Formarea Formarea conconşştiintiinţţei ei istorice-istorice-

Istoriografia Istoriografia românãromânã

Formarea Formarea conconşştiintiinţţei ei istorice-istorice-

Istoriografia Istoriografia românãromânã

Studiu de cazStudiu de caz

Ce înseamnă?

• Formarea conFormarea conştiinţei istoriceştiinţei istorice = încercarea de a construi identitatea unui popor/a unei naţiuni prin raportarea la alte popoare/naţiuni, urmărind:

1. situarea în timp şi spaţiu2. evenimentele istorice

3. limba4. cultura şi civilizaţia

5. mentalităţile.

Cuprins

1.Principalele teme 2.Cronicarii moldoveni: -Grigore Ureche -Miron Costin -Ion Neculce

Principalele teme

• Temele fundamentale abordate de cronicari, dar şi de ceilalţi literaţi preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor sunt:

– Originile poporului român– Limba română– Continuitatea evenimentelor istorice– Instituţia domniei

Cronicari Moldoveni

• Grigore Ureche• Miron Costin• Ion Neculce

Grigore Ureche

Grigore Ureche (aproximativ 1590-1647) e primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a înfruntat timpurile,

ajungând până la noi. Era fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deţinând funcţii

politice importante la sfârşitul veacului al XVI-lea, în repetate

rânduri purtător de soli la Poarta Otomană, mare vornic

al Ţării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movila.

• Cronicarul de mai tîrziu a învaţat carte la Lvov, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica.Reîntors în ţară a participat la viaţa politică mai întâi ca logofat, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul din sfetnicii apropiaţi ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleaşi Ţări de Jos.A murit în anul 1647 şi a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistriţa din Moldova.

•Spre sfârşitul vieţii, Grigore Ureche a început să scrie "Letopiseţul Ţării Moldovei", la care a muncit între anii 1642-1647. E unica lucrare cunoscută, cuprinzând evenimentele din perioada 1359-1594, rămasă nefinisată. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseţ din simplul pretext "ca să nu se înece ...anii cei trecuţi" şi să lase urmaşilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar şi din grija ca aceştia să nu rămână "asemenea fiarelor şi dobitoacelor celor mute si fără minte". E de accentuat importanţa pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea şi creşterea conştiinţei naţionale a poporului, "Letopiseţul Ţării Moldovei" constituind începutul istoriografiei în limba română.Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele şi întîmplările cele mai importante, ţinând foarte mult să fie nu un "scriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptate".

Grigore Ureche a fost primul cronicar ce a scris o naraţiune simplă cu tematica istorică.Timpul folosit este exclusiv trecutul,opera sa istoriografică fiind un text de evocare,cu fapte pe care autorul nu le-a trăit.Naraţiunea respectă ordinea cronologică a evenimentelor,prezentând conflicte între două persoane,soldate cu victoria uneia dintre ele.

Forma în care se prezintă textul a devenit un model şi pentru ceilalţi cronicari,pentru ca mai târziu să fie preluată de Mihail Sadoveanu în Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Vodă.Acest model al povestirii cronicăreşti are în vedere împărţirea textului în paragrafe cu titluri care anunţă conţinutul , organizat,în general,în jurul unui singur eveniment sau personaj istoric.

• Cronica scrisă de Grigore Ureche se remarcă prin:

• Imaginea sintetică asupra istoriei Moldovei în perioada descrisă;

• Afirmarea conştientă a originii latine a tuturor latinilor;

• Concizia si dinamismul naraţiunii;• Arta portretului.

Letopiseţul Ţării Moldovei-Grigore UrechePortretul lui Ştefan-vodă

„„Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu vărsătoriu de sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe degrabu vărsătoriu de sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la hire, neleneşu, şi omorîea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la hire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, ca lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru aceia raru războiu de văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor…”.căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor…”.

DupDupăă moarte lui moarte lui îîi lui luăă locul ficiorul s locul ficiorul săău Bogdan-vodu Bogdan-vodăă.Iar.Iarăă pe pe ŞŞtefan-vodtefan-vodăă l-au l-au îîngropat cu multngropat cu multăă jale jale şşi pli plâângere la mngere la măănnăăstirea stirea Putna, care era ziditPutna, care era zidităă de d de dâânsul.nsul.ÎÎnainte de moartea lui nainte de moartea lui ŞŞtefan-vodtefan-vodăă a fost iarna fost iarnăă grea grea şşi geroasi geroasăă,vreme care nu a mai fost p,vreme care nu a mai fost pâânnăă atunci atunci şşi peste vari peste varăă a fost ploi grele a fost ploi grele şşi puhoaie de api puhoaie de apăă..ŞŞtefan-vodtefan-vodăă a a domnit 47 de ani,2 luni si 3 sdomnit 47 de ani,2 luni si 3 săăptptăămmââni ni şşi a ctitorit 44 de i a ctitorit 44 de mmăănnăăstiri.Cstiri.Câând a venit sfnd a venit sfâârrşşitul lui itul lui ŞŞtefan-vodtefan-vodăă s-au chemat s-au chemat vladicii vladicii şşi toi toţţi sfetnicii si sfetnicii săăi,boierii cei mari i,boierii cei mari şşi ali alţţii. ii.

Miron Costin

Miron Costin(1633-1691) este cronicar de seamă, mare patriot şi umanist, înalt dregător şi iscusit diplomat, filozof şi poet, primul nostru scriitor de autentică valoare, reprezentant de frunte al culturii medievale din Moldova. Toate aceste titluri de erudiţie şi nobleţe, atribuite marelui înaintaş sunt pe deplin îndreptaţite de viaţa şi faptele sale, de harul şi locul ce îi revine în istoria literaturii române A trăit şi a învaţat până la 20 de ani în Polonia. Cunoaşte antichitatea greco-latină, este unul din primii reprezentanţi ai umanismului românesc, prin respectul faţa de om, dragostea de patrie şi de limba, interesul constant pentru originea poporului român, încercarea de a crea opere literare.A început prin a scrie versuri, domeniu aproape inexistent la noi. Poemul filozofic "Viaţa lumii", o meditaţie asupra trecerii necontenite a timpului,îi demonstrează vocaţia de scriitor.

• Miron Costin continuă “Letopiseţul Ţării Moldovei" lui Ureche, descriind istoria românilor între 1594-1661, şi având în efigie personalitatea lui Vasile Lupu. Intenţia cronicarului nefiind pe deplin satisfăcută, el şi-o realizează spre sfârşitul vieţii, în "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor"; lucrare, însa, neterminată.

• Cronicarul a lăsat un număr însemnat de lucrări istorice şi poeme, în limba română şi polonă, dar poate că nicăieri personalitatea lui Miron Costin nu iese în evidenţă ca în "Predoslovia" sau "De neamul moldovenilor", mărturisire dramatică a unui cărturar patriot, care nu a putut suporta "ocarile" aduse acestui neam "de o seamă de scriitori". Indignarea lui se îndreaptă împotriva unor copiişti ai cronicii lui Ureche, mai ales împotriva lui Simion Dascălu, "om de multă neştiinţă şi minte puţină", care afirmase că moldovenii ar proveni, chipurile, din tâlharii de la Roma exilaţi pe teritoriul Daciei. Astfel, textul are un caracter polemic capăta pe alocuri accente pamfletare.

Cel care trebuie să raspundă în faţa viitorului: "eu voi da seama de ale mele , câte scriu". În "Predoslovie" găsim atitudini şi trăsături ca: patriotismul, preocuparea pentru originea noastră romanică, convingerea că romanii trebuie să iasă din adâncul neştiinţei, conştiinţa că scrisul e dator să slujească adevarul, fiind un act de responsabilitate istorică,încrederea în forţa educativă a istoriei, sentimentul unei continuitaţi a efortului de "a scoate la ştirea tuturor" istoria poporului român .

Proza lui Miron Costin,Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron Vodă încoace,este mai subtilă decât cea a lui Grigore Ureche,aduce ca element de noutate mediaţia elementelor istorice şi fraza amplă,de tip cărturăresc.Perspectiva se modifică, deoarece,pentru prima dată,faptele prezentate au fost trăite de autor,el fiind nevoit să evolueze,având îndoieli, admirând sau dispreţuind faptele şi personajele despre care se scrie,fiindcă istoria este pentru cronicari un fapt viu în relatarea căruia se implică.

Continuând letopiseţul lui Grigore Ureche,Miron Costin n-a putut aborda problema originii poporului român,astfel că a

simţit nevoia să scrie o lucrare pe această temă:De Neamul Moldoveniilor,din ce ţara au iesit strămoşii lor.Opera a rămas neterminată,dar surprinde patosul cronicarului în afirmarea

originii latine a poporului nostru şi convingerea că prin scrisul său responsabil el poate scoate neamul din întunericul

neştiinţei.

Letopiseţul Ţări Moldovei- Miron CostinDespre Dacia

Miron Costin ne povesteşte în cartea Letopiseţul Moldovei în capitolu trei despre Dacia, cum s-au format,care erau graniţele ţării la acea vreme şi din ce loc au venit dacii şi s-au aşezat pe aceste locuri.Moldova,Ţara Muntenească,Ardealul, Maramoroşul,şi Ţara Oltului făceau parte atunci din Dacia.Dacii s-au aşezat de mult timp în aceste locuri înaintea lui Isus Hristos,afirmaţie facută de Curtius Rufus un istoric roman din secolul I care a scris o istorie a vieţii lui Alexandru Cel Mare;tot acest istoric afirma faptul că ”Sahi,Dahi,Masagheti tot un neamu sîntu” veniţi din parţile Indiei.Limba dacilor este la fel de veche ca şi aşezarea lor pe aceste meleaguri.

Hotarele Daciei erau: în est Nistru,în sud-est şi sud Marea Neagră şi Dunărea în vest Panonia adică Ungaria iar la nord Morava adică Cehoslovacia şi Polonia

Dacia a fost un teritoriu puternic în timpul dominaţiei românilor din timpul lui Domeţian între anii 81-96,Dacia îl avea ca rege pe Decebal, el fiind ultimul rege al daciilor.

“Capul al saselea”“Denumerile neamului acestor tari si de port si de limba graiului,de unde au luat,asijderea si de tunsura, careia se afla si acum la prostime de supt munte, locuitorii ce sintu si de lege crestineasca ,de unde au luat.”

Miron Costin afirma faptul ca toate popoarele de-a lungul timpului au mai multe denumiri si ca nu este popor care sa aiba un singur nume.Autorul spune ca sasii ar fi uramsii daciilor ceea ce este o informatie gresita.Numele neamului nostru este” ruman “,adica roman sau roman de pe vremea aceea.

Turcii ne ziceu bogdani,muntenilor-vlah,grecii bogdano-vlah,muntenilor vlahos.Numele de moldovean vine de la apa Moldovei dupa domnia lui Dragos-voda.

Portu,inacltamintea, si tunsoarea omanenilor din Tara Romnaesca ne sunt amintite tot in acest capitol din Letopisetul Moldovei.Imbracaminte locuitorilor Daciei este descrisa detaliat de catre istoricul Lavrentie Topeltin din Mediiasi:”Rumanii din Ardeal, ai nostrii,poarta o haina de la umere pana peste tot trupul imbracati,ne fac mare invatatura portului de veacurile cele de demult….

…feliul incaltamintelor a romanilor ieste cu piele cruda,de fiestece dobitoc,peste picior invalit bine in obiiele de lana incaltata si apoi piielea aceia leaga cu cureaua pieste picior, de infasoara piciorul de la degite pana sus ,toata glezna.Si acesta este portul rimlenilor celor vechi,stramosilor lor,care purta la osti”. Mai departe Miron Costin ne marturiseste de unde au izvorat graiul si slovele “acestor tari de care pomenim”.

Graiul nostru a izvort de la romani ,precum si neamul de la asezarea romanilor in Dacia.Unele cuvinte se aseamna ce cele din latina ”Deus, noi dzicem:Dzau sau Dumnadzau,meul-al mieu,homo-omul”, sunt si cuvinte care au ramas neschimbate:barba-barab,luna-luna.

Obiceiurile populare din tara noastra pe care Miron Costin le compara cu cele ale romanilor printre care,obiceilu si la noi si la romani de a canta trambita inaintea mortului,sau bocitul mortului de catre femei si altele.

“Si acestea le-am aratat ca si dintru acestea sa cunoasca niamul cu obiceiurile ca au iesit de la Ramu.”

Ion Neculce

Ion Neculce(1672-1745), acest cronicar de seamă a neamului, a fost dregător, om politic, ocupând succesiv funcţiile de postelnic, vataf. Iar în vremea domniei lui Dimitrie Cantemir a ajuns hatman al Moldovei.Dupa lupta de la Stănilesti (1711) l-a urmat pe domnitor in pribejiile sale prin Rusia. La întoarcere in Moldova a fost numit vornic al Ţarii de Sus, apoi judecător de divan.La 73 de ani, după o viată zbuciumată a decedat răpus de batrînete.

Ne-a lăsat drept moştenire "Letopiseţul "Ţării Moldovei de la Dabija Vodă pâna la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat", inceput aproximativ din anul 1733, ca o continuare a operei ilustrului inaintaş Miron Costin. Letopiseţul este precedat de celebrele "0 samă de cuvinte", patruzeci si două de legende istorice "ce sînt auzite din om in om de oameni vechi şi bătrini", in care sunt evocate într-o aleasă si dulce limbă întimplari din viata unor domnitori a Moldovei şi îndeosebi din cea a lui Ştefan cel Mare. Aceste legende, constituie în fond prima culegere de folclor autohton

Ion Neculce este considerat primul nostru mare povestitor, precursorul lui Creangă si Sadoveanu. Cronica sa este plină de subiectivism, autorul nereusind .să se detaseze de propriile-i impresii, gânduri şi resentimente.Neculce intră în istoria culturii noastre şi în calitatea sa de prim culegător de folclor. Cele 42 de legende despre voievozi, boieri sau ţarani sunt un adevărat portret de fapte culturale şi lingvistice. Stilul este oral, concis, cuprinzând proverbe, regionalisme, descrieri si portrete ale domnitorilor deveniţi legendari.Legendele lui Neculce se disting printr-un conţinut anecdotic sau un epic bătrânesc, cu seva populară. Ele au devenit sursa de inspiraţie, dar şi model scriitorilor (D. Bolintineanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, M. Sadoveanu ş.a.).

Legenda despre Nicolae Milescu Spătarul este penultima din şirul celor 42 care preceda letopiseţul. În ea se povesteşte destinul senzaţional al unui mare boier şi cărturar roman, care, complotând împotriva lui Ştefanita-Voda, a pribegit prin mai multe ţari ale lumii. Prezentându-şi personajul, cronicarul se opreşte, în treacăt, asupra unor amănunte care îl individualizează (boier de la Vaslui, “mândru si bogat, pre învăţat şi cărturar, şi ştie multe limbi” etc.). După aceea, urmează o înşiruire de episoade, anecdote, incidente din viata spătarului, prin care se completează treptat schiţa de la inceput.

Creşterea fabuloasă a faimei lui Nicolae Milescu, devenit Nicolae Carnul, este sugerata de Neculce cu un remarcabil simţ al compoziţiei. Cronicarul tine treaz interesul cititorului prin felul cum alterneaza scenele de bucurie şi amăraciune, de ruşine şi speranţa, de întuneric şi lumina, care au toate ca erou principal un singur om, cărturar si aventurier deopotrivă, prin voia lui şi mai ales a altora.Legenda lui Milescu este, de fapt, o schiţă a vieţii unui om, un portret biografic, în care detaliile de caracterizare morala izvorăsc din întâmplări, trădând preferinta lui Neculce pentru portretul anecdotic. Dar ceea ce particularizează în mod deosebit această legendă este atmosfera de basm, de “a fost odată ca niciodată”, care învaluie treptat amintirea spătarului.

Prin aceasta, Neculce se dovedeste înca o dată un mare artist, intuind că oamenii suprevieţuiesc în legendă. Înzestrat cu o simţire aleasă, dar mai ales cu harul cuvântului, devenit artă, Ion Neculce este “întaiul mare povestitor român” (G. Calinescu).

Letopiseţul Ţarii Moldovei-Ion Neculce

Întemeierea Mănăstirii Putna

“O samă de cuvinte ce sunt audzite din om in om de oameni vechi şi bătrâni, şi în letopiseţu nu sint scrise,ce sau scris aicea,dupa domnia lui Ştefaniţa-voda,înaintea domniei Dobijii-voda.Deci cine va ceti şi le va crede,bine va fi,iară cine le va crede,iară va fi bine,cine precum îi va fi voia aşa va face.”

Altarul s-a construit acolo unde a cazut săgeata trasă de Ştefan-Voda dintr-un vârf de munte.Au mai tras 3 boieri,vataful si 2 copii din casa.Poarta s-a ridicat acolo unde a cazut săgeata vatafului iar clopolnita acolo unde a cazut săgeata unuia dintre copii.Celălalt copil a facut o înţelegere cu Ştefan-Vodă că dacă săgeata lui va cădea mai departre de a lui,pe muntele Sion,acestuia îi va fi tăiat capul.În locul tăierii capului lui Ştefan-Vodă a fost construită o biserică de lemn,dar s-a deteriorat datorită timpului.

Ultima parte este un izvor nescris.

Bibliografie• “Letopiseţul Ţarii Moldovei”-Grigore Ureche• “Letopiseţul Ţarii Moldovei-De neamul

moldovenilor”-Miron Costin• “O samă de cuvinte”-Ion Neculce• “Cronicari moldoveni”-Columna• “Limba si literatura română”-manual pentru

clasa a XI-a,editura Corint• www.wikipedia.ro

Drăgan Cristina Nicoleta

Dubleşiu Georgiana-Alina

Gündisch Diana Mariana

Obrejan Cristina-Elena

Drăgan Madălina Sorina

Trifan Florina

Clasa a XI-a B Prof.coordonator:Copăcean Adriana