BEHAVIORISM

Timp indelungat psihologia a fost considerata o stiinta a starilor de constiinta si de aceea singura metoda aplicabila mult timp a fost introspectia.In opozitie cu aceasta teza, ca o reactie la introspectionism, la inceputulsecolului XX, behaviorismul s-a afirmat ca o noua doctrina (pragmatica, comportamentalista ). Acesta este momentul cand psihologia se orienteaza si spre altceva decat studiul starilor de constiinta. Propunerea comportamentului ca obiect de studiu al psihologiei este facuta de catre J.B.Watson in termeni agresivi, cu reprosuri adresate celor care s-au ocupat (timp indelungat si fara rezultate concrete) de constiinta si suflet.Acest curent, promovat mai ales de lucrarile lui J.B. Watson si E.L. Thorndike, reprezinta o abordare comportamentala a activitatii psihice , schema S-R respingand variabila intermediara dintre Stimul si Raspuns.Actul de nastere al behaviorismului il reprezinta articolul "Psihologia vazuta de unbehaviorist" publicat in 1913 in Revista de psihologie americana, de J.B.Watson.El isi prezinta pe larg conceptia in lucrarea "Behaviorism" (NewYork,1925). Denumirea curentului provine de la termenul englezesc 'behavior' care inseamnacomportament, de unde si denumirea de teoria comportamentului.J.B.Watson utilizeaz n dezvoltarea tezelor behavioriste descoperirile lui Pavlov cu privire la activitatea nervoas superioar, ale lui Bechterev cu privire la reflexele condiionate motorii ca i descoperirile n domeniul psihologiei comparate (animale) ale lui Sherington i Donaldson. J.B.Watson, figura marcanta a conceptiei comportamentaliste, supranumit si parintele behaviorismului a fost considerat principalul teoretician al behaviorismului si s-a opus cu vehementa introspectionalismului promovat de W.Wundt.In conceptia lui Watson, emotiile sunt comportamente. In 1930 el dezvolta teoria metrica a gandirii, aratand ca gandirea este o activitate complexa care mobilizeaza intreaga organizare corporala. Tot el sustinea ca pentru ca psihologia sa devina o stiinta autentica este necesar ca ea sa se contureze asupra unui fapt definit care sa poata fi observat in mod direct de catre toti investigatorii interesati. Astfel, in viziunea sa, studiul adevarat al psihologiei ar fi trebuit sa se ocupe de comportament.In viziunea comportamentalista, psihologia este o ramura experimentala pur obiectiva a carui stop este predictia si autocontrolul comportamentului, iar introspectia nu formeaza o parte importanta in metodele sale.B.F.Skinner a introdus conceptul de intarire(consolidare) in comportamentalism. Acesta sustinea ca organismele invata sa se comporte in anumite moduri deoarece au fost intarite in a face aceste lucruri; demonstrand ca animalele de laborator vor avea comportamente variate simple si complexe din cauza intaririi. Acesta a fost inventatorul unui nou instrument de cercetare denumit cutia lui Skinner folosita pentru testarea animalelor si de asemenea, identificatorul unor principii de baza ale invatarii. Multi psihologi au adoptat ideea ca in principiu se poate explica comportamentul uman complex ca o insumare de invatari prin intariri.n definiia lui Watson comportamentul este un ansamblu de reacii obiectiv observabile pe care un organism echipat cu sistem nervos le execut ca rspuns la stimulrile mediului obiectiv observabile, deci orice comportament poate fi descris n termeni de stimuli i rspunsuri sau de excitaie i reacie. n categoria stimulilor Watson ncadreaz orice modificare a mediului extern sau a organismului de la modificarea esuturilor la privarea de hran sau de dreptul de a desfura o activitate iar n categoria rspunsurilor orice aciune, de la ndeprtarea de o lumin la construirea unei case sau redactarea unei cri. Astfel, c, n esen, viaa psihic ajunge s fie redus la 3 categorii de comportamente: viscerale (cele prin care sunt exteriorizate emoiile); motorii (cele prin care se realizeaz marile micri) i laringeale (cele care exprim limbajul). Cuvntul, n opinia lui Watson este o aciune ca toate celelalte a spune nseamn a face, adic a te comporta. A vorbi cu voce tare sau cu tine nsui (a gndi) este un tip de comportament la fel de obiectiv ca a juca base-ball.Aceast poziie are importante implicaii metodologice, behaviorismul focalizandu-se pe construirea unei psihologii a faptelor observabile dintre care este exclus experiena subiectiv. Metodele utilizate de behavioriti sunt observaia sistematic i experimentul. Astfel, sunt colectate observaii care sunt sistematizate i tratate logic i matematic. Observaia la care recurg behavioritii este una tiinific, sistematic, programatic diferit de cea obinuit. n observaia tiinific se pornete de la determinarea experimental a situaiei exacte care va provoca reacia ce urmeaz a fi observat. i n ce privete experimentul sunt introduse tehnici noi ca nregistrarea reaciilor glandulare, musculare sau verbale, cronaxia i electroencefalografia. Introducnd rigoare i control n cercetarea psihologic, behaviorismul asigur o bun descriere a faptelor dar neglijeaz o alt obligaie a unei tiine, aceea de a explica faptele. Abordarea comportamentului n sine, fr semnificaia pe care o are n realitate, fr rolul de expresie a unor structuri mentale subiacente configureaz unele dintre cele mai importante limite ale behaviorismului: ca s fie obiectiv devine o psihologie rigid. Watson propune schimbarea obiectului psihologiei - comportamentul (ce poate fi studiat si cuantificat); metodelor de instigatie (folosirea unor metode poziti) dar si finalitatea - formularea unor legi ale comportamentului care sa fie folosite pentru eficientizare.Watson considera ca observarea si descrierea comportamentului erau suficiente pentru predictia si controlul lui, eliminand explicatia din psihologie. Omul behaviorist este concret, real, solicitat si determinat in actiunile sale de mediul natural si societatea in care traieste ("suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa facem"). Dupa M. Richelle, behaviorismul nu este atat o teorie a comportamentului, cat o pozitie metodologica ce se opune teoriiloripotetico-deductive(indepartatedefapte, deobservatii);teoriilormentalistecarefacapellaentitatimentalecasursaacomportamentelor;teoriilordualiste;teoriilorpsihofiziologice(reductioniste).Behaviorismul greseste atunci cand simplifica nepermis omul si viata sa; omul behaviorismului este concret, real, viu, insa mutilat si saracit sub raport psihic, dezgolit de orice continut psihologic care acorda substanta vietii reale: constiinta, sentimente, motivatie, vointa. Evident, acestor limite si erori, behaviorismul a starnit reactii adverse puternice, polemici virulente, refuzul catgoric al unor autori de a-l accepta. Din aceste motive, behaviorismul a fost atunci numic glandologic sau stiinta spasmului muscular. In fata acestei critici categorice, behaviorismul incearca sa se redreseze, sa-si croiasca un nou drum, sa-si exagereze unele din ameliorarile initiale si astfel, din 1938 apare NEO-BEHAVIORISMUL, care desi nu renunta total la postulatele initiale, introduce foarte multe modificari.Au in cercat maniere de renovare a behaviorismului,cum ar fi behaviorismul fiziologic - Max Meyer, care ia in considerare mecanismele sistemului nervos in functionarea comportamentului; behaviorismul bio-social A.P.Weiss, centrat pe implicarea mai pronuntata a omului in mediul social. E. C. Tolman introduce variabile intermediare intre S-R (impulsuri fiziologice, ereditate, maturitate, experienta anterioara, capacitatea cognitiva, intentionalitatea, constiinta, gandirea etc.); considera ca omul actioneaza in functie de scopuri, expectatii si recunoaste existenta unei "spontaneitati" a comportamentului, in afara schemei S - R. Skinner & Hall (referire la intentionalitate si scopuri) propun luarea in considerare a unor variabile fiziologice, originea comportamentului: in mediul fizic si social, si subliniaza importanta conditionarii operante (intarirea unui tip de reactie va duce la repetarea ei). Behaviorismul teleologic cauta raspunsul la intrebarea: "de ce apare un anumit comportament / gand?". Dupa opinia lui Reuchlin acest curent directioneaza psihologia cognitiva moderna.

In ciuda limitelor sale behaviorismul are si anumite aspecte pozitive: introducerea in psihologie a unor noi concepte, pregatirea terenului pentru noi teorii si explicatii adecvate, metode mai realiste. Analizand viitorul behaviorismului, A. Machado constata existenta unor discrepante intre cercetarile empirice si cele teoretice (studiile empirice sunt realizate pe animale, iar cele teoretice incearca generalizarea pe om a unor constatari facute pe animale). Acest lucru nu este insa posibil fara a lua in considerare si istoria intaririlor comportamentelor primite de animal (pe langa factorii prezenti in momentul realizarii studiului). Aceasta contradictie are doua cauze: respingerea conceptului de stare interna, considerand ca aceasta este fiziologica sau mintala; si neacceptarea punctului de vedere potrivit caruia starile interne sunt determinate si de istoria animalului. Arthur Staats propune behaviorismul global (ce tinde sa integreze cognitivismul). Se urmareste studierea comportamentului de la simplu (invatarea biologica, primara, caracteristica animalelor) la complex (invatarea umana, sociala, dezvoltarea copilului, psihologia anormala / psihologia personalitatii). Contributia behaviorismului la fundamentarea mecanismelor psihice o reprezinta rezolvarea de probleme este explicata de behavioristi in termeni de S & R. Problema este orice situatie externa in raport cu care organismul interpretat ca intreg nu dispune de un raspuns elaborat prin conditionare T problema va fi rezolvata prin tatonari, incercari, erori. Turquin considera ca exista o legatura intre modul in care behavioristi concep invatarea si rezolvarea de probleme in sensul ca unui stimul i se va da un raspuns cel mai frecnt asociat cu rezultatul scontat. Daca aceasta asociere nu rezolva problema prezenta, subiectul recurge la un alt raspuns posibil din cadrul familiei de raspunsuri disponibile de care el dispune. Raspunsurile adaptate unei situatii vor progresa in cadrul ierarhiei raspunsurilor, cele inadaptate vor regresa. Astfel, rezolvarea de probleme devine un proces predictibil si este determinat de relatia S - R. Totusi, disponibilitatile rezolutive au putut fi explicate si pe baza altor capacitati psihice.

************************************************************************************************************************************************************ ValentesilimitealebehaviorismuluiContributiamajoraa B.esteutilizareametodelorstiintifice,obiective, instudiulcomportamentelorcareevidentiazaaccesullaevenumentesireactiiobservabile, inopozitiecuincercarileintrospectiveanterioare.PrinB.psihologiaisiconsolideazaprestigiulcastiinta,castigaincredereafamiliei,oamenilordestiintadinaltedomenii;B.largestesferapsihologieiincluzandstudiulcomportamenteloranimalelor, ca ocalede ainvatamaimultdespreoameni;B. aucontribuitladezvoltareapsihologieiexperimentalesiauimpulsionatintroducerearigoriisicontroluluiobiectiv.Limite: -B.aignoratcercetareaconstiintei,considerandoasemeneapreocupareca "misticism".H.PIERONsubliniacapsihologiacomportamentuluieste"psihologiafaraoconstiinta-esteopsihologieobiectiva".

V.PAVELCUaratacain psihologia behavioristacorpulialoculsufletului, iadevarul psihologicsedeplaseazadin interiorspreperiferiacorpului.

V. Pavelcu arata ca in psihologia behaviorista corpul ia locul sufletului iar adevarul psihologic se deplaseaza din interior spre periferia corpului. Diferenteledintreanimalsiomincepsafieneglijate: in B. classicdemnitateasilumeasubiectivaaomuluisuntamenintate.Randamentulsiactiuneaprimeazaasupralibertatiiinterioaresia meditatiei.