Ion Barbu [Din ceas, dedus...]

O figura aparte in peisajul liricii interbelice va fi cea a lui Ion Barbu, poet modernist, ce impuneo viziune poetica originala.

Caracteristice ideei de modern sunt ruptura de traditie si refuzul modelor clasice, oricare ar fiacestea. Pasiunea negativa a modernitatii, asa cum o numeste Matei Calinescu, se manifesta inrespingerea sau punerea la indoiala a aproape tuturor ierarhiilor de valoare si a sistemelor de ideicreate in perioade anterioare. De asemenea, Eugen Lovinescu definea modernismul ca o miscareliterara iesita din contactul mai viu cu literaturile occidentale si, indeosebi, cu literatura franceza.

Dificultatea comunicarii devine si ea o componenta esentiala a artei moderne, aceasta fiindadesea dublata de elitism: artistul modern este de multe ori neincrezator in succes si chiar isidispretuieste publicul.

Opera lui Barbu se naste din combinarea poeziei cu matematica, textele sale nedezvaluindu-siintelesurile de la prima lectura. De altfel, Barbu insusi afirma Ca si in geometrie, inteleg prin poezie oanumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Prin urmare, modul poetuluide a gandi in stilul abstract al matematicii s-a reflectat in planul reprezentarilor poetice.

Tudor Vianu propune trei etape ale evolutiei lirice a lui Ion Barbu: etapa parnasiana, ciclulbaladic si oriental si ciclul ermetic.

Poezia Din ceas, dedus..., al carei titlu a fost inlocuit cu titlul volumului din care face parte,Joc secund (1930), este una din poeziile reprezentative ale etapei ermetice a lui Barbu.

Ermetismul, termen derivat de la numele lui Hermes, zeu grec, considerat patron al stiinteloroculte de catre alchimisti, este expresia unei tendinte de ascundere, de incifrare a sensului poezieiprin intermediul unui proces de purificare a limbajului poetic, care consta in utilizarea cuvintelor rare(neologisme, cuvinte din domeniul siintelor), sau in asezarea cuvintelor obisnuite in relatii sintacticeinedite; din acest motiv, poezia pura, pe care o cultiva Ion Barbu, presupune o pregatire prealabila, oinitiere a cititorului, pentru a putea fi inteleasa. Astfel, ermetismul solicita intelectul in procesuldescifrarii textului literar si mult mai putin, afectivitatea.

Poezia Din ceas, dedus... surprinde aspecte legate de sensul poeziei, dar si de rolul poetului siare, deci, caracter de arta poetica. Mai mult, George Calinescu afirma Aceste doua strofe sunt definitainsasi a poeziei.

La nivel tematic, poemul Din ceas, dedus... este integrat in tematica mitului oglinzii, unadin cele patru teme principale pe care Tudor Vianu le identifica in creatia barbiana ( mitul oglinzii,spiritualismul, treptele viziunii si poezia ca joc de limbaj). Prin urmare, tema poeziei exprima, inprincipal, ideea lumii purificate prin reflectarea in oglinda, iesirea din lumea experientei imediate siintrarea intr-o suprarealitate ideala. Ion Barbu insusi defineste spatiul poetic, implicit al artei, drept olume purificata pana la a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru.

In ceea ce priveste titlul poeziei, acesta pune in evidenta ideea centrala si crezul poetic: poeziareprezinta o dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare purificata a lumii, creatia devenindun joc secund ( mai pur). Lumea este vazuta ca o copie a lumii perfecte, si este salvata de spatiulpoeziei, spatiul jocului secund, atemporal (din ceas dedus), aspatial, fiind teritoriul imaginar alexperientelor spirituale pure.

Din ceas, dedus... este alcatuita, la nivel formal, din doua catrene.Poezia debuteaza cu reluarea titlului Din ceas, dedus..., structura ce contureaza ideea iesirii

din temporalitate; astfel, timpul creatiei neaga timpul obiectiv, care se scurge ireversibil.Opera se naste din profunzimea mintii poetului, epitetul metaforic calma creasta sugerand

lumea ideilor; poezia este, deci, rezultatul gandirii si al fanteziei creatorului.

context

ermetism

modernism

matematica

Arta poetica

tema

titlu

imaginar poetic

Barbu valorifica mitul oglinzii (intrata prin oglinda) ce este mai mult o modalitate stilisticaprin care realitatea se rasfrange in constiinta umana ca intr-o oglinda sau ca in luciul apei, iar imaginilereproduse de poet nu sunt copiate, readate exact din lumea exterioara, ci spiritualizate in modindividual. Se remarca preluarea unor idei din filosofia lui Platon, ce considera ca arta este o copie alucrurilor reala, acestea din urma fiind niste copii ale ideilor eterne, conducand la concluzia ca artaeste o rasfrangere la puterea a doua a realitatii, dupa cum afirma Tudor Vianu.

Astfel, poezia este un joc secund, mai pur, care se inspira, dar se desprinde de realitate, fiindo negare a lumii materiale, a concretului inecarea cirezilor agreste si devine o expresie a frumosuluietern (mantuit azur).

Cea de-a doua strofa se deschide cu o exclamatie retorica, ce are valoarea unei constataridefinitive Nadir latent!. Punct simetric al zenitului, nadirul ascuns vederii, dar accesibil pringandire si calcul matematic, este locul in care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica imagineasintetiza a lumii si a capta muzica ei secreta, risipita, fragmentara (harpe rasfirate).

In urmatorul vers se releva ca actul creator inseamna truda, intrucat poetul istoveste pentrucantec; la nivelul aceluiasi vers se sugereaza ideea conform careia starea poetica este asemeneacantecului marii, ce ramane imperceptibil pentru unii, la fel cum starea poetului ramane muta panacand acesta reuseste sa dea glas frumusetii, starii poetice latente existente in realitate.

Ultimul vers al poeziei prezinta imaginea meduzelor, care, desi transparente, modifica aspectulmarii, la fel cum poetul, prin procedee artistice, modifica realitatea in concordanta cu trairile sale.Astfel, doar poetul si cititorii initiati vor fi capabili sa vada dincolo de aparente, sa priveasca pana instrafundurile misterioase, si sa inteleaga adancurile nepatrunse ale frumosului artistic.

Una din cele mai cunoscute interpretari ale poeziei lui Ion Barbu este cea a lui GeorgeCalinescu, ce afirma : Poezia ( adancul acestei calme creste) este o iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azut)' joc secund , ca imagine a cirezii in apa. E un nadirlatent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune

La nivel prozodic, versurile sunt de 13-14 silabe, ritmul este iambic iar rima este incrucisata. Seobseva, la nivel sintactic, faptul ca ambele strofe se reduc fiecare la cate o singura fraza.

La nivel morfologic, se remarca utilizarea unor parti de vorbire provenite din altele (adancul,dedus, inecarea), forme ce exprima iesirea din limitele lumii senzoriale.

In ceea ce priveste lexicul poeziei, se identifica termeni abstracti, neologii, familiarimatematicianului si firesti in limbajul stiintific (dedus, nadir, latent)

La nivel stitlistic, se cultiva cu predilectie metafora, ce contribuie la incifrarea textului calmacreasta, mantuit azur, ceas dedus. Este de remarcat faptul ca aceleasi sintagme pot fi simultanfiguri de stil diferite ( calma creasta personificare, dar si inversiune, ceas dedus epitet), ceea cesustine ambiguitatea limbajului poetic.

Consider ca poezia lui Ion Barbu Din ceas, dedus... surprinde si impresioneaza cititorul prinlimbajul inedit, ce ascunde si protejeaza viziunea sa asupra poeziei si a poetului, fiind accesibila doarcelor initiati in frumosul creatiei.

In concluzie, poezia Din ceas, dedus... de Ion Barbu este o arta poetica apartinandmodernismulului si ermetismului barbian, prin conceptie si limbaj incifrat, accesibil doar cititoriloreducati in acest sens.

George Calinescu

Prozodie +Niv sintactic

Nivel morfologic

Nivel lexical

Nivel stilistic

Opinie

Concluzie