Bazine Hidrografice

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.1.2.7. Bazinul hidrografic al râului Argeş

Poziţionarea pe hartă a bazinului râului Argeş:


Bazinul hidrografic Argeş se învecinează la nord şi vest cu bazinul hidrografic Olt, la vest cu bazinul hidrografic Vedea şi la est cu bazinul hidrografic Ialomiţa (fig. 1.17.).Este situat într-o regiune foarte bine populată (peste 3,3 milioane locuitori în zonele urbane şi rurale) şi dezvoltată (industrie, agricultură, păduri şi resurse naturale) din ţară.

Bazinul Argeş este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice din România datorită potenţialului foarte ridicat de producere a energiei electrice şi alimentare cu apă (pentru industrie, irigaţii, populaţie, incluzând capitala - Bucureşti care este situata în acest bazin).


De asemenea, acest bazin este unul dintre cele mai bine echipatebazine hidrografice din ţară având un mare număr de lacuri de acumulare cu folosinţe complexe (producerea de energie, atenuarea viiturilor, alimentari cu apă), de derivaţii bazinale şi interbazinale, de regularizări, de îndiguiri, de prize de apă şi altele.Bazinul hidrografic Argeş dispune de bogate resurse de apă, suficiente pentru principalii utilizatori din zonă, dar neuniform distribuite în timp şi spaţiu. Principalele surse de apă din bazinul Argeş sunt apele de suprafaţă, reprezentate de râuri şi lacuri de acumulare şi apele subterane (freatice şi de mare adâncime). Resursele de apă teoretice totale din bazin sunt evaluate la 2656 mil.m3 (din care 1960 mil.m3 provin din apele de suprafaţă şi 696 mil.m3 din apele subterane). Circa 85,5% din aceste resurse teoretice sunt utilizabile din punct de vedere tehnic (2271 mil.m3 din care 1671 mil.m3 provin din râuri, lacuri şi lacuri de acumulare şi 600 mil.m3 din apele subterane).


22712656Total

600696Ape subterane

16711960Ape de suprafaţă

Resurse utilizabileResurse teoretice

Resursele de apă (milioane m3)Resursele de apă


Nivelul de utilizare a resurselor de apă în bazin este mare, circa 600 m3/loc. anual, doar din apele de suprafaţă.Râul Argeş este un important râu interior ce izvorăşte din Munţii Făgăraş (având două izvoare, pârâurile Capra şi Buda), curge în direcţie sudică intersectând o zonă muntoasă, câmpii înalte şi joase şi în final se varsă în fluviul Dunărea lângă Olteniţa, la sud de Bucureşti.Râul Argeş are lungimea de 340 km şi suprafaţa totală a bazinului de recepţie este de 12.550 km2. Principalii afluenţi ai Argeşului sunt Vâlsan, R. Doamnei, R. Târgului şi Dâmboviţa, pe partea stângă a bazinului şi Neajlov, pe partea dreapta. Dâmboviţa străbate capitala României printr-un canal construit în perioada 1987-1989.Reţeaua hidrografică a râului Argeş cuprinde un mare număr de râuri, cu o lungime totală de 4579 km (5,8% din lungimea totală a râurilor interioare din ţară).


2.824286Dâmboviţa1.346174Sabar

682120Glavacioc

1.748112Calnistea

639110Dâmbovnic

3.720186Neajlov

18443Carcinov

1.09672R. Târgului

1.836107R. Doamnei

34879Vâlsan

12.550340Argeş

Suprafata(km2)

Lungime (km)Râu


Cel mai mare lac de acumulare din bazin este Vidraru cu o capacitate de 465 mil.m3 destinat producerii de energie electrică, acumulare care a fost inaugurată în anul 1965.Densitatea reţelei este 0,36 km/km2 în medie şi densitatea maximă peste 1,40 km/km2; variind între 0,67 km/km2 în partea superioară, 0,51 km/km2 în partea centrală şi 0,30 km/km2 în partea inferioară a bazinului.Panta râului variază de la 10% în zonele muntoase, la 1-0,4% în zonele de deal şi până la mai puţin de 0,1% în zonele de câmpie.În prezent, o reţea de 28 km de derivaţii (tunele, galerii şi canale deschise) este în funcţiune în bazinul Argeş.


Întreaga amenajare complexă a râului Argeş (figura 4) este rezultatul mai multor etape de concepţie şi execuţie:Etapa iniţială (1960-1966) s-a localizat pe Argeşul superior, între Cumpăna şi Oieşti. S-a construit barajul Vidraru, în al cărui lac de acumulare sunt colectate şi debite din bazinele hidrologice vestice alăturate, respectiv Vâlsan şi Doamnei, dar şi debitele râului vecin, Topolog.Etapa a II-a (1965-1978) – s-au construit aval de Oieşti un număr de 14 hidrocentrale de joasă cădere. Această etapă este defalcată pe două sectoare, respectiv între Oieşti şi Valea Iaşului (1965-1969), amenajată preponderent energetic şi între Curtea de Argeş şi Piteşti (1969-1978) concepută şi amenajată astfel încât prioritatea în exploatare să fie asigurarea apei potabile şi industriale a consumatorilor din zonă.A III-a etapă, ca urmare a colmatării lacurilor Bascov şi Piteşti şi a anilor secetoşi, a avut drept scop proiectarea unei acumulări la Goleşti, ca rezervă la suplimentarea debitelor de apă potabilă şi industrială.Etapa a IV-a. După amenajarea în Bucureşti, a râului Dâmboviţa, a apărut ca necesară asigurarea posibilităţii de siguranţă şi suplimentare a debitului regularizat, astfel realizându-se barajul Zăvoiul Orbului.Ultima etapă de amenajare a râului Argeş s-a consumat după 1933, când s-a realizat acumularea Ogrezeni.Întreaga amenajare a râului Argeş dispune de o putere instalată de 417,5 MW şi o producţie de energie medie de 817 GWh/an. În acelaşi timp, asigură alimentarea cu apă potabilă şi industrială a consumatorilor riverani şi este sursa principală pentru Bucureşti.


Barajul Vidraru şi CHE Corbeni

Sectorul amenajat pe râul Argeşîncepe la nord de Cumpăna, în amonte de confluenţa râului Capra cu râul Buda. Captarea principală o constituie barajul construit pe cheile râului Argeş, între munţii Vidraru şi Posada. Debitul mediu captat în lacul de acumulare Vidraru este 19,33 m3/an, format din debitul mediu al râului Argeş şi debitele aduse de aducţiunea secundară râul Doamnei, precum şi debitele râului Topolog(afluent al râului Olt).


În acumularea Vidraru sunt concentrate, pe lângă debitul natural al râului Argeş, 7,33 m3/s şi debitele afluenţilor săi: debitele aduse de aducţiunea secundară râul Doamnei (tabelul alăturat) – 9,59 m3/s, debitele râului Topolog(afluent al râului Olt, captarea Topolog - baraj + CHE Cumpăna, tabelul 5) – 2,20 m3/s, Limpedea –0,07 m3/s şi Valea lui Stan – 0,15 m3/s. La confluenţa Râului Doamnei cu Argeşul, aproape de lacul de acumulare Piteşti, există barajul, lacul de acumulare şi centrala hidroelectrică Mărăcineni 0,28Captarea Dobroneag

1,98Baraj Vâlsan

1,07Captarea Cernat

0,05Captarea Izvorul Bradului

0,21Captarea Drăghina Mare

0,18Captarea Baciu

5,81Râul Doamnei, natural, baraj Baciu

Debit mediu captat (m3/s)

Captări


Dintre aceste captări amintite mai sus, care fac parte din aducţiunea secundară Râul Doamnei, două sunt baraje şi lacuri de acumulare (Baciu – fără CHE şi Vâlsan - prevăzută şi cu CHE), restul fiind prize tiroleze. Celelalte captări care aduc aport de debit în Vidraru sunt tot de tip tirolez. Ţinând seama de consumurile de apă, exploatarea acumulării Vidraru se face, de regulă, între cotele 778 mdM şi 830 mdM (NNR) corespunzător unui Vu ≅ 320 mil. m3. Acest volum este utilizat pentru regularizarea debitelor în scopuri energetice. Volumul de cca. 100 mil. m3, cuprins între cotele 740 mdM şi 778 mdM, este utilizat numai în cazuri de secetă excepţională, atât pentru producerea de energie electrică cât şi pentru asigurarea debitelor cerute de consumatorii din aval. Regularizarea debitelor pentru ambele folosinţe a fost luată în considerare la stabilirea parametrilor energetici la proiectareaCHE Corbeni.


Acumularea Vidraru are, conform proiectului, următoarele caracteristici:

416 GWhCapacitate energetică totală la Vu

219 GWhCapacitate energetică pe cădere proprie la Vu

778 mdMNivel minim energetic

830 mdMNivel normal de retenţie

318,6 mil. m3Volum util

464,77 mil. m3Volum total

CHE Corbeni centrală de derivaţie este una din centralele de vârf de mare putere din SEN, are conform proiectului, următoarele caracteristici:

90 m3/sDebit instalat

4 FrancisNumăr şi tip agregate

531 mdMCotă aval

730 mdMCotă amonte

400 GWh/anEnergie medie produsă

220 MWPutere instalată


EXEMPLU DE PREZENTARE A UNUI SECTOR:Zona cuprinsă între Corbeni şi Curtea de Argeş cuprinde 5 CHE de cădere mică amenajate pe canale sau ca centrale baraj. Principalele caracteristici ale zonei sunt prezentate alăturat:


2 KaplanNumăr şi tip agregate

485,5 mdMCotă aval

506 mdMCotă amonte

28,1 GWh/anEnergie medie produsă


CHE Oieşti

31 mLungimea barajului

20,5 mÎnălţimea barajului

508 mdMCota la coronament


Barajul şi lacul de acumulare Oieşti



444,5 mdMCotă aval

465 mdMCotă amonte

29 GWh/anEnergie medie produsă


CHE Cerbureni

31 mLungimea barajului

18 mÎnălţimea barajului

467 mdMCota la coronament


Barajul şi lacul de acumulare Cerbureni



465 mdMCotă aval

485,5 mdMCotă amonte

27,7 GWh/anEnergie medie produsă


CHE Albeşti

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.1.2.8. Bazinul hidrografic Cerna-Jiu

Poziţionarea pe hartă a bazinului:


Râul Cerna îşi are izvoarele pe versantul sud estic al Munţilor Godeanu şi curge în mare parte pe linia tectonică dintre Munţii Cernei - Bugu şi Vîlcanul Mehedinţi, iar afluentul său principal Belareca prin Depresiunea Mehadia.Suprafaţa bazinului este de 1433 km2, iar lungimea 84 km.Valea sa tectono-erozivă longitudinală, care porneşte din Masivul Godeanu şi-l desparte de Munţii Cernei este aproape dreaptă pînă la confluenţa cu Belareca. Ea este foarte adâncă, iar eroziunea nu prea a transformat din configuraţia sa iniţială, datorită rocilor rezistente la coroziune. Are numeroase sectoare de chei, în general lipsite de albie majoră şi cu pante, care pe prima parte depăşesc 30 m/km, iar pe cea de-a doua deşi scad, se menţin aproape de 10 m/km.


Izvoarele Cernei pot fi considerate de fapt cele ale Cernişoarei, care se află pe cumpăna de ape cu Jiul Românesc . Din dreapta pârâul abia format primeşte doi afluenţi din zona alpină inferioară Măneasaşi Gîrdomanul, sosiţi din circuri glaciare din nord-estul culmilor Sturul(2149 m) şi Gârdomanul (2077 m). Ultimul drenează şi lacul glaciar cu acelaşi nume. In aval de primirea Gîrdomanului, Cernişoaraferestruieşte epigenetic creasta calcaroasă şi pătrunde în mica depresiune de la Urzicari, unde captează izbucul carstic Izvorul Cernei, care este considerat de localnici ca obârşia Cernei.După o nouă îngustare, râul Cerna în două bazinete, de unde primeşte din dreapta afluenţii Valea Cărbunelui, Valea lui Iovan şi Balmezu. Urmează cheile Corcoaiei cu numeroase forme de coroziune a albiei calcaroase, cu marnite, căderi locale mari. Valea rămâne îngustă până în dreptul unei mici depresiuni, Cerna Satului, unde primeşte pe Cerna Naiba, Olanul şi în aval pe Valea Craiovei.


În aval valea se îngustează mai mult, primeşte mici afluenţi: Arsaca în stânga, iar restul Iauna, Topenia, Iuta, Prisacna pe dreapta, după care se formează încă două mici bazinete şi apoi Cerna pătrunde în frumosul defileu al Cheilor Herculane, cu o lungime de 20 km, care ţine până la confluenţa cu Belareca.La Cheile Herculane sunt o serie de fracturi transversale pe sistemul de fracturi longitudinale, zona este frământată şi apar izvoare termominerale, unele din calcare recifale, altele din granite iar altele de sub nivelul Cernei.În aval de Pecinişca, Cerna primeşte din dreapta pe afluentul său principal Belareca (S=704 km2, L=34,7 km) care traversează Depresiunea Mehadia şi îşi colectează apele atât din versantul sud-vestic al Munţilor Godeanu cât şi din versanţii de vest ai Munţilor Semenic-Almaj. Bazinul este constituit din roci variate: şisturi cristaline, gresii cretacice, formaţiuni greso-calcaroase, sedimente sarmatice şi roci eruptive. După ieşirea din depresiune formeează un con de dejecţie destul de extins. Afluenţii săi cei mai importanţi sunt Bolvaşniţa şi Mehadica.După unirea cu Belareca cursul inferior al Cernei are caracter de defileu săpat în calcare şi în aval, în şisturi cristaline. Între ele este format bazinetul Bîrza-Topleţ este un adevărat punct de adunare a apelor: Iardaşiţa Mare şi Sacherstiţa din dreapta şi Valea Mare din stînga.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.1.2.9. Bazinul hidrografic Timiş-Nera-Bârzava


Râul Timiş, îşi adună apele de pe o suprafaţă de 5248 km2, în cadrul căreia relieful prezintă cele mai variate forme. Lungimea sa însumează 87 km, debitul mediu multianual ajungând la 35,96 m3/s la ieşirea din judeţul Caraş-Severin. Originea râului se află în Munţii Semenic, sub Vârful Goznei, având ca afluenţi Hidegul, Teregova, Sebeş şi BistraCaraşul, râul de la care o parte a ţinutului Dunării de Jos apusene a preluat numele, izvorăşte din Munţii Aninei şi după un traseu de 76 km pe teritoriul României se varsă în Dunăre pe teritoriul Iugoslaviei. Suprafaţa bazinului său de recepţie este de 1118 km2, în cadrul căreia relieful are altitudini şi pante medii cu valori de 10 m / km şi respectiv 26 m / km.


Nera îşi are izvoarele sub Vârful Piatra Goznei din zona golului montan al Semenicului, unde este cunoscut sub numele de Nergana, având o lungime de 26 km. Cursul total al Nerei are lungimea de 131 km şi o suprafaţă a bazinului de 1360 km2.Cerna îşi are izvoarele pe versantul sud-estic al Munţilor Godeanu şi aproape pe întregul său traseu de 84 km prezintă caracteristicile unui râu de munte.Bistra îşi adună apele din zona circurilor glaciare ale Munţilor Ţarcu şi până la confluenţa cu Timişul curge printr-un culoar tectonic pe o lungime de 46 km, drenând un bazin de 908 km2.Râul Bârzava izvorăşte de sub culmile înalte ale Semenicului, de-a lungul cărora şi-a săpat o vale adâncă, drenând o suprafaţă de 30 km2.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.1.2.10. Bazinul hidroenergetic Siret-Prut

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.1.2.10. Bazinul hidroenergetic Siret-Prut

SIRETUL izvorăşte din Carpaţii Păduroşi (Ucraina). Curge prin mijlocul Moldovei, străbate Podişul Sucevei, formează un culoar larg între Subcarpaţii Moldovei şi Podişul Moldovei, trece prin Câmpia Românş (Câmpia Siretului Inferior) şi se varsă în Dunăre în apropiere de oraşul Galaţi. Îşi adună majoritatea apelor de pe versantul estic al CarpaţilorOrientali, având un bazin asimetric.Afluenţi: Suceava, Moldova (limita nordică a Subcarpaţilor), Bistriţa cu Dorna, Bistricioara, Bicaz, Trotuş, Putna, Râmnicul Sărat, Buzău, Bârlad cu Vaslui.Amenajări hidroenergetice: pe Bistriţa şi Siret.Oraşe principale: Paşcani, Roman, Bacău pe Siret, Suceava pe râul Suceava, Piatra Neamţ pe Bistriţa, Oneşti pe Trotuş, Buzău pe râul Buzău, Vaslui şi Bârlad pe râul Bârlad.

BAZINE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA1.2. BAZINELE HIDROGRAFICE ÎN ROMÂNIA.

1.2.10. Bazinul hidroenergetic Siret-Prut

Râul Prut, lung de 953 km, izvorăşte din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. Principalul afluent pe partea dreaptă este Jijia cu afluenţii Bahlui şi Baseu. Există pe Prut amenajări hidroenergetice (la Stânca-Costeşti) realizate împreună cu Republica Moldova.Cel mai mare oraş din calea sa este Cernăuţi, în Ucraina. Alte oraşe apropiate de cursul său sunt: Săveni, Iaşi şi Huşi, în România, şi Ungheni şi Cahul, în Republica Moldova.Aria bazin hidrografic: 27500 km2.Izvoraste din Carpatii Ucrainei.Se varsa in Dunare.Lungime 953 km.

Bazine Hidrografice

Documents

Transcript of Bazine Hidrografice