Bela Hamvas - Filosofia vinului

7/25/2019 Bela Hamvas - Filosofia vinului

http://slidepdf.com/reader/full/bela-hamvas-filosofia-vinului 1/112

Filosofia vinului

BÉLA HAMVAS

Aceastã carte a apãrut cu sprijinul financiar

al Institutului Balassi din Budapesta.Traducãtorul a beneficiat de o bursãa Fundaþiei „Magyar Fordítóház Alapítvány“

pe parcursul elaborãrii manuscrisului.



BÉLA H AMVAS — scriitor, filosof, istoric al culturii universale — s-a nãscut la Prešov (localitate aflatã pe teritoriul actual alSlovaciei) pe 23 martie 1897. În 1923 devine licenþiat în

filologie maghiarã şi germanã la Universitatea Péter Pázmány din Budapesta. Dupã un stagiu de jurnalist, din 1927 lucreazãca bibliotecar. În 1935-36 împreunã cu Károly Kerényifondeazã cercul literar şi revista Sziget. În 1937 se cãsãto-reşte cu scriitoarea Katalin Kemény. În timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial este chemat de trei ori pe front. Din1945 editeazã Studiile Presei Uni versitare, publicã antologii,þine cursuri. Cartea scrisã împreunã cu soþia sa, Revoluþie în

artã, provoacã aversiunea lui György Lukács. În 1948 îşipierde dreptul de a publica şi totodatã şi slujba din bibliotecã.Se retrage la þarã, unde se ocupã de grãdinãrit. Din 1951pânã în 1964 lucreazã pe şantiere ca muncitor necalificatşi magazioner. Continuã totuşi sã creeze — scrierile salecirculã în samizdat. Deşi interdicþia de publicare continuãşi dupã decesul lui (survenit pe 7 noiembrie 1968), acest gân-ditor incomod are un impact semnificativ asupra culturii şiartei maghiare din cea de-a doua jumãtate a secolului XX.



BÉLA HAMVAS

FILOSOFIAVINULUI(1945)

Traducere din limba maghiarã, note, postfaþã ºi anexã deLÁSZLÓ ATTILA HUBBES

BUCUREªTI, 2013



Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiHAMVAS, BÉLA

Filosofia vinului / Béla Hamvas ;trad. şi postf. de László Attila Hubbes. - Bucureºti:Curtea Veche Publishing, 2013

ISBN 978-606-588-652-0

I. Hubbes, László Attila (trad. ; postf.)

1:663.25

Coperta: GRIFFON AND SWANS www.griffon.ro

HAMVAS BÉLA A bor filozófiája

Copyright © Hamvas Béla örököse és a MEDIO Kiadó All rights reserved.

© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2013

pentru prezenta versiune în limba românã

ISBN 978-606-588-652-0



Într-un sfârºit rãmân doar doi,

Dumnezeu ºi vinul



Introducere

M-am decis sã scriu o carte de rugãciuni pentru atei. Înmizeria zilelor noastre, m-a cuprins mila faþã de cei sufe-rinzi ºi încerc astfel sã-i ajut.

ªtiu prea bine, va fi o sarcinã grea pentru mine. ªtiu cãnu-mi pot permite nici sã rostesc acest cuvânt, Dumnezeu.

Trebuie sã vorbesc despre El sub tot felul de alte nume,cum ar fi sãrutul, beþia sau ºunca fiartã. Am ales însã vinuldrept purtãtor de frunte al numelui Sãu. Din acest motiv mi-am intitulat cartea Filosofia vinului, ºi tot din acestmotiv am ales drept motto, într-un sfârºit rãmân doar doi, Dumnezeu ºi vinul.

Împrejurãrile sunt cele care m-au silit sã ajung la aceastãscamatorie. Toatã lumea ºtie, ateii sunt îngâmfaþi ºi vred-nici de milã. Sã zãreascã doar numele lui Dumnezeu, ºi suntgata sã dea cu cartea mea de pãmânt. Sã se atingã numaicineva de obsesia lor, ºi deja spumegã de furie. Dar credcã-i pot pãcãli, dacã voi apela la denumiri mai discrete,

cum sunt mâncarea, bãutura, tutunul, dragostea. Fiindcãateii sunt pe cât de încrezuþi, pe atât de proºti. Aceastãformã a rugãciunii, de pildã, ei n-o cunosc deloc. Ei cred

7



cã omul se poate ruga doar în bisericã, sau murmurândcuvinte popeºti.

Ateii sunt ai noºtri sãraci cu duhul. Sunt copiii cei mailoviþi de soartã ai vremii. Deºi sãraci cu duhul, ei abia dacãpot spera sã ajungã în împãrãþia cerurilor. În trecut, împo-triva lor s-au stârnit multe supãrãri ºi revolte. Reacþii totalinadecvate, cred eu. Rãzboire? Adicã omul teafãr sã se batãcu ºchiopi ºi orbi? Tocmai pentru cã sunt ologi, trebuie sã

te apropii de ei cu bunãvoinþã. Nu doar cã nu trebuieînduplecaþi, dar nici nu-i voie a se observa ce se petrece cuei. Trebuie sã-i privim ca pe niºte copii care s-au dezvoltatmai greu, slabi mai ales la minte — deºi ei sunt foartemândri tocmai de mintea lor, ºi sunt convinºi cã ateismuleste forma cunoaºterii absolute. De ce s-a luptat împotrivalor mai demult? În primul rând, pentru cã ateismul, caraþiune retardatã ºi naturã corcitã, ar rãmâne cu buzaumflatã pe tot parcursul existenþei sale, în lipsa unei com-pensãri. În ce constã compensarea? În excesul de reacþie.Un exces care duce în mod obligatoriu la agresiune, o agre-siune care îi forþeazã pe atei sã cucereascã lumea. Asta auºi fãcut, provocând invidia. Invidia celor care s-au ridicat

împotriva lor. Aici s-a greºit, dupã pãrerea mea. Când ateiiau vãzut cât sunt de invidiaþi, au devenit încrezuþi.

Eu am schimbat tactica. Nici nu a fost prea greu. Tre-buia doar sã restabilesc adevãrul. ªi adevãrul sunã aºa: nueste nimic de invidiat la atei. Pentru ce aº putea fi invidiospe niºte ologi, fie ei chiar ºi atât de puternici? Ce-aº putea

invidia la niºte damblagiþi, surzi, nãtângi ºi neghiobi? Dacãi-aº invidia, ar însemna cã le dau dreptate; aº face sã parãcã, într-un fel, ºi eu aº pofti la ceea ce ei posedã.

8



Aºa cã mi-am schimbat tactica. În loc sã mã rãzboiesccu ei ºi sã mã tot chinuiesc cum sã-i convertesc, mi-e milã

de ei. ªi nu-i vorba doar de o ºmecherie ieftinã. Eu nu vreausã le iau nimic. Ba doresc sã le dau ceva — ceva a cãruilipsã îi face atât de slabi, atât de sãraci ºi, de ce-am nega,atât de ridicoli.

De altfel, mai existã ºi un alt motiv pentru care s-apolemizat atât de mult cu ei. Anume, majoritatea oame-nilor crezuse cã ateii sunt ireligioºi. Nici vorbã. Om ireli-gios nu existã. Ateii nu sunt ireligioºi, ci ei cred într-oreligie chiar comicã faþã de regretabila lor raþiune retardatãºi toanele pocite. De fapt nu doar cred. Ateii sunt cu toþiihabotnici. Spun cu toþii, pentru cã n-am întâlnit pânãacum niciodatã vreun ateu care sã nu fi fost mai habotnicdecât baba aceea urât duhnitoare, care stã duminica în

faþa bisericii ºi vinde caieþele de douã parale despre urinapreamiraculoasã a Preasfântului Homoronie. Evident, sfân-tul religiei ateiste nu este Sfântul Homoronie, ci Einstein,iar leacul preamiraculos nu este urina, ci ultraseptilul.Numele bigoteriei ateiste este materialismul. Aceastã reli-gie are trei dogme: suflet nu existã, omul este un animal,iar moartea înseamnã nimicnicire. Aceste trei dogme au defapt o singurã origine, ºi anume cã ateii se tem îngrozitorde Dumnezeu. Böhme zice despre ei cã trãiesc sub mânialui Dumnezeu. Ei alt Domn, decât Dumnezeul cel Mânios,nu cunosc, de aceea se ascund ºi spun minciuni. Sunt con- vinºi cã, dacã proclamã cã nu existã Dumnezeu, nu se vormai teme. Ba se tem, chiar ºi mai mult.

Ateul, evident, este un încrezut, nici nu vrea sã fiealtfel; n-are înclinaþie spre smerenie, spre dragoste; cu altecuvinte, e atât de slab, încât nici nu se poate apleca spre

9



toate acestea. Mai degrabã persevereazã în frica lui —o fricã pe care, desigur, n-o recunoaºte — tremurã ºi se

ascunde ºi minte ºi devine din ce în ce mai încrezut. Dinaceastã jalnicã cloacã, în care clocotesc amestecate nega-rea, frica, minciuna, trufia, habotnicia, s-a gãtit materia-lismul, ca surogat de religie.

Din toate cele spuse se vede deja limpede: un ateu nudoar cã nu poate fi convertit cu sila, dar nici nu e permis.

Ateii sunt rãtãciþi, suficienþi, anxioºi, motiv pentru caretrebuie trataþi cu cea mai mare prudenþã.Din fericire, sufletul nu e ca trupul. Dacã cineva se

naºte surdo-mut sau cu picioare schilodite, sau ajungeologit în cursul vieþii, nu stã în puterea omului sã schimbeacest lucru. Lumea sufletului e însã altfel. Toatã lumea senaºte cu suflet întreg, nevãtãmat, ºi aceastã sãnãtate n-opierde niciodatã. Infirmitatea sufletului se poate vindecala oricine. Nici mãcar nu e nevoie de vreun miracol.

O carte de rugãciuni pentru atei! ªi anume una în carenici nu-i îngãduit sã-þi dai seama cã te învaþã sã te rogi. Marelucru! Pentru a ajunge la acest lucru, spunea Nietzsche,trebuie sã vorbeºti numai cu cinism ºi inocenþã. Nemilos

ºi rafinat, cu deºteptãciune aproape perfidã; totodatã ºi cuinima curatã, cu atâta seninãtate ºi simplitate, precumpãsãrile cântãtoare.

Nu pot rata ocazia sã adresez câteva cuvinte ºi acestorsectanþi obscuri ai ateilor, pietiºtii. Pietismul nu este alt-ceva decât ateism deghizat. Materialistul obiºnuit este un

suflet vrednic de milã, nici mintea nu-i e prea strãlucitã,inima îi este uneori cretinã de-a dreptul ºi, aºa cum demulte ori am spus, trebuie sã-l privim ca pe un infirm, care

10



este ataºat obsesiv de propria-i infirmitate ºi care îºi pri- veºte neghiobia ca pe o mare realizare.

Pietistul, de fapt, este la fel de ateu ca ºi materialistul,numai cã, pe de-asupra, are ºi conºtiinþa încãrcatã, de aceease ascunde în hainele religiei adevãrate. Pietistul ar pre-tinde ca omul sã trãiascã cu tãrâþe ºi apã, ar îmbrãca celemai frumoase femei în haine prost croite, ar interzice râsul ºiar acoperi soarele cu un voal negru. Pietistul este abstinen-tul. ªtiu prea bine cã deja s-a indignat la citirea mottoului

meu, întrebându-se mânios ºi încruntat: ce blasfemie mai eºi aceasta! S-a revoltat când am cutezat sã spun cã Dumnezeuse aflã ºi în ºunca fiartã. Îl sfãtuiesc sã se liniºteascã. Vaauzi lucruri ºi mai grozave. Promit cã voi þine seama înmod special de el ºi nu voi pierde niciun prilej de a-lindigna cât mai crunt posibil. Ateistul trebuie menajat,

pentru cã este idiot, ignorant, mãrginit ºi nãtâng. Pietistulnu poate spera la cruþare. Sã afle, aºadar, cã voi fi perma-nent cu ochii pe el, ºi cu cât face figuri mai solemne, cuatât mai mult voi râde de el. Pe cât de mult se va indigna,pe atât mã voi distra pe seama lui, ºi nici mãcar nu voispune de ce.



Treime

Aceastã carte se împarte în mod necesar în trei pãrþi. Înmod necesar, pentru cã orice carte bunã se împarte în treipãrþi, adicã divizarea perfectã este întreirea, dar ºi pentrucã numãrul vinului este treiul, ºi acest numãr trebuieexprimat ºi prin diviziune.

Prima parte va fi metafizica vinului. Nu este numaiscopul, ci ºi ambiþia mea, ca în aceastã parte sã pun teme-liile tuturor viitoarelor filosofii ale vinului. Aºa cum Kantelaboreazã fundamentele tuturor viitoarelor filosofii — care, la rândul lor, pot fi acceptate sau contestate, darniciodatã ignorate sau uitate prin pretenþia cã nu ar fi fostafirmate —, tot aºa doresc ºi eu sã formulez în aceastã parteideile universal valabile ºi durabile ale metafizicii vinului.

ªtiu cã prin folosirea termenului de metafizicã amforþat limitele. Dar cuvântul va rãmâne ascuns. Nu vafigura în niciun titlu. Sunt nevoit sã procedez astfel, întru-cât ateii sunt destul de neîncrezãtori ºi, faþã de filosofie,totuºi, doar acest cuvânt este termenul superior tolerabil

pentru ei. Deja metafizica le ofenseazã habotnicia atât demult, încât, dacã aº fi intitulat aceastã carte Metafizica vinului, nici n-ar fi îndrãznit s-o deschidã.

13



În prima parte va fi vorba despre vin, ca o realitate trans- cendentã. A doua parte prezintã vinul ca naturã. Aceastã

parte va avea un caracter descriptiv. Se va ocupa destruguri, soiuri de viþã, soiuri de vin, va vorbi despre legã-turile dintre sol ºi vin, apã ºi vin, mai cu seamã despre vinurile ungureºti, dar þinând cont ºi de vinuri strãine mairenumite.

A treia parte este dedicatã ceremoniilor legate de vin.În aceastã parte vom analiza când sã bem vin ºi când nu.

Cum sã bem? Unde sã bem? Din ce sã bem? Singur? Îndoi? În compania unui bãrbat sau a unei femei? Altfelspus, va fi vorba despre legãtura dintre vin ºi muncã, vinºi plimbare, vin ºi baie, vin ºi somn, vin ºi dragoste. Capi-tolul va conþine ºi reguli, de pildã, ce vinuri sã bem la anu-mite ocazii, cât sã bem, pe lângã ce bucate, în ce locuri ºi

în ce amestec. Aceastã parte nu se vrea deloc exhaustivã. Mai degrabãdoreºte sã arate infinita bogãþie a ocaziilor de bãut ºi, depe acum, îºi invitã cititorii sã completeze rânduiala cere-moniilor vinului cu noi ºi noi capitole.

Divizarea terþiarã se armonizeazã îndeaproape cu celetrei ere ale istoriei universale a vinului. Corespondentul

spiritual al pãrþii metafizice este era antediluvianã, cândomenirea încã nu cunoscuse vinul, visând doar despre el.Dupã potop, Noe sãdise prima viþã de vie, ºi astfel a începuto nouã epocã în istoria universalã. A treia erã începe cutransformarea apei în vin, iar noi trãim acum în aceastãepocã. Istoria universalã se va sfârºi când din izvoare ºi

fântâni va þâºni vin, din nori va ploua cu vin, iar apa lacu-rilor ºi mãrilor vin se va face.



Lumea gurii

În pântecul mamei suntem legaþi de lume prin cordo-nul ombilical. Dupã naºtere, cu gura. Dintre organelenoastre de simþ, ochiul este cel abstract; nu intrã niciodatãîn contact direct cu obiectul vãzut, ºi nici nu se poate legade acesta. Urechea lasã lucrurile ceva mai aproape. Mâna

le ºi apucã. Nasul deja inspirã ºi aburii lucrurilor. Guraîmbucã ce pofteºte. Numai dupã ce-am gustat, aflu desprece este vorba. Gura este sursa experienþei nemijlocite.Pânã ºi copilul mic ºtie acest lucru. Când vrea sã cunoascãceva, bagã în gurã. Mai târziu omul uitã. Deºi, despre omuldin faþa mea aflu cine este numai atunci când vorbele dingura mea ajung la el; pot spune cã am o experienþã cu ofemeie, numai dacã am sãrutat-o, iar ceva devine cu totulal meu, numai dupã ce l-am mâncat. Lumea gurii estemult mai nemijlocitã decât lumea ochiului, lumea urechii,chiar ºi decât lumea mâinii, de aceea este ºi mai religioasã,pentru cã se aflã mai aproape de adevãr. Din aceastã pri-cinã ºi Novalis a ajuns a spune cã existã o adâncã înrudire

între a mânca ºi a învãþa. Astfel devine pãmântul mamanoastrã, a tuturor, el oferã gurilor noastre hranã, iar noi necontopim cu ceea ce el ne oferã.

15



Trei la numãr sunt activitãþile gurii: gura vorbeºte, sãrutãºi se hrãneºte. Despre vorbã, acum, din pãcate, trebuie sã

tac; la fel ºi despre sãrut, deºi nu mã abþin cu plãcere. Dereþinut numai atât, cã sunt legat nemijlocit cu lumea pringurã — o legãturã care îmi admite trei acþiuni: dau, iau, oriºi dau ºi iau. Prin vorbã dau; prin mâncare iau, prin sãrutºi dau ºi iau. Direcþia cuvântului este în afarã, direcþiamâncãrii este spre înãuntru, direcþia sãrutului este în afarã

ºi spre înlãuntru, adicã cercul. Desigur, o acþiune nu leexclude pe celelalte douã, ba chiar le presupune: atuncicând pãmântul mã hrãneºte, îmi ºi vorbeºte, adicã mãînvaþã, dar mã ºi sãrutã; când sãrut o femeie, mãnânc dinea, precum ºi ea mãnâncã din mine, ne hrãnim reciproc, ºine învãþãm reciproc, ºi vorbim unul altuia, de cele mai

multe ori despre lucruri ale cãror adâncimi nu pot fi expri-mate prin cuvinte, pentru cã acelea nu sunt de ajuns.

Hrãnirea e de trei feluri. Omul mãnâncã, bea ºi respirã.Cei iniþiaþi în marea cunoaºtere a tradiþiei ºtiu cã mân-carea este în strânsã legãturã cu trupul, ºtiu cã bãutura îºigãseºte sensul în lumea sufletului, iar respiraþia este hrã-

nire spiritualã. Ca sã-ºi intensifice spiritualitatea fiinþei,femeile folosesc parfumuri, iar bãrbaþii fumeazã. Am vorbit pânã acum despre cele trei activitãþi ale gurii,

apoi despre cele trei feluri ale hrãnirii. Pentru cã vorbimdespre filosofia vinului, am ajuns numaidecât la a treiadiviziune terþiarã, ºi anume la cele trei fluide primordiale.

Cele trei fluide primordiale sunt cel rece, cel cald ºi celmediu. Atributele de rece ºi de cald nu se referã la tempe-ratura fluidului, ci la caracterul lichidului.

16



Trei sunt fluidele calde: apa, untdelemnul ºi vinul. Li-chidele reci sunt tot trei la numãr: ceaiul (cafeaua), berea

ºi laptele. În mijloc se aflã doar fluidul de bazã: sângele.*

17

* Existã numai trei lichide de bazã: apa, laptele ºi sângele. Restullichidelor sunt rezultatele conlucrãrii omului cu natura. Vinul ºiberea se bucurã de aportul fungilor de fermentaþie, ceaiul ºi cafeauasunt fierturi herbale, untdelemnul este grãsime extrasã din plante.Lista ar putea fi completatã cu multe alte bãuturi. Totuºi, aceastãlistã nu e nicidecum o inventariere arbitrarã a scriitorului. BélaHamvas a luat în considerare bãuturile ºi licorile cel mai des consu-mate de cãtre omul secolului XX. (Nota lui Antal Dúl, editorul opereicomplete în limba maghiarã.)

GURA

Graiul(spiritual)

Mâncarea(material)

Cald(sufletesc)

APÃ, ULEIVIN

BERE, LAPTECEAI/CAFEA SÂNGE

Mediu(spiritual)

Rece(material)

Respiraþie(spiritual)

Lichide (bãuturi)(sufletesc)

Hrãnirea(material)

Sãrutul(sufletesc)



Dacã cineva doreºte sã construiascã corespondenþelespirituale, în mod tradiþional cele mai apropiate, poate

proceda astfel:

SÂNGE

BERE

APÃ

CEAI (CAFEA)

LAPTE

ULEI

VIN

18

Soare duminicã a roºu aur 1

Lunã luni c alb argint 2

Mercur miercuri f galben mercur 7

Marte marþi g violet fier 4

Venus vineri e verde cupru 5

Jupiter joi d albastru cositor 6

Saturn sâmbãtã h negru plumb 3



Luând drept criteriu cifra ºapte, acest tabel configu-reazã legãturile dintre lichide, în funcþie de corespondenþa

lor spiritualã cu planetele, zilele sãptãmânii, cele ºaptesunete, cele ºapte culori ale curcubeului, cele ºapte metaleºi cele ºapte numere. Dupã cum se vede, ziua vinului estesâmbãta, planeta lui este Saturn, culoarea este negrul,metalul lui e plumbul, sunetul lui este „h“-ul, iar numãrullui e trei.

Toate acestea pot pãrea destul de curioase pentru unii.

Cum adicã trei ºi Saturn ºi plumb? Rãbdare, într-o clipitã veþi vedea cã acest lucru este mult mai interesant decâtpromite el a fi acum.



Mãºti hieratice

Dacã aº fi fost femeie, aº fi fãcut o pasiune din plãcerea dea pune masa. Sunt convins cã sendviºurile mele ar fi fostrenumite peste mãri ºi þãri, pentru cã nimeni n-ar fi asor-tat cu mai mare grijã armoniile de culori ºi forme alelãmâii, somonului, sardelei, ºuncii, ouãlor, pãtrunjelului; ºi

nimeni nu le-ar fi putut combina cu mai mare ingeniozi-tate. O tavã de-a mea, pregãtitã ca gustare lângã ceaiul dedupã-amiazã, ar fi fost mai frumoasã decât dacã ar fi pic-tat-o însuºi Ruysdael. Borcanele cu dulceaþã, zahãrul, pes-meþii, tarhonul ar fi stat în cãmara mea în rânduri strânse,ca niºte balerine sau soldaþi. Menajeria mea ar fi fost organi-zatã cu multã raþiune ºi exactitate, precum o bibliotecã.

Dar cum sunt bãrbat, îmi trãiesc marea plãcere de a fipedant în redactarea tabelelor. Am o idee preconceputã,cum cã ordinea nu e doar frumoasã, dar ºi folositoare.Numesc ordine acea stare de fapt când toate lucrurile suntla locul lor. Astfel mi-am elaborat tabelul despre planete,numere, lichide, culori. Am vrut sã aºez vinul la locul lui

în lume. Un loc care însã trebuia mai întâi stabilit. Pedan-tul este pãtimaºul cutiilor ºi cutiuþelor, care îºi poate petrecetoatã ziua cu aranjarea ºi rearanjarea lor dupã mãrime,

20



culoare, formã, sortându-le ºi dupã lemnul, metalul, car-tonul din care sunt fãcute, pânã când gãseºte sistemul care

îl satisface deplin. Desigur, aceastã ordine, cum am spusdeja, are o semnificaþie nu numai esteticã, dar ºi una inte-lectual-economicã foarte mare. (Am scris expresia „intelec-tual-economicã“, nu pentru cititorul cultivat, ci pentru celscientist.)

Aºadar, am spus-o ºi o repet, ordinea nu este întru totulfãrã rost. Nu doar pentru faptul cã noi, oamenii, acordãmordinii o deosebitã importanþã. Acest lucru trece acum înplan secund. Doresc sã atrag atenþia cã, potrivit sapienþeisacrale, planeta acestei pedanterii pasionate este tocmaiSaturn, despre care a fost vorba mai adineauri. Saturn eplaneta Vârstei de Aur. Este guvernatorul acelei epoci,când toate lucrurile ºi fiinþele au fost la locul lor, de aceea

au trãit într-o netulburatã fericire. M-am exprimat greºit.Vârsta de Aur nu este o epocã istoricã, ci o stare, de aceeaeste prezentã în toate timpurile; o stare care depinde doarde existenþa cuiva care s-o înfãptuiascã. Saturn e simboluldesãvârºitei ordini primordiale a paradisului. De aceea pla-neta asta este strâns legatã de numãrul trei, care reprezintãnumãrul mãsurii. ªi tot de aceea este legatã de vin, cel careridicã omul deasupra lumii turbate, sã-l reaºeze în rându-iala Vârstei de Aur.

Celelalte elemente ale tabelului — planete, fluide,sunete, culori, metale — sunt de asemenea simboluri. Iartoatã configuraþia nu este altceva decât lumea creaþieipusã în ordine exactã, ca menajeria sau catalogul. Ordinea

e cheia lumii, zice pedantul pasionat, stãpânit de Saturn.Dacã pun lucrurile în ordine, dacã toate sunt la locul lor,atunci sensul lumii se restabileºte. Toate filosofiile sunt

21



asemenea experimente de restabilire a sensului. Iar aici seîntâmplã ceva curios. Faptul este deosebit de curios, da, ºi

se lãmureºte într-adevãr: multitudinea de lucruri aparentdiferite, în definitiv, este doar o aparenþã. Totul este unul. Hen panta einai, spune Heraclit. Lucrurile apar diferitenumai în stare împrãºtiatã. De fapt, toate lucrurile sunttot atâtea apariþii ale aceluiaºi Unu. Sunt mãºti. Tot ce pot vedea ºi auzi, mânca ºi bea, imagina ºi apuca, toate aces-tea sunt mãºti hieratice ale aceluiaºi Unu. Sunetul „c“ este

o mascã, tocmai precum fumul de þigarã, cântecul este omascã, tocmai precum plumbul, sângele, joia sau galbenul. A cui mascã? Cine este acest Unu? Böhme spunea cã diavolul nu are mãºti ci numai larve.

ªi spunând toate acestea, am rostit ideea de bazã a filo-sofiei vinului. Ce este vinul? O mascã hieraticã. Cineva se

aflã dupã ea. Cineva care are nenumãrate mãºti, cinevacare trãieºte în aceeaºi clipã dupã masca planetei Mercur,a aurului, a sunetului „f“, a culorii roºii; cineva care esteîn aceeaºi clipã ºi carte, ºi vorbã, ºi surâsul unei femei, ºiochelari, ºi fripturã de raþã.

Din toate acestea derivã, desigur, ºi altceva ce meritãreþinut cu privire la cele ce urmeazã. Pentru cã, în defini-

tiv, hen panta einai, adicã totul este unul, deci totul se aflãîn toate. În sânge se gãseºte ºi duminica, ºi aurul, ºi sune-tul „e“. Aceasta este o scalã în care, cântând oricare dintresunete, totodatã rãsunã ºi întregul instrument; ºi — înfuncþie de relaþia de rudenie cu celelalte sunete, mai armo-nic ºi mai puternic, sau mai dizarmonic ºi mai ascuns, dar

ca subton sau supraton — toate sunetele încep sã se facãauzite.



Un pahar de vin:saltul mortal al ateismului

Toate cugetãrile trebuie începute cu simþurile, spuneBaader. Am recunoscut raþionamentul sfatului sãu, deaceea am început metafizica vinului cu cel mai sensibilorgan de simþ, gura. Pentru cã, tot ceea ce ochiul ºi nasulpot afla despre vin, e neînsemnat faþã de ceea ce ºtie gura.

Gura ºtie despre vin cã este o mascã hieraticã, ºi mai ºtieºi a cui mascã este.

Ajunºi aici, pe baza celor spuse ºi în legãturã cu toateacestea, trebuie desigur sã luãm poziþie în favoarea vieþiinemijlocite ºi împotriva vieþii abstracte. Viaþa abstractãtrãieºte prin ochi, cel mult prin urechi. Nu trãieºte prin

gurã. Din aceastã pricinã, ochiul ºi urechea sunt organeexoterice. Omul abstract este însã neîncrezãtor chiar ºi faþãde ochii sau urechile sale. Îi place sã foloseascã expresiilede iluzie opticã sau halucinaþie, dând impresia cã simþurileparcã l-ar înºela — l-ar înºela ori din cauza neputinþei lorjalnice, ori în mod intenþionat. În consecinþã, omul abstractinventeazã ca surogat al lumii senzoriale o himerã terifi-

antã: nimicul incolor, inodor, amorf, insipid, afon. Iar dintoate acestea a fabricat, mai ales în ultimul timp, ºtiinþa,morala, legea, statul. Desigur, orice ar drege, nimic nu-i iese.

23



Viaþa abstractã este o viaþã construitã pe teorii, care sebazeazã nu pe experienþe senzoriale directe, ci pe aºa-nu-

mite principii. În epoca modernã cunoaºtem douã astfelde tipuri de oameni abstracþi: unul e scientistul, celãlalt,puritanul. Nici nu mai trebuie spus cã ambii sunt varia-þiuni ale ateismului.

Specific scientistului este faptul cã nu cunoaºte dra-gostea, ci instinctul sexual; nu lucreazã, ci produce; nu sehrãneºte, ci consumã; nu doarme, ci îºi regenereazã ener-giile biologice; nu mãnâncã prune, mere, carne, cartofi,pâine cu unt ºi miere, ci calorii, vitamine, carbohidraþi ºiproteine; nu bea vin, ci alcool; îºi cântãreºte sãptãmânalgreutatea corporalã; dacã are dureri de cap, ia opt feluri deprafuri medicinale; dacã are diaree dupã ce a bãut must,aleargã la doctor; poartã discuþii despre cãile de a prelungi

viaþa omeneascã; considerã problemele igienei de nerezol- vat, pentru cã poate spãla periuþa de unghii cu sãpun, poatespãla sãpunul cu apã, însã nu poate spãla apa cu nimic.

Scientistul este forma benignã, mai stângace ºi maicomicã a ateismului. Puritanul însã-i agresiv. Agresivitateaîi este alimentatã în mare mãsurã de crezul sãu cã a gãsitsingurul mod corect de a trãi. Poate fi puritan cineva ºidacã e materialist, ºi dacã e idealist, ºi dacã e budist sautalmudist, pentru cã puritanismul nu este o concepþiedespre lume, ci un temperament. Sunt necesare doar douãlucruri: o mãrginire întunecatã a oarbei credinþe în anu-mite principii ºi o dementã, insidioasã predispoziþie com-bativã pentru aceste principii.

Însã adevãrata putere a puritanismului provine dinfaptul cã acesta este ateul desperat. Ar trimite pe rug toatefemeile mai arãtoase decât majoritatea; ar vãrsa dinaintea

24



porcilor toate bucatele mai grase sau mai dulci; i-ar con-damna la închisoare pe viaþã pe toþi cei care cuteazã a

râde; nu urãºte nimic mai mult decât vinul; adicã, de fapt,nu se teme de nimic mai mult, decât de vin. Puritanul esteomul abstract prin excelenþã. Cel fãrã de inimã. În cazulateilor, problema se aflã întotdeauna mai degrabã în inimãdecât în intelect. Puritanul este un concentrat idiot deinimã. Istoria mondialã datoreazã cele mai sângeroaserãzboaie ºi cele mai oribile revoluþii tocmai puritanilor. ªitoate acestea pentru cã, sãracul, a gãsit un principiu în locde Dumnezeu, ºi de acest fapt este conºtient. ªtie cã e des-perat. Vede cã nu merge treaba, totuºi drege mai departe.Doar-doar odatã ºi-odatã ar lua parte la o pomanã a por-cului, ºi s-ar sãtura zdravãn cu fripturã de porc, caltaboº,cârnaþi proaspeþi, ºi ar mânca lângã toate acestea ardeiaºi

în oþet, ceapã, gogoºi cu dulceaþã de piersici, ºi ar bea douãsticle de vin de Szekszárd, atunci ar mai putea fi salvat.Dar nimeni pe lume nu l-ar putea sili sã comitã aºa ceva.

Faptul cã viaþa are rost numai dacã e sacrificatã, este ocunoaºtere înnãscutã în toate sufletele. Viaþa este o reuºitãnumai dacã o sacrific. În cazul unui om lucid ºi serios,aceastã povarã se rezolvã de la sine, atunci când îºi pune viaþa în mâinile Domnului. Ateului, însã, îi este fricã.Degeaba îi este fricã — trebuie ºi el sã-ºi sacrifice viaþa. ªi,negreºit, îºi sacrificã viaþa ºi el, dar nu în mod normal, ca Abel pentru Dumnezeu, ci ºi-o sacrificã unei oribile mãgãrii.Sieºi? Mãcar de-ar fi aºa! Voluptãþii? Puterii? Bogãþiei?Chiar prostiei, ar fi totuºi de înþeles. Puritanul se sacrificã

însã unui principiu. Umanitate! Zice el. Ori, Libertate!Sau, Moralã! Eventual, Viitor! Progres! Ce înseamnã liber-tate ºi umanism ºi viitor? Acestea sunt doar surogate de

25



Dumnezeu. ªi ce se ascunde dupã aceastã oribilã nebuniemasochistã? Faptul cã el este omul desperat. ªtie cã nu

merge, ºi totuºi face. ªtie cã e un biet nebun, totuºi perse- vereazã. De aceea este sever, de aceea e nervos, de aceeae ofensiv, de aceea e obscur, de aceea e perfid, de aceeae agresiv — pentru cã este desperat. Nu merge, ºi totuºidrege. Continuã în ciuda tuturor. ªtie ce face, dar nu vreasã se ajute, ºi din aceastã pricinã devine ºi mai desperat.ªi mai desperat, ºi mai abstract, ºi mai nervos, ºi mai hain,

ºi mai insidios, ºi mai suspicios, ºi mai obscur. ªi totuºi nuse opreºte, face. Nenorocitul!

De scientist, nu are rost sã ne ocupãm. El este inocent,cu toate toanele ºi superstiþiile lui. Cu puritanul, însã, tre-buie sã avem grijã. Convingerea mea este cã existã unsingur medicament pentru el. Vinul. La fel ºi pentru pie-

tist. Pentru cã puritanul este un pietist devenit terorist, iarpietistul e un puritan plângãcios. Pietistul e bisericos, îºidã ochii peste cap. Colecþioneazã poze obscene în secret,bea dacã nu-l vede nimeni, mai ales rachiu, crezând cãacesta-i pãcat mai mare, ºi deci cade în groapa mai mare.Pietistul trãieºte astfel încât pereþii camerei lui ard neînce-tat în roºu aprins de ruºine. Pereþii camerei puritanului

sunt galben-pal, pentru cã nu îndrãzneºte a se trãda nicimãcar atunci când este singur. Doar în sinea lui! O, sãraculde tine, ce milostenie te poate salva, dacã nu vinul?



Interludiu escatologic

De regulã, oamenii cred cã izvorul tuturor relelor estepãcatul. Prin pãcat înþelegându-se cã cineva minte, furã,înºalã, jefuieºte, omoarã sau se destrãbãleazã. Ignoranþalor merge pânã într-acolo, încât emit legi extrem de preten-þioase împotriva pãcatului, prin care ameninþã chiar ºi cu

spânzurãtoarea. Deºi aceste legi sunt destul de vechi, demii ºi mii de ani, pânã acum ele nu au avut niciun efect. Aici ºi acum, eu protestez împotriva acestei credinþe

comune. În urma unor cugetãri temeinice, declar cã nupãcatul este cauza rãului. Cauza acestui rãu este mult maiadâncã. Rãul izvorãºte din proasta atitudine. Pãcatul estedoar urmarea acestei proaste atitudini. Acestea fiind zise,pe urmele Sfântului Apostol Pavel, consider sfera legii ºia moralei ca fiind lichidatã, ºi doresc sã stabilesc origineatuturor acþiunilor umane chiar în fundamentul construc-þiei: în religie. ªi fac acest lucru, nu în mod arbitrar, ºi nupentru cã eu aº fi descoperit aceastã idee. Nu. Acest lucrua fost privilegiul escatologilor creatori, în clipele lor fon-

datoare de religii — cum spune contemporanul nostru.ªi fac acest lucru, pentru cã, experienþa îmi spune, legea ºimorala au stins pãcatul cel mult doar aparent, în realitate

27



nereuºind niciodatã sã vindece vreun rãu. Rãdãcina pãca-tului, ºi prin ea izvorul rãului, este ascunsã prea adânc,

astfel încât nici morala, nici legea nu le pot atinge. Pãca-tele stigmatizate de codul penal sunt doar consecinþelefinale ale proastei atitudini religioase. Am spus deja ºi subli-niez acum din nou, toatã lumea trebuie sã aibã o religie,nu existã om nereligios. Dacã cineva nu crede în religiabunã, crede într-una rea. Dintre toate religiile rele, cea mairea este ateismul.

Esenþa urmeazã însã abia acum. Religia rea nu este con-secinþa atitudinii proaste. Nu. Religia rea este însãºi atitu-dinea proastã. Aceastã proastã atitudine e prãsila tuturorrelelor ºi izvorul tuturor pãcatelor. Este, în primul rând,izvorul defectelor morale, cum sunt vanitatea, invidia,rapacitatea, obrãznicia, lãudãroºenia, lipsa bunului gust.

Dar este la fel ºi izvorul ºi prãsila tuturor crimelor persecu-tate de codul penal, al furtului, al înºelãciunii, al omorului. Aºa-numitele pãcate sunt doar cele din urmã consecinþeale religiei rele. Dar ºi aºa, numitele defecte morale sunttot consecinþe. Consecinþele a ce? A proastei atitudini. A religiei rele. Aºadar, ce trebuie fãcut? Sã se emitã legisevere? În niciun caz! Acestea trateazã doar simptomele,nu ºi cauzele. Sã se întãreascã stãpânirea de sine moralã?Sã se recurgã la ascezã? Sã se recurgã la autotorturã? Nu,nu, de o mie de ori nu. ªi acestea sunt doar consecinþe.Trebuie schimbatã atitudinea. Religia rea trebuie preschim-batã în religie bunã. Nu legea, nu juriºtii, nu judecãtorii,nu regii, nu preoþii, nu moraliºtii, ºi nu satiricii ºi nu eroii

virtuþii ºi nu predicatorii ºi nu misionarii ne învaþã aces-tea, ci numai ºi numai escatologii creatori, în clipele lorfondatoare de religie.

28



Sã nu mire pe nimeni cã rãul are un rol atât de însem-nat în viaþa omului. Rãul este de fapt singura problemã de

rezolvat. La început omul a fãptuit primul pãcat. Acumºtim deja ce este acest pãcat. Nu este ceva ce se loveºte decodul penal. Nu ar putea fi judecat nici chiar dupã celemai severe sisteme morale. De ce? Pentru cã primul pãcat,pãcatul cel mai întunecat, rãul cel mai rãu a fost religiarea, atitudinea proastã. În acea clipã omul a fost prins deun spasm. Biblia numeºte acest lucru pãcat originar. Din

acea clipã trãim toþi cu acest spasm care s-a ivit în funda-mentul fiinþei noastre, în atitudinea religioasã. Pentru cãacest ºoc este ereditar. Propria noastrã proastã atitudine neiritã ºi ne cãutãm dezlegarea în mod desperat. Potopul nua reuºit sã ne spele de ea. Dar odatã cu apariþia curcubeuluia apãrut ºi licoarea dezlegãtoare. Eu pot percepe vinul doar

ca un act de graþie dintre cele mai înalte. Vinul dezleagã. Avem vin. Putem sã dezlegãm acel ºoc blestemat. Vinul nereaduce viaþa originarã, paradisul, ºi ne aratã unde vomajunge, la a lumii cea din urmã sãrbãtoare. Omul poateîndura acest pod între prima ºi ultima zi doar în extaz. Acest extaz este vinul.



Uleiurile

Vinul este o mascã hieraticã. Toþi oamenii ºi toatepopoarele ºtiau asta cândva. Descifrarea mãºtii coincide cudezlegarea din spasmul rãului. Dionysos lysios — ziceaugrecii — Zeul-Vin Mântuitor. Spunând acestea, abia amatins însã obiectul, cel mult la modul foarte general. Abia

dacã am rostit cã vinul are chip divin. Or, ºtim prea bine,nu existã vin în general, aºa cum nu existã nici om în gene-ral. Existã Ioan, Pavel, Grigore, Nicolae, Andrei ºi existãSara, Paraschiva, Ana, Ramona. Astfel existã vin de Somló, vin de Pannonhalma, vin de Arács, vin de Kisk õrös. Bamai mult, fiecare an, fiecare gospodar, fiecare butoi arepropriul vin. Toate vinurile þin de un singur zeu. Însã toate vinurile îºi au geniul lor propriu. ªi aceste caractere singu-lare sunt tot mãºti. Gura este cea care recunoaºte masca.Existã oameni deosebit de talentaþi, magnifici degustãtoride vin, care recunosc aceste genii cu o precizie desãvârºitã.Despre principiile orientative ale acestei recunoaºteri ur-meazã sã spun câteva cuvinte, doar atât cât este absolut

necesar pentru acest subiect.Vã mai amintiþi, din marele tabel al mãºtilor hieratice,

cã vinul aparþine categoriei fluidelor calde, cele mai

30



apropiate rudenii ale sale fiind apa ºi uleiul. Nu se poate vorbi aici despre apã, cãci aceasta, dacã e posibil, e un

subiect ºi mai vast decât vinul. Vom cuvânta ºi despreuleiuri doar atât cât este necesar pentru a înþelege vinul.Presupun cã toatã lumea ºtie, vinul se face din struguri.

Viþa de vie este o plantã. Planta e cea mai minunatãcreaþie a lumii. Virginia Woolf spunea cã iubeºte plantelemai mult ca pe oameni. Dacã mi s-ar pune aceastã între-bare, nu aº putea rãspunde chiar atât de uºor. Dacã mãgândesc, însã, cã doar în pãdure, în grãdinã, pe câmp mãsimt în armonie totalã cu lumea, poate cã aº hotãrî: maidegrabã plantele, decât omul.

În starea originarã, în grãdina Paradisului, plantele aupãstrat cele mai fine, cele mai aromatice uleiuri ale spiri-tualitãþii lumii. Toate plantele sunt de fapt genii, ori, altfel

spus, îngeri, ºi pot recunoaºte acest mic daimon dupãforma, sau culoarea, sau floarea, sau fructul lui, dar nudirect, ci numai în mod abstract, aºa cum ochiul poaterecunoaºte ceva. Despre planta vie doar nasul poate aveaexperienþã în mod nemijlocit, pentru cã esenþa cea maiadâncã este revelatã numai de uleiul viu din plantã. Mi-reasma este secretul existenþei vegetale. În cursul plimbã-rilor mele, încã din fragedã copilãrie, fãcusem cunoºtinþãcu plantele, rupându-le câte o frunzuliþã, pe care o frã-mântam între degete ºi o miroseam îndelung. Fac acestlucru ºi azi, dar nu mai gãsesc mirosuri necunoscute.Cunosc menta, cimbriºorul, cucuta, þintaura, rozmarinul,busuiocul, þelina, achillea, crizantema, oh!, dafinul, ºi da,

cunosc ºi acea micã zânã, cea mai dragã inimii mele, fer-mecãtoarea lavandã. Pot spune, fãrã nicio exagerare, cãsub clima noastrã, dar chiar ºi în regiunea mediteraneanã,

31



pe unde am cutreierat atât de mult, nu existã plantã alcãrui geniu sã nu-l cunosc personal.

Ajuns aici, nu pot pierde ocazia sã atrag atenþia, puri-tanilor ºi pietiºtilor, asupra anumitor lucruri. Aceºti oamenicunosc femeia doar în mod abstract, numai cu ochii ºi ure-chile, prin urmare, abia dacã au experienþe directe despreea. Dacã acest subiect intereseazã mai serios pe cineva, sãciteascã pãrþile relevante din cãrþile lui D.H. Lawrence, ºiatunci va avea o idee cât de multe poate afla mâna despretrupul unei femei. Eu îndrãznesc sã merg ºi mai departedecât Lawrence. Afirm cã, precum în cazul plantelor, ºisecretul femeii se aflã în parfumul trupului ei. De departe,dintr-o depãrtare abstractã, acest parfum pare destul deunitar. Însã, dacã te apropii mai mult ºi te cufunzi în amã-nunte, vei observa ce diferenþã existã între parfumul pãrþii

posterioare a gâtului, la rãdãcina pãrului, ºi parfumul umã-rului sau cel de la încheietura mâinii. Trupul femeii esteinfinit mai uleios, ºi de aceea mai uºor, mai rar, mai genial,în sfârºit, mai spiritual, decât trupul bãrbatului. Farmeculstaturii feminine este exact directa consecinþã a infiniteibogãþii în uleiuri abundente. Într-adevãr, cine doreºte sãtrãiascã cât mai multe experienþe nemijlocite despreuleiuri, nu poate neglija nicicum femeia. Sã inspire parfu-mul buzelor femeii, ºi sã analizeze ce se gãseºte în acelodor: cochetãrie, vorbãrie, provocare, seducþie, dulceaþã,ameþealã, beþie, foc, vâltoare, strãlucire, rãutate, otravã,infamie, voluptate. Acestea toate sunt caractere mãrunte,ce furnicã în parfumul buzelor.

Eu însumi am observat cã trei zone îmi plac cel mai mult.Prima zonã sunt buzele, de care vorbeam mai înainte, darîn special colþul gurii, care este mult mai aromatic decât

32



mijlocul buzelor. Cea de-a doua este îndoitura interioarãa genunchilor. Oricât de prostesc ar suna, susþin cã pentru

mine femeia e femeie exact aici, în acest loc. Aici, în gro-piþele din curbura interioarã a genunchilor, îºi rãspândescaromele uleiuri nespus de fierbinþi. Cea de-a treia ºi ceamai parfumatã, cea mai bogatã în uleiuri aromatice estezona de deasupra genunchilor, latura interioarã a gambeisuperioare, acolo, unde pielea e cea mai finã ºi cea mai

catifelatã. Centrul aromelor se aflã în partea cea mai lãun-tricã, la circa patru-cinci degete de genunchi. De multe ori,dupã câte o nemaipomenitã experienþã aromaticã, luamhotãrârea de a scrie o carte întreagã despre aceastã micãparte, abia cât douã palme, dar cea mai parfumatã ºi ceamai bogatã în uleiuri aromatice din tot universul. În acestloc se desfãºoarã fiinþa femininã în întregimea ei. Aºîndrãzni sã spun cã aici simt caracterul ºi gradul de inte-ligenþã eroticã ale femeii. Dacã adulmec acest parfum, ºtiucât ulei spiritual al iubirii conþine ºi cu ce flacãrã ardeacesta, cum lumineazã, cât de fierbinte e, ce culoare arefumul — alb, violet, albastru, roz, galben sau auriu.

Unora — care se iau în serios pe sine, ºi îºi iau ºi viaþa

în serios — nu le-aº oferi asemenea învãþãturi. Ei ºi aºaºtiu toate acestea. Aceastã învãþãturã este pentru pietiºtiºi puritani. Este un avertisment sã pãrãseascã calea ab-stractã ºi sã ia lucrurile mai în serios. Vor vedea cã nuexistã femeie (dacã nu cumva e vorba de vreo abstracþiunede femeie, dar aceea, de obicei, este astfel pentru cã nu e

frumoasã, ºi din aceastã cauzã, sãraca, rãmâne ºi aºa exclusãdin joc), care sã nu primeascã cu recunoºtinþã supunereala orice astfel de studiu, cu atât mai multã recunoºtinþã,

33



cu cât acest studiu este mai amãnunþit, mai exhaustiv, mailung, mai fundamental.

Acestea fiind zise, se poate ghici uºor ce vreau sã spundespre vin. Fiece vin are individualitate. În toate vinurile(soi, an, regiune, sol, vechime) trãieºte câte un geniu unic,irepetabil ºi de neimitat. Geniul este forma materializatãa uleiului. Masca lui. Fiecare parte a trupului femeiesc areun parfum special, care nu poate fi confundat cu altceva.De ce? Pentru cã fiecare parte este locuitã de alt daimon.

Vinul este o licoare ce conþine ulei spiritual. În fiecare vinlocuieºte câte un înger, care, atunci când omul bea vinul,nu moare, ci ajunge între nenumãraþii îngeri ºi zeiþe care vieþuiesc în lãuntrul omului. Când omul bea, geniul caresoseºte e primit cu flori ºi cântece de toþi ceilalþi aflaþi dejaînãuntru. Îngeraºul e încântat, mai cã se aprinde de bucu-

rie. Aceastã flacãrã de bucurie se revarsã în sufletul omuluiºi îl rãpeºte ºi pe el. Nu existã apãrare împotriva acestuia.Tocmai din acest motiv spun cã un pahar de vin e saltulmortal al ateismului.



Postfaþã la metafizicã(apologie)

Am terminat, astfel, tot ce am avut de spus despre meta-fizica vinului. Pe baza înþelepciunii tradiþiei, am schiþatcele mai apropiate corespondenþe ale vinului, apoi, cu aju-torul diferenþierii dintre viaþa abstractã ºi cea directã, amprezentat din experienþa senzorialã partea referitoare la

gurã. Mi-am expus teoria asupra mãºtilor hieratice ºi amarãtat unde anume îºi are vinul locul în lume. De acumîncolo, acestea nu se pot schimba nici în secolele ce vin.Vor trebui sã reflecteze asupra acestor constatãri toþi ceicare scriu despre vin. Iar prin teoria mea asupra zeitãþilorºi geniilor vinului, am construit un pod spre naturã. Înainte

însã de a mã apuca sã descriu natura vinului, aº dori sãadresez câteva vorbe celor pentru care am scris aceastã carte.ªtiu cã nu-i ateu care sã nu se fi scandalizat încã de la

primele rânduri ale cãrþii, din pricina acestui ton þanþoº,pe care am avut îndrãzneala sã-l folosesc la adresa lui.ªi cu cât a înaintat mai mult în lectura cãrþii, indignarealui trebuie sã fi fost tot mai mare, încât, în anumite locuri,

a fost gata-gata sã protesteze împotriva acestui ton dis-preþuitor. În sfârºit, a fost nevoit sã se liniºteascã, spu-nându-ºi cã autorul cãrþii nu îi e superior, doar cã îºi dã

35



aere. Însã, brusc i s-a trezit suspiciunea: cu ce drept îºiîngãduie cartea sã-l numeascã sãrac cu duhul? De unde

atât tupeu, încât sã-i fie milã de el, sã-l numeascã neghiob,idiot, olog, ba chiar cretin? Ce neobrãzare din partea auto-rului sã foloseascã acest ton dãscãlitor! Cum de îºi permitesã-i dea sfaturi ºi sã-i vorbeascã precum unui ºcolar!

Cel mai mult l-a enervat faptul cã a aºteptat o predicãmieroasã, dar în schimb a avut parte aproape de opusul

acesteia. Ei bine, mã rog, dacã este într-adevãr aºa cumzice ateul, atunci, aici ºi acum, îi prezint scuze cititoruluiºi afirm cã nu am avut intenþia sã-l insult. Fie-mi permissã mã explic ºi sã-mi elaborez, în douã puncte, apãrareafaþã de aceastã acuzaþie.

În primul rând, nu am avut nicidecum intenþia sã folo-sesc un ton arogant, pentru cã religia interzice acest lucru.Cel care-ºi dã aere, numai în aparenþã este superior. Reli-gia nu permite un asemenea procedeu. Cred cã tot ceea ceateul a perceput ca fiind îngâmfare n-a fost aºa, ci a fostde bunã seamã o superioritate adevãratã. O superioritatepe care nu am vrut însã s-o ascund. Este vorba chiar deautentica superioritate, nu numai a mea faþã de el, ci este

superioritatea tuturor oamenilor cu religie bunã asupratuturor celor cu religie rea.

Prin susþinerea acestui lucru, am fãcut o afirmaþiefoarte importantã. O afirmaþie care trebuia fãcutã de mult,chiar nu înþeleg de ce nu au fãcut-o alþii pânã acum, even-tual unii mult mai pricepuþi decât mine. Iar afirmaþia sunã

aºa: omul cu religie bunã este în mod necesar, în orice cir-cumstanþe, superior celui cu religie rea. Îi este superior prininteligenþã, sentimente, inimã, seriozitate, ºi îi este superior

36



ºi prin savurarea nemijlocitã a vieþii — acest ultim lucrufiind descoperirea mea.

Nu-i nevoie deci ca omul cu religie bunã sã-ºi dea aere.Datã fiind poziþia sa, se aflã deja într-o netã superioritate.Trebuie spus odatã pentru totdeauna: creºtinismul nu esteo superioritate artificialã, ci una autenticã. Trebuia expri-matã, ºi trebuie subliniatã aceastã stare de fapt care a exi-stat dintotdeauna ºi va exista în vecii vecilor.

În fine, nici nu prea pricep unde ar fi acea des afirmatãsuperioritate a ateilor, în afarã de cazul amintit mai sus,adicã cel al puterii — obþinute cu forþa — asupra lumii. Înparantezã fie spus, n-aº da doi bani pe longe vitatea aces-tei puteri. Cum de s-a putut rãspândi ideea greºitã, cum cãateul ar fi în superioritate faþã de omul religios, în cepriveºte inteligenþa sa, gândirea sa, pragmatismul sãu,

umanismul sãu, prezenþa de spirit ºi savurarea vieþii?Poate cã niciodatã nu a fost vorba despre superioritate, cidoar despre o neobrãzatã nemernicie, prin care intimidasemai pudicul om religios. Gloria sa, desigur, a fost doar trecã-toare. Doar pânã la ivirea cuiva care nu s-a speriat. Acum,cã acest lucru s-a dezvãluit, este foarte probabil cã situaþiase va schimba destul de repede.

Al doilea punct al apãrãrii mele este urmãtorul: l-amridiculizat pe ateu? L-am fãcut sã aparã în ochii lumiidrept un neghiob? L-am numit olog? Nu a trebuit sã-l facridicol, pentru cã el este într-adevãr ridicol. Nici neghiobnu era nevoie sã-l fac a pãrea. Este un lucru a cãrui confir-mare publicã nu a mai putut fi amânatã. Ateul —

bizuindu-se pânã acum pe neruºinarea sa agresivã, nemer-nicia sa egoistã, banii mulþi ºi gura mare — stârnise super-stiþia cã el ar fi stãpânul absolut al lumii, cel mai deºtept,

37



glorios puternic ºi de neînvins. Acum a ieºit la ivealã cãnimic din toate acestea nu este adevãrat. Ba din contrã.

Îmi dau seama cã recunoaºterea acestui fapt este cevacrunt pentru ateu. Însã nu pot face nimic pentru el. Sin-gurul lucru ce-mi stã în putinþã este sã-i dezvãlui ºi maimult inconsolabila situaþie ºi sã-i arãt drumul cel bun.Tocmai aceastã sarcinã mi-am asumat ºi cu acest senti-ment mã apuc de partea a doua a cãrþii.



Vin ºi idilã

Cea mai mare experienþã a cãlãtoriilor mele a fost recu-noaºterea faptului cã existã þãri de vin ºi þãri-rachiu. Prinurmare, existã popoare-vin ºi popoare-rachiu. Popoarele-vinsunt geniale; popoarele-rachiu — chiar de n-or fi toate for-mate din atei — tind spre idolatrie. Mari popoare-vin suntde pildã grecii, dalmaþii, spaniolii, etruscii ºi, în adevãra-tele regiuni vinifere, italienii, francezii, maghiarii. Acestepopoare au avut rareori aºa-numitele ambiþii de istoriemondialã; nu le intraserã în cap sã mântuiascã celelaltepopoare — chiar ºi cu patul puºtii, dacã e nevoie. Vinulle fereºte de abstracþii.

Popoarele-vin trãiesc nu în tradiþia istoriei mondiale, ci

în cea a Vârstei de Aur. Aceastã conduitã este consecinþadirectã a uleiului idilic: una dintre componentele esenþialeale vinului. Þãrile ºi regiunile vinifere sunt toate idilice.Plimbã-te prin viile de la Arács ºi Csopak, urcã-te peBadacsony sau pe muntele Szent György, ca sã nu mai vorbim de Somló, hoinãreºte printre podgoriile din Kisk õrössau Csengõd*, ºi vei putea trãi neîndoielnice experienþe.

39

* Regiuni ºi localitãþi viticole tradiþionale din Ungaria — pentrua te familiariza cu atmosfera textului, nu trebuie sã faci altceva, decât



Între tarlalele de viþã, ca niºte pârâiaºe liniºtite, se scurgcãrãri cu iarba mãtãsoasã. La intrarea pivniþelor, câte-un

nuc uriaº oferã rãcoare chiar ºi în cea mai fierbinte varã. Acestea sunt locuri în care te-ai opri oricând, te-ai aºeza,ca pentru totdeauna, ºi þi-ai spune: aici rãmân. ªi poate,fãrã sã observi, acolo te-ar gãsi moartea.

La Szigliget meditam asupra acestor lucruri, întocmind,doar pentru uz propriu, acea foarte veche ºi comunã divi-

ziune: existã vinuri de ºes ºi existã vinuri de munte. Vinulcâmpenesc este mai spornic, însã mai subþire, mai modest,mai sãrac în uleiuri. Nu spun acest lucru neapãrat ca defãi-mare. Înseamnã doar cã nu m-aº însura cu un astfel de vin. Aº fi nefericit în permanenta absenþã a uleiurilor mai exci-tante. Cineva care nu suferã tensiunile înalte — ºi acestlucru e de apreciat — poate convieþui foarte bine ºi cu un

asemenea vin. Am cugetat toate cele de mai sus pe dealul fermecã-

torului Szigliget. Dedesubtul meu grãdinile, mai departelacul Balaton, vinul lângã mine în ploscã ºi, cum meditaþi-ile mele începurã a se poticni, am tras o gurã bunã din ea. Aceste lucruri se nasc cu omul. Mie-mi place vinul mon-

tan, rodit lângã apã. Apa este elementul primordial în carem-am nãscut, ºi de aceea îi doresc prezenþa în toate. Acesta-i motivul pentru care nu mã trage inima atât de multla Hegyalja, ºi îmi sunt mai aproape Badacsony, Csopak, Arács. Excepþii, desigur, se gãsesc ºi aici. Neapãrat, Somló.Pentru cã cel de Somló este vin de foc, via a crescut pe un

40

sã apelezi la propriile cunoºtinþe sau experienþe ºi sã le înlocuieºticu regiuni cunoscute din România, din Botoºani, Vrancea, Banatori Dobrogea. (n. trad.)



vulcan. Lângã Somló nu e apã. Se ridicã în mijlocul uneimari câmpii, având forma unei coroane. Dintre toate vinu-

rile noastre, vinul de Somló este licoarea supremã pentrumine. Voi explica imediat de ce.Deosebesc vinuri blonde (albe) ºi brunete (roºii); apoi

vinuri masculine (seci) ºi feminine (dulci); deosebesc chiar vinuri de sopranã, alto, tenor, bas, monofonice ºi polifo-nice, chiar simfonice. Dar mai deosebesc ºi vinuri solare,lunare ºi astrale.

Vinului, de altfel, i se pot aplica cu uºurinþã fel ºi fel dediviziuni. De pildã, existã vinuri logice ºi vinuri mistice; vinuri vizuale ºi vinuri acustice; vinuri care curg de ladreapta la stânga, ºi vinuri care curg de la stânga la dreapta;ºi tot aºa, la nesfârºit. Fiecare vin te pune în faþa unor noiºi noi obligaþii de clasificare. Ei bine, pentru mine vinul de

Somló este acel vin solar, blond, masculin, baritonal, darsimfonic, care conþine uleiul celei mai înalte spiritualitãþicreatoare, ºi anume, dintre toate vinurile noastre, într-ounicã puritate concentratã. De aceea cred cã — deºi toate vinurile sunt sociabile, ºi îºi dezvãluie adevãrata fiinþãcând se beau în companie — vinul de Somló este bãuturasolitarului. Este atât de plin de uleiul extazului creator,încât se poate bea numai într-o solitudine echilibratã,destul de adâncitã ºi absolut liniºtitã. Despre vinul deSomló (este vorba despre vinul de Somló cel original, strã- vechi, aproape alb-auriu, sec, aprins, astãzi foarte rar întâl-nit) mai doresc sã spun cã este vinul bãtrânului, deºi toate vinurile montane mai serioase se potrivesc mai degrabã

vârstei de peste 40 de ani, decât tinereþii. Este vinul înþe-lepþilor, al oamenilor care au atins în cele din urmã ceamai înaltã formã de înþelepciune: seninãtatea. Este un

41



lucru personal, ºi îl spun numai pentru cã a fost unuldintre cele mai mari rezultate ale meditaþiei mele de la

Szigliget: în masca hieraticã a vinului de Somló m-amsimþit cel mai aproape de acea seninãtate ºi înþelepciunecoaptã, de acea intensã beþie creatoare, care a întemeiataceastã lume.



Struguri, vinuri, nestemate, femei

Strugurele ºi vinul au ca particularitate faptul cã nurãspund unul de celãlalt. Din struguri delicioºi nu întot-deauna se face ºi cel mai bun vin. ªi acum nu este vorbadespre strugurii Ceasla, comerciali, aºa-numite delicatese,dar care niciodatã nu au reuºit sã-mi spunã mare lucru.

Vorbesc aici despre nobilul Afuz Ali, despre regina viilor,(muscata) doamna Mathias Jánosné, chiar despre MuscatOttonel, ºi despre regele tuturor strugurilor, Muscatulnegru de Hamburg. Cu excepþia Muscat Ottonelului,niciun strugure nu e potrivit pentru vin. Vinul bun se facedin strugurii lipsiþi de însemnãtate pentru consum. La Somlóam gustat un ciorchine dintr-un vechi butuc de viþã de viede Somló. A fost plãcut la vedere, de-un verzui aproapealb, cu boabele rotunde, sticloase ºi opalescent-trans-lucide, însã despre gustul lui nu pot spune nimic neobiº-nuit. La Marea Mediteranã, observasem destul de des cã vinurile mai bune se fac din strugurii mai neînsemnaþi.Odatã am fost de-a dreptul uluit. Pe butuc erau ciorchini

cu boabe rare, mici cât boabele de mazãre. E bolnavã oare viþa asta de vie? am întrebat. Am gustat strugurele, a fostdestul de dulce, dar cu gust ciudat, de nechezol. Coaja

43



groasã, tare. Dalmatul a început sã râdã cu mare poftã. A adus vin ºi m-a îmbiat cu el. În acel moment mi-a ful-

gerat prin gând, cât de erotic este bãutul, faþã de mâncat!Bãutul se aflã în cea mai strânsã înrudire cu dragostea.Vinul acela a fost ca un sãrut fluid.

Acum aº dori sã vorbesc despre cea mai frumoasã medi-taþie a mea asupra vinului. S-a întâmplat între gospodã-riile din Balatonberény, lângã cramã: stãteam pe banca depiatrã, sub nuc, ºi mi s-a deschis o priveliºte frumoasãasupra lacului. În faþa mea Badacsony, Gulács, dealurile dela Révfülöp ºi Szigliget. Mã scãldasem toatã dimineaþa,luasem prânzul, iar dupã prânz am ieºit sã citesc. Darcartea zãcea lângã mine neatinsã, iar eu admiram vara.Strugurii se coceau deja pe butuci. Ãsta-i Riesling. Acela-iSylvaner. Iar acela-i Othello. Burgund, Alb Mieros, Porto —

ce ciudat, gândisem atunci, toate aceste multe avataruriincognito, toþi sunt Unul, dar valoarea fiecãruia constãexact în faptul cã fiecare este inimitabil, doar el însuºi ºinimic altceva. Strugurii ºi vinurile sunt ca nestematele.Sunt tot atâtea apariþii ale marelui Unu. Dar fiecare estecâte-o altã esenþã spiritualã a aceluiaºi Unu. Începusem sãcompar smaragdul, rubinul, topazul, ametistul, carneolul,diamantul cu vinul potrivit fiecãrei pietre preþioase. Nupot tãgãdui cã în aceastã activitate femeia mi-a fost de unajutor extraordinar, ca în toate ºi întotdeauna, când ammeditat asupra infinitei varietãþi a esenþelor spirituale.Nici nestematele nu sunt altceva, decât femei ºi fete, toateavataruri incognito, reþinându-ºi fiecare doar aceastã singu-

larã însuºire: farmecul strãlucitor al frumuseþii lor. Aceastae magia lor. Dar nu s-ar cuveni sã luãm magia în sensulde scamatorie, ci sã ne gândim mai degrabã ca la o magie

44



naturalã. Aceasta este fiinþa adevãratã în ele. Aceasta esteesenþa. Dacã aº putea, de exemplu, aº extrage dintr-o fatã

frumoasã fiinþa ei spiritualã ºi aº purifica, concentra, dis-tila, rafina, cristaliza aceastã fiinþã, pânã când i-aº obþineesenþa, concentratã ºi nepieritoare. În fine, din orice femeiefrumoasã s-ar putea face o piatrã preþioasã. Sau vin. Daratunci procesul nu ar fi unul de cristalizare, ci de dizol- vare. Piatra preþioasã aº folosi-o în aºa fel, încât aºmonta-o în aur ºi i-aº sorbi esenþa cu ochii. Vinul, seînþelege, l-aº bea. Psalmul zice astfel: gustaþi ºi vedeþi.Desigur, cel mai bine ar fi dacã aº putea preschimba, când vreau, nestemata în femeie, dupã ce am admirat-o, aºpreschimba-o în vin, ºi l-aº sorbi, iar pe urmã ar redevenipiatrã preþioasã ºi nu s-ar epuiza niciodatã. Aº avea astfelfemei ºi vinuri de safir ºi ametist ºi perlã ºi diamant ºi

smaragd ºi topaz.Teza mea principalã în anatomia extazului: rãdãcinatuturor beþiilor este dragostea. Vinul este iubire fluidã,piatra preþioasã e dragoste cristalizatã, femeia — fiinþa viea iubirii. Dacã mai adaug ºi floarea ºi muzica, atunci ºtiucã aceastã dragoste strãluceºte în culori vii ºi cântã ºi par-fumeazã ºi trãieºte, ºi pot s-o mãnânc ºi pot s-o beau.

Alchimiºtii susþin cã nestemata nu este altceva decâtfiinþa spiritualã care a trãit în creaþia originarã, altfel zis:îngerul, dar când omul a cãzut în pãcat, l-a tras jos, înmaterie. S-a transformat în piatrã. Puritatea ºi-a pãstrat-oînsã ºi ca piatrã. Aceastã tezã corespunde teoriei mele,potrivit cãreia în vinuri ºi struguri sãlãºluiesc de fapt uleiuri

spirituale, adicã genii. Astfel stãteam ºi meditam în viile din Berény ºi când,

la apusul soarelui pornisem spre casã, am reuºit sã-mi închei

45



prospera dupã-amiazã cu o poantã veselã. Lângã drum amobservat un butuc de viþã Nova. Am rãmas consternat în

prima clipã. Ce fel de nestematã mai e ºi aceasta? În aceaclipã am înþeles cã lumea vinului este o lume întreagã ºi,ca toate lumile, ca ºi femeia, face loc, ba chiar trebuie sã-ifacã loc ºi perfidului, rãului, beznei infernului. StrugureleNova ºi lichidul caustic, urât mirositor, imitaþia de vin cese face din acesta, nu este altceva decât încercarea stângacea diavolului de a face ºi el vin. Nicicând un experimentmai nereuºit! Nova este vinul puritanilor, al pietiºtilor, alfetelor bãtrâne, al burlacilor, al oamenilor lacomi, zgârciþi,invidioºi, perfizi. Omul sãnãtos numai dacã-i simte miro-sul, ºi îºi astupã nasul, iar dacã l-ar gusta, ar începe sãscuipe ca nebunul, ºi ar urla pânã ce-ar reuºi sã-ºi clãteascãgura cu ceva bãuturã normalã. Spun, diavolul îl invidiase

pe Creator pentru zãmislirea vinului, ºi s-a hotãrât sã facã vin ºi el. ªi-a adãugat invidia galbenã, setea de rãzbunare,mânia, obrãznicia, grimasele, perfidia miºeleascã, infirmi-tatea ridicolã, toate uleiurile sale neîndemânatice, ºi-ºifãcuse vinul care sã fie incredibil de îndestulãtor. Nova,într-adevãr, face de douãzeci de ori mai mulþi struguri,decât orice butuc de viþã nobilã. Dar cui? Lacomului ºizgârcitului, celui pentru care conteazã sã aibã multmult-mult!

Pe mine nu mã pãcãleºti, i-am spus strugurelui. ªtiucã de soarta vinului þine ºi iadul puturos. Acesta eºti tu.Geniul tãu e zgripþuroaica. Nestemata ta este piatra derinichi. Când înfloreºti, la mirosul tãu de amoniac se strâng

muºtele de balegã. Tu eºti strugurele ateu. Am pornit spre casã ºi gândeam ce vin o sã beau la cinã.

Apoi mi-a mai venit o idee. Dar asta deja nu mai þine

46



de strugure, pentru cã nu se face din struguri. Este vorbade vinul falsificat. Aceastã fãcãturã siropoasã cu acetat de

plumb este atentatul cel mai ordinar. Mai teribilã decâtaceastã fãcãturã este doar una: muierea falsã, fardatã, scli-fositã, insuportabilã, mincinoasã, perfidã, ahtiatã, volup-toasã, lacomã de bani ºi istericã.



Catalog de vinuri(schiþã)

Dacã apuc o adâncã bãtrâneþe, iar la vârsta mea înaintatã voi primi ºi acea înþelepciune amabilã ºi seninã dupã carerâvnesc atât de mult, voi scrie catalogul complet al vin-urilor ungureºti, pentru cã acesta nu poate fi scris fãrã ofoarte mare experienþã, precum nici fãrã o ºi mai mare

gentileþe, seninãtate, înþelepciune. Sper cã o sã ajung laacea vârstã înaintatã ºi cã în ultimii mei ani de viaþã n-osã vreau sã iau cu mine în lumea de dincolo, în buzunaruldin spate, mãrfuri de contrabandã; sper ca pânã atunci sãnu mai invidiez pe nimeni pentru bucata din gurã ºifemeia din braþe; nu voi mai avea resentimente ascunse,

nu voi mai avea datorii ºi nu-mi voi jeli fãrã rost treburileneglijate. Atunci, da, atunci voi scrie marele catalog al vinurilor, sortate dupã gusturi, arome, uleiuri, nestemate,femei; pentru fiecare regiune, plai ºi soi, voi cãuta bucatapotrivitã, sezonul potrivit, ba chiar ºi ora potrivitã, cândse poate bea, ºi voi cãuta ºi muzica potrivitã, ºi poetul celmai îndeaproape înrudit. Încercarea de acum, de a întocmi

un catalog al celor mai importante vinuri, trebuie socotitãdoar un studiu preliminar al acestei mari întreprinderi.Nimic nu-i finalizat sau definitiv, ba chiar totul este

48



schematic ºi necopt. Deocamdatã sunt prea tânãr pentruconfruntarea cu o asemenea temã.

Voi începe cu vinurile de ºes. Vremea propice pentrua bea vin de KECSKEMÉT este vara ºi toamna timpurie.Se poate bea toatã ziua, la muncã, la masã, în companie,chiar ºi la micul dejun. Cel mai bun e lângã jocul de cãrþi,dar nu la vreun joc mai serios. Lângã taroc, de pildã, mergenumai vinul de CSOPAK sau cel de ARÁCS, cu multã apãmineralã, ºi anume cu apã de Parád, apã de rouã, ori apãacidulatã de Füred. Vinul de KECSKEMÉT este cel maibun dacã are doi-trei ani vechime. Vinul nou e prea sub-þire, iar dacã-i mai vechi, îºi pierde din prospeþime.

Din mai pânã în august e timpul vinului de KISK ÕRÖS.Merge lângã carne mai uºoarã, mâncãruri de legume.Odatã l-am bãut cu iahnie de fasole, atunci a fost cel mai

bun. Trebuie bãut curat, cel mai bine într-o companiemicã (ºase-opt persoane: bãrbaþi ºi femei, laolaltã). Ceremuzicã. Nu suferã singurãtatea. Atracþia lui este o moli-ciune amabilã, însã caracterul cel mai apropiat n-am reuºitîncã sã-l analizez.

Vinul de CSENGÕD — ºi cel de SOLTSZENTIMRE,înrudit cu primul, pe care unii cunoscãtori îl preþuiesc maimult decât pe cel dintâi — este mai femeiesc, mai îngãdui-tor. Acesta-i vinul micii burghezimi. Merge bine la bucatelemai grase. Vinul de CSENGÕD are o uimitoare trãsãturã,aceea cã te îndeamnã la decizii rapide. Aºa cã, dacã bei vinde CSENGÕD, ai grijã, nu cumva sã iei o decizie pripitã!

Vinul de SOLTVADKERT este mai petrecãreþ ºi mai

zgomotos. Este un vin monofonic, vin de crâºmã, îi placmâncãrurile reci: cârnaþii, ceapa. Timpul potrivit sã-l beieste mai ales toamna târzie, când afarã e ceaþã, plouã ºi

49



noroiul îþi ajunge pânã la genunchi. Este unul dintre celemai bune vinuri noi. Spunând cã este un vin de crâºmã,

n-am câtuºi de puþin intenþia sã-l depreciez. Ba din contrã.Crâºma este una dintre instituþiile cele mai importante alecivilizaþiei noastre, mult mai importantã decât parlamen-tul, de exemplu. Într-un loc omul este rãnit, iar dincoloi se lecuiesc rãnile.

Despre vinurile de ºes, deocamdatã ajunge atât. Subli-niez încã o datã cã nu-i nimic complicat în ele. Nu-i greusã le desluºeºti. Caracterul lor astral e simplu: dacã bei vinde ºes, te umpli de steluþe minuscule, ºi aceste steluþe îþidanseazã în sânge, ca o Cale Lactee înviatã. Între soiurile vinurilor de ºes nu-i diferenþã esenþialã. Este totuna cã-iRiesling, Cadarcã, Muscat, Othello sau Alb Mieros.

Vinul de ºes este lecuitorul rãnilor de viaþã mai uºoare.

Dacã vezi în crâºmã bãrbat chinuit de vreo scorpie hainã,acela bea vin de ºes. Dacã un tânãr student e mâhnit de-otainicã tristeþe, acela bea vin de ºes. Dacã vezi un chipneras, în cãmaºã ºifonatã, acela bea vin de ºes. Bine face.Vinul de munte este numai pentru marile maladii, cândcineva se luptã cu pãcate, când vrea sã-ºi învingã o fatalãneputinþã. Înainte de toate însã, când omul suferã de boalaidealismului, atunci trãieºte cu acea convingere cã dacã arºti toate lucrurile, ºi-ar rezolva viaþa. Nu-i de ajuns sã ºtii.Trebuie sã ºi realizezi. Vinul e marele realizator.

Tranziþia dintre vinurile de ºes ºi cele montane o reali-zeazã câteva vinuri din FEJÉR, SOMOGY, BANAT ºiCÂMPIA TISEI. Dintre acestea, reprezentativ e vinul de

DOMOSZLÓ, ducele dealurilor domoale, al vinurilor dedeal. Am trãit bogate experienþe cu vinurile de FONYÓDºi BERÉNY. Aici deja diferenþa dintre soiuri e foarte mare.

50



Existã vinuri subþiri, care pot fi bãute în neºtire la jocul decãrþi, existã vinuri mai solemne, vinuri somnolente, cu

fundul mare. Se gãsesc, între acestea, unii cruzi ºi tari. Fie-care-i bun la masã. Merg extraordinar cu bucatele grase,însã pentru pastele dulci nu sunt destul de delicate. Dacã-iposibil, aº bea altceva ºi lângã vânat. Marele meu catalogde vinuri va vorbi aici despre nelimitatele posibilitãþi ale vinurilor de tranziþie.

Sã trecem acum la vinurile montane.Încep cu cel de GYÖNGYÖS. Este un vin îmbrãcat la

patru ace. Are tot ce-i trebuie pentru a avea o þinutãcorectã. Iar pe lângã toate astea, este ºi o gazdã bunã, com-panie plãcutã, de multe ori sclipitor de isteþ. La vinul deGYÖNGYÖS vechimea începe sã fie importantã. Cu câtmai vechi, cu atât mai focos, ca ºi sufletul bine maturizat.

Cel mai bun e lângã sandviciuri ºi pogãcele.Vinul nou de MÓR seamãnã, câteodatã pânã la con-fuzie, cu vinul regiunilor semi-muntoase. Tãria lui începesã mijeascã de-abia la vechimea de cinci-ºase ani. Dar atunciare deja putere, fãrã însã a fi dur. Este un vin absolut unic,ºi are un buchet mineral inimitabil.

VILLÁNY este vinul elegant, vinul cavalerilor ºi aldamelor. Din partea mea, la baluri aº oferi invitaþilornumai vin de VILLÁNY. Excelent pentru logodne. Are unumor amiabil, nepretenþios, care desigur este departe dejovialitatea înþeleaptã a vinului de CSOPAK, dar vinul deVILLÁNY niciodatã nu pretinde a fi vin de CSOPAK, cumnici acestuia din urmã nu-i arde sã meargã la bal. Avanta-

jele acestui vin se realizeazã pe deplin atunci când omula fãcut baie, s-a bãrbierit proaspãt ºi s-a îmbrãcat în hainecurate din cap pânã-n picioare. Cel mai bine în frac sau în

51



smoching, damele cu decoltee. Trezeºte doar atâta emoþie,cât le trebuie dansatorilor sã converseze. Cumpãtat, deli-

cat, bine crescut. Merge excelent la produse de patiserie ºigustãri cu caviar. Aº dori acum sã vorbesc despre vinurile din regiunea de

miazãnoapte a lacului BALATON, ºi anume din acea partecare se întinde de la Almádi pânã la Révfülöp. Aº divizaaceastã zonã în cinci mari regiuni:

ALMÁDI FELSÕÕRS, ALSÓÕRS BALATONKÖVES,CSOPAK, ARÁCS FÜRED,DÖRGICSE ºi împrejurimileRÉVFÜLÖP ºi împrejurimile.

Cu greu s-ar putea vorbi de diferenþe de rang în aceastãarie. Totul depinde de an, aºezarea viei, conºtiinciozitateaºi seriozitatea podgoreanului. Inima mea trage spreCSOPAK, dar nu m-aº lipsi nici de cel de DÖRGICSE, n-aºda vinul de ARÁCS pe toþi banii din lume, ºi nici chiar pecel de TIHANY nu l-aº da. Mai ales AMÃRUÞA DETIHANY. L-am descoperit cu un prieten de-al meu, cândpescuiam la un moment dat acolo, în jurul peninsulei, ºieram în cãutarea unei licori potrivite pentru crapii ºi ºalãiinoºtri. Abaþia avea o vie neobiºnuitã, ce cobora pe laturade nord-est, ºi absolut nimeni nu ºtia de ce are acest vin uniz amãrui. Cine gustã o datã cum e ºalãul înãbuºit în unt,

cu salatã de roºii ºi AMÃRUÞÃ DE TIHANY, acela maidegrabã va uita un tablou din Luvru, decât aceastã expe-rienþã. Însã ºi mai greu mi-ar fi sã omit vinul de RÉVFÜLÖP.

52



Acesta este adevãratul vin al prieteniei ºi al cãsãtoriei; fidel,liniºtit, senin, pe cât de puþin vorbeºte, pe atât de mult

gândeºte, zâmbitor, silenþios ºi armonic.Era un timp, când toatã iarna beam doar vin deCSOPAK, o bãuturã spumoasã, uºor galben-rozalie, care seechilibra între dulce ºi acriºor, cu un uimitor simþ al pro-porþiilor. Mãsura lui, dupã cum am observat, era exact treisute cincizeci de mililitri. Am încercat ºi cu alþii, ºi n-a fostom la care sã nu-ºi fi dovedit bunãtatea. Trei sute cincizecide mililitri din acest vin! Aºa e vinul de CSOPAK. Un vinexact, aºa cum doi ºi cu doi fac patru.

Vinului de ALMÁDI îi plac prânzurile uºoare ºi somnulde dupã-masã. Cel de FÜRED este vinul romantic. Vinulde ARÁCS este fermecãtor ºi simplu. Iar vinul de la DÖRGICSE este cel mai ºtrengar dintre toate. Cel de

RÉVFÜLÖP este cel mai veridic vin de foiºor. Vinul defoiºor înseamnã pentru mine cã, într-o dupã-amiazã târzie,mai ales în septembrie, dacã-þi vine un prieten drag, staicu el în foiºor ºi bei acest vin din pãhãrele mici, dar dese.Recomand acest vin ºi pentru momentele când aºterniscrisori. Desigur, la scrisori de dragoste se potrivesc vinuridiferite, în funcþie de natura relaþiei; pentru o dragostepasionalã, recomand numai ºi numai vin de SZEKSZÁRD.

Da, vinul de SZEKSZÁRD. Pânã nu am trecut pe acolo,nici nu mi l-am putut închipui întocmai ºi corect. Dar decând am vãzut oraºul ascunzându-se între copaci — cudealul deasupra lui, cu viile întinzându-se pânã peste zãri,ºi de când am inspirat aerul lui —, de atunci ºtiu cã aici

numai astfel de vin se poate face. Vinul de SZEKSZÁRDeste un vin femeiesc prin excelenþã, eu l-aº asemãna maidegrabã cu o femeie de douãzeci ºi doi, douãzeci ºi trei de ani,

53



la apogeul puterii ºi frumuseþii sale, pe culmea priceperiisale într-ale iubirii, total eliberatã, dar cu un gust uluitor

de rafinat ºi o ardere neînchipuit de dulce.Vinul de SZEKSZÁRD este vinul nunþii. Acest vin trecemireasa în cãsnicie. Acesta-i vinul pur veneric. Vinul nou deSZEKSZÁRD sã nu-l amesteci niciodatã, dar pe cel vechinicidecum sã nu-l bei curat, dacã nu vrei sã te ruinezi.

La fel consider femeie ºi vinul de HEGYALJA, dar pe

aceastã doamnã o privesc ca pe o reginã. Din partea mea,nici nu mi-aº putea închipui sã beau un timp îndelungat vin de HEGYALJA în fiecare zi, deºi nu mã consider a fi opersoanã obiºnuitã. Toatã lumea ºtie, vinul de HEGYALJA are podoabe nemaiîntâlnite niciunde în altã parte. Vinu-rile pot fi savurate cu adevãrat numai în locurile unde s-aufãcut. Se înþelege de la sine, e un lucru natural; ºi fructuleste perfect numai din pom, pentru cã în timpul transpor-tului se pierd din el tocmai uleiurile sale cele mai proas-pete ºi mai nobile. Dar, se spune, acest vin nu poate fiprivat de marile-i podoabe nici prin transportul maritim.Cel mai demn mod de a-l bea: câte-un pãhãrel mic, dupãmari prânzuri ºi dineuri. La nunþi, înainte de plecarea

nuntaºilor, un pãhãrel de drum, ca blagoslovirea SfântuluiIoan. Cui ce-i place: Stafidit sau Samorodni, dulce ori sec. Acesta-i vinul marii publicitãþi. În pauzele concertelor,operelor, e formidabil, mai ales pentru cã este unul dintrecele mai muzicale vinuri. Cine suferã de-o tainicã boalã, vin de HEGYALJA sã bea. Femeia, dacã vrea ca pruncu-i din

pântece sã fie o fiinþã falnicã, regalã, vin de HEGYALJA sãbea. Artistul, dacã opera cu succes ºi-a terminat-o, s-o sãr-bãtoreascã ºi sã bea vin de HEGYALJA.

54



Despre vinul de EGER, mai ales despre cel roºu, acumnumai atât spun, cã ºi acesta-i perfect la orice ocazie —

sãrbãtoare, prânz, în doi sau singur. Pentru mine vinul deEGER s-a legat întotdeauna cu pasiunile eroice.* Dacã beau vin de EGER, încep sã visez imediat fapte mãreþe ºi eroice.

În sfârºit, vinul de BADACSONY ºi cel de SZENTGYÖRGY-HEGY. Ambele sunt vinuri masculine, ºi suntmasculine în toate soiurile lor. Au în ele toate nuanþelefiinþei bãrbãteºti, de la Narcis cel care se desfatã în propria-ifrumuseþe, pânã la ascet, ºi de la nobleþea regalã pânã laboemie. Mare lucru. Pentru cã ºi muntele Badacsony ºimuntele Szent György sunt câte-un univers desãvârºit.Cresc aici toate soiurile, de la Rieslingul italian ºi cel deRin, pânã la cel stafidit. Marile soiuri renumite sunt Pinot

Noir-ul ºi Blaufränkisch-ul. Despre diferenþa dintre vinulde BADACSONY ºi cel de SZENT GYÖRGY-HEGY, dacã voi fi numit la catedra de oenologie a universitãþii, voipreda un întreg semestru. Vã dau un exemplu edificator,în ce anume pot sã se asemene ºi pot sã difere douã mari vinuri. Vinul de BADACSONY este ca un artist de renumemondial, iar cel de SZENT GYÖRGY-HEGY e ca artistulcare abia dacã a ieºit în viaþa lui din casã, ºi totuºi a creatoperã mai mare decât cel omagiat de toatã lumea. Ambiiîºi au mãreþia lor, dar pe unul l-aº identifica cu grandoarea

55

* Eger este un loc cu o deosebitã însemnãtate eroicã în istoriaUngariei, în cetatea cãruia un pumn de ostaºi þinuse piept în modmiraculos unei uriaºe armate otomane — fapt imortalizat de scriito-rul Géza Gárdonyi, în romanul sãu Stelele din Eger . În mentalitateamaghiarã oraºul Eger este simbolul prin excelenþã al eroismului.(n. trad.)



olimpianã, pe când celãlalt ar fi mãreþie chinezã, taoistã.E uimitor cât de greu îmi vine sã aleg între cele douã vinuri.

Aproape cã m-am decis deja pentru vinul de SZENTGYÖRGY-HEGY, dar când am bãut un pahar de Rieslingde BADACSONY, m-am hotãrât pentru acesta din urmã;jurând dupã aceea pe vinul de BADACSONY, dar numaipânã când am dat iarãºi peste un vin de SZENTGYÖRGY-HEGY. ªi în fine, ce m-ar putea împiedica sãfiu ºi grec ºi chinez deodatã?*

* Un cunoscãtor (nu neapãrat un expert în oenologie — ba dincontrã), pe baza celor descrise aici, poate la fel de bine sã-ºi întoc-meascã un catalog al vinurilor ºi regiunilor vinifere româneºti. Ar fichiar un exerciþiu bun, deoarece, la prima citire, toate aceste vinuri — cu nume ciudate — pot pãrea greu de identificat. (n. trad.)



Armoniile gurii

ªtiinþa legatã de ceremonialul vinului trebuie începutã cuun capitol despre armoniile gurii. În studiul vinului, acestlucru corespunde cu ceea ce reprezintã armonia în muzicã.Trebuie învãþat cã fundamentul armoniei gurii coincide cutreimea sa de bazã: mâncarea, bãutura ºi tutunul. Ce

mâncãruri, ce bãuturi, ce tabacuri, în ce mod se potrivescori se exclud, se accentueazã, se cautã ori se neutralizeazãreciproc. Existã procedee interzise, cum sunt cvintele ºioctavele paralele în armonie. Existã dizarmonii ce trebuieanulate. Se poate spune, în genere, cã mâncatul e actulcorporal, adicã fundamentul; bãutul e actul sufletesc;fumatul e actul spiritual. Întotdeauna trebuie început cumâncatul ºi terminat cu fumatul. Subliniez faptul cã euconsider antinicotinicul un sectarian ateu. Mottoul acestuicapitol este o propoziþie nemuritoare din Upaniºade: ava-tarul cel mai înalt al lui Brahman e hrana.

Cea mai simplã gustare pentru vin o constituie slãninaafumatã cu pâine ºi ardei gras. Este cel mai simplu ºi, în

acelaºi timp, cel mai clasic pat pentru vin, a cãrui mãreþie,atât timp cât se va mai face vin, nu va pieri niciodatã. Cevaasemãnãtor numai în miazãzi se mai cunoaºte, desigur,

57



acolo se asorteazã cu natura vinului sudic: peºte prãjit,pâine, mãsline. Dacã pe lângã acestea se mai gãseºte ºi caº

de oaie, aº tot petrece sãptãmâni în ºir într-o astfel deascezã. Am încercat, de multe ori chiar, ºi întotdeauna s-aconfirmat. Dupã ce am sosit cu trenul, primul meu druma fost cãtre mare. Am bãut o gurã din ea, acea gurã de apãde mare fiind pecetea cãsãtoriei noastre, pe acel an, dindragoste pasionalã. Dupã aceea am mers direct în bufet,am cumpãrat douã scombri mari, sau doi pumni de mille in bocca, olive, o pâiniºoarã albã ºi o bucatã de caº. Echipatastfel, am cãutat cârciuma cea mai simpaticã. Nu m-amînºelat niciodatã. Am intrat acolo de unde s-a auzit ceamai mare larmã. Micile cârciumi se aflau de obicei în beciuri,cu intrãri strâmte. Înãuntru, denºi aburi de vin înceþoºaupenumbra. În crepusculul cramei m-au întâmpinat ochi

scãpãrãtori ºi urlete. Au simþit imediat cã sunt strãin ºim-au salutat cu entuziasmul vinului. Marinari, soldaþi, mun-citori, þãrani. Unii mã îmbrãþiºau ca pe un vechi prieten.M-au întrebat de unde vin, ºi m-au felicitat cã intrasemtocmai acolo. Vinul? Þ-þ! Sã-l gust imediat. (Gustaþi ºi vedeþi!) Au întins spre mine vreo zece pahare. Eu mi-amdespachetat însã peºtele, am mâncat câteva mãsline ºi-amaºteptat clipa cea mai setoasã. Acum! În ziua aceea urmacea de-a doua cãsãtorie pasionalã: cu vinul.

Dar sunt mulþumit ºi aici, acasã, cu slãnina ºi ardeiigraºi. Carne, pâine ºi legume proaspete. Aceasta-i formulade bazã. Toate celelalte sunt rafinãrile ºi complicãrile aces-teia. În fine: carne, pâine ºi legume proaspete. Chiar ºi

atunci, când e vorba de un prânz cu zece bucate, cu treifeluri de fripturi, salatã, patru feluri de paste. Când, însfârºit, mã liniºtesc la al patrulea, al cincilea pahar de vin,

58



îi vine rândul spiritului. Scot tutunul, îmi rãsucesc o þigarãºi-o aprind. Nu uita: avatarul cel mai înalt al lui Brahman

e hrana.Înainte de toate, câteva cuvinte despre pâini. În sudse mãnâncã pâine de grâu alb-orbitoare. Cum merge vinulcu aceastã pâine, o ºtie numai cel care-a gustat-o. Cu pâi-nea-ntr-un buzunar ºi cu o ploscã de vin în celãlalt, stauaºezat la prora navei, o brizã proaspãtã-mi bate în faþã,ºi-mi stropeºte obrazul cu aburii sãraþi ai mãrii. La noi,

mai mult pâinea de secarã îmi place, mai ales cea oarecumburetoasã, iar dacã-i puþin ºi cãlduþã, încã ºi slãnina setopeºte un pic pe ea, nu-mi mai doresc altceva decât sãbeau. La Arács am exersat odatã aceastã experienþã o varãîntreagã. Nu rareori cu câte un langoº. Langoº cu usturoiºi vinul de Arács! M-am tolãnit la umbra pãrului, ºi-am

fost gata sã primesc spiritul cel mai înalt. Pe lângã pâineade secarã, mãnânc cu plãcere în orice clipã ºi pâine degrâu, ºi nici nu-mi pare rãu dacã stã în pivniþã o zi-douã ºise zvântã. Iar în loc de ardei e bunã ºi ceapa sau roºiile, baca salatã, ba doar simple, ca fructele.

Despre mâncãrurile mai complicate, mai ales desprebucatele gãtite, trebuie înainte de toate sã desenez crucea

gusturilor. Aratã astfel:

59

sãrat

amar

acru

dulce



Acestea sunt cele patru puncte cardinale ale gusturilor.Înainte de a bea, trebuie sã acordãm atenþie acestei figuri

ºi sã asortãm mâncarea la vin. De ce mâncarea la vin, ºi nuinvers? Pentru cã vinul este un fenomen sufletesc ºi, tocmaide aceea, unul de ordin superior, iar mâncarea este unfenomen corporal ºi, tocmai de aceea, unul fundamental.Învaþã bine crucea gusturilor, ºi dacã bei, sã te gândeºti laea. Nu te vei înºela niciodatã.

Vinului, peºtele îi place de fapt cel mai mult. Rece saucald, fiert sau prãjit, uscat sau afumat, ori în conservã, înulei de mãsline sau în sos de roºii, ori tocat mãrunt — totuna e, numai peºte sã fie. Peºtele nu înghite nimic dingustul vinului. M-aº încumeta sã spun cã vinului, ca bãu-turã, peºtele îi e mâncarea complementarã, aºa cum albas-trului îi e complementarã culoarea galbenã, iar roºului cea

verde.Ce mister stã la baza acestuia, n-am nici cea mai vagãidee. Doar ºtiu, ºi am trãit aceastã experienþã de nenumã-rate ori, când, dupã un prânz cu sardele proaspete, ambãut bine ºi, în canicula verii, am moþãit în pat; repet, amtrãit de nenumãrate ori sentimentul cã în stomacul meu seîntâmplã ceva foarte curios. Foamea este întunericul sto-macului. Mâncarea e lumina stomacului. Înainte de masã,este beznã în stomac, iar când omul înghite prima îmbucã-turã, aceasta-i asemãnãtoare cu momentul tainic numit:„Sã fie luminã!“. Peºtele se scufundã în stomac ºi luminaîncepe sã strãluceascã. Iar acum soseºte vinul, iluminareasufletului. Ai idee, omule, ce se întâmplã în aceastã clipã?

Avatarul cel mai înalt al lui Brahman e hrana.În condiþiile climatului nostru, corespondentul peºtelui

este carnea de porc proaspãtã, eventual afumatã. În general,

60



pot sã-mi închipui carnea de porc proaspãtã la pomanaporcului. Carne din cãldare, ficat, fãrâme din carnea capului,

glande misterioase, cartilaje, ligamente lipite de os, binesãrate, înghiþite cu o bucatã de pâine ºi ardei murat. Sãcurgã vinul!

Ceea ce am povestit pânã acum e studiul elementelorde bazã ale gusturilor. Marile ospeþe cuviincioase, compo-ziþiile mai complicate de gusturi se bazeazã pe aceste regulifundamentale. Aº dori sã vorbesc mai ales despre trei maricapitole: primul despre cãrnuri în general, al doilea desprepaste, iar al treilea despre cum sã bem mai multe soiuri de vin la mesele festive de prânz.

Clasificarea cãrnii din punctul de vedere al vinului: carnefiartã ºi carne friptã. Carnea fiartã este cea de valoare maimicã. În general, fripturile sunt de trei feluri:

1. carne în general (vitã, porc, mânzat, berbec etc.);2. carne de pasãre;3. vânat (cerb, cãprioarã, iepure, raþã sãlbaticã, fazan,

potârniche etc.).

Cum spuneam, ºi-mi susþin cu tãrie aceastã tezã, patulde vin cel mai important ºi cel mai rãspândit este carneade porc. În al doilea rând, trebuie luatã în consideraregâsca grasã, friptã la cuptor în propria-i unturã, în octom-brie ºi noiembrie, cu varzã roºie, gãluºte de cartofi, care sãºi fie umplutã cu mere renet coapte. Dacã suntem însezonul acestei bucate, trebuie repetatã la câte douã sãptã-

mâni. Înainte, o supã de rac, iar dupã, un tort cu cremã decafea sau alune. Se beau douã sau trei feluri de vin, ºi anume:roºu tânãr ºi uºor, un vin nu foarte vechi de Badacsony sau

61



de Csopak, iar la urmã Riesling de Rin fãcut pe MunteleSzent György. Înainte de cafeaua tare, neapãrat un Stafi-

dit de Ruszt, ori un pahar de Somló de 20 de ani. Un patde vin mai rar, însã de ordin net superior, este spinarea decerb sau cãprioarã împãnatã cu slãninã, ori mistreþul tânãr.Recomand tuturor mai ales pe acesta din urmã. Garniturapoate fi de orice fel, dar experienþa mea îmi spune cã pas-tele cu pesmet prãjit auriu sunt cele mai potrivite. Salatasã fie total asortatã. Aceste bucate suportã vinul la nesfâr-ºit, ºi anume vinurile mai pretenþioase de Eger, Mór, chiarºi pe cele de Dörgicse ºi Tihany.

Atât deocamdatã despre cãrnuri. Recomand un singurfel de mâncare unei companii de bãrbaþi, adunatã numaipentru a bea (vara sau la începutul toamnei, pe verandã).Carne tocatã amestecatã ºi coaptã în aluat franþuzesc. Com-

poziþia pastei de carne: o parte de slãninã afumatã tãiatãcubuleþe, douã pãrþi carne de porc, o parte carne de miel,o parte carne de pasãre, o parte ficat de gâscã, o partemãduvã. Cu puþinã ceapã, piper proaspãt mãcinat, pãtrun-jel ºi zarzavat tocat, toate amestecate în pasta de carne.Puþin tarhon nu stricã. Trebuie mâncat cãlduþ. Multora leplace fierbinte, ºi eu mã numãr printre aceºtia.

Aluaturile sunt de douã feluri: fierte ºi coapte. Acesteadin urmã sunt iarãºi de douã feluri: dulci ºi sãrate. Dintrecele dintâi, un pat de vin deosebit de potrivit sunt tãiþeiicu brânzã ºi jumãri (pot fi ºi colþunaºi, dar atunci numaicu ceapã prãjitã), dar cu multã smântânã, ºi trebuie avutgrijã ca jumãrile sã fie proaspãt topite, iar în unturã sã se

punã lapte. Fãrã acesta, jumãtate din valoare i se pierde.În al doilea rând, se pot lua în seamã tãiþeii cu varzã dulcecu piper sau gãluºte de cartofi în pesmet prãjit. Totul trebuie

62



sã strãluceascã de unturã. Voi dedica un capitol separataluaturilor pe jumãtate fierte, pe jumãtate coapte, ºi, dintre

acestea, mã voi ocupa de unul dintre regii dintotdeauna aialuaturilor: tãiþeii cu ºuncã la cuptor. Tãiþeii se fierb, seamestecã cu ouã ºi cu ºuncã tocatã, se umple totul în aluatfranþuzesc, ºi se coace pânã devine crocant ºi se rumeneºteîn cuptor, într-o formã de budincã. Aceastã bucatã semãnâncã cu sos tartar sau beºamel, ºi în toate cazurile sebea vin nu foarte vechi (de cinci, zece ani) de Burgundiasau de Porto.

Dintre aluaturile dulci coapte în cuptor, de mult mis-au dovedit bune prãjiturile cu unt ºi fursecurile fragede;eu, cel puþin, pot spune cã nu am avut niciodatã nici ceamai micã problemã cu acestea. Dintre aluaturile dulci fierte,pot recomanda cu toatã convingerea gãluºtele de cartofi cu

magiun de prune, dar înainte de toate gomboþurile (gãluº-tele) cu prune.Ordinea vinurilor, la marile prânzuri cu mai multe soiuri

de vin, este determinatã de obicei de natura ospãþului.Toamna, când se gãsesc pãsãri, peºte, vânat din belºug,atunci, la aperitiv (peºte) se bea vin de ºes. Dacã se ser- veºte ºalãu, atunci poate fi ºi Muscat. Dacã e peºte cumaionezã, atunci se bea vin roºu subþire ºi nou. A douagustare sã fie în orice caz risotto de ficat cu carne depasãre, mazãre verde, ciuperci ºi pãtrunjel. Vinul care mergede minune cu aceste bucate este exclusiv cel roºu-acriºor;eu însumi, cel puþin, nu aº tolera altceva în casa mea. Cãr-nurile trebuie mâncate treptat, în ordinea greutãþii lor.

Vinurile trebuie bãute în mod asemãnãtor. La aluaturiordinea este inversã. Primul aluat sã fie greu, celelalte sãfie tot mai uºoare. Vinurile însã tot mai grele. La sfârºit,

63



un vin foarte vechi de Szent György-hegy ºi, când toatãlumea crede cã s-a terminat, imediat înainte de cafeaua

tare, o jumãtate de pahar de Sec de Samorodni vechi.Despre tutun n-o sã vorbesc prea mult. Dupã un prânzcopios, primul fum sã fie un trabuc, ºi anume cubanez(havanã). Al doilea fum, o þigarã albanezã groasã, din aceeagalben-aurie, foarte tare. Al treilea, poate fi una greceascãsau sârbeascã, mai uºoarã. Chiar ºi dupã prânzuri maiobiºnuite, recomand în toate cazurile ca primul sã fie

un trabuc. Dupã prânzuri mai mici, ca-ntre prieteni, pot fifumate þigãri de patru feluri: egiptene, englezeºti, sârbeºtiºi ungureºti, de o tãrie medie. Când bei singur, sã fumezipipã, adicã — în funcþie de atmosferã sau starea de spirit — tutun englezesc aromat, sau unguresc de Verpelét. În gene-ral, am constatat cã se acordã mai puþinã atenþie armo-

niilor de tutun, chiar ºi în cazul acelora care au obþinuto anumitã perspicacitate în asortarea vinurilor cu bucatele. Acestei neglijenþe trebuie sã i se punã capãt cât mai curând.Dacã noi am fi guvernaþi în mod corect, fumatul diferi-telor tutunuri, la anumite mâncãruri ºi vinuri, ar fi fost demult timp reglementat prin hotãrâri de guvern. Desigur,din partea actualelor guverne ateiste, degeaba ne-am aºtepta

la astfel de mãsuri.



Când sã beau, când sã nu beau

Bãutul are o singurã regulã: oricând, oriunde, oricum.Pentru timpuri serioase, oameni serioºi, popoare serioase,atât e de ajuns. Din pãcate, astãzi se fac abuzuri oribile dela aceastã regulã. Am auzit cã cineva, într-un amurg de varã, bãuse în foiºor vin de Szent György-hegy, citind un

ziar între timp. Dacã nu mi-ar fi spus cineva demn deîncredere, aº crede cã minþea. Vara, în amurg, sã bei vin deSzent György-hegy în umbrar, aceasta e una dintre mãre-þele clipe ale vieþii. La astfel de ocazii, trebuie aºternutão faþã de masã galbenã sau roz, în vazã se pun flori, cârciu-mãrese sau floarea-soarelui, ºi se citeºte un poet mare, cum

ar fi Pindar, sau Dante, sau Keats. Cine nu cunoaºte ase-menea clipe, acela poate fi considerat un om pierdut.S-au mai ivit asemenea cazuri stridente. La o cinã fes-

tivã, când s-a bãut vin de Szekszárd la un gâscan tânãr, nufoarte gras, un domn þinuse un toast în cinstea prefectului.Din pãcate, acest gest intrã azi în categoria lucrurilor cre-dibile. Se zice cã, într-un sat, notarul bãuse vin vechi de

Pannonhalma, la un lecsó* cu cârnaþi. Dacã-i adevãrat, atunci

65

* Un fel de ghiveci sau tocanã de legume. (n. trad.)



notarul a fost ori dobitoc ori ateu. Eu bãnuiesc cã maidegrabã e vorba de cea din urmã variantã.

Regula bãutului este aceeaºi cu cea a dragostei: oricând,oriunde, oricum. Dar ºi aici, ca ºi acolo, toate circumstan-þele sunt importante. Naturii vinului trebuie sã i se asor-teze sezonul ºi ora zilei. Existã vin de trândãvit, vin cochet, vin de povestit, vin tragic. Dai dovadã de cea mai marenesimþire ca, de exemplu, la un jovial ospãþ în familie sã

bei un vin dramatic. La fel, este totalã lipsã de gust ca lao masã festivã oficialã sã se bea un vin vicios. Dacã eºtisingur, sub cerul liber, cautã întotdeauna o perspectivã; vinului îi place înãlþimea ºi panorama, ºi îi place sã pri- veascã de sus. Dacã eºti în casã, întotdeauna acoperã-þimai întâi masa cu o faþã de masã. Barbarul bea de pemuºama, nenorocitul, dar nu pentru cã n-ar avea cuver-turã, ci pentru cã n-are inimã sã bea. Sã mãnânci întot-deauna mãcar câteva nuci, alune sau migdale înainte.Dupã aceºti sâmburi uleioºi, gustul vinului se împlineºte.Toamna târziu, sã ai mereu castane pe masã, ori fierte, oriprãjite, ori în vreo prãjiturã, ºi bea vinul nou încã piºcãtorcu castane. Nu cumva sã uiþi crizantemele! Pot fi galbene,

sau de un violet-deschis, sau albe, totuna-i, numai sã fieacolo. Castane, crizanteme ºi vin nou. Noteazã!

Bãutul vinului n-are muzã, numai cã ºtie sã bea vindoar cine a avut parte de o educaþie sub aripa muzelor,adicã doar cine mai totdeauna citeºte poezii, muzica celpuþin o ascultã, dacã nu chiar o joacã, ºi se delecteazã pri-

vind picturi. Un astfel de om poate sã-ºi aleagã timpulpotrivit pentru lucru, pentru plimbare, pentru somn, pentruconversaþie, pentru citit, ºi numai un astfel de om ºtie cã

66



vinul ºi dragostea au o singurã regulã: oricând, oriunde,oricum.

De altfel, nu pot sã sufãr pedanteria. Nu se împacãnicicum cu vinul ºi dragostea. Cui îi place vinul ºi femeia,acela-i boem. Oamenii ordinii sunt abstracþi, apãsaþi de gân-duri. Migãlesc mereu cu o minuþiozitate dementã, îngro-ziþi ca nu cumva sã greºeascã ceva. Pentru ce naiba aceastãgroazã? E nebunie curatã sã înºiri pungile ºi cutiuþele încãmarã, precum cãrþile pe raft; e nebunie sã fabrici cata-loage din toate. Nu pot suferi pedantul, care aºazã paharulîn acelaºi loc întotdeauna, ºi nici în ruptul capului n-ar luaîn mânã un copan de pui. Da, e nebunul capricios — fiebãrbat, fie femeie. ªi-ar înºira ºi sãruturile cu cel mai maredrag, ca sã poatã fi numãrate câte au fost. Frumos, ordo-nat, dupã cât de lungi, înflãcãrate, dulci au fost, le-ar pune

în cutiuþe, ar lipi etichete pe ele, cu data ºi locul întâm-plãrii, ºi le-ar înregistra pe toate într-o carte mare. La bãut,precum ºi în dragostea adevãratã, aceºti maniaci ai ordiniiºi igienei sunt de nesuferit.

Bun exemplu este vinul. Vinului nu-i plac liniile drepte.De aceea, cel care a bãut biniºor face miºcãri volburoase,iar dacã porneºte, merge în parabole ºi hiperbole frumoase.Se spune cã ºi-a pierdut echilibrul ºi se bãlãbãne. Nu cred.Vinului îi plac aceste balansãri fâlfâitoare. Uitã-te atent lamersul celui îmbãtat de vin. Un dans de toatã frumuseþea,ceea ce executã el. Vagabond bãtrân, nici nu þi-ai fi închi-puit cã miºcãrile sale pot fi aºa de delicate. Şi fii atent,cum e cel care s-a îmbãtat de pãlincã! Cel beat de vin

se-nvârte întruna, cel îmbãtat de rachiu explodeazã dincând în când, pânã ce se prãbuºeºte ca lovit cu mãciuca.Unul e un dans volburos în parabole, celãlalt e miºcare

67



colþuroasã, sacadatã. Pot fi observate la popoare întregi. Am descris diferenþa dintre popoarele bãutoare de vin ºi

cele bãutoare de rachiu, diferenþã ce se exprimã în miºcare,gândire, sentimente — în modul lor de viaþã. Este dife-renþa dintre popoarele muzelor ºi cele barbare.



Cum sã beau?

Apa este elementul primordial. Mai întâi apa se prefaceîn vin, dupã care vinul se transformã în sânge. Apa estemateria, vinul este sufletul, sângele este spiritul. Din mate-rie — suflet, din suflet — spirit, aceasta-i dubla transsub-stanþiere pe care trebuie s-o trãim pe aceastã lume.

Aceastã mare ºi serioasã miºcare de importanþã exis-tenþialã trebuie sã se petreacã în circumstanþe potrivite.Bãutul vinului are o singurã lege: sã bei. Oricând, oriunde,oricum. Dar în sufletul omului trebuie sã se trezeascãinstinctul de a da demnitatea potrivitã bãutului. Aici e pro-blema: cum?

În primul rând despre pahare. Sã povestesc marea mâhnire a vieþii mele? Oriunde am fost — acasã, în strãi-nãtate —, întotdeauna s-a întâmplat acelaºi lucru la masã.Mi-am mâncat ciorba ºi dupã aceea, conform datinii strã-moºeºti, am bãut cele patruzeci de picãturi. Patruzeci depicãturi dupã ciorbã este o regulã atât de înþeleaptã, încâtnu poate fi încãlcatã niciodatã. Dupã aceea urma mân-

carea de carne cu fierturã de legume, garniturã ºi salatã.Cea mai propice clipã pentru a bea este momentul când aimâncat mare parte din cel de-al doilea fel. Atunci setea îºi

69



atinge apogeul. Paharul însã e prea mic! Pânã acum n-amgãsit niciodatã un pahar destul de mare, de 350, 400 de

mililitri, în care sã-mi pot prepara mixtura experimentatã,ca în clipa potrivitã s-o pot bea pe toatã, dintr-o rãsuflare.ªtiu ce vor rãspunde unii la acest lucru. De ce nu beau

cu încã un pahar? Prin aceastã întrebare recunosc barbarulcare nu are pic de sensibilitate pentru lucrurile cele maipreþioase. Douã pahare nu sunt un pahar, ºi dacã elanulbãutului se întrerupe, se pierde tocmai ceea ce este cel maiimportant: totul dintr-o suflare. Dacã doresc sã beau cudouã pahare, îmi pun în faþã douã pahare. Eu vreau însãsã beau cu un pahar, dintr-o suflare, exact atât cât ceresetea mea. Mãsura setei mele este de 300, 350 de mililitri.Nici mai mult, nici mai puþin. Acestei mãsuri îi cores-punde perfect paharul golit pânã la fund. Degeaba explic?

Cei vechi au fost ºi aici mai înþelepþi. ªi-au pus în faþãcupe, ºi toatã lumea putea bea cât voia. Împotriva cupeiam însã o obiecþie: din ea se poate bea vinul ori curat, orinumai într-un anumit amestec. Numai cã eu, câteodatã,doresc sã beau altfel al doilea sau al treilea pahar.

Consider o maximã urgenþã facerea paharelor de 420,430 de mililitri, iar folosirea acestora sã devinã un standardîn lumea întreagã, mai ales în unitãþile de alimentaþie publicã. Cam asta este cantitatea de bãuturã ce o bea totomul, în clipele de mare sete. Aceasta-i mãsura. Desigur,ateii de azi n-au nicio fãrâmã de sensibilitate pentru astfelde lucruri. Degeaba aº cere aºa ceva de la niºte oameni fãrãinimã. La fel ca acea blestematã sutã de grame! 100 de

grame pentru mine e prea puþin din toate: carne, mezeluri,caºcaval, dulciuri; 150 însã e prea mult. Dar pentru 125 degrame, societatea atee mãrginitã nu este pregãtitã. ªi se

70



mai mirã cã toate sunt cu fundu-n sus. Vinul sã determinemãsura paharului, nu paharul pe cea a vinului! Asta-i

esenþa revendicãrii mele. De fapt, la toate casele bune,unde se respectã vinul, ar trebui sã existe cel puþin douã-zeci de feluri de pahare, de la cel de 50 de mililitri (vinuristafidite), pânã la cel de un litru ºi jumãtate. Se foloseºtealt pahar dimineaþa, ºi iarãºi altul dupã-amiaza. Dacãe vorba de un consiliu lung, sã-ºi primeascã fiecare cupa deun litru ºi jumãtate, din care sã bea cum îi vine lui maibine. Dacã-i vorba de stat la taclale, e bun ºi paharul maimic. Dupã soiul vinului, dupã amestec, variaþiile suntaproape interminabile. Trebuie sã lãsãm totul pe seamagustului. La jocul de cãrþi se cuvine alt vin, decât la o seratãmuzicalã acasã. Evident, alt vin la „popa prostul“ ºi iarãºialtul la taroc. Trebuie luatã în vedere ºi calitatea sticlei

paharului, mai ales grosimea ei. Cum ar putea bea cineva vin de Szent-György dintr-un pahar cu sticla groasã?!De aceeaºi problemã þine ºi întrebarea: în ce companie

e cel mai bine sã bei? Regula principalã: sã bei. Oricând,oriunde, oricum. Numãrul bãutorilor trebuie sã fie deter-minat întotdeauna de natura vinului. Vinuri universalesunt foarte puþine — de pildã, un vin care sã poatã fi bãutlaolaltã, de toatã omenirea, la vreo mare sãrbãtoare, sãzicem sãrbãtoarea pãcii mondiale. Pentru aceastã ocazie,dintre vinurile noastre, eu aº recomanda numai vinul deSomló. ªi, culmea, acesta-i tocmai vinul celor însinguraþi.Pentru cã pacea mondialã este astãzi numai beþia omuluisolitar. În companie mai mare, douãzeci, treizeci de per-

soane, sã se bea mereu vin nou. Cea mai joasã categorie,ucenicii, numai vin de ºes; cea mai înaltã, artiºtii, maidegrabã vin de Csopak sau Arács. Grupul mic sã bea vin

71



de Gyöngyös. Doi-trei oameni, vin de Badacsony. Îndrã-gostiþii, întotdeauna vin de Szekszárd. Prietenii, numai

vin foarte vechi, din pahare mãrunte, sã poatã ciocni demulte ori. Aº dori sã introduc concursul vinului. Unul dintre con-

cursuri ar fi, desigur, sã vedem cine cât poate sã bea. Însãmult mai interesant ar fi concursul-rebus. Acesta ar puteafi jucat ºi în companii mai mari. S-ar înºira o sutã de vinuri îmbuteliate, ºi numai juriul ar ºti ce vin se aflã în ce

sticlã, din ce regiune, ºi cât este de vechi. Cel care ar ghicicorect originea celor mai multe vinuri, din ce an ºi ce soi,acela ar primi coroana de lauri. S-ar putea þine concursulºi în condiþii mai severe, pe întuneric, astfel încât concu-rentul sã nu vadã nici culoarea vinului. Câºtigãtorul unuiastfel de concurs ar trebui sã fie rãsplãtit cu o rentã pe

viaþã, într-o renumitã regiune viniferã.



Unde sã beau?

Dacã ar veni la mine o femeie, întrebându-mã cum poatefi frumoasã, i-aº rãspunde: du-te la soare, draga mea. Fru-moasã poate fi numai cea care se aflã în lumina soarelui.Priveºte-þi pãrþile ascunse ale corpului, sunt ca orbii. Dacãte dezbraci, acele pãrþi clipesc dezorientate, nefiind obiº-

nuite cu lumina. Ce triste sunt aceste coapse chioare ºinimic nu e mai vrednicã de milã, decât o astfel de cati-felatã burticã, frumoasã, þinutã în întuneric. Nu ai vãzutîncã femeie în baie, care nu a fost niciodatã convinsã sã sedezbrace, sau care nu ºi-a scos cãmaºa nici în cameranupþialã? Cât de voluptoase, mult mai voluptoase suntacele pãrþi care sunt acoperite ºi acum de haine multe.Soare! Soare fiecãrei pãrþi cât de mici, sã-ºi poatã deschideochii, sã se elibereze ºi sã devinã conºtientã. Conºtiente ºicaste, pentru cã acestea douã sunt de fapt una. Burtaþinutã în întuneric, dacã dintr-odatã ajunge la soare, sãrã-cuþa, nu poate fi pudicã, intrã în panicã ºi nimic nu e maidezgustãtor decât o parte a corpului uitatã aºa descope-

ritã. Soare! Aruncaþi-vã hainele de pe voi, lãsaþi lumina sã vã atingã ºi veþi fi precum statuile zeiþelor. Dar nu cumvasã credeþi cã acest cult modern al nuditãþii, ori pielea arsã,

73



roºie, ar fi frumoasã. Asta-i doar o aberaþie. Ca sã fii fru-moasã, plimbã-te dezbrãcatã în fiecare zi câte zece minute,

dacã se poate, în faþa unei oglinzi bãrbãteºti. Vei învãþa cãe nepermis sã trãieºti în penumbrã. E nepermis sã te domineinconºtientul. Trebuie sã te eliberezi. Nu-i permis sã trãieºtio viaþã fãrã de luminã. Soare! Soare! Aburii de rufe încinºise vor evapora, ºi vei fi parfumatã, ca marea. Ca vinul.

Poþi sã bei oriunde, numai sã nu te ascunzi. Dacã teascunzi, vei fi precum coapsele acelei femei care nu ºi-a

dezbrãcat cãmaºa nici în noaptea nunþii. Vei fi chior, per-fid, lasciv. Poþi bea oriunde, dar fii peste tot conºtiincios ºicast, pentru cã aceste douã lucruri sunt unul ºi acelaºi.Vara bea în grãdinã, sub pom, sau pe verandã, ori dacã fier-binþeala-i prea mare, în camera rãcoroasã sau în pivniþã.Fii fãrã griji. Nu-i permis sã trãieºti în penumbrã. Spune-þi

întotdeauna: acum beau vin. Nu nega în sinea ta ºi atuncinu va fi nicio problemã. Nu fi ca pietistul sau puritanul,care se-ndoapã, ºi între timp îºi spune: nu mãnânc, numãnânc. Fã ce þi-e pe plac. Nu te abþine, mai ales de ladragoste. ªi nici de la vin. Dacã trãieºti aºa, te poþi aºezala marginea drumului, poþi scoate plosca, poþi bea, ºi veiproceda corect. Iarna poþi sã bei lângã sobã, în bucãtãrie,

afarã pe zãpadã, în cârciumã, ori lângã birou. Poþi bea chiarºi la colþul strãzii, dacã tragi un gât din sticlã, aºa, fãrãcarte, cum se spune. Poþi sã bei în camera singuraticã, poþisã bei în pat ºi în cadã. Toate acestea sunt bune.



Res fortissima(Pietiºtilor ºi puritanilor)

Femei, bãrbaþi, bãtrâni ºi tineri amestecaþi, cam douãzecila numãr, vin la beci. Aceastã amestecãturã este foarteimportantã. Nu se poate chefui în companie mare, dacãnu sunt ºi bãtrâni. Ei ºtiu sã spunã cele mai îndrãzneþelucruri, ei sunt cei mai neastâmpãraþi. Dacã cineva a bãut

corect toatã viaþa, vinul face din el un om eliberat total labãtrâneþi.

În faþa uºii cramei, sub doi nuci o masã acoperitã cuo faþã de masã coloratã; cârnaþi, slãninã, ºuncã, pâinemare de casã, pogãcele cu jumãri. Sunt ºi ardei graºi ºigogoºari — iuþi, dulci, dupã plac. Sub nuc se aflã sticlele

cu apã mineralã. La zece paºi de acolo, deja arde focul ºibãrbaþii ascut þepuºe. Se va prãji slãninã. Gospodarul stãla sfat cu moºii, cu cei mai bãtrâni ºi experimentaþi treibãutori. Nu-i lucru simplu. Cu care vin sã înceapã. Soluþiaobiºnuitã este cel mai subþire vin nou, acriºor. Tradiþie veche, nu se cuvine sã te abaþi de la ea. Tãmâioasa de anultrecut a ieºit nemaipomenit, zice un moº. Þi se urcã la cap,

zice altul. Muierile înnebunesc prea devreme, îºi dã cupãrerea ºi gazda. Niciodatã nu-i prea devreme, conchidecel mai cuminte dintre moºi.

75



Intrã toþi în beci ºi trag muscatul. E un muscat otonelnobil ºi pur, din soiul cel mai bãlan, are ochi cocheþi, cu

strãlucire verzuie. Butoiul de alãturi e plin cu un cabernetdulceag. Sirop de zmeurã, grãieºte unul dintre moºi, încer-cându-l cu limba. Dar trag ºi din acesta câteva sticle. Al treilea vin e riesling de Rin din anul trecut. Îl gustã pe rând ºi daudin cap. Gustaþi ºi vedeþi, zice psalmistul. Umplu recipien-tele cu un respect amuþit ºi duc afarã cele trei vinuri pe masã.

Urmeazã primul pahar. Femeilor, un þap bãtrân le tur-nase totuºi muscatul, iar ele sorbeau lacom amãgitoarea,aromata licoare. Pânã ce se ajunge la prãjitul slãninii, femeiledeja îºi trag rochiile pânã la genunchi, fetele îºi dau capetelepe spate cu ochi scãpãrãtori ºi buzele li se umflã seducãtor.

Tocmai despre acest lucru vreau sã vorbesc. Despre

aceastã putere teribilã a vinului, pe care vrând-nevrândtrebuie s-o numesc curvie. Nu vã speriaþi, prieteni ºi prie-tene, de acest cuvânt. În general, dacã e vorba de vin, nu vã speriaþi de nimic. Gândiþi-vã numai, ce-ar fi dacã arlipsi din femei aceastã realitate fundamentalã. Gândiþi-vãnumai, dacã ele n-ar fi provocatoare, dacã nu ar vrea nicio-

datã sã ne seducã, dacã nu ar fi cochete ºi dacã nu ne-arispiti niciodatã cu fierbinþeala nerãbdãtoare din glasul lor:când ne dezbrãcaþi odatã? Ce s-ar întâmpla? Conformexperienþei mele, ca toate lucrurile mari, ºi acesta e dedouã feluri: bun sau rãu. Rãul: ateul. Aº cuteza chiar sã mãexprim astfel: acesta-i ateismul femeii. Aceasta este curvia

rea. În schimb, nu cunosc nimic mai încântãtor la femeie,decât curvia bunã. Este cea mai mare ameninþare ºi ceamai adâncã beznã a femeii. În sine, ea poate fi marea

76



corupþie ºi, tocmai de aceea, dacã e bunã, atunci ea esteaproape ceva care atinge limita sacralitãþii.

Priveºte atent aceastã frumoasã femeie tânãrã, cu pãrulrãvãºit, în dezordine, toate miºcãrile ei au formã sfericã, casânul ºi coapsele ei. Muzicã sfericã, dar din gusturi ºi arome.Gustaþi ºi vedeþi, spune psalmistul. Glasul ei, când râde,este ca o apoteozã. Ochii îi scapãrã. Nãrile i se dilatã ºi tre-murã. E fata beþiei, uitase de curvia cea rea, uitase de farduri,

zorzoane, uitase de fermecarea calculatã ºi cu rea-credinþã. Acum e cea mai parfumatã, iar sãrutul ei este cel maifierbinte. Deja nici nu mai poate vorbi, se bâlbâie doar,dar se vede bine cã acest lucru o plictiseºte, ºi buzele îistau þuguiate, ca ale nou-nãscutului, dar nu pentru lapte. A dispãrut din ea tot ce era necurat. Dacã sughite, i se

scurge din gurã un glas, de îi vine omului sã lingã fiecarepicãturã. Îºi scuturã capul ciufulit, se aruncã pe spate îniarbã, îºi îndepãrteazã braþele. Rochia îi alunecã în sus, darea nu observã, cum nu observã nici alþii.

Grecii ºtiau, cea mai adâncã esenþã a fiinþei femeii esteaceastã prostituþie sacralã. Dar când femeile îmbãtate de

ele însele, la marea sãrbãtoare a lui Dionis, îºi dansaufuriosul dans între munþi, bãrbaþilor nu le-a fost permis sãse afle nici mãcar în apropiere. Menadele sfâºiau pe ori-cine le ieºea în cale. Pentru cã aceastã curvie numai la tem-peratura mai joasã, în starea sa de incandescenþã roºie arelegãturã cu iubirea. Atunci când starea de incandescenþã

atinge culoarea albã, nu mai are nicio legãturã cu bãrbatul. Atunci apare deja extazul abnegaþiei pasionale. Sacrificiu. Adicã, religie.

77



Din aceastã religie este permis sã se facã dragoste. Aºaºi trebuie. Spunem acest lucru noi, bãrbaþii, care, fãrã de

acest foc femeiesc, am dârdâi de frig toatã viaþa. Noi tre-buie sã propagãm acest lucru ºi trebuie sã-i explicãmfemeii cã toate acestea sunt de fapt numai pentru noi.Desigur, sunt femei care cred, ºi sunt altele care zâmbescdoar. Spun încã o datã: este îngãduit sã se facã dragoste.Dar sã se facã din ea comerþ, putere, sã se foloseascã acestdar sacral pentru ca femeia sã facã rost de haine, bijuterii,bani — toate acestea nu sunt îngãduite. Dar vã spun ce nueste permis în niciun chip: nu e voie sã se facã pietismºi puritanism. Rigoare ºi prejudecatã, scandalizare ºi falsãpudoare, moravuri cumplite cu fãlcile-ncleºtate, pedanterienevrozatã, capriciu, arþaguri, isterie, autoadorare vanitoasãºi trufaºã — toate acestea nu sunt îngãduite nicicum.

Vinul conþine toate uleiurile curviei nobile ºi ordinare,cu incandescenþã roºie ºi albã, ºi dacã femeia bea vin,aflãm despre ea spre ce anume tinde.

Am auzit o istorie pe muntele Somló, cicã un contemaghiar cãlãtorise în India, la vânãtoare. Fusese musafirulunui rajah ºi, când îºi luase rãmas-bun, ºi-a invitat gazdaîn Ungaria. Într-adevãr, rajahul îi fãcu o vizitã în chiar acelan, ºi atunci, într-o searã de iarnã, la un pahar prietenesc,ºi-a povestit marea mâhnire a inimii. De-abia se însurase,îºi luase o femeie tânãrã, frumoasã, dar el, deºi n-avea nicitreizeci ºi cinci de ani, îºi pierduse bãrbãþia. Degeabamergea la sanatorii. Degeaba chemase medici de renumemondial. În zadar toate pilulele, tratamentele, injecþiile —

bãrbãþia pierdutã nu i-a revenit. Sãrmana femeie ajunsesedeja la limita deprimãrii, sãrmanul rajah era cât pe ce sãturbeze. Contele maghiar nu a spus nimic, l-a chemat doar

78



pe clucer ºi l-a trimis dupã vin de Somló. Apoi a poruncitca în camera rajahului sã fie întotdeauna vin de Somló,

iar când musafirul lui din India s-a întors acasã, i-a dãruito ladã de vin de Somló. Abia dacã trecuserã câteva sãptã-mâni, când prin poºtã a sosit o telegramã din India. Doaratât scria: „Mulþumesc prietene. Încã zece lãzi de Somló,te rog.“



Vita illuminativa(Rugãciunea cea din urmã)

Morala finalã a anatomiei beþiei este urmãtoarea: beþiaeste o stare infinit superioarã faþã de mintea cea de toatezilele, ºi este începutul treziei propriu-zise. Începutul a totceea ce în viaþã este frumos, mãreþ, serios, plãcut ºi pur.

Aceasta-i trezia propriu-zisã. Acesta-i entuziasmul — cumspuneau cei din vechime — din care se naºte arta, muzica,dragostea, adevãrata gândire. ªi acesta este izvorul religieiadevãrate. Religia bunã e religia beþiei; religia rea este reli-gia raþionalismului comun, ateismul. Cheia acestei vitailluminativa o avem în mânã, mai bine zis o avem aici, în

butoaiele ºi recipientele noastre. Prin vin putem învãþa ceînseamnã beþia, ce este trezia superioarã, ce este o viaþãiluminatã.

Am observat de nenumãrate ori, ºi la noi ºi la alþii, cãdacã am fãcut vreo mãgãrie grozavã, am fãcut-o mereupentru cã am vrut de fapt sã fim foarte, foarte deºtepþi.Deºtepþi, dar nu destul de deºtepþi. Nu destul de deºtepþi

sã ne aruncãm raþiunea pe geam. Calculele nu s-au con-firmat. Deºi, ce deºtept am fost! Vã destãinuiesc, prieteniºi prietene: calculele nu se adeveresc niciodatã. Aºa sunt

80



calculele de felul lor, nu se confirmã, ºi cu cât mai deºtepte omul, cu atât mai puþin. Ce-i de fãcut? Pãi cum ce-i de

fãcut! Tocmai adineauri am explicat. Trebuie sã fii treaz.Treaz într-adevãr, adicã beat. Trebuie sã bei vin.Oriºicât de îndrãzneaþã ar pãrea aceastã ultimã con-

cluzie, nu sunt dispus sã mã opresc la ea. Cãci vã întreb:ce este acea neliniºte foarte asemãnãtoare unei boli, ce-iacea mãrginire iritatã, acea grabã hãrþuitã — azi senumeºte stres —, care e atât de caracteristicã ateilor? Fãrãreligie nu se poate trãi. Este o constatare veche ºi de nerãs-turnat. Existã religie bunã ºi existã religie rea. Omul oricrede în Dumnezeu, ori în surogate. Aceste surogate pot fide foarte multe feluri: se pot numi principiu, ideologie,dictaturã, progres, umanism. La femei: vanitate, trufie,autoadoraþie, vogã, isterie, capriciu. Surogatul de religie al

zilelor noastre se numeºte materialism. De ce se numeºteaºa e un mister. Eu sunt cel materialist, dragii mei, eu, caremã rog ardeilor umpluþi ºi gãluºtelor cu prune, eu care visez la parfumul ce emanã de sub urechea unei femei, eucare ador nestematele, eu care trãiesc în poligamie cu toatestelele ºi florile, eu care beau vin. Auziþi? Vin. Ca peste totîn lume, ºi aici, în acest caz, totul depinde de ceea ce estebun sau rãu. Eu sunt materialistul bun. Despre materiarãilor materialiºti, pãrerea mea este cã, de fapt, aceea nicinu este materie, ci doar ciment. Nu se poate nici mânca,nu se poate nici bea, nu se poate nici linge, ºi nici nu se poatedormi cu ea. Acesta-i leºul materiei, aceastã pulbere urâtãºi grea, acest simbol al minþii ordinare de un gri idiot, aceastã

masã fãrã beþie — acest calcul hain ºi rigid (care nu se con-firmã niciodatã) este abstracþia însãºi, aceasta-i materiaateiºtilor.

81



Ei bine, vã întreb: care-i cauza stãrii hãrþuite a ateilorde azi? Vã spun. Ateismul, de fapt, este o boalã. Boala vieþii

abstracte. Are un singur leac: viaþa nemijlocitã. Sã te îndrã -gosteºti de prima femeie frumoasã care-þi iese în cale ºi,cât mai degrabã, sã mãnânci mult ºi bine, sã te plimbiprintre flori, sã te duci sã locuieºti în brãdet, sã asculþimuzicã, sã admiri picturi ºi sã bei vin, vin, vin, vin. Deoa-rece religia bunã este un talent ce trãieºte numai în celsãnãtos. Se dizolvã ºi se evaporã în impuritate. Acest lucrua fost spus de unul dintre marii noºtri contemporani,într-una din clipele sale de excepþionalã iluminare. Cauzagrabei hãrþuite ºi fãrã rost, a jalnicei rãtãciri tulburate,informe, goale — caracteristice ateilor de azi — este tocmaiaceastã impuritate. Credeþi-mã, aceastã boalã are un sin-gur medicament: vinul. Sã ºtiþi, bieþii mei ucenici, cã nu

sunteþi numai infirmi, nu sunteþi doar proºti, idioþi, cerºe-tori în marea bogãþie a vieþii, nu sunteþi doar bolnavi, cipe deasupra ºi impuri. Aceasta e cea mai importantã cauzãa stãrii voastre hãrþuite. Din aceastã pricinã sunteþi voi aºade nenorociþi cum sunteþi. Religia bunã, viaþa nemijlocitã,buna conºtiinþã, liniºtea, luciditatea, fericirea nu sãlãº-luiesc în sufletul impur. De aceea sunteþi nervoºi ºi egoiºti,abstracþi ºi nefericiþi, pentru cã nu sunteþi puri pentrumarea iluminare. Vin! Vã spun iarãºi: beþi vin! Pe urmã vã vine pofta ºi de sãruturi ºi de cules de flori ºi de prietenieºi de bunul somn adânc ºi de râs, iar dimineaþa — în locde ziare — veþi citi poeþi.

ªtiu bine, în ochii multora, ceea ce spun este scandalos,

curatã nebunie. Îi cunosc pe aceia care zic aºa. Acum douãmii de ani, aceºtia au fost cei care-l ocãrâserã pe apostolulPavel: scandalos pentru evrei, iar pentru greci, nebunie. La

82



fel ºi astãzi, scandalos pentru evrei (puritani ºi pietiºti),iar pentru greci (scientiºti), nebunie. Nu cumva sã credeþi,

dragii mei prieteni, cã mã puteþi pãcãli; nu cumva sã cre-deþi, doar pentru cã sunt religios, cã aº fi un om prost,întunecat, perfid, care urãºte lumea, ºi care îndrãzneºte sãlingã bucatele dulci, doar când nu-l vede nimeni. Acestanu-s eu, ci pietistul, pe care tocmai adineauri l-am dezvã-luit ºi care nu are a face nimic cu religia cea bunã. Acesta-ila fel de ateu ca puritanul sau scientistul. Unu-i evreu,altu-i grec. Nu sunt om prost, nu sunt întunecat ºi perfid,ºi nici nu urãsc lumea. Ai avut ocazia sã te convingi deacest lucru. ªi crede-mã, oamenii cu religia bunã sunt toþiastfel. De aceea, cei cu religia bunã ºtiu toþi cã aceastãacuzaþie de scandal-nebunie, veche de douã mii de ani,este o infinitã prostie.

Iar acum vã zic ºi altceva: nu comportamentul meu escandalos, curatã nebunie, ci comportamentul vostru. Nueu întorc acuzaþia împotriva voastrã, ea singurã se întoarceasupra voastrã, evrei ºi greci, adicã abstracþi, adicã atei.Nu voi suporta mai departe ca lumea sã fie pãcãlitã prinzvonurile rãspândite despre omul religios, cum cã el, omulreligios, ar fi acea epavã eºuatã, tristã, mãlãiaþã, fãþarnicã,mincinoasã, nãtângã, iar religia e doar scandal ºi nebunie.De unde oare a putut sã aparã aceastã superstiþie oribilã?

Voi sunteþi cei care trãiþi scandalos ºi ca nebunii, voiateilor, dar eu nu mã mir ºi nu vã ocãrãsc. Vã deschid ochiiasupra ceea ce trebuie sã faceþi. Nici mãcar nu doresc sãrenunþaþi la ceva, sãrmanii mei, ºi aºa suferiþi de mare

nevoie. Ba dimpotrivã, vã îndemn: nu cumva sã renunþaþila ceva. Mâncaþi, iubiþi, desfãtaþi-vã, ºi mai ales beþi, beþiºi iarãºi beþi.

83



Nu vreau sã vã lipsesc de ceva, ci vreau sã aveþi maimult. Înþelegi? Mãgarule! Am vorbit din toatã inima ºi

scientiºtilor ºi puritanilor ºi pietiºtilor. Dacã aþi încasat-ode câteva ori de la mine, trebuie s-o luaþi la modul cel maiserios, nu-i voie sã vã supãraþi pentru asta. Totul a fost blasphème de l´amour , cum zic francezii. Omul îi dojeneºtenumai pe cei pe care îi iubeºte. ªi crede-mã, dragul meuprieten ateu, religia nu degeaba se cheamã religie, ºi nudegeaba se leagã de Dumnezeu. Pentru cã este într-adevãr

un lucru dumnezeiesc, iar cei cuprinºi de el nu pot decâtsã iubeascã, chiar ºi pe propriii duºmani. Nu spun cã aºavea în mine prea mult din acest ulei, dar ºtiu cã panami-am înmuiat-o în acest ulei, cât timp am scris aceastãcarte, ºi lumina acestui ulei m-a luminat. ªi ia bine aminte(îmi închipui mutra indignatã a puritanilor, cum se hol-

beazã acum ca niºte cretini), nu eºti pierdut pentru tot-deauna. Nu eºti condamnat la pierzanie. Tu eºti cel carese þine pe drumul pierzaniei. Totul depinde de tine. Toatesufletele se nasc întregi, iar aceastã întregime n-o pot pierde.Fii deºtept, recupereazã-þi întregimea sãnãtoasã. Leacul segãseºte oriunde. Bea! Ceea ce eu îþi ofer este uleiul puritãþii,uleiul beþiei. Bea ºi vinul va aduce restul.



Listã de lecturi esenþiale(ordonate cronologic)

Upaniºadele

Zhuangzi, Cartea adevãratã scrisã în plaiul înfloritor de miazãzi

Li-tai Po ºi Tu Fu , Poeme

Vechiul Testament

Homer , Iliada ºi Odiseea Anacreon ºi Sappho, Poezii

Platon, Opere complete

Lucian din Samosata, Opere complete

Horaþiu, Opere complete

Epicur, Opere Noul Testament

Origen, Opere (în ediþia lui Hans Urs von Balthasar)Meister Eckhart, Discursuri ºi omilii

O mie ºi una de nopþi

Nastratin HogeaTill Eulenspiegel

Viaþa lui Lazarillo de Tormes

85



Rabelais, François , Gargantua ºi PantagruelMontaigne, Michel de, Eseuri

La Bruyère, Jean de, CaractereSterne, Lawrence , Tristram ShandyHölderlin, Friedrich, Opere completeNovalis , FragmenteDante Gabriel Rossetti , Poezii

Rosenzweig, Franz , Steaua izbãviriiGide, Andrè , Opere ºi JurnaleLawrence, D.H. , Lady Chatterley ºi alte povestiriJoyce, James , Finnegan’s WakePowys, John Cowper , In Defense of Sensuality



PostfaþãBéla Hamvas — vocea sobrietãþii

spirituale

Sava Babič, traducãtorul sârb al operei lui Hamvas,povesteºte cã la începutul anilor ’90, când i-a descoperitscrierile ºi încerca sã se intereseze despre el în cercurile li-terare din Ungaria, i s-a rãspuns: „Béla Hamvas? Nu existã

vreun scriitor maghiar cu acest nume.“ În acest timp,poetul ardelean Géza Szõcs scria: „În 1955, în Ungariatrãia un singur om care ar fi putut nu doar sã intre îndialog cu Heraclit, Buddha, Lao Zi ºi Shakespeare, dar sãºi vorbeascã cu fiecare în limba lui maternã. Dacã aceºtimesageri ai spiritului uman ar fi coborât din avion la

Tiszapalkonya, ºi dacã primul muncitor ieºit în cale ar fifost tocmai Béla Hamvas, dupã ce-ar fi ajuns sã stea îm-preunã la poveºti vreo trei nopþi — ziua Hamvas trebuiasã care mortar, dar poate cã oaspeþii l-ar fi ajutat —, proba-bil cei patru s-ar fi întrebat: dacã în aceastã þarã aºa aratãun muncitor necalificat, cum or fi ºtiutorii de carte? Însãdupã câþiva paºi prin þarã, s-ar fi dumirit repede cum stau

lucrurile.“Cine era acest scriitor, care „nici n-a existat“, deºi astãzi

este recunoscut drept unul dintre cei mai de seamã

87



gânditori maghiari ai secolului XX, chiar ºi de cei cãroranu le este pe plac? Cine a fost acest muncitor necalificat,

care, deºi n-a intrat în vorbã cu acele spirite „picate dincer“, totuºi s-a întâlnit mereu cu ele, atunci când le-atradus scrierile chiar ºi fãrã dicþionare, lãsând numaipentru sertar comentarii pe marginea lor, noaptea ºi înpauzele dintre cãratul a douã gãleþi de mortar? Unii vãd înel cel mai mare filosof maghiar, alþii îl considerã ocultist.Unii îl apreciazã drept cel mai de seamã istoric al culturiimaghiare din secolul XX, alþii îl privesc ca pe un fantast.Unii îl pun pe lista marilor reformatori ai romanuluimaghiar, alþii nici nu îl includ în istoria literaturii. Certeste cã acest bibliotecar cãrturar, scriitor erudit, eseist ºicritic de artã, traducãtor poliglot ºi istoric al religiilor,acest spirit senin care a fost Béla Hamvas a stârnit aver-

siunea ideologilor comunismului într-o asemenea mãsurãîncât aceºtia au reuºit sã-l înlãture decenii la rând din viaþaculturalã a Ungariei. Chiar ºi astãzi, dupã reabilitarea saoficialã, la 40 de ani de la moartea sa, receptarea lui estefoarte contradictorie ºi încã deformatã nu doar de incrim-inãrile vechilor ideologi, dar ºi de înflãcãrarea multoradepþi mai necumpãtaþi.

Aºa stând lucrurile, înþelegem de ce unii dintre biografiicontroversatului nostru autor au fost de pãrere cã este maila îndemânã sã se stabileascã cine NU a fost Béla Hamvas.Filosoful ºi profesorul orientalist Botond Szathmári scriacã „Hamvas nu este filosof, nu este istoric al culturii, nueste orientalist, nu este traducãtor ori filolog, nu este isto-

ric al artelor, nu este scriitor, nu este fondator de religie,nu este profet, nu este guru, dupã cum nu este nici multealtele. Asta nu înseamnã cã nu ar fi cultivat toate aceste

88



domenii, dar le-a cultivat în aºa fel încât nu poate fi înca-drat în niciunul dintre ele, pentru cã Hamvas trecea mereu

de orice bariere, nu accepta limitele impuse gândirii dediverse sisteme, respingând în acelaºi timp ºi procedeelegânditorilor ºi creatorilor anarhiºti ai secolului XX. […] nupoate fi considerat nici polihistor, cunoaºterea lui era sigurãdoar asupra unui singur lucru: originea divinã a omului, ºitot ce ºtia în plus se punea în slujba acestei idei.“ Aceastaeste ºi convingerea lui Antal Dúl — teolog, curatorul manu-scriselor ºi editorul operei lui Hamvas —, anume cã Hamvasoferã drept exemplu modelul piramidal al cunoaºterii, cucele patru laturi ale sale: religia, filosofia, arta ºi ºtiinþa, pecare oamenii le frecventeazã în funcþie de ce rol îºi asumã.Unul se considerã microbiolog, altul se caracterizeazã prindeclaraþii de felul „eu creez sculpturi abstracte“, sau „eu

formulez idei exacte“, ori „eu sunt actor“, „ministru“, „cer-ºetor“, sau „fondator de religie“. Béla Hamvas însã nicio-datã nu s-ar fi declarat scriitor sau savant, dar nici mentorspiritual ºi maestru cu atât mai puþin. Mai bine sã citãmchiar precizarea lui Hamvas: „Alt rang decât acela de omnu sunt dispus sã-mi asum. Este o demnitate în faþa cãreiacategorii ca înþelept, sfânt sau erou sunt inferioare.“

Când Dúl îl situeazã pe Hamvas în vârful amintiteipiramide, nu se referã la cea mai înaltã treaptã dintr-o ierarhie, ci la punctul unde cele patru laturi ale cunoaºteriise întâlnesc în înþelepciunea nediferenþiatã. Înþelepciunecare însã nu este o erudiþie sterilã sau un orgolios turn defildeº, ba dimpotrivã, presupune asumarea conºtientã a tutu-

ror consecinþelor rezultate din aceastã orientare universalã. Altfel spus, meditaþia singuraticã asupra mersului lumiisau criticile dispreþuitoare la adresa ei au sens dacã sunt

89



completate ºi cu preocuparea de a fructifica cele ºtiute însacra povarã a creaþiei continue — întruchipatã de idealul

poeta sacer —, alãturi de trãirea autenticã a înþelepciunii,respectiv de realizarea operei într-o existenþã transparentã.Pentru Hamvas, opera absolutã este un act de metapoiesis,o supra-creaþie care desãvârºeºte cunoaºterea trãitã; astfel,toatã viaþa lui a fost o încercare de a realiza ceea ce a apãratprin toate scrierile sale: homo normalis, omul normal. Caunic reprezentant maghiar, de atunci, al tradiþionalismuluioccidental, dar spre deosebire de promotorii acestuia — René Guénon ori Giulio Evola —, Hamvas aºtepta restau-rarea integritãþii existenþiale nu de la asimilarea învãþã-turilor orientale ci, pe urmele lui Jakob Böhme, de laîmplinirea creºtinãtãþii evanghelice. Prin aceastã orientaremisticã Béla Hamvas poate fi înrudit în sens spiritual (fãrã

însã a suferi de atracþia cãtre ideologiile de dreapta) cureprezentanþi ai trãirismului românesc interbelic ca NaeIonescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcã-nescu, Vasile Lovinescu ori Emil Cioran*.

Béla Hamvas s-a nãscut la 23 martie 1897 în oraºul

Prešov, aflat pe teritoriul actual al Slovaciei, fiind fiul unuipastor luteran, care însã a renunþat la amvon în favoareacatedrei, mutându-ºi familia la Bratislava chiar în acel an.Hamvas a studiat la Liceul Luteran German, unde tatãlsãu preda maghiara ºi germana; apoi, în 1915, dupã absol- virea liceului, urmând exemplul patriotic al colegilor, s-a

90

* Emil Cioran este chiar inclus în colecþia de texte sapienþialeredactatã de Hamvas, Anthologia humana (1946), cu douã texte, alãturide René Guénon. (n. trad.)



înrolat în armatã ca voluntar. Dupã cursuri sumare la ºcoalade ofiþeri a fost trimis pe front de douã ori, în 1916-17,

fiind rãnit în ambele misiuni, o datã pe frontul din Galiþiaºi apoi pe frontul rusesc, de unde s-a întors cu o cãderenervoasã. Ororile ºi stupiditatea rãzboiului l-au trezit larealitate, pe front i-a citit pe Nietzsche ºi Kierkegaard, carel-au orientat pentru totdeauna spre metafizicã.

În 1919, familia lui s-a mutat la Budapesta. Între anii

1919 ºi 1923, Béla Hamvas a studiat la Universitatea„Pázmány Péter“ din Budapesta, unde a obþinut diplomade licenþã în limba ºi literatura maghiarã ºi germanã, darca student a urmat cursuri ºi la Conservatorul de Muzicã,iar ocazional ºi la Facultatea de Medicinã. Dupã termi-narea facultãþii, Hamvas a scris articole pentru cotidianele Budapesti Hírlap ºi Szózat, însã foarte curând jurnalismull-a dezamãgit, dar a fost nevoit sã aºtepte trei ani pentrua obþine o slujbã decentã.

Abia în 1927 a fost angajat la Biblioteca Centralã dinBudapesta, unde ºi-a putut dedica mai tot timpul pentrulecturã, frecventându-i mai ales pe greci ºi pe Nietzsche. Aici a început perioada sa „hiperionicã“ — cum o defi-

neºte scriitoarea de origine ardeleanã Katalin Kemény, cureferire la volumul Magyar Hyperion (Hiperionul maghiar ,1936), care însumeazã experienþele spirituale ale acelorani —, o perioadã eroicã inspiratã de idealul theantropicregãsit în miturile ºi tragediile elene, de la Orfeu, Empedo-cle, Heraclit, Platon, pânã la interpretãrile moderne ale lui

Hölderlin ºi Cercul „Stefan George“. Aceastã din urmã gru-pare spiritualã germanã îi ºi serveºte ca model, atunci cândfondeazã, împreunã cu renumitul mitolog Kerényi Károly,

91



jurnalul ºi cercul literar „Sziget“ (Insula), un for intelectualcentrat pe cultura clasicã ºi problemele Europei moderne,

la care au aderat savanþi ºi scriitori ai timpului. Volumelede eseuri scrise în aceastã perioadã sunt expresia idealului de viaþã clasico-eroic: Archai (începând din 1932), Hérakleitoszmúzsái ( Muzele lui Heraclit, din 1936), Babérligetkönyv (Cartea dumbravei de dafini, din 1930), de asemenea ºi Hiperionulmaghiar , care în viziunea lui Dúl poate fi consideratã o ars

poetica a acestei perioade timpurii, dar care reprezintã tot-odatã ºi o depãrtare de acest idealism, în urma marilor eºe-curi existenþiale (prima cãsnicie nereuºitã, terminatã cudivorþ dupã 7 ani, destrãmarea cercului din motive derivalitate latentã).

Detaºarea de idealismul clasic, eroic, precum ºi depãºi-rea crizei personale se datoreazã în parte preocupãrii salepentru o altã crizã, cea universalã: începând din 1935, treiani consecutiv publicã anual câte un eseu profund, consa-crat problematicii marii crize economice — Modern apokalipszis( Apocalipsul modern, 1935), Krízis és katarzis (Crizã ºi catharsis,1936), respectiv A világválság (Criza mondialã, 1937) —,cel din urmã constituind un studiu introductiv la o amplã

bibliografie pe tema crizei mondiale. Aceastã trilogie cri-ticã a crizeologiei reprezintã un preludiu la acea orientareuniversalã care va marca opera hamvasianã. De fapt, înaprecierea crizei spirituale, un rol important îl joacã ºirecunoaºterea momentului critic prin care trece cunoaº-terea. El însuºi criticã cunoaºterea, prin aplicarea diho-

tomiei termenilor de „ºtiinþã“ ºi „scientism“, în renumitullui eseu Természettudományos mitológia ( Mitologia ºtiinþelor naturii, 1934) — urmat de o disputã fructuoasã cu

92



scriitorul László Németh (Természettudomány és mitológia —

Mitologie ºi ºtiinþele naturii, 1934), sau mai târziu de eseul

Tudományvallás és vallástudomány ( Religia ºtiinþei ºi ºtiinþareli giei, 1936). Odatã cu o asiduã cãutare a rãdãcinilorcrizei, tot mai adânc ºi tot mai departe, se dedicã uneiarheologii spirituale, citind, traducând, comentând scrie-rile celor mai vechi timpuri ºi ale Orientului, sau ale mis-ticii europene, prin care recunoaºte o singurã tradiþie

metafizicã a întregii umanitãþi. Cercetãrile ºi meditaþiilesale îl apropie de acei tradiþionaliºti contemporani (Evola,Guénon) care se orienteazã spre învãþãturile VechiuluiOrient, dar fãrã a se ascunde dupã metafizica proprie aces-tor învãþãturi ºi fãrã sã adere la ideologia lor politicã.

Preocuparea lui Hamvas pentru vechile literaturi îlduce la întâlnirea cu Katalin Kemény, cu care se cãsãto-reºte în 1937 ºi în care gãseºte un partener spiritual pentrutoatã viaþa. Se afundã febril în studiul înþelepciunii antice,în paralel cu scanarea peisajului filosofiei contemporane,mai ales a existenþialismului, din care va ºi publica un stu-diu asupra filosofiei lui Karl Jaspers — Szellem és egzisztencia

(Spirit ºi existenþã, 1941). În aceºti ani scrie numeroase

eseuri, pe care le publicã în diferite reviste, iar primul sãu volum eseistic — A láthatatlan történet ( Istoria invizibilã)apare în 1943. Avântul lui Hamvas nu este întrerupt nicimãcar de faptul cã între 1940 ºi 1944 a fost chemat de treiori în serviciu militar (supravieþuieºte pe frontul rusesc),iar locuinþa din Budapesta i-a fost distrusã la un bombar-

dament, când ºi-a pierdut toatã biblioteca ºi manuscrisele.În aceºti ani turbulenþi, Hamvas îºi începe marele pro-

iect, acela de a face cunoscutã tradiþia filosoficã a

93



Orientului, ºi în acelaºi timp traduce ºi comenteazã cãrþilesacre ale Extremului Orient: Upaniºadele, Tao Te King, Lun

Yu, Cartea tibetanã a morþilor , respectiv cea egipteanã — Pert-em Heru, Apocalipsa lui Enoh ºi altele, pe care începe a lepublica în seria Õsök nagy csarnoka ( Marea halã a strãbunilor )*. ªi mai important, tot în aceastã perioadã scrieprimele ºase volume ale marelui sãu tratat Scientia Sacraasupra cunoaºterii spirituale comune a omenirii. Aceastã

operã eseisticã nu este numai o vastã lucrare de istoriecomparatã a gândirii ºi culturii universale**, dar în eaHamvas încearcã o însumare a sapienþei spirituale, care,deºi apare în numeroase variante, pare totuºi sã formeze osingurã tradiþie în ceea ce priveºte condiþia umanã. Toatecãrþile sacre, toate filosofiile antice, toate miturile facreferire la perfecþiunea creaþiei originale ºi a omului pri-

mordial, dezvãluind ºi cauzele decãderii actuale (de pre-tutindeni ºi dintotdeauna) recunoscute în îndepãrtareaomului de calea sa fireascã, de rostul sãu natural. Hamvasnumeºte apocalips aceastã rãtãcire în comparaþie cu vârstade aur, dar nu se opreºte la deplângerea mereu în vogã astãrii umane, ci totodatã însumeazã învãþãturile tradiþiei

metafizice, arãtând calea de ieºire prin trezirea sufletuluidin vraja lumii ºi realizarea condiþiei absolute.Parcã nãscutã din euforia provocatã de amuþirea armelor,

Filosofia vinului este o carte aparte în opera lui Hamvas:plinã de pasiune ºi poezie, în contrast cu scrierile sale

94

* Proiectul a continuat între 1936 ºi 1961, însã doar trei volumeau apãrut în timpul vieþii sale. (n. trad.)

** Carte comparabilã cu Istoria credinþelor ºi ideilor religioase a luiMircea Eliade. (n. trad.)



caracterizate mai degrabã de un ton meditativ. „În vara lui1945, în timpul unei scurte vacanþe petrecute în Balaton-

berény, Béla Hamvas a scris, practic dintr-o suflare, Filo- sofia vinului. Ea exprimã primul fior al aceluia care — chinuitºi flãmând, încercat pe front, în lagãre de concentrare ºiadãposturi împotriva bombardamentelor — tocmai a ajunsla lumina soarelui; în mod curios, nu exprimã desperare la vederea ruinelor, ci o exuberantã bucurie a vieþii“ — scrie

Antal Dúl despre aceastã carte.Sfârºitul rãzboiului trezeºte speranþe în Hamvas cãdupã marele catharsis al conflagraþiei mondiale este posi-bilã o reabilitare a societãþii, nu numai materialã ci ºi spiri-tualã, iar reconstrucþia integritãþii omului nu a fost nicicândmai oportunã decât acum. Astfel începe o perioadã foarteactivã în viaþa lui: pe lângã munca din bibliotecã, este pre-zent ºi în viaþa universitarã, editorialã, artisticã, impli-cându-se în scurtul proces de renaºtere intelectualã dinUngaria. Între 1945 ºi 1948, Hamvas a editat colecþia Egyetemi Nyomda Kis Füzetei (Caietele Presei Universitare)*

printre care breviarele sale „obiecte de meditaþie“ A száz könyv (O sutã de cãrþi, 1945) ºi Anthologia Humana — Ötezer

év bölcsessége ( Anthologia Humana — Înþelepciunea celor cincimilenii, 1946).** În calitate de editor ºi critic literar, a men-þinut o legãturã vie cu scriitorii János Kodolányi, NándorVárkonyi sau cu strãlucitul poet Sándor Weöres, care îl

95

* Colecþia de peste 30 de studii a fost reeditatã în 1990 în douã volume sub titlul Európai mühely (Atelier European). (n. trad.)

** Aceastã colecþie de aforisme a fost atât de popularã încât a ajunsla trei ediþii, a patra ediþie fiind interzisã, retrasã ºi distrusã de cãtreregimul comunist în 1948. (n. trad.)



considera pe Hamvas maestrul sãu spiritual, dedicându-iºi un volum, A teljesség felé (Spre totalitate, 1947). Asemenea

prestigiosului cerc „Sziget“ din anii ’30, Hamvas iniþiazãîmpreunã cu filosofii Lajos Szabó ºi Béla Tábor un nouatelier spiritual denumit „Convorbirile de joi“, pentru eva-luarea spiritualitãþii contemporane a Europei, la care auparticipat în mod regulat personajele marcante ale inte-lectualitãþii ungare, ca Stefánia Mándy , Attila Kotányi,

György Kunszt, sau Katalin Kemény. Acest atelier estestrâns legat ºi de Societatea Filosoficã ºi Esteticã, proaspãtreconstituitã dupã rãzboi, îndrumãtorul teoretic al ªcoliiEuropene care reunea artiºtii plastici moderni dinUngaria. Membru al societãþii, Hamvas participã activ ºila organizarea vieþii artistice postbelice, este aproape dea primi chiar o catedrã de esteticã, scriind împreunã cuKatalin Kemény volumul de criticã de artã Forradalom a müvészetben: Absztrakció és szürrealizmus Magyarországon( Revoluþie în artã: abstracþie ºi suprarealism în Ungaria, 1947),considerat de mulþi artiºti plastici o sursã de referinþãchiar ºi azi. Dar tot aceastã carte i-a ºi pecetluit soarta, chiarîn anul apariþiei, studiul a fost violent combãtut într-un

pamflet semnat de ideologul esteticii marxiste, György (Georg) Lukács. Hamvas a fost practic redus la tãcere: pelângã pensionarea forþatã din bibliotecã, i s-au revocat toatedrepturile de editor, precum ºi dreptul de a fi publicat.

Obþinând autorizaþia de agricultor, Hamvas se retrageîn gospodãria din Szentendre a cumnatului sãu, unde se

ocupã de grãdinãrit ºi, în tihna micului oraº, continuã sãscrie. În aceºti câþiva ani de liniºte, el are înþelepciuneade a nu se lãsa doborât de vremurile potrivnice, pe care le

96



întoarce în folosul sãu, pentru cã i-au oferit rãgazul de a scriecolecþiile de eseuri Unicornis, Titkos Jegyzõ könyv, Silentium,

(Unicornis, Protocolul secret, Silentium, 1948–1951) — fãrãcea mai micã speranþã de a fi publicate vreodatã. Îºi con-centreazã atenþia asupra tradiþiei hermetice ºi alchimistepentru a investiga cãile mistice de desãvârºire a spirituluiºi susþine cã imaginaþia are un rol primordial în procesul(auto)cunoaºterii. Dedicã douã volume acestor idei: Mágia

Szútra, Tabula Smaragdina (Sutra magiei, Tabula Smaragdina,1948–1951).Meritã însã reþinut cã tot în aceºti ani îºi scrie ºi marele

roman Karnevál (Carnaval, 1948-1951). Mulþi apreciazãaceastã carte drept cea mai preþioasã piesã literarã dintreoperele lui — este o încercare reuºitã de a reînnoi genulromanesc, pãstrând totodatã cele mai nobile tradiþii aleartei romanului. Carnaval pare a fi o punere în practicã aideilor formulate în eseul Regényelméleti fragmentum ( Frag-ment de teorie a romanului, 1948), care la rândul lui se inte-greazã organic în spiritul critic, dar ºi inovator al scrierilordin Revoluþie în artã — aceste abordãri ºi viziuni punându-lîn contradicþie cu ideologii regimului comunist. Realismul

este un termen de bazã pentru Hamvas, dar el îl foloseºteîn sensuri care nu se pot împãca cu realismul socialist.Criticul literar Danyi Zoltán considerã cã „nu ficþiunea stãîn opoziþie cu realitatea, ci «realitatea» nãscocitã, falsã ºiderutantã contrazice «veritatea» autenticã, placidã ºi justã“.Dincolo însã de problemele formale, stilistice ºi de viziune,

acest roman, la care însuºi autorul se referã ca la un „cata-log al sorþii“, este înainte de toate o operã de iniþiere.Demersul iniþiatic strãbate dimensiuni spaþio-temporale

97



fantastice — porneºte de la mulþimea tulburatã a unui fin-de-siècle provincial austro-ungar, trece prin cele douã

rãzboaie — urmãrind traseul protagonistului de-a lungulistoriei umane, din timpuri mitice pânã la întâmplãri coti-diene din mijlocul de veac, cu treceri danteºti prin Infernºi prin Ceruri. Trecerea în revistã a sutelor de protagoniºti,preschimbãrile absurde ale acestora, repetarea unor întâm-plãri cu mereu noi ºi noi caractere — toate acestea au

scopul de a releva aparenþa mãºtilor carnavaleºti dupã carene ascundem ºi care ne ascund ºi de noi înºine, dar de caretrebuie sã ne eliberãm, pentru atingerea eului adevãrat dinnoi. Katalin Kemény ºi-a intitulat cartea scrisã despreacest roman Az ember, aki ismerte a saját neveit (Omul care ºi-a cunoscut [toate] numele, 1990), fãcând aluzie tocmai laprocesul iniþiatic de autocunoaºtere descris în Carnaval,prin care a trecut chiar soþul ei — o evoluþie foarte asemã-nãtoare cu procesul individuaþiei al lui Carl Gustav Jung — ºi care presupune acceptarea, asimilarea, îndepãrtarea ºidistrugerea mãºtilor, pentru ca adevãrata persoanã sã sepoatã elibera. Acest proces este însã strãbãtut numai cuajutorul umorului, un har prin care autorul reuºeºte sã

îmblânzeascã mânia dezlãnþuitã, pe aceea din roman, darºi pe cea din jurul sãu.

Un umor de care va avea mare nevoie: începând din1951, constrâns de împrejurãri ºi parcã îndeplinind sta-giatura carnavalescã a romanului sãu, Hamvas lucreazã camuncitor necalificat ºi ca magazioner pe ºantierele din pro-

vincie (Bokod, Inota, Tiszapalkonya ºi Százhalombatta)ale Întreprinderii pentru Construcþia Centralelor Electrice.Faþã de idilica grãdinã din Szentendre, barãcile muºuroiului

98



socialist erau iadul pe pãmânt, totuºi aceºti ani de autoexilpe ºantiere au fost experienþa care l-a determinat sã atingã

un stadiu spiritual superior: cel al realizãrii existenþei trans-parente. Aproape incredibil, în zgomotul construirii socia-lismului, el continuã sã studieze ºi sã se perfecþioneze înlimbile orientale, cum ar fi ebraica, araba, sanscrita, ºi — deloc de mirare — învaþã ºi rusa, lãudând frumuseþea tra-ducerii ruse a Bibliei. Hamvas continuã neobosit proiectul

sãu de mare anvergurã, Marea salã a strãmoºilor , în cadrulcãruia traduce (din original) ºi comenteazã autori ºi scrierice þin de tradiþia spiritualã, cum ar fi Empedocle, Heraclit,Pitagora, Vedele, Samkhya karika, Sefer Jetzira, Zen, texteleMexicului, Kathaka Upaniºad, Învãþãturile lui Buddha…În aceastã perioadã, eseistica sa se îmbogãþeºte cu o nuanþãpersonalã, cu intimitatea ºi stilul fragmentar al unor file dejurnal. Douã cicluri de eseuri din aceºti ani poartã în titlullor aluzii la (auto)exilul trãit: Szarepta ºi Patmosz (Sarepta,1951-1955, Patmos I-III , 1958-1966), dupã oraºul fenicianunde s-a refugiat proorocul Ilie, respectiv insula egeeanãunde a fost surghiunit Sfântul Ioan, autorul Apocalipsei. Pelângã cugetãrile sale eseistice, se reîntoarce ºi la beletris-

ticã, astfel scrie primul roman al unei „trilogii“: Szilveszter ( Revelion, 1957) — o satirã de dimensiuni înfiorãtoare,precum ºi o comedie Nem mind arany, ami réz ( Nu tot ce-i aramãe aur , 1959), în care prezintã drama puterii ºi stãpânirii.

Contrar criticii la adresa lui, cum cã propria-i naþiunenu a fost pentru Hamvas un subiect de interes, lucreazã

ani buni la revizuirea ºi finalizarea unui studiu început pe lasfârºitul anilor ’40, Öt géniusz — a magyarság szellemi földrajza(Cinci genii — geografia spiritualã a poporului maghiar , 1959) —

99



o lucidã etno-caracterologie criticã, în lumina metafiziciitranscendentale. Unii considerã cã acest eseu — împreunã

cu Bakony (1936), dar mai ales cu Filosofia vinului — relevãfapte esenþiale despre spiritul maghiarimii, mai mult decâttoatã etnografia ºi istoria culturii produse în acele decenii.

Într-un târziu, în 1964, lui Hamvas i se recunoaºtedreptul la pensionare ºi poate pãrãsi ºantierele din provin-cie pentru a se întoarce la Budapesta. Scrierile din aceastã

perioadã nu reflectã schimbarea din viaþa personalã, el îºicontinuã proiectele începute mai demult. În primul rând,Hamvas se reîntoarce la marea operã Scientia Sacra: lucreazãla elaborarea celei de-a doua pãrþi, dedicate creºtinismului.Din pãcate, deºi începutã încã pe vremea ºantierelor deconstrucþie ºi continuatã pânã în ultimele zile de viaþã,Scientia Aeterna* va rãmâne neterminatã, din cele peste12 capitole proiectate izbuteºte sã termine doar patru ºi-lîncepe pe al cincilea, restul rãmân doar schiþate. Dacãprima parte, Scientia Sacra, se ocupa de tradiþia spiritualãa Orientului ºi Antichitãþii, tema principalã a pãrþii a douaeste sacralitatea vieþii ºi cunoaºterea ei eternã, aºa cumne-a fost transmisã prin Evanghelii. Marea realizare a lui

Hamvas este integrarea organicã a vechii înþelepciuni înspiritualitatea creºtinã, urmând calea unor gânditori saumistici ca Origen sau Böhme. Eliberat de obligaþiilemuncii fizice, Hamvas îºi dedicã tot timpul creaþiei; pelângã proiectul Marea halã a strãbunilor ºi lucrul la Scientia Aeterna, compune numeroase eseuri pentru ciclul Patmos,

dar scrie ºi încã douã romane, întregind Revelionul într-o

100

* Apãrutã în 1996 sub titlul Scientia Sacra II (1960-1968). (n. trad.)



trilogie laxã: Bizonyos tekintetben ( Într-o anumitã privinþã,1965) respectiv Ugyanis ( Deoarece, 1966-1967).

Imediat dupã ieºirea la pensie, lui Hamvas i se oferãocazia de a publica ºi a scrie o serie de eseuri pentru atunciproaspãt înfiinþatul magazin literar Látóhatár , dar aparedoar un singur studiu: Az egzisztencializmus után ( Dupã exis-tenþialism, 1964) — a cãrui publicare stârneºte o reacþieextrem de ostilã din partea conducerii editurii. Astfel,

Hamvas este redus din nou la tãcere, de data aceasta defi-nitiv.* Acest fapt nu îl descurajeazã pe scriitor, care noteazãcu umor: „Mie nu mi se publicã lucrãrile, totuºi eu am ceimai mulþi cititori.“ Cert este cã deja pe vremea ºantieruluia început sã se formeze în jurul filosofului o tabãrã de citi-tori, care, dupã reîntoarcerea sa la Budapesta, ºi-a mãrit

numãrul. Scrierile lui devin un fel de samizdat. Deºi nuajung sã fie tipãrite, manuscrisele lui se bucurã de o largãcirculaþie clandestinã, fiind citite ºi copiate în cercuri deprieteni. Din pãcate, aceastã lentã, dar sigurã rãspândirea ideilor hamvasienie a avut ºi consecinþe negative: astfels-au pierdut mai multe manuscrise, printre care ciclul Tíz

meg nem tartott elõ adás ( Zece prelegeri neprezentate, 1956-1957),despre care se crede cã a fost ars de un scriitor, de teamaunei percheziþii la domiciliu — dupã cum relateazãPál Darabos, biograful lui Hamvas.

101

* Interdicþia a persistat chiar ºi dupã moartea lui, timp de aproape15 ani. În Ungaria a fost publicat din nou abia în 1983 ( A világválság ,Magvetõ, Budapesta); dar nici diaspora occidentalã nu s-a grãbitmai mult: Az öt géniusz (Berna, Európai Protestáns Magyar Szabad-egyetem) a apãrut târziu, în 1985, în Elveþia. (n. trad.)



În mijlocul tinerilor sãi prieteni — în majoritate artiºtiplastici care proveneau din ºcolile europene ºi din Szen-

tendre sau care continuau tradiþiile acestora —, Hamvasºi-a formulat viziunile estetice ºi concepþiile despre artãprin Öt meg nem tartott elõ adás a mû vészetr õ l (Cinci prelegerineprezentate despre artã, 1956-1957). Hamvas privea arta — eterna lui preocupare — drept unicul mod autentic de expri-mare a sacrului, motiv pentru care îi atribuie o importanþãesenþialã.

Hamvas ºi-a petrecut ultimii ani de viaþã la Budapestasau retras la Szentendre, unde s-au strâns în jurul lui spi-rite revoltate, tineri curioºi sã afle ºi sã caute rãspunsuri,intelectuali marginalizaþi de regimul comunist. Pe toþi îi unealipsa de perspectivã, dar ºi fervoarea rebelã a anilor ’60,ceea ce îi fãcea foarte sensibili la critica rafinatã ºi erudiþia

lui Hamvas. Aceºtia îi citeau ºi îi rãspândeau scrierile dac-tilografiate (care ajungeau chiar ºi în Transilvania), îi fãceau vizite, dezbãteau diverse teme, îl ascultau. Hamvas eraprivit ca un lider spiritual, deºi nu ºi-a dorit nicicând acestrol. Încã din timpul vieþii, în jurul lui Hamvas începusea se forma un cult, care a luat amploare dupã moartea sa,survenitã în 1968.

În altã ordine de idei, cenzura comunistã i-a menþinutcondamnarea la tãcere pânã în anii ’80, când relativul dez-gheþ a fãcut posibilã publicarea primului volum postum,Criza mondialã, 1983. Dar chiar ºi dupã schimbarea regi-mului ºi dupã ieºirea operei sale din negura vremurilor*,

102

* Pânã în momentul de faþã, nesocotind alte editãri, doar seriacriticã a operei de o viaþã, publicatã de editura Medio sub îngrijirealui Antal Dúl, conþine 25 de volume, unele publicate în mai multeediþii. (n. trad.)



ambiguitatea receptãrii lucrãrilor hamvasiene a persistat:pe de o parte, fanii ezoterici îl mistificã, iar pe de alta, un

semnificativ segment al intelectualitãþii maghiare îl repu-diazã cu indignare, ba pentru misticismul sãu eclectic, bapentru metafizica sa ocultã, ba pentru stilul sãu criticetichetat drept arogant.

Arta creaþiei ºi a autodesãvârºirii cere un simþ al umoru-lui — acesta a fost principiul dupã care Hamvas a creat ºia trãit, neluându-se niciodatã prea în serios. Astfel, ºi lim-bajul mistic al scrierilor sale, tonul sobru revelator, sentin-þele grave — toate ascund în intimitatea lor un umorsenin, care însã trebuie descoperit pentru a-l înþelege peHamvas. Lucru prea des neglijat, atât de admiratorii sãifascinaþi, cât ºi de cei care îl resping cu prejudecatã. Colo-ratura sever-criticã ºi tenta didacticã trebuie tratate cu

precauþie, aşadar sã ne apropiem de Hamvas cu acel sãnã-tos haz de necaz cu care privea el tot ce-l înconjura, ºi totce devenea subiect al scrierilor sale. La urma urmei, spiri-tul critic al lui Hamvas ºi umorul lui se reduc la un singurlucru: iubirea — iubirea lui faþã de om, faþã de lume, faþãde Dumnezeu.

Tot cu iubire meritã sã citim ºi cartea de faþã. Filosofiavinului este o carte a bucuriei, plinã de umor ºi de dra-goste. Cine se va aºtepta la argumentãri filosofice, poate va fi dezamãgit, iar cine cautã un studiu de specialitateîn domeniul vinului va fi la rândul lui derutat. Hamvasa scris exact ce ºi-a propus: o carte de neocolit, pur ºisimplu. Pentru cã Filosofia vinului poate fi criticatã sau

îndrãgitã, poate fi detestatã sau savuratã, poate fi combã-tutã sau aºezatã în rândul cãrþilor de cãpãtâi, dar în modsigur ea nu poate fi ocolitã. Este cartea favoritã a multor

103



viticultori din Ungaria. Este o carte apreciatã ºi de mulþioenologi, deºi cu definiþiile ºi clasificãrile soiurilor de viþã

de vie ºi de vinuri din aceste pagini nu prea s-ar putea opera.În acest sens, Antal Dúl noteazã: „ Filosofia vinului nu esteun inventar al tezaurului de vinuri din Ungaria. Nici albotanicii sau gastronomiei. Ca ºi în celelalte scrieri ale sale,Hamvas este întotdeauna atent la semnele comportamen-tului uman, la lucrurile esenþiale ale vieþii. Clasificãrile suntsarcina cãrþilor de oenologie. Interesul acestei cãrþi este cu

totul altul. Ea pregãteºte cititorul pentru a venera Prezen-tul.“ Ori ºi mai simplu, Filosofia vinului este o carte fãcutãs-o bei dintr-odatã. Apoi te trezeºti dependent de ea, o þiipe noptierã, sau oriunde, mereu la îndemânã, sã mai ieicâte o gurã seara, înainte de culcare, sau dupã o masãcopioasã, când ai chef de trândã vire, lângã un pahar de vin.

László Attila HubbesSfântu Gheorghe,

13.02.2012



AnexãRegiunile viticole din Ungariamenþionate în cuprinsul cãrþii

ALMÁDI, FELSÕÕRS, ALSÓÕRS, BALATONKÖVES,CSOPAK, ARÁCS, FÜRED, DÖRGICSE, TIHANY — vinuri din regiunea viticolã BALATONFÜRED-CSOPAK

DOMOSZLÓ, GYÖNGYÖS — vinuri din regiunea viticolã

MÁTRA EGER — vinuri din regiunea viticolã EGER

FONYÓD ºi BERÉNY — vinuri de câmpie ºi podiº din regiu-nea viticolã BALATON-BOGLÁR

HEGYALJA — vinuri din regiunea viticolã TOKAJ-HEGYALJA

KECSKEMÉT, KISK ÕRÖS, CSENGÕD, SOLTSZENTIMRE,SOLTVADKERT — vinuri de ºes din regiunea viticolãKUNSÁG

MÓR — vinuri din regiunea viticolã MÓR

RÉVFÜLÖP, BADACSONY, SZENT GYÖRGY-HEGY — vinuri din regiunea viticolã BADACSONY

SZEKSZÁRD — vinuri din regiunea viticolã SZEKSZÁRD

VILLÁNYI — vinuri din regiunea viticolã VILLÁNY

105



Indice de materii

107

apãelement primar 17

în vin 69ateu (ateist, ateism) 8-11barbar 66, 70bãtrâneþe 75bãuturi/licori (în general) 17, 34beci/cramã 75, 76bere 17, 18beþie/extaz 29

anatomia 45cu incandescenþã albã ºi roºie77religie 77

boalã 82burlac ºi fete bãtrâne 46cafea 17, 18, 62

calcule (neîmplinite) 80-81capriciu 78, 81cârnaþi 25, 49, 75carne

afumatã 60amestecatã 61de gâscã 61de pãsãri 61, 63de porc 61

ceai 17, 18cretin (mutrã de, vezi puritan) 84

culori 18cupã 71

diavol 22, 46femeie

burta 73ca fiinþã a dragostei 45coapsele 73, 77colþul gurii 32-33gura 32nãrile 77ochii 76, 77parfumul 77sãrutul 77urechea 81zona de dupã ureche a 81

floare 45geniu 30-31, 34, 35

gurã 23, 30gusturi (vezi gurã) 59

Hen panta einai 22idiot (vezi ateu) 36isterie 78, 81lapte 17, 18mâncare/bucate (în general) 51, 59mãrginire (vezi ateu) 24nestemate (vezi uleiuri spirituale)

81nuc 40, 44



olog/infirm (vezi ateu) 10-11, 82pahar 69-71pâine 58, 59, 75palincã 67paste/aluaturi

dulci 62gãluºte cu prune 63sãrate, fierte, coapte 62tãiþei cu ºuncã, regelepastelor 63

pedanterie 67, 78perfid (vezi pietist) 46, 83peºte

cu maionezã 63pietist 11, 26, 74, 83

planete 18, 19poezie/poeþi 65pomana porcului 61

potop 14, 29principiu (vezi ateu) 24, 25, 81puritan (vezi pietist) 24-6, 332,

33, 46, 75, 78, 83-84sânge 17, 18, 22sãrac cu duhul (vezi ateu) 8, 36scandal ºi nebunie 82, 83scientist 24, 26, 83slãninã 57, 58, 62soiuri de vin

Cadarcã 50de Burgundia 63Muscat 43, 50, 63Pinot Noir 55Riesling 55, 56, 62, 76

Samorodni 54, 64Sylvaner 44Stafidit 54, 55, 62

strugure (în general) 31, 43Muscat negru de Hamburg 43Muscat Ottonel 43nobil 54Nova 46Riesling 55, 56, 62

superioritate, ton de 36, 37trei 13-14tutun (þigarete, þigãri, pipã) 64ulei (de mãsline) 58, 60

ulei/untdelemn (esenþã spiritualã)30-34

viaþã abstractã (ºi nemijlocitã) 82 vin

analiza 14definiþia 22dulce 54

roºu ºi alb 41soiuri 50-56 vechi ºi nou 63, 64

vinuri (doar cele mai renumite)de Arács 30, 39, 40, 49, 52, 53de Badacsony 39, 40, 55, 56,61, 72de Csopak 39, 40, 49, 52, 53,

71de Hegyalja 40, 54de Kecskemét 49de Somló 30, 39, 41, 62, 71,79de Szekszárd 25, 53, 54, 65,72

de Szent György-hegy 39,55, 56, 62, 65, 71de Villány 51

108



Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Treime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Lumea gurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Mãºti hieratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Un pahar de vin: saltul mortal al ateismului . . . . . . 23

Interludiu escatologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Uleiurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Postfaþã la metafizicã (apologie) . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Vin ºi idilã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Struguri, vinuri, nestemate, femei . . . . . . . . . . . . . . . 43

Catalog de vinuri (schiþã) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Armoniile gurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Când sã beau, când sã nu beau . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Cum sã beau? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Unde sã beau? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73



Res fortissima (Pietiºtilor ºi puritanilor) . . . . . . . . . . 75

Vita illuminativa (Rugãciunea cea din urmã) . . . . . . 80

Listã de lecturi esenþiale (ordonate cronologic) . . . . 85

Postfaþã. Béla Hamvas — vocea sobrietãþiispirituale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

Anexã. Regiunile viticole din Ungaria menþionateîn cuprinsul cãrþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Indice de materii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Bela Hamvas - Filosofia vinului

Documents

Transcript of Bela Hamvas - Filosofia vinului