ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA COMERŢ

Tranzacţii pe piaţa internaţională a vinului

Ciobotaru Alexandru

Tudor Amelia

Ungureanu Mihaela Adelina

Grupa 352 C

Bucuresti 2013

1

Cuprins

Caracterizarea generală a tipului de tranzacție ales...................................................3

Cadrul legal al tipului de tranzacţie ales....................................................................6

Cadru instituțional pe piața vinului………………………………………………...8

Piața specifică a vinului…………………………………………………………...11

Principalii producatori din România……………………………………………14

Caracterizarea cererii…………………………………………………………….17

Raportul cerere/oferta pe piața vinului în România………………………………18

Derularea efectivă a tranzacției…………………………………………………...20

Analiza aprofundata a tranzactiilor……………………………………………….23

Concluzii…………………………………………………………………………..25

Autoevaluarea……………………………………………………………………..26

Bibliografie………………………………………………………………………..27

2

1. Caracterizarea generală a tipului de tranzacție ales

În teoria economică piața este locul concret sau abstract de confruntare a ofertei cu

cererea pentru un produs determinant. Această confruntare ajunge să se manifeste sub forma

contractelor de vânzare traduse sub forma schimbului produsului contra prețului. Piețele diferă

prin organizarea lor materială, prin numărul și natura socio-economică a operatorilor prin nivelul

la care se efectuează tranzacția.

Ca pentru oricare altă activitate economică și pentru piața vinului elementul de referință

ce stă la baza existenței și evoluției aceste activități economice folosesc piața produsului sau

serviciului ca sursă primară de inspirație și informare pentru construirea planului propriu de

afaceri.

Piața vinului este o piață matură afecatata puternic de evoluțiile favorabile sau

defavorabile determinate de obișnuințele alimentare și comportamentul de cumpărare al

consumatorilor. Chiar dacă piețele dominante (europeană și nord americană) par mai degrabă

stabile, tendințele au o scădere constantă a cererii și o modificare a preferințelor consumatorilor

către vinul de calitate în detrimentul vinului de masă. În țările tradițional producătoare și

consumatoare de vin, consumul de vin ordinar se diminuează rapid, în timp ce consumul vinului

de calitate crește lent. Comportamentul pieței pare să fie determinat de deviza “să bei mai puțin,

dar să bei mai bine”.

Deși vinul este comercializat internațional, nu există o piață internațională a vinului în

sensul curent al pieței internaționale. Aceasta deoarece țările consumatoare sunt în același timp

producătoare asigurându-și aprovizionzrea în proporție de 100%.

Piața vinului cuprinde mai multe segmente. Segmentul cel mai important este cel al

vinurilor stabilizate care poate fi divizat în mai multe grupe: vinuri de calitate medie către

mediocre și vinuri de calitate superioară, supusă desigur unor reglementări și specificații stricte.

Piața vinului în general dar în particular cea europeana se caracterizeaza prin excedente

structurale. Producția de vin depășește potențialul de consum național și eventualele cantități

destinate piețelor internaționale.

3

În final, sistemul de distribuție a vinului reproduce aceeași schemă peste tot în lume și

anume că el este foarte fragmentat cu un număr foarte mare de detailiști răspîndiți peste tot în

teritoriu. Se constată în ultimii ani o evoluție discretă constând în deplasarea cantităților

distribuite prin canalele de vanzare en-gross (hoteluri, restaurante) către canalele de distributie

en-detail destinate consumatorului intern (lanturi de supermarket-uri). Acest tip de distribuție

permite ameliorarea competitivității produsului în termen de preț și avantajează modelele de

consum modern și comportamentul de cumparare.

Sectorul vinului se caracterizează printr-o fragmentare extremă a producției și

comercializarii, mai ales în țările europene mari producatoare (Franta, Italia, Spania). O altă

caracteristică a pieței vinului o constituie ponderea importantă ce o dețin societățile cooperatiste.

Aceste grupuri mari utilizează piețe europene, dar și cele nord americane ca furnizor de produse

și piața finala pentru produsele alcoolizate.

Un proces de creștere externă se limitează în spațiul Uniunii Europene, iar cea mai mare

parte a acestor operațiuni au loc între societăți din aceeasi tară. În acest context, cu certitudine

sectorul francez al vinurilor este cel mai angajat în acest proces inregistrand opt operatiuni de

fuzionare.

Reglementarile internaționale din domeniul vinului separa vinul în doua categorii: vin de

masa și vinuri cu denumire de origine ce prezintă anumite caracteristici calitative stabilite.

Factorii naturali de cultivare, solul și clima, combinate cu tehnicile folosite în timpul cultivării și

prelucrarii vinului contribuie la caracteristicile calitative ale acestuia.

O particularitate aparte a marketing-ului vinului constă în faptul că puține alte produse

cunosc o diferență de preț comparabilă cu cea înregistrată în domeniul viticol. La modul general

diferențele de preț sunt importante în toate privintele: între regiunile de producție, între vinurile

roșii si cele albe, intre categoriile de vin etc. În concluzie este deosebit de dificil de facut o

apreciere generală a diferențelor de preturi existente în sectorul vinurilor, mai ales daca avem în

vedere că anumite “vinuri de calitate” pot atinge niveluri de preț spectaculoase, în timp ce

anumite vinuri de masă nu pot adesea să găsească o piață de desfacere în ciuda prețului relativ

redus. Calitatea este un criteriu primordial în politica de marketing a vinului. Separarea vinului

“vin de masa” și “ vin de calitate” exprima compartimente diferite ale consumatorilor indicând

4

adesea tendințe divergente în evoluția consumului. Consumul de vin de masă continuă o tendință

traditionalistă reprezentată de viața din mediul rural, în timp ce evoluțiile de pe piata vinului de

calitate exprimă o ruptură de tendințele tradiționaliste. Astfel, în timp ce vinul de masă continuă

să reprezinte bautura cotidiana a claselor cu venituri reduse, “vinul țăranului” și “ vinul

muncitorului”, vinul de calitate este din ce în ce mai mult vinul elitelor, vinul de sărbatoare,

vinul de timp liber. Regulile ce determină cererea pentru cele două categorii de vinuri sunt

diferite.

Analiza pieței vinului implică mai multe operațiuni și anume: reperajul prealabilal

piețelor concrete, comensurarea dimensiunilor geografice, a organizării materiale, numărul și

importanța operatorilor, volumul și metodele de tranzacție. Această analiză trebuie situată în

raport cu sistemul agro-alimentar și cu principalii poli de influență asupra formării prețului

precum politicile agricole, comerciale și fiscale ale statului, rolul organismelor publice sau semi-

publice de comercializare precum și strategile firmelor locale, naționale și multinaționale.

Două caracteristici fac ca piața vinului să prezinte o specificație în raport cu piețele altor

produse agro-alimentare: creșterea valorii vinului prin învechire și posibilități de reglare a pieței

prin stocare.

Vița de vie este cultivată pe toate continentele lumii. Suprafața ocupată cu viță de vie a

fost estimată în 2010 la 7.7 milioane ha. Oficiul internațional al viei și vinului estimează că

producția mondială de vin pentru campania 2010/2011 a fost cuprinsă între 250 – 260 milioane

hectolitrii. Uniunea Europeană contribuie cu 60% la această producție, însă în realitate două țări

membre, Franța și Italia furnizează singure aproximativ 46% din producția mondială. Al treilea

producător mondial este Spania cu o pondere de peste 10% din producția mondială. Contribuția

mondială a tuturor celorlalți producători se situează sub 10%.

Viticultura în țările Uniunii Europene variază foarte mult nu numai de la o țară la alta dar

și de la o regiune la alta, atât în ceea ce privește gradul de specializare al fermelor viticole dar și

în ceea ce privește dimensiunea fermelor și tipul de vin produs. Producția de vin europeană se

caracterizează prin fluctuații anuale foarte pronunțate datorate efectelor climatice dar și

metodelor de cultivare.

5

2. Cadrul legal al tipului de tranzacţie ales

În România, pe langă avizele obișnuite care trebuie obținute de orice firmă înainte de

învederea infiintarii, pentru exploatarea plantațiilor viticole sunt necesare o serie de autorizații

specifice, printre care:

Autorizație de plantare a viței de vie

Autorizație de defrișare a viilor

Decizie de acordare a dreptului de a produce vinuri cu denumire originară

Certificat de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine

Aviz pentru efectuarea învechirii distilatelor și a îmbutelierii vinurilor în afară

arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicată

Aviz pentru efectuarea fermentarii în butelii în afara arealului delimitat

Principalele acte legislative care au impact asupra sectorului viticulturii sunt:

LEGEA nr. 244/2002 republicată a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei

vitivinicole, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.633 din 14/09/2007;

HOTĂRÂRE DE GUVERN nr. 1134/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a legii vie şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole

nr.244/2002, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 798 din 04/11/ 2002;

HOTĂRÂRE nr. 1228 din 1 octombrie 2008 privind stabilirea modului de acordare a

sprijinului financiar comunitar producătorilor din sectorul vitivinicol;

ORDIN nr. 581 din 15 septembrie 2008 pentru aprobarea Normelor privind acordarea

sprijinului financiar producătorilor de vin care utilizează must de struguri concentrat

şi/sau must de struguri concentrat rectificat în vederea creşterii tăriei alcoolice naturale a

strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat şi a

vinului nou aflat încă în fermentaţie;

ORDIN nr. 580 din 15 septembrie 2008 privind retragerea sub control a subproduselor

vitivinicole;

ORDIN nr. 572 din 4 septembrie 2008 pentru aprobarea Normelor de aplicare a schemei

de defrişare a plantaţiilor viticole;

6

ORDIN nr. 247 din 23 aprilie 2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a

programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin

comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014;

ORDIN nr. 224 din 7 aprilie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

condiţiile de comercializare cu amănuntul a vinului de masă în vrac;

ORDIN nr. 142 din 29 februarie 2008 pentru aprobarea Normelor de aplicare a

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.601/1991 cu privire la regulile

generalestrugurilor.

In România, tocmai în 2012, Guvernul a aprobat o hotărâre prin care se transpun în legislația

națională modificările și completările introduse de legislația comunitară în sectorul vitivinicol.

Astfel, a fost aprobată Hotărârea pentru modificarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii

viei și vinului în sistemul organizării commune a pieței vitivinicole Nr 244/2002, aprobate prin

HG 769/2010. Prin această hotărâre se dorește o mai bună informare a consumatorilor asupra

ingredientelor utilizate în practicile tehnologice, precum și garanții sporite pentru acesta.

Reforma OCP vitivinicole, adoptată în 20081 și inclusă în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007

al Consiliului din 22 octombrie 20072 (denumit în continuare ”Regulamentul privind OCP

unică”) vizează creșterea competitivității producătorilor de vin din UE. Acesta a fost conceput ca

un proces în două etape. În primul rând, era esențial să se ajungă la un echilibru al pieței prin

eliminarea progresivă a măsurilor de intervenție pe piață, însoțită de o schemă de defrișare pe o

perioadă de trei ani, în timp ce a doua etapă, începând cu 2012, se concentrează pe instrumentele

necesare pentru a consolida competitivitatea producătorilor de vin din Uniunea Europeană, cum

ar fi restructurarea și reconversia podgoriilor, investițiile și promovarea în țări terțe. Aceste

măsuri sunt gestionate prin programul național de sprijin (PSN).

În plus, au fost armonizate, actualizate și simplificate noile măsuri de reglementare privind

practicile enologice, calitatea și etichetarea, cu scopul de a se obține o mai bună orientare către

consumator și piață.

7

3. Cadru instituțional pe piața vinului

Activitatea agenților economici pe filiera vinului este reglementată prin politici de prețuri

fiscale, structurale, subvenții și alte măsuri specifice sectorului.

Alinierea producției viticole la exigențele pieței Uniunii Europene are drept obiective

îmbunătățirea calității, reconversia plantațiilor viticole prin plantarea soiurilor nobile pentru

struguri de masă și de vin, precum și producerea de material săditor viticol din categorii

biologice superioare.

Organizarea Comună de Piață (OCP) acționează ca un sistem de gestionare a resurselor

agroalimentare fundamentat pe modelul european al agriculturii. OCP asigură unicitatea pieții,

fiind un cadru instituțional de implementare a Politicii Agricole Comune. Ca instrument de bază

al Politicii Agricole Comune, OCP acționează în direcția eliminării obstacolelor în comerțul

intracomunitar cu produse agro-alimentare și a menținerii unor bariere extracomunitare în

conformitate cu regurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMG).

Detalierea sistemului de organizare și funcționare a OCP se realizează la nivelul fiecărui

stat membru pe filiera fiecărui produs agroalimentar. Organizarea și funcționarea filierei fiecărui

produs presupune, pe lângă regulile comunitare și numeroase reglementări pentru situații

concrete specifice fiecărui produs, reglementări naționale și teritoriale privind funcționarea

organismelor profesionale și interprofesionale și relațiile acestora cu autoritățile publice centrale

și locale.

Organizația Comună de Piață a vinului își are originea în primul pachet de măsuri

legislative referitoare la Piața Agricolă Comună. În cadrul Uniunii Europene, OCP a vinului se

bazează pe reguli tehnice și administrative armonizate cu protecție spre exterior și fără taxe

vamale sau alte bariere pentru comerțul liber cu vin între statele membre.

Deși sectorul vini-viticol al Uniunii Europene are o dimensiune mondială, este necesară o

organizație specifică la nivel comunitar și național. Sectorul vinului are o organizare de piață

proprie, bazată pe diversitatea practicilor oencologice și a tradițiilor naționale.

8

În Uniunea Europeană, cooperația agricolă este principala formă de integrare în

viticultură, ponderea cea mai importantă în domeniul vinificației fiind deținută de cooperarea

pentru cumpărarea de inputuri și pentru transformarea și comercializarea produselor obținute.

În funcțiile de strategiile de dezvoltare ale sectorului de conjunctura politico-economică

și de tradițiile locale ale viticultorilor, cooperația în viticultura țărilor europene cunoaște variate

forme de manifestare, fiind diferite de la o țară la alta. Astfel mișcarea cooperatistă modernă este

sprijinită atât de politicile agricole naționale cât și de politica agricolă comunitară, constituind

unul dintre pilonii agriculturii europene.

În UE există “European Union wine regulations” și are scopul de a proteja atât

consumatorul cât și producătorul. Aceasta nu include limita de vârsta pentru cumpararea sau

consumul alcoolului, acest aspect ținând de politica de sanătate și de aspectele naționale ale

fiecarui stat membru al Uniunii Europene.

Vinurile produse în Europa sunt clasificate în 2 categorii: 1. Vinuri de masă; 2. Vinuri de

calitate produse în regiuni specific (calitate superioară). Fiecare stat membru are clasificarea sa

specifică (Franța 4 categorii, Romania 2).

Cea mai importanta lege definește vinul ca produsul obținut exclusiv din fermentarea

totală sau parțială a strugurilor proaspeți.

În România, cele mai importante asociaţii sunt Patronatul Naţional al Viei şi Vinului

(PNVV) şi Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri (APEV). Acestea sunt înfiinţate

şi funcţionează pe baza ordonanţelor Guvernului, în scopul promovării excelenţei în toate

verigile filierei vinicole, al îmbunătăţirii continue a competitivităţii acesteia şi a calităţii vinurilor

româneşti.

În această direcţie, se urmăreşte alinierea industriei vinului la standardele şi exigenţele

de ordin calitativ ale pieţei internaţionale, promovarea exportului de vinuri româneşti prin acţiuni

promoţionale menite să refacă prestigiul acestora, sprijinirea acţiunilor instituţiilor abilitate ale

statului în vederea îmbunătăţirii sistemului de protejare a vinului, colectarea de informaţii cu

privire la legislaţia şi reglementările privind producţia, comerţul, consumul şi aspectele sociale

ale vinului în ţările concurente şi asigurarea unei prezenţe active a asociaţiei în mass-media.

9

Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole denumit ONVPV se organizează și

funcționează în baza prevederilor H.G. nr. 1408/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, a Legii viei și vinului în

sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 244/2002 Republicata, a H.G. nr. 769/2010

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei și vinului în sistemul

organizării comune a pieței vitivinicole nr. 244/2002, a Regulamentului de organizare și

funcționare al Oficiului National al Viei și Produselor Vitivinicole. Oficiul National al Viei și

Produselor Vitivinicole (ONVPV) este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în

subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

ONVPV este organismul care gestionează la nivel național, în principal, potențialul de

producție, denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale pentru

produsele vitivinicole. Structura organizatorica a ONVPV se aprobă prin ordin al ministrului

agriculturii și dezvoltarii rurale, modul de organizare si functionare al ONVPV, precum și

structurile sale centrale și teritoriale fiind reglementate prin propriul regulament de organizare și

functionare.

10

4. Piața specifică a vinului

Pe la mijlocul anilor 80 şi-au făcut simţită prezenţa aproape simultan producătorii de

vinuri din Australia şi Noua Zeelandă. Plantaţiile de viţă de vie au început să fie înfiinţate în

ţările numite, deoarece condiţiile climaterice de acolo sunt similare celor din regiunile vinicole

ale Europei şi pe lângă aceasta există legături culturale puternice cu fostele metropole. Ieşirea lor

pe piaţa mondială a vinului a fost posibilă în mare măsură datorită transferurilor de tehnologie

modernă din Europa. Vinificatorii din aceste ţări împreună cu cei din Californa şi-au creat un stil

al lor, anglo-saxon de producere şi comercializare a vinurilor. La începutul anilor 90 au atacat

piaţa şi au acaparat un segment substanţial producătorii de vinuri din Argentina, Chile şi Africa

de Sud. Vinurile lor au atins destul de repede nivelul de calitate necesar pentru a trece în

categoria vinurilor medii. Producătorii şi exportatorii din aceste ţări au combinat cu succes

tehnologiile franceze de producere a vinului cu practicile americane de comercializare a

producţiei vinicole.

În ultimii ani a apărut un vădit interes pentru producerea şi consumul vinului în ţările Asiei

de Sud Est. Pe lângă aceea că ele importează vinuri în cantităţi din ce în ce mai mari, aici au

apărut şi plantaţii de viţă de vie.

În prezent, Uniunea Europeană este primul producător de vin din lume. Suprafaţa

europeană cultivată cu viţă de vie reprezintă 45% din suprafaţa mondială. Franţa şi Italia produc

cel mai mult, 30% din producţia UE şi respectiv 28,5%. Ele sunt urmate de Spania cu 23,2%.

Vinurile acestora rămân populare în materie de imagine şi de sofisticare, dar poziţia lor este

puternic erodată de noii producători, atât pe propriile pieţe interne, cât şi pe cele de export. La

nivel mondial, concurenţa a crescut, Statele Unite devenind al patrulea producător de vinuri.

Ţările Lumii Noi şi-au crescut producţia în ultimii douăzeci de ani de la 1,7% la 21,4%, în

detrimentul Uniunii Europene. Cele mai multe exporturi au fost efectuate către Germania,

Danemarca şi Bulgaria. Cantităţile de importuri valabile pentru primele trei luni din 2011 au fost

de 2.624 de tone, în scădere cu 68,8% faţă de primul trimestru din 2010, când s-a înregistrat o

valoare de 8.431 de tone.

11

În ceea ce priveşte vinul românesc, acesta va putea ocupa un loc important pe piaţa

europeană numai dacă reuşeşte depășească vinurile din Australia, Noua Zeelandă, Chile şi Africa

de Sud. Până în anul 2000, exportul de vin al României era nesemnificativ, reprezentând sub 5%

din producţia realizată, faţă de 27% cât exportau ţările europene. Pentru a reuşi să se impună pe

pieţele străine, şi mai ales pe cea europeană, vinul românesc are nevoie în primul rând de

promovare. Aproximativ 50% din vinul produs în România nu se putea comercializa, fiind

obţinut din hibrizi. Vinurile noastre aveau mai multe dezavantaje: soiurile predominante în

cultură nu erau dintre cele mai căutate la export şi mai mult de 50% din vinul de calitate

superioară era obţinut de micii producători care nu ajungeau sa-şi vândă marfa pe o piaţă

organizată.

România este o importantă țară europeană, producătoare de vin, dispunând de un mare

trecut istoric și de bogate tradiții culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de această

băutură, considerata, pe drept cuvânt, o licoare divină. Astăzi, țara parcurge o perioada de

profunde schimbări, construindu-și un viitor în consonanță cu cel al Uniunii Europene și aspiră

să devină un membru apreciat al comunitații internaționale a vinului ca producator al unor

prețuite vinuri de înaltă calitate.

Tinând cont de pozitionarea geografică a României, de dealurile și podișurile din zona

Munților Carpați și a Podișului Transilvaniei, nu e de mirare că piața acestui produs a beneficiat

de o popularitate mare în cadrul consumatorilor români. În România, există 7 regiuni viticole

delimitate în baza poziției geografice și a tipului de sol. Aceste regiuni sunt Banat, Crișana și

Maramureș, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania. Cea mai productivă zonă

este Moldova, care produce circa o treime din vinurile naționale.

În prezent, piața vinurilor din România este estimată la aproximativ 450 milioane de

euro, producătorii estimând o creştere a pieţei de circa 10%. Principalii producători interni sunt

Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Cramele Recaș, Vincon, Tohani, etc.

Exporturile de vinuri ale României au crescut foarte puţin, cu doar 4% faţă de anul 2011,

însumând, în 2012, 14,34 milioane de litri, în valoare totală de 16,2 milioane de euro, potrivit

datelor APEV (Asociatia Producatorilor și Exportatorilor de Vinuri). “România nu şi-a propus să

devină o ţară cu exporturi masive de vinuri, în următorii ani. Deocamdată, principalele priorităţi

12

ale producătorilor sunt reconversia culturilor de viţă-de-vie, investiţiile în retehnologizare şi

crearea unei strategii puternice de marketing pentru a crea, din vinurile româneşti, un brand

naţional şi internaţional” (Ovidiu Gheorghe, directorul executiv al Patronatului Naţional al Viei

şi Vinului).

România a exportat, anul trecut, cel mai mult vin în Germania, respectiv 6,24 milioane de

litri, în valoare totală de 4,69 milioane de euro, în Federaţia Rusă, unde a comercializat 1,58

milioane de litri de vin, care a valorat 1,91 milioane de euro, şi în Estonia, unde s-au vândut un

milion de litri de vin românesc, în valoare de 1,52 milioane de euro, potrivit datelor APEV

În prezent, la nivel naţional cea mai bună cotă pe piaţa vinurilor o deţine

Murfatlar, cu 28%, dar cumulate soiurile de vin alb şi roşu, urmată de Cotnari, cu 19% (numai

vinuri albe) şi Jidvei, cu 14% (albe şi roşii).Totuşi, din producţia totală de vin românesc,

ponderea celor cu denumire de origine controlată (DOC) este de 8-10%, restul fiind reprezentat

de vinurile de calitate superioară (VS) şi de vinurile de masă (VM). În cele din urmă, România

exportă anual o cantitate de vin ce reprezintă între 4 şi 12% din producţia anuală şi aproximativ

0,8% din exportul mondial.

Încrederea căpătată de exportatorii români vine ca rezultat al îmbunătăţirilor din industria

viticolă: înfiinţarea diferitelor asociaţii, legislaţia favorabilă şi îmbunătăţirea culturilor de viţă de

vie. În ce priveşte culturile actuale, România este una din marile ţări viticole ale lumii. Ea deţine

în prezent o suprafaţă de 243.000 ha vie (242.000 ha vii pe rod, la care se adaugă 1000 ha vii

tinere). Plantaţiile pentru struguri de vin ocupă 82% din suprafaţa viticolă totală, iar producţia de

vinuri se situează la nivelul a 5 - 6 milioane hl anual.

Conform datelor furnizate de Faostat, în anul 2012, România a ocupat locul 21, la nivel

mondial, în topul țărilor producatoare de vin, clasificate după volumul producției obținute .

La nivelul Uniunii Europene, România se situează pe locu l0 în ceea ce privește volumul

producției de vin dupa Italia, Franta, Spania, Germania, Portugalia, Grecia, Austria, Ungaria și

Bulgaria.

Institutul Național de Statistica a publicat datele referitoare la vanzarile totale de vin de

pe piața românescă în tabelele de mai jos:

13

Deși zona alocată de către stat pentru producătorii de vin a scăzut în ultimii ani, aceștia

au mărit producția, ceea ce nu poate indica decât o piață în creștere, ei încercând prin această

metodă să satisfacă nevoia consumatorilor. Prețul a scăzut în schimb în anul 2011 față de 2010

deoarece producătorii au încercat să mărească piața într-un mod extensiv, atrăgând în această

perioadă nefavorabilă pentru consum mai mulți clienți, ei știind că mărirea prețurilor nu le va

14

2007 2008 2009 2010 2011179.5

180

180.5

181

181.5

182

Suprafata totala cultivata vita-de-vie pt. vin

Suprafata totala cul-tivata vita-de-vie pt. vin

asigura un venit mai mare deoarece în perioadele de recesiune, creșterile intensive nu sunt

eficiente.

4.1. Principalii producatori din Romania

Dobrogea Banat Transilvania Oltenia Moldova Muntenia

Murfatlar România

Cramele Recaş

Jidvei Carl Reh Winery

Bucium Iaşi Provinum

Karom Drinks

SCDVV Miniş

Prescon Mureş

Vie Vin Vânju Mare

Cotnari S.E.R.V.E.

Vinvico

Constanţa

Vinarte Vinia Vinterra International

Fruvimed SD Banu Mărăcine

SCDVV Iaşi Cramele Halewood

Viticola Sarica

Niculiţel

Vincon Vrancea

Carpathian Winery

Ovidius Mercado

Veritas Panciu

Videlmar

Vinuri Nicoreşti

DVFR

Prowine International

ICDVV Valea Călugărească

SCDVV Odobeşti

SCDVV Ştefăneşti-Argeş

Ramex Tohani

Bachus Rovit

15

1. S.C. Murfatlar SA administrează în prezent peste 3000 ha, fiind cel mai extins

producător de vinuri român. Complexul de vinificaţie are o capacitate totală de 250.000 hL.

Producţia de vinuri are o structură sortimentală formată din 70% vinuri albe. Murfatlar România

este principalul exportator de vinuri îmbuteliate, exportă în peste 15 ţări dintre care cele

tradiţionale sunt: SUA, Marea Britanie, Germania, Finlanda, Suedia, Danemarca, Israel, Japonia.

Deși această societate a intrat în insolventă în martie 2012 ca urmare a deciziei tribunalului

Constanța, ea trebuie mentionata deoarece este inca lider de piata, deținand circa 25% din totalul

vânzărilor pe acest produs. Cifra sa de afaceri la sfarsitul anului 2011 a fost de 185 de milioane

de euro, aceasta bugetandu-și 200 de milioane pentru anul 2012. Faptul ca este singurul

producator mare care oferă în gama sa și vinuri roșii asigură acestuia un nivel al venitului destul

de echilibrat chiar și în această perioadă financiară nefavorabilă.

2. S.C. Cotnari S.A. administrează 1700 de hectare, având o cotă de piață de

23%.Vinurile de Cotnari sunt foarte căutate atât datorită rarităţii, cât şi a calităţii deosebite. S.C.

Cotnari S.A. a reuşit să planteze vii şi în alte zone din localitate: 108 ha cu Feteasca Alba, 51 ha

cu Tămâioasa Românească, 21 ha cu Frâncuşă şi 5 ha cu Grasă. Procesul de vinificaţie se

desfăşoară în condiţii moderne printr-un sistem industrial realizat între 1996-1998, cu o

capacitate de producţie de 50 de vagoane de struguri în 12 ore şi cu o capacitate de depozitare de

1050 de vagoane din care 525 vagoane sunt depozitate în pivniţe pentru conservare. Vinuri sunt

expediate către diverse destinaţii în butoaie de stejar sau în recipiente de sticlă. Societatea deţine

şi un cabinet experimental care conţine 800.000 de sticle, unele din 1967. Producătorii de vin din

Cotnari au fost premiaţi cu 150 de medalii la 20 de concurs uri naţionale şi cu 95 de medalii la 15

concursuri internaţionale. Vinurile de Cotnari sunt exportate în tari precum: SUA, Uniunea

Europeana, Japonia, Rusia, Ţările Baltice.

3. Complexul de vinificaţie Jidvei se găseşte în Podgoria Târnave şi se întinde pe o

suprafaţă de circa 1400 ha, cultivate cu următoarele soiuri: Fetească Regală (450 ha), Riesling

(280 ha), Sauvignon Blanc (200 ha), Muscat Ottonel (150 ha), Fetească Albă (140 ha), Traminer

(50 ha), Chardonnay (30 ha), Pinot Gris, Opoto, Sylvaner şi Ezerfrut (100 ha). Din întreaga

suprafaţă cultivată, anual se reînnoiesc aproximativ 50 ha. Vârsta medie a plantaţiilor este de 10

16

ani, o dată cu replantările făcându-se şi înlocuirea sortimentelor de mare productivitate cu cele

calitative. Tinand cont ca aceasta societate cultiva doar o suprafata de 1000 de hecatare, cota de

piata de 17% detinuta pe piața vinurilor ne indică nivelul ridicat de popularitate a acestuia in

randul consumatorilor.

4. S.C. Vincon Vrancea S.A. este cel mai mare producător de vinuri din România cu o

experienţă în domeniu de peste 50 de ani. Situat în regiunea Vrancea, cel mai mare areal viticol

al ţării, societatea deţine suprafeţe cultivate de peste 28.000 ha de viţă de vie, cuprinse în 3

podgorii celebre: Panciu, Odobeşti şi Coteşti. Proprietar a 25 de unităţi de producţie, pivniţe şi

centre de colectare a strugurilor, Vincon Vrancea S.A poate procesa într-un sezon aproape

40.000 tone de materie primă. Cifra de afaceri este de doar de 6.7 %., acest fapt datorandu-se

probabil faptului ca celula de marketing din cadrul acestei societati nu promoveaza punctele forte

ale acestui producator. Desi numele producatorului nu implica un anumit nivel de recunoastere

in randul consumatorilor, activitatea de producere a vinului este o traditie bine-cunoscuta in zona

Vrancei.

5. S.C. Veritas Panciu S.A. este situată chiar în mijlocul podgoriei Panciu şi produce în

principal struguri de vin, dar şi struguri de masa. Din 1700 de hectare de podgorie, 1500 de

hectare sunt cu struguri de vin. Colecţia cuprinde o suprafaţă de 6 hectare şi un total de 82 de

sortimente de vinuri din care 16 sunt soiuri rezistente şi hibrizi. Colecţia urmăreşte obţinerea

unor producţii ridicate de struguri, de calitate superioară, la preţuri mici şi rezistenţi la îngheţ.

4.2. Caracterizarea cererii

Sintetizând comportamentul de consum al clienţilor horeca, principalele criterii care stau

la baza deciziei de cumparare sunt calitatea, raportul calitate - preţ, ofertele speciale, preţul,

marca, experienţa anterioară cu produsul, ocazia de consum. De asemenea, consumatorul este

interesat, în general, de regiunea din care provine vinul şi tipul acestei bauturi (sec, demisec,

dulce, etc.), preferinţele consumatorului român îndreptându-se spre vinuri albe, demiseci şi demi

- dulci, spre deosebire de consumatorul european care preferă vinurile roşii, seci şi cu conţinut

alcoolic mai ridicat.

17

Obiceiurile sunt destul de greu de schimbat, vinurile demiseci sau dulci fiind în

continuare preferatele clienţilor. De asemenea, în ceea ce priveşte consumul pe cap de locuitor,

acesta este mult sub media europeană.

Totodată, Luchi Georgescu, preşedintele Cotnari, sustine că românii cumpără vinuri de

calitate inferioară celor pe care le beau până anul trecut, din cauza scăderii veniturilor. Văzând că

românii nu mai au bani pentru a consuma un vin de calitate, marii producători şi-au îndreptat tot

mai mult atenţia spre exporturi. De exemplu, Cramele Halewood, unul dintre exportatorii de

vinuri importanţi din România, s-a focusat pe ţări precum Marea Britanie, Estonia, Letonia sau

Germania, dar şi către China, Singapore sau Malaysia.

Dacă la nivel mondial 80% din consumatori preferă vinurile seci şi doar 20% pe cele

dulci, în România se întâmplă exact pe dos, soiurile demidulci şi dulci conducând detaşat. În

acelasi timp, circa 65% din români preferă să bea vin alb.

Volum Vânzări

Demi - Dulce 46.5%Dulce 6.8%Licoros 0.9%Nespecificat 7.5%Sec 14%Demi - Sec 24.3%

4.3. Raportul cerere/ofertă pe piața vinului în România

18

Acest raport se concretizează prin vânzările realizate în ţara noastră, atât din punct de

vedere al volumului, cât şi din cel al valorii acestora. Aceste vânzări sunt structurate după tipul

vinului, după dimensiunea ambalajului, după soi, după magazinele în care sunt distribuite.

Vânzările de vinuri liniştite (după tip) – vinurile seci şi dulci sunt cel mai puţin

consumate de români. Cea mai mare partea a vânzărilor o reprezintă categoria de mijloc, adică

vinurile demi-seci şi demi-dulci, acestea deţinând o pondere de aproape 50% din totalul

vânzărilor.

Vânzările de vinuri liniştite (după dimensiunea ambalajului) – ambalajele de 0,7 L şi 0,75

L domină piaţa vinului, acestea fiind cele preferate de cumpărători.

În ceea ce priveşte vânzările de vinuri liniştite (după magazin), se poate observa faptul că

în supermarket-uri acestea s-au dublat atât în volum, cât şi în valoare, pe fondul dezvoltării cu

succes a marilor lanţuri de magazine. De asemenea, din punct de vedere al culorii vinului, din

segmentul de 0,7 L-0,75 L, sunt preferate cele albe, după cum rezultă şi din volumul vânzărilor.

Piața vinului necesită abordări specifice deoarece nu e reglementată prin politici

guvernamentale bazată pe instrumente şi mecanisme de intervenţie caracteristice celorlalte pieţe,

dar a beneficiat de unele măsuri generale de politică agricolă, cum ar fi politicile financiare şi de

credit, taxe vamale şi intervenţia privind stocurile de vin şi distilarea.

19

5. Derularea efectivă a tranzacției

Vinul începe să fie consumat înca din momentul îmbutelierii și pentru că în fiecare an se

produce un număr finit de sticle, prețurile în general cresc odata cu scaderea stocurilor. Stocurile

limitate și cererea în creștere de vinuri ultra-premium din ultima vreme, datorată și de

dezvoltarea pieței asiatice, fac ca vinurile excepționale să fie o bună investiție.

În țările cu tradiție, prețul vinurilor se formează în trei etape diferite: en primeur, în

momentul lansării pe piața (dupa o evoluție la sticlă de cel putin doi ani) și la maturitate.

Achiziționarea en-primeur prezintă un oarece risc, deoarece vinul nu este matur și pot aparea

surprize în timpul evoluției sale.

5.1. Caracterizarea firmelor între care are loc tranzacția

Constellation Brands, cu sediul în Victor, New York, este cea mai mare companie de vin

din lume, reprezentând de asemenea branduri de bere și băuturi spirtoase.

Compania a fost înfințată în 1945 de catre Marvin Sands, în regiunea Finger Lakes din

New York, numindu-se la vremea respectivă Canadaigua Industries. Din acel moment, compania

20

s-a dezvoltat prin achiziția a tuturor segmentelor din industria alcoolului, inclusiv prin achiziția

unui numar de alte companii producatoare de bauturi alcoolice din întreaga lume. În prezent,

Constellation deține mai mult de 100 mărci dețin categoriile de vin, bere și băuturi spirtoase,

printre ele numerându-se Robert Mondavi, Clos du Bois, Franciscan Estates, Ravenswood,

Blackstone.

Constellation Brands este cel mai mare producator de vin din lume și cel mai mare

importator de bere din SUA. În 2008 a avut vânzări de peste 3.77 miliarde de dolari. Compania

deține 40 unități de producție, având un număr de 4.300 de angajați, comercializandu-și

produsele sale în toata lumea.

Printre tranzacțiile recente se numară un pachet format din Robert Mondavi,

Ravenswood, Clos du Bois și BRL Hardy, pentru care compania a plătit 1.1 miliarde de dolari în

2003, dar și cea mai mare companie de vin din Canada, Vincor International, achiziționată în

2006 pentru 1,44 miliarde de dolari.

CHAMP este unul dintre cel mai mare fond de investiții din Australia, cu o istorie de

investiții, datând din 1987. Se bazează pe piețele principale din Australia și Noua Zeelanda dar

cu o rază de acțiune ce cuprinde Asia și America de Nord. CHAMP are birouri în Sydney și

Brisbane, dar și birouri afiliate în Singapore și New York, ceea ce îi conferă un avantaj față de

celalalte fonduri de investiții australiene. Acest lucru îi permite să identifice oportunitați

înternaționale de dezvoltare pentru companiile beneficiare ale investitiilor existente.

Încă de la începuturi, CHAMP a investit într-o gamă largă de sectoare, inclusiv mass-

media, transporturi, servicii industriale, educație, retail, agro-business, sănatate și servicii

financiare. Filozofia investițiilor a acestei companii australiene este de a creea valoare prin

cresterea veniturilor. Influența prudentă este un factor în modelul de afaceri, dar cu toate astea,

adevarata valoare a creației reprezintă creșterea veniturilor durabile, bazate pe managmentul

superior și de investiții în initiative de creștere.

5.2. Derularea propriu-zisă a tranzactiei

21

Gigantul Constellation, una dintre cele mai mari companii de vinuri din lume, a anunțat la

sfârșitul lunii decembrie 2011 că a demarat acțiunea de vânzare a BRL Hardys din Australia,

precum și a firmei de distribuţie din Marea Britanie, acest demers făcând parte din campania de

restructurare a companiei americane.

Potrivit reprezentantilor Constellation, cumparatorul este CHAMP, un fond de investiții

din Sydney, Australia, iar prețul de tranzacționare fiind de 290 de milioane de dolari.

Cele două companii au încercat să încheie un contract de vânzare-cumpărare înca din

anul 2008, însa CHAMP a renunțat la această colaborare datorită prețului cerut de către

Constellation. În anul 2010 Constellation îi oferă companiei Champ o nouă ofertă de tranzacție

pentru un pachet format din Robert Mondavi, Ravenswood, Clos du Bois si BRL Hardy aceasta

fiind parțial acceptată de Champ, astfel că în decembrie 2011 a demarat acțiunea de vânzare a

BRL Hardys din Australia, precum și a firmei de distribuţie din Marea Britanie, acest demers

facând parte din campania de restructurare a companiei americane.

Constellation a anunțat că va păstra 20 de procente din această afacere, pentru restul de

procente primind 230 de milioane de dolari. „Aceasta divizie nu mai este compatibilă cu

strategia Constellation. Vom continua să restructuram toate diviziile neprofitabile și ne vom

reorienta spre branduri rentabile”, a anuntat Rob Sands, CEO Constellation.

Obiectul acestei vânzari este format din brandurile Banrock Station, Leasingham, Tintara,

Yarra Burn, Hardys (Australia), Flagstone, Kumala și Fish Hoek (Africa de Sud), toate

facilitătile și podgoriile deținute de Constellation în zonă, precum și întreaga afacere de

distribuție de bauturi alcoolice și vinuri din Marea Britanie. „Brandurile implicate în vânzare nu

se ridică la un nivel de calitate profitabil. Acestea fac volum, dar rentabilitatea este zero”, afirma

Angela Blackwell, reprezentant Constellation.

În 2003, Constellation a plătit 1.1 miliarde de dolari pentru un pachet format din Robert

Mondavi, Ravenswood, Clos du Bois si BRL Hardy. În ultimii ani, Constellation a înregistrat

mari pierderi, cauzate de sițuatia economică mondială, dar și de faptul că pe piața britanica, vinul

australian a fost devansat de vinurile din Africa de Sud, Spania și America de Sud.

22

Conform reprezentanților Constellation, brandurile americane Mondavi, Clos du Bois,

Blackstone și Ravenswood nu au fost afectate de aceasta afacere. Constellation mai deține în

acest moment mărcile neo-zeelandeze Kim Crawford și Nobilo. Se preconizează că această

afacere se va încheia la sfarșitul lunii ianuarie.

O parte din brandurile deţinute de Constellation, precum Hardys, Kumala, Fish Hoek,

Robert Mondavi sau Clos du Bois, pot fi gasite şi pe piata din Romania.

6. Analiza aprofundata a tranzactiilor

Am ales ca tranzacție pe piața vinurilor, tranzacția dintre Constellation și Champ

deoarece Constellation este cea mai mare companie pe acest domeniu din întreaga lume, iar

această tranzacție a fost foarte importantă pe piața internațională a vinului.

Din păcate în țara noastră nu există tranzacții semnificative pe piața internatională a

vinului. Dacă Franța are o tradiție în privința tranzactiilor cu vinuri, Romania nu stă foarte bine

la acest capitol. În Romania au început să se facă vinuri de colecționat și tezaurizat începand cu

anii 2000, iar marea problemă pentru vinurile romanești este că ele nu au o tradiție, o istorie, nu

au fost urmarite în evoluție de-a lungul timpului. Singura piața de desfacere și singurii potențiali

consumatori sunt tot romanii, care o fac din mandrie națională.

Chiar dacă ne-am fi dorit să dezbatem o tranzacție a marilor companii românesti, nu am găsit

nici una reprezentativă pe piața internatională. Din acest motiv am ales să vorbim despre

tranzacția dintre Constellation si Champ.

23

Tranzacția analizată a evidențiat presiunea pe piata locală a producatorilor și saturația pieței.

Directorul BRL Hardy, Stephen Miller, care a vândut aceeași afacere pentru Constellation

pentru 1.9 milioane de dolari în 2003, a mărturisit că Champ a făcut o afacere buna pentru a

asigura mărcile premiate ca Banrock Station, Hardys, Leasingham și Yarra Burn. “Este un preț

foarte atractiv pentru un cumpărator atunci când există și încredere în strategie. Pe termen scurt

este mai important să conduci o afacere pentru cash-flow și nu pentru profit, așa că se potriveste

unui cumpărator care se stabilizează pentru viitor.” (Miller S.) Directorul executiv a aprobat

acest punct de vedere, declarând că grupul său a fost în situații similare în care investitorii căutau

cu disperare o cale de ieșire, care câteodata este și calea greșită.

Bunurile Constellation au fost efectiv pe piață mai mult de un an, cu discuții în privința unei

fuziuni cu British Operations of Australian Vintage, care s-a finalizat în aprilie 2010.

Tranzacția cu Champ, care s-a finalizat la începutul lui 2011, caracterizează toate mărcile

din Australia, Marea Britanie și Africa de Sud. De asemenea include și vinetecile și podgoriile și

50 % din Matthew Clark.

O bancă daneză a menționat că prețul de vânzare a subliniat dificultățile pentru producătorii

locali de vinuri, dar că afacerea nu a fost un șablon de evaluare pentru afacerile Foster cu vinuri

și pentru proprietățile de trezorerie vitivinicole care au fost într-o diviziune.

Motivul pentru care operațiunile Constellation au avut un nivel foarte scazut de profitabilitate a

fost datorită faptului că trazacția era asteptată să facă profit peste $100 m în anul 2010.

Australia a apărut în ultimii cinci ani ca unul dintre cei mai dinamici producatori de vin din lume.

Potențialul său viitor în acest sector dă multă bătaie de cap producatorilor europeni tradiționali.

Industria australiana a vinului este de la fel de veche ca cea americana, dar în comparație cu

SUA, Australia nu a deținut vița sălbatica nativă. Cu o suprafață cultivată cu viță de 98.439 ha

din care 81.000 ha pentru vin și o producție medie anuală situată în jurul valorii de 6.0 milioane

hl de vin, Australia se situează pe poziția a zecea în lume între producătorii de vin. Față de alte

tări din lume, Australia a înregistrat o creștere a suprafețelor cultivate cu viță de vie în ultimii

zece ani. Aproximativ 40.000 ha de noi plantații (o investiție de aproximativ 1 miliard de dolari

canadieni) au luat naștere în ultimii șase ani. Se spune că în Australia se înființează o vinărie la

fiecare 48 de ore. În ultimii cinci ani, industria vinului din Australia a cunoscut o creștere de

aproape 60 noi centre de vinificatie.

24

Vanzarile interne de vin au atins nivelul de 3.39 milioane hl în 2011 înregistrând o creștere

constantă din 1990, când vânzările interne de vin au coborat sub 3.00 milioane hl din care

compania Constellation 60% din totalul vănzariilor. Vinul de masă a înregistrat 82.2 % din

vânzarile interne de vin în 1999/2000. Consumatorii continuă să prefere vinurile albe ce dețin

68.1% din vanzarile totale de vin. Totuși, consumul de vin alb a scăzut de la 79.8% din totalul

vânzarilor de vin cât reprezenta în 1998. Vinurile rosii au inregistrat o crestere extraordinara de

circa 91.2% în ultimii zece ani.

Importurile de vin au crescut cu 214.5% în ultimii zece ani, atingând nivelul record de 25.600

litri. Importurile provin în special din Spania care deține circa 50% din importurile de vin din

Australia. Italia, Franta si Noua Zeelanda sunt urmatorii trei mari exportatori pe piata australiana.

Consumul mediu de vin pe locuitor in Australia a crescut de la 17.8 litri in 1990-1991 la 19.0 litri

in 2000-2001.

În ciuda concurenței acerbe a producatorilor traditionali de vin din Europa și a noilor producători

din Lumea Noua, exportul de vin australian a atins un nivel record in 2011. Peste 680.000 de

sticle părasesc zilnic Australia, aprovizionând peste 82 piețe internaționale.

Concluzii

Filiera vitivinicolă românească necesită o consolidare în scopul eficientizării dar și al

ameliorării poziției pe piață. Se spune că cei ce nu învață din istorie sunt condamnați să o repete.

Pornind de la această constatare, putem spune că exemple pentru rezolvarea problemelor curente

ale viti-viniculturii românești se regăsesc atât în istoria noastră cât și in experiența țărilor vest

europene.

Sectorul vitivinicol a suferit în ultimii ani un proces de destructurare, filiera vinului fiind

puternic fragmentată fapt ceea ce face ca eficiența producției vitivinicole să fie redusă.

România este o țară în care autoconsumul de vin deține peste jumătate din consumul de

vin la toate categoriile socio-profesionale. În ultimii ani, ca tendință generală se observă o

25

scădere a cantității de vin cumpărate și o creștere a autoconsumului. De altfel, acestă tendință

este consecința plantării unei suprafețe importante de viță hibridă destinată aproape în

exclusivitate pentru autoconsumul familial.

Sectorul vitivinicol a suferit în ultimii ani un proces de destructurare, filiera vinului fiind

puternic fragmentată fapt ceea ce face ca eficiența producției vitivinicole să fie redusă. Exportul

de vin al României în perioada 2000-2011, a înregistrat o tendință de creștere, până în anul 2002,

când a fost înregistrat maximul din perioada analizată, respectiv 50.452,97 tone, după care acesta

a început să scadă, în anul 2010 ajungând la 9.813,26 tone.

Din păcate, în țara noastră nu există tranzacții semnificative pe piața internațională a

vinului.

Autoevaluarea

În urma realizarii acestui proiect ne-am acordat nota 8 pentru efortul depus, pentru timpul

acordat și pentru informațiile găsite.

A fost un proiect cu un grad ridicat de dificultate fată de proiectele de la disciplinele

studiate în cei trei ani, dar cu siguranță acest proiect ne va ajuta și în elaborarea lucrarii de licentă

.

26

Bibliografie

● www.themoneychannel.ro

● www.wineromania.com

● www.jidvei.com

● www.oniv.ro

● www.vinbun.ro

● www.pnvv.ro

● www.wikipedia.org

● www.comunicat.ro

● www.vinul.ro

● www.gandul.info

● www.curentul.ro

●www.theaustralian.com.au/business/champ-private-equity-uncorks-constellation-wine-deal

27

http://www.onvpv.ro

28