8/10/2019 Batrinul Si Marea e.heminguay

1/3

Batranul si marea

Este o istorisire deosebit de miscatoare, relatata de scriitorul american Ernest Hemingway.

Un batran pescar cubanez, foarte sarac, s-a imprietenit cu un baietel strengar. Mult timp baiatul a insotit pe batran la mare,dar acesta nu a prins nici un peste.

Parintii baiatului si-au zis ca, desigur, batranul avea ghinion, astfel ca au interzis fiului lor sa-l mai insoteasca. Copilul a fost

intristat, batranul la fel.

Atunci batranul a plecat singur in barca lui, in cautarea unui peste mare. A pandit momentul fluxului si a asteptat. Deodata

cineva musca din momeala. Trebuie sa fie un peste foarte mare, pentru ca trage de funie si duce barca in larg. Dar aceasta

este bine ferecata si nu poate sa scape.

Batranul si-a zis ca, avand un peste de asemenea marime, s-a facut bogat; mai trebuie sa-l aduca la suprafata si sa-l

omoare. Dar pestele scapa mereu in adancul in tunecos, avand la celalalt capat al firului barca si cu batranul in ea.

Timp de doua zile si trei nopti s-a dat lupta intre om si peste. Care dintre cei doi se va istovi mai intai? Care din ei va triumfa

asupra celuilalt? Mainile pescarului sunt sangerande, umarul lui de asemenea, din cauza frecarii coardei. Ii este foame, se

hraneste cu scoici crude; ii este frig, se acopera cu un sac; ii este sete, bea restul dintr-o sticla cu apa dulce... si pestele il

trage mereu mai departe de tarm.

In cele din urma, pestele oboseste. Se ri dica la suprafata; batranul il vede. Este un peste-sabie, urias. Batranul ii strapunge

inima cu har ponul. El va putea sa-l aduca, dar pestele este prea mare ca sa intre intr-o barca. Ce este de facut?

Batranul randuieste incarcatura pe flancul ambarcatiunii sale si inalta panza. Barca ina inteaza cu toata greutatea pe care o

trage. Ba tranul incearca sa evalueze un pret. Cat valoreaza oare acesta in lire? I-ar trebui un creion sa faca socoteala, dar

nu are. Ce importanta are? Este multumit.

Acum sosesc rechinii! Unul, doi, trei... Are loc o noua lupta intre batran si monstri. A omorat cativa, dar sunt prea numerosi

si devoreaza pestele. Cand batranul ajunge in cele din urma in port, mort de oboseala, nu mai ramasesera din pestele saudecat capul si cateva resturi din schelet! Totul a fost mancat. Si batranul ajunge la coliba lui mai sarac si mai necajit dec at a

fost vreodata.

Scriind aceasta istorisire, Hemingway s-a gandit oare ca prin ea ne va da o pilda? Poate! Plecam in cautarea fericirii cam in

felul acestui batran care cauta un peste mare; o situatie buna, o munca bine platita; pentru altii poate fi casatoria, famili a,

copiii; pentru altii, succesul, onoarea, banii.

Dar pescuitul fericirii nu este lucru simplu. Unii reusesc, altii nu. Aceasta se numeste a avea sansa. Sunt unii care au sansa,

altii care nu au. Eu ii plang pe cei care au, mai mult decat pe cei care nu au. De ce? Pentru ca cei care au sansa nu pot sa-

si puna pestele lor mare in barca: trebuie sa-l lase deoparte. A devenit o expresie consacrata. Pestele cel mare, care este

astfel lasat deoparte, sfarseste totdeauna prin a fi mancat de rechini. Si, cand ajungi la mal, contand numai pe acesta, nu i ti

ramane alt ceva decat sa mori de foame si de saracie.

Sa fim mai clari: si, pentru aceasta, sa ne lasam invatati de o alta istorisire, scoasa din Evanghelie. Iata, terenul unui om

bogat rodise mult si el se gandea in sine, zicand: Ce voi face, pentru ca nu mai am unde sa-mi adun roadele? Si a spus:

Aceasta voi face: imi voi darama granarele si le voi zidi mai mari si voi aduna acolo toate roadele mele si bunurile mele; si

voi spune sufletului meu: Suflete,ai multe bunuri, stranse pentru multi ani: odihneste-te, mananca, bea, veseleste?te.Dar

Dumnezeu i-a spus:Nebunule,in noaptea aceasta ti se va cere sufletul; si cele pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?Astfel

este cel care strange pentru sine insusi si nu este bogat pentru Dumnezeu (Luca 12.17-21).

Ati inteles, fara indoiala, ce legatura este intre aceste doua istorisiri: unul aduna bogatii, altul prinde pestele cel mare. Dar si

unul si altul ajung la tarm goi. Unul trebuie sa-si lase bogatia, altul vede cum pestele sau este mancat de rechini.

Asa este facuta viata. Trebuie sa lasi totul in ceasul mortii, iar cei care au avut sanse nu sunt atunci mai castigati decat cei

care n-au avut. Atunci nu este vorba sa stiu daca voi lua mult sau putin peste, mare sau mic, ci mai ales sa stiu ce as putea

sa iau in barca mea si sa pastrez pana la sosire.

http://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=print

8/10/2019 Batrinul Si Marea e.heminguay

2/3

Care sunt deci bogatiile care raman si despre care Domnul Isus spune ca nici moliile, nici rugina nu le va atinge? Trei lucruri

raman: credinta, speranta si dragostea.

Credinta in Isus, devenit om pentru a ne putea mantui, speranta care se alatura chemarii, aceea a venirii Sale din nou, si

dragostea turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant.

Iata ce putem lua cu noi in barca vietii!

Iata ce ne va fi pastrat cand tot restul va fi disparut.

Credinta si speranta vor fi realitate, iar dragostea va ramane pentru eternitate. "Nebunule, in noaptea aceasta ti se va cere

sufletul; si cele pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?" (Luca 12.20).

Aceast nuvel (considerat de unii critici un scurt roman), ultima oper cu adevrat important a lui

Hemingway, reprezint ncununarea creaiei scriitorului att prin sensurile ei profund umane, ct i prin mreia

sobr a mijloacelor de expresie.

Btrnul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coastaCubei,se pregtete s ias din nou in larg, la

pescuit, dup aproape trei luni de trud zadarnic. Cititorul este introdus direct in subiect:

Singur ntr-o barc pescuia btrnul peGulf-Streami trecuser optzeci si patru de zile fr s-i cad vreun

pete. In primele patruzeci de zile i inuse tovraie un biat. Dar cnd s-a mplinit sorocul acesta i pete tot

n-au prins prinii i-au spus biatului, fr doar i poate, btrnul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc

nici c se mai afla i, la porunca lor, biatul a trecut pe alt barc ce din prima sptmn a prins trei peti

mari.

In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undia btrnului un marlin, unpete spaduria. Dou zile si dou

nopi dureaz lupta ndrjit dintre om si pete care trage barca dup el n larg. n sfrit rpus, marlinul este

prea mare ca s poat fi ridicat la bord si Santiago l leag de barc lsndu-l n ap, dar, pe drumul dentoarcere, rechinii l devoreaz cu toat mpotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm epuizat si

aducand cu el doar scheletul petelui. Aceast povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat

parabol a condiiei umane, a invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci

ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela de a fi om: Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar!

Il strfulger un gnd. Dar pentru asta am fost facut.

Lupta cu petele simbolizeaz btlia omului cu existena, ncordare surd (ca atunci cnd btrnul strnge n

minile rnite frnghia de care trage din rsputeri uriaul venit din adncuri), nfruntarea pe fa (ca la uciderea

marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria,

victoria si mreia nfrngerii. Impulsul l constituie ctigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice,

dincolo de satisfacerea necesitailor materiale, dorina omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a

existenei. Dar bucuria afirmrii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu

trud si suferin: Era prea frumos ca s dinuie este gndul btrnului la atacul rechinilor. Iar cnd i

pune singur intrebarea: i ce te-a nfrnt?, rspunsul este: Nimic. [...] Am ieit prea n larg!, pescarul

aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al ndrznelii si semeiei omului, care ncepe cu Icar, prabuit fiindc se

apropiase prea mult de soare.

Ca i la eroii tragediilor antice, mareia btrnului const n asumarea curajoas a eecului, n depirea lui

prin pstrarea demnitaii umane. Simbolul scheletului uria cu care pescarul se ntoarce acas se opune

simbolului maimuei albe din Comedia moderna a lui Galsworthy.Dac acesta din urm semnific blazarea

unei lumi superficiale, care gust fr efort miezul fructului (adic plcerile uoare ale vieii) i i arunc

nepstoare coaja, scheletul petelui simbolizeaza n mod esenializat victoria moral aomului, satisfacia pe

http://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=printhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cubahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cubahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cubahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Gulf-Streamhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Gulf-Streamhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Gulf-Streamhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te_spad%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te_spad%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te_spad%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Galsworthyhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Galsworthyhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Galsworthyhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Galsworthyhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te_spad%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Gulf-Streamhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cubahttp://classic.biblegateway.com/passage/index.php?search=Luca+12;&version=RMNN;&interface=print

8/10/2019 Batrinul Si Marea e.heminguay

3/3

care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a nvingerii propriilor slbiciuni, ca i-a depit propriile

limite. Fora i mreia omului constau n faptul c, pierznd o btlie, nu se las nfrnt, ci se pregate te de

alta. Batranul si marea se incheie cu planurile de viitor pe care i le fac Santiago si biatul. Descurajarea de

moment a btrnului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care,

prin nsui acest fapt, dau senzaia revenirii la via.