Basarabia de la autonomie la gubernie ruseasca

O data cu finalizarea razboiului ruso-turc din 1806-1812, este semnat tratatul de pace de la Bucuresti, in urma caruia Rusia anexeaza fortat teritoriul dintre Nistru, Prut si Dunare, numindu-l Basarabia.

Totusi, la inceputul ocupatiei se mentine o oarecare autonomie in teritoriu. Prin oferirea libertatilor si drepturilor basarabenilor, Rusia incearca sa formeze o imagine idilica menita sa atraga popoarele Balcanice, pentru ca in consecinta sa se creeze conditii favorabile pentru noi cuceriri in sud-estul Europei. Politica autonomista era necesarasi din cauza specificului etnic al Basarabiei ce nu permitea impunerea imediata a nui nou regim. Pe timpul tarului Alexandru I se adopta Regulamentul administrarii provizorii a Basarabiei, care prevedea mentinerea limbii romane si respectarea vechilor legi si obiceiuri ale Moldovei, precum si pastrarea vechii impartiri administrative. In functia de guvernator al tinutului este numit un reprezentant al boierimii locale- Scarlat Sturdza. Insa el a fost destituit in scurt timp “din motive de boala” si in locul lui a fost numit general-maiorul rus I.Harting care a inceput limitarea autonomiei provinciale Acest fapt a dus la nemultumiri in rindul boierilor in frunte cu Mitropolitul Banulescu-Bodoni, care a depus o serie de plingeri instantelor superioare, cerind respectarea specificului moldovenesc si numirea unui guvernator basarabean. In acest sens a fost adoptat Asazamintul obrazovaniei oblastei Basarabia care recunoastea dreptul la autonomie, numirea unui guvernator civil, insa acest document nu a facut decit sa limiteze mai mult aria de functionare a legislatiei locale si a grabit procesul de rusificare. O data cu Regulamnetul lui Vorontov, autonomie practice dispare.

Pentru alogenizarea si deznationalizarea populatiei din Basarabia, Rusia duce o politica intensa de colonizare a teritoriului. Colonistilor nu li se ofereau doar paminturi, ci si privilegii, cel mai mult bucurindu-se de ele, colonistii germani, ei beneficiind de autonomie religioasa, culturala, scutirea pe viata de serviciul militar, credite de lunga durata si 60 de desetine de pamint si support social. O majoritate covarsitoare a colonistilor o constituiau bulgarii si gagauzii, mai erau greci, polonezi, sirbi. Taranii rusi primeau in folosinta cite 10 desiatine de pamint si obtineau mai multe privilegii, decit bastinasii.Astfel, a fost schimbat radical component sociala si nationala a populatiei. Pentru basarabeni, unde majoritatea absoluta a populatiei o constituia taranimea libera, a fost semnat, in 1846, Contractul normal care prevedea incheierea unei intelegeri “benevole”, totusi acest act nu a facut decit sa asigure proprietarii de pamint, care erau preponderent rusi, cu brate ieftine de munca. Acest lucru a cauzat si proteste in rindul taranilor, care s-au manifestat prin fuga masiva in dreapta Prutului. Basarabia nu era doar o sursa de brate ieftine de munca, dar si de materii prime. Din zona bugeacului se exportau carne de vita si lapte, creste mult volumul de productie, dar si de export a porumbului, orzului si meiului, se dezvolta rapid pomicultura si viticultura in regiunea Codrilor si nord, Basarabia devine livada a Rusiei. Industria inca ramine a fi foarte inapoitata, avind mai mult caracter casnic. Basarabia era si noua piata de desfacere pentru Rusia, in acest sens incepind cu anul 1813 in provincie patrundeau marfuri rusesti fara plati sau taxe vamale. Pentru a pune inceputul unor noi cai comerciale, guvernul tarist scuteste negustorimea pe primii cinci ani de plata impozitelor cooperative si amenajeaza drumurile importante.

In anii 1860-1870 se intreprind un sir de reforme in toate domeniile de viata. Reforma agrara presupunea repartizarea paminturilor in loturi egale, indiferent de numarul membrilor familiei si rascumpararea timp de 40 ani, suma ce depasea costul real al pamintului. Reforma administrativa si oaraseneasca a constat din alcatuirea zemstvelor judetene si guberniale, care aveau statut de organe reprezentative si elective si cuprindeau toate paturile sociale, insa aveau o activitate foarte limitatea, ceea ce de fapt a dus doar la transformarea Basarabiei in gubernie. O alta reforma a fost cea militara, care a dus mii de tineri din provincie pe fronturile din Rusia, multi stabilindu-se acolo cu traiul.In consecinta, chiar daca reformele infapuite au dus la modernizarea societatii, ele in acelasi timp au avut un caracter de deznationalizare si rusificare. Astfel, in anul 1873 Basarabia sa isi piarda total autonomia si devine gubernie ruseasca.

In consecinta, in ciuda luptelor si revoltelor care au avut loc in Basarabia, procesul de transformare in gubernie a avut loc, ceea ce a duc la urmari grave care se resimt si pina in ziua de azi.

In opinia mea, procesul de trecere de la autonomie la gubernie a stagnat dezvoltarea economica, politica si sociala a Basarabiei, iar in prezent inca sunt conflicte culturale cu etniile conlocuitoare din satele colonizate.

Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă."