Basmul – apartenența la specie

Basmul este o specie a genului epic, în care întâmplări firești, obișnuite, se împletesc cu cele neobișnuite, fantastice. Acțiunea basmului se naște din conflictul dintre forțele binelui și forțele răului; în final, binele învinge întotdeauna răul. Personajele basmului reprezintă modele morale opuse (pozitive și negative) și au puteri supranaturale.

Opera literară “Prâslea cel voinic și merele de aur” este un basm.În acest basm se povestește încă din expozițiune de existența unui împărat care avea în grădină

un măr care făcea mere de aur. În intrigă aflăm că aceste mere de aur erau furate în fiecare an și nimeni nu reușea să prindă hoțul. Pe parcursul desfășurării acțiunii, fiul cel mic al împăratului, Prâslea, stă de pază într-o noapte și reușește să-l rănească pe hoțul merelor. Pornind în urmărirea hoțului împreună cu frații săi, el coboară pe tărâmul celălalt unde îi omoară pe cei trei zmei și le salvează pe cele trei fete de împărat răpite de către aceștia. Prâslea este părăsit însă pe celălalt tărâm de către frații săi, care erau foarte invidiși pe el. El salvează niște pui de zgripsor și este readus pe pământ de către mama acestora. Reîntorcându-se în împărăția tatălui său, el este recunoscut de către fata cea mică de împărat. Frații cei mari ai lui Prâslea sunt pedepsiți de către Dumnezeu cu moartea, acest moment constituind punctul culminant. În deznodământ, aflăm că Prâslea se căsătorește cu fata cea mică de împărat și moștenește împărăția tatălui său.

După cum se poate observa, în “Prâslea cel voinic și merele de aur” timpul și spațiul sunt imaginare, la fel ca în oricare alt basm. Faptele sau petrecut cândva, demult („A fost odată ca niciodată”), adică într-un timp care nu poate fi indicat cu precizie. Întâmplările se petrec pe două tărâmuri: tărâmul acesta și târâmul celălalt, care are o înfățișare diferită și se conduce după reguli diferite, fiind populat de ființe fantastice.

Întâmplările relatate sunt reale și fantastice, ca în oricare basm. Reale pot fi existența împăratului, a fiilor săi, invidia fraților mai mari sau căsătoria lui Prâslea. Întâmplările fantastice sunt cele predominante: lupta lui Prâslea cu zmeii și cu balaurul, discuția cu corbul, salvarea lui Prâslea de către zgripsoroaică, transformarea palatelor în mere etc.

Personajele reprezintă modele morale opuse. Prâslea, împăratul, fetele de împărat, corbul și zgripsoroaica sunt personaje pozitive, în vreme ce frații lui Prâslea, zmeii și balaurul sunt personaje negative. Din confruntarea dintre forțele binelui (personajele pozitive) și forțele răului (personajele negative), învingătoare ies întotdeauna forțele binelui.

La fel ca în toate basmele, în “Prâslea cel voinic și merele de aur” există personaje fantastice. Acestea sunt zmeii, zgripsoroaica și balaurul. Unele personaje, deși nu sunt fantastice, au însușiri supranaturale (Prâslea se poate lupta cu zmeii, corbul poate vorbi etc.).

O altă caracteristică a basmului prezentă în “Prâslea cel voinic și merele de aur” este existența formulelor specifice: formula inițială („A fost odată ca niciodată”), formula mediană („căci cuvântul din poveste înainte mult mai este”), formule finale („și încălecai pe-o șa și vă spusei povestea așa”).

Se observă deasemenea utilizarea frecventă a cifrei magice trei (trei fii de împărat, trei zmei, trei fete de împărat), cifră care apare în majoritatea basmelelor.

Din toate cele prezentate mai sus, putem concluziona că opera literară “Prâslea cel voinic și merele de aur” este un basm.