Balanța de putere

Obiect: Introducere în relațiile internationale

Coordonator:

Andreea-Ioana Cozianu

Autor:

Bogdan-Dimitrie Spoială

Universitatea „Ștefan Cel Mare” Suceava

Facultatea de Istorie şi Geografie

RISE anul I

Suceava 2014

1

Cuprins

I. Introducere

II. Ce reprezintă balanța de putere

Balanța de putere ca stare de fapt

Balanța de putere în sens de echilibru

Balanța de putere și distribuția de putere

III. Balanța de putere sub formă de acțiune internatională

IV. Etapele balantei de putere Balanța de putere și menținerea echilibrului

Balanța de putere ca lege politică și ideea distribuției egale

a puterii

V. Concluzii

2

I. Introducere

Balanţa de putere este unul dintre conceptele fundamentale ale relaţiilor internaţionale,

rolul acesteia fiind de a reglementa relaţiile dintre entităţile statale ce au suveranitatea ca

principală caracteristică.O descriere a balanţei de putere putem face în felul următor: În cazul

în care într-un sistem internaţional, indiferent de configuraţie, bipolară sau multipolară, când

una dintre marile puteri se dezvoltă prea mult, aceasta devine o ameninţare pentru celelalte

state, iar pentru a produce un echilibru celelalte state se unesc împotriva acesteia, astfel,

puterile acestor state contrabalansează puterea primului stat, iar prin acest mod se reduce

riscul unui conflict.

Pentru a înţelege mai bine conceptul de balanţă de putere trebuie să avem în vedere cele

două perspective în ceea ce priveşte apariţia conceptului de balanţă de putere.

Prima perspectivă îi aparţine lui Alfred Vagts, care susţine ideea că balanţa în sensul

unui anumit echilibru este una profund naturală a comportamentului uman, aşadar nu este

surprinzător apariţia acestui concept şi în politica internaţională. Teoria acestuia este că

originile conceptului se regăsesc în epoca Renaşterii, când statele italiene reprezentau un

imbold pentru politică expansionistă a regilor francezi. În 1494 Carol al VIII-lea invadează

Italia, fapt ce duce la declanşarea luptei pentru hegemonia europeană şi dând motivaţia

necesară formării Ligii de la Veneţia în 1495. Vagts accentuează faptul că balanța de putere

este un instrument al relaţiilor internaţionale, în sensul în care ea funcţionează la nivel

interstatal, şi nu în interiorul statului unitar. Astfel Alfred Vagts spunea:“Balanța de putere

este un instrument folosit numai de către şi între actorii internaţionali”.

A două două perspectiva asupra conceptului de balanţă a puterii îi aparţine lui Ernest

B.Haas. Acesta susţine că balanța de putere are de fapt rădăcini puternice în opera lui

Guicciardini, referindu-se la relaţiile subsistematice dintre republicile şi statele italiene libere

din secolul al XV-lea.

Nici până acum nu este o definiţie a balanţei de putere acceptată unanim de către toţi

teoreticienii relaţiilor internaţionale, însă toţi autorii deosebesc trei dimensiuni ale

conceptului: o dimensiune descriptivă, una normativă şi una acţională.

3

II. Ce reprezinta balanța de putere

Balanţă de putere reprezintă o stare de lucruri în care nici o putere nu se află într-o

poziţie preponderentă şi nu poate face legea pentru alţii.

Din acest punct de vedere, balanța se raportează la următoarele sensuri:

1. Balanța de putere este o stare de fapt ce se referă la o distribuţie uniformă a puterii în

sistem, ce asigura o egalitate relativă de capacitate între marile puteri ale sistemului,

accentuând latura descriptivă a conceptului, adică distribuţia uniformă a puterii în sistem nu

înseamnă neapărat o împărţire egală a acesteia între polii sistemului.Aceasta este descrierea

unei situaţii de pace, care nu implică toţi polii sistemului.

2. Balanţa de putere în sens de echilibru distinge o serie de diferenţe:

Prima diferenţa este că nu există o distribuţie echitabilă a puterii, deoarece situaţiile

particulare ale statelor se schimbă, ceea ce înseamnă că nici o balanţă de putere nu

este permanentă.

A două diferenţa este că întotdeauna există un surplus de putere pe de o parte sau altă,

iar un exemplu foarte bun este Războiul Rece, în care politică americană urmărea

câştigarea unui oarecare avantaj strategic în raport cu URSS, pentru a reface echilibrul

de forţe.

3. Balanța de putere şi distribuţia puterii presupune distribuirea puterii existente în sistem

la un moment dat. Aceasta face ca respectivul concept al balanţei de putere să se raporteze

exclusiv la schimbarea ce are loc în sistem internaţional şi la redistribuirea puterii.

4

III. Balanța de putere sub forma de actiune internationala

Balanţa de putere este o formă de acţiune internaţională, în sensul în care este vorba mai

mult de “balansare” decât de balanţă. Aceasta este cauzată de faptul că echilibrul este

permanent în mişcare, evoluţia sau involuţia unor state făcând ca distribuţia puterii să se

schimbe destul de des, iar pentru a nu se produce dezechilibrul între state, în cazul în care

unul deţine o putere prea mare, celelalte se coalizează împotriva să.

1. Balanţa de putere şi menţinerea echilibrului

Echilibrul balanţei de putere se referă la o situaţie în care acest echilibru poate fi

dezechilibrat de o mare putere care are anumite interese, dar şi de o putere minoră care prin

contribuţia sa poate înclina balanţa într-o parte sau alta.

2. Balanța de putere că lege politică şi ideea distribuţiei egale a puterii

Această lege politică vine din ideea de distribuţie egală a puterii, însă această se aplică

diferit fiecărui stat în parte, în funcţie de anumite acaracteristici ale acestuia, între care se

numără: capacităţile sale, incredera şi coeziunea internă ale statelor, capacităţile celorlalte

state din sistem, poziţiile adoptate de celelalte mari puteri ale sistemului în raport cu statul

revizionist, de simpatiile sau antipatiile politice personale etc. Pe baza acestor caracteristici,

în situaţia unei balanţe de putere , statele pot alege dintre trei mari strategii majore de acţiune

în sistemul internaţional:

Alianţa sau coaliţia, în situaţia unui conflic internaţional, însă în cadrul formării

de alianţe intervine un calcul complex, legat de balanța costuri-beneficii, precum

şi de situaţia şi capacităţile prezente şi estimate ale aliatului raportat la riscul de

a fi aliat.

Alinierea, se refera la ataşarea unui stat la partea cea mai puternică dintr-un

anumit conflict, deobicei marile puteri nu folosesc această strategie, însă există

şi excepţii în istorie.

Pasarea responsabilităţii, se întâmplă atunci când una dintre marile puteri preferă

să-i permită temporar unui alt stat să îndeplinească o serie de atribuţii deţinute

până atunci de ea.

5

IV. Etapele balantei de putere

Prima etapă începe odată cu apariţia acestui concept, adică în secolul al XV-lea şi se

termină în 1815, la Congresul de la Viena. Odată cu Tratatele Westfalice din 1648, când s-a

încercat un echilibru prin restabilirea teritorială, dar scopul era cel de a reduce numărul

actorilor care stabileau echilibrul.

A două etapă începe aproximativ în 1815 şi se încheie în 1918, odată cu sfârşitul

primului război mondial. În cadrul Congresului de la Viena din 1815 stabileşte ca regulă

principala a sistemului internaţional principiul balanţei de putere, astfel bălanţa se

permanetizeaza şi devine o instituţie a sistemului internaţional.

Cea de-a treia etapă a balanţei de putere este cea cuprinsă între 1939 când izbucneşte cel

de-al doilea război mondial şi 1991, adică la sfârşitul Războiului rece.

A patra etapă a balanţei de putere se află în plină desfăşurare, începând cu colapsul

Uniunii Sovietice din 1991 şi sfârşitul Războiului Rece. Principala caracteristică a perioadei

de după Războiul Rece este că bipolariatea puternică a sistemului a dispărut lăsând loc unui

unipolarism necontestat. Polii principali ai balanţei de putere din această perioada sunt: SUA,

Rusia, China, UE.

6

V. Concluzii

Trecând în revistă principalele aspecte ale balanţei de putere, am ajuns la concluzia că

puterea este foarte instabilă, iar cu cât un stat este mai puternic cu atât este mai uşor să piardă

această putere, mai ales că factorii care fac un stat puternic se schimbă odată cu timpul, dacă

acum câteva secole puterea militară era principalul factor care deosebea un stat de alte state,

în zilele noastre ceilalţi factori precum puterea diplomatică, calitatea resurselor umane,

resursele nature, şi altele, egalează importanţa puterii militare, fapt dovedit de Războiul Rece

dintre SUA şi URSS în secolul trecut.

Teoreticianul Hans Morgenthau susţine că balanța de putere este formată din cele două

talgere, adică marile puteri şi un echilibrator ce are că obiectiv, în interiorul sistemului,

menţinerea echilibrului fără ca el să se identifice cu politica unei naţiuni sau grup de naţiuni

(cu vreunul din talgere). În consecinţă,echilibratorul îşi va utiliza greutatea fie pe unul din

talgere, fie pe celălalt, adică va sprijini fie un grup de naţiuni, fie pe celălalt. Într-un interval

istoric scurt, echilibratorul poate deveni in consecinta prieten şi duşman al aceleiaşi mari

puteri sau grup de mari puteri.

Prin faptul că încă nu există o definiţie acceptată unanim de toţi teoreticienii relaţiilor

internaţionale, deducem cât de complex este acest concept de balanţă de putere.

7

Bibliografie

1.Haas Ernst Haas , The Balance of Power: Prescription, Concept, or Propaganda?, 1953, pp. 442-477

2. Miroiu Andrei, Ungureanu Radu-Sebastian(coordonatori), Manual de relații internationale, Iași, editura Polirom 2006, pp. 199-207

3. Morgenthau Hans, Politics Among Nations: the Struggle for Power and Peace.New York, 1948

4 Vagts Alfred, The Balance of Power: Growth of an Idea, 1948, pp. 82-101

5. Balance of Power Theory in Today’s International System, http://www.e-

ir.info/2014/02/12/balance-of-power-theory-in-todays-international-system/

8