Lecturile ºcolarului

Clasa I

Antologie de texte literare din

literatura românã ºi

literatura universalã

Coordonatorul seriei: Prof. LUMINIÞA DRÃGHICI

Prezentãrile autorilor ºi alegerea textelor: Laura Ivona Dumitru

ndreasAPRINT

Ediþia 2020

WW 5 WW

ANDREI MUREªANUDeºteaptã-te române! (Imnul deStat al României) / 7

LITERATURÃ CULTÃ / 10

LITERATURÃ ROMÂNÃ / 10

ALEXE MATEEVICI / 10Limba noastrã / 11

I.AL. BRÃTESCU VOINEªTI / 14Nicuºor / 15

I.L. CARAGIALE / 23Bùbico / 24

GEORGE COªBUC / 33Cântec (A venit un lup din

crâng) / 34Iarna pe uliþã / 35Mama / 40Povestea gâºtelor / 42

ION CREANGÃ / 45Capra cu trei iezi / 46Fata babei ºi fata moºneagului / 58Punguþa cu doi bani / 66Ursul pãcãlit de vulpe / 72

BARBU ªT. DELAVRANCEA / 76Bunica / 77Bunicul / 81

AL. DONICI / 86Cocostârcul ºi vulpea / 87Musca la arat / 88

MIHAI EMINESCU / 90Borta vântului / 91Cu penetul ca sideful / 94Revedere / 95Somnoroase pãsãrele / 96

EMIL GÂRLEANU / 98Când stãpânul nu-i acasã! / 99Mãrinimie / 101

OCTAVIAN GOGA / 104Moº Crãciun / 105Toamna / 106

IULIA HASDEU / 108Îngerul ºi ghiocelul / 108

ANTON PANN / 111Doi prieteni / 112

ªT.O. IOSIF / 113Bunica / 114Cântec de primãvarã / 115

PETRE ISPIRESCU / 116Lupul pârcãlab / 117Sarea în bucate / 120Þapul ºi ºarpele / 129Vulpea firoscoasã / 131

IOSIF NÃDEJDE / 134Pãcalã ºi vaca / 135

GHEORGE SION / 137Limba româneascã / 138

G.DEM. TEODORESCU / 139Bine e omul la casa lui! / 140

GEORGE TOPÎRCEANU / 146Balada unui greier mic / 147Câþi-ca-voi! / 148

ALEXANDRU VLAHUÞÃ / 150Pictorul Nicolae Grigorescu(Viaþa pictorului) / 151

Prima lecþie / 158NICOLAE GHEORGHIU / 160Albinuþa hãrnicuþa / 161Jucãuºul motãnel / 166

Cuprins

WW 6 WW

LIGIA CRISTINA FLOREA / 171Misiunea secretã a porumbeluluiAnton / 172

Prietenii alfabetului / 177

LITERATURÃ UNIVERSALÃ / 185

H.CH. ANDERSEN / 185Bravul soldãþel de cositor / 186Degeþica / 192Fetiþa cu chibriturile / 203Rãþuºca cea urâtã / 207

G.A. BÜRGER / 223Aventurile Baronului Münchausen(Povestea generalului fãrã cap) / 224

CARLO COLLODI / 228Pinocchio (fragment) / 229

JEAN DE LA FONTAINE / 244Greierul ºi furnica / 245

JACOB ºi WILHELM GRIMM / 246Albã-ca-Zãpada / 247

CHARLES PERRAULT / 258Motanul încãlþat / 258Scufiþa roºie / 265

HELEN BEATRIX POTTER / 269Povestea lui Peter Iepuraºul / 270Povestea Motãnelului Tom / 274

LEV TOLSTOI / 278Broaºtele care voiau un împãrat / 279Creanga de alun / 279

Lebedele / 282Lecþia / 283

LITERATURÃ POPULARÃ / 285

GHICITORI / 285PROVERBE / 287LEGENDE / 289Legenda bradului de Crãciun / 289Legenda privighetorii / 291Legenda cucului / 294Legenda florii-soarelui / 296

PILDE / 300Cei doi vecini / 300Bãieþelul înþelept ºi cãþeluºul lui / 301Cele patru piersici / 302Blândeþea / 304Înjurãtura / 305Nu spune glume necuviincioase! / 307Zâmbeºte, nu te încrunta! / 308

SNOAVE ªI BASME POPULARE / 310Cearta literelor / 310Cei trei purceluºi / 311Ciobanul ºi fata de împãrat / 314De ce nu are câinele casã / 321Fata moºului cea isteaþã / 322Floarea din grãdina regelui / 327Învãþatul ºi þãranul / 328Papucii gânsacului / 330Povestea globuleþelor / 331Vopseaua-minune / 333

WW 7 WW

DEªTEAPTÃ-TE ROMÂNE!

DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE, DIN SOMNUL CEL DE MOARTE,ÎN CARE TE-ADÂNCIRĂ BARBARII DE TIRANI!ACUM ORI NICIODATĂ, CROIEŞTE-ŢI ALTĂ SOARTE,LA CARE SĂ SE-NCHINE ŞI CRUZII TĂI DUŞMANI!

ACUM ORI NICIODATĂ SĂ DĂM DOVEZI LA LUMECĂ-N ASTE MÂNI MAI CURGE UN SÂNGE DE ROMAN,ŞI CĂ-N A NOASTRE PIEPTURI PĂSTRĂM CU FALĂ-UN NUMETRIUMFĂTOR ÎN LUPTE, UN NUME DE TRAIAN!

PRIVIŢI, MĂREŢE UMBRE, MIHAI, ŞTEFAN, CORVINE,ROMÂNA NAŢIUNE, AI VOŞTRI STRĂNEPOŢI,CU BRAŢELE ARMATE, CU FOCUL VOSTRU-N VINE,„VIAŢĂ-N LIBERTATE ORI MOARTE!“ STRIGĂ TOŢI.

PREOŢI, CU CRUCEA-N FRUNTE CĂCI OASTEA E CREŞTINĂ,DEVIZA-I LIBERTATE ŞI SCOPUL EI PREASFÂNT.MURIM MAI BINE-N LUPTĂ, CU GLORIE DEPLINĂ,DECÂT SĂ FIM SCLAVI IARĂŞI ÎN VECHIUL NOST' PĂMÂNT!

WW 8 WW

Versurile aparþin lui Andrei Mure ºa nu (1816-1863),poet, ziarist, traducãtor, fi gu rã marcantã a Revoluþiei de la1848.

Muzica a fost compusã de Anton Pann (1796-1854),poet ºi etnograf, om de mare culturã, cântãreþ ºi autorde manuale de muzicã.

Poemul „Un rãsunet“ al lui Andrei Mureºanu, re -dactat ºi publicat în timpul Revoluþiei de la 1848, a fostpus pe note în câteva zile ºi avea sã devinã imn sub ti-tlul „Deºteaptã-te, române!“, câºtigându-ºi instantaneugloria recunoscutã datoritã mesajului energic ºi mobi-lizator pe care-l conþine. Începând de atunci, „Deºteap -tã-te, române!“ a fost, de-a lungul timpului, un cântecfoarte drag românilor, insuflându-le cura jul în timpulmomentelor cruciale.

WW 10 WW

LITERATURÃ CULTÃ

LITERATURÃ ROMANÃ

ALEXE MATEEVICI

Alexe Mateevici (1888-1917) a fost unul dintre cei maireprezentativi scriitori români nãscuþi în Basarabia, actual-mente Republica Moldova.Încã din timpul ºcolii primare, se familiarizeazã cu fru-

moasele poveºti ºi balade populare, pe care le aude de lapãrinþii sãi, precum ºi de la þãranii de prin partea locului. Urmeazã ºcoala teologicã din Chiºinãu ºi continuã studiile

la seminarul teologic. În primele numere ale ziarului „Basara-bia“ (din 1907) publicã poezii („Þãranii“, „Eu cânt“, „Þara“) ºiarticole despre folclor ºi obiceiuri populare ale Basarabiei.Înfiinþeazã, împreunã cu alþi tineri basarabeni, cercul „Deº -

teptarea“, care avea ca scop deºteptarea conºtiinþei naþionale,lupta pentru unirea cu România. Urmeazã Academia Teologicã din Kiev ºi traduce mult din

literatura rusã clasicã, studiind, în acelaºi timp, trecutul is-toric ºi cultural al poporului sãu.

WW 11 WW

Publicã numeroase articole despre originea ºi dezvoltareaistoricã a limbii moldoveneºti, precum ºi despre credinþele ºiobiceiurile moldovenilor basarabeni, predã limba greacã laSeminarul din Chiºinãu; în anul 1916 este preot militar.În vara anului 1917 scrie numeroase poezii („Cântec de

leagãn“, „Basarabenilor“, „Frunza nucului“ º.a.). La 17 iulie,acelaºi an, creeazã poezia „Limba noastrã“, poate cea mai fru-moasã odã închinatã limbii române, care devine Imnul Re-publicii Moldova (din 1994). Se stinge din viaþã la Chiºinãu. În 1934, la mormântul sãu, a fost ridicat un bust realizat

de sculptorul Alexandru Plãmãdealã (pe care-l cunoºtea din1910, ºi erau prieteni).

Limba noastrã

LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂÎN ADÂNCURI ÎNFUNDATĂ;UN ŞIRAG DE PIATRĂ RARĂ,PE MOŞIE REVĂRSATĂ.

LIMBA NOASTRĂ-I FOC CE ARDEÎNTR-UN NEAM CE FĂRĂ VESTES-A TREZIT DIN SOMN DE MOARTE,CA VITEAZUL DIN POVESTE.

LIMBA NOASTRĂ-I NUMAI CÂNTEC,DOINA DORURILOR NOASTRE;ROI DE FULGERE CE SPINTECNOURI NEGRI, ZĂRI ALBASTRE.

WW 12 WW

LIMBA NOASTRĂ-I GRAIUL PÂINIICÂND DE VÂNT SE MIŞCĂ VARA;ÎN VESTIREA EI, BĂTRÂNII,CU SUDORI, SFINŢIT-AU ŢARA.

LIMBA NOASTRĂ-I FRUNZĂ VERDE,ZBUCIUMUL DIN CODRII VEŞNICI,NISTRUL LIN CE-N VALURI PIERDEA LUCEFERILOR SFETNICI.

LIMBA NOASTRĂ-I VECHI IZVOADE,POVESTIRI DIN ALTE VREMURI.ŞI CETINDU-LE-NŞIRATE,TE-NFIORI ADÂNC ŞI TREMURI.

LIMBA NOASTRĂ-A FOST ALEASĂ SLAVĂ SĂ RIDICE-N CERURI.SĂ NE SPUIE-N HRAM ŞI-ACASĂVEŞNICELE ADEVĂRURI.

LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ,LIMBA VECHILOR CAZANII,CARE-O PLÂNG ŞI CARE-O CÂNTĂPE LA VATRA LOR ŢĂRANII.

ÎNVIAŢI-VĂ, DAR, GRAIULRUGINIT DE MULTĂ VREME,ŞTERGEŢI SLINUL, MUCIGAIUL,PE UITAREA-N CARE GEME.

WW 13 WW

STRÂNGEŢI PIATRA LUCITOARE CE DIN SOARE SE APRINDE;VEŢI AVEA ÎN REVĂRSAREUN POTOP NOU DE CUVINTE.

NU VEŢI PLÂNGE-ATUNCI AMARNICCĂ VI-I LIMBA PREA SĂRACĂ.ŞI-ŢI VEDEA CÂT E DE DARNICGRAIUL ŢĂRII VOASTRE DRAGĂ.

RĂSĂRI-VA O COMOARĂÎN ADÂNCURI ÎNFUNDATĂ,UN ŞIRAG DE PIATRĂ RARĂ,PE MOŞIE REVĂRSATĂ.

WW 14 WW

I.AL. BRÃTESCU VOINEªTI

Ioan Alexandru Brãtescu-Voineºti s-a nãscut la Târgoviºte,pe 1 ianuarie 1868, într-o familie de boieri. Copilãria ºi-o petrecela Brãteºti, ceea ce-l va apropia mult de naturã. Urmeazã ºcoalaprimarã la Târgoviºte. Liceul îl face la „Sf. Sava“, la Bucureºti.Este absolvent al Universitãþii din Bucureºti. Se înscrie ºi la Me -dicinã, dar renunþã în favoarea Facultãþii de Drept.Funcþioneazã ca magistrat la Bucureºti, Piteºti, Craiova,

Târgoviºte, unde, în anul 1896, s-a stabilit definitiv, ºi intrã apoiîn Baroul Târgoviºte, ca avocat, renunþând la magistra turã.In trã în viaþa politicã ºi este prezent, pânã în 1940, în toatelegis laturile parlamentare. În literaturã a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu.

În 1903, îi apare primul volum de „Nuvele ºi schiþe“. Publicãnuvela „Neamul Udreºtilor“, al cãrei personaj principal era unstrãmoº de-al sãu. În 1906, apar nuvela „În lumea dreptãþii“, în„Viaþa româneascã“, ºi schiþa „Puiul“, în „Voinþa naþionalã“.Deþine diverse funcþii în viaþa publicã (membru în comitetulde conducere al Teatrului Naþional din Bucureºti), iar în viaþapoliticã, este ales deputat de Dâmboviþa. În 1912, devine vi-cepreºedinte al Uniunii Scriitorilor din România; apare „În-tuneric ºi luminã“, alt binecunoscut volum de povestiri.

WW 15 WW

A fost membru al Academiei Române. În istoria literaturii noas-tre, rãmâne remarcat în special pentru scrierile sale adresate copi-ilor: „Puiul“, „Privighetoarea“, „Bietul Tric“, „Niculãiþã Minciunã“,„Moartea lui Castor“ º.a.S-a stins din viaþã în 1946, pe 14 decembrie, la Bucureºti.

Nicuºor

Copiilor meiLa marginea dinspre miazãnoapte a oraºului, pe

malul iazului, e o grãdinã frumoasã, în care suntpatru clãdiri mari: a tribunalului, a prefecturii, ajudecãtoriei ºi a casieriei; restul grãdinii e numaitufiºuri dese de lemn câinesc, de baþachinã ºi derugi, în care primãvara cântã privighetorile, de e ofrumuseþe. Chiar pe marginea malului, e o movilãpe care, când te-i sui, ai înaintea ochilor o minunede tablou. Aci, sub mal, iazul umbrit de sãlcii ºi deanini, cu o moarã vorbãreaþã; mai departe, valeaverde a Ialomiþei, închisã în fund de dealurile viilor,pe culmea cãrora stã de strajã mãnãstirea; iar maiîn fund, topitã-n aburi albãstrii, toatã coama mun -þilor, de la Piatra Craiului pânã-n Penteleu; în tot, opriveliºte frumoasã, de parcã þi se primeneºte su -fletul, uitându-te la ea.Prin grãdina asta e drumul lui conu Miºu, care

ºade alãturi, când e sã iasã în oraº.Cum trecea într-o zi din primãvara trecutã, s-a

oprit sã asculte o privighetoare, care cânta de rã-

WW 16 WW

suna grãdina; ºi fiindcã tufiºul în care cânta erachiar alãturi, s-a aplecat sã încerce: n-o putea-ozãri? Când, ce sã vazã? Jos, în tufiº, un bãieþaº. Cudegetul arãtãtor de la mâna dreaptã peste buzeleþuguiate, îi fãcea semn sã tacã, iar cu cel de la mânastângã îi arãta privighetoarea. Aplecându-se maimult, o vãzu...ªi a stat aºa multã vreme, neputându-se sãtura

de a o privi ºi neºtiind ce sã priveascã mai cu drag:pasãrea micã ºi neînsemnatã, care vedea sãltând,ori fericirea fãrã seamãn, care zâmbea pe toatã faþacopilului?Îl mai vãzuse el de câteva ori, p-aci prin grãdinã,

jucându-se cu copiii de seama lui, dar niciodatã nu-lprivise cu luare-aminte. Un broscoi de bãieþaº slãbuþ,cu pãrul cânepiu, încurcat ca un caier, ºi cu panta -lonii în vine, cârpiþi în zece locuri. Acum, pentru în-tâia oarã, vedea ce ochi negri, catifelaþi ºi dulci avea.La o miºcare nedibace, pasãrea zburã ºi lui conu

Miºu îi pãru grozav de rãu, crezând cã s-o mâhnicopilul; dar acesta ieºi din tufiº ºi, privindu-l drept,cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor:– Nu face nimic. Vine îndãrãt. Asta e a mea. A

fost ºi poimâine.– Ce spui, mã? A fost ºi poimâine?– Da, a vãzut-o ºi Lenuþa.– Care Lenuþã?– Lenuþa, sora mea...ªi clãtinând din cap:– Da’ lui Vasilicã nu i-o arãt.

WW 258 WW

CHARLES PERRAULT

Scriitor, francez, nãscut la 1 decembrie 1628, în Paris,Charles Perrault a devenit celebru prin „Poveºtile“ sale, pu -blicate în 1697. Acestea sunt varianta modernã a unor basmepopu lare aproape uitate. Scufiþa Roºie, Cenuºãreasa, Motanulîncãlþat, Barbã albastrã, Zânele, Frumoasa din pãdurea ador-mitã ºi altele au fãcut ºi fac în continuare parte din lecturaoricãrui copil. Datoritã talentului scriitoricesc, a fost alesmem bru al Academiei Franceze, având un rol de seamã îndisputa literarã denumitã „Cearta dintre antici ºi moderni“.Era un susþinãtor fervent al modernismului în sprijinul pro-gresului civilizaþiei.S-a stins din viaþã la 16 mai 1703, lãsând moº tenire mi-

nunatele poveºti scrise într-un stil simplu ºi firesc.

Motanul încãlþat

A fost odatã ca niciodatã un morar care avea treifii, ºi când acesta a murit, singurele lucruri pe careli le-a lãsat lor moºtenire au fost o moa rã, un mãgar

WW 259 WW

ºi un motan. Aceastã micã avere a fost împãrþitã re-pede-repejor între cei trei, ºi puteþi fi siguri cã nici -un notar ºi niciun avocat nu au fost chemaþi ca sãoficieze, cãci ar fi înhãþat ei tot. Fiul cel mai mare aluat moara, cel mijlociu a luat mãgarul. Aºa cã totce i-a mai rãmas mezinului a fost motanul, iar a -cesta nu era deloc mulþumit cu ce primise.– Fraþii mei, se gândi el cu voce tare, vor putea

sã trãiascã cu ce au, dacã îºi unesc forþele, dar eu,dupã ce voi mânca pisica ºi îmi voi face un manºondin blana ei, voi muri de foame.Vorbele lui au fost auzite de motan, care se pre-

fãcuse cã nu era atent, ºi acesta i-a spus foarte se-rios ºi cu mãsurã:– Nu ai de ce sã îþi faci griji, stãpâne. Tot ce tre-

buie sã faci e sã îmi dai un sac ºi sã pui sã mi sefacã o pereche de cizme ca sã pot merge prin pã-dure. De restul mã voi ocupa eu. Vei vedea cã par -tea ta din moºtenire nu e chiar atât de rea.Acest motan era cunoscut ca fiind foarte ºiret ºi

se arãtase capabil de tot felul de isprãvi nemaipo -menite. Stãpânul sãu, deºi nu credea prea mult înspusele motanului, simþi o li cãrire de spe ranþã cãar putea sã scape de sãrãcie.Când a primit cizmele, motanul le-a încãlþat bu-

curos, ºi-a legat sacul la gât, ºi-a fãcut o fundã cughearele din faþã, apoi a pornit-o spre o crescãtoriede iepuri. ªi-a bãgat niºte salatã ºi tãrâþe în sac, peurmã s-a întins pe jos fãcând pe mortul. Planul lui

WW 269 WW

HELEN BEATRIX POTTER

Helen Beatrix Potter s-a nãscut la 28 iunie 1866 înKensington, Londra. Scriitoare, desenatoare, om de ºtiinþã, a devenit cunoscutã

prin poveºtile scrise pentru copii, poveºti având ca eroi prin-cipali animale. A crescut într-un mediu propice unor astfel deînclinaþii, cãci pãrinþii ei iubeau viaþa artisticã, erau interesaþide naturã ºi apreciau viaþa la þarã. De mic copil, Beatrix a avutnumeroase animale favorite, pe care le-a observat înde a -proape ºi le-a îndrãgit. Vacanþele de varã le petrecea departede Londra, în Lake District, Scoþia. Acolo ºi-a dezvoltat dra -gostea pentru naturã, care a devenit subiect al picturilor saleîncã de la o vârstã fragedã. A studiat în particular, cu guver-nante, pânã la 18 ani, iar apoi s-a dovedit a fi o studentã emi-nentã în istorie, literaturã, limbi strãine º.a.A publicat 23 de cãrþi, cele mai cunoscute între 1902-1922. A decedat la 22 decembrie 1943, în locuinþa sa din

Near Sawrey, Lancashire, din cauza unei pneumonii, daravând ºi afecþiuni cardiace. Cãrþile sale sunt astãzi traduse în mai multe limbi, au fost

ecranizate sau adaptate pentru muzicã, balet, animaþie. „Po -ves tea lui Peter Iepuraºul“ a stat la baza unui serial de tele-viziune.

WW 270 WW

Povestea lui Peter Iepuraºul

Au fost odatã patru ie puraºi, pe numele lor Rica,Iepurica, Codiþã-de-Bum bãcel ºi Peter. Locuiau îm-preunã cu mama lor într-o vizuinã de la rãdãcinaunui brad falnic.– Dragii mei, le spuse mama Iepure într-o di mi -

neaþã, puteþi merge pe câmp sau pe poteci, dar nucare cumva sã intraþi în grãdina domnului McGre-gor. Tatãl vos tru a avut parte de o ne norocire a co -lo: a fost pus în plãcinta doam nei McGregor. Acumduceþi-vã ºi nu intraþi în bucluc! Eu am plecat.Mama Iepure îºi luã coºul ºi um brela ºi o por ni

prin pãdu re pânã la brutar. Cum pãrã o pâine nea -grã ºi patru co laci cu afine. Rica, Iepurica ºi Codiþã-de-Bum bãcel erau niºte iepuraºi cuminþi, aºa cã oluarã împreunã pe potecã sã culeagã mure. Însã Pe -ter, care era foar te neascultãtor, o zbughi dreptspre grã dina domnului McGregor ºi se strecu rã pesub poartã! Întâi ºi întâi mân cã niºte lãptuci ºi niscaiva fasole

verde. Pe urmã se ospãtã cu câteva ridichi. Apoi,sim þin du-se un pic cam rãu, cãutã niºte pãtrunjel.Dar chiar la ca pãtul rãsadului de castra veþi dã dunas în nas cu cine altul decât domnul McGregor!Domnul McGregor era în genunchi, cu mâinile

a fun da te în pã mânt, plan tând verze noi, însã decum îl zãri pe Pe ter, sãri în sus ºi fu gi dupã el cugrebla în mânã, strigând:

WW 271 WW

– Opreºte-te, hoþule!Peter era teribil de înfricoºat. Aler ga bezmetic

prin toatã grã dina, cãci uitase drumul de întoarcerespre poar tã. κi pier du un pan tof printre verze, iarpe celã lalt prin tre cartofi. Dupã ce îi pierdu, fugi pe toate cele patru picio a -

re, repede ca vântul. ªi cred cã ar fi scãpat bas macuratã, dacã nu s-ar fi prins din nefericire în pla sadin ju rul tufiºului de agriºe. Sau dacã nu ºi-ar fiagãþat în ea nasturii de la hãinuþã. Era o hainã al-bastrã, cu nas turi de alamã, aproape nouã.Peter se cre zu într-adevãr pierdut ºi înce pu sã

plângã amarnic. Însã plânsetul lui fu auzit de câtevavrãbiuþe priete noase, care zburarã pânã la el în ma -re grabã ºi îl rugarã sã nu se dea bãtut. Domnul McGregor se ivi cu o sitã în mânã, cu

care inten þi ona sã-l prindã pe Peter, dar Pe ter scãpãtocmai la þanc, lãsându-ºi hãinuþa în urmã. Fugidrept în ºopronul cu u nelte, unde se ascunse într-ostropitoare. Ar fi fost o ascunzãtoare numai bunã,dacã stropitoarea nu ar fi fost plinã cu apã. Domnul McGregor era sigur cã Peter se ascun -

sese undeva prin ºopron, pitit poate sub vreun ghi -veci. Începu sã le întoarcã pe toate cu bãgare deseamã, uitându-se sub fiecare. Peter strãnutã:– Hapciu!

WW 272 WW

Domnul McGregor îl gãsi de îndatã ºi încercãsã-l calce pe Peter, care sãri pe fereastrã, rãstur -nând trei ghivece cu flori. Fereastra nu era destul de încãpãtoare pentru

domnul McGregor, care oricum ostenise sã totalerge dupã Peter, aºa cã se întoarse la treaba lui.Peter se opri o clipã sã-ºi tragã sufletul; avea rãsu-flarea tãiatã, tremura de spaimã ºi nu avea nici ceamai vagã idee încotro trebuia s-o apuce. Mai era ºiud leoarcã fiindcã stãtuse în stropitoare. Dupã un timp, începu sã hoinã reascã prin preaj -

mã, tiptil-tiptil, cu pas domol ºi ui tându-se de jur-îm-prejur. Dãdu peste o poartã în tr-un zid, însã eraînchi sã ºi nu era destul loc pentru un ie pu raº grãsunca el sã se strecoare pe de de subt. O ºoricioaicã bãtrâ -nã in tra ºi ie ºea pe sub pragul de piatrã, cãrând boa -be de mazãre ºi de fasole, pe care le ducea familieisale în pãdure. Peter o întrebã dacã ºtie drumul sprepoartã, însã ºoricioaica avea gura plinã cu un bob demazãre uriaº, aºa cã nu-i putu rãspunde ºi dãdu doardin cap. Peter începu sã plângã. Apoi încercã sã gã seascã singur drumul de în-

toarcere, traversând grãdina, însã se încurcã dince în ce mai mult. Ajunse la un eleºteu, de undedomnul McGregor îºi umplea stropitorile. O pisicãalbã stãtea pe margine ºi privea peº tiºorii de aur;stãtea nemiºcatã, doar vârful cozii i se zvârcoleadin când în când de parcã ar fi fost însufleþit. Petercrezu cã cel mai bine este sã plece mai departe,

WW 273 WW

fãrã sã intre în vorbã cu ea. Auzise de pisici de lave riºorul lui, Benjamin Iepure. Se îndreptã înapoi spre ºo pron, când deodatã,

foarte aproape de el, auzi zgomotul fãcut de o sã -pãligã: hârºt-hârºt, scârþ-scârþ, harº-harº. Peter setupilã în tufiºuri, însã, cum nu se întâmplã nimic,ieºi din ascunzãtoare ºi se urcã într-o roabã, deunde aruncã o privire împrejur. Primul lucru pecare îl zãri a fost domnul McGregor, care scoteacepele din pãmânt. Lucra cu spatele la Peter, iardincolo de el se vedea poarta!Peter se dãdu jos din roabã fãrã sã facã vreun

zgomot ºi începu sã fugã, cât îl þineau picioarele,de-a lungul potecii din spatele tufiºurilor de afine.Domnul McGregor îl vãzu tocmai când ajunse lacolþ, însã lui Peter nu-i mai pãsa. Se strecurã pe subpoartã ºi se vãzu în sfârºit în afara oricãrei primej -dii în pãdurea de dincolo de grãdinã.Domnul McGregor fã cu din hãinuþã ºi din pan -

tofi o sperietoare de ciori, ca sã alunge pãsãrile.Peter nu se opri din fugit ºi nu privi înapoi pânã

ce nu ajun se acasã, la rã dãcina falnicului brad. Eraatât de ostenit, încât se prãbuºi în nisi pul moale depe podeaua vizuinii ºi adormi. Ma ma lui era ocu-patã cu pregãtirea mesei; se întreba ce fãcuse oarePeter cu hãi nuþele lui. Erau a doua hãi nuþã ºi adoua pereche de pantofi pe care Peter le pierduseîn mai puþin de douã sãptãmâni!

WW 274 WW

Îmi pare rãu sã vã spun cã Peter nu s-a simþitprea bine în acea searã. Mãmica lui l-a pus în pat ºii-a fãcut ceai de muºeþel din care i-a dat sã bea.– Sã iei o linguriþã plinã înainte de culcare!Însã Rica, Iepurica ºi Codiþã-de-Bumbãcel au

mâncat pâine, lapte ºi mure la cinã.

Povestea Motãnelului Tom

Au fost oda tã trei pisoiaºi, pe numele lor Mâ þi -ºoara, Tom Mo tãnel ºi Mia u nica. Fie care dintre eiavea blãniþa moa le ºi frumoasã. Tot me reu fã ceautumbe pes te prag ori se jucau în praf.Dar într-o zi, mama lor, doam na Tabitha Pâsmâs,

invitase niºte prietene la ceai, aºa cã îi bãgã pepisoiaºi în casã, sã-i spele ºi sã-i îmbrace înainte desosirea mu safirilor. Mai întâi le sã puni bine feþele. Apoi le perie blã -

niþa. Iar în cele din urmã le piep tãnã cozile ºi mus -tãþile. Tom era foarte obraznic ºi zgâria.Doamna Tabitha le îmbrãcã pe Mâþiºoara ºi pe

Miaunica cu ºorþuleþe curate ºi manteluþe de dan-telã. Apoi scoase din sertar tot soiul de haine ele-gante ºi incomode cu care sã îl îmbrace ºi pe Tom. Tom Mo tãnel era tare durdu liu ºi crescu se mult.

Câþiva nasturi pocnirã de-a dreptul, în sã ma ma luiîi cusu la loc.