banghetul.docx

7/21/2019 banghetul.docx

http://slidepdf.com/reader/full/banghetuldocx 1/20

laude pe bun drept. Numai el ne dă: şi în viaţa prezentă cel mai preţios dintrebunuri, călăuzindu-ne spre scopul propriu; şi pentru viitor ne hărăzeşte cele mai viisperanţe în sensul că, dacă ne purtăm evlavios cu zeii, ne va întregi în vecheaalcătuire, ne va vindeca şi ne va face neprihăniţi şi fericiţi. ată, !ri"imah, acesta-icuv#ntul meu asupra lui !ros; cum vezi, e conceput altfel dec#t al tău. $ar, precumte-am rugat, nu face dintr-însul acum subiect de comedie, %indcă mai avem şi pe

alţii de ascultat şi trebuie să auzim pe %ecare ce spune; adică, mai e"act, pe %ecaredin cei doi, %indcă numai &gaton şi 'ocrate au mai rămas. ( )ine, zise !ri"imah, săte-ascult* +ai ales că ţi-am auzit cu plăcere discursul. îţi spun drept că, de n-aş ştic#t sunt de tari şi 'ocrate şi &gaton în privinţa treburilor lui !ros, grozav m-aş temecă n-au ce să mai spună... după multele şi feluritele e"plicaţii ce s-au dat. otuşi,%ind vorba de d#nşii, am cura. &tunci interveni 'ocrate: ( rumos te-ai luptat,!ri"imah* 'ă %i însă în locul meu de acum, sau mai e"act în acela pe care îl voi aveadupă ce va vorbi frumos şi &gaton, nu ştiu de n-ai % mai înfricoşat ca mine; în totcazul, ai % şi tu în starea mea de acum* ( 'ocrate, m-ai dat gata, sări &gaton; m-ai

înspăim#ntat cu părerea ce vrei s-o faci crezută, cum că voi vorbi aşa de %umos, înc#t să %u aşteptai cu mare nerăbdare, ca un fel de spectacol. ( &gaton* &r trebui

să %u uituc, zise 'ocrate, dac-aş crede că te-ar putea tulbura un număr de-aameniaşa de mic, c#ţi suntem noi acum, c#nd ţi-am cunoscut şi îndrăzneala şi demnitateacu care ai păşit pe scenă alături de actori şi cu care ai rostit versurile introductive,

înfrunt#nd priveliştea at#tor capete* ( /e, 'ocrate0 Nu cumva mă crezi, zise&gaton, aşa de îmbuibat de teatru, înc#t să nu-mi dau seama că pentru orice omcuminte puţinii inteligenţi sunt mai temuţi dec#t proştii cei mulţi0 ( &gaton, n-ar %frumos din parte-mi, zise 'ocrate, să descopăr, eu, în caracterul tău trăsăturigrosolane. 1tiu prea bine că, dacă te-ai înt#lni cu te miri cine pe care îi socoti

înţelepţi, te-ai îngrii mai mult de d#nşii dec#t de mulţime. rica mea este că măcarnu suntem noi aceşti înţelepţi. $oar am fost şi noi la teatru şi am făcut parte dingloată* $ar dacă te-ai înt#lni cu alţii,care să %e înţelepţi, sunt convins că-n faţa lor

te-ai ruşina, văz#ndu-te făptuitorul unei acţiuni ur#te. 'au poate nu crezi0 ( &devărvorbeşti, răspunse el. ( 1i cum0 aţă de gloată nu-i ruşine să te faci vinovat de-oispravă ur#cioasă0 2n acest moment edru zise, întrerup#nd: ( ubite &gaton* $acăvrei să răspunzi lui 'ocrate, te asigur, el nu se va tulbura deloc că lucrul nu sedesfăşoară după cum l-am pus la cale aici, împreună; el numai să aibă cu cineconvorbi, şi-i mulţumit; darmite c#nd mai are în faţă şi un om frumos0 /#t despremine, îl ascult cu plăcere pe 'ocrate oric#t ar sta de vorbă cu noi... dec#t, datoriamea este să observ că acum este timpul a preamări pe !ros; în plus, să mă ocup decuv#ntarea %ecăruia dintre voi. Numai după ce veţi % dat %ecare tributul cuvenitzeului, se va putea convorbi, astfel, c#t poftiţi. ( $e bună seamă, edru, zise&gaton, tu e"primi o părere cuminte, şi nimic nu mă împiedică să-ncep a vorbi; maiales că mai t#rziu voi putea sta de vorbă oric#t de des cu 'ocrate. /uv#ntarea lui&gaton $ar aş dori să vă spun mai înt#i un cuv#nt despre modul cum înţeleg eu săpun chestiunea, pe urmă să trec la fondul însuşi; aceasta %indcă toţi

înaintevorbitorii mi-au făcut impresia nu că preamăresc pe zeu, ci mai degrabă căfericesc pe oameni pentru bunuri al căror izvor le este zeul acesta. $ar în ce fel esteel însuşi autorul harurilor de care-i vorba ( iată ce n-a spus-o nimeni. 1i totuşi...e"istă o cale dreaptă spre a lăuda pe cineva pentru orice fel de merite. !ste sălămurim înt#i natura intimă a celui pe care voim să-3 preamărim şi să arătăm apoiroadele celui ce-a fost lăudat astfel. 4entru a-i face, prin urmare, lui !ros laudacuvenită, trebuie să-3 arătăm cum este în sine şi apoi care sunt harurile lui. /um

este !ros0 $acă mi-e legiuit s-o spun fără a trezi răzbunarea divină, eu susţin că!ros este cel mai fericit dintre toţi zeii care sunt fericiţi; că el este dintre toţi şi celmai bun şi cel mai frumos. ! cel mai chipeş, în primul r#nd, %indcă-i şi cel mai t#năr



dintre zei. 1i chezăşia cea mai sigură a susţinerii mele mi-o dă el însuşi. !l fuge,fuge repede de bătr#neţe, care, precum se ştie, e grăbită totdeauna şi s-apropie denoi ceva mai iute dec#t ar trebui. 4rin %rea sa, !ros urăşte bătr#neţea şi nu seapropie de ea nici pe departe. $impotrivă, el este pururea cu tinerii, stă cu d#nşii,după cum prea bine spune o veche zicătoare, că totdeauna cine saseamănă, s-adună. 56riginea acestei ziditori este în 6diseea, 78, 93. $e acolo 4laton a

împrumutat-o şi în <sis, 93= a, b. $ar sensul %loso%c al sentinţei că >cele ceseamănă sunt prietene? l-au dat !mpedocle şi atomiştii.@ +ă învoiesc în multe cuedru; nu pot % însă de părerea lui, c#nd susţine că !ros e mai în v#rstă dec#t/ronos şi apet; eu cred, din contră, că-i cel mai t#năr dintre zei şi că răm#ne pururit#năr. /#t despre vechile isprăvi privitoare la zei, povestite de Aesiod şi4armenide... cred că se datorează nu lui !ros, ci $estinului, dacă bineînţelesconsiderăm adevărate acele poveşti despre st#lciri şi reciproce legături, desprenenumăratele silnicii care nici n-ar % avut loc de-ar % fost între d#nşii !ros.$impotrivă, cu d#nsul ar % domnit mai degrabă prietenia şi pacea, care sunt şiacum şi au fost tot timpul de c#nd !ros c#rmuieşte peste zei. ! t#năr, am spus; darpe l#ngă tinereţe adaug că-i delicat. /e păcat că n-a e"istat şi pentru d#nsul un

poet de seama lui Aomer, care s-arate gingăşia zeului* Aomer arată pe &te ca pe ozeiţă gingaşă; şi nu-i uită nici eleganţa picioarelor, c#nd zice 5liada, 77, B9(BC.!ste vorba de zeiţa Dătăcire 5&te@, care pe nesimţite împinge pe om la nenorocire.@:>... căci picioruşele ei delicate nu calcă Eos pe păm#nt... ci pe capul bărbaţilorpururea umblă...? $upă părerea mea, gingăşia &tei pentru d#nsul s-arată printr-ofrumoasă dovadă: z#na nu umblă pe drum tare, ci pe moale. 'ă ne folosim deci şinoi de aceeaşi dovadă pentru !ros, cum că-i delicat. !l nu umblă pe păm#nt, nicichiar pe capete 5care de altfel nu-s tocmai moi*@, ci umblă şi locuieşte în cele maigingaşe poziţii ale lumii: în moravurile, în suFetele zeilor şi oamenilor. &colo şi-aclădit sălaşul* 1i încă: nu stă de-a r#ndul, în orice inima; ci, dacă în drumul lui dăpeste una cu deprinderi aspre, se depărtează şi nu se opreşte dec#t în cea bl#ndă.

&stfel dar, %ind pururea în atingere ( nu numai picioarele, ci %inţa lui întreagă ( cucele mai plăp#nde lucruri dintre cele ce sunt pe lume mai gingaşe, este învederatcă !ros a devenit cu necesitate %inţa cea mai delicată. ! cel mai t#năr şi maigingaş, am spus. &daug la asta că are o înfăţişare Fuidă. $e-ar avea o constituţietare, ar putea oare să se înduplece la toată împreurarea, să se furişeze înt#i în inimişi-apoi să dispară pe nesimţite0 $e puterea lui pentru adaptare, de Fuiditatea %inţeisale, găsim o dovadă puternică în însăşi graţia şi frumuseţea ce-3 caracterizeazămai învederat dec#t pe orice altă făptură. în adevăr, între ur#ţenie şi amor războiuleste veşnic. 8iaţa pe care !ros o duce printre Fori destăinuie ceva din frumuseţeaculorii chipului său. !ros nu stă pe ce nu-i înForit sau pe ce s-a veşteit; corp, suFetsau orice ar %. !l s-aşază şi răm#ne numai unde-i loc parfumat şi înForit. &suprafrumuseţii zeului, %e de-auns at#t, cu toate că au rămas multe nespuse. rebuie săvorbim după asta şi de virtutea lui !ros. /ea mai însemnată trăsătură este că !rosnu săv#rşeşte nedreptatea faţă de vreun zeu sau om, nici n-o suferă de la vreun zeusau om; că silnicia nu-i în stare să-3 facă pe d#nsul a suferi 5ea nu-3 atinge pe !ros@;la r#ndu-i, nici el nu pricinuieşte suferinţe prin silă niciodată 5lui !ros i se supuneoricine în orice împreurare@. /ă doar, ce-i dreptatea dec#t ( cum spun egile,c#rmuitoarele statului ( înţelegerea dintre o voinţă liberă cu alta tot at#t de liberă0$ar nu-i numai dreptatea. !l are şi-un mare sentiment al măsurii. /ăci sophros<ne etocmai puterea cuiva de a-şi stăp#ni plăcerile şi poftele. 1i care-i plăcereasuperioară amorului0 $acă deci plăceri şi pofte îi sunt inferioare, cum n-ar % !ros

stăp#nul lor0 &devărul e că !ros le domină şi că, av#ndu-le în m#nă, se aratădeosebit de cumpătat. +ai mult. /a s-aungem şi la viteia lui... nimeni, nici chiar&res nu-3 înfruntă pe !rosG; căci nu &res îl are pe !ros, ci !ros pune stăp#nire pe



&res... ca să zicem aşa, în vederea &froditei. 1i, oare, cel ce stăp#neşte nu-i mai taredec#t cel stăp#nit0 ată cum este el cel mai puternic, %ind stăp#nitorul celui maiputernic dintre toţi* &m vorbit de dreptatea, de cumpătarea şi puterea zeului.Dăm#ne să spunem ceva şi de înţelepciunea lui, căci trebuie să ne dăm osteneala,pe c#t posibil, a nu lăsa nelămurit nici un punct. /a să-mi cinstesc şi eu arta, cum!ri"imah şi-a cinstit-o pe-a sa, voi arăta mai înt#i că acest zeu este un inspirator de

poezie aşa de mare că poate să împărtăşească şi altuia din harul său. 1i orice om,oric#t de străin de muze ar % fost mai înainte, devine creator de artă îndată ce !ross-atinge de el. rebuie să ne folosim de această ocazie, spre a mărturisi că !ros esteun poet distins în orice ramură inspirată de muze; doar ceea ce nu posedă cineva şice nu cunoaşte, se înţelege, nu poate da în dar, nici nu poate preda altuia ca

învăţătură. &cum, să ne g#ndim numai la creaţia vieţuitoarelor. 4oate tăgăduicareva lui !ros această înţelepciune, datorită căreia toate %inţele vii se zămislesc şise nasc0 'ă privim, pe de altă parte, şi spre diferitele feluri de arte: oare nu ştim căoricui acest zeu i-a sluit de învăţător a devenit renumit şi superior, pe c#nd acelade care !ros nu s-a atins a rămas în întuneric0 $ar apoi, m#nuirea arcului, medicina,aFarea viitorului, &polo nu le-a descoperit dec#t sub imboldul dorinţei şi amorului*

&stfel înc#t am putea spune că !ros este şi dascălul acestuia, cum sunt muzelepentru muzică, Aefaistos pentru lucrul arămii, &tena pentru ţesături, Heus pentruc#rmuirea zeilor şi oamenilor. 5In citat a cărui origine a rămas necunoscută. oateartele de care se vorbeşte mai sus sunt inspirate de !ros, înc#t toate provin dintr-olipsă, dintr-o necesitate, dintr-o dorinţă... însuşiri speciale ale zeului !ros, de la caree luăm, oarecum, prin participare.@ ată, de-aici a purces r#nduiala în faptele zeilordin clipa c#nd între d#nşii se ivi amorul; se înţelege, amorul pentru frumos, căci!ros n-are de-a face cu ur#tul* în adevăr, înaintea lui, cum am spus şi la-nceput, zeiiavură mult de furcă; se spune că au suferit cumplit, din pricina atotputerniciei$estinului. $ar c#nd apăru acest zeu, au ieşit la iveală toate bunătăţile, pentru zei şioameni, din iubirea ce-o nutrea pentru lucrurile frumoase. Aarurile lui !ros ată,

edru, de ce găsesc că !ros este înt#i de toate cel mai frumos şi mai bun dintre%inţe; în al doilea r#nd că şi pentru alţii e pricinuitorul aceloraşi însuşiri. îmi vin înminte nişte versuri... vi le spun, %indcă-n ele se arată că !ros este zeul care acea-ntre oameni aduce şi somnului pat fără griă. +ării cei mult zbuciumate-i dă linişteadespre furtune?. &cesta ne-alungă orice duşmănie din suFete, ne umple sentimentulapropierii sociale, face înrudiri între noi şi ne călăuzeşte la serbări, la coruri şipraznice. !l deschide drum plăcerilor şi înlătură orice grosolănie; e darnic înbunătate, zg#rcit în ură; e milostiv şi bun. 4entru înţelepţi, devine obiect decontemplare; pentru zei, de minunare. D#vnit de cine nu-3 are, comoară cui îlposedă. ată al îndestulării, al $elicateţii, al oropelii, al Aarurilor, al $orinţei, al4atimii aprinse, el veghează asupra celor buni şi nu-i pasă de răi. a necaz, laspaimă, la patimi arzătoare, la g#ndire e c#rmaci, e înainte-mergător, e susţinător eşi-i cel mai bun m#ntuitor. !l este podoaba tuturor zeilor şi oamenilor. 4reafrumoasă, prea bună călăuză, căreia %ece bărbat se cuvine a-i da ascultare, a-3preamări frumos prin imnuri, şi a lua el însuşi parte la c#ntecul cu care !ros farmecăg#ndirea zeilor şi oamenilor* &sta-i, edru, cuv#ntul meu. &sta-i închinarea pe care ofac zeului. &m dat o dreaptă măsură fanteziei şi seriozităţii, pe c#t mi-a stat înputere. 5$iscursul lui &gaton imită stilul înForit al retoricii lui Jorgias. 'ocrate sepronunţă împotriva acestui mod de vorbire 53B d p#nă la 3BB a@, unde nu adevăruleste primul obiectiv al cuv#ntării.@ ntervine 'ocrate /#nd &gaton sf#rşi vorba, toţicei de faţă, după spusa lui &ristodem, aplaudară zgomotos. în adevăr, t#nărul

vorbise frumos şi pentru cinstea lui şi pentru a zeului. &tunci 'ocrate, arunc#ndu-şiprivirile spre !ri"imah: ( 6 tu, zise, tu odraslă a lui &Kumenos, nu cumva ţi-ampărut înainte un fel de înfricoşat de-o frică... neînfricată 5'e parodiază stilul lui



&gaton.@, mai degrabă dec#t un proroc care am prevăzut că &gaton va vorbi aşa deminunat, înc#t mă va pune în încurcătură şi pe mine0 ( 4rima parte, răspunse!ri"imah, o găsesc şi eu bună; da, ai grăit ca un proroc c#nd ai spus că &gaton vavorbi bine. /#t priveşte însă partea cealaltă, că te pune şi pe tine în încurcătură,asta n-o cred. ( 1i cum, fericitule, zise 'ocrate, cum sa nu %u în încurcătură, şi eu şioricare ar mai vorbi după o aşa de frumoasă şi de înForită cuv#ntare0 ată... să

trecem peste celelalte părţi pe unde frumuseţea nu era aceeaşi; dar cine n-arrăm#ne încremenit ascult#nd sf#rşitul cuv#ntării lui &gaton, strălucirea vorbelor şiarmonia frazelor lui0 !u unul îndată mi-am dat seama c#t de puţin voi % în stare săvorbesc ca d#nsul, ori să m-apropii c#t de c#t de frumuseţea acelei cuv#ntări. +aică-mi venea să mă furişez de-aici şi să plec de ruşine, dac-aş % avut pe unde*/uv#ntarea lui mi-adusese-n minte %gura lui Jorgias şi, nu ştiu cum, mi-a trecutdeodată prin minte cunoscutul vers al lui Aomer 5&luzie la un vers din Aomer,6diseea, 7, LC9. &ici este şi un oc de cuvinte cu vorbele asemănătoare Jorgias,Jorgo. &ceasta din urmă era un monstru despre care se zice că împietrea peoricine-i ieşea în cale. întreaga caracterizare a discursului de la ad %enem este oironie la adresa retorilor.@; mi-a fost teamă ca &gaton, sf#rşind vorbirea, să nu-mi

arunce în faţă capul lui Jorgias, groaznicul orator, care m-ar % încremenit şi m-ar %lăsat fără glas* 6bservări critice asupra discursurilor rostite 1i m-am g#ndit atuncic#t de ridicol am fost c#nd m-am potrivit vouă şi m-am încumetat să iau parte cuvoi la preamărirea lui !ros, a%rm#nd eu însumi că-s grozav în chestiunile de iubire,deşi în realitate nu ştiam nimic din lucrul pe care trebuia să-3 proslăvesc cu oricepreţ. în prostia mea credeam că pentru orice era de lăudat nu trebuia să spun dec#tadevărul: că acesta-i temeiul; că dintre cele adevărate era de auns să facem ceamai frumoasă alegere şi s-o înfăţişăm în chipul cel mai cuviincios. 1i mă bucuramfoarte că am să vorbesc bine, ca unul ce ştiam să ridic în slavă adevărul, oricare ar% fost el. 4e c#t se pare însă nu acesta-i cel mai bun chip de a lăuda, ci altul. !ste sădai lucrului tot ce-ţi închipui mare şi frumos, fără să te uiţi de este aşa sau nu, chiar

fără să mai cauţi dacă cele ce-ai spus sunt false. 4e c#t se vede, s-a convenit de la început că %ecare dintre noi să pară că-3 preamăreşte pe !ros mai degrabă dec#tsă-3 preamărească. ireşte, acum înţeleg de ce puneţi în mişcare toate miloaceleminţii, pentru a ridica osanale lui !ros, de ce-3 arătaţi astfel, şi de ce-3 scoateţipricina unor fapte at#t de însemnate... ca să iasă cel mai frumos şi cel mai bun ( se

înţelege, în ochii celor ce nu-3 cunosc, nicidecum pentru cei care-3 ştiu3 . 1i-nadevăr, lauda se prezintă frumos şi impresionant. /um eu nu ştiam acest mod de alăuda, şi cum, neştiind, m-am potrivit totuşi vouă şi v-am promis să-3 laud pentrupartea mea, spun şi eu că limba nu cugetul- v-a făgăduit. &dio deci cu astfel dediscursuri* în felul ăsta eu nu preamăresc pe nimeni, nici n-aş % în stare s-o fac.$acă-mi daţi voie, să %m bine înţeleşi; eu unul şi-n această ocazie nu voi spunedec#t adevărul,potrivit obiceiului meu, nu ca-n cuv#ntările voastre, căci nu vreau sămă fac de r#s. $e aceea, edru, vezi dacă mai este nevoie de o asemeneacuv#ntare asupra lui !ros; vezi dacă face să ascultaţi asupra lui un discurs care săspună adevărul; şi încă îmbrăcat în cuvinte şi într-o r#nduială a frazelor făcută cumva voi să le-aducă înt#mplarea. 4artea a douaC /oncepţia %loso%că a iubirii 1i edruşi ceilalţi au încuviinţat şi l-au îndemnat să vorbească aşa cum putea şi cum găseael de cuviinţă... ( 1i încă ceva, edru, adăugă 'ocrate. $ă-mi voie să-3 întreb pe&gaton unele amănunte; av#nd astfel şi consimţăm#ntul lui, voi putea vorbi încunoştinţă. - /um de nu, zise edru, întreabă-3* 5 C 'e încheie prima parte a operei)anchetul. 4rin gura celor cinci vorbitori s-a rostit şcoala retorică: ei s-au luat la

întrecere cine va face cel mai frumos elogiu în cinstea lui !ros. 2n partea a doua,'ocrate va rosti ( el singur ( în numele %loso%ei, şi fără g#ndul întrecerii, laudacea mai e"acţii ce se poate aduce demonului. în partea înt#i s-au auzit mai mult



caracterizări subiective, aspecte particulare; 'ocrate va încerca o cercetare înspiritul adevărului universal şi veşnic, făc#nd şi o sinteză critică din e"punerileanterioare.@ $upă acestea ( continuă &ristodem ( 'ocrate începu vorba camastfel: ( Jăsesc, iubite &gaton, că ţi-ai început frumos discursul c#nd ai spus cătrebuie s-arăţi înt#i ce fel este !ros, pe urmă faptele lui. Nespusă plăcere mi-a făcutacest început. $ar uite, %indc-ai vorbit de !ros aşa de frumos, în toate, şi %indcă ai

arătat cu strălucire cum este el, mai spune-mi una: care-i natura lui0 !ste !rosamorul pentru ceva sau pentru nimic0 Nu întreb dacă este pentru mamă sau tată5ar % ridicolă întrebarea dacă !ros este iubirea mamei sau a tatălui@, ci întreb ca şicum, cercet#nd acelaşi lucru despre calitatea de tată, aş zice: cel ce este tată, esteoare tată al cuiva sau al nimănui0 1i, negreşit, de-ai vrea să-mi dai un răspunsfrumos, mi-ai spune că tatăl e tată al unui băiat sau al unei fete. 'au nu0 ( ocmai,zise &gaton. ( 1i despre mamă, nu se poate spune acelaşi lucru0 ( Decunosc şiasta. ( /a să vezi, zise 'ocrate. Dăspunde-mi numai ceva, ca să înţelegi maitemeinic ce vreau. 4resupune că te întreb: ce este un frate0 6are lucrul în sine

înseamnă că eşti fratele cuiva sau al nimănui0 ( 'e înţelege că al cuiva. ( 6are nual unuia care este şi el frate sau soră0 &probă. ( 2ncearcă, adăugă 'ocrate, de-mi

vorbeşte acum şi de !ros: este el iubirea cuiva sau a nimănui0 ( 'e-nţelege că-iiubirea pentru cineva. ( &cest răspuns, zise 'ocrate, păstrează-3; şi să ţi-aduciaminte de el. $eocainndată mai spune-mi at#t: oare !ros doreşte lucrul de care-i

înamorai sau nu0 ( 'e-nţelege că da. ( $ar care din două are loc: oare doreştecineva şi-i amorezat de un lucru atunci c#nd îl are dea, ori c#nd nu-3 are0 ( /#ndnu-3 are, zise, aşa e %resc. ( )agă de seamă, face 'ocrate, dacă în loc de >e %resc?nu-i mai potrivit să spui >e necesar? să dorească lucrul de care duce lipsă şi să nudorească ce nu-i trebuie. +ie cel puţin, &gaton, ce să-ţi spun,grozav îmi apare ca onecesitate. Mie cum ţi se pare0 ( a fel şi mie. zise. ( )ine spui. $ar dacă cinevaeste mare, ar mai pofti el oare să %e mare0 'au c#nd e tare ar mai vrea să %e tare0( /u neputinţă; urmează doar din cele convenite. ( 'e-nţelege, nimeni nu-i în

suferinţă pentru lipsa lucrurilor pe care le are* ( &devăr grăieşti. 'ocrate, relu#ndatunci vorba: ( $ar dacă unul care-i tare ar vrea să %e tare, unul care-i iute ar dorisă %e iute şi unul sănătos ar r#vni să %e sănătos* !ste cineva care să creadă aşaceva şi altele la fel0 /a e"istă oameni într-o astfel de situaţie înc#t, deşi au anumite

însuşiri, doresc totuşi să le aibă0 /a să nu %m înşelaţi, prin urmare, iată de cevorbesc în acest mod. /uget#nd la toate acestea este, &gaton, o necesitate săadmitem că o dată ce are cineva în prezent unele însuşiri este stăp#nul lor, al%ecăreia în parte, de vrea ori de nu vrea0 'ă presupunem însă că unul ne-ar înfruntaastfel: >!u, %ind acum sănătos, doresc să %u sănătos; %ind bogat, doresc să %ubogat şi-s poftitor de lucruri pe care le posed chiar.? $esigur, i-am putea darăspunsul următor: >6mule, după ce ţi-ai dob#ndit pentru acum bogăţia, sănătateaşi puterea, vrei să le ai şi pe viitor, căci pentru moment, cu sau fără voia ta, le ai./#nd zici doresc cele ce am, ia seama dacă nu spui tocmai că lucrurile prezente să%e prezente şi în viitor*? &r putea să nu cadă la învoială0 ( $esigur că s-ar învoi,zise &gaton. &tunci 'ocrate, lu#nd din nou %rul: ( )ine, zise, a iubi nu este oare maidegrabă a dori ce nu-i încă sigur, ce nu stăp#nim încă0 Nu-i să vedem păstrate şi peviitor ceea ce avem0 1i să ne %e prezente0 ( $esigur, asta-i. ( 1i acesta, deci şicine mai pofteşte, oricare ar % el, doreşte numai ce nu-i la dispoziţia sa, numai cenu-i prezent, ce nu-i el, ce-i lipseşte; numai unor lucruri din acestea le duce dorul şipofta* ( 'e înţelege. ( Aaide, zise 'ocrate, să ne-nţelegem asupra celorrecunoscute de am#ndoi p#nă acum. &ltceva-i oare amorul, ori e înt#i de toate

iubirea te-miri-căror lucruri, în al doilea r#nd tocmai dorul după lucrurile a cărorlipsă o simţim0 ( $a, zise, acesta-i amorul. ( &du-ţi acum aminte, de care lucruri aispus în cuv#ntare că !ros te face înamorat0 $acă vrei, îţi amintesc chiar eu. /red că



te-ai e"primat cam aşa: zeii au pus r#nduiala în lucruri din dragostea celorfrumoase, căci nu e"istă un !ros al celor ur#te* N-ai spus cam aşa0 ( &m spus,

întări &gaton. ( 8ăd, prietene, că vorbeşti cum se cuvine, adăugă 'ocrate. 1i, dacălucrurile stau aşa, poate % !ros altceva sau este tocmai iubirea frumosului şinicidecum a ur#tului0 &m convenit. ( Decunoaştem dar că omul iubeşte lucrul decare-i lipsit şi pe care nu-3 are0 ( $a, zise. ( &tunci !ros duce lipsă şi nu are...

tocmai frumuseţea. ( /u necesitate. ( $ar ce0 4e unul lipsit de frumuseţe, pe unulce nici n-a trecut vreodată pe l#ngă ea, poţi să-3 numeşti frumos0 ( Nu, desigur. (1i dacă lucrurile stau aşa, mai susţii acum că !ros e frumos0 1i &gaton, la r#ndu-i:( +i-e teamă, 'ocrate, că-n acel moment nici n-am ştiut ce spun. ( 1i totuşi,&gaton, tu ai vorbit frumos. $ar spune-mi încă ceva: oare cele bune nu-ţi par a % şifrumoase0 ( +i se par. ( $acă deci !ros e lipsit de cele frumoase şi dacă lucrurilebune sunt tocmai cele frumoase, atunci el este lipsit de cele bune. ( !u n-aş putea,zise &gaton, să mă-mpolrivesc ţie, 'ocrate* $e aceea... %e cum zici tu. ( Nu te poţi

împotrivi adevărului, zise acesta. $ar cred, iubite &gaton, că nu-i greu să înfunzi pe'ocrate* /e ştie 'ocrate de la $iotima e las acum pe tine. 8reau să vă spun despre!ros un cuv#nt pe care l-am auzit odată din gura unei femei din +antineia, numită

$iotima3 , înţeleaptă şi-n treburile amorului şi-n multe alte direcţii. 5/ine este$iotima0 6 realitate istorică sau un persona %ctiv0 4ărerile criticii sunt în genere

împărţite, după cum se acordă sau nu istoricitate operei platonice.@ $#nsa puse peatenieni să facă ertfe înainte de a izbucni ciuma3 , şi aduse prin asta o am#nare dezece ani a molimei. !a mi-a împărtăşit şi mie cele referitoare la !ros. &v#nd deci învedere înţelegerea ce am cu &gaton, voi încerca să vă spun şi vouă cuv#ntul ei, dedata asta singur, fără autor, aşa... cum voi putea. Jăsesc că trebuie să desfăşorlucrul ca şi tine, &gaton; voi arăta mai înt#i cine şi ce fel este !ros, pe urmă voivorbi de faptele lui. +i se pare că-i ma; lesne din toate să vă istorisesc e tocmai cums-a desfăşurat convorbirea mea cu străina. $e mirare că şi eu i-am făcut camaceleaşi înt#mpinări pe care &gaton le rostea către mine adineauri: că !ros este zeu

mare şi că-i amorul lucrurilor frumoase; iar d#nsa m-a înfruntat cam cu aceleaşivorbe pe care eu i le-am răspuns acestuia: că după părerea mea !ros nu-i nicifrumos, nici bun. Natura lui !ros este milocie u#nd cuv#ntul, am spus: ( /umg#ndeşti, $iotima0 &tunci !ros este şi ur#t şi rău0 ar ea răspunse: ( /e, nu ştiivorbi fără să huleşti0 /rezi că dacă un lucru nu-i frumos, urmează cu necesitate că-iur#t0 ( ără-ndoială că da. ( 6are tot aşa-i şi c#nd cineva nu-i înţelept0 Irmeazăcă-i 99a neapărat prost0 Nu bagi de seamă că este şi un punct milociu între

înţelepciune şi prostie0 ( /are-i ăsta0 ( 'ă udeci cele drepte chiar fără să poţiarăta raţiunea lucrului; nu crezi, zise el, că aceasta nu se cheamă a şti 5cum poate %ştiinţă lucrul săv#rşit fără o raţiune0@ şi nu-i nici neştiinţă 5cum o să %e neştiinţăceea ce atinge totuşi realitatea0@, ci nu este dec#t o dreaptă părere, adică ceva carestă între ştiinţă şi neştiinţă0 3 ( &devăr grăieşti, zic eu. ( 4rin urmare nu căuta săprezinţi cu necesitate ur#t un lucru ce nu-i frumos, nici ca rău pe cel care nu-i bun.a fel cu !ros. $acă singur recunoşti că nu-i bun nici frumos, nu urmează deloc cătrebuie să %e ur#t şi rău, ci mai e o situaţie, zise ea: este punctul de trecere întreacestea două. ( 1i totuşi, spusei eu, se recunoaşte de toată lumea că-i un marezeu. ( $e care lume vorbeşti, zise ea0 $e a celor ce nu ştiu nimic ori de a celor ceştiu0 ( $e toată lumea. &tunci ea zise r#z#nd: ( $ar bine, 'ocrale, cum poale % elrecunoscut mare zeu de toţi cei care nici măcar nu-3 cred zeu0 ( /are-s ăştia0 ziceu. ( ată, unul eşti tu, altul eu... ar eu: ( /um poţi spune aşa ceva0 $#nsa: ( /uuşurinţă, zise. a spune-mi, nu socoti pe toţi zeii fericiţi şi frumoşi0 6ri poate cutezi

să arăţi pe unul din ei că nu-i frumos şi fericit0 ( Nu, pe Heus, nici nu mă g#ndesc,zisei. ( 4e cine numeşti fericiţi0 Nu pe cei care au dob#ndit cele bune şi frumoase0( ără-ndoială. ( $ar pe !ros l-ai recunoscut dornic al lucrurilor de care este lipsit,



din lipsa celor bune şi frumoase0 5!ste cunoscuta deosebire pe care o face 4laton între adevărata ştiinţă graţie căreia luăm cunoştinţă de realitatea imperceptibilăsimţurilor %zice, faţă de simpla părere, ce rezultă din dibuială şi credinţă, care suntfaze premergătoare ştiinţei. 'e înţelege, do"a răm#ne ca un punct milociu întreştiinţă şi neştiinţă@ ( -am recunoscut. ( 1i cum poate % zeu unul ce nu-i măcarpărtaşul lucrurilor frumoase şi bune0 ( 2n nici un fel; aşa cred cel puţin. ( 8ezi deci,

zise ea, că nici tu nu socoti zeu pe !ros* ( $ar ce-ar putea % !ros atunci, întrebeu,... muritor0 ( $a deloc. ( /e dar0 ( /um vorbeam mai înainte, zise: ceva întremuritor şi nemuritor. ( /e anume, $iotima0 !ros este un demon( $emon3 mare,'ocrate; că şi este demonul o %inţă între zeu şi muritor. ( /u ce putere, zic eu0 ($e a tălmăci şi împărtăşi zeilor cele ce vin de la oameni, şi oamenilor ceea ce levine de la zei. &m numit: rugăciuni şi ertfe din partea acelora; porunci şi răsplatăpentru ertfe din partea acestora. 4e l#ngă asta demonii, %ind la miloc între celedouă categorii, umplu spaţiul gol; aşa că universul se uneşte cu sine însuşi într-untot. $in demon purcede şi toată ştiinţa viitorului; din el sluba preoţilor cu privire la

ertfe, la iniţieri, la desc#ntece, la toată prorocia şi la vrăi. Heul n-are amestec cuomul, ci toată împărtăşirea se face prin aceştia; numai prin demoni se face

convorbirea între zei şi oameni, %e în starea de veghe, %e în somn. 1i, cine-i înţelept în acest fel de lucruri se numeşte bărbat inspirat; iar cine-i înţelept în altceva, ca depildă în arte sau în diferitele meşteşuguri, acela-i numai tehnician. 1i demonii suntmulţi şi feluriţi; iar unul dintr-înşii este chiar !ros. 5 3&supra acestui demon 5'aîtiuv@,care în limba greacă nu înseamnă spirit rău, diavol, ci geniu milocitor ce uneştelumea de sus cu cea de os, omenească, d#nd universului unitatea, cf. . Dobin,

heorie platonicienne tOe O P&mour, p. 3C3 ( 3C.@ +itul naşterii lui !ros - $in cetată, zic eu, şi din ce mumă se trage0 ( 4ovestea-i foarte lungă; am să ţi-o spuntotuşi. /#nd s-a născut &frodita, zeii se ospătau în banchet. 1i erau mulţi acolo; întreei şi 4oros 54oros înseamnă în limba greacă, ca termen comun, belşug, de aceeaDobin îl şi traduce cu e"pedient.@, feciorul z#nei +etis. $upă ce-au m#ncat, iată, sosi

şi 4enia 54enia înseamnă sărăcie@; veni şi ea să cerşească ceva de la ospăţ. 1i şedeape l#ngă uşi. în vremea asta 4oros se ameţi de nectar 5căci vinul nu e"ista încă@ şiieşi în grădina lui Heus. &colo, îngreuiat cum era, adormi. &tunci 4enia, împinsă depropria sa lipsă, îşi puse-n g#nd să facă un băieţel cu 4oros. 'e culcă deci l#ngăd#nsul şi concepu pe !ros. iindcă fusese zămislit chiar în ziua de naştere a &froditeişi %indcă în acelaşi timp el este prin natură înamorat de tot ce-i frumos, şi %indcă&frodita era frumoasă, !ros se făcu însoţitorul şi admiratorul ei plecat. $ar ca fecioral lui 4oros şi-al 4eniei, iată ce soartă îl aunse pe !ros. +ai înt#i, e pururea sărac şi-ifoarte departe de a % delicat şi frumos cum îl socotesc mulţi. $impotrivă, e aspru şimurdar, e cu picioarele goale şi fără culcuş; totdeauna se culcă pe păm#ntul gol, peloc tare; doarme pe l#ngă porţi, pe drumuri, sub cerul liber; într-un cuv#nt, av#nd%rea mamei, el trăieşte pururea cu lipsa alături. $e altă parte, semăn#nd şi cu tatăl,stă gata să prindă cele frumoase şi bune; căci e viteaz, o ia el înainte şi-i încordatnevoie mare. 8#nător temut, urzind pururea te-miri-ce înşelăciuni; la g#ndirepătimaş şi fecund în acelaşi timp; %losof#nd în cursul întregii vieţi, el este vracitemut, e un fărmecător şi un învăţător de înţelepciune. 1i nu-i născut nici canemuritor, nici ca muritor; ci de multe ori în aceeaşi zi înForeşte şi trăieşte, alteorimoare şi iarăşi înviază c#nd izbuteşte la ceva, din pricina %rii tatălui. $ar tot prisosulagonisit se scurge fără- ncetare, aşa că !ros n-aunge niciodată la istovire, însă nicinu se îmbogăţeşte. $e altă parte, el este la milocul drumului între înţelepciune şineştiinţă. /ăci lucrul stă astfel. Nimeni dintre zei nu cugetă %loso%c; nici unul nu

pofteşte să devină înţelept ( %ecare este dea. $ar chiar dacă unul e înţelept, el nu%losofează. ot astfel e cu cei neînvăţaţi; ei nu-şi bat capul cu %loso%a şi n-au nici or#vnă să devină înţelepţi. ocmai asta-i nenorocirea în neştiinţă, %indcă te-miri-cine,



fără să %e frumos, bun, cu minte, îşi închipuie că este pentru sine de auns; de-aceea doar nu r#vneşte lucrul de care nu se crede lipsit, pentru că nici nu-i convinscă are nevoie de acel lucru* ( /are-s atunci, $iotima, zic eu, care ţi-s studioşii în%loso%e, dacă nu-i vorba nici de cei înţelepţi, nici de cei proşti0 ( ucru-i limpede,zise d#nsa, şi pentru un copil; este vorba de %inţele ce stau între ambele categorii,%inţe dintre care face parte şi !ros. 1tiinţa aparţine desigur grupei celor mai

frumoase lucruri; la r#ndul său, !ros este iubirea pentru tot ce-i frumos; urmează cunecesitate că !ros este iubitorul ştiinţei. iind deci %losof, el ia loc între cei ce ştiu şicei nu ştiu nimic. 4ricina pentru acestea este la d#nsul naşterea: doar se coboarădin tată înţelept şi bogat, însă dintr-o mamă lipsită şi de ştiinţă şi de miloace. &sta-i, iubite 'ocrate, natura demonului. /#t priveşte însă ceea ce ai crezut pentru !ros,n-ai păţit lucru mare. 4e c#t mi se pare, socotesc după vorbele ce-ai rostit, ai crezutcă !ros este iubit, nu iubitor. 4oate că de aceea ţi s-a părut că-i aşa de frumos; căaşa şi este în realitate cel iubit: frumos, delicat, desăv#rşit şi demn de a % fericit, pec#nd iubitorul are în sine altă însuşire, aceea de care am vorbit. Dolul lui !ros 1i euam spus: ( )ine, străino, văd că vorbeşti frumos; dar de este !ros cum spui, cenevoie au oamenii de el0 ( &sta mă voi sili să-ţi e"plic îndată, 'ocrate. $eocamdată

ştim cum este !ros şi cum s-a născut; ştim că este, cum singur ai a%rmat-o:dragostea pentru cele frumoase. $ar dacă unul ne-ar întreba: >)ine, 'ocrate şi tu,$iotima, ce-i dragostea pentru cele frumoase0? 'au, ca să ne e"primăm mailimpede: >/ine iubeşte cele frumoase, ce iubeşte el0? !ros ne călăuzeşte spre ceamai înaltă formă a vieţii, care este contemplarea 1tiinţi%că. 4rin aceasta %ecaredintre noi se sileşte să imite pe <.eul ce admiră şi să participe astfel la nemurire.$emonul care ne dă prileul acestei participări este !ros. Jraţie lui înamoratul îşi dăosteneala să contemple în sine însuşi tipul desăv#rşirii p#nă la care doreşte să

înalţe pe iubitul său. $e altfel, genealogia lui !ros, dată mai sus, simbolizeazăsituaţia lui de miloc, între 4oros şi 4enia. &ş răspunde: >8rea să %e ale lui?. &cestrăspuns, adaugă d#nsa, st#rneşte o întrebare cum e de pildă aceasta: >/e devine

unul care va % dob#ndit cele frumoase0? ( Nu-s deloc în stare, i-aş spune, sărăspund la ce mă întrebi: n-am acum la îndem#nă răspunsul. ( $ar, zise ea, dacăar schimba cineva cuvintele şi s-ar folosi de vorba >bun? în loc de >frumos? şi dacăar întreba: >Aaide, 'ocrate, spune-mi: cine iubeşte cele bune, ce iubeşte el0? (8rea să %e ale lui, i-aş spune. ( 1i ce devine cel care va % căpătat cele bune0 ( $edata asta-i mai uşor de răspuns, aş zice eu, %indcă el devine fericit. ( $eci prindob#ndirea celor bune, zise, se face că cei fericiţi sunt fericiţi; şi nu mai e nevoie să

întrebăm de ce doreşte să %e fericit cel care vrea aceasta; răspunsul pare a punepunct aici chestiunilor. ( &devăr grăieşti, zisei eu. ( $ar voinţa şi dragosteaaceasta le crezi obşteşti0 &dică toţi oamenii doresc să aibă pentru sine cele bune06ri cum zici0 ( Hic că-s obşteşti. ( &tunci, 'ocrate, pentru ce să nu spunem de toţică iubesc, din moment ce toţi iubesc totdeauna aceleaşi lucruri0 $e ce spunem deunii că iubesc, de alţii că nu0 ( +ă mir şi eu de ce, zisei. ( Nu te mira, zise d#nsa.

începem cu o formă anumită a iubirii, pe care o chemăm !ros; îi dăm adică numelecu care se indică tot amorul; apoi ne folosim de diferite alte cuvinte spre a denumişi celelalte moduri de a iubi. ( &i putea să-mi citezi un e"emplu0 ( ată. 1tii căvorba poesis arată multe. &stfel, poesis este toată pricina ce st#rneşte un lucru casă treacă de la starea de ne%inţă la aceea de e"istenţă. în modul acesta, creaţiile cese fac prin orice tehnică sunt >poesii? 5$e%niţia te"tului însuşi ne scuteşte de a dalămuriri mai amănunţite că aici poesie şi poet nu trebuie luate numai în sensulrestr#ns, de creator în arta literară.@, iar creatorii lor, oricare ar %, se numesc

>poeţi?. ( &devăr grăieşti. ( 1i totuşi, zise d#nsa, tu ştii bine că nu toţi poartănumele de poeţi, ci au diferite alte denumiri; că din ce-i creaţie numai muzica şiversurile au primit numele generic de poesie. Numai această parte a creaţiei se



numeşte poesie. şi numai cei care o posedă se numesc poeţi.( &devăr grăieşti, ziceu. ( ot aşa-i cu amorul. 4rincipalul aici este o sete universală a celor bune... doruldupă fericire ( iată unde-i cel mai mare, iată unde-i abilul !ros, cel sălăşluit întoate. însă unii sunt înclinaţi în chip şi fel către d#nsul: spre afaceri, spre gimnasticăori spre %loso%e; ei nu se cheamă că iubesc, nici că sunt înamoraţi. &lţii însă, caremerg către ţinta unui anumit mod de iubire, unul singur, îşi însuşesc prin zelul ce

depun numai pentru ei numele întregului amor, şi-i zic: !ros, înamorare, înamoraţi...( +i-e teamă că spui adevărul, zic eu. ( '-a spus o vorbă, zise d#nsa, după care înamoraţii nu fac altceva dec#t îşi caută umătatea lor proprie. 4ărerea mea este căiubirea nu stă nici în umătatea, nici în întregul tău însuţi, prietene... afară dacă nuse înt#mplă ca aceste fr#nturi să conţină în ele binele. 1i dovada o avem în faptul căoamenii îngăduie să li se taie picioarele şi m#inile c#nd aceste părţi ale corpuluiapar viciate. Nu cred deci că oamenii iubesc cu orice preţ ceea ce le aparţine,bineînţeles dacă nu considerăm bunul ca o proprietate personală, aparţin#nd%ecăruia din noi, iar răul ca ceva străin* 6ricum ar %, nu e"istă un alt lucru de careoamenii să se simtă înamoraţi dec#t binele. Nu găseşti0 ( /um să nu găsesc, peHeus. ( 1i oare-i destul să spunem pur şi simplu că oamenii se înamorează de ceea

ce-i bun0 ( $a, zic eu. ( $ar ce0 N-ar trebui să se adauge, zise ea, că bineletrebuie să le şi aparţină, tocmai lor, care îl iubesc0 ( rebuie. ( 1i că acest bine nunumai să-3 aibă, dar să-3 şi păstreze de-a pururea0 ( 1i aceasta. ( 4rin urmare,

încheie ea, luat în totul, !ros este dorul de a stăp#ni de-a pururea binele 5'-a stabilit5957@ a(e@ că obiectul iubirii este %e ceea ce ne lipseşte acum, %e ceea ce ne poaterăpi viitorul. &ici ideea se dezvoltă: binele este obiectul amorului binele care neaparţine, binele pe care-3 stăp#nim pentru totdeauna &cest din urmă progres deg#ndire capătă prin ideea de naştere în frumos 59L b@ o îndrumare spre de%niţiaamorului ca sete de nemurire 59L a sQQ@; . Dobin.@ ( oarte adevărat, zic eu. (iindcă astfel e întotdeauna amorul, zise ea, să băgăm de seamă acum la cei ce-3urmăresc şi să vedem în ce mod şi în care anume acţiune zelul şi încordarea lor s-ar

putea numi amor0 /e poate să %e lucrul acesta0 !şti în stare să-mi spui şi mie0 ($ac-aş % în stare, $iotima, nu ţi-aş admira acum înţelepciunea şi n-aş % venit la tinesă-nvăţ asemenea lucruri* ( &tunci să-ţi spun tot eu, zise. &morul e creaţie înfrumos, creaţie în corp şi spirit. ( &m nevoie de un ghicitor, zic eu, ca să-mitălmăcească ce spui, căci nu înţeleg. ( ată, îţi voi spune chiar eu mai clar. )agi deseamă, 'ocrate, cum toţi oamenii zămislesc şi prin corp şi prin suFet0 1i, c#nd aungla o v#rstă, natura singură ne împinge la procreaţie0 Nu-i însă cu putinţă a crea înur#t, ci numai în frumos. însăşi mergerea împreună a bărbatului cu femeia nu-idec#t creaţie; şi lucrul este de ordin divin, 'ocrate, căci, deşi se petrece într-o %inţămuritoare, el conţine nemurirea, adică zămislirea şi naşterea. &şa ceva nu are loc înceea ce-i nearmonizat, şi ur#tul nu se armonizează deloc cu divinul; frumosul însă e

în perfectă armonie. &stfel dar Rallone 5rumuseţe@ nu-i altceva dec#t +oira 5$estin@şi !ileith<ia 5Heiţa naşterilor. $estinul şi Naşterea sunt divinităţi cunoscute înmitologie, pe c#nd Rallone pare o creaţie a lui 4laton.@ în vederea procreării. &cesta-işi motivul că ori de c#te ori creatorul s-apropie de frumos se dispune de bucurie, serevarsă în plăcere..., concepe şi naşte. $ar c#nd vine aproape de ur#t, ce m#hnit, cetrist se retrage, cum se întoarce din drum, cum îşi reţine puterea de concepere şi cuc#tă greutate se stăp#neşte* $e aici vine, la orice vieţuitoare ce creează şi-i plină deviaţă, acea patimă arzătoare după frumos, în scopul de a se libera de marea durerea procreării, care-o stăp#neşte. 8ezi dar, 'ocrate, că amorul nu umblă după frumos,cum ţi se pare. ( $upă ce umblă dar0 ( $upă naştere şi creaţie în frumos. ( ie,

zic eu. ( )a-i tocmai aşa, adause d#nsa. 1i de ce umblă după creaţie0 iindcănaşterea ne face să ne împărtăşim de eternitate şi face nemuritor tot ce-i născutmuritor. $ar vezi, %indcă după cele convenite mai înainte amorul constă în dorinţa



de a face ca binele să ne aparţină mereu, este necesar să legăm acum dorinţabinelui de aceea a nemuririi. Irmează cu necesitate din chiar cuvintele noastre căamorul aleargă şi după nemurire. 'etea de nemurire oate acestea mi le-a spus$iotima c#nd am vorbit odată cu d#nsa despre treburile amorului. 1i mai spuneaurmătoarele: ( /e crezi, 'ocrate, care să %e cauza acestui amor şi care a pasiuniice el o insuFă0 N-ai simţit tu ce grozav pătimesc toate dobitoacele c#nd le-abate să

procreeze0 8ieţuitoare care umblă, vieţuitoare care zboară, toate suferă ca de oboală a iubirii, toate caută mai înt#i să se înt#lnească împreună, iar în urmă să seocupe de hrana celui născut; toate sunt gata, chiar cele mai slabe, să dea luptă cucele mai puternice pentru apărarea puilor şi să moară pentru ei; de multe ori elechiar mor de foame şi fac orice, numai să-şi hrănească odraslele. /#t priveşte peoameni, zise ea, s-ar putea susţine că fac acestea din raţiune. $ar pe animale... cecauză le pune astfel pe goană sub îmboldirea amorului0 4oţi să-mi dai un răspuns0( 'e-nţelege ( i-am spus iarăşi ( că nu mă simt în stare. ar d#nsa: (Nădăduieşti să te faci vreodată stăp#n pe tainele amoroase fără să cunoştiacestea0 ( $ar bine, $iotima, cum spuneam şi mai înainte, eu tocmai de aceea amvenit la tine, %indcă-mi dau seama că am nevoie de învăţători. $eci spune-mi tu

cauza acestor înt#mplări şi a celorlalte pe care le mai produce pasiunea amorului. ($acă găseşti şi acum că !ros înseamnă de la natură dragostea lucrului asupracăruia am convenit de mai multe ori înainte, atunci să nu te miri de e"plicaţie; eu şiaici pun aceeaşi raţiune ca mai înainte; că %rea muritoare se străduieşte pe c#t cuputinţă să e"iste de-a pururea, adică să devină nemuritoare. 1i singurul miloc ce-istă la îndem#nă pentru aceasta este creaţia. $atorită neîncetatelor naşteri se

înlocuieşte %inţa veche prin alta nouă, pe care cea veche o lasă în urma ei. $e fapt,deşi despre %ecare vieţuitoare se zice că trăieşte şi că-i pururea aceeaşi, dincopilărie p#nă îmbătr#neşte, ea nu răm#ne identică sieşi nici un moment, deşi îşipăstrează numele. 'e înnoieşte necontenit, cu toate că-şi pierde mereu c#te ceva:din păr, din carne, din oase, din s#nge... şi, p#nă la urmă, corpul întreg. 1i

prefacerea n-atinge numai trupul, ci şi suFetul. 'e schimbă apucăturile, caracterul,părerile, înclinările, plăcerile, m#hnirile, temerile... %ecare din acestea nu semenţine în clipa următoare, ci-n vreme ce unele dispar, apar altele. $ar lucrul celmai ciudat este ce se înt#mplă cunoştinţelor. Nu numai că sunt cunoştinţe care senasc în noi în vremea c#nd altele se pierd 5căci şi-n această privinţă %ecare din noinu-i niciodată acelaşi@, dar %ecare cunoştinţă în parte urmează acelaşi drum. /eeace se numeşte >a medita? 5cu alte cuvinte: a menţine, a întreţine sau a reţine ocunoştinţă prin continuă împrospătare.@ nu-i altceva dec#t rechemarea în minte aunei cunoştinţe care s-a pierdut. Iitarea este tocmai dispariţia unei cunoştinţe, iar>studiul?, cre#nd o cunoştinţă nouă în locul celei care s-a dus, o continuă aşa debine pe cea dint#i, înc#t ni se pare că-i una şi aceeaşi. &stfel se păstrează toată%inţa muritoare; nu %ind mereu şi în totul identică sieşi, cum este e"istenţa divină,ci determin#nd %inţa ce dispare ca îmbătr#nită să lase în urmă-i alta nouă, cum afost ea însăşi. ată, 'ocrate, prin ce miloc un muritor are parte de nemurire înprivinţa corpului şi în toate celelalte. Nemuritorul însă are această calitate în chipdeosebit. Nu te mira deci dacă orice vieţuitoare îşi preţuieşte în mod natural at#t demult odrasla proprie* Nemurirea ( iată pricina pentru care orice vietate are în sineaceastă griă... acest amor. &scultam cuv#ntul $iotimei, mă minunam şi astfel o

înt#mpinam: ( )ine, preaînţeleaptă $iotima, crezi tu că lucrurile stau în adevărchiar aşa0 ar ea, ca %loso%i desăv#rşiţi: ( $e asta, zise, să %i sigur, 'ocrate. $acă,de altfel, ai vrea să te uiţi puţin la ambiţia omenească, te-ai minuna c#tă lipsă de

logică e într-însa faţă de principiile pomenite de noi... afară numai dacă te-ai g#ndic#t de tare sunt oamenii stăp#niţi de iubirea unui nume, căut#nd >Jlorienemuritoare să-şi facă în vremea ce vineS, sau dacă-ţi dai seama că pentru acest



motiv, mai degrabă dec#t pentru iubirea odraslelor proprii, at#ţia au fost gata să înfrunte primedii, să risipească o avere, să îndure orice suferinţă şi să moară chiar./rezi tu, zise ea, că &lcesta ar % murit pentru &dmet, &hile s-ar % dus după4atroclu,regele vostru RodruC ar % ieşit înaintea morţii numai ca să asigure %ului săuregatul, dacă nu credeau că lasă în urmă-le prin fapte o amintire nepieritoaredespre viteia lor, o amintire care trăieşte şi azi între noi0 $eparte de asta. /i pentru

virtute, cred eu, pentru nemuritoare viteie şi pentru zvonul cel încărcat de glorie alei ( iată pentru ce se dau toţi peste cap; şi o fac cu at#t mai mult cu c#t sunt maialeşi... %indcă iubesc nemurirea. /reatorii în corpuri, zise ea, îşi îndreaptă paşii maicu seamă spre femei; prin amorul lor creează copii. &stfel îşi închipuie d#nşii că-şiagonisesc şi nemurirea şi pomenirea numelui lor şi fericirea ( pentru toată vremeace va să vinăG. 5 C Rodru, cel din urmă rege al &tenei, a primit moartea cu voinţă,pentru a m#ntui oraşul în războiul pe care-l purta cu 'parta. 4otrivit oracolului,atenienii c#ştigau lupta decisivă dacă regele lor era ucis de inamic. &F#nd răspunsuloracolului, spartanii au luat măsuri ca regele să %e cruţat; dar acesta, lu#nd

înfăţişarea înşelătoare a unui tăietor de lemne, ieşi înaintea inamicului, îi căutăg#lceava şi primi moartea. &stfel asigură Rodru victoria patriei sale şi libertatea ei.

/f. 4ausania, , 3B; 8, 9T; Aerodot, 8, LT, UL; 8al.+a".,8,L.@ $ar creatorii în spirit*/ăci sunt oameni, zise ea, care creează mai bucuros în suFete dec#t în corpuri...opere, se înţelege, care cad în sarcina spiritului să le conceapă şi să le formuleze.8reţi să ştiţi care anume0 /ele referitoare la g#ndire şi, nu mai puţin, la orice altădirecţie spirituală. $intre aceştia, deci, fac parte toţi poeţii care creează lucrurioriginale; dintre ei, tehnicienii numiţi genii inventive... ar cea mai mare din lucrărileminţii lor, zise ea, şi cea mai fnimoasă între toate, priveşte întocmirile cetăţilor şiaşezămintelor omeneşti, g#ndire ce se numeşte, în acest caz, proporţie şi dreptatesocială. 1i iată: c#nd unul dintre aceştia poartă de t#năr în suFet, ca o %inţă divină,săm#nţa creaţiei şi c#nd aunge în Foarea v#rstei, deodată e cuprins de dorinţazămislirii şi naşterii. !l caută atunci şi aleargă încoace şi încolo după frumuseţea în

care ar putea procrea... căci în ur#t nu va zămisli niciodată. 1i, pătruns de creaţie, îmbrăţişează mai bucuros corpurile frumoase dec#t pe cele ur#te; dacă înt#lneşte îndrum un suFet frumos, nobil şi de o bună natură, îndată-3 stăp#neşte dragosteapentru această îndoită întrupare frumoasă. în faţa unei astfel de făpturi el devine

într-o clipă capabil să-i dea o bogată îndrumare în vederea oricărei opere spirituale, îi dă sfaturi cum trebuie să %e omul superior, ce preocupări caută să aibă şi sapucăchiar să-i facă pregătirea ştiinţi%că. &ting#ndu-se astfel de frumos şi împărtăşindu-se din el, se în%ripează, cred, şi ia naştere ceea ce stă încă de mult încolţit însuFete. 4rezent sau absent ( el îşi aduce aminte de alesul său şi creşte împreunăcu d#nsul rodul propriei sale creaţii. &şa se face că oamenii din această categoriepăstrează între d#nşii legături mai puternice dec#t comuniunea dintre noi şi copiiinoştri şi că amiciţia lor se arată mai neclintită; doar ei se fac una în vederea unorcopii mai frumoşi şi mai puţin atinşi de moarte. 1i, se înţelege, mai bucuros ar primioricare om, pentru sine, să dea naştere unor astfel de copii dec#t făpturiloromeneşti. $ar încă, dac-ar mai privi la un Aomer, la un Aesiod, ori la ceilalţi poeţi deseamă, pe care îi pizmuieşte pentru urmaşii ce-au lăsat, urmaşi în stare să deapărinţilor creatori şi glorie şi amintire nepieritoare ( %ind ei înşişi fără de moarte*'au dacă ar privi, adause ea, spre copiii pe care icurg i-a lăsat în acedemonia casă %e m#ntuitorii statului spartan şi ( ca să spun vorba ( m#ntuitorii întregii !ladechiar*P. ot aşa de onorat este la noi 'olon, făuritorul cunoscutelor legi, şi mulţi alţiide pretutindeni, de la greci şi de la e străini, bărbaţi care au adus la lumina zilei

multe şi frumoase lucrări, creaţii originale în orice direcţie a spiritului. 4entru d#nşiise înalţă azi nenumăratele monumente cu caracter sacru* !le sunt rezultatul unorastfel de copii; dar nu cunosc p#nă acum un monument ridicat pentru copii



omeneşti* reptele iniţierii desăv#rşite 4oate c-am izbutit, 'ocrate, să te introducpuţin în chestiunile erotice. Nu ştiu însă de vei % în stare să te ridici, chiar cu o bunăcălăuzire, p#nă la treapta iniţierii depline, p#nă la starea de clarviziune, pentru carece-am spus p#nă aici nu-i dec#t pregătire. 8oi da tot eu lămuriri mai departe şi nuva lipsi nimic din bunăvoinţa şi autorul meu. încearcă numai de mă urmăreşte, dacăte simţi în stare. 6ricine vrea să meargă în această chestiune drept la ţintă, trebuie

încă din copilărie să înceapă prin a % în căutarea corpurilor frumoase. în primul r#ndcel ce iniţiază, de vrea să călăuzească pe iniţiat pe drumul drept, trebuie să-3conducă aşa, înc#t acesta să nu iubească dec#t un singur corp şi să creeze în urullui discursuri frumoase. 4e urmă caută să înţeleagă că frumosul care se găseşte într-un corp ( oricare ar % el ( este frate cu frumosul ce este în alt corp. 1i dacă artrebui să urmărim b frumuseţea după înfăţişare, ar % o mare greşeală să nu socotimcă frumosul ce stă pe toate corpurile este în fapt unul şi acelaşi. $e altă parte, cinea priceput asta o dată, nu mai poate iubi dec#t toate corpurile frumoase. /u altecuvinte, se dezbăra de iubirea puternică ce o avea pentru unul singur şi începe a-3dispreţui ca pe ceva socotit de mică importanţă. $upă aceea va preţui frumosulsălăşluit în suFete mai mult dec#t frumuseţea ce ţine de corp. 1i încă... într-o

măsură aşa de însemnată, că dacă are cineva un suFet ales însă corpul nu-i tocmaio Foare a frumuseţii, îi este totuşi de auns: ori să-3 iubească, ori să-3 preocupe, orichiar să-3 împingă a crea şi urmări cele mai potrivite e"erciţii de spirit, în stare săridice nivelul suFetesc al tinerilor. 1i va % constr#ns să contemple frumosul ce segăseşte în ocupaţiile zilnice şi în legi; să vadă şi aici că frumosul întreg este înruditcu sine însuşi... aşa că-şi va da atunci seama ce puţin lucru este celălalt frumos,care priveşte corpul* $e la ocupaţiile obişnuite se ridică la ştiinţe... ca să înţeleagăde r#ndul acesta şi frumosul sălăşluit în ele. &colo, av#nd în fală o bogată priveliştefrumoasă, el nu va mai % rob umil şi plecat unei singure iubiri, îndreptată sprefrumuseţea unui t#năr, a unui singur om ( te miri cine ( a unei singurepredilecţii... $impotrivă, strămutat pe marea cea largă a frumosului şi

contempl#ndu-3 nemilocit, el va crea multe, frumoase, magni%ce opere alespiritului: cu deosebire cugetări pe tăr#mul nesf#rşit al %loso%ei; şi va face aceastap#nă ce, întărit pe poziţie şi sporit în miloace, va aunge să prindă însăşi aceaştiinţă, unică în felul ei, ce are ca obiect frumuseţea de care vorbim. $escoperirearumosului în sine încearcă acum, adăugă ea, să-ţi ţii atenţia c#t poţi mai trează./ine va % călăuzit metodic, astfel înc#t s-aungă a pătrunde misterele amorului p#năla această treaptă şi cine va contempla pe r#nd şi e"act obiectele frumoase, acela,auns la capătul iniţierilor lui !ros, va întrezări deodată o frumuseţe de caractermiraculos. ! vorba, 'ocrate, de acel rumos către care se îndreptau mai înaintetoate străduinţele noastre: frumuseţe ce trăieşte de-a pururea, ce nu se naşte şipiere, ce nu creşte şi scade; ce nu-i, în sf#rşit, într-un punct frumoasă, într-altulur#tă; c#te-odată da, alteori nu; într-un anumit raport da, într-altul nu; aici da,dincolo nu; pentru unii da, pentru alţii nu. rumuseţea ce nu se înfăţişează cu faţă,cu braţe sau cu alte întruchipări trupeşti; frumuseţe ce nu-i cutare g#nd, cutareştiinţă; ce nu sălăşluieşte în altă %inţă dec#t sine; nu stă într-un animal, în păm#nt,

în cer, sau oriunde aiurea; frumuseţe ce răm#ne ea însăşi cu sine, pururea identicăsieşi prin unicitatea formei; frumuseţe din care se împărtăşeşte tot ce-i pe lume bfrumos, fără ca prin apariţia şi dispariţia obiectelor frumoase ea să crească, să semicşoreze ori să îndure o c#t de mică ştirbire. /#nd, prin urmare, se ridică cineva dela cele de os, datorită amorului bărbătesc adevărat, p#nă la acea desăv#rşităfrumuseţe şi începe a o întrezări, abia atunci poate spune că-i pe punctul să

nimerească ţinta urmărită. în realitate, drumul drept ce merge la cele c erotice saumilocul de a % călăuzit într-acolo este să începem prin a iubi frumuseţile de aici,după care să ne ridicăm p#nă la iubirea frumosului suprem, păşind ca pe o scară



toate treptele urcuşului acesta. 'ă trecem, adică, de la iubirea unui singur corp laiubirea a două; de la iubirea a două la iubirea tuturor celorlalte. 'ă ne ridicăm apoide la corpuri la preocupările frumoase, de la preocupări la ştiinţele frumoase, p#năce aungem în sf#rşit să ne reculegem din diferitele ştiinţe şi să ne concentrăm într-una singură, care este de fapt însăşi ştiinţa rumosului, ştiinţă prin care aungem săcunoaştem frumuseţea în sine, aşa cum e. &ici este, iubite 'ocrate, grăi străina din

+antineia, tocmai aici e d rostul vieţii noastre* /ăci dacă viaţa merită prin ceva s-otrăiască omul, numai pentru acela merită, care aunge să contemple frumuseţea însăşi. $in moment ce ai văzut-o o dată, cum îţi vor mai părea pe l#ngă ea şi aurulşi îmbrăcămintea şi tinerii frumoşi şi copilandrii care vă tulbură c#nd îi vedeţi, petine şi pe at#ţia alţii* )a... vă tulbură aşa de tare, că pentru a vă privi iubiţii şi a trăipururea cu d#nşii aţi % gata, dacă lucrul ar % cu putinţă, să uitaţi şi de m#ncare şi debăutură... numai şi numai să-i admiraţi şi să %ţi cu d#nşii* $ar ce să mai zicem, grăid#nsa, de omul căruia îi e dat să contemple frumuseţea cea limpede, curată,neprihănită... nu aceea plină de carne şi coloraţie omenească sau de c#tă altă zgurăa %rii muritoare* /e să mai zicem c#nd el ar putea zări rumosul divin, rumosul celcu înfăţişare unică0 Minchipui, zise, că trăieşte viaţă fără valoare omul care va privi

într-acolo şi va contempla acel frumos, căruia i se dedică şi cu care se împreună0Nu-ţi dai seama că numai unul ca acesta ( care vede frumosul prin singura cale încare el poate % perceput ( este în stare să creeze; nu măşti ale artei3 , măşti decare nici nu se atinge, ci opere de artă adevărată, ca unul ce-a pătruns în lagăruladevărului0 /ă numai creatorul unor opere superioare se face scump lui $umnezeu;şi că, dacă între oameni e"istă nemuritori, este tocmai cazul aceluia0 ată, edru şivoi toţi; astea-s convingerile pe care $iotima mi le-a sădit în suFet. 4ătruns de ele,

încerc la r#ndu-mi să insuFu şi eu credinţa că %rea omenească nu şi-ar putea lua cuuşurinţă tovarăş de lucru mai potrivit ca !ros, pentru dob#ndirea acestui bun. latăde ce, întruc#t mă priveşte, susţin că orice om are datoria să stimeze pe !ros; deaceea preţuiesc eu toate c#te vin de la !ros; de aceea mă străduiesc pentru ele, ba-

i îndemn şi pe alţii în această direcţie; de aceea preamăresc, şi acum şi pururea,puterea şi bărbăţia lui !ros, at#t c#t sunt în stare s-o fac* 1i acum, edru, considerăcuv#ntarea mea ( de vrei ( o închinare în cinstea lui !ros, sau numeşte-o cu oricenume-ţi place* 4artea a treia &şa vorbea 'ocrate. 1i pe c#nd ceilalţi îl lăudau,&ristofan se pregătea să-i răspundă ceva, deoarece 'ocrate făcuse în cuv#ntare oaluzie şi la teoria lui. $ar tocmai atunci s-auzi un zgomot mare de-afară; pocnituriputernice în poarta curţii şi, în acelaşi timp, glasul unor cheFii. 4rintre d#nşii s-amestecă şi vocea unei Fautiste. &tunci &gaton zise: ( a vedeţi ce este afară,băieţi. $acă-i un prieten, poftiţi-3 înăuntru. $acă nu, spuneţi-i că nu bem şi că ne-am culcat chiar. 'osirea lui &lcibiade Nu trecu mult şi deosebirăm în curte vocea lui&lcibiade. &fumat cum era, el striga cu glas tare şi întreba unde-i &gaton şi leporuncea celorlalţi să-3 ducă la el. Inii însoţitori, împreună cu Fautista, îl apucarăatunci de braţ de-o parte şi de alta şi-3 duseră p#nă în dreptul uşii. &vea pe cap ocoroană deasă din frunză de iederă, împestriţată cu micşunele; drept podoabă,nenumărate panglicuţe îi at#rnau de pe cap.&stfel apăru şi zise din uşă: ( 'alutare,prieteni* +ai primiţi un tovarăş de băutură0 4e unul care a băut bine şi p#n-acum06ri, îndată ce ne împlinim misiunea pentru care am venit, de a încorona pe &gaton,va trebui să plecăm0 !u n-am putut să vin ieri, zise, şi iată-mă acum, cu panglici pecap, precum mă vedeţi, sosit pentru ca, dezleg#ndu-le de pe mine, să le aşez pecapul cel mai talentat şi mai frumos... aşa-3 declar eu. /e0 D#deţi de mine că suntbeat0 /hiar dacă r#deţi, ştiu bine că tot ce spun eu este adevărat. &cum haide,

spuneţi-mi iute; pot să intru în aceste condiţii sau nu0 /u alte cuvinte, sunteţidispuşi să beţi şi cu mine sau nu0 In ropot de aplauze fu răspunsul şi strigăte dinpartea tuturor: să intre, să s-aşeze la masă* &gaton îl pofti: el intră condus de



tovarăşi. &propiindu-se, îşi tot str#ngea panglicile din urul capului cu g#nd să-3 încoroneze pe &gaton; dar cum ele-i cădeau pe ochi, nu băgă de seamă pe 'ocrateşi se aşeză l#ngă &gaton, la miloc, între 'ocrate şi acesta. ocmai atunci 'ocrate bse dase mai într-o parte şi-i făcuse loc să stea. /#nd se apropie să şadă, îl îmbrăţişape &gaton şi-3 încorona. &tunci &gaton strigă: ( $escălţaţi, băieţi, pe &lcibiade, casă ocupe şi el locul al treilea* ( oarte bine, zise &lcibiade, dar cine-i pe r#ndul

nostru al treilea tovarăş de băutură0 'pun#nd asta, se întoarse şi-3 zări pe 'ocrate.8ăz#ndu-3, avu o tresărire, apoi zise: Aeracles* 1i tu aici0 'ocrate aici0 1i-ai stataşa, de-o parte, iarăşi la p#ndă0 1i mi-ai răsărit în faţă deodată, cum ţi-e obiceiul,

într-un loc unde niciodată nu mi-aş % închipuit să %i* 'pune-mi de ce-ai venit aici0$e ce te-ai aşezat tocmai în locul ăsta0 /um de n-ai găsit mai potrivit să şezi l#ngă&ristofan, sau l#ngă vreun h#tru adevărat ori l#ngă vreunul ce vrea să %e aşa ceva0$e ce-ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă ca să şezi l#ngă cel mai frumos din cuprinsulacestei case0 1i 'ocrate: ( 8ezi, zise, vezi de mă apără tu, &gaton, căci amorulăstui om faţă de mine nu-i lucru de şagă. $e c#nd m-am înamorat de d#nsul, chiardin clipa aceea, numi mai este îngăduit nici să mă uit, nici să convorbesc cu vreunt#năr frumos, fără să nu-i trezesc gelozia, fără să nu mă ţină de rău, să nu-mi facă

nemaipomenite mizerii şi să nu mă ocărască... doar nu m-a bătut* )agă de seamăsă nu-mi facă şi acum aşa ceva; mai bine ai încerca să ne împaci* în orice caz, dacăvezi că-mi face ceva, te rog să mă aperi, căci eu sunt peste măsură de înfricoşat şide m#nia şi de dragostea lui. ( Nu* zise &lcibiade. între mine şi tine nu-i împăcare.4entru asta am să te pedepsesc eu ceva mai t#rziu; deocamdată, &gaton, dă-mi

înapoi c#teva panglici ca să încoronez ( zise el ( şi capul cel minunat al acestuia.Nu vreau să se mai eluie ca pe tine te-am încoronat iar pe d#nsul, ale căruicuv#ntări biruie toată lumea 5şi întotdeauna, nu ca tine, numai alaltăieri*@, nici num-am g#ndit să-3 împodobesc. 'pun#nd acestea îi şi luă c#teva bentiţe şi legă cuele capul lui 'ocrate; apoi se întinse pe pat. /um se lungi, zise: )ine, prietenilor, darvoi îmi faceţi impresia că nici nu vă g#ndiţi la băutură* &sta eu nu pot s-o trec cu

vederea. rebuie să beţi, căci aşa a fost vorba între noi. ată, eu m-aleg singurpreşedintele băuturii p#nă ce veţi veni şi voi la nivelul meu. u, &gaton, ai griă sămi s-aducă o cupă din cele mari, dacă este... adică nu; n-am nevoie de cupă, zise.d#nsul; băiete, adu mai bine răcitorul acela. 8ăzuse un ps<cter care lua mai multde opt Kot<le.-3 aduseră plin; el îl goli; apoi, spun#nd să-3 umple pentru 'ocrate,adăugă: !u faţă de 'ocrate n-am nici un g#nd ascuns. /ăci oric#t i-ar poruncicareva să bea, el nu se dă înapoi; şi nu-i mai beat ca altădată* 1i băiatul îi umpluvasul, iar 'ocrate bău. &tunci !ri"imah: ( /um, &lcibiade, bem aşa, zise el, fără săspunem o vorbă la un pahar, fără să c#ntăm ceva0 )em aşa, fără nici un meşteşug,cum beau cei însetaţi0 &lcibiade îi răspunse: ( !ri"imah* u cea mai bună odraslă acelui mai vrednic părinteP, a celui mai înţelept tată, salutare* ( 1i eu îţi zic salutare( răspunse !ri"imah. 8orba e: ce facem acum0 ( /um ţi-e vrerea. Noi trebuie săne supunem... >$octorul doar c#ntăreşte c#t mulţi cetăţeni laolaltă.? ( &scultăatunci, zise !ri"imah. înainte să % venit tu, noi ne înţelesesem să ţinem %ecare,

încep#nd de la st#nga spre dreapta, c#te o cuv#ntare în cinstea lui !ros, c#t putemmai frumoasă; să-i aducem adică o laudă. Noi, aceştia, am vorbit toţi. u, %indcă n-ai vorbit, ci ai băut numai, este drept să iei cuv#ntul acum. /#nd vei sf#rşi de vorbit,să %"ezi şi lui 'ocrate un subiect, oricare vrei. a r#ndul său, d#nsul să-i %"ezesubiect celui din dreapta şi aşa mai departe cu restul. ( oarte bună idee, !ri"imah,adăugă &lcibiade. 8edeţi numai, eu nu găsesc drept să puneţi alături cuv#ntareaunui om beat cu a unuia treaz. &poi adăugă: ia spune-mi, fericitule, te-a convins

oare 'ocrate asupra celor ce spunea adineauri cu privire la gelozia mea0 1tii tu cătot ce spunea d#nsul este e"act... pe dos0 ocmai el este cel care, de laud în faţă pecineva ( zeu sau om ( altul dec#t d#nsul, este în stare nici m#inile să nu-şi mai



poată stăp#ni* &tunci 'ocrate: ( Nu mai isprăveşti odată, zise, cu ocările tale0 ( 4e4oseidon, replică &lcibiade, nu adăuga la acestea un singur cuv#nt, că nici n-aşputea lăuda pe altcineva în prezenţa ta. ( )ine, zise !ri"imah, atunci fă asta dacăaşa ţi-i voia. ă elogiul lui 'ocrate. ( /e face0 /rezi tu, !ri"imah ( reluă &lcibiade( că trebuie... să mă reped la acest om ca s#-i aplic, de faţă cu voi, pedeapsafăgăduită adineauri0 ( /e-ai de g#nd, zise 'ocrate, ce vrei să faci cu mine0 Nu

cumva mă vei lăuda în bătaie de oc0 6ri ce vrei să faci0 ( 'ă spun adevărul.)ineînţeles, dacă-mi dai voie. ( /um de nu, dacă-i vorba de adevăr* )a te poftescchiar să-3 spui. ( Nu mă dau în lături, zise &lcibiade. u fă, te rog, următoarele. $evoi spune ceva neadevărat, întrerupe-ma în orice moment vrei, şi spune-mi-o verde:asta-i o minciună... căci eu nu voi minţi cu ştiinţă. $acă însă rechem#ndu-miamintirile voi vorbi cam încurcat, apuc#nd lucrul c#nd dintr-o parte c#nd dintr-alta,să nu-ţi %e cu mirare: pentru un om în situaţia mea de acum nu-i deloc uşor să le

înşir pe toate cu belşug şi r#nduială ( mai ales c#nd am a vorbi de o %re ciudatăcum e a ta* &lcibiade preamăreşte pe 'ocrate ( 8oi încerca, prieteni, săpreamăresc pe 'ocrate prin comparaţii. 4oate el crede că vorbesc în glumă, dar mieicoana îmi va slui să pun mai în lumină adevărul... şi nu pentru haz. 'ocot pe

'ocrate aidoma acelor chipuri de sileni aşezaţi prin atelierele sculptorilor, pe careaceştia îi dăltuiesc cu naiuri şi Faute în m#ini. $acă-i deschideţi însă, arată pedinăuntru nişte mici statui de zei. 1i mai spun că seamănă cu satirul +ars<as.'ocrate* /ă eşti la înfăţişare leit aceştia, tu singur n-ai putea-o tăgădui o clipă. $arcă semeni şi-n celelalte, ascultă numai. !şti sau nu batocoritor0 $e nu recunoşti,aduc martori. 1i ce0 Nu eşti tu un Fautist0 c $ar eşti mult mai fermecător dec#t+ars<as* &cesta se folosea de Faut şi vrăea pe oameni prin puterea artei ce sedesprindea de pe buzele sale; şi azi face la fel oricine Fuieră melodiile lui ( ştiţi căşi ariile pe care le c#nta 6l<mpos tot ale lui +ars<as sunt... tot el este autorul. ie, însf#rşit, că le-ar e"ecuta din Faut un artist de seamă, %e că le-ar c#nta te-miri-ceFautistă de r#nd, ele singure au darul să stăp#nească pe ascultător; singure fac să

vibreze pe cei care simt ad#nc în suFete nevoia de zei şi de iniţierile lor. 4utereaacestor arii vine de-acolo că sunt s%nte. $ar tu eşti mai mult, 'ocrate. u împrăştiiaceeaşi înc#ntare şi fără instrumente... doar cu mărunte cuvinte... în asta, vezi, tedeosebeşti tu de +ars<as* 8orbească altul c#t o vrea; %e el oratorul cel mai bun;nimeni dintre noi, ca să spun vorba, nu-şi bate capul c#tuşi de puţin. /#nd însă d te-ascultă cineva pe tine ori aude pe altul repet#ndu-ţi cuvintele, %e el cel mai prostvorbitor, iar ascultătorul să %e o femeie, un om, un băieţel, noi încremenim cu toţiişi, stăp#niţi de vraă, ascultăm. /#t despre mine, prieteni, de nu m-aş teme c-am săvă par cu totul ameţit de băutură, aş % în stare să ur chiar acum şi să vă spun ceurme ad#nci au săpat în suFetul meu cuvintele lui şi sub ce farmec mă simt chiar înclipele acestea* /#nd îl ascult, inima mea bate mai tare dec#t la cor<banţi. acrimie îmi pică din ochi sub zdruncinul vorbelor sale. $acă mă uit împreur, bag deseamă că şi alţii, mulţi alţii din ce-i ce-3 aud, stau nemişcaţi sub aceeaşi suferinţă./#nd ascultam c#teodată pe 4ericle sau pe ceilalţi oratori de frunte, îi găseamdesăv#rşiţi în cuv#nt. $ar ei niciodată nu m-au făcut să trec prin astfel de emoţii.Niciodată suFetul nu mi-a vibrat aşa de puternic la cuv#ntările lor, niciodată el nu s-a simţit mai zdrobit de m#hnirea că zace la păm#nt ca un rob. $impotrivă, acest+ars<as de aici nu o dată m-a adus într-o astfel de stare suFetească, înc#t chiarviaţa îmi pare nesuferită, aşa cum sunt eu şi cum o trăiesc. 1i nu vei spune, 'ocrate,că astea nu-s adevărate* 1i-acuma chiar simt că, de-ar % să te-ascult vorbind, nu m-aş mai stăp#ni, ci aş % încercat de aceleaşi sentimente. $oar el mă sileşte să

recunosc că, în vreme ce-mi lipsesc at#tea, eu nesocotesc cele personale şi am timpde pierdut cu afacerile atenienilor. /u silă mare deci, şi fugind ca de 'irene, cuurechile astupate, eu plec, mă fac nevăzut; şi mi-e frică să stau aici, mi-e fric



ă nu m-apuce anii t#rzii ai bătr#neţii pe l#ngă d#nsul. $in c#tă lume e"istă eu numai în faţa lui încerc sentimentul ruşinii... pe care ( nu-i b aşa0 ( nimeni nu-3bănuieşte în mine. !i bine, de el mă ruşinez. 2n ad#ncul conştiinţei îmi dau seama cănu-s în stare să mă împotrivesc poruncilor lui; dar cum mă depărtez puţin, suntcov#rşit de onorurile ce-mi face mulţimea... şi-atunci fug de el, fug c#t mai departe,ată de ce, c#nd îl văd, mă ruşinez şi recunosc că el are dreptate. /#teodată aş %

chiar bucuros să nu-3 ştiu că e"istă printre oameni. $ar c cine ar suferi mai mult camine, de s-ar înt#mpla una ca asta0 înc#t... singur nu mă mai dumiresc cum să măport faţa de acest om. 2nţelepciunea interioară a lui 'ocrate ată, c#t priveştec#ntecele lui de Faut; cam astfel sunt sentimentele ce mă stăp#nesc şi pe mine şipe mulţi alţii, în faţa acestui satir. $ar ascultaţi şi altele. 'ă vedeţi ce potrivită a fostcomparaţia mea şi ce minunată-i puterea de care el dispune* iţi siguri că nici unuldintre voi nu-3 cunoaşte. /ă eu, %indcă am apucat să iau cuv#ntul, am să vi-3descopăr. 6bservaţi că 'ocrate are purtări de îndrăgostit faţă de tinerii frumoşi: stănecontenit pe l#ngă d#nşii, şi răm#ne încremenit c#nd îi vede. $e altă parte, luat înaparenţe 3 , el nu cunoaşte pe nimeni, nu ştie nimic... Nu-i aşa că seamănă şi aicicu un silen0 Nici o deosebire. 4e dinafară el este învăluit într-o înfăţişare asemenea

aceleia pe care sculptorul o dă silenului; dar dacă-3 deschideţi, c#tă înţelepciune ecredeţi voi, iubiţi comeseni, că este îngrămădită înăuntru* &Faţi că frumuseţeacorpului nu-3 interesează deloc; nimeni n-ar putea crede c#t de mult odispreţuieşte. Nu-3 interesează nici dacă unul este bogat, nici dacă are vreo însuşiredin acelea pentru care lumea de r#nd îl fericeşte. oate astea el le consideră bunurifără de preţ, iar despre noi, ca oameni, spune că nu suntem nimic. 8ă asigur*roniz#nd şi lu#nd în bătaie de oc pe toţi oamenii... aşa-şi trăieşte el viaţa întreagă.$ar c#nd s-apucă de ceva serios, dacă cineva îl deschide înăuntru, e de neînchipuitsă poţi vedea ce statui sunt acolo* !u l-am văzut o dată... şi mi-au apărut divine, deaur frumoase şi at#t de minunate, că nu mai puteam face nimic altceva, dec#t s-ascult într-o clipă orice-mi poruncea 'ocrate* /umpătarea lui 2nchipuindu-mi că se

g#ndeşte serios la frumuseţea mea,crezui că aş putea avea un c#ştig de pe urma eişi un noroc demn de admirat. &m socotit că, făc#ndu-i pe plac lui 'ocrate, aş %putut învăţa de la d#nsul, în schimb, toată ştiinţa pe care o avea el. !ram m#ndru,%reşte, şi mă consideram minunat din cauza frumuseţii mele. 'tăp#nit de acesteg#nduri, deşi nu eram deprins p#nă atunci să umblu numai alăturea cu el şi fără alt

însoţitor, am dat drumul în acel moment însoţitorului şi am umblat numai cu d#nsul. rebuie să vă spun toate aşa cum sunt, iar voi ascultaţi-mă cu luare-aminte. $acăspun ceva neadevărat, tu întrerupe-mă, 'ocrate. Dămaserăm deci singuri, prieteni,eu şi el. /rezui că atunci va lega vorbă numaidec#t cu mine în felul cum vorbesc deobicei un iubitor şi un iubit, c#nd sunt singuri; şi m-am bucurat. $ar nu s-a înt#mplatnimic din acestea. !l petrecu ziua întreagă st#nd de vorbă cu mine ca de obicei;apoi se sculă şi plecă. &ltă dată l-am chemai să facă împreună cu mine e"erciţii degimnastică. e-am făcut numai cu g#ndul că-mi voi aunge scopul cu acest prile. &făcut şi d#nsul e"erciţii cu mine; deseori ne-am şi luptat împreună; şi nu era nimenide faţă... $ar ce să vă spun0 N-am dob#ndit de la d#nsul nimic mai mult. /#nd amvăzut că pe acest drum n-aung la nimic, m-am g#ndit să întrebuinţez împotriva luiun miloc mai puternic... ca pentru un bărbat ca d#nsul. 4e urmă, odată lupta

începută, să nu mă las bătut cu nici un preţ, p#nă nu dau de fundul sacului. îl invitdeci la mine, la masă, tocmai cum face înamoratul cu iubitul său. a început nici n-avrut s-audă; cu timpul însă l-am înduplecat. /um a sosit ( era pentru prima dată (s-a aşezat la masă şi, după ce a m#ncat, a vrut să plece. +ie mi-a fost atunci ruşine

să-l reţin şi l-am lăsat. & două oară însă i-am întins o cursă. $upă ce s-a ospătat, amstat împreună de vorbă p#nă noaptea t#rziu. &poi, c#nd s-a sculat să plece, i-amarătat că-i t#rziu şi l-am silit astfel să răm#nă. !l sa culcat atunci pe un pat aşezat



alături de-al meu. !ra chiar patul de pe care luase masa. în odaie nu mai dormeanimeni altul dec#t noi... 4#nă la acest punct al povestirii lucrul desfăşur#ndu-sefrumos, s-ar putea istorisi faţă de oricine. $ar nu m-aţi asculta povestind de-aici

înainte, dacă, înt#i ( cum e o vorbă (, vinul 5şi în lipsa copiilor şi chiar în prezenţalor@ n-ar % vin adevărat; şi dacă, în al doilea r#nd, n-aş socoti din parte-mi onedreptate ca, aung#nd la elogiul lui 'ocrate, să trec cu vederea cea mai măreaţă

dintre faptele lui. +ai mult. &m căzut atunci în patima celor muşcaţi de năp#rcă.'pun că aceştia nu vor să destăinuie oricui ce au suferit; ei nu vorbesc dec#t celorcare au pătimit şi ei la fel. 4asămite, numai pe aceştia îi cred în stare să le înţeleagădurerea şi să-i ierte dacă în suferinţa lor au avut cutezanţa tuturor faptelor şivorbelor. &şa sunt şi eu: muşcat de ceva care e mai dureros încă, eu am primit ceamai cumplită lovitură ce poate izbi pe cineva:.. în inimă, în suFet, ori cum trebuie sănumesc locul ăsta* &m fost în adevăr rănit şi muşcat de raţionamentele %loso%ei,răucare se ţine mai sălbatic ca năp#rca, ori de c#te ori prinde un suFet t#năr şi nu lipsitde temperament; rău care-3 împinge să facă şi să rostească orice, orice... 8ăz#ndu-mă deci în faţa unor oameni ca edru, ca &gaton, ca !ri"imah, ca 4ausania, ca&ristodem, ca &ristofan 5pe 'ocrate încalte ce să-3 mai numesc*@ şi a celor care mai

sunt ( toţi %ind, ca mine, atinşi de patima şi de v#rteul %loso%ei ( mă puteţiasculta, se înţelege, cu toţii. 1i măveţi ierta, desigur, pentru cele ce-am săv#rşitaltădată, ca şi pentru cele ce rostesc acum. 6amenilor de casă însă, şi oricărui altnepriceput şi grosolan, tr#ntiţi-le pe urechi cele mai groase uşi. 4rieteni, c#nd lampas-a stins şi-au dispărut feciorii, am găsit nimerit să mă port cu d#nsul fără de ocol şisă-i spun cu libertate g#ndurile ce nutream. am mişcat deci şi i-am zis: ( 'ocrate,dormi0 ( $eloc, zise. ( 1tii ce g#nduri mă bat0 ( /e anume0 ( u-mi pari ( zic eu( singurul iubitor demn de mine. 1i observ totuşi că stai la îndoială dacă trebuie sămi-o mărturiseşti. /#t mă priveşte, iată ce cred. /onsider adevărată nebunie dinparte-mi să nu-ţi %u pe plac, şi în asta ca în orice altă împreurare, cum e de pildădac-ai avea nevoie de banii ori de prietenii mei. $ar eu n-am acum preocupare mai

serioasă dec#t să mă fac c#t mai desăv#rşit şi nu văd spriin mai hotăr#tor ca tine latreaba aceasta. /ăci, nesatisfăc#nd un bărbat de talia ta, mă ruşinez mult mai tarede oamenii cu minte, dec#t( satifăc#ndu-te ( m-aş ruşina de cei mulţi şi proşti. 1id#nsul, după ce mă ascultă, zise pe ton foarte ironic, tonul său cel mai caracteristicşi obişnuit: ( 6, scumpe &lcibiade* Nu pari să %i în realitate om de nimic dacă-se"acte cele ce-ai spus despre mine; dacă am în adevăr acea e putere prin care tu sădevii desăv#rşit. 'e vede c-ai găsit o nemaipomenită frumuseţe, total deosebită detrăsăturile cele frumoase ce se observă în persoana ta* $ar vezi: dacă tu,descoperindu-mi-o, vrei s-o împărţi cu mine, să schimbi adică o frumuseţe pe alta,

îţi aranezi un c#ştig mai mare dec#t al meu. $ar bine, tu-mi dai umbra frumuseţii şivrei să capeţi de la mine frumuseţi adevărate* Mi-ai pus în g#nd, cu alte cuvinte, săschimbi aurul meu pe aramă. &i face mai bine, minunate prieten, să bagi de seamăca nu cumva eu să te păcălesc pe tine, neav#nd importanţa ce mi-o atribui. $oarochiul minţii nu începe a % pătrunzător dec#t în clipa c#nd începe să se întuneceprivirea ochilor trupeşti. 1i tu eşti încă departe de aşa ceva. 1i eu, auzind acestea:( 2ntruc#t mă priveşte, zic, aşa se prezintă lucrul; eu n-am a%rmat nimic altcevadec#t ce-am avut în cuget. u eşti de-acum în drept a hotărî care-i cea mai bunăcale de urmat, pentru tine ca şi pentru mine. ( )ună vorbă ai spus acum, adăugăel. $e-aici înainte să ne sfătuim ce-avem de făcut, ca sa păstrăm am#ndoi cea maibună linie de conducere şi în această chestiune şi în celelalte. &cestea zise şirăspunse, nu ştiu ce mă făcea să-3 cred zdrobit de săgeţile ce-i aruncasem. +ă ridic

deci, înainte de a-i lăsa timpul să rostească un cuv#nt, şi-mi trag pe mine mantaua5era iarnă@; apoi mă înghesui sub tribonul lui ( era chiar haina ce-o vedeţi acum ped#nsul; întind braţele sprea această %inţă cu adevărat divină şi minunată şi răm#n



aşa culcat noaptea întreagă. Nădăduiesc, 'ocrate, că nici aici nu vei spune că mint.a capătul acestor încercări am constatat că tot el a biruit; căci m-a dispreţuit aşade tare, căci şi-a bătut oc de frumuseţea mea şi m-a ignit* 1i eu, udecătorilor 5da,vă fac udecători pentru tru%a lui 'ocrate@, eu care credeam că e ceva de mine (măcar în privinţa aceasta* &Faţi prin urmare, şi v-o ur pe zei şi zeiţe, că m-amsculat de l#ngă 'ocrate fără să se % înt#mplat nimic mai mult dec#t dac-aş % dormit

cu tata ori cu un frate mai mare* 8ă daţi acum seama în ce stare de spirit mă aFufaţă de el0 !u, care pe de o parte mă vedeam învins, pe de alta însă nu încetam a-iadmira şi %rea şi cumpătarea şi bărbăţia* !u, cel bucuros c-am dat peste un omcăruia nu i-am găsit p#n-acum pereche la înţelepciune şi tărie de suFet* Irmarea0N-am găsit încă milocul nici să mă supăr pe d#nsul, nici să mă lipsesc de înt#lnirilelui; dar nici nu l-am putut aduce pe drumul dorit de mine. /ăci ştiam bine că prinbani omul acesta era în genere mult mai greu de atacat dec#t &ias prin %er, iarsingura cale prin care-mi închipuiam că va % prins îmi scăpase acum din m#ini* 1iastfel ( nu mai ştiam ce să fac: umblam de colo-colo şi eram mai robit acestui omdec#t a fost vreodată robit cuiva un sclav adevărat. 'ocrate nu at#rnă de elementee"terne &stea erau p#nă atunci toate legăturile dintre noi; şi după ele veni

campania ceam făcut-o am#ndoi la 4otideia, unde ne înt#lneam regulat la masă. 'ăamintesc însă că acolo m-a întrecut nu numai pe mine în răbdarea muncilor militare,dar pe toţi ceilalţi. 6ri de c#te ori, din cauza întreruperii legăturilor undeva, eramsiliţi să aunăm, cum se înt#mplă la război, nimic nu erau ceilalţi pe l#ngă d#nsul înprivinţa rezistenţei. 1i iarăşi, c#nd eram la belşug, el singur era în stare să măn#nceşi să bea c#t patru. 1i n-o făcea %indcă voia, ci %indcă era silit. 1i-i biruia pe toţi. $arcel mai minunat lucru din toate era că totuşi nici un om nu 3-a văzut beat pe'ocrate, niciodată; şi dovada o veţi avea, cred, numaidec#t. în ce priveşte modulcum răbda asprimea iernii 5şi-s ierni cumplite pe-acolo@, făcea adevărate minuni.&m avut multe prileuri să-3 văd, dar o dată b mi-aduc aminte că era pe un îngheţ

înspăim#ntător; toţi ceilalţi, sau nu ieşeau din case, sau, dacă vreunul se încumeta

să iasă, îşi lua cele mai groase veşminte, cea mai călduroasă încălţăminte, înfăşur#ndu-şi picioarele %e cu postav, %e cu blăniţe de miel. 'ocrate a ieşit cud#nşii av#nd aceeaşi haină pe care o purta obişnuit şi înainte; şi a ieşit desculţ şi aumblat pe gheaţă mai lesne dec#t cei încălţaţi. ar soldaţii se uitau cam chior#ş lad#nsul, ca la unul ce le arătase dispreţ. ată c#t priveşte răbdarea3 .5 3Dedăm mai

os, după /orn. Nepos, o scurtă caracterizare a lui &lcibiade, schiţată de istoricii eopomp şi imeu. $in ea se vede: 3. că &lcibiade avea o educaţie ce s-ar numiastăzi >integrală?: 9. că elevul lui 'ocrate şi-a imitat de aproape magistrul5&lcibiade, @. >Născut în preastrălucitul oraş al &tenei, el 5&lcibiade@ îi întrecea petoţi prin splendoarea şi demnitatea vieţii. 'urghiunit din patrie, veni în eba. &ici saadaptat aşa de bine deprinderilor tebane, că nimeni nu-i mai putea sta alături înprivinţa muncii şi puterilor trupeşti 5şi doar toţi beoţienii se laudă mai mult cu tăriacorpului dec#t cu vioiciunea minţii@. &celaşi, aF#ndu-se între spartani,după ale cărormoravuri răbdarea era cea mai mare virtute, s-a deprins aşa de bine cu austeritateavieţii, că i-a întrecut pe toţi prin cumpătarea hranei şi a îmbrăcăminţii. & fost şi pe latraci ( oameni înclinaţi la beţie şi la plăcerile amorului. -a dat şi pe d#nşii gata înpropria lor specialitate* 8enit la perşi, unde cel mai mare merit este să v#nezinecurmat şi să trăieşti în lu" şi eleganţă, el imită aşa de bine moravurile lor, că

începură ei înşişi să-3 admire. 4rin astfel de însuşiri &lcibiade lua locul de frunte peoriunde se ducea şi era numărat printre cei mai iubiţi.?@ $ar să mai spun ce făcu şi

îndură cetăţeanul năstruşnic..., într-una din zile, pe c#nd făcea campanie tot acolo,

s-a înt#mplat un lucru demn de auzit. începu a cugeta într-un loc şi stătu acolo înpicioare, medit#nd, chiar din revărsatul zorilor. &poi, cum nu s-a dumirit asupraobiectului cercetării sale, nu s-a mai urnit din loc, ci a stat reFect#nd mai departe. 1i



se făcuse miezul zilei şi oamenii se uitau la d#nsul şi se minunau şi-şi spuneau unulcătre altul cum 'ocrate sta în acel loc din zori, medit#nd la te-miri-ce* 1i c#nd uniidintre cei care-3 văzuseră îşi sf#rşiră, despre seară, lucrul, după ce m#ncară, îşiscoaseră d paturile de campanie 5era vară atunci@ şi se culcară la aer av#nd a păzitotodată pe 'ocrate, în cazul c-ar % rămas şi noaptea acolo. ar el a rămas p#nă s-afăcut ziuă şi p#nă apăru soarele. &tunci, făcu înt#i o rugăciune şi se făcu nevăzut.

/uraul lui 'ocrate 'ă vi-3 arăt acum, dacă vreţi, cum era în lupte; căci şi asta-idrept să i-o recunoaştem. /#nd avu loc lupta din care eu am ieşit aşa de bine înc#tgeneralii mi-au acordat răsplata viteiei, nimeni altul nu m-a scăpat ( din c#ţioameni erau acolo ( dec#t d#nsul. /ăzusem rănit, iar el n-a vrut să mă părăsească,şi mi-a scăpat şi armele şi pe mine. 1tii, 'ocrate, că eu i-am sfătuit atunci pegenerali să-ţi dea ţie premiul viteiei. $e asta cel puţin n-ai să mă ţii de rău şi nicinu-mi poţi spune că mint. !i bine, c#nd generalii, pun#nd preţ mai mare pedemnitatea mea,.voiră să-mi dea mie acele însemne, tu te-ai arătat mai pornit chiardec#t d#nşii în susţinerea ca nu tu, ci eu să iau răsplata. N-ar %, prieteni, fărăinteres să v-atrag luarea-aminte şi asupra purtării lui 'ocrate c#nd armata noastră afost pusă pe fugă şi se retrăgea 3a de la $elion. 'a înt#mplat atunci să-3 înt#lnesc.

!ram călare; d#nsul pe os, greu-înarmat. oţi oamenii se risipiseră, iar el seretrăgea împreună cu aches. înt#lnindu-i pe drum, îndată ce i-am văzut, le-am datcura spun#ndu-le că nu-i voi părăsi. &colo l-am putut studia pe 'ocrate mai binedec#t la 4otideia. în adevăr, cum eu eram călare, aveam mai puţine motive să mătem pentru viaţă. +i-am dat mai înt#i seama cu c#t întrecea el în stăp#nire de sinepe aches. în al doilea r#nd, băgai de seamă că-şi păstra şi acolo mersul de aici; casă mă e"prim, &ristofan, cu un vers din ale tale, avea mersul m#ndru şi arunca ochiipieziş împreur. /u aceeaşi linişte observa şi pe prieteni şi pe inamici, %ind învederea tuturor p#năfoarte departe, că oricare s-ar % atins de acest bărbat era

înt#mpinat cu cea mai bună dispoziţie de luptă. $e aceea s-au şi întors în siguranţă,şi el şi tovarăşul. $oar în război cel mai adesea inamicul nu se atinge de oameni cu

asemenea dispoziţii, ci mai degrabă de cei puşi pe retragere şi fugă. 'ocrate esteunic în lume +ulte alte ar mai putea spune oricine întru preamărirea lui 'ocrate,adevărate minuni. 'e înţelege, în ce priveşte at#tea din gesturile sale, uşor s-arputea spune ceva şi despre alţii; sunt însă unele care-3 fac vrednic de oriceadmiraţie ( gesturi în care nu seamănă cu nimeni, nici dintre cei vechi, nici dintrecei acum în viaţă. în adevăr, cum a fost &hile o înţelege oricine prin comparaţie cu)rasidas şi cu alţii. în 4ericle vedem pe Nestor şi &ntenor... şi tot astfel cu at#ţia pecare i-am putea asemăna în acelaşi mod. $ar ca bărbatul acesta, de-aici, în doriginalitatea, in persoana şi cuvintele lui, în zadar veţi căuta unul măcar să seapropie de el, %e la cei de faţă, %e la cei din vechime, afară dacă nu-l comparaţi,cum am făcut eu, nu cu oameni, ci cu sileni şi satiri, pe el şi cuv#ntările lui.4omenesc de asta %indcă am scăpat din vedere la început să arăt că şi cuv#ntărilelui sunt asemenea silenilor care se înlredeschid. /#nd vrea cineva să le-asculte i separe la început e că-s lucruri cu totul de r#s. 8orbele şi frazele lui sunt, pe dinafară,ca pielea unui satir obraznic. Nu vorbeşte dec#t despre măgăruşi cu samare, decăldărari, de cizmari, de tăbăcari; şi pururea pare a întrebuinţa aceleaşi e"presiipentru a spune aceleaşi lucruri; înc#t omul fără e"perienţa modului său de vorbiresau cel lipsit de inteligenţă găseşte vrednice de r#s asemenea cuv#ntări. $ar să ledeschidă cineva şi să caute a pătrunde sensul lor mai ad#nc* 8a găsi, înt#i, că pedinăuntru sunt singurele pline de înţelepciune; va recunoaşte, în al doilea r#nd, că,%ind cele mai divine, conţin în sine nenumărate plăsmuiri ale talentului; că se referă

la o sumedenie de subiecte, cu deosebire la tot ce se cuvine să aibă în vedere unulcare ţinteşte să devină şi bun şi frumos. 'ocrate şi iubirea tinerilor ată, prieteni,astea sunt punctele pentru care îl laud pe 'ocrate. /#t despre cele pentru care-3 ţin



de rău, le-am amestecat printre laude atunci c#nd v-am vorbit de ignirile ce el mi-aadus. ! foarte adevărat că asemenea lucruri nu le face numai cu mine, ci şi cu/harmide al lui Jlaucon, cu !utidem al lui $iocles şi cu mulţi alţii, pe care îi înşalăfăc#nd pe înamoratul. $e fapt, el oacă rolul iubitului mai degrabă dec#t pe-aliubitorului. $e aceea, te fac şi pe tine atent, &gaton, să nu te laşi înşelat de d#nsul,ci, lu#nd aminte la suferinţele noastre, să tragi şi tu un folos, nu cumva să faci ca

prostul din poveste care nu învaţă dec#t din păţanie. /#nd &lcibiade spuneaacestea, se st#rni deodată r#sul, din pricina sincerităţii cu care vorbea şi %indcă lăsaimpresia că-i încă înamorat de 'ocrate. &tunci 'ocrate: ( )ine, &lcibiade, zise el,dat tu nu mai eşti beat* &ltminteri n-ai % fost în stare să aduci vorba aşa demăiestrit şi pe departe, pentru a tăinui cele ce urmăreşti cu adevărat; nici să lefurişezi la sf#rşitul cuv#ntării, aşa ca din înt#mplare, pe celelalte* $oară ţinla unicăa vorbirii tale e să bagi z#zanie între mine şi &gaton, arăt#nd că nu trebuie săiubesc pe altul în afară de tine şi că &gaton nu trebuie să %e iubit de nimeni în afarăde tine. $ar nu ne-ai păcălit* 4iesa ta cu satiri şi sileni a ieşit acum în vileag şi s-afăcut lumină, la aminte deci, iubite &gaton, să nu iasă el cu ceva deasupra. ii astfelpregătit, ca nimeni să n-aibă putinţa de a ne despărţi prin vrabă. &tunci &gaton: (

$a, da, 'ocrate, te-apropii mult de adevăr. 4entru mine dovada stă în faptul că s-aaşezat la masă între mine şi tine doar să ne despartă* $ar nu va ieşi deasupra întrunimic, căci voi veni şi eu să mă aşez l#ngă tine. ( 4erfect, adăugă 'ocrate. 'taicolea, mai os de mine. ( $oamne, e"clamă &lcibiade, c#te mai îndur şi eu de laomul ăsta* 8rea să mă înfr#ngă pe toată linia. $e nu mai mult, îngăduie cel puţinat#t, minunatule: să stea &gaton între noi. ( /u neputinţă, zise 'ocrate. 2ntruc#t tumi-ai făcut elogiul, se cade acum să-3 laud şi eu pe cel din dreapta. $acă însă&gaton se aşază mai os de tine, cu siguranţă că nu-mi va mai ridica osanale înainteca el însuşi să % fost preamărit de mine* ii deci mai îngăduitor, mărite prieten, şi nupizmui laudele ce voi saduc acestui t#năr; grozav doresc să-i fac o închinare. ( &ha*e"clamă &gaton; cum, &lcibiade, va să zică nu-i chip să răm#n pe loc, ci trebuie să

mă mut cu orice preţ, spre a % lăudat de 'ocrate0 ( &stea-s lucruri obişnuite,adăugă &lcibiade. /#nd e la miloc 'ocrate, nu-i cu putinţă altuia să stea l#ngătinerii frumoşi. ată ce uşor a găsit el un motiv convingător pentru a aşeza pe acestal#ngă sine. !pilog &gaton se sculă cu g#nd să vină l#ngă 'ocrate. $ar deodată sepomeniră în uşă c-o ceată de cheFii. 1i cum uşile erau deschise, %indcă tocmaiatunci ieşise cineva, aceia dădură năvală, înaintară p#nă la noi şi se aşezară lamasă. oate vuiră de zgomot, nimic nu rămase la locul său şi începurăm să bem vinfără voie, să bem mult... &ristodem povestea mai departe că în acel moment!ri"imah, edru şi alţi c#ţiva s-au sculat şi-au plecat. 4e el 3-a furat somnul şi-adormit multă vreme, căcf nopţile erau mari atunci. /#nd se trezi, dinspre ziuă,c#ntau cocoşii. $eşteptat, el se uită primpreur; văzu că unii adormiseră, alţiiplecaseră. Numai &gaton, &ristofan şi 'ocrate, trei încă, sorbeau pe r#nd dintr-ostacană mare; ei beau şi-o tot treceau spre dreapta. 'ocrate era în conversaţie cud#nşii. /e vorbeau ( &ristotel spunea că el nu-şi mai aminteşte, mai ales că,dormind, nu apucase măcar convorbirea de la început, şi-i era şi capul greu desomn. +ai însemnat, zise el, era faptul că, p#nă la urmă, 'ocrate izbutise să facă peceilalţi a recunoaşte împreună cu d#nsul că autorul de comedii trebuie să ştie faceşi tragedii; că adevăratul dramaturg este egal de bun în tragedie ca şi în comedie...ar după ce-au fost siliţi să admită şi asta, nu-3 mai putură urmări, căci adormiserăşi ei. /el dint#i aţipise &ristofan. $upă el, c#nd zorii se revărsau, pică şi &gaton./#nd îi adormi bine, 'ocrate se sculă şi plecă. &ristodem îl urmă, ca de obicei. !l

apucă drumul spre iceu unde se duse să facă o baie şi să petreacă restul zilei, cumfăcea din c#nd în c#nd. &stfel îşi trecu ziua aceea, iar către seară se întoarse acasăla odihnă.

banghetul.docx

Documents

Transcript of banghetul.docx