An de an, în Şcheii Braşovului, odată cu

învierea naturii şi sărbătorile Sfintelor Paşti,

asistăm la un aspect a cărui manifestare de-

păşeşte de mult înţelesul îngust al unui sim-

plu obicei, cumulând în desfăşurarea lui

elemente de mit, rit, ceremonial şi magie,

subordonat celor trei aspecte alcătuitoare:

primăvăratic, pascal şi eroic.

Junii tineri

Junii Tineri reprezintă vechea ceată a fecio-rilor, adevăraţi întemeietori ai obiceiului, fiindprezenţi pe tot parcursul anului în ritualurile ju-nilor. Atributul de „tânăr” li s-a alăturat pentrua desemna deosebirea între cei necăsătoriţi,care, prin căsătorie, erau obligaţi să iasă dinrândurile companiei.

În trecut, Junii Tineri erau îmbrăcaţi în haineobişnuite româneşti: o cămaşă albă, lungă pânămai sus de genunchi, fără guler, cu mânecilungi şi largi. Aveau cioareci albi, strânşi pe pi-cior şi erau încălţaţi unii cu opinci, alţii cucizme. Pe cap purtau pălării cu borul larg şi

calota rotundă. La brâu erau încinşi cu şerparelate „ghintuite”, în care purtau pistoale. Purtaumustăţi mari, răsucite în sus, şi pletele lungipână pe umeri. Se înţelege că pe vreme urâtă seîmbrăcau mocăneşte, în cojoace şi sarice.

Astăzi ei poartă o cămaşă albă, cu creţuri,

lungă până la genunchi, peste care pun un„flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” şide un „spenţel” (haină şi jachetă) de culoarevânăt – închis, cu nasturi de argint sau suflaţicu aur. Cioarecii sunt tot albi, de dimie fină, iarîn picioare, indiferent de anotimp, poartăcizme. Pe cap poartă pălării din catifea, îm-podobite cu panglici tricolore. Este o evidentăasemănare între acest costum şi cel al românilordin ţinutul montan al Orăştiei, ceea ce conferăo notă în plus autohtoniei obiceiului, infirmândteoriile care susţin originea sud – dunăreană alui.

Pentru ieşirea călări la Pietrele lui Solomon,în trecut junii purtau doar „laibărul” fără„spenţele”, indiferent de vreme, lucru păstratpână astăzi.

Cei trei conducători (vătaful, armaşul mare şiarmaşul mic) se deosebesc de restul companieiprin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu„ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoareroşie, două galbene pentru armaşul mare, şi unaalbastră pentru armaşul mic, şi poartă panglicilate în „banduliera”, de pe umărul drept în jos,pentru vătaf de culoare roşie, respectiv galbenăşi albastră pentru armaşi. La încolonare, rujileşi panglicele formau tricolorul românesc, in-terzis transilvănenilor în veacurile de vitregieistorică. Multe din pălăriile vechi ale JunilorTineri poartă tricolorul în căptuşeala pălăriei.

Actualul steag al Junilor tineri a fost con-fecţionat în anul 1977, odată cu împlinirea cen-tenarului Independenţei, fiind confecţionat dinmătase de culoare roşie şi albastră, pe o parteavând clădirea liceului Andrei Şaguna, iar pe

partea opusă un june tânăr pe cal. Suportul estedin material lemnos, iar în vârf are o suliţă.Pentru a putea fi purtat pe cale, s-a confecţionato curea din piele tubulară, să susţină steagul şiechilibrul junelui.

Junii Bătrâni

Bineînţeles că şi în onomastica grupului e -xistă o nepotrivire, tânăr (june) – bătrân. Is-toriceşte, explicaţia o găsim în necesitateaîngroşării rândurilor celor ce luptau pentruapărarea ţinutului. Organizaţia Junilor Bătrâniare ca membri bărbaţii căsătoriţi din zona „PeTocile”.

Vestimentar, Junii Bătrâni poartă costumidentic cu cel al Junilor Tineri, dar fără panglicila pălărie, fiind şi aceasta o dovadă a originiicomune a celor două grupuri. În ultimul timp,exceptând şergile, membrii companiei poartătricolorul ca panglică în bandulieră. Pe pieptpoartă lenta tricolor.

În vechime, bătrânii, de fapt oameni căsă-toriţi, însoţeau alaiul, aşezându-se în urmagrupurilor de juni, iar ca grup sub numele deJuni Bătrâni sau constituit doar după 1877.

Ei organizează parastasul Junilor, dupătradiţie, în ziua de Florii, la Biserica SfântaTreime – Pe Tocile. Jocurile strămoşeşti au locla Crucea din Varişte, ridicată în 1816 de pro-topopul Voina Pitiş. Locul este cunoscut şi subnumele de „Pajiştea Mare”, şi aici sunt invitaţişi Junii Tineri, care scor fetele la joc.

Preot Vasile Oltean

Obiceiul Junilor din Şcheii Braşovului

17

Organizează şi participă, de asemenea, la ma-ialuri, prilej cu care confecţionează cocarde cutricolor şi le împart celor prezenţi în schimbulunei danii. Unul din maialurile tradiţionale estecel din „Poiana mică”, organizat de obicei înseptembrie (în anii noştri s-a renunţat la acesta).

Din bunurile păstrate azi în cadrul societăţiiJunilor Bătrâni (autorizaţi din 1991), după in-formaţiile date de preşedintele grupului, Nico-lae Văcaru, din următoarele bunuri: steagulsocietăţii, confecţionat în 1977, în contextulsărbătoririi centenarului Independenţei, carepoartă vechiul suport de lemn cu ţinte caremenţionează numele tuturor membrilor; buz-dugane, lente, ruji, biţcăne, o colecţie de docu-mente; vechile tablouri ale Junilor Bătrâni.Sediul societăţii este la Biserica Sf. Treime –Tocile. Se găsesc în litigiu cu cei care au aca-parat, după „naţionalizare”, „Cabana Junilor”din Poiană şi au transformat-o în restaurant.

Junii �aţionali Albi

Numiţi din vechime şi „alghi”, deoarece cos-tumul lor era alcătuit din veşminte albe. Junii Al-biori s-au constituit din anul 1860 în contextulînfiinţării Asociaţiunii Transilvănene pentru Cul-tură şi Literatura Poporului Român (ASTRA), înmarea lor majoritate făcând parte din breslelemăcelarilor şi negustorilor din Şchei.

Costumul lor diferă de cel al Junilor Tineri şiBătrâni prin cămăşile de pânză albă, scoase înafară, lungi până la genunchi şi largi, în 12 clini,împodobite cu fluturi aurii şi broderii în motiveromâneşti. Sunt încălţaţi cu cizme, iar pe cappoartă o căciulă de blană albă. Iniţial, purtau că-ciulă neagră, dar, pentru a se distinge de cele-lalte grupuri, şi-au confecţionat căciuli albe cu

„ţoc”, ca la Curcani, susţinută sub bărbie cu ocurea, modelul ei amintind de căciula lui MihaiViteazul, care în condiţiile celor trei popasuribraşovene a avut bune legături cu românii dinŞchei. (Oferă Bisericii Sf. Nicolae un „valtrap”– covoraş, aflat azi în proprietatea Bisericii

Negre; este pictat de Nicolae Cretanul în tindaBisericii din Şchei, pictură refăcută de CostinPetrescu în 1946; lasă drept danie pentru bise -rică moşia Micşuneşti – Ilfov; solicită ajutor ju-nilor din Şchei pentru a forţa porţile cetăţii, dupăce acestea au fost închise abuziv de judeţebraşovean, după întoarcerea lui Mihai dinMoldova. Nu întâmplător toate grupurile de junipoartă pe steagurile lor chipul marelui voievod).

La brâu, Junii Naţionali Albi au un chimirlat, cusut cu motive naţionale, şi numai vătafulpoartă o lăibărică (vestă) albă cu găitane negreşi pe margini cu cusături, realizate cu „troaca”

(un „război” decusut arhaic, cuciocănele, care adat şcheienilorporecla de „tro-cari”.

Astăzi, contrarvechiului obicei,Junii Albiori, încadrul încolonăriispre Pietrele luiSolomon şiînapoi, nu maiocupă locul altreilea, ci ultimul,permiţând Roşio-rilor, Curcanilor,Dorobanţilor şichiar Bra şo -vechenilor să de-fileze în faţa lor,Albiorii încheindplutonul.

Actualul steageste confecţionat în 1977, cu ocazia cente-narului Războiului pentru Independenţă,purtând pe o parte portretul marelui poet aldeşteptării noastre, Andrei Mureşianu, iar pecealaltă un albior – june. Suportul stea gului,confecţionat din lemn, poartă plăcuţe metalice(ţinte) cu numele şi pronumele tuturor mem-brilor grupului.

Junii Curcani

Compania s-a format în anul 1879 din rândulbărbaţilor care locuiau „Pe Coastă”. Numele de„Curcani” corespunde companiei omonimiceacoperită de glorie în Războiul pentru Inde-pendenţă de la 1877 al României, în condiţiileîn care românii din Ardeal nu puteau participala acest mare război; or, preluarea acestor cos-tume la numai doi ani după marele evenimenteste evident un răspuns la participarea însu-fleţită a românilor din Şchei, costumul de-venind un simbol. El este asemănător cu cel alJunilor Tineri, cu singura deosebire că, în locde pălării, poartă nişte căciuli negre „cu coc”,împodobite cu pene de curcan şi susţinute subbărbie cu o curea fină. Aceste căciuli amintescde cea a lui Mihai Viteazul, ca şi la albiori,motiv pentru care pe steagul companiei aparechipul eroului unităţii naţionale, precum şi tri-colorul românesc. Actualul steag a fost con-fecţionat în 1977, prilejuit de centenarulIndependenţei, purtând pe o parte chipul mare-lui voievod Mihai Viteazul, pe alta un june cur-can, iar pe suportul de steag numele membrilorîncrustat în plăcuţe metalice.

Ei organizează jocuri strămoşeşti în fiecarean la Crucea Muşicoiului, în ziua de„Sânchetru” (Sf. Petru şi Pavel, 29 iunie). Învechime, organizau maialui împreună cuDorobanţii, pe Tâmpa. Parastasele junilor Cur-cani au loc la Biserica Sf. Nicolae din Şchei.

Junii Roşiori

Ei constituie o a doua companie, care, princostum şi onomastică, aminteşte de Războiulpentru Independenţă de la 1877. Fondată în1908 prin desprinderea din rândul Junilor Al-biori, compania Junilor Roşiori încorporeazăbărbaţi căsătoriţi de pe „Cacova”. În proce-siunea festivă la Pietrele lui Solomon, JuniiRoşiori poartă costumul cel mai pitoresc: 18

cămaşa le este bogat brodată cu motive popu-lare şi sute şi chiar mii de paiete din argintaurit, încinsă cu un „şerpar” (brâu) cusut cumărgele şi fluturi aurii. „Laibărele” de dimiealb, cusute cu ibrişin negru, sunt împodobite cugăitane, pe care vătaful îl poartă pe umărulstâng, iar ceilalţi juni pe umărul drept. Carac-teristica lor – de unde şi numele – este potcapulde roşior cu „pompon roşu”. Din spusele unorbătrâni reiese că actualele pompoane sunt datede model de marele istoric Nicolae Iorga, carele procurase de la armata română cu prilejulpopasului Junilor Braşoveni la Bucureşti, încadrul serbărilor din 1906.

Actualul steag este confecţionat din mătasela 1977, cu prilejul centenarului Independenţei,purtând pe una din feţe chipul voievoduluiAlexandru Ioan Cuza, iar pe cealaltă faţă unRoşior – june. Suportul steagului are placate înmetal numele membrilor grupului.

Junii Dorobanţi

Organizaţi, împreună cu „Curcanii”, din1908, se desprind de aceştia începând cu anul1924, devenind grup distinct. Păstrează pe ac-

tualul steag al companiei lor (alcătuit în 1977,cu prilejul centenarului Independenţei) im a -ginea unui erou de la 1877, descris şi de Vasile

Alecsandri în poezia „Dorobanţul”. Vechiulsteag a dispărut în condiţiile tulburi ale anului1948, când prin decret guvernamental au fostdesfiinţate toate grupurile de juni. Costumuleste asemănător Curcanilor, cu singura deose-bire că poartă căciula sură, model MihaiViteazul, pe care apare stema Ţării Româneşti.În rândurile Dorobanţilor sunt recrutaţi junicăsătoriţi de pe străzile aparţinătoare zoneiCurcanilor şi de Pe Coastă. Ei fac maialurilelor la „Crucea Dreptăţii” de la „FântâniţaPopii”, iar în vechime şi pe Şaua Tâmpei, dupăcum ne informează preşedintele grupului deazi, Iosif Iepure. În 1974, prilejuit de semicen-tenarul înfiinţării, alcătuiesc un tablou festiv,aflat azi în Muzeul Junilor din Şchei.

La ora actuală, Junii dorobanţi au 65 demembri, dintre care şi 17 juniţe, înscrise îngrup.

Complementar grupului Dorobanţilor,funcţiona în Şchei din 1928 Societatea Pajişte-nilor „Crucea Dreptăţii”, al cărei statut a fostpublicat în tipografia braşoveană a lui IoannGoth, care avea ca scop „cultivarea spirituluide societate în tinerime, nobilimea moravurilorşi dezvoltarea inteligenţei, îndemnul la muncăşi economie…”. Publicăm în anexă acestestatute, oferite de preşedintele JunilorDorobanţi, Iosif Iepure.

Junii Braşovecheni

În ciuda faptului că se ştia că acest grup s-aconstituit în anul 1922, obţinând statut juridicîn 1929, din rândul românilor stabiliţi înBraşovul Vechi, ca semn al trăirii istorice co-mune cu românii din Şchei, deţinem un statutde existenţă a junilor din Braşovul Vechi, de laanul 1854, pe care îl redăm în anexă.

Ei sunt o imitaţie a Junilor Bătrâni, atât înprotocolul organizării, cât şi în port, cu deose-birea că, în loc de pălării, poartă căciula simplăţurcană cu „ţugui” (vârf).

19

Unici în România, Junii Brașovuluiîși au rădăcinile în istoria îndepărtată,dar existența lor este strâns legată delupta pentru independenţă a românilor.Cele șapte grupuri de juni au ca elementcomun simbolul național- TRICO -LORUL. Sărbătorile Junilor încep deBuna Vestire, prin ieșirea cu surla și con-tinuă în duminicile de după Paști, cândcetele scot fetele la joc. Punctul culmi-nant al festivităților are loc în DuminicaTomii, când se defășoară cel mai impor-tant ceremonial. În acestă zi Junii își îm-bracă tradiționalele costume pe care learată lumii în adevărata lor splen-doare.După ce înconjoară statuia erouluinecunoscut, li se sfințesc steagurile, juniise încolonează și pornesc parade.

Maialurile lor le organizează la „Foişorul”din Braşovul Vechi (str. Cloşca), într-un spaţiudominat de o frumoasă troiţă.

Juniţele

Rolul redus al femeilor în cadrul obiceiuluidin trecut şi până azi ar putea fi un argumentîn plus adus teoriei despre originea militară aJunilor, susţinută cu atâta ardoare de SterieStinghe 23 . Juniţele erau prezente în ziua deluni, a doua zi de Paşti, când feciorii mergeaudupă ouă roşii şi le stropeau cu parfum. Apoi leregăsim la „jocurile strămoşeşti” scoase la horăde feciori.

Splendoarea costumelor pe care le poartă lajocuri impresionează. El este purtat atât defetele necăsătorite, cât şi de femeile tuturorgrupurilor de juni. Au cămăşi albe de borangic,puţin decoltate la gât, cu mâneci largi de „spin-tură” sau „spintantof” (dantelă), terminate cu„pumni” (manşete) de pluş (catifea) brodate cufir. Manşetele de culoare verde sau galben în-chis se leagă cu panglici de mătase. Pestecămăşi poartă un laibăr de mătase din aceeaşiculoare cu fusta, care este croită în mai multefoi (clini). Laibărul, puţin răscroit la gât, seîncheie în faţa de jos până la jumătate cu copcinegre, lângă care sunt prinse câte şase „sponci”(rozete reliefate) din argint.

Femeile tinere poartă rochii de mătase, largi,în culori mai vii decât ale femeilor în vârstă.Rochiile sunt căptuşite cu pânză „făcută înpatru iţe” de aceeaşi culoare şi sunt tivite jospe margini cu şiret pluşat. Peste mijloc, juniţelese încing cu un brâu de catifea, peste care punun „posomat” (panglică galben cusută cu fir).Brâul se închide în faţă cu două paftale sau„limbi” (catarame lungi de o palmă şi late de 7

– 8 cm.) de argint aurit cu flori reliefate. Paf-talele se petrec una peste alta şi se prind cu şiretsau cârlig. Tot la brâu, într-o parte se prindecâte o fundă de mătase, care prin culoare con-trastează cu fondul costumului.

Pe cap se pune mai întâi „coancul” (o panglicăprinsă într-un inel îmbrăcat în mătase). Cu pan-glica se încinge mijlocul frunţii, iar după ce estetrecută prin inel, este lăsate pe spate. Deasupracoancului se pune „ghimbirul” (basma neagră,brodată pe margini cu flori galbene şi roşii, alecărui coluri se fixează în jurul inelului). „Bro-bodelnicul” din borangic se pune deasupra ghim-birului, trecându-se pe sub bărbie (în chip debroboadă), iar capetele, lungi de doi metri, suntlăsate pe spate. Remarcăm faptul că podoabelepentru cap nu mai sunt purtate azi de fete.

Primăvara şi toamna, femeile din Şcheiobişnuiesc să poarte deasupra acestui costumo scurteică din mătase neagră, fără mâneci şicăptuşită cu „misadă” (blană de pisică sălba -

tică). Iarna, ele adaugă o „giubea” lungă, căp-tuşită cu blană de vulpe, care, neavând nasturi,nu se încheie, ci se „omploască” (se poartănumai pe umeri).

Un adevăr neaşteptat: aceste costume ale fe-meilor sunt foarte asemănătoare cu cele ale„mocancelor” din Săcele şi, în oarecare mă-sură, cu ale săsoaicelor din Braşov.

Juniţele din Braşovul vechi se numeau„ţuţe”, pentru că bărbaţilor şi se spunea„ţuţuieni”, după căciula ţuguiată. Scoaterea lorla joc se făcea altădată – după cum mărturiseşteIeronim Bariţiu la 1867 în Groaveri, înainteaGimnaziului românesc – în joia de după Paşti,când veneau aici şi Junii Braşovecheni şi jucaubătuta, căluşarul ş.a. Jocul lor în Şchei este oreminiscenţă a adevărului că românii din Şcheişi cei din Braşovul Vechi au avut spaţiu şitradiţii comune, înainte de venirea saşilor, carei-au despărţit, permiţându-le revenirea în Şcheiabia după 1918.

20

Preotul Vasile Oltean, parohul BisericiiSf.�icolae din Şcheii Braşovului, esteun cărturar mult iubit şi preţuit debraşoveni (şi nu doar). Autorul mai mul-tor cărţi-document , dintre care amintim:„Prima Şcoală Românească” , „Datini şiobiceiuri străvechi”, „Junii Braşovului”.Totodată, este iniţiatorul şi custodeleMuzeelor „Junii Braşovului” şi „Primaşcoală de învăţătură din România”, am-bele situate în pitoreasca, strălucitoareacetate cu numele Şcheii Braşovului.