BCU Cluj / Central University Library...

10
REFLECTAREA REALITĂŢILOR GENERAL-ROMÂNEŞTI DIN SECOLELE XVII—XVIII IN CRONICILE DIN ŞCHEII BRAŞOVULUI DE IOAN-AUREL POP Realităţile veacurilor XVII—XVIII sînt reflectate tot mai insistent în cronicile din Şcheii Braşovului \ pe măsură ce consemnarea faptelor istorice devine mai exactă şi mai minuţioasă, pe măsură ce o parte tot mai mare din fvenimentele relatate' sînt contemporane sau aproape contemporame autorilor. Această îmbogăţire în spaţiu şi conţinut marchează, între altele, şi o potenţare a oglindirii realităţilor general transilvănene şi extracarpatice în scrierile istorice braşovene 2 . Dincolo de problemele restrinse ale comunităţii orăşeneşti din Şchei, cronicile se află tot mai pregnant în consonanţă cu aspectele generale ce confruntau pe românii din întreg -spaţiul carpato-dunărean în secolele XVII—XVIII : prosperitatea meşteşugurilor şi a negoţului, •cultivarea pămintului şi oieritul, statutul politic-adiministrativ al comunităţii urbane a Şcheilor în raport cu alte comunităţi, cu puterea centrală ; răzbat ecouri ale politicii prin- cipilor calvini transilvăneni, ca şi aspecte ale slavonismului cultural reînviat în secolul XVII în Ţara Românească şi Moldova ; se acordă statornică atenţie luptei pentru păstrarea „pra- voslavnicei credinţe", luptă care preliminează prin îndîrjirè şi „semeţie" receptarea mişcării Supplex ului şi implicarea jn ea a păturilor româneşti rămase ortodoxe din sudul Transil- vaniei ; de asemenea, se fac judecăţi apreciative asupra sensului numeroaselor • conflicte Tuso -austro-turce petrecute pe pămîntul românesc, într-un secol pe care istoriografia, dintr-o anum'tă perspectivă, ţine să-1 numească „al luminilor". Desigur, cele mai multe din aceste realităţi general-româneşti sînt consemnate în cro- nicile din Şchei atunci cînd se raportează direct, cînd se răsfrîng şi asupra intereselor româ- nilor braşoveni. Referirile la viaţa economică şi mai ales la negoţ sînt puţine, fiind socotite, conform mentalităţii veacului, nesusceptibile de tratare istorică. Cu toate acestea, Radu Tempea II, dind dovadă de o viziune istoriografiei adecvată epocii moderne, reproduce între documentele anexate 3 sau incluse în textul Istoriei sale şi copia unui act dat de Nicolae Alexandru Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti*, la 15 noiembrie 172C, prin care şcheii obţin înlesniri la oierit în teritoriile extracarpatice, fixîndu-li-se şi dreptul de negoţ, cuantu- mul vămii, modul de desfăşurare a comerţului cu vin, cu vite, cu peşte 5 . Documentul men- 1 Despre cronicile din Şchei (filiaţie, conţinut, valoare), vezi loan A. Pop, Raportul d'-ntre „Cronica" atribuita lui D. Eustatievici şi aşa-numita „Crdfiica anonima a Braşovului pentru trecutul românilor din Şchei", in AI IAC, XX, 1977, p. 313—319. 2 Despre veacurile anterioare, vezi loan A. Pop, Semnificaţii ale reflectării unor realităţi extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului, în SUUB, Historia, XXIII, 1978, fase. I, p. 19 —27. 3 Radu Tempea, Istoria sfintei beserici a Şcolilor Braşovului, ediţie de O. Schiau şi L. Bot, Bucureşti, 1969, p. 14 — 15. 4 Nicolae Mavrocordat estie, în această perioadă, domn al Ţării Româneşti şi nu ai Moldovei, cum greşit este consemnat în Radu Tempea, op. cit., p. 14 şi 97 (în notă), de către îngrijitorii ediţiei. Anul 1720 concordă cu realitatea, dacă ţinem seama că documentul e datat în al doilea an al domniei, însă după regulile cronologiei, scăzînd 5509 din 7228, obţinem nu 1720, ci 1719. Probabil copistul a greşit cifra unităţilor. 5 Vezi documentul la R. Tempea, op. cit., p. 179 — 181. BCU Cluj / Central University Library Cluj

Transcript of BCU Cluj / Central University Library...

Page 1: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

REFLECTAREA REALITĂŢILOR GENERAL-ROMÂNEŞTI DIN SECOLELE XVII—XVIII IN CRONICILE

DIN ŞCHEII BRAŞOVULUI D E

I O A N - A U R E L P O P

Reali tăţ i le veacuri lor X V I I — X V I I I sînt reflectate to t mai insistent în cronicile din Şcheii Braşovului \ pe măsu ră ce consemnarea faptelor istorice devine mai exactă şi mai minuţ ioasă, pe măsură ce o pa r t e to t mai m a r e din fvenimentele re la ta te ' sînt con temporane sau aproape contemporame autor i lor . Această îmbogăţ i re în spaţ iu şi conţ inut marchează , între altele, şi o po ten ţa re a oglindirii real i tă ţ i lor general t rans i lvănene şi ex t racarpa t ice în scrierile istorice braşovene 2 .

Dincolo de problemele restrinse ale comuni tă ţ i i orăşeneşti d in Şchei, cronicile se află to t mai p regnan t în consonanţă cu aspectele generale ce conf run tau p e români i din în t reg -spaţiul ca rpa to -dună rean în secolele X V I I — X V I I I : prosper i ta tea meşteşugurilor şi a negoţului , •cultivarea pămin tu lu i şi oieritul, s ta tutul poli t ic-adiministrativ al comuni tă ţ i i u rbane a Şcheilor în r a p o r t cu alte comuni tă ţ i , cu puterea centrală ; r ăzba t ecouri ale politicii p r in ­cipilor calvini t rans i lvăneni , ca şi aspecte ale s lavonismului cul tura l re înviat în secolul X V I I în Ţ a r a Românească şi M o l d o v a ; se acordă s ta tornică atenţie luptei pen t ru păs t ra rea „pra­voslavnicei c red in ţe" , l up tă care pre l iminează pr in îndîrj irè şi „semeţie" receptarea mişcării Supplex ului şi impl icarea jn ea a pă tur i lo r româneşt i rămase o r todoxe din sudul Trans i l ­vanie i ; de asemenea, se fac judecăţ i apreciat ive asupra sensului numeroaselor • conflicte Tuso -aus t ro- turce petrecute pe pămîn tu l românesc, în t r -un secol pe care istoriografia, d in t r -o a n u m ' t ă perspect ivă, ţine să-1 numească „al lumini lor" .

Desigur, cele mai mul te din aceste real i tăţ i general-româneşt i s înt consemnate în cro­nicile din Şchei a tunci c înd se r apor t ează direct, cînd se răsfr îng şi asupra intereselor r o m â ­ni lor braşoveni . Referirile la v ia ţa economică şi mai ales la negoţ sînt puţine, fiind socotite, conform mental i tă ţ i i veacului , nesusceptibile de t r a t a r e istorică. Cu toate acestea, R a d u T e m p e a I I , d ind d o v a d ă de o viziune is tor iograf ie i adecva tă epocii moderne, reproduce în t re documente le a n e x a t e 3 sau incluse în textul Istoriei sale şi copia unu i act d a t de Nicolae Alexandru Mavrocordat, domnu l Ţări i Româneş t i* , la 15 noiembrie 172C, p r in care şcheii obţin înlesniri la oierit în teritorii le ext racarpat ice , fixîndu-li-se şi dreptu l de negoţ, cuantu­mul vămii , modul de desfăşurare a comerţului cu vin , cu vite, cu p e ş t e 5 . Documentu l men-

1 Despre cronicile din Şchei (filiaţie, conţ inut , valoare) , vezi l o a n A. Pop , Raportul d'-ntre „Cronica" atribuita lui D. Eustatievici şi aşa-numita „Crdfiica anonima a Braşovului pentru trecutul românilor din Şchei", in AI IAC, X X , 1977, p . 3 1 3 — 3 1 9 .

2 Despre veacurile anter ioare , vezi l oan A. Pop , Semnificaţii ale reflectării unor realităţi extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului, în SUUB, Histor ia , X X I I I , 1978, fase. I , p . 19 — 2 7 .

3 R a d u Tempea , Istoria sfintei beserici a Şcolilor Braşovului, ediţie de O . Schiau şi L. Bot, Bucureşti , 1969, p . 14 — 15.

4 N ico lae M a v r o c o r d a t estie, în această per ioadă , domn al Ţă r i i Româneşt i şi n u ai Moldove i , cum greşit este consemnat în R a d u Tempea , op. cit., p . 14 şi 97 ( î n no tă ) , de către îngri j i tori i ediţiei. Anu l 1720 concordă cu reali tatea, dacă ţ inem seama că documentu l e d a t a t în al doilea an al domniei , însă d u p ă regulile cronologiei , scăzînd 5 5 0 9 din 7228, obţ inem nu 1720, ci 1719. Probabi l copistul a greşit cifra uni tă ţ i lor .

5 Vezi documentu l la R. Tempea , op. cit., p . 179 — 181 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 2: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

ţ ionează că aceste r apor tu r i economice s înt s ta tornici te aşa în v i r tu tea unor obiceiuri şi „căr ţ i mai vechi d e la răposa tu l Şerban v o d ă [Can tacuz ino •— n.n.] şi d e la alţ i răposa ţ i d o m n i " 6 . Prosper i ta tea vieţi i economice braşovene pregăteşte încet terenul pen t ru p r e e m i n e n ţ a numerică şi can t i t a t ivă a implicăr i i români lo r braşoveni în negoţ în r a p o r t cu saşii în a doua jumă ta t e a secolului X V I I I (1769), cînd, din 132 de mar i negustor i la Braşov, doa r 11 erau s a ş i 7 .

Or ien ta rea vieţii economice spre zona ex t racarpa t ica , mediul geografic po t r iv i t celor mai lesnicioase contacte , au impus şi o v ia ţă spir i tuală adecva tă pen t ru Şchei. S-au produs , semnificative paralel isme în menta l i tă ţ i ; de p i ldă , chiar denominarea diferi telor t repte ale. ierarhiei sociale şi adminis t ra t iv-pol i t ice se face în cronici d u p ă e ta lonul din Ţ a r a R o m â ­nească şi M o l d o v a . Suveranii , chiar uni i d in afara spaţ iului ca rpa to -dunărean , s înt n u m i ţ i domni or i voievozi, s tăpîni i — boieri (deşi apare şi t e rmenul t rans i lvănean de marnisi — nemeşi) ; regatul este numi t crăiie. Poves t ind o în t împla re din F r a n ţ a în Codex Kretzulescus^ cronicarul vorbeşte despre „cel mai mare peste bucatele crăieşt i" , expl ic înd imedia t că e vorba­de stolnic8. De asemenea, a tunci c înd re la tează, cu ton de legendă, despre modu l cum călăul a in t ra t în ţehiul măcelari lor la Augspurg (Augsburg) , au toru l foloseşte te rmenul german de „Şt raf r ih ter" , d a r revine : „sau să z îc gidea, p recum se zice la aceste locur i " . U n c a r d i n a l e n u m i t ispravnicul pape i , te rmenul de conferenţie e explicat p r in acela de divan mare e t c 9 .

Păs t ra rea legătur i lor cu Ţ a r a Românească şi M o l d o v a se face, c a şi în veacuri le ante­r ioare, mai ales p r in desele treceri ale candidaţ i lor la preoţ ie pen t ru hirotonie la m i t r o p o l i a din Bucureşti ori l a episcopia din Buzău, p r i n soliile preoţ i lor , diecilor, dascăl i lor din Şchei la au tor i ta tea poli t ică şi religioasă ex t racarpa t ica . Astfel, spun cronicile despre Vasilache ş i Vi lcul plecaţ i spre a fi p reoţ i ţ i de mi t ropol i tu l Ştefan. Acesta însă, „văz îndu- i nevrednic i" a refuzat, cei doi t r ebu ind să apeleze la episcopul Serafim al Buzăului care i-a h i ro ton i t , ( î n t împ la r ea nu este ident ic da t a t ă , ea petxecîndu-se d u p ă Istoria lui R . Tempea , la 1 6 6 8 , iar, d u p ă Cronica anonimă a Braşovului..., la 1661) 1 0 . Ma i a f lăm apoi despre un p o p a Vîlcul,. indezirabil pen t ru oficial i tatea săsească şi scos d in Braşov p e la „ v a m a Timişului" spre „Ţara . Românească" , unde „ş-au săvîrşit v i a ţ a la o mănăst i re , anume Mislea" n .

Numeroase s înt şi r apor tu r i l e polit ice, directe sau indirecte, ale români lor braşoveni c u domnii le muntene şi moldovene . Astfel , ştim de un Ion dascălul , t a tă l că r tu ra r i lo r D a v i d ş i Teodor Corbea , dus în solie în Ţ a r a Românească 1 2 , despre „ p r o t o p o p u l Văsîi , t r imis „de l a Sfat şi de la oraş [Scherni era n u m i t oraş iar locuitori i lui orăşeni, spre deosebire de Bra ­şovul săsesc, n u m i t cetate, şi de locuitori i săi, numiţ i cetăţeni — n.n.] la Ţ a r a Muntenească, la domnu Grigorie Gh ica Vodă. . . " B , în 1673 ; R a d u Tempea aminteşte de gocimanul Văs î i N e a m ţ u care „s-au ridicat . . . cu toa tă casa Iui şi s-au dus în Ţ a r a Rumânească , pof t indu-1 şi chiemîndu-1 măr ia sa Şerban vodă [Cantacuz ino — n.n.] ca să-i slujească c a s e i " 1 4 . Vtt v i r t u t e a vechii t rad i ţ i i , domni tor i i r o m â n i cont inuă prac t ica înlesnirilor da te comuni tă ţ i i şcheilor şi a dani i lor către biserică. R a d u Tempea reproduce în Istoria sa, pen t ru argumenta ţ ie , un hr isov în formă slavonă de la G h . Ştefan, domnu l Moldovei . Actul , da« în 1656 la Iaşi , d u p ă ce aminteşte dărnicia voievozi lor Pe t ru Cercel şi Aron V o d ă , în tăreş te obişnuita danie de 8 000 s

de aspri anual pen t ru biserica Sf. Nico lae 1 S .

6 Ibidem, p . 181 . Al ţ i domni amint i ţ i în document , care au d a t înlesniri braşoveni lor , sînt Anton ie Vodă , Cons tan t in Br încoveanu, l o a n V o d ă M a v r o c o r d a t .

7 A . Rădu ţ iu , L. G y émân t , Supplex libellus Valachorum în ilariantele româneşti de la Şchei. C lu j -Napoca , 1975, p . 13.

8 E m . E. Kretzulescu, Codex Kretzulescus, în RIAF, l / X I I , 1911 , pa r t e a I , p . 7 6 . Vezi l oan A. P o p , „Codex Kretzulescus" şi locul său în istoriografia din Şcheii Braşovului. în AHAC, X X I , 1978, p . 4 0 1 — 4 1 0 . ^ .

9 Ibidem, p . 77 ; R . Tempea , op. cit., p . 106. î n legătură cu unii termeni , vezi l o a n A. P o p , Consideraţii istorice asupra vocabularului politic în veacul al XVIII-lea în Şcheii Braşovului, în AII AC, X X I I I , 1980, p . 225 — 235 .

1 0 R. Tempea , op. cit., p . 63 ; N . N . Staţie, Înştiinţări. Cîteva capitole din trecutul ro­mânilor din Şcheii Braşovului. Braşov, 1906, p . 9.

N . N . Staţie, op. cit., p . 12. 1 2 R a d u Tempea , op. cit., p . 6 8 . 1 3 N . N . Staţie, op. cit., p . 10. " R a d u Tempea , op. cit., p . 69 1 5 Ibidem, p . 123 — 126.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 3: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

î n anul 1731 sînt trimişi în Moldova , la Grigore Gh ica I I , p o p a T u d o r şi R a d u D u m a gocimanul (unchiul cronicarului de mai t i rz iu R a d u D u m a ) 1 6 p e n t r u reînnoirea daniei domneşt i de 8 mii de aspri pe an . In documentu l care dovedeşte această re înnoire şi p e care R. Tempea îl reproduce în cronică, apare d r e p t c t i to r al bisericii d in Şchei un „ răposa t d o m n al Ţăr i i Mo ldove i " , anume Pe t ru Vodă . „Greşeala" (pent ru că este v o r b a de Pe t ru Cercel, domnu l muntenesc) , care s-a pe rpe tua t apoi şi în Codex Kretzulescus, şi în Cronica anonimă a Braşovului... este, credem, in ten ţ iona tă , în sensul că solii d in Şchei, dornici de a st imula cu orice pre ţ dărn ic ia domni to ru lu i de la Iaşi, au a r ă t a t că biserica „este zidi tă din temelie" de un domn moldovean , ignor înd, p e n t r u moment , pe cei d in t î i ct i tori ai edifi­ciului de p ia t r ă — V l a d Călugăru l şi Neagoe Basarab . Eroarea s-a pe rpe tua t apoi în cronici •şi da to r i t ă neclar i tăţ i i vechii scrieri a p ro topopu lu i Vasilie v . î n anu l 1738, Şcheii obţ in reînnoirea daniei p r in hr isov şi de la Cons tan t in M a v r o c o r d a t I S .

T o a t e aceste strìnse r apor tu r i in t ra româneş t i au dus la crearea şi perpe tuarea unei mental i tă ţ i adecvate , la conşt ient izarea rolului români lor braşoveni , la conturarea unui senti­m e n t al uni tăţ i i pe care îl va po t en ţ a spir i tual i ta tea romant i c -na ţ iona lă a veacului X I X , pregăt i tă de demersul i luminist în acest sens. Codex Kretzulescus consemnează : „Şi aşa avia cinste oamenii de la acest oraş, fi ind de ajutor i la cetate. . . ; c înd are să t r imi tă la Ţ a r i g r a d cu nescaie trebi la Împără ţ ie , t r imetea oameni de la Bolgarseg [Şchei — n.n.]" 1 ' . D e asemenea, cronicile spun că, aşa cum înainte de unirea religioasă, „mi t ropo l i a Ţăr i i Ardea lu lu i " îşi h i ro tonia toţi arhiereii Ia mi t ropol i tu l de la B u c u r e ş t i 2 0 , d u p ă unire, „cîţi preoţ i au t r ibu i t nu s-au mai preoţ i t la Atanasie , ce s-au preo ţ i t t o t în Ţ a r a Muntenească" 2 1 .

Şi ca o încununare a acestor sentimente, îşi face loc în cronic.le din Şchei conşti inţa unei apar tenenţe , chiar poli t ice, a români lor din Ţ a r a Bîrsei la au tor i ta tea domnească din Mun ten ia şi Mo ldova , în condiţi i le lipsei unei asemenea au tor i t ă ţ i româneşt i în Trans i lvania . Astfel, hăr ţu i ţ i de imperial i în u r m a rezistenţei la unirea religioasă, şcheii nu s-au adresat d i rec t au tor i tă ţ i lo r locale, ci „măriei sale lui Grigorie Ghica Voievod, domnul Moldove i şi măriei sale lui Cons tan t in Nico lae voievod [Mavroco rda t — n.n.], d o m n u l muntenesc" . Aceşti domni „au scris cărţi la ghinărariul Valis, cu rugăminte ca să 'ne dea pace, precum fi ai lor au pace în ţările acelea" 2 2 .

D u p ă cum se vede, braşovenii , socotindu-se asimilaţi cetăţenilor- Ţă r i i Româneşt i şi M o l -ve i , p re t ind de 'a autor i tă ţ i le habsburgice ap roape un s ta tut adecvat dreptu lu i de ex t e r i t ona ­l i ta te şi regimului capi tulaţ i i lor , de care uzau supuşii austrieci în Pr inc ipa te . D e asemenea, în desele lor referiri la regiunile ext racarpat ice , cronicari i folosesc nu de puţine ori termenul d e „ Ţ a r ă " , fără al te precizăr i , p re l iminînd-o menta l i t a te a uni tă ţ i i naţ ionale , ce v a deveni manifes tă peste c î teva decenii.

Astfel, a f lăm că p o p a Todor , nemaivo ind să pomenească în biserică pe episcopul de R î m n i c (de care braşovenii au depins spir i tual d u p ă ins taurarea dominaţ ie i habsburgice în Ol t en ia ) , „noaptea au fugit în Ţ a r ă " . Apoi „au fugit preoteasa popei Tudor , cu doi copii in Ţ a r ă , ca şi p o p a Mate i cu preoteasa şi cu c o p i i i 2 3 . Fap tu l e semnificativ şi pr in p r i sma •unui alt aspect : v a r i an t a ge rmană a cronicii p ro topopulu i Vasilie (ca şi celelalte cronici ale că r tu ra r i lo r saşi referi toare la ţări le române) nu uti l izează termenul de „ ţară" , ci pe acela oficial , care nu implică pr in nimic, de „Wallache!" u . Această conşt i in ţă a uni tăţ i i se core­lează cu aceea a romani tă ţ i i , ce răzba te nu numai din spiritul tex tu lu i cronicii, ci şi din unele formulăr i concrete. î n această cupr indere , la un momen t da t sînt pomeniţ i „ rumâni i de la Şchiei (şi nu simplu „şcheaii") , care „mergea la Ţ a r a R u m â n e a s c ă " în n e g u ţ ă t o r i e 2 5 . Conşt i in ţa uni tăţ i i se vădeşte de asemenea prezentă atunci c înd cronicarul , vorb ind , în t r -o lungă listă, despre „cetăţi le care la ce ţăr i s în t" , g rupează regiunile româneşt i astfel : „La

1 6 N . Albu , Doi cărturari braşoveni din veacul al XVIH-lea, Ion Duma şi Radu Duma, î n BOR, 9 — 1 0 / 1 9 6 3 , p . 978.

1 7 l oan A. Popa , Semnificaţii ale reflectării unor realităţi extra-carpatice—, p . 24 . 1 8 R. Tempea , op. cit., p . 149. 1» E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 1910, 2 / X I , p . 271 .

2 0 Ibidem, p . 274. 2 1 R. Tempea , op. cit., p . 88. 2 2 Ibidem, p . 146 ; a l tă asemenea semnificaţie la p . 148. 2 3 Ibidem, p . 143, 146. 2 4 Şt. Meteş, Cronica popei Vasile din Şcheii Braşovului (cu note şi lămuriri) , în „ D r u m

d r e p t " , 1913, an . I, nr . 3 , p . 178. 2 5 Em. E . Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 4: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

Banat , Timişoara ; la Ardea l , Sibiu ; la Ţ a r a Rumânească . Bucureşti ; la Moldova , Iaş i" 2 6 . Acelaşi lucru se în t împlă în „ însemnarea pen t ru apele care din ce mun ţ i curgu şi în ce a p e dau (sau mergu)" ; apele care udă pămîn tu l românesc s!nt grupate la început şi abia d u p ă aceea apar consemnate alte fluvii şi r îur i d in Eu ropa : Dună rea , Tisa, Morăşuî , O l tu l , Ia lo­miţa , Şiretul (care „să înceape din munţ i i Ţăr i i Moldove i şi curge în D u n ă r e din sus de G a l a ţ " ) , P ru tu l , Nis t ru l ; în final se niai vorbeşte de Buhul, N i p r u l , D o n a (Donul ) , Volga 2 1 .

D u p ă cum s-a văzu t , referirile din cronici la reali tăţi le general-româneşt i , se fac m a i ales c înd aceste real i tă ţ i au legătură cu Braşovul , da r nu numa i atunci . De exemplu, Codex Kretiulescus relatează despre sfîrşitul t ragic al lui Br încoveanu, făcînd şi elogiul, domni toru lu i : „La anul 1714, de zioa de joia pa t imelor domnulu i Hr is tos , au mazil i t d in scaunul domnii pe domnul Cons tan t in Vodă Brîncoveanul şi l-au dus la Ţa r ig r ad , d impreună cu doamna şi cu 4 coconi şi cu 4 gineri. Şi i-au pus pe toţ i la închisoare [...]. I -au scos la judecată păgînul de î npă ra t şi aşa au porunc i t de au tă ia t înt î i capetele la 4 coconi, p r i v i n d ta tă l lor Cons tan t in vodă ; mai în u r m ă au t ă i a t şi capul mări i sale. I a r t rupur i le l e -au a runca t în mare [...]. Acest d o m n au domni t ani 25 şi j umăta te , fiind milostiv şi iubitori d e biseareci. î n zilele acestui d o m n au fost pace în ţ a ră şi bilşagu în t ru t oa t e " 2 8 .

Cu toate acestea, r apor ta rea predilectă a cronicari lor braşoveni la reali tăţi le ex t re -carpat ice nu duce la o ignorare a problemelor Transi lvaniei (aici includem şi Banatu l , Crişana şi M a r a i ' u r e ş u l ) . D impo t r i vă , şl Trans i lvan ia se cheamă tot „ţară", în sensul în care se folosea acest termen pen t ru Ţ a r a Românească , cu rezerva că peste Carpa t i , spre deosebire de Ardea l , exista o autor i ta te poli t ică românească (Români i braşoveni n-au recunoscut direct n ic iodată preeminenţa poli t ică o tomană în ţări le române ; se vede acest lucru din m o d u l aproape ostenta t iv în care subliniază formula de suverani ta te — „din mila lui D u m n e z e u " ' — în t i tu la tura domni lor , ca şi d in evi tarea sistematică a numelui de Ţ a r a Turcească, pe c a r e oficiali tatea t rans i lvană îl folosea pen t ru Moldova şi Ţ a r a Românească) . Autor i t a tea po l i t i ca românească lipsea în Trans i lvania , unde nici puterea spir i tuală a „mitropol ie i de la Bel igrad", întemeiate de Mihai Vi teazul nu pu tea fi astfel efectivă. D e aceea, poli t ica religioasă prozelită, a pr incipi lor calvini , la care s-a adăuga t ulterior ofensiva catolică a Habsburg i lo r , soldată cu ruperea de or todoxie a unei pă r ţ i a români lor , au dus la aprop ie rea şi mai accentuată , pe temeiul vechilor r apor tu r i economice şi cul turale , a Şcheilor de zonele ext racarpat ice . C u toate acestea, „ Ţ a r a Ardea lu lu i " este prezentă în cronici , mari le evenimente din istoria aces­teia av înd toate un ecou specific în r înduî români lo r braşoveni , mai ales în u r m a instaurăr i i dominaţ iei habsburgice.

Astfel, după ce se aminteşte despre lup ta din „mijlocul c împului Braşovulu i" din 1611,. în care R a d u Şerban 1-a învins pe Gabrie l Bâthory 2 9 , apare în Codex Kretzulescus succesiunea-pr incipi lor ardeleni în secolul X V I I : „Batori Gabor, Gabriel Betklen, cei doi Gh. Racoţi, Acaţiu Bardai, loanes Kernen, Mihael Apafi" 3 0 . Cucer i rea Transi lvaniei de către austrieci es te un element de referinţă, în general de tr istă amint i re : „...La aşa cinste au fost şchiaii ini vremile acelea. I a r după ce au dob'mdit nemţii această ţară [„nemţ i i " desemnează în cronică pe austrieci, „praisi i" pe prusieni, iar termenul de „ Impe r ium" semnifică Sfîntul imperiu roman de •naţiune germană, fără referire exclusivă la Austr ia şi Prusia — n.n . ] , n -au mai avu t saşii dragostea aceia pen t ru şchiai, ci d in zi în zi cu mul te meşterşuguri şi r ău t ă ţ au început saşii asupra şchiailor precum p ă n în vremile de acum sînt" 3 1 . Cron ica surpr inde mo­mentele de început ale unor conflicte locale cu substrat econo>mic care se vor prelungi de-a lungul întregului seco! X V I I I , ducîncl p înă la u rmă la preeminenţa comercială a r omân i lo r braşoveni asupra saşilor. Şcheienii îşi cereau cu destulă insistenţă dreptur i le pr in pe t i ţ i i , adresate împăra tu lu i ch 'a r . U n cronicar sas din veacul X V I I I (Thomas Tar t le r ) comentează cererile români lor şi optează pent ru nesatisfacerea lor ; el zice că dacă şcheii ar fi obţ inut : cele pretinse ..atunci na ţ iunea noast ră , săsească s-ar fi ru ina t cu to tu l , iar cea românească, aşa, to lerată din milă p înă acum, ar fi ajuns la înflorire ( „dadurch unsere sächsiche N a t i o n

2 6 Idem, în RIAF, l / X I I , 1911, p . 81 . 2 7 ìbidem, p . 82. 2 3 Ibidem, p . 87. 2 9 Ibidem, p . 55 . 3 0 Ibidem. 3 1 idem, in RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 5: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

völlig ruinier t und die walaehische, so bisher sus Gnaden toleriert , in Flor gekommen w ä r e " ) 3 2 . Confl ictul s-a agrava t în anume per ioade pent ru că saşii au uzat de au tor i ta tea poli t ică aus­tr iacă din Trans i lvania . Este interesant faptul că cronica din Şchei surpr inde anul real al instaurări i dominaţ ie i habsburgice în Trans i lvan ia — 1687, t r a t a tu l de la Blaj — fără să ape­leze la formule juridice uz i ta te in epocă : „La acest an s-au închinat toa tă Ţ a r a Ardealulu i la împăra tu l Leopoldu. N u m a i Braşovul nu au v r u t . . . 3 3 . î n acest mod se îmbină elemente ale istoriei general- t ransi lvănene cu istoria locală : se vorbeşte despre revolta braşovenilor la 1688, despre cucerirea cetăţii de către imperiali , apoi despre moar tea principelui Mihai l Apaf i şi venirea cu oaste a lui Emeric Thökö ly („Tocol i") împreună cu V o d ă al Ţăr i i Româneş t i (C-t in Br încoveanu) , aceştia din urmă fiind şi înv ingă tor i în lup ta de l îngă Zărneşt i , asupra oştii împăra tu lu i (1690) 3 4 . Această s tăpînire habsburgică a ven i t cu nesiguranţă şi conflicte a rmate , de aceea şi Cronica anonimă a Braşovului... are rezerve asupra evenimentului : „Spune că mai na in te vremi n-au fost oamenii de ia acest Ioc cu a t î tea tytîndrii şi zavistie şi p izmă unul asupra al tuia, ci au fost cu dragoste şi să iubea unul cu al tul , şi aceasta au fost p înă în vremile c înd au dob înd i t nemţii această ţară . . ." s 5. Nes iguran ţa a fost spor i tă şi de „rebelia cura ţ i lo r" , despre care în cronica scrie că a început în 1701 şi „au ţ i nu t 10 an i " , creind mar i p r iva ţ iun i în cetatea B r a ş o v u l u i 3 6 .

Codex Kretzulescus şi Cronica anonimă a Braşovului... ma i re la tează despre in t rarea tă ta r i lor în ţa ră , pe la Bistriţa şi despre înfrîngerea lor, la în toarcere , de către maramureşeni , „ la neşte p ă d u r i " , în 1717 3 7 .

O par te înseninată din economia cronicilor şcheiene este ocupa tă de p rob lema complexă a unirii religioase, cu deosebire de implicaţ i i le largi, laice ale rezistenţei braşoveni lor în faţa asalturi lor catolice. Codex Kretzulescus începe t ra ta rea capi tolului despre unire cu largi conside­raţ i i istorice, în care precizează temeiurile adînci o r todoxe ale vechii „mi t ropol i i" a Trans i l ­vaniei de la Alba Iul ia , evidenţ i ind dependenţa ei de „patr iarş i ia Ţa r ig r adu lu i " şi h i ro to ­nirea arhierei lor săi la „mi t ropol i tu l de la Bucureşt i" 3 8 . D u p ă cum se vede, cronicarul pleacă în explicarea rezistenţei braşoveni lor la unire de la un i ta tea or todoxiei româneşt i , de la dor in ţa păstrăr i i acestei uni tă ţ i . De -a lungul întregii per ioade a presiunilor pent ru unire, şcheii au ţ inut un contact strîns cu au tor i ta tea polit ică şi religioasă ex t racarpa t ica .

Astfel, încă din anii de început al episcopatului lui Atanasie , preoţi i Şcheilor au ţ i nu t să dovedească faptul că n u „sînt v inova ţ i în dogmele acelui nevlădică" şi împreună cu gogi-manii au trecut în Ţ a r a Românească , fiind pr imi ţ i de mit ropol i tu l Teodosie şi de „măr ia sa v o d ă " (Cons tant in Br încoveanu) . De asemenea „au mers preoţi i cu orăşanii la dumnealu i stol­nicul Cons tan t in Can tacuz ino şi la dumnealu i spătarul Mihai Can tacuz ino , a ră t înd şi că t re dumnealu i to t adevăru l şi toa te în t împlăr i le , de care dumnea lor foarte cu cuvinte de în tă r i re şi de folos sufletesc le-au a ră ta t , aducîndu- le aminte în mul te chipuri cum au fost şi mai -na in te răzvră t i r i între limbile cele t i rane ; şi mai multe învă ţă tu r i aducîndu-le , mai v î r tos d u m ­nealui stolnicul, ca un prea î n v ă ţ a t şi filosof ce e r a " 3 ' . D u p ă asemenea călătorie folositoare, în care au pr ins noi tării d in t r -un centru de frunte al „pravoslavnicei c redin ţe" , demni tar i i braşoveni au revenit în Trans i lvan ia şi mai ho tă r î ţ i . Cu v ă d i t ă dezaprobare vorbeşte cronica despre d rumul vlădicăi Atanas ie Anghel la Viena : .Ţar la 1701 , mar t ie 18, s-au dus v lăd ica Atanasie la Beci, în t ru împără ţ i a lui Ign- t i e Leopold , şi mergîncl la cardinalul , adecă la ispravnicul papei , acolo cu voia lai au lepădat şi cu călcat pravoslavnica lege grecească, în t ru cnre bo teza t şi h i ro toni t fusese cu jurămint . Deci înt î i l-au hi rotoni t d iacon, apoi pa ter , apoi vlădică papis taş , care de el să ţie şi de cine-1 va pomeni ; şi asa au venit la Belgrad" *°. E ra nu numai o rupere de vechea credinţă a Răsăr i tu lui , da r şi o desprindere din sfera de gravi ­taţ ie a români lor ex t racarpa t ic i . D e altfel, Cronica anonimă a Braşovului, după ce descrie, ca şi Codex Kretzulescus, actul unirii sub A t m a s i e 4 1 , vorbeşte şi ea despre o v iz i tă a fruntaşilor

3 2 Quellen zur Geschichte der Stadt Brassa, vol . V I I , Braşov, 191 S, p . 171 . 3 3 Em. E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 1 / X H . 1911, p . 55 .

3 4 Ibidem, p . 56 . 3 3 N . N . Statie, op. cit., p . 15. 3 6 Em E. Kretzulescu, op. cit., in RIAF, 2 / X l , 1910, p . 272. 3 7 N . Iorga, însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului, în BCI, X I I , 1933,

p . 91 ; E m . E. Kretzulescu, op. cit., în R1AF, l / X I I , 1911 , p . 57 . 3 8 Em. E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X l , 1910, p . 274. 3 ? R a d u Tempea , op. cit., p. 73 . 4 0 Ibidem, p . 74. 4 1 N . Iorga . op. cit., p . 74 — 75 ; N . N . Statie, op. cit., p . 1 7 ; Em. E Kretzulescu,

op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 6: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

braşoveni şi făgărăşeni la Bucureşti şi despre rezul tatele acestei vizi te : „Acest răspuns i-au î n v ă ţ a t Cons tan t in v o d ă Brîncovian că, af l înd măr ia sa de aceste lucruri , mai na in te au cercat la Beci, la Cur te , pr in prieteni de acest lucru şi af l înd că de la împără ţ i e nu iaste poruncă ca să se facă silă la unaţiie, numa i cine or vrea de bună voie, aşa, făcînd ştire acest fericit d o m n cu ta ină , s-a întărit braşoviani şi făgărăşiani de nu s-au plecat la unire"t2. Reies de aici şi largile implicaţ i i polit ice panromâneş t i ale neuniri i cu R o m a , se desprinde rolul de protec tor i poli t ici al domni lor munten i fa ţă de români i din Şchei. Braşo­venii au de acum temeiul jur idic al neobl igat ivi tă ţ i i unir i i ; R a d u Tempea I I reproduce chiar în cronica sa documentul da t de Leopold I p r in care se recunoaşte braşoveni lor d rep tu l de a-şi păs t ra vechea credinţă 4 3 .

Dincolo de înverşunarea confesională şi de incomprehensiunea unor ra ţ iuni mai înal te , care au dus la acceptarea puncte lor unir i i de către unii fruntaşi români , braşovenii dovedesc că au înţeles jocul curţ i i vieneze şi pol i t ica sa dupl ic i tară . Reiese acest lucru şi din unele „s t ihur i " împo t r i va lui Athanas ie Anghel , reprodus de R. T e m p e a I I , în care se spune că preoţi i ardeleni au fost amăgi ţ i „cu nădejde / că iobăgia ş-ar p ierde / Şi cum feciorii lor şi ei / Vor fi nemişi, amar de ei. / Că toa te cîte le-au zis / A u fost bat jocură şi rîs, / C ă acea cinste le-au făcut / N u m a i p înă ce au avut / A să lipsi de Răsăr i t / Cu blestem, cu j u rămîn t " u . Aluzia este aici clară şi la nerespectatele pasaje din diplomele leopoldine (1699 şi 1701), ce au u r m a t imediat actului propr iu-z is al unir i i . R ă z b a t e din^ versuri „aspectul laic" al unirii cu R o m a , act p r in care români i , iobăgiţi de veacur i p e pămîn tu r i l e lor, sperau să dobîndească un s ta tu t social mai demn. Braşovenii , pe de o p a r t e or ientaţ i spre au tor i ta tea polit ico-religioasă ex t racarpa t ica unde găseau sprijin şi apăra re , pe de al tă pa r t e posesori ai unu i s ta tu t social negustoresc-urban ce le conferea oarecare independenţă economică, îşi pu teau permi te să reziste presiunilor şi să p r e v a d ă şi aspectele mai în tunecate ale actului de la 1697—1698 . N u acelaşi lucru se poa te spune despre t rudi tor i i români de pe C î m p i a T r a n s i l v a n e i , de exemplu, unde apăsarea stăpînir i i „domni lo r " era cnult mai putern ică , unde discr iminarea dintre naţ iuni le recepte cu religiile lor şi cei to lera ţ i erau mai dureroase. Asupr i rea şi discr iminarea au fost în tăr i te şi de noua s tăpînire habsburgică p r in d ip loma d in 1691 . Singura speran ţă a veni t p r in această p ropune re de unire, pe care unii fruntaşi ecle­ziastici români au înţeles s-o folosească. Braşovenii nu pu teau înţelege, obiectiv vorb ind , mul te din considerentele celor ce au p r imi t „una ţ i i a" . D a r cu toa tă ret icenţa fa ţă de confe­siunea greco-catolică, cronicari i d in Şchei consemnează „pon tu r i l e " (punctele) unirii p recum şi succesiunea la scaunul episcopal unit , de la Atanasie Anghel p înă la Gr igore M a i o r 4 5 . (Mai sînt amint i ţ i l o a n Pa tach i , Inochent ie Micu, Pe t ru Pave l Aron şi Atanas ie Rednic) . Se vorbeşte despre instalarea lui l o a n Pa t ach i în scaunul episcopal la F ă g ă r a ş 4 6 , despre p reo tu l J ipa , a t ras de u n i r e 4 7 ; r ă zba t ecouri ale acţiunii generalului Bucov pr in care au fost arse mare pa r t e din mănăst i r i le or todoxe , „a fa ră numai mănăst i rea de la S îmbăta de Sus, care sat iaste al Brăncovianulu i" 4 8 . Este recepta tă favorabi l mişcarea lui Visarion S a r a i 4 9 din 1744, în t imp ce lup ta pet i ţ ională a lui Inochentie Micu nu are ap roape nici un ecou la

4 2 N . Iorga, op. cit., p . 75 ; NJST. Staţie, op. cit., p. 19. 4 3 R. Tempea , op. cit., p . 78 — 79. 4 4 Ibidem, p . 8 0 — 8 1 . Asemenea versuri sînt re luate , în formă ap roape identică, în c ro­

nica r ima tă „Pl îngerea sfintei mănăs t i r i a Silvaşului. . ." (scrisă, se pa re , la 1763) : „Popi lor şi norodu lu i le-au d a t nădejde / P r e c u m că iobăgiia să va p i i a rde /Ş i v o r fi nemeşi eji şi fe­ciorii lor, va i de e i i /Acest d a r mare l-au f ăgădu i t /Cu care i-au a m ă g i t / P î n ă s-au lepăda t de Răsă r i t " (Vezi L. Burlac, Contribuţii la studiul cronicii „Plîngerea mănăstirii Silvaşului", în All Al, X V , 1978, p . 325—333) . Igno r înd prezen ţa acestor versuri mai int î i in „ I s to r i a " lui R a d u T e m p e a I I , au torul s tudiului c i ta t mai sus vede în ele un mot iv care ar p r o b a „superi­o r i t a tea" cronicii r imate faţă de scrierea p ro topopu lu i - că r tu ra r braşovean (L. Burlec, op. cit., p . 327).

4 5 N . Iorga , op. cit., p . 72—79 ; N . N . Statie, op. cit., p . 17—27. 4 6 R. Tempea , op. cit., p . 102—104 ; N . N . Statie, op. cit., p . 2 1 . 4 7 R . Tempea , op. cit., p . 108—113 ; N . Iorga, op. cit., p . 7 1 .

4 8 E . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 277 ; N . Iorga , op. cit., p . 78 ; N . N . Statie, op. cit., p . 2 5 — 2 6 .

4 ' E m . E . Kretzulescu, op. cit., p . 279 ; N . Iorga, op. cit., p. 78 ; N . N . Statie, op. cit:, p 2 4 — 2 5 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 7: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

B r a ş o v s o . F a p t u l este firesc dacă avem în vedere misiunea lui Sarai de a p ă r ă t o r al „ p r a ­voslavnicei c red in ţe" fa ţă de acţ iunea dusă de Inochent ie Micu în numele „unaţ i ie i" . D e aceea, cronicarul notează , consemnat iv doar şi fără impl icare deosebită : „ N u să ştie ce pr ic ină v a fi fost cu acest v lădică Clain , că i-au porunc i t p a p a de au mers la R o m a ş i acolo l-au ţ i nu t p în l a sfîrşitul vieţii sale" M . Se m a i narează despre un eveniment impor ­tan t pe t recut sub episcopatul lui Petru Pavel Aron, a n u m e înf i in ţarea regimentelor g răn i ­cereşti K . Codex Kretzulescus dă mai multe a m ă n u n t e despre cele cinci „ regh imentur i " („unu l de usari d e ungur i şi r o m â n i " , pa t ru de pedestr ime — două de secui şi două de român i , în tota l 18.000 de oameni) şi mai ales despre revol ta secuilor (1764) : „...fiind po runcă împă ră ­tească t a să facă la Ţ a r a Ardea lu lu i zo lda ţ i (adecă meli tar i ) şi fi ind la vremea aceasta comandi r ghinărar iu numele Bucov, au or îndui t la acest lucru pe ghinărar Siscoviţ. Şi u m b l î n d acest gh inărar iu cu ostaşi pe la locurile unde să facă mel i ta r i şi fiind oamenii îngri ja ţ i şi t u rbu ra ţ i pen t ru acest lucru, la mul te locuri au luoa t a rme, iar la Armosec şi la Ciuo n -au v r u t . Şi s t r îngîndu-să la Ţ a r a Ciucului , la un sat anume Maceifalva [ az i Siculeni — n.n.] v reo 8000 de oameni de la Ciuc şi Armosec, nevr înd să i a a rme să slujească ş i să dea şi porţ ie . . ." H .

î n final se vorbeşte despre măcelul de la Siculeni, unde , după aprecierea cronicii , au lost ucişi 400 de oameni , folosindu-se şi for ţa tunur i lor .

D u p ă Petru Pavel Aron este amint i t Atanasie Rednic, care a încercat din nou să-i a t r agă la unire pe români i d in Şchei. Cel d in u r m ă v lăd ică „un ia t " prezent în cronici este Grigore Maler (Maior) , despre care se spune d o a r că era foar te î n v ă ţ a t M .

Deşi asiguraţi de curtea vieneză că-şi v o r pu tea păs t ra vechea confesiune nea l te ra tă , români i braşoveni au mai a v u t de suferit de p e u r m a presiunilor „ u n a ţ i i e i ' , mul ţ i preoţ i t r ebu ind să t reacă munţ i i „ în Ţ a r ă " , alţii să reziste cererilor „ghineralului celui ma re de la Sibi i" de a nu se mai pomeni în biserică la Braşov „nice un v lădica din carii s înt în Ţ p r a Turcu lu i " . î n fa ţa unei astfel de pre tenţ i i braşoveni i r ă spund cu semeţie : „ I a r ă pe v lăd ica din Ţ a r a Românească îl pomenim şi-1 vom pomeni , că de acolo am lua t daru l preoţ ie i şi blagoslovenie de acolo am pr i imi t şi v o m pr i imi . . . " 5 S . (A se remarca folosirea de că t r e au tor i tă ţ i a numelui de Ţ a r a Turcu lu i pen t ru ter i tor iul sud-carpa t ic — poa te şi da to r i t ă înăsprir i i regimului o t o m a n sub fanar ioţ i — , în t i m p ce cronicarul vorbeşte, în acelaşi loc , despre Ţ a r a Românească) .

Al te complicaţ i i se ivesc oda t ă cu do r in ţ a oficial i tăţ i lor habsburgice de a subordona spiri tual eparh ia Braşovului faţă de episcopia Rîmniculu i , imedia t d u p ă îns tăpîn i rea aust r ie­cilor asupra Olteniei . Braşovenii sesizează încercarea de a-i rupe de Ţ a r a Românească , aderare la unire . Resemnarea rezerva tă a Şcheilor se vede din concluzia lui R a d u dar preferă această soluţie (care-i menţ inea totuşi în sfera or todoxiei) , faţă de o eventua lă Tempea I I : „Şi aşa au r ămas eparh ia Ţăre i Bîrsei sup t ascultarea episcupiei Rîmniculu i , p înă v o r sta şi aceia în pravos lavie . I a r de i - am simţi umbl înd cu altele, ne v o m lipsi, cum şi de ardeleni" M . (Erau cunoscute la Braşov presiunile d e atragere la greco-catolicism a episcopiei de la Rîmnic , d u p ă ocuparea Olteniei) .

Aluzia este clară ; dealtfel , popa Todor , sub pre tex t că episcopul Rîmniculu i s-a un i t şi el cu R o m a , a p o r n i t „gî lcevi" , încercînd să r eaducă iar biserica Şcheilor sub ascul tarea mitropoliei b u c u r e ş t e n e S 7 . U n eveniment semnificativ re la ta t în cronici este re înf i in ţarea episcopiei o r todoxe a Transi lvaniei în 1761, cu sediul la Braşov : „La anul 1761 , fiind tu rbura t ă Ţ a r a Ardea lu lu i pent ru unire şi av înd oaste Casa Austr i i cu praisul , socotesc că s-au temut să nv să facă vro rebelle în t r -acias tă ţ a ră şi aşa au trimis de la cur te să fie v lădică neuni t şi aşa au trimis pe vlădfica] de la Buda , Dlonlsk Novacovlcl, să fie v lăd ică la această Ţ a r ă a Ardea lu lu i şi s-au făcut înştalaţ i ia aici l a biserica B r a ş o v u l u i . . . " M . T o n u l

5 0 R. Tempea , op. cit., p . 144—146 ; N . Iorga, op. cit., p . 78 ; N . N . Staţ ie , op. cit., p . 24 .

5 1 N . Io rga , op. cit., p . 78 ; N . N . Staţie, op. cit., p . 24. 5 2 N . N . Staţie, op. cit., p . 25 . 5 3 E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RlAF, l / X I I , 1911 , p . 85 . 5 4 N . N . Staţie, op. cit., p . 2 6 — 2 7 .

5 5 R. Tempea , op. cit., p . 114—115 . 5 4 Ibidem, p . 120. 5 7 Ibidem, p . 141—144 . 5 8 N . Iorga , op. cit., p . 83 ; Em. E . Kretzulescu, op. cit., în RIA?, 2 / X I , 1910, p . 275 ;

N . N . Statie, op. cit., p . 28 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 8: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

lipsit de entuziasm se da to rează , credem, faptului că atest episcop, deşi p u r t ă t o r al o r t o d o ­xiei, nu era r o m â n , ci sîrb de origine şi venea să păstorească în t r -o ţ a ră unde to ţ i . supuşii săi erau români . D e asemenea, el venea în Trans i lvania d rep t reprezentan t şi co labora tor al oficialităţii habsburgice. Deal t fel , re latarea nu e semnificativă a t i t pr in conţ inut , cit prin încercarea de explicaţie cauzală a autorului (aducerea episcopului s-a făcut de teama unei răscoale, care putea fi favor iza tă de tu lburarea „pentru uni re" şi de conflictul aus t ro -pru-sian din cadrul războiului de şapte ani) , în care se îmbină elementale de istorie locală t ransi lvă­neană cu elemente de istorie universală.

Fa ţă de Sofronie Chirilovici, urmaşul lui D . Novacovic i , cronicarul e chiar ostil : „Mai bine ar fi fost să fie lipsit acest vlădică, să nu fie veni t la această ţ a ră , că nici un bine nu s-au făcut" 5 9 . In condiţi i le lipsei unei au tor i tă ţ i polit ice româneşt i în Trans i lvania , braşovenii voiau o organizare religioasă puternică , au tonomă şi inf luentă care să rezolve şi numeroasele lor probleme laice. Episcopii neuniţ i — oameni ai Cur ţ i i vieneze — au înşelat aceste nădejdi , pe care români i braşoveni şi le puneau încă din 1735, cînd, auzind de privilegiile obţ inute de neamul sirbesc şi de „tot neamul de lege grecească ce să află supt b i ru in ţa împă ra tu lu i " , au trimis solie la mi t ropol i tu l Belgradului pen t ru a dobindi aceleaşi î n l e s n i r i 6 0 . Pe linia unei problemat ic i asemănătoare se înscrie şi consemnarea, rot de căt re R a d u Tempea I I , a ant renăr i i braşoveni lor în 1735 în acţ iunea de înf i inţare a unui regiment grăniceresc din r îndul supuşilor de rit o r todox , acţ iune ini ţ ia tă de Cur t ea vieneză şi susţinută concret de mi t ropol ia Be lgradu lu i 6 1 . Solia pr in care români i d in Şchei cer privilegiile illirice este foarte impor tan tă , ea fiind un prolog (de la începutul sec. X V I I I ) al argumentaţ ie i Supplex-ului , în ceea ce priveşte paralel ismul insistent care se v a face în t re pret insele dreptur i pen t ru român i şi privilegij le acordate „naţ iuni i" sîrbeşti. In acelaşi spirit , cronica lui R a d u Tempea prel iminează aspectele analoge pe care le vor cupr inde var iante le din Şchei ale Supp lex -u lu i 6 2 .

Referirile la Trans i lvan ia (şi Bana t ) din cronicile Şcheilor mai au m vedere şi trei în-t împlă r i despre „lucruri rele şi necuvioase asupra obiceiurilor pravoslavnic i lor creşt ini" , î n t îm-plăr i petrecute la Pe t rova rad in , Vîrşeţ şi L ipova , în legătură cu încercarea de micşorare a număru lu i de sărbători , cu rezis tenţa la introducerea calendarului celui nou e t c 6 3 . . Vizi ta din 1773 a lui Iosif I I în Trans i lvan ia şi chiar în Şchei, prilejuieşte cronicarului , al tă da tă in­f luenţat de mitul bunului împă ra t , o consta tare mai amară ; „Şi văz înd oamenii pe împăra tu l s-au bucura t . Şi mul ţ i multe inştanţi i (sau jălbi) au da t pen t ru greutăţ i le şi nevoile lor, iar nici un folos n-au cunoscut pìtia acum" 6 i .

Alte aspecte de interes mai general cupr inde „însemnarea pen t ru cetăţile care sînt la Ţ a r a Ardea lu lu i şi la ce an s-au z id i t " : 1146 — Mediaşul , 1150 — Sebeşul, 1160 — Sibiul, 1178 —Clujul , 1230 — Braşovul s . a . 6 5 .

Pen t ru veacul X V I I I , cronicile din Şchei fac largi referiri la impl 'caţ i i le războaielor pu r t a t e de mari le puter i pe teri toriul ţăr i lor române . Astfel, în t impul războiului aus t ro- turc din 1716—171 S. este menţ iona tă intervenţ ia „că tane lor" aHstrie:e, care ,.au prins şi p e Nico lae V o d ă [Mavrocorda t ] şi l-au dus la Sibil ca pe un rob , fiind acolo păn s-au făcut pace cu t u r c i i " 6 6 .

Se mai menţ ionează , deşi cu greşeli de da te şi de localizare (pacea s-a încheiat in 1718, nu în 1717 şi nu la „Car lov i ţ " , ci la Passarowi tz) , trecerea Banatu lu i şi a Olteniei sub s tăpînire austr iacă ; mai aflăm că în 1738, în t impul conflictului ruso-aus t ro- tu rc (1736—1739) , un braşovean, căpi tanul Ilie Bird, „ îndemnîndu-să , au strîns o companie de catane volont i r i , cu banii dumjisaie] şi au mers în Ţ a r a Rumânească în t ru ajutoriu neamţului . . . " 6 1 .

T o t în 1738, Cons tan t in Mavroco rda t , dom în Ţ a r a Românească , aflat în legătură cu nobilii maghiar i şi cu saşii d in T rans i lvan i i , scrie funogului de la Braşov să se pregătească

5 9 Em. E. Kretzulesci; , op. cit., p . 278. 6 0 R. Tempea , op. cit., p . 152—155 . 6 1 Ibidem, p . 155. 6 2 Vezi textul la A. Rădu ţ iu , L. Gyémân t , op. cit., p . SO. Vezi şi l o a n A. P o p , Consi­

deraţii istorice asupra vocabularului politic..., p . 229—234 . 6 3 E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 6 3 — 6 5 . 6 4 E m . E. Kretzulescu, op. cit., in RIAF, l / X I I , 1911, p . 86. 6 5 Ibidem, p . 83 . 6 6 N . Iorga, op. cit., p . 9 1 . 6 7 Ibidem, p . 8 7 ; vezi , pen t ru date despre Ilie Bird, N . N . Staţie, op. cit., p . 39—41

(in note) .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 9: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

„zahereaua" pen t ru oastea turci lor care avea să intre in ţ a r ă pe la Poa r t a de Fier, „ce iaste pasuş la Ţ a r a H a ţ a g u l u i " . D a r scrisoarea lui M a v r o c o r c k t ajunge în mîna „pr in ţ ipuiu i Br în-coyianul" , care era la Braşov ca şi alţi boieri şi neguţă tor i munteni , speriaţi de „oas te" . Pr in Brîncoveanu, scrisoarea a ajuns la autor i tă ţ i le austriece care au strîns oastea, astfel încî t turcii n-au mai îndrăzn i t să p ă t r u n d ă în T r a n s i l v a n i a 6 8 .

In t impul conflictului din 1768—1774, î nda t ă ce ruşii au trecut N i s t ru l in M o l d o v a pe la H o t i n , s-au strîns c î teva mii de vo lun ta r i r o m â n i 6 ' . Cron ica ru l mai adaugă că aceşti vo lun­tar i , împreună cu arnăuţ i i de l ingă Vodă , i-au a lungat pe turcii din Bucureşti . Se fac şi ju­decări de valoare din care rezul tă distrugerile p rovoca te de aceste războaie pe pămîn tu l ro ­mânesc . „ D u p ă ce au in t ra t oastea moscalilor la Ţ a r a Moldovi i şi la Ţ a r a Rumânească , la multe locuri multe bătă i au fost şi mul t sînge s-au vărsa t . . . " 7 0 -

In teresant este episodul despre lupta celor trei fraţi Măgureni , P î rvu l , Mihai şi R ă d u -canul, episod în care se vede sensul d a t de cronicar noţ iuni i de pat r io t i sm. Aflăm că cei trei fraţi , văz înd că ruşii au oaste puţ ină s-au temut să nu a rdă turcii Bucureştii de aceea au organizat apăra rea . Ei făceau par te d in t r e Cantacuz in i , „neam slăvit din boierii cei mai de frunte ai Ţări i Rumâneş t i " , „... da r cîţi domni venia în scaunul Ţăr i i Rumâne'şti nu le da vreo boerie [dregătorie — n.n.}, ci aşa t răia din venitul moşiilor l o r " 7 1 .

S t rădan ia acestor boieri apare salutară : „Şi aşa av înd mul tă silinţă ca să scape aciastă ţară din primejdie, s-au a ră t a t că t ră mos:a l i cu mare credin ţă şi ajutori . C ă înt î i , d in grîul care au avu t strînsu de la moşiile lor l-au d a t la mîncarea oştii, al doilea au d a t cară de oaste din vitele lor, al treilea au strînsu un regiment de usari (sau ca tane călări) tot cu cheltuiala lor. Iar alţi boieri ai ţăr i i nu s-au a r ă t a t cu nici un ajutor către „pa t r i da" lor [ a Măgureni lor — n.n.], ci au fugit de la ţ a r a lor şi au mers la Ţ a r a N e a m ţ u l u i lai Braşov, şi acolo au fost pîn-s-au făcut pace. I a ră aceşti Urei fraţi , ca nişte vreadnici şi iubitori de neam creştinesc, s-au silit a t î t cît unul d in t re aceşti t rei ş-au vă r sa t sîngele la oaste" 7 2 . D inco lo de apelul la textul cronio'i interne muntene , f ragmentul face elogiul pat r io t ismului celor trei boieri de ţa ră , care, s tatornici pr in s tăpînirea moşiilor lor, n-au beneficiat de vremelnice dregător i i , care să-i oblige doar la recunoşt inţa faţă de unul sau al tul d in domnii f a n a r i o ţ i Sacrificiul lor a fost făcut pen t ru ţ a ră (s-au temut să nu a rdă turcii Bucureştii) , iar în această „ ţ a r ă " erau incluse şi moşiile lor, p r in care aveau trăinicie pe acest p ă m î n t şi care ofereau concreteţe idealului lor pa t r io t ic . Fa ţă în faţă cu aceşti boieri gata de sacrifiu, pen t ru că aveau ce apăra , sînt puşi alţii, fugari şi venetici („nemernic i") , nestatornici , ca şi domnii care le confereau dregă­torii şi vremelnice domeni i . Fa ţă de asemenea oameni „fără pa t r i e " , exemplul Măgureni lor apare semmficat iv. Această a t i tudine se poa te înscrie în t r -o pract ică mai veche a boierimii roT'âne : a t î t cît exista ameninţarea! unei s tăpînir i directe turceşt i la n o r d " ! Dunăr i i (cu re­petarea confiscărilor de moşii, a n 'micir i i fizice şi economico-poli t ice a stăpînilor au toh ton i , cum era cazul regimului t imar io t la bulgari , sîrbi, a lbanezi) , boierii erau gata să lupte împo t r iva Semilunii (polit ica de rezistenţă) ; d a r în momentu l c înd r iposta mi l i ta ră românească energică vădea turci lor imposibi l i tatea supunerii pr in arme a ţăr i lor romane , şi p r in u r m a r e , necesi­ta tea intrăr i i în negocieri şi a acordări i de concesii, boierimea era dispusă să t r a t e l e şi să accepte formele polit ice care să-i garanteze situaţia economică, socială şi poli t ică, chiar şi sub apăsătoarea dominaţ ie turcă (polit ică de c o n c i l i e r e ) 7 3 . în acest veac X V I I I , s i tuaţia se com­plică, însă, ţăr i le române devenind teren de conf runtare a rma tă şi obiect de dispute ter i toriale în t re Rusia , Aus t r ia şi Turc ia . Strădani i le şi intenţi i le boierimii au toh tone de a-şi conserva s ta tutul economic, social, polit ic, devin to t mai dificil de real izat şi t o t mai slabe, fără să d ispară însă.

î n asemenea împre jurăr i , cu at î t mai însemnată este a t i tudinea unui domni to r , care, în marasmul general cauza t de r ival i ta tea mari lor puter i în sud-estul Europei , se r idică î m p o ­t r iva înstrăinări i unei pă r ţ i a Moldovei . Este vo rba de Grigore I I I Ghica care, în u rma protestului fa ţă de includerea în 177^ a Bucovinei în Imper iul habsburgic , sub mot iv că ar fi sprijinit pe ruşi ?n războiul care abia se sfîrşise, v a fi ucis din poruca sul tanului în 1777. Cronicaru l braşovean, chiar dacă nu dovedeşte o înţelegere clară a acestor fapte , re la tează

. 6 8 E m . E. Kretzulescu, op. cit., p. 87—88 . «' Idem, în RIAF, l / X I , 1910, p . 27. 7 0 Ibidem, p . 30.

7 1 Ibidem. 7 2 Ibidem. 7 3 Fl . Cons tant in iu , De la Mihai Viteazul la fanarioţi : observaţii asupra politicii externe

româneşti, în SMIM, V I I I , 1975, p . 103.

19 — A n u a r 212

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Page 10: BCU Cluj / Central University Library Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48224/1/Pop+Ioan...extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului,

episodul de la Iaşi : T r imi ţ înd împă ra tu l turcului pe un capegi-paşa cu vreo cî ţ iva turci la Iaşi, zicînd că au mers cu f i rman de domnie şi aşa, cu vicleşug, chiemînd pe Gr igore-vodă Ghica la gazda lui, făcîndu-să a fi bo lnav , şi merg înd vodă la dînsul, neşti ind vicleşugul lui, i-au tăiat capul şi mîna d reap tă şi l i-au dus la Ţar igrad. iar pe d o a m n a şi p re cocon i-au dus la Ţar 'g rad . . . " 7 4

Tot în legătură cu războiul din 1/68 — 1774, este pomeni tă p e r t u r b a l a p rodusă de aceasta asupra negoţului în ţări le române şi mai ales la B r a ş o v 7 5 . î n t r e „ponc tur i l e" păcii de la Kuc iuk-Kainarg i , cronicarul consemnează că s-a p revăzu t ca „ Ţ a r a Moldovei şi Ţ a r a Muntenească să nu mai fie asupri te cu bir precum a fost, numai d u p ă obiceiul cel vechiu" 7 6 . Pe bună d rep ta te s-a observat că în Codex Kretiulerscus, dar credem că aprecierea este va lab i lă ţi pen t ru alte cronici braşovene, se îmbină elemente de istorie locală românească cu elemente de istorie universală.

In u rma celor de mai sus rezul tă cu s iguranţă mul t mai clar nuanţăr i le ce se i m p u n :,-» caracter izarea cronicilor din Şchei şi, d in t r -un anumi t punc t de vedere, caracterul lor ge­neral românesc. T r ip la gradaţ ie în con ţ inu t (local, românesc, universal) , oscilaţie în t re me­dievalism şi i luminism ' 8 , angajarea poli t ico-socială etc impun o reconsiderare a cronicilor oraşovene in contextul scrisului istoric t rans i lvănean (despre care nu se mai poa te spune că -.ncepe ex abrupto p r in Şcoala ardeleană) şi românesc în ansamblu.

7 4 N . Iorga, op. cit., p . 94. 7 5 Em. E. Kretzulescu, op. cit., p . 35 . 7 6 Ibidem, p . 36 . 7 7 P . Cernovodeanu , Préoccupations en matière d'histoire universelle dans l'historiographie

roumaine au XVIl-e et XVIII-e siècle ( IV) , în RRH, 1/XI, 1972, p . 5 8 — 7 5 . Vezi şi l o a n A. P o p , Aspecte de istorie universală în cronicile din Şcheii Braşovului, în „Buletinul ştiinţific s tudenţesc" , [Bucureşti], 1980, p . 221—232 .

7 8 loan A. P o p , Medievalism and Enlightenment in Romanian Historiography of the Eighteenth Century, în Enlightenment and Roumanian Society, ed. Pompi l iu Teodor , C l u j - N a -poca, 19S0, p . 181—192.

BCU Cluj / Central University Library Cluj