BALADA UNUI GREIER MIC, GEORGE TOPARCEANU

Peste dealuri zgribulite,/Peste arini zdrenuite,/A venit aa, deodat,/Toamna cea ntunecat.Lung, slab i zlud,/Boteznd natura ud/C-un mnunchi de ciumafai, -/Cnd se scutur de ciud,/mprejurul ei departe/ Risipete-n evantai/Ploi mrunte,/Frunze moarte,/Stropi de tin,/Guturaii cum vine de la munte,/Blestemnd/i lcrimnd,/Toi ciulinii de pe vale/Se pitesc prin vguni,/Iar mceii de pe cmpuri/ O ntmpin n cale/Cu grbite plecciuniDoar pe coast, la urcu,/Din csua lui de hum/A ieit un greieru,/Negru, mic, muiat n tu/i pe-aripi pudrat cu brum:- Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Nu credeam c-o s mai vii/nainte de Crciun,/C puteam i eu s-adun/O grun ct de mic,/Ca s nu cer mprumut/La vecina mea furnic,/Findc nu-mi d niciodat,//i-apoi umple lumea toat/C m-am dus i i-am cerutDar de-acu,/Zise el cu glas sfrit/Ridicnd un picioru,/Dar de-acu s-a isprvit/Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Tare-s mic i necjit!

Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales n Rapsodii), al lumii gingase a florilor si a micilor vietuitoare, George Toprceanu a nfatisat n lirica sa acest univers cu duiosie si umor, el fiind un sentimental care transforma "-n glume lacrimile clare".

O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic", publicata n saptamnalul "Lumea bazar", n anul 1923, fiind apoi inclusa n editia urmatoare a "Baladelor vesele si triste".Poezia are o structura bine articulata, ncepnd cu sosirea toamnei si ncheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie". (C. Ciopraga)

Sosirea neasteptata a toamnei "celei ntunecate" este prezentata expeditiv n primele patru versuri, poetul insistnd asupra rapiditatii actiunii, asupra surprizei ("A venit asa, deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat n stapnire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite./Peste tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie nsusiri celor doi termeni ai enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea ntunecata evidentiaza una din trasaturile anotimpului atmosfera mohorta.

Toprceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga, slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparnd asemenea uni duh malefic care lasa n urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./" Enumeratia ploi, frunze, stropi de tina, guturai ntre termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si moarte reliefeaza ntr-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama.

Natura reactioneaza diferit n fata toamnei care "|vine de la munte/Blestemnd si lacrimnd": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin vagauni", macesii o ntmpina "cu grabite plecaciuni", iar greierasul si face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta lui de huma". Att toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vntului si a ploii), ct si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare: "se pitesc", "ntmpina", "a iesit". Cu o arta desavrsita de miniaturist, de fin bijutier, scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistnd asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru, mic, muiat n tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu care Toprceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate att de enumeratia anterioara, ct si de diminutivele "casuta" si "greieras".

Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin delicatete si duiosie, depasind cu mult gingasia existenta n alte creatii, cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna l gaseste pe greier cu camara goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ nainte de Craciun./ Ca puteam si eu s-adun/ O graunta ct de mica/"). Drama micii vietati este cu att mai mare, cu ct posibilitatea mprumutului la "vecina furnica" este exclusa atta timp ct orice ncercare este urmata de refuz si de brfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata,/ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut../". De aceea, n cuvintele greierului si face loc disperarea si resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura consolare ramnndu-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s mic si necajit/"

In cuvintele greierului ca si n ntregul text si face loc umorul, "folosit ca mijloc de transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu ngaduinta, cu ntelegere pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute specific omenesti. Un rol important n reliefarea atitudinii poetului l au si epitetele "toamna gri", glas sfrsit", diminutivul ..piciorus", repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit", care mbogatesc registrul stilistic folosit anterior.

Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...] un umil functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin atitudinea acestuia, Gcorge Toprceanu prefigureaza fabulele de mai trziu, scrise ntre 1930-1936, aceasta balada putnd fi socotita un exercitiu preliminar, chiar daca si are nota ei de originalitate evidenta.