Poezii

Nichita Stnescu

Balada motanului

Motan m-a fi dorit s fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare i mustee lungi,c-un ochi verzui i-un ochi cprui.

La ora cnd tr-grpizpada nopii se aduneu, cocoat pe-acoperi,s urlu a pustiu la lun.

i-atuncea, apte gospodines dea cu bolovani n minei s m-njure surd, de Domnul,c le-am stricat, urlnd, tot somnul.

De sus, din vrful sptmnii,s le rnjesc urlat, scrbos:iubesc doar locul nu stpnii,precum fac cinii pentr-un os.

i iari apte gospodines dea cu bolovani n mine,iar eu s urlu, urlu-ntrunaatt ct n-o apune luna.

Motan m-a fi dorit s fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare i mustee lungic-un ochi verzui i-un ochi cprui.

Cnd zorii ziua o deznoads m tot duc, s m tot duci tinicheaua prins-n coads-o zdrngnesc pe strzi, nuc.

Jegos i obosit, apoi,cu maele n liturghie,s m adun, s m-ncovoiprin albiturile-n frnghie.

Ca-n faa unui obolanspinarea s mi-o fac colans scuip, s scuip i-n urm iarhai-hui s plec pe strzi, hoinar.

Pisicile de prin vecinis le gonesc pe la pricini,s-mi fete fiecare-un puic-un ochi verzui i-un ochi cprui.

Iar cnd o fi uitat s morla crciuma din mahalasorbit-n calea pumnilorposirc acr viu s stea.

"Hei... via, via... iei din corthai, pune-mi-te iar pe dan...te uit... zace colo-n anmotanul mort, motanul mort..."

11 august 1955