BAZA FURAJERĂBaza furajeră este constituită din totalitatea furajelor ce se utilizează în hrana animalelor. Aceste furaje pot fi de origine vegetală

sau de origine animală. De asemenea într-o pondere mai mică cantitativ dar deosebit de importantă pentru producţie este categoria furajelor minerale. Furaje de origine vegetală Din punct de vedere sistematic cele mai importante plante de nutreţ sunt clasificate astfel:

1. Leguminoasele – sunt reprezentate în flora spontană printr-un număr impresionant de specii. Valoarea furajeră deosebită este determinată în primul rând de conţinutul ridicat în substanţe proteice.

După timpul de exploatare avem două categorii de leguminoase: a) Leguminoase perene – unde durata de exploatare se întinde pe mai mulţi ani (nu necesită însămânţare în fiecare an). Din această categorie fac parte: - Lucerna albastră – MEDICAGO SATIVA - Trifoiul roşu – TRIFOLIUM PRATENSE - Sparceta – ONOBRICHIS VICIIFOLIA - Ghizdeiul – LOTUS CORNICULATUS b) Leguminoase anuale – durata de exploatare se întinde pe un singur an (necesită însămânţare în fiecare an). - Măzărichia – de primăvară VICIA SATIVA de toamnă VICIA VILLOSA - Mazărea furajeră – PISUM ARVENSE (SATIVUM comestibil) - Soia – GLICINE MAX. - Latirul – LATIRUS SATIVUS - Bobul – VICIA FABA

2. Gramineele – este categoria cu cea mai mare pondere din totalul furajelor. Ajung la o pondere în unele cazuri de 80-90% din totalul unei pajişti. La fel ca şi la leguminoase avem:

a) Graminee anuale de nutreţ 1. Porumbul furajer – ZEA MAYS 2. Sorgul furajer (zaharat) SORGHUM SACCHARATURI) 3. Secara furajeră – SECALE CEREALE 4. Iarba de Sudan – SORGHUM HALEPENSE 5. Raigrasul anual – LOLIUM ITALICUM b). Graminee perene de nutreţ (tratate în cap. Pajişti)

3. Rădăcinoase şi tuberculifere - Sfecla furajeră – BETA VULGARIS - Morcovul furajer – DACUS CAROTA - Topiamburul – HELIATUS TUBEROSUS.

4. Cucurbitaceele de nutreţ - Dovleacul comun – CUCURBITA PEPO - Pepenele furajer – CITRULLUS COLOCYNTHOIDES - Dovleacul alb – CUCURBITA MAXIMA

5. Alte plante de nutreţ - Varza furajeră – BRASICA OLERACEA - Floarea soarelui furajeră – HELIANTUS ANNUUS - Rapiţa – BRASSICA HAPUS. Leguminoase perene 1. Lucerna albastră - se cultivă în ţara noastră cât şi pe plan mondial pe suprafeţe întinse datorită însuşirilor ei deosebite: - dă producţii mari şi cu însuşiri excelente - foarte rezistentă la secetă şi îngheţ - porneşte repede în vegetaţie primăvara - reacţionează bine la irigaţii - se pretează la diferite moduri de folosire (nutreţ verde, fin, făină de fân, nutreţ murat etc.) - conţine elemente minerale Ca, P - este bogată în vitamine – A, K, D - are un grad ridicat de digestibilitate - este o plantă perenă ce trăieşte 7-10 ani. Zonele cele mai favorabile pentru cultură: - Câmpia Olteniei, Munteniei, Banat - Transilvania, Dobrogea – irigat. - se seamănă primăvara timpuriu – 18-20 kg/ha Recoltarea lucernei se face în funcţie de modul de folosire: - pentru fân se recoltează de la îmbobocire – înflorire - producţia de MV – 20-30 t/ha - pentru MV – la iesle – recoltarea se face înainte de îmbobocire - producţia de MV – 15-20 t/ha

- cea mai bună înălţime la cosit este de 5-8 cm de la suprafaţa solului, iar ultima coasă la 8-10 cm. - firul de lucernă se aşează la păstrare în fânare când are un conţinut de 15-17% apă. - făina de lucernă se păstrează în saci de polietilenă de culoare închisă, sau saci de hârtie - se poate transforma în granule

1

Producţii: - producţiile cele mai mari se obţin în anii 2-4 de vegetaţie - cele mai mari producţii se obţin la coasa I - producţia de fân reprezintă 25% din producţia de masă verde - dacă la coasa I avem 50 t MV/ha – înseamnă că producţia de fân este de aproximativ 12,5 t/ha - producţia coasei II – 50-60% - din coasa I – 25-30 t - producţia coasei III – 25-30% - din coasa I – 12-13t. 2. Trifoiul roşu - are aproximativ aceleaşi calităţi ca şi lucerna - se cultivă în ţară la noi în Câmpia Transilvaniei, în Banat, regiunile Subcarpatice - spre deosebire de lucernă trifoiul roşu are durata de exploatare mai scurtă – 2 ani. Producţiile cele mai mari se realizează în al II-lea an. - se seamănă primăvara timpuriu – 16-20 kg/ha şi foarte important se seamănă cu o plantă protectoare (orzoaică, orz de primăvară umbresc mai puţin) - de asemenea direcţia de semănat este perpendicular pe rândurile plantei protectoare Recoltarea – în primul an numai prin cosit - în anul II – când cel puţin jumătate din plante sânt în floare - trifoiul roşu dă în mod obişnuit 2 coase - producţia obişnuită este de 30t/MV/ha. 3. Sparceta - la noi în ţară se cultivă pe câteva mii de ha dar suprafaţa este în continuă creştere - se foloseşte în alimentaţia animalelor sub forma de: fân, nutreţ verde la iesle - plantă perenă ce trăieşte 10-20 ani - este mai rezistentă decât lucerna - se cultivă în Centrul Olteniei, Munteniei, Podişul Transilvaniei, Nord-Estul Moldovei - se poate semăna primăvara sau toamna - cantitatea de sămânţă /ha este 100-120 kg - se seamănă cu plante protectoare în regiunile umede şi fără plantă protectoare în regiunile secetoase Recoltarea – anul I producţii foarte mici - anul II – VI – 1 coasă şi o otavă - cea mai bună producţie – la coasa I - producţia de MV/ha – 15 – 25 t 4. Ghizdeiul - însuşiri: - dă producţii mai mari decât lucerna şi trifoiul pe soluri sărace şi podzolice - se poate menţine în semănături 20-30 ani - fânul are un procent mai mare de frunze - se pretează foarte bine la păşunat pentru că se reface foarte repede - în stare verde nu produce metorizaţii. Zonele de cultură – sunt recomandate zonele cu soluri podzolice (deal, podiş) Semănatul: - primăvara foarte devreme - vara - toamna - cantitatea de sămânţă 12-16 kg/ha - producţii: 15 – 20 t/ha MV – repartizate în 3-4 coase. Leguminoase anuale de nutreţ MĂZĂRICHEA – din această grupă fac parte mai multe specii din genul VICIA. Cele mai importante pentru culturile furajere sunt: - măzărichea de primăvară VICIA SATIVA - măzărichea de toamnă VICIA VILLOSA.

Măzărichea este o leguminoasă anuală de mare importanţă pentru cultura furajeră pentru faptul că semănată în amestec cu o graminee anuală (grâu, orz, ovăz, secară, triticale) formează borceagurile. Borceagurile au importanţă deosebită întrucât se pot administra atât sub formă de masă verde la grajd cât şi sub formă de siloz sau de fân. În funcţie de perioada anului în care se execută semănatul plantelor avem două tipuri de borceag: - borceag de toamnă (măzăriche de toamnă + secară, orz, grâu, triticale) - semănatul se execută în a doua decadă a lunii august, prima decadă a lunii septembrie - cantitatea de sămânţă 140-180 kg/ha – măzăriche 90- 120 kg - graminee 50-60 kg - borceag de primăvară (măzăriche de primăvară + ovăz, orzoaică etc.) - semănatul se execută primăvara în prima urgenţă (sfârşit de martie, început de aprilie)

- cantitatea de sămânţă 120-150 kg/ha – măzăriche 90- 100 kg - graminee 40-50 kg

De reţinut faptul că semănatul plantelor se execută separat. Prima se seamănă gramineea iar leguminoasa se seamănă ulterior perpendicular ca direcţie pe rândurile semănate anterior. Semănatul se execută la 12,5 cm. Recoltarea plantelor depinde de modul de utilizare a furajelor rezultate: - pentru masă verde – recoltarea se face treptat şi poate începe când cereala are o înălţime de 40 cm. - producţia la ha este de 10-15 t - pentru fân sau siloz recoltarea se face când cereala a ajuns la înspicare).

2

MAZĂREA FURAJERĂ Ca plantă de nutreţ mazărea furajeră este folosită la majoritatea speciilor de animale, fiind foarte bine consumată de animale. Se

poate cultiva în amestec cu o graminee formând borceagul ce se poate administra atât sub formă de masă verde la iesle sau sub formă de fân sau siloz.

La mazăre în cultură simplă se utilizează o cantitate de sămânţă de 150-200 kg/ha. În amestec pentru borceag se seamănă astfel: - pentru borceagul de toamnă 120-150 kg/ha din care 80- 100 kg mazăre - pentru borceagul de primăvară 150-210 kg/ha din care 100-150 kg mazăre.

Producţia de masă verde la hectar este de 30-35 t iar de sămânţă 1500-2500 kg/ha.

SOIA Datorită conţinutului mare în proteine (seminţele conţin 37% proteină) soia reprezintă cea mai importantă plantă proteică. Calitatea

proteinelor din seminţele de soia sunt unanim recunoscute şi pot înlocui aproape în totalitate proteinele de origine animală (din făinurile proteice animale). Se cultivă mai mult pentru producţia de boabe dar se poate cultiva şi pentru masă verde în amestec cu o graminee, formând borceagul. Se seamănă primăvara când temperatura solului are 8- 10°C. Cantitatea de sămânţă la ha este de 80-90 kg. De asemenea se poate semăna în amestec cu porumb pentru siloz – 12-15 kg porumb - 30-40 kg soia/ha. - Producţii la ha – boabe 3.000-4.000 kg - Masă verde în amestec cu porumb pentru siloz – 50 t.

LATIRUL - se foloseşte în hrana animalelor sub formă de furaj verde, fân sau nutreţ murat

- având tulpina agăţătoare se seamănă în amestec cu o graminee (ovăzul) primăvara foarte timpuriu cu o cantitate de sămânţă 140-160 kg/ha – din care 90-120 kg la tir, 40-50 kg ovăz - producţii: în cultură pură: 1500-2500 kg boabe la hectar - 30-35 masă verde/ha (5-6 t fân)

BOBUL - este o plantă destul de importantă, seminţele se utilizează în alimentaţia omului, iar la animale se poate utiliza sub toate formele: furaj verde, nutreţ murat, concentrat - se seamănă primăvara timpuriu cu o cantitate de 150- 200 kg/ha - pentru masă verde se seamănă în amestec cu porumb – 15-20 kg porumb/ha - 80-100 kg boabe/ha - recoltarea pentru masă verde se face la începutul înfloririi – 30-40 t/ha - producţia de boabe 3000-3500 kg/ha.

Graminee anuale de nutreţPorumbul

Datorită multiplelor sale calităţi, a însuşirilor biologice valoroase cultivarea porumbului s-a extins relativ repede ocupând poziţia a treia în lume după grâu şi orez. La noi în ţară se cultivă pe o suprafaţă de aproximativ 3.200.000 ha. În hrana animalelor se utilizează boabe de porumb la toate speciile de animale iar la unele dintre specii se poate utiliza planta cu rezultate excelente atât ca masă verde cât şi ca furaj murat (siloz). Semănatul – pentru producţia de boabe – porumbul se seamănă primăvara în epoca a II-a, temperatura solului 8-10°C (20 aprilie – 1 mai) - cantitatea de sămânţă variază – 15-30 kg/ha - pentru masă verde sau siloz - pentru masă verde – se seamănă la o distanţă mai mică între rânduri – cantitatea de sămânţă variază între 80- 150 kg/ha - pentru siloz se seamănă la fel cu porumbul pentru boabe. Recoltarea şi producţii la hectar – pentru boabe recoltarea se face când porumbul a ajuns la maturitate – când boabele au un conţinut de 20-24 % apă - producţii 3.000-5.000 kg/ha - pentru siloz – recoltarea se face în faza de lapte – ceară (când boabele au 70-75% apă) - producţii de 30-45 t/ha (în condiţii de irigare se poate ajunge 70-80 t/ha - pentru masă verde – se recoltează când plantele au ajuns la o înălţime de 60-70 cm - producţii 20-30 t/ha – irigat 40-60 t/ha.

Orzul este una din cele mai vechi plante de cultură. În cultură există două varietăţi orzul de toamnă mai productiv şi orzul de primăvară. Orzul de toamnă ocupă 90% din suprafaţa totală, se seamănă în prima parte a lunii octombrie cu o cantitate de sămânţă de 180-200 kg/ha. Orzul de primăvară – se seamănă primăvara în prima epocă180-220 kg/ha. Producţii – orzul de toamnă – 4.000-5.000 kg/ha – boabe - orzul de primăvară – 2.000-2.500 kg/ha

Ovăzul ca şi cultură este răspândit pe toate continentele. Boabele de ovăz constituie unul din cele mai importante nutreţuri concentrate fiind de neînlocuit în alimentaţia cabalinelor. Se utilizează cu succes de asemenea şi în furajarea celorlalte categorii de animale. Semănatul pentru ovăzul de toamnă – 1-10 octombrie - pentru ovăzul de primăvară – foarte timpuriu

3

- cantitatea de sămânţă – 150-200 kg/ha - recoltarea se face la maturitate - producţii 2.500-4.000 kg/ha.

Rădăcinoase şi tuberculifere

SFECLA FURAJERĂ Este apreciată în mod deosebit pentru calitatea furajului cât şi pentru productivitatea mare. În hrana animalelor se folosesc

rădăcinile şi frunzele. Rădăcinile reprezintă un nutreţ suculent bogat în zaharuri. Introducerea sfeclei în raţia vacilor de lapte sporeşte valoarea energetică a acesteia. MORCOVUL FURAJER

Ca plantă furajeră se cultivă pe suprafeţe mici datorită insuficientei mecanizări a lucrărilor de întreţinere. Este o plantă de furaj destul de importantă datorită conţinutului mare în vitamine în special vitamina A. Rădăcina morcovului constituie un nutreţ succulent indispensabil pentru reproducători şi tineret. Semănatul – se face primăvara devreme în prima urgenţă - cantitatea de sămânţă este 3-4 kg/ha. Recoltarea se face toamna târziu, rădăcinile se sortează şi se depozitează în silozuri peste iarnă. - producţia este de 30-50 t/ha. TOPINAMBURUL (Hapul porcesc) - este o plantă originală din Mexic, la noi în ţară culturile au început în ultimul timp că se extindă - tuberculii şi plantele verzi sunt folosite ca furaje suculente Semănatul foloseşte tuberculii de 30-50 g ce se plantează toamna sau primăvara - cantitatea necesară 1.500-2.500 kg/ha.

Recoltarea se face toamna după formarea inflorescenţelor, plantele se recoltează şi se însilozează. - producţii – 30-35 t/ha tubercul - 30-50 t/ha tulpini cu frunze. Cucurbitaceele Dovleacul comun

Este o plantă foarte răspândită mai ales în gospodăriile ţărăneşti, cu un grad ridicat de digestibilitate. Se utilizează de obicei în hrana porcilor dar se poate utiliza cu succes şi în hrana vacilor de lapte sau a taurinelor la îngrăşat. Fructele sunt bogate în vitamine, în special în vitamina C. - se seamănă în cultura principală sau intercalat - semănatul se efectuează primăvara când temperature din sol a ajuns la 8-10°C folosindu-se 5-6 kg sămânţă la ha - recoltarea se face în funcţie de necesităţi, începând cu luna august - pentru a fi păstrat peste iarnă recoltarea se face la maturitate atunci când frunzele au început să se usuce - producţia la ha poate ajunge la 150-200 t.

Alte plante de nutreţ Rapiţa – face parte din categoria plantelor uleioase. Ca plantă de nutreţ este utilizată mai ales sub formă de nutreţ verde care este bine consumat de toate speciile de animale (în special vaci de lapte, porci). - turtele de rapiţă au de asemenea utilizare în hrana animalelor Semănatul – se execută toamna în a doua decadă a lunii septembrie, prima decadă a lunii octombrie - cantitatea de semânţă la ha – 12-15 kg. Recoltarea - se face în intervalul cuprins între începutul şi mijlocul fazei de înflorire când plantele au 25-30 cm înălţime - producţia este de 20-25 t/ha masă verde

Varza furajeră Importanţa acestei plante este dată de faptul că dă producţii ridicate la ha şi poate fi folosită până târziu către sfârşitul toamnei. Semănatul – se poate efectua prin plantare la sfârşitul lunii aprilie sau poate semăna direct în camp - când se seamănă direct în câmp se folosesc 4-6 kg/ha. Se recoltează pe etape în funcţie de necesităţi începând în momentul când frunzele de la baza tulpinii s-au îngălbenit. - producţii – 40-50 t/ha masă verde.

Lucrarile de intretinere a culturilor -Combaterea eficienta a buruienilorCombaterea chimica se realizeaza cu erbicidele: Diizocab, Eradicane sau Alirox (5-6 l p.c./ha), care se incorporeaza in sol cu grapa cu discuri;Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se aplica preemergent, inainte de semanat, urmatoarele timpuri de erbicide: Dual 500 (3-5 l/ha), Eradicane 6 E (6-8 l/ha), Butizin 40 SC (6-8 kg/ha), Diizocab 8 CE ()7-9 l/ha;Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se poate utiliza: SDMA (1,5-2 l/ha), Sanrom 375 SC (1 l/ha). -Combaterea prin lucrari mecanicePentru combaterea buruienilor rezistente la erbicide se vor face 2-3 prasile mecanice cu ajutorul cultivatorului – prima prasila se va face cat mai timpuriu posibil; - prasilele urmatoare se fac la intervale de 20-25 zile. -Irigarea

4

Irigarea este o masura tehnologica importanta, deoarece aduce sporuri de productie de 30-40%. Pentru porumbul siloz se aplica 2-4 udaturi cu o norma de udare de 500-600 mc/ha apa. Din punct de vedere calendaristic, perioadele critice pentru aprovizionare cu apa sunt: 20-30 iunie si 20-30 august.

Aplicarea îngrăşămintelorFosforul. Borceagul de primăvară şi amestecurile furajere de primăvară în structura cărora intră trifoiul de Alexandria dau producţii mari când conţinutul solului în fosfor mobil este de minimum 7 mg g sol (30 ppm). Se administrează sub arătură, 70-80 kg P2O5/ha.Potasiul. Pe solurile acide care sunt deficitare în potasiu mobil se administrează anual 60-70 kg K2O/ha.Azotul. Borceagul de primăvară se fertilizează cu 50-60 kg N/ha, iar pentru cultura succesivă se aplică 40-50 kg N/ha. Culturile furajere în componenţa cărora intră trifoiul de Alexandria nu reclamă îngrăşăminte azotate.Amendarea, pe solurile acide, se face o dată la 8-10 ani, de care beneficiază şi culturile la care ne referim.

Lucrările de întreţinere a culturiiCombaterea buruienilor. Borceagul de primăvară poate fi afectat de buruieni dicotiledonate; acestea se combat cu Dicotex (1 l/ha), sau un alt produs similar, care se aplică la începutul fazei de rozetă a buruienilor. Amestecul furajer în componenţa căruia intră trifoiul de Alexandria, datorită creşterii intense a plantelor luptă eficient cu buruienile, motiv pentru care folosirea erbicidelor nu este necesare; când însă cultura este puternic infestată cu buruieni dicotiledonate se poate face un tratament cu 2,4 DB (1,5-2,0 l/ha), sau cu Basagran forte (1,5 l/ha), care se aplică în faza de început de rozetă a buruienilor.Combaterea dăunătorilor. În cazul borceagului de primăvară, când se manifestă atacul gândacului băbos (Lema melanopa), care apare de regulă la începutul înspicatului ovăzului, se impune recoltarea culturii înainte cu câteva zile faţă de epoca optimă; această măsură este indicată doar în situaţia în care plantele de ovăz sunt atacate în proporţie mai mare de 10-15 %. Dacă atacul acestui dăunător se manifestă mai timpuriu se face un tratament cu un piretroid, de preferat Fastac CE (100-150 ml/ha); masa vegetală se poate introduce în furajare după 2-3 zile de la tratament. Pentru amestecul furajer în structura căruia intră trifoiul de Alexandria nu sunt necesare tratamentele chimice, cultura nefiind afectată de dăunători care să influenţeze semnificativ nivelul recoltei.Irigarea. Unităţile agricole situate în sudul ţării, care au acces la un sistem de irigare, în anii secetoşi, pot iriga amestecul furajer în compoziţia căruia intră trifoiul de Alexandria; irigarea este necesară mai ales pentru coasele II şi III pentru care se aplică 1-2 udări cu norme de 45-55 mm. Prima udare se aplică la 5-6 zile după recoltarea culturii, iar cea de a doua după un interval de 12-14 zile; în aceste condiţii producţia acestor coase se dublează.ovazul

Lucrări de întreţinereÎn primăverile secetoase se recomandă tăvălugirea terenului, imediat după semănat.Combaterea integrată a buruienilor se realizează prin respectarea tuturor lucrărilor agrotehnice (rotaţie, fertilizare. Lucrările solului) şi

prin aplicarea unor erbicide:- în cazul buruienilor rezistente la 2,4 – D (Setaria sp., Fumaria sp., Papaver sp., Matricaria sp.) se poate aplică unul din produsele: Icedin

forte (2 l/ha), Logran D (1,5 l/ha), Oltisan extra (1 l/ha), în intervalul încheierea înfrăţitului – apariţia primului nod, când temperatura minimă a aerului este de 8-10 0C;

- în cazul unor buruieni senibile la 2,4 – D, se vor putea folosi erbicidele: SDMA (1,5-2 l/ha), Dicotex (2-3 l/ha), aplicat când ovăzul este înfrăţit, iar temperatura aerului este de cel puţin 15 0C;

- combaterea gândacului ovăzului (Lema melanopa L.) se tratează, parţial sau pe întreaga solă, cu unul din insecticidele: Sinoratox 35 (2-3 l/ha), Onefon 80 (1 kg/ha), Carbetox (3 l/ha), sau prăfuiri cu Lindatox 3 sau PEB + Lindan, în doză de 20-25 kg/ha.

5