primele care au adoptat noua metodologie.

Insa rampa de lansare a educatiei online au constituit-o Internetul si

tehnologia World Wide Web. Dezavantajul celorlalte solutii anterioare de

invatamant la distanta isi poate gasi rezolvarea prin interactivitatea cursant-

instructor posibila si sincron, nu numai asincron. Realizarile in domeniul

Software pentru procesele de invatare la distanta prin mijloace ale tehnologiei

informatiei si comunicatiilor permit comunicare in timp real, atat text cat si

audio-video. Se creeaza astfel adevarate sali de clasa virtuale ( teleclase).

Solutiile de e-learning existente in momentul de fata sunt rezultatul

evolutiei tehnologiilor care suporta aceste facilitati. Astfel, odata cu aparitia

capacitatilor de stocare mari, invatamantul clasic la distanta utilizand

materiale tiparite trimise prin posta a fost inlocuit de carti pe suport electronic.

Ulterior, tehnologiile de comunicare interactive au devenit elementele centrale

ale nolior modele de desfasurare a invatamantului pe suport electronic. Astazi

exista trei modele general acceptate in lumea educatiei online, fiecare

ocupand o cota aproximativ egala pe aceasta piata:

educatia online independenta reprezinta modelul prin care utilizatorul

individual preia materialul de curs de pe Internet sau de pe CD,

parcurgandu-l de unul singur. Modelul reprezinta avantajul unei

cantitati de ingromatie foarte mare care poate fi accesata intr-un timp

scurt, precum si facilitai multimedia extinse, fiind insa foarte rigid in

ceea ce priveste comunicare instructor-cursant;

educatie onile asincrona permite transmiterea de informatie la un

moment dat doar unui singur partener al relatiei instructor-student.

Instructorul poate sa furnizeze informatia studentilor dar acestia nu pot

interactiona in timp ce o primesc.Avantajul major in acest caz este

acela ca studentul isi pastreaza facilitatea de a lucra dupa ritmul

propiu, putand insa obtine si raspunsul la cererile sale intr-un interval

de timp acceptabil;

educatia online sincrona permite transferul interactiv de infromatie cu

orice alt utilizator in orice moment. De exemplu, instructorul si studentii

transfera infromatiile in timpul desfasurarii cursuilui sau seminarului, de

regula in timp real. Acest model este cel mai performant in ceea ce

priveste gradul de facilitare a comunicarii, modalitatile audio-video

integrate creand conceptul de “teleclasa”.

Nu toate solutiile actuale de educatie online reusesc insa sa obtina

mixul optim dintre aceste modele intr-un singur scenariu. De aceea,

organizatiile trebuie sa aleaga atent solutia care va fi achizitionata pentru a se

potrivi intocmai nevoilor proprii. Elementul tehnic central al unei astfel de

solutii il constituie platformele de educatie online. Sutele de aplicatii existente

pe piata reprezinta imaginea a ceea ce inseamna marimea acesteia, dar si

amploarea unui proiect demarat. Conceptul de educatie online nu reprezinta

altceva decat o abordare dintr-o noua perspectiva a procesului de invatare, in

care TIC permite utilizarea unui mediu mult mai flexibil de desfasurare a

cursurilor, de acces la informatii si de evaluare in comparatie cu modelul

clasic. Aparut ca un instrument excelent pentru mediul universita, educatia

online a inlocuit initial metodologia clasica de invatamant la distanta,

materialele scrise fiind transcrise pe CD-uri. Ulterior, posibilitatea de

conectare oferite de Internet au deschis oportunitatile pentru realizarea unor

medii colaborative care sa substituie eficient salile de curs, creand clasele de

curs virtuale.

Universitatile virtuale au la baza un spectru foarte larg de modele de

educatie online, prin utilizarea TIC in activitatile de predare, invatare si

evaluare pe diferite grade de complexitate:

- crearea si difuzarea cursurilor pe suport CD;

- realizarea echivalentului virtual al scoliiprin intermediul unui mediu

software

- utilizarea infrastructurii pentru cursuri acordate altor institutii.

Educatia online a devenit in viziunea a tot mai multor analisti si

profesionisti din sectorul educational o modalitate pertinenta de crestere a

potentialului de cunostinte. Punerea in aplicare a unei solutii armonizate

pentru fiecare caz in parte conduce la un numar de cazurii de succes, iar

demararea unui astfel de proiect presupune insusirea unui risc care,

necontrolat, poate avea efecte dintre cele mai nefericite. O solutie tehnica

neadaptata poate insemna respingerea ei de catre potentialii utilizatori si, in

consecinta, pierderi financiare dublate retinerile psihologice pentru o noua alta

varianta educationala. Posibilitatile de inegrare a unei solutii de educatie

online in cadrul unei companii sunt diferentiate in functie de nevoile si

resursele reale ale acesteia, cuprinzand cel putin:

- achizitionarea unor spatii complete prin care compania poate realiza

o instruire a angajatilor proprii de carte instructoriinterni sau externi;

- inchirierea unor spatii din cadrul unor platforme de e-learning

existente;

- insruirea oferita de organizatii de pregatire profesionala.

Costurile initiale ale implementarii unei solutii de educatie si instruire

online sunt mai ridicate decat ale unei solutii clasice, dar luand in calcul

costurile de calatorie, investitiile de capital, pierderile de productivitate,

materialele tiparite are pot fi uzate moral inainte de a fi livrate, educatia online

devine o alternativa viabila si competitiva.

Economia se transforma dintr-o economie de productie intr-una a

cunostintelor, cu accent pe capitalul intelectual. Invatamantul de baza,

considerat un sfarsit al educatiei profesionale, a devenit un punct de start

pentru un proces de invatare, educare si formare pe parcursul intregii vieti. De

aceea, organizatiile trateaza pregatirea contiuna a resursei umane ca o arma

strategicasi nu ca un generator de costuri. Succesul in afaceri depinde tot mai

mult de perfgormanta angajatilor, ceea ce necesita la randul ei o pregatire

adecvata. In cometitia de a rezista pe o piata selectiva, companiile trebuie sa

exploateze avanatjele tehnologice pentru a-si pregati angajatii mai rapid, mai

eficient si mai putin costisitor decat in trecut.

Organizatiile cheltuiesc aproximativ doua treimi din bugetele alocate

pregatirii angajatilor pe transportul acestora si constituriea facilitatilor de

desfasurare a cursurilor. Mai mult, costurile directe sunt dublate de cele

indirecte, generate de lispa de productivitate pe perioada de pregatire. De

aceea, punctele nevralgice ale unei initiative de calificare continua a

angajatilor sunt suficient de sensibile pentru a compromite intre procesul.

Solutiile comlpete de educatie online promovate vin sa intampine

neajunsurile, efecetele imediate si pe termen lung traducandu-se prin:

- pregatirea permanenta si actualizata a angajatilor;

- costuri reduse de exploatare si intretinere a sistemului de educatie

online;

- cresterea performantelor prin sisteme de pregatire si consultanta

online;

- distribuirea mult mai usoara a informatiei in cadrul companiei prin

acces in timp real.

Distantele mari sau lipsa timpului disponibil au facut ca pentru multi

angajati educatia la distanta sa devina o solutie mai mult decat convenabila.

Noile tehnologii ale informatiei si telecomunicatiilor cuceresc tot mai mult

terenul detinut de modelul clasic, oferind si elementul cheie al acestuia:

interactivitatea. Invatarea nu mai este un proces pasiv, iar evaluarea se poate

realiza de asemenea online.

Problema esentiala a oricarui nou concept este schimbarea.

Controlul schimbarii, directionarea acesteia, asigurarea ca trecerea la noul

concept este un proces fluid si clar inseamna momentan succesul schimbarii.

Educatia online nu reprezinta doar tehnologie, aceasta fiind instrumentul care

faciliteaza atingerea obiectivelor urmarite: un mod de comunicare si de

invatare mai simplu, mai eficient. Inainte de implementarea efectiva a solutiei,

perspectiva economica cere insa o planificare temeinica a educatiei, instruirii

si formarii prin intermediul TIC, precum si o delimitare a obiectivelor

principale:

Intelegerea scopurilor exacte ale organizatiei. Acest prim pas

presupune o intelegere a resurselor necesare atingerii scopului propus,

a diferentelor existente si a capacitatii solutiei de e-learning de a anula

diferentele

Managementul resurselor existente. Urmatorul pas este analiza

capacitatii organizatiei de a accepta solutia de e-learning. Aceasta

inseamna evaluarea tuturor resurselor existente la dispozitia

organizatiei si planificarea lor.

Realizarea unei strategii e-learning. Odata incheiat procesul de

evaluare, se stabilesc caile de atingere a obiectivelor urmarite. Aceasta

reprezinta pasul in care se definesc modul de alocare a resurselor si

actiunile de intreprins atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Acesta este de fapt momentul cheie al intregului proiect. Sprijinul oferit,

bazat pe experienta proiectelor anterioare, va putea face diferenta

esentiala in gasirea celor mai simple si clare cai de atingere a

scopurilor.

Implementarea conceptelor definite. Aici se pune in practica know-how-

ul tehnic pentru a crea viitorul mediu de lucru:inserarea, modelarea si

personalizarea tehnologiilor, implementarea strategiei, dar si

dezvoltarea unui plan pentru urmatoarele faze ale procesului.

Evaluarea rezulltatelor si definirea din mers a strategiilor.

Aplicatiile de instruire online au o mare importanta, mai ales in ceea

ce priveste service-ul la distanta si interventiile rapide in diferite locatii.

Instruirea online este definita ca o relatie in care un instructor sustine,

colaboreaza si faciliteaza invatarea clientului. Concentrata pe variabilele din

noua economie, intruirea a devenit e-instruire. In primul rand, instruirea online

nu este orientataspre continut, ci spre procesul de invatare. Un instructor

ajuta clientul sa atinga ceea ce asteapta, dar si sa invete si sa solutioneze

situatii neasteptate. In al doilea rand, instruirea online nu trebuie facilitata de

un expert. Motivatia si angajamentul clientului sunt cele mai importante

elemente ale invatarii. In al treile rand, invatarea este atat de cognitiva, cat si

comportamentala, fiind nu doar reflectie si actiune, ci si o interactiune intre

cele doua.

3. Teleeducatia - atlernativa pentru invatamanutl traditional

In general, teleeducatia este un termen care descrie flexibilitatea

cursurilor si utilizarea tehnologiei observatiei si comunicatiilor in procesul

educational si a fost proiectat pentru a veni in intampinarea cerintelor

individuale atat ale cursantului, cat si ale profesorilor care nu mai sunt legati

de un orar anume. Faptul ca studentii si profesorii nu se mai intalnesc fata in

fata conduce la aparitia unei serii de particularitati ale acestei noi forme de

invatamant. In contextul dezvoltarilor rapide din domeniul TIC si al

transformarilor socio-economice, sistemul educational se schimba prin

oferirea de noi oportunitati educationale. Mule institutii de invataman raspund

provocarii prin dezvoltarea unor programe de invatamant la distanta.

Invatamantul la distanta are loc atunci cand profesorul si studentii sunt

separati geografic, iar tehnologia, sprijinita de cele mai multe ori de

invatamantul traditional, este folosita pentru acoperirea unor nevoi

educationale.

Modele de educatie la distanta

Spatiul limitat din institutii, precum si diverse dificultati întâmpinate de

unii studenti, în jonctiune cu necesitatea pregatirii pe tot parcursul vietii ce

conduce la o cerere de educatie sporita, conduc la luarea în considerare de

catre institutiile traditionale a alternativelor învatamântului deschis si la

distanta. Diverse modele de educatie la distanta pot fi adoptate, în functie de

scopul urmarit, cererea de educatie si resursele disponibile:

a) Model de sine statator

Presupune o institutie exclusiv virtuala, care va asigura urmatoarele

functii:

Dezvoltarea programelor educationale (inclusiv proiectarea

materialelor pentru învatare)

Tutoriat si îndrumare

Producerea, stocarea si distribuirea materialelor pentru învatare

Administrare si probleme financiare

Marketing

Evaluare si acreditare

Argumentele pentru un sistem educational constituit exclusiv pe

criteriul instruirii la distanta sunt urmatoarele:

Structurile administrative ale sistemelor educationale conventionale nu

corespund dezvoltarii si managementului sistemelor la distanta.

Institutiile traditionale considera adesea educatia la distanta ca având

rezultate inadecvate, asadar sunt rezervate în a le aloca resurse.

Cerintele studentilor la distanta pot fi mai bine satisfacute daca

institutia este dedicata în întregime cerintelor acestora.

Caracteristicile populatiei tinta sunt total diferite în sistemul

conventional fata de cel la distanta.

Pedagogia educatiei la distanta difera de cea a învatamântului

traditional.

Aceste institutii se clasifica în doua tipuri: multi-sectional - asigura

pregatire în mai multe domenii si uni-sectional - asigura pregatire într-un

singur domeniu.

b) Departament de educatie la distanta în cadrul unei institutii de învatamânt

existente.

Argumentele pentru un asemenea sistem bimodal sunt:

Materialele suport pentru învatare pregatite de cadrele didactice pot

servi în egala masura studenti interni si externi de campus.

Materialele de autoinstruire încurajeaza învatarea independenta a

ambelor categorii de studenti.

Studentii pot opta pentru unul sau altul dintre sisteme.

Studentii la distanta beneficiaza de traditia si renumele institutiei si se

supun standardelor acesteia.

Cadrele didactice sunt încurajate pentru practicarea unui învatamânt

mai interactiv.

c) Structuri cooperative

Diverse institutii lucreaza în comun, atât în activitatea de educare cât

si în îndeplinirea celorlalte functii ce le revin (productie si distributie de suport

pentru învatare, administrative etc.). Aceste institutii nu înscriu studenti în

mod direct, ci ofera servicii pentru institutiile de învatamânt propriu-zise.

d) Structuri hibride

Ca rezultat al îmbinarii diverselor structuri din modelele descrise

anterior.

În afara descriptorilor modelelor de educatie la distanta de mai sus,

care poarta cu sine gradul de aplicabilitate practica în varii situatii, se mai pot

enumera câtiva factori care influenteaza alegerea unei structuri:

Scopul educatiei. Daca se urmareste pefectionarea cadrelor didactice

în sensul familiarizarii cu prevederile reformei învatamântului, atunci

optiunea ar putea fi pentru un model de sine statator sau dual,

unisectional.

Necesitatile pentru educatie. O universitate deschisa este cea mai

buna solutie pentru cerinte mari.

Resurse disponibile - umane, fizice si financiare.

Gradul autonomiei si controlului - dependente de orientarea si

sustinerea de la nivelul politicilor educationale.

În general, institutiile educative prefera adoptarea unui sistem

bimodal de organizare, prin proiecte specifice care creaza o institutie virtuala

în cadrul uneia traditionale. Efectele sunt evidente în timp relativ scurt - o

universitate înscriind de zeci de ori mai multi studenti decât pot încape în

salile sale de curs - dar efectele pe termen lung sunt cele vizate, institutiile cu

traditie ocupând un loc în spatiul educativ de mâine, spatiul virtual, catre un

viitor al "universitatilor fara sedii, legate (mai întâi) de oameni si de idei".

(Dumitru Oprea, rectorul Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi - martie 2000).

Educatia prin corespondenta. Inainte de aparitia si folosirea in masa a

TIC, educatorii foloseau materialul tiparit si serviciile postale pentru ceea ce

se numea educatie prin corespondenta. Aceasta forma de educatie la distanta

ramane inca o modalitate de instruire viabila acolo unde nu sunt inca

dezvoltate infrastructurile necesare unei abordari moderne si mai eficiente.

Astazi, se semnaleaza forme moderne ale educatiei prin corespondenta, in

care materialele pentru invatare sunt in format electronic si pot fi livrate pe

dischete, CD-ROM sau prin e-mail. Se obtin astfel unele avantaje fata de

invatamantul prin corespondenta: scaderea costurilor, reducerea personalului

si eliminarea spatiilor de depozitare.

Educatia prin radio a avut o popularitate mai scazuta, fiind folosita

odata cu dezvoltarea noului purtator de informatie si dizolvandu-se in celelalte

fucntii ale comunicarii prin Mass-media: promovarea culturii, informarea,

socializarea si chiar divertismentul. Fara indoiala, radioul isi are in continuare

predominanta pozitiva in perimetrul instructiei si educatie de tip informal, la

nivelul marilor comunitati sau societatii, in general.

Educatia prin televiziune preia de asemena, de la carti si presa

multiple sarcini de stocare si transfer al informatiei aflate intr-o adevarata

explozie. Prn mijloacele sale ample si variate si beneficiind de avantajul

obisnuintei, televiziunea contribuie la infromarea culturala, dar poate fi

utilizata si pentru educatie, mentinandu-se ca alternativa pedagogica in

centrul de interes al educatorilor.

Educatia prin Internet este un tip de predare – invtare la distanta care

castiga teren pe zi ce trece. Cursurile – suport sunt sticate digital in forme

specifice si un navigator uzual pentru Internet sau, in unele caze rare, un

program special, permite cursantilor sa acceseze informatiile in ritmul propriu

de asimilare. Materialele de invatare sunt prezentate intr-o froma multimedia –

prin imbinare de text, sunet, imagine, animatie, filme, etc – si in modul

hyperlink- un model structural in care accesul la alte informatii se realizeaza

prin legaturi multipole de la o singura pagina. La randul lor, alte pagini permit

revenirea, aprofundarea prin accesarea altor pagini cu subiect similar sau

saltul la alte tipuri de informatii.

Materialele didactice memorate in format digital prezinta o serie de

avantaje:

inlaturarea necesitatii spatiilor de depozitare si a personalului

numeros;

reducerea costurilor de expediere;

flexibilitate pentru student de a alege partea care se tipareste si

cea care ramane in format electronic

expedierea la timp;

integrarea unei varietati de medii de invatare: text, grafica,

imagine, sunet;

acces la materiale din foarte multe susrse, unele prin link-uri;

integrarea legaturilor cu tutorii si cu alti colegi prin intermediul

Web.

Caracterisitici

Prin teleeducatie, invatarea devine independenta de timp si spatiu,

fiind in acelasi timp accesibila cursantilor indiferent de varsta. Pentru aceasta

este nevoie de un context tehnologic adecvat care sa ofere cursantilor

accesul la o multitudine de mijloace de informare si de surse de cunostinte.

Teleeducatia este o consecinta fireasca a dezvoltarii TIC. Au fost indentificate

trei subsisteme ale teleeducatiei: persoana care invata(cursantul); cadrul

didactic (instructorul); metoda de comunicare.

In cadrul sistemului de teleeducatie trebuie creat un context

educational corespunzator, care sa implice atat instructorii, cat si cursantii.

Cursurile trebuie sa corespunda cerintelor educationale ale contextului.

Cursurile vor cunoaste modificari de structura, conceptie sau limbaj pentru a fi

aduse la forma corespunzatoare mediului de comunicare realizandu-se

trecerea de la sistemul educational traditional la cel modern.

Teleeducatia implica doua aspecte principale: pe de o parte permite

cursantilor accesul online la informatii, fara a fi prezenti fizic intr-o sala de

studi; pe de alta parte permite cursantilor accesarea informatiilor orin

intermediul instrumentelor moderne existente intr-o sala de stiudiu.

Calitatea procesului teleeducational

Cursantii incepatori pot intampina dificultati in determinarea

cerintelor unui curs academic, deoarece nu au suportul unui grup similar,

accesul rapid la un profesor sau nu sunt familiarizati cu tehnologia utilizata

pentru transmiterea cursurilor la distanta. Studentii la distanta trebuie sa fie

selectivi si sa se concentreze pe procesul de invatare, pentru a stapani noile

informatii. Ei trebuie sa schimbe modul de tratare a cursurilor, sa treaca de la

abordarea superficiala la cea profunda. In procesul teleeducational cursantii si

profesorii trebuie sa faca fata numeroaselor provocari, precum: recunoasterea

puterilor si limitelor fiecaruia, castigarea, mentinerea si chiar cresterea

increderii in fortele proprii, deprinderea comunicarii cu alti colegi cu care nu se

pot stabili intalniri penru a discuta fata in fata.

Principala bariera in calea desfasurarii cu succes a procesului

teleeducativ o constituie lipsa unei infrastructuri de comunicatie adecvate,

care sa permita transferul optim al infromatiei de tip text, video si audio.

Problema cunoaste grade diferite de dificultate. Rezolvarea va veni in urma

constituirii retelei globale de comunicatii, pecand de la actuala rete Internet si

extinzand-o prin conexiuni la retele nationale. O alta problema care afecteaza

teleeducatia o reprezinta obstacolele privind integrarea unot persoane in

sistemul teleeducativ. Obstacolele tin de lipsa calificarii si abilitatilor necesare

utilizarii TIC, n general, si a acestui sistem, in special. Incapacitatea unora de

a se integra in sistemul teleeducational tine de factori psihologici sau sociali si

se datoreaza imposibilitatii acestora de a frecventa centre de specializare in

utilizarea TIC. Neadaptarea cadrelor didactice la noile tehnologii represinta,

de asemenea, un alt neajuns. Pentru depasirea acestuia, instructorii trebuie

sa urmeze cursuri specializate, in rua carora sa poata face trecerea cu

usurinta spre noul sistem educational.

4. Paradigme educationale in societatea informationala

Dezvoltarea din ultima perioada a tehnologiei informatiei si

comunicatiilor are un impact profund asupra modului de desfasurare a

activitatilor in orice societate. Astfel, au aparut noi paradigme in cercetarea

stiintifica, in dezvoltarea tehnologica, in modul de a face afaceri, in natura

muncii si in activitatea manageriala. Educatia, ca activitate esentiala in

dezvlotarea unei societati, nu a putut fi ocolita de fenomenul tehnologic,

cunoscand transformari esentiale, constituie in noi metode, modele si

paradigme ale invatamantului modern.

Premise pentru E-learning

Studii recente indica faptul ca nu mai exista practic nicio activitate

sociala care sa nu fie secondata de o prezentare in fromat electronic

concretizata in pagini Web pe Internet, baze de date multimedia, prezentari

interactive. Pregatirea cadrelor didactice pentru a utiliza eficient TIC in

activitatea didactica apare ca deziderat major in coordonarea procesului

instructiv-educativ. Accesul la Internet inlatura barierelegeografice si

temporale, permitand colaborari la distanta, accelerand corespunzator ritmul

de obtinere si de comunicare a ideilor si rezultatelor. Noile tehnologii

educationale constituie astfel de rezultate si se propaga prin Internet pentru a

fi folosite in activiatea didactica. Majoritatea marilor universitati au adoptat

obligativitatea prezentarii cursurilor pe Web. Au fost elaborate, se dezvolta si

se extind tot mai mult produsele program specializate pentru realizarea de

cursuri electronice interactive.

O noua abordare in educatie

O problema comuna care afecteaza atat scolile, cat si universitatile o

reprezinta presiunea bugetului. Desi se cheltuieste tot mai mult pe tehnologiile

educationale, cea mai mare parte a investitiilor este blocata in costurile

structurii existente. Noile tehnologii vor trebui folosite pentru a reduce

costurile si pentru a creste posibilitatile de acces la informatie. Tehnologiile

promitatoare sunt in special cele videointeractive, conectarea in retea si

instrumentele software si hardware de colaborare virtuala.

Calculatoarele pot juca rolul unor profesori surprinzator de rabdatori,

indemnand catre o gandire creativa si promovand spiritul intreprinzator.

Avantajul major pe care il implica calculatoarele este eliminarea starii de

inconfort, oferind sansa invatarii fara a mai simti incorsetarea provenita din

parerea celor din jur. Calculatoarele vor deveni un fel de mentor electronic.

Noile abordari in educatie se concretizeaza astazi in paradigme ca

e-learning, distance-learning, teleeducation sau online-learning. E-learning nu

reprezinta altceva decat o modalitate noua de a privi procesul de invatare, in

care elementele de fond raman aceleasi, doar mijlocul de transmitere si

insusire a cunostintelor se schimba. Utilizarea mijloacelor informatice in acest

scop aduce cu sine libertatea de a invat in locul si la momentul dorit.

Radacinile sistemului educational online se gasesc in invatamantul la distanta

practicat in anumite regiuni ale globului. Distantele mari sau alte obstacole ii

desparteau pe instructori de cursantii lor. Cele mai utilizate si agreate cai de

transmitere si receptionare a cursurilor au fost posta si ulterior radioul. Desi

aparitia calculatoarelor personale a fost destul de timpurie, costurile ridicate

ale tehnologiei au impiedicat dezvoltarea in aceasta directie.

Dupa dezvoltarea semnificativa a TIC, promotorii noilor idei

educationale au inceput sa-si puna in practica proiectele. Rampa de lansare

pentru e-learning a constituit-o insa Internetul si tehnologia World Wide Web.

Dezavantajul solutiilor anterioarede invatamant la distanta si-a putut gasi

rezolvarea: interactivitatea student-instructor a devenit posibila. Realizarile in

domeniul software pentru procesele de e-learning permit comunicarea in timp

real, dand nastere salilor virtuale (teleclaselor). Pe plan mondial, bugetele

alocate sectorului de e-learning vin sa formeze imaginea asupra pietei

existente, tehnologia si conceptele de e-learning fiind mult mai vehiculate in

alte medii decat cele academice. Adoptarea de catre organizatii cu scop

lucrativ a solutiilor de e-learning permite o pregatire mult mai eficienta a

propriilor angajati, in contextul in care informatia devine elementul

fundamental pentru orice afacere.

In acest context, piata romaneasca surprinde prin deschiderea

manifestata. Pe langa numarul mare de universitati si orgaizatii care adopta o

astfel de sloutie, infrastructura Intrenet promite o dezvoltare spectaculoasa.

Dincolo de suportul tehnologic, elementulk esential il constituie aspectul

psihologic implicat: aplicand o metodologie de lucru clara si profesionala,

proiectele implementate se vor bucura de o mare receptivitate din partea

utilizatorilor.

E-learning este o industire relativ noua si neexplorata, care

presupune acoperirea unui set vast de aplicatii si procese bazate pe invatarea

cu ajutorul calculatorului. E-learning inseamna distribuirea continutului

informatiei pe cale electronica, fiind mai precis definit decat invatamantul la

distanta:

e-learning inseamna convergenta dintre invatare si Internet;

e-learning inseamna folosirea TIC pentru a construi, livra, selecta,

administra si extinde invatarea;

e-learning inseamna invatarea prin Internet, putand include informatii in

formate multiple si o retea de comunicatie intre cei implicati;

e-learning reprezinta cel mai rapid mod de invatare, cu cele mai reduse

costuri, care permite cresterea accesului la educatie pentru toti

participantii.

Exista numeroase semnificatii pentru prefixul “e” in cazul paradigmei e-

learning, dintre care cele mai importante sunt:

explorare – cei care invata utilizeaza Internetul ca instrument de

explorare pentru a accesa o multitudine de informatii;

experienta – www ofera posibilitatea de discutii online intre

participantii la cursuri;

angajament – www ii captiveaza pe cursanti, oferindu-le posibilitatea

invatarii sincrone, colaborarii si schimbului de idei;

usurinta utilizarii – permite chiar si celor neinitiati in navigarea pe

Internet accesarea informatiilor de pe orice tip de platforma tehnica.

Ca o definitie sinteza, se poate spune ca e-learning inseamna

invatarea bazata pe tehnologii, o modalitate de difuzare a infomatiei care

foloseste toate mediile electronice, inclunzand Internetul, Intranetul,

extranetul, satelitii de comunicatie, benzile video-audio, programele de

televiziune interactive si CD-ROM-ul. Concepte ca e-learning, invatare bazata

pe Web sunt definite si utilizate in mod diferit de orgaizatii si utilizatori.

Avantajele sistemului e-learning

Principalul avantaj al unui sistem de e-learning consta in flexibilitatea

care incurajeaza stilul propriu de invatare al cursantului. In ultim perioada,

invatamantul traditional incepe sa piarda teren, lasand loc educatiei asistate

de calculator, datorita in special costurilor reduse.

Principalele avantaje oferite de e-learning

Avantaj Descriere

Tehnologia a

revolutionat afacerile,

acum trebuie sa

revolutioneze si

invatamantul

Necesitatea de transformare a modului de organizare

a invatarii in unul mai modern, eficient si flexibil a

condus la notiunea de e-learning.

Oriunde, oricand,

oricine

Se estimeaza ca un procent destul de mare de

angajati utilizeaza calculatoarele personale in munca

lor. Obstacolele tehnice cum ar fi accesul,

standardele, infrastructura nu reprezinta o

problem,cel putin in viitorul apropiat. Dezvoltarea a

WWW, capacitatea ridicata a retelelor si

calculatoarelor ofera posibilitatea de invatare 24 ore

pe zi, 7 zile pe saptamana.

Scaderea costurilor

datorita eliminarii

cheltuielilor de

transport

Marele beneficiu il reprezinta eliminarea costurilor si a

inconvnientelor care erau reprezentate de necesitatea

ca instructorul si cursantul sa se alfe in acelasi loc.

Studiile arata ca organizatiile din SUA si-au redus

costurile cu 50-70% cand au inlocuit intruirea

traditionala cu livrarea electronica a cursurilor.

Posibilitatea de

modificare a

informatiei difuzate

Produsele Web permit instructorilor sa-si actualizeze

lectiile si materialele in intreaga retea, cu refacere

automata a infromatiilor si accesul cursantilor la cele

mai noi date.

Cresterea gradului de

colaborare si

interactivitate intre

cursanti

Invatamantul la distanta poate fi mai stimulativ si mai

incurajator decat cel traditional, deoarece permite

interactiunea dintre grupuri. Cursantii care utilizeaza

acest tip de invatamant au mai multe contacte cu

colegii, petrec mai mult timp cu pregatirea

materialelor, inteleg mai bine temele.

Invatamantul

electronic este mai

putin stresant decat

cel traditional

Acest tip de invatamant elimina teama de a gresi in

fata unui grup de oameni. Cursantii pot incerca lucruri

noi, pot gresi si pot afla unde au gresit, invatand astfel

ce au facut bine si ce nu.

Invatarea controlata Tehnologia da posibilitatea individului sa-si

organizeze modul de invatare nemaifiind nevoie sa

participe la orele organizate in clasa.

Prezentarea pe

module

Arhitectura informatiei este modulara, aceasta este

invatarea progresiva.

Posibilitatea de a

masura eficacitatea

programului

In e-learning cursantii sunt usor de monitorizati,

putind fi urmarite numarul de download-uri facute,

numarul de teste date. De asemenea, se poate

acorda ajutor celor care au nevoie.

Capacitatea mare de

stocare

Internetul are o capacitate mult mai mare de stocare

comparativ cu hard-disc-urile individuale. Acesta

permite utilizatorilor sa acceseze mai multe produse

putand vedea prezentari pentru o serie de cursuri din

care isi pot alege cel putin unul.

Forme de exprimare pentru e-learning

Paradigma e-learning a procesului educational in societatea

infromationala cunoste cel putin trei forme de manifestare: clasele distribuite,

invatamantul independent si invatamantul deschis la distanta ( IDD).

Modelul claselor distribuite

Caracterisitici Ora de curs implica si comunicari reale, atat cursantii cat

si profesorii trebuie ca macar o data pe saptamana sa se

reuneasca intr-un spatiu fizic;

Numarul de locatii ale participantilor la curs poate varia de

la doi la cinci sau mai multe;

Cursantii pot participa la curs din locatii convenabile ( de

acasa sau de la lcul de munca);

Institutiile vor servi un numar mic de studenti aflati in locatii

diferite.

Tehnologii-

suport pentru

orele de curs

Dialog video-bidirectional;

Dialog video-unidirectional si audio-bidirectional;

Audioconferinte;

Videoconferinte

Tehnologii-

suport in afara

orelor de curs

Telefon, fax;

Posta clasica;

Calculator persona.

Modelul invatarii independente

Caracterisitici Nu exista ore de curs si cursantii studiaza independent,

urmand indicatiile primite;

Cursanti pot interactiona cu profesorul si in unele cazuri

cu alti colegi;

Materialele de curs oferite se pot afla sub forma scrisa,

pe discheta, CD-ROM, casete video;

Materialele de curs se folosesc pe perioade mari de

timp, iar realizarea lor necesita un proces complex in

care sunt implicati pe langa profesori de specialitate si

specilaisti media, specialisti in procesul de instruire,

lingvisti.

Tehnologii-suport

pentru orele de

curs

Niciuna, deoarece nu exista ore de curs.

Tehnologii-suport

in afara orelor de

curs

Telefon;

Mail vocal;

Posta clasica;

Calculator personal.

Modelul IDD

Caracteristici Materialele de curs se prezinta sub forma tiparita, pe

dischete, CD-ROM, casete video, care sa le permita

cursantilor sa studieze individual sau in grup;

De obicei, materialele de curs sunt specificeunui

profesor, in fucntie de materia predata;

Cursantii se intalnesc periodic intr-o anumita locatie

pentru ca profesorul sa poata sustine o ora de curs prin

tehnologii interactive, similar modelului clasei distribuite;

Orele de curs comune se fac pentru ca studentii sa

discute si sa clarifice anumite conceptii sau idei, sa

realizeze anumite experimente, simulari sau alte exercitii

aplicate.

Tehnologii-suport

pentru orele de

curs

Dialog vidoe-bidirectional;

Dialog video-unidirectinal;

Dialog audio-bidirectional

Audioconferinte;

Videoconferinte.

Tehnologii-suport

in afara orelor de

curs

Telefon;

Mail vocal;

Calculator personal.

E-learning-ul nu doreste sa inlocuiasca sistemele educationale

traditional, ci doreste sa intareasca procesul de invatare.

5. Cerinte ale invatamantului online

Sistemele complexe ale comunicarii pun in miscare capitaluri

imense, echipamente tehnice sofisticate, resurse umane uriase si are ca

beneficiari miiarde de oameni.

Institutii virtuale de formare

Termenul de educatie virtuala este din ce in ce mai folosit, in relatie

directa cu prezenta crescanda a TIC in metodologia invatamantului deschis la

distanta. Evolutia institutiilor virtuale are loc in contextul unui spectru larg de

conditii care, pe de o parte, conduc la nevoia de schimbare, iar pe de alta

ingradesc schimbarea sau incetinesc ritmul. Conditiile variaza de la cele

regionale la unele care actioneaza global, importanta fiecareia diferentiindu-

se relativ la contextul socio economic specific unui anumit stat luat in

considerare. O institutie de educatie virtuala poate fi definita ca: o institutie

implicata in activitati de tip educativ care isi promoveaza planul de invataman,

programele analitice si cursurile direct celor interesati prin intemediul TIC,

furnizand si suportul tutorial sau o organizatie creata prin parteneriat pentru a

facilita predarea si invatarea fara o aplicare directa ca furnizor de programe

educative. Institutiile vrituale pot include atat sectorul public, cat si privat,

lanivel elementar, gimnezial, liceaul, universitar ca si forme de educatie

nonformala, educatie permanenta, educatie vocationala de perfectionare.

Emergenta institutiilor virtuale are patru surse diferite:

institutii care au fost implicate in educatia deschisa si la distanta;

institutii traditionale, de la scoli la universitati care nu au mai fost

implicate in educatia la distanta;

sectorul corporatiilor sau al organizatiilor mari care dezvolta programe

de pregatire pentru uz intern, avand ca suport si mijloc de distribuire

TIC si purtand eticheta de virtual;

persoane individuale care din motive variind de la altruism la profit,

folosesc TIC pentru a crea oportunitati de creare pentru oricine este

interesat.

Eticheta virtual este folosita in sens larg si nediscriminat in toata

lumea si este interschimbabila cu alti termeni similari: invatare deschisa si la

distanta, invatare distribuita, invatare in retea, invatare prin Web si invatare

prin calculator.

Desi sunt foarte putine exemple de institutii virtuale in sensul pur,

numarul activitatilor de acest tip., in toate formele si la toate nivelurile

organizatiilor instructiv-educative, publice sau private, este considerabil in

toata lumea. Nimeni nu pare sa se indoiasca de fptul k dezvoltarea TIC va

avea un impact profund asupra accesului, functionarii institutionale si

proceselor predarii si invatarii.

Dezvoltarea institutiilor virtuale este inca in faza experimentala in

majoritatea tarilor. In mod obisnuit, World Wide Web-ul se foloseste doar ca

mediu publicistic fara a se apela la potentialul real al tehnologiilo, din cauza

lipsee de importnata care se acorda pregatirii si perfectionarii personalului

didactic. Emergenta institutiilor virtuale este in relatie directa cu dezvoltarea si

accesul la infrastructura TIC. Oricum, majoritatea decalajelor socio-

economice si geografice rezulta din acest acces si constitue punctul critic al

educatiei la distanta, deoarece lipsa accesului dezavantajeaza din ce in ce

mai mult achizitia de aptitudini si cunoastere. In ciuda acestei relatii directe,

se pare ca planurile strategice de dezvoltare a infrastructurii TIC nu iau in

considerare aplicativitatea in educatie.

Mediul de invatare la distanta prin Internet

Invatarea la distanta comporta multe aspecte similare cu invatarea

in mediile traditionale, doar cateva diferente semnificative conferindu-i un

aspect aparte. Personalul didactic implicat are de indeplinit aceleasi obiective

care contureaza, orienteaza si dau semnificatie situatiilor educative

conventionale, dar separarea de elev/student face ca anumite sarcini ale

muncii cadrului didactic sa ia forme speciale Introducerea Internetului in scoli

este evenimentul care precipita emergenta unei noi pardigme in educatie. Pe

fondul schimbarilor majore in plan social, convergenta unor factori cum sunt

dezvoltarea tehnologica, noile tehnologii pedagocice si impartirea

responsabilitatii pentru educatie cu duverse alte institutii duc la reliefarea unor

caracteristici care dau masura paradigmei:

fluiditatea rolurilor;

curriculum orientat spre necesitatile particulare ale cursantului;

resurse distribuite;

facilitati virtuale;

lectii asincrone.

Un aspect important al politicilor nationale in directia formarii noilor

generatii este folosirea calculatorului ca suport pentru invatare. Astfel,

trebuie prevazut si orientat impactul TIC asupra invatarii prin relevarea

rezultatelor asteptate. TIC nu trebuie considerata numai ca unul dintre

elementele de continut ale invatamantului, ci si ca un mijloc didactic, integrat

in predarea diferitelor discipline, cu rol importnant in imbunatarilrea calitatii

predarii si ameliorarea procesului instructiv-educativ. Ca urmare a utilizarii

TIC se vor dezvolta aptitudini de creare, tratare, obtinere, selectionare si

recuperare a informatiei si se vor dezvolta creativitatea si capacitatea de

gandire structurata. Se vor crea noi medii de invatare individuala si in grup.

Un alt efect posibil ar fi convertirea modeluluii interactiunii educator-elev intr-

un model triunghiular educator-calculator-elev.

Competentele participantilor la educatia la distanta

Mediul de instruire la distanta are ca principale particularitati

resursele disponibile si modalitatile de contact dintre tutor si contact sau intre

cursanti. Particularitatile impun ca atat educatorii, cat si studentii sa

demonstreze competente specifice de comunicare in scris si de stapanire a

mijloacelor de transmitere a informatiilor folosite in program. Exprimarea

grafica, textuala, este un fenomen complex destul de putin abordat.

Comunicarea textuala se supune aceleiasi succesiuni de tehnici de

preparare, elaborare, adaptare si interpretare a materialelor care formeaza

corul mesajelor. Fiecare tehnica in parte difera insa, mai mult sau mai putin,

in masura in care difera aspectul grafic al mesajului de fenomenele orale ale

comunicarii aceluiasi mesaj. In sprijinulk ideii ca procesul emiterii este mult

mai complex decat o simpla articulare, iar receptarea depaseste simpla

percepere a unor stimuli oarecare, cercetatorii in domeniul psiholingvisticii

sublinieaza ca mesajul este atat construit incat sa poarte cu sine si

semnificatia.

Cerintele unei comunicari eficiente:

perceperea diferitelor niveluri de abstractizare a variatelor tipuri de

limbaj;

intelegera raporturilor intre valorile lexicale si cele sintactice;

cunoasterea si aprecierea valorii semnelor de punctuatie si a

celorlalte mijloace grafice;

surprinderea si aprecierea corecta a volrilor contextuale;

distingerea intre esential si accesoriu intr-un text scris;

insusirea tehnicilor de lucru bazate pe informatii scrise;

stapanirea tehnicilor de formulare a intrebarilor, pornind de la o

informatie;

abilitatea de a rezuma si fromula o concluzie;

integrarea in experienta proprie a cunostintelor dobandite prin

informatia scrisa.

Un model al competentelor in folosirea calculatoarelor in vederea

educatiei online include aptitudini de informare si cercetare necesare

fiecarui cursant in timpul studiilor si fiecarui instructor participant la un

program de educatie la distanta prin Internet:

Definirea sarcinii. Primul pas consta in recunoasterea nevoii de

informare, definirea problemei si identificarea tipului si cantitatii

de informatie necesara. Cursantii si instructorii trebuie sa fie

capabili:

- sa foloseasca e-mail-ul si grupurile de discutii online pentru a

comunica in privinta continutului materialelor, pentru informare,

pentru a initia dicutii pe anumite teme subiecte si pentru a indeplini

sarcini;

- sa utilizeze conferintele online, e-mail-ul si software0ul pentru retele

locale pentru a comunica;

- sa foloseasca programele speciale pe calculator pentru definirea sau

redefinirea problemei.

Strategii de cautare a informatiei. Odata formulata sarcina,

trebuie luate in considerare toate sursele posibile si trebuie

dezvoltat un plan de cautare si selectare a informatiei;

Accesul si localizarea informatiilor. Dupa determinarea

prioritatilor de cautare, informatiile trebuie identificate intr-o

varietate de forme de stocare si accesate.

Folosirea informatiilor. Dupa identificarea resurselor potential

necesar, cursantii si instructorii trebuie sa parcurga materialele

pentru a le determina importanta pentru tema si apoi sa

extraga infromatiile relevante.

Sintetizarea. Studentii si educatoriitrebuie sa stie sa organizeze

si sa comunice rezultatele activitatii de infromare.

Evaluarea. Cursantii si instructorii pot evalua munca proprie

sau pot fi evaluati de altii.

6. Sisteme de invatare interactiva prin realitatea virtuala

Sistemul de invatare interactivaeste un sistem educational

colaborativ care permite mai multor cursanti aflati in locatii geografice diferite

sa interactioneze intr-un spatiu virtual tridimensional. Pentru a efectua

experimente virtuale, pot fi folosite si sarcini creative. Cursantii pot sa creeze

dinamic obiecte noi si sa le modifice proprietatile. Sistemul mentine starea

spatiului, asa cum este vazut de fiecare cursant. Pentru a mentine consistenta

spatiului, este nevoie de o metoda eficienta de comunicare.In cadrul spatiului

virtual, materialele tridimensionale sunt bazate pe OMG-COBRA, un model de

arhitectura distribuita. Este introdusa si o metoda de creare a noilor obiecte si

de modificare a proprietatilor lor. In cele din urma, dupa dezvoltarea si

implementarea unui prototip de sistem, se pot evalua diferitele aspecte care

privesc metodele propuse.

Studiile recente asupra instruirii asistate de calculator sugereaza ca

invatarea interactiva, in care cursantii interactioneaza activ cu materialul

educational si invatarea colaborativa, in care cursantii vorbesc cu ceilalti din

grup, joaca un rol semnificativ in dobandirea de noi cunostinte. In plus,

oamenii sunt mai interesati de educatia asistata de calculatoare, in special de

invatarea cooperativa asistata de calculator. In cadrul acestui nou tip de

invatare sunt folosite diferite tehnologii precum posta electronica, stirile,

tehnologia informatiei si comunicatiilor, mediile grafice tridimensionale pot fi

aplicate in diferite domenii, inclusiv educatie. Prin utilizarea materilelor

educationale prezentate folosind 3D-CG, cursantii pot intelege mai bine

constructiile tridimensioanle, pot studia dinamica si pot observa obiecte din

diferite unghiuri de vedere. Tehnologia 3D-CG permite atat construirea unei

lumi virtuale, cat si descrierea de structuri complicate.

Cercetarile recente au indicat codificarea materialului educational

prin utilizarea limbajului de modelare a realitatii virtuale, prin care datele de

modelat po fi descarcate local de pe un server, permitand mai multor

utilizatori accesul la aceeasi lume virtuala. Totusi, utilizatorii nu se pot

recunoaste intre ei si nu pot colabora in manipularea obiectelor virtuale.

Fiecare evolueaza intr-o copie proprie a lumii virtuale. S-a dezvoltat un mediu

virtual in care utilizatorii pot percepe si reactiona la actiunile altor utilizatori

simultani si pot manipula obiecte cooperativ.

Mediul colaborativ de învatare folosind un spatiu virtual are

urmatoarele facilitati:

(1) Spatiu virtual comun (camera). O scoala obisnuita contine mai multe

unitati de spatiu, fiecare fiind desemnata ca o sala de clasa. Cursantii din

interiorul unei sali lucreaza cu acelasi material educational. Un cursant poate

fi prezent într-o singura camera la un moment dat, dar se poate misca liber

dintr-o camera în alta.

(2) Viziune si parcurgere tridimensionala a materialelor educationale.

Cursantii din aceeasi camera vad aceleasi obiecte tridimensinale. Daca o

proprietate a unui obiect se schimba, atunci toti vad schimbarea în acelasi

timp. Fiecare cursant se poate deplasa prin camera si vedea obiectele din

diferite unghiuri de vedere.

(3) Ferestre de identificare. Pentru a permite recunoasterea reciproca a

cursantilor care lucreaza în aceeasi camera, pe ecranele calculatoarelor apar

„ferestre” care identifica locul fiecarui cursant în clasa si directia în care

priveste.

(4) Conversatii în timp real. Pentru comunicare cursantii pot utiliza dialogul

text sau conferintele audio/video, ceea ce conduce la o învatare colaborativa

eficienta.

(5) Operarea colaborativa a materialelor educationale. Cursantii pot

interactiona activ cu materialele virtuale. De exemplu pot muta un obiect, îl

pot roti, îi pot schimba forma, culoarea sau îi pot adauga o noua parte. De

asemenea, pot activa unul din comportamentele predefinite ale obiectelor (de

exemplu pot forta un obiect sa cada, ca si cum ar fi sub influenta gravitatiei în

lumea reala). Fiecare cursant observa schimbarile produse de numeroasele

tipuri de comportamente în acelasi timp.

În scop educativ, unele sistemele pot fi folosite la studiul limbilor

straine. Totusi, pentru situatiile în care interactiunea strânsa cu obiectele este

necesara – cazul experimentelor fizice si muncii creative – mecanismele

oferite nu sunt suficiente. În aceste situatii este foarte important pentru sistem

sa gestioneze strict consistenta starii dinamice a mediului virtual comun.

Pentru ca schimbarile în starea obiectelor sa fie observate de toti cursantii,

trebuie rezolvate urmatoarele aspecte:

- memorarea starii curente a spatiului comun si gestionarea

schimbarilor dinamice;

- stabilirea celui mai bun model de obiecte pentru materialul

educational;

- alegerea celei mai bune interfete pentru crearea/distrugerea

obiectelor si modificarea proprietatilor lor;

- realizarea comunicatiei între obiectele distribuite.

În sistemele educationale, pentru cursanti este important sa aiba

posibilitatea de a crea noi obiecte si de a le schimba proprietatile. De aceea,

sistemul trebuie sa memoreze starea statica a materialelor educationale si sa

gestioneze starea lor dinamica. Pentru a accelera procesul de desenare

grafica, fiecare cursant trebuie sa aiba propria copie a obiectelor dinamice

grafice. Exista doua alternative pentru ca un cursant nou sa obtina starea

curenta a spatiului comun: de la server sau de la alt cursant. În cel de al

doilea caz, daca toti cursantii parasesc camera, starea curenta dispare.

Pentru a pastra totusi starea curenta, se adauga sistemului un cursant

special, numit pseudo-cursant (figura 2). Materialul educational este creat si

memorat în baza de date de materiale. Atunci când pseudo-cursantul este

lansat, el încarca materialul din baza de date si creeaza o copie locala. Atunci

când cursantii A si B intra în camera, fiecare primeste o copie a copiei

pseudo-cursantului si toate copiile sunt actualizate.

Un obiect distribuit poate fi definit prin arhitectura CORBA. Baza

CORBA este obiectul broker de cereri (ORB) si limbajul de definire a interfetei

(LDI). Fiecare interfata specifica este definita prin LDI si obiectele distribuite

comunica între ele prin ORB. Astfel, fiecare obiect poate fi accesat prin ORB

fara a sti locatia sa geografica, folosind interfata simpla definita prin LDI.

Figura 3 prezinta structura fiecarui obiect educational în spatiul virtual.

Resursele din fiecare obiect educational sunt gestionate de un singur obiect

CORBA - „echipament”. El gestioneaza obiectele scenei, comportamentele si

alte resurse.

Un obiect de scena are noduri grafice, un comportament si poate avea

obiecte sunet.

Pentru ca mai multi cursanti sa împarta starea ta retele de viteza

foarte mare, cu întârzieri curenta a spatiului virtual, trebuie sa schimbe

reduse. Pentru o utilizare practica, mesajele mesaje între ei, ori de câte ori

starea camerei trebuie clasificate si trebuie identificata cea se modifica.

Mesajele sunt foarte dese, pen-mai buna metoda de comunicatie pentru fietru

a asigura sincronizarea corecta a starilor care categorie.

Tipul 1. Operatii care nu afecteaza alti cursanti (de exemplu citirea starii unui

obiect).

Pentru aceste operatii, cursantul trimite cereri direct obiectelor respective.

Tipul 2. O peratii care cer o sincronizare stricta între toti cursantii (de exemplu

aprinderea

luminii). Pentru aceste operatii, cursantul trimite cererea întâi la serverul

camerei,

care îi verifica acceptabilitatea si starea în camera, apoi o retrimite catre

destinatie. Serverul camerei trimite si un mesaj catre toti cursantii, anuntându-

i sa îsi actualizeze starea obiectelor.

Tipul 3. Operatii care necesita un raspuns rapid (de exemplu miscarea unui

obiect sau

schimbarea unghiului de vedere propriu). Pentru astfel de operatii, cursantul

trimite o

cerere catre toti ceilalti cursanti prin multicasting IP, nu prin ORB. Cererile de

acest tip sunt de obicei urmate de cereri de tipul 2. De exemplu, atunci când

un obiect

este miscat, pozitia sa este emisa în retea. Atunci când miscarea înceteaza,

fiecare cursant

actualizeaza starea obiectului sau proxy prin cereri de tipul 2.

În sistemul prezentat, cele trei mecanisme de sincronizare sunt

selectate automat de un obiect proxy al fiecarui cursant pentru a ascunde

procesul de selectie si pentru a face interfata mai simpla. În mesajele de tipul

2, serverul camerei verifica acceptabilitatea mesajului trimis de fiecare cursant

pentru a mentine consistenta starii camerei. Pentru a mentine o consistenta

stricta, cea mai simpla cale ar fi folosirea unui mecanism de blocare care

permite unui singur utilizator sa opereze asupra unui obiect la un moment dat.

Acest mecanism însa ar face dificila pentru utilizatori perceptia senzatiei de

operare colaborativa asupra unui obiect, ceea ce contrazice chiar obiectivul

de a oferi un mediu colaborativ.

Pentru ca mai multi cursanti sa manipuleze acelasi obiect, trebuie

trimise simultan mai multe mesaje care afecteaza acel obiect. Pentru

mesajele care schimba starea obiectului trebuie pastrata ordinea corecta. De

exemplu, sa presupunem ca mai multi utilizatori vor sa schimbe culoarea unui

semafor care are trei culori (rosu, galben, verde). Daca ordinea mesajelor

care ajung la fiecare cursant difera, culoarea finala va fi alta la fiecare cursant.

Pe de alta parte, mesajele care afecteaza obiecte separate sau proprietati

independente nu trebuie neaparat mentinute într-o anumita ordine.

De exemplu, daca un mesaj care schimba culoarea si unul care

schimba forma ajung în alta ordine, rezultatul final va fi acelasi la toti cursantii.

În plus, pentru unele mesaje, validitatea lor depinde de starea curenta a

obiectului. Serverul trebuie sa aiba un mecanism de respingere a cererilor

care nu mai sunt valide. De exemplu, pentru un întrerupator electric, daca

lumina este stinsa, operatia de aprindere este valida, dar operatia de stingere

nu este. Pentru a verifica aceste restrictii, o functie locala de verificare la

fiecare cursant nu este suficienta, ci este nevoie de un mecanism global de

gestiune a starii întregii camere. Serverul camerei trebuie sa controleze

secventa mesajelor astfel încât mesajele care determina schimbari ale starii

sa ajunga la fiecare cursant în aceeasi ordine. În sistem, serverul serializeaza

mesajele care ajung la el si apoi le trimite cursantilor. Ordinea de sosire a

mesajelor se poate schimba datorita traficului în retea, dar numarul de

secventa atasat permite cursantului sa refaca ordinea corecta.

Mecanismul de management al mesajelor din sistem a fost

proiectat pentru a utiliza numere de secventa. Serverul si fiecare cursant au

câte o tabela în care memoreaza ultimul numar de secventa Sn

corespunzator fiecarui obiect. Într-o situatie stationara serverul si cursantii au

acelasi numar de secventa corespunzator unui anumit obiect. Atunci când are

loc un eveniment la un cursant, acesta trimite un mesaj cu numarul de

secventa Sn+1 catre server, iar acesta îl retrimite cursantilor. Serverul si

cursantii actualizeaza numarul de secventa la Sn+1 dupa procesarea

mesajului. Serverul accepta mesaje cu numar de secventa mai mare decât

cel memorat în tabela sa. Atunci când doi cursanti trimit un mesaj referitor la

acelasi obiect aproape în acelasi timp, cel care ajunge primul este acceptat,

iar celalalt respins deoarece nu are un numar de secventa acceptabil. În acest

fel starea camerei si a obiectelor este consistenta, chiar daca mai multi

cursanti trimit cereri aleator.

S-a dezvoltat un sistem experimental care ofera un mediu

colaborativ de învatare bazat pe consideratiile de mai sus. Sistemul a fost

proiectat astfel încât mai multi cursanti sa poata lucra împreuna într-un mediu

de învatare tridimensional, sa învete într-o maniera interactiva si colaborativa.

Principala facilitate este posibilitatea cursantilor de a se deplasa în spatiul de

studiu si de a-si schimba unghiul de vedere. În plus ei pot vizualiza ferestrele

de identificare ale celorlalti cursanti si sa discute cu ei în timp real. Pentru a

asigura învatarea colaborativa, sistemul permite cursantilor:

- sa activeze comportamente atasate obiectelor;

- sa creeze noi obiecte si sa le modifice proprietatile;

- sa ataseze noi comportamente obiectelor;

- sa defineasca un obiect grup care include mai multe obiecte- fii.

Asa cum se vede în figura 6, sistemul consta într-un server care

gestioneaza materialul educational din camera, mai multi cursanti si retele

care conecteaza serverul si cursantii. Serverul si cursantii ruleaza pe

calculatoare personale cu SO Windows NT sau Windows 95. Software-ul de

desenare folosit pentru grafica tridimensionala este Open Inventor (Template

Graphics Systems Inc.). Este folosita o placa de accelerare OpenGL pentru a

Pentru software-ul CORBA s-a folosit Orbix (IONA Inc.). Sistemul contine mai

multe blocuri:

(1) Blocul pentru server care include:

Baza de date de materiale: memoreaza materialele

educationale si datele geografice si poate fi accesata pin

protocolul HTTP; fiecare cursant îsi descarca materialul

necesar de aici;

Server-ul camerei: primeste un mesaj de la cursant, verifica

acceptabilitatea sa si îl trimite cursantilor atunci când

operatia corespunzatoare se produce la acestia;

Pseudo-cursantul: memoreaza starea statica a camerei; un

cursant care intra în camera preia starea camerei de la

pseudo-cursant, celelalte functii fiind aproape la fel cu cele

ale unui cursant obisnuit.

(2) Blocul pentru cursant care include:

Blocul de control al comunicatiei: controleaza trimiterea si

eceptionarea mesajelor si descarcarea materialelor din baza

de date;

Blocul de control al interfetei utilizatorului: controleaza

interfata pentru a schimba unghiurile de vedere si pentru a

manipula obiectele;

Blocul de control grafic: deseneaza spatiul tridimensional;

Blocul de control audio: controleaza efectele sonore si

conversatia în timp real între cursanti.

Învatamântul deschis la distanta implica di-re ale practicienilor,

prin introducerea unor versificarea rolurilor conventionale în preda-roluri noi.

În sistemele traditionale exista un personaj cheie: profesorul. Educatia la

distanta nu diminueaza neaparat rolul acestui personaj, dar creste importanta

altor persoane. Din perspectiva cursantului este importanta alegerea unui

curs bun, iar consultanta în vederea alegerii o va primi de la un consilier, de la

un administrator, dar sigur nu de la un profesor autor de curs sau de la un

tutor. Similar, eficienta muncii unui tutor va fi direct proportionala cu calitatea

muncii autorului de curs.

În concluzie, un program de educatie la distanta eficace necesita

un efort de echipa sustinut si fiecare îmbogatire a experientei de învatare a

cursantului are importanta. Cu aceasta premisa sunt de evaluat mai multe

aspecte datorita unui evantai mai larg de semnale. Pe de alta parte, cursantul

are libertatea sa-si defineasca propriul parcurs de învatare si sa foloseasca

liber resursele oferite sau disponibile, nelimitându-se la materialul de curs,

care poate fi folosit în egala masura si importanta cu alte materiale.

7.Bibliografie

Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu si Marian Stoica-INFORMATICA,

SOCIETATEA INFORMATIONALA, eSERVICIILE, Editura Economica,

Bucuresti 2006 ;

www.elearning-forum.ro;

www.worlds.net;

www.elearning.ro.