A V R A A M

CHARLES R.

SWINDOLL

IMAGO DEIORADEA, 2015

FASCINANTA CÃLÃTORIE PRIN CREDINÞÃ

A UNUI NOMAD

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SWINDOLL, CHARLES R.Avraam : fascinanta cãlãtorie prin credinþã a unui nomad /

Charles R. Swindoll. - Oradea : Imago Dei, 2015ISBN 978-606-8314-22-8

222 Avraam929 Avraam

Originally published in the U.S.A. under the title:Abraham, by Charles Swindoll

Copyright © 2014 by Charles SwindollRomanian edition © 2015 by Sc Optim Multiserv SRL - Editura Imago Dei

with permissionof Tyndale House Publishers, Inc. All rights reserved.

Author photograph by David Edmonson copyright © 2010. All rights reserved.

Avraam : fascinanta cãlãtorie prin credinþã a unui nomadCharles R. Swindoll

Copyright © 2014 Charles SwindollEdiþia în limba românã © 2015 SC Optim Multiserv SRL – Editura Imago Dei

cu permisiunea Tyndale House Publishers, Inc.Toate drepturile rezervate.

Editura Imago Deistr. Pascal, nr. 18, X 84, ap. 7

410444 Oradea, Bihor, RomâniaTel.: 0359-422337

E-mail: office@imagodei.roPagina web: WWW.IMAGODEI.RO

Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carteeste permisã doar cu aprobarea în scris a Editurii Imago Dei.

Traducerea: Marcel Eugen BudeaEditarea: Oana Ecaterina Brîndaº

Tehnoredactarea: Marcel Eugen Budea

ISBN 978-606-8314-22-8

Una dintre cele mai mari bucurii ºi împliniri ale vieþii mele estesã slujesc ca pastor al Bisericii Stonebriar Community Church, pecare am fondat-o în octombrie 1998. Sunt uimit de creºterea,generozitatea, profunzimea ºi puterea acestui trup extraordinar.Doar minunatul nostru Dumnezeu ar fi putut aduce laolaltã mul-titudinea elementelor care formeazã ºi susþin în prezent aceastãlucrare. Dumnezeu – ºi numai Dumnezeu – meritã toatã lauda ºitoatã gloria.

În mod deosebit sunt mulþumitor celor care slujesc ca prez-biteri. Aceºti oameni îi sprijinã pe pastori ºi pe angajaþi ºi îi ajutãsã pãstreze o perspectivã corectã asupra lucrurilor. Ei se roagã cucredincioºie ºi slujesc fãrã a aºtepta sau a primi o recunoaºteredeschisã a meritelor. Ei vegheazã asupra lucrãrii fãrã a aveaagende proprii. Ei sunt cei ce iau decizii înþelepte fãrã a aveamotive ascunse sau legaliste. Este un privilegiu deosebit sã slujescalãturi de aceºti bãrbaþi care ne aratã ce înseamnã sã fim liderievlavioºi ºi binevoitori, care Îl iubesc pe Cristos ºi îi iubesc peoamenii Sãi.

Cu gratitudine ºi profund respect, dedic aceastã carte acestorzece bãrbaþi: Jim Byrd, Ralph Ehren, Jim Goodyear, Jim Gunn,Dave Hammock, Jay Madden, Sam Mathai, Russell Patterson,Steve Raffaele ºi Stan Toussaint.

CUPRINS

Introducere 7

CAPITOLUL 1 La drum... fãrã a ºti încotro 15CAPITOLUL 2 Când cei credincioºi cad 29CAPITOLUL 3 O decizie care a condus la un dezastru 41CAPITOLUL 4 Avram cel mãrinimos 55CAPITOLUL 5 Putem vorbi? 67CAPITOLUL 6 Alergarea înaintea lui Dumnezeu 81CAPITOLUL 7 Aprofundând relaþia cu Dumnezeu 93CAPITOLUL 8 Una dintre acele zile de la extaz la agonie 107CAPITOLUL 9 Ce se întâmplã atunci când ne rugãm? 121CAPITOLUL 10 Când fosele se revarsã 133CAPITOLUL 11 Bocetul a douã cetãþi 147 CAPITOLUL 12 Cum sã învingem periculoºii curenþi de adâncime

ai depravãrii 161CAPITOLUL 13 Neascultarea, un deja vu 173CAPITOLUL 14 E bãiat! 185CAPITOLUL 15 Pãcat iertat… consecinþe care rãmân 199CAPITOLUL 16 Când Dumnezeu spune: „Sã mergem!” 211CAPITOLUL 17 O familie a credinþei sãnãtoasã 223CAPITOLUL 18 Despre cum sã-þi descoperi tovarãºul de viaþã 235CAPITOLUL 19 Ce mod minunat de a muri! 247CAPITOLUL 20 Portretul unui erou… cu negi ºi toate celelalte 259

Mulþumiri 273Anexã 275Note 281Despre autor 287

5

INTRODUCERE

Oliver Cromwell, un soldat britanic ºi om de stat din secolul alXVII-lea, a devenit renumit pentru autenticitatea ºi transpa-

renþa sa. Odatã, exasperat fiind de rigorile politicii ºi supãrat pecolegii sãi, s-a dus înaintea lor în Parlament ºi le-a spus: „Aº fi fostmai bucuros sã fi trãit într-un capãt de þarã ºi sã pãstoresc o turmãde oi, decât sã-mi asum rãspunderea pentru un asemenea gu-vern.”1 Mai târziu, pe când pozapentru a i se face portretul, se spunecã Cromwell i-ar fi spus pictorului:„Domnule Lilly, doresc sã vã folosiþitoatã îndemânarea ca sã mã pictaþiexact aºa cum sunt, fãrã a încercadeloc sã mã flataþi. Vã rog sã-mi surprindeþi toate iregularitãþile ºitoþi negii, ºi sã mã pictaþi exact aºa cum mã vedeþi. Altfel nu vã voiplãti nimic pentru portret.”2

Admir oamenii care sunt autentici ºi transparenþi ºi mã delec-tez cu biografiile care zugrãvesc personajele istorice aºa cum aufost ele în realitate. Pune aceste douã calitãþi între coperþile uneicãrþi ºi eu nu o voi mai lãsa din mânã. Nu-mi oferi o versiunepoleitã a vieþii unei persoane. Vreau oameni descriºi aºa cumsunt, „cu negi, coºuri ºi toate celelalte”.

În felul aceste ne descrie Biblia toate personajele sale. Scripturanu-ºi permite sã ne spunã basme. Este o carte despre viaþa realã,

7

Scriptura nu-ºi permite sãne spunã basme. Este ocarte despre viaþa realã.

care surprinde oameni reali ce trec prin experienþe reale într-olume realã. Ne spune adevãrul gol-goluþ despre eroii ei, chiar ºiatunci când acest adevãr se dovedeºte a fi unul incomod sauneatrãgãtor. Când vezi vieþile prezentate, capeþi o perspectivã deansamblu asupra istorisirilor – fãrã minciuni sau modele arti-ficiale. Fiecare dintre bãrbaþii ºi femeile din Biblie este precumIlie, pe care apostolul Iacov l-a descris ca „un om cu aceleaºislãbiciuni ca ºi noi” (Iac. 5:17).

Biblia ne relateazã istoria vieþii acestor oameni pentru cã ºi noisuntem asemenea lor, iar experienþele prin care au trecut ne ajutãsã ne înþelegem pe noi înºine, nevoile noastre ºi relaþia noastrã cuDumnezeu. Acelaºi lucru poate fi spus despre biografii îngeneral, dar acest aspect este mai ales valabil în cazul biografiilorpersonajelor istorice din Scripturã, ceea ce ar putea explica de ceam scris atât de multe biografii. Cred cã un studiu atent al vieþiiunei persoane – în special al persoanelor care au contribuit lamodelarea lumii noastre de azi – poate fi una dintre cele mai buneinvestiþii a timpului nostru. Prin urmare, sunt rare perioadele încare nu citesc o biografie.

Deoarece am citit aºa de multe biografii, am descoperit cãmulte lucruri din viaþã sunt ciclice; istoria se repetã. Dobândescînþelepciune aflând cum o altã persoanã a depãºit o perioadãdificilã; sau cum un bãrbat sau o femeie însemnatã a reacþionat lacriticã; sau cum o persoanã, deºi respectatã ºi celebrã, a evitatcursa egoistã a aroganþei sau îngâmfãrii.

Am ajuns sã înþeleg cã existã cel puþin patru beneficii de caream parte ca urmare a studierii biografiilor.

O biografie bunã transpune adevãrul în viaþã.Discuþiile teologice pot fi plictisitoare sau prea teoretice. Ade-

vãrurile discutate pot fi valide, dar ele pot deveni groaznic desterile ºi de abstracte. Asemenea plantelor, adevãrurile teologiceaparþin þãrânii. Adevãrurile biblice înfloresc în solul vieþii reale,unde sunt aduse la viaþã. Înfloresc ºi poartã rod. Unul dintrementorii mei, dr. Howard Hendricks, obiºnuia sã-ºi motivezestudenþii cu porunca: „Întrupaþi adevãrul.” A întrupa înseamnã aface ca ceva sã ia trup. Nu doar discuþi despre adevãr, ci faci caadevãrul sã devinã un trup viu pentru ca alþii sã poatã fi atraºispre Autorul adevãrului.

AVRAAM

8

De exemplu, aº putea predica sau aº putea scrie o serie despresuferinþã. Oamenilor le-ar plãcea sã asculte sau sã citeascã ºi arface tot ce le stã în putinþã pentru a-ºi pãstra interesul, dar totuºinu s-ar produce o schimbare semnificativã. Pe de altã parte,atunci când am scris o biografie despre Iov, adevãrul despre sufe-rinþã a prins viaþã. Cititorii s-au conectat la aceastã relatare auten-ticã a suferinþei, iar ea a rezonat cu propriile lor experienþe. Deaceea o biografie întrupeazã adevãrul biblic, teologic.

O biografie bunã creeazã o înrudire mai apropiatã cu oamenii pe carei-am admirat de la distanþã.

Când studiem viaþa unei persoane din Biblie, avem senzaþiacã am întâlnit un prieten. Aceastã prietenie poate deveni unadeosebit de intimã. Dacã citeºti o biografie folosindu-þi puþin ima-ginaþia, plasându-te în lumea subiectului, începi sã simþi oanumitã contopire cu el sau cu ea – chiar dacã este vorba decineva extraordinar precum un profet ca Ilie, un lider ca Moisesau o doamnã curajoasã precum Estera. Dintr-odatã simþi oînrudire cu acea persoanã, o prietenie plinã de respect ºi gratitu-dine.

O biografie bunã ne oferã stabilitate atunci când trecem prin expe-rienþe similare.

Dacã studiezi viaþa lui David, îþi dai seama cã nu eºti singuratunci când îþi pierzi copilul. Copilaºul sãu, care era încã înscutece, a murit dupã o boalã scurtã, dar gravã. Sau poate cãlucrezi pentru un ºef imposibil – cineva dezechilibrat emoþionalcare reuºeºte cumva sã îºi menþinã poziþia de putere. În anii sãi deadult tânãr, David l-a slujit pe împãratul Saul, care a devenitparanoic, ºi a urmãrit obsesiv, timp de mai bine de 12 ani, sã-icurme viaþa. Studiazã experienþele lui David din aceastã perioadãtranzitorie, între 17 ºi 30 de ani, înainte de a urca pe tronulIsraelului ºi vei afla cum sã te raportezi la un superior opresiv.

Poate cã ai o relaþie tensionatã cu mama ta. Aºa a avut ºi Esau.Biografia sa îþi va da mai multã luminã. Sau, dacã eºti certat cu uncoleg de muncã sau cu un alt creºtin, studiazã viaþa lui Barnaba ºia lui Pavel. Aceºtia au avut pãreri diferite ºi, cu obstinaþie, aurefuzat sã cedeze unul în faþa celuilalt. Ei s-au despãrþit din cauzaacestei neînþelegeri ºi n-au mai lucrat niciodatã împreunã. Uneori

CHARLES R. SWINDOLL

9

un conflict nu se poate rezolva. Un studiu al vieþii lor ne va ajutasã învãþãm cum sã avem opinii diferite ºi sã ne comportãm caniºte creºtini maturi.

O biografie bunã ne ajutã sã menþinem o perspectivã divinã asupravieþii.

Când petrecem timp studiind viaþa unui personaj dinScripturã dobândim o perspectivã mai largã asupra împrejurã-rilor în care ne aflãm. Este uºor ca mulþi dintre noi sã devenimîngrijoraþi, sã ne simþim împovãraþi de eºec. Studiazã viaþa luiPetru ºi vei descoperi un bãrbat condus de emoþiile sale. Extremde impulsiv, el vorbea fãrã sã gândeascã ºi acþiona pripit – acþiu-nile sale l-au fãcut sã se lepede de Domnul în trei situaþii diferiteîn perioada cea mai dificilã a vieþii lui Isus pe pãmânt. Vei gãsiîncurajare atunci când vei vedea cum l-a restaurat Domnul peprietenul Sãu cãzut ºi cum s-a ridicat Petru deasupra acestuiteribil faliment.

Aºadar, de ce Avraam? Ce are de-a face viaþa unui nomad anticcu viaþa noastrã?

În ultimii ani, am fost martorii intensificãrii a ceea ce unii aunumit „ateism radical”, promovat de autori precum RichardDawkins, Sam Harris ºi rãposatul Christopher Hitchens. Ei nudoar cã resping existenþa lui Dumnezeu, dar atacã în mod agresivcredinþa în Dumnezeu considerând-o un rãu ce trebuie eradicat.Unii se îngrijoreazã întrebându-se unde va duce aceastã tendinþãcivilizaþia occidentalã a secolului XXI. Eu nu mã îngrijorez. Deºi s-ar putea ca miºcarea sã fie una radicalã, cu siguranþã cã nu estenouã. Mai mult decât atât, am aruncat o privire sã vãd cum seterminã istoria omenirii. Mare atenþie: Dumnezeu este învingãtor.

Prin urmare, dupã ce am stabilit cine este învingãtor, între-barea devine: Cum ar trebui sã ne trãim vieþile noi, cei carecredem într-un Dumnezeu Creator, într-o lume care nu-I acceptãexistenþa?

Dacã derulãm istoria suficient de mult în urmã, vom descoperio vreme în care practic nimeni nu credea în Dumnezeu. Civi-lizaþiile se închinau la mulþi dumnezei inventaþi ºi oameniinãscoceau superstiþii extreme pentru a explica ceea ce nu puteauexplica, însã nu recunoºteau existenþa adevãratului Creator al

AVRAAM

10

tuturor lucrurilor. În mulþimea de oameni care nu aveau niciunscop, a apãrut un om care a început sã susþinã ceea ce am puteanumi „teism radical”. Omul pe care-l cunoaºtem azi dreptAvraam nu doar cã a afirmat existenþa adevãratului Creator ºiinexistenþa tuturor celorlalþi dumnezei, dar ºi-a ºi mizat întreagaviaþã pe aceastã convingere.

Azi acest om este cinstit de cea mai mare parte a lumii fiindconsiderat „pãrintele credinþei”.3 Povestea vieþii sale esteconsemnatã în Geneza ºi ea ne spune multe despre ceea cetrebuie sã ºtim legat de credinþã. Deºi cãlãtoria credinþei esteunicã pentru fiecare persoanã, Avraam a luminat o cãrare pentrunoi ceilalþi, deoarece cãlãtoria luispiritualã ne vorbeºte despre cãlã-toria noastrã. Biografia lui Avraamare multe învãþãturi pentru fiecare –chiar ºi pentru un ateu – care doreºtesã-L cunoascã pe adevãratul Creator.

Viaþa lui Avraam nu apare prezen-tatã în Geneza decât dupã aproapeun sfert din carte. Când cititorii îlîntâlnesc pe Avraam, ei au aflat dejamulte lucruri despre Dumnezeu. Aºadar, devine firesc sã ºtim ºinoi câte ceva despre El. Ca sã câºtigãm timp, haideþi sã rezumãmce ne descoperã Biblia despre Dumnezeu.

În primul rând, Dumnezeul Bibliei este singurul dumnezeucare existã. El nu este unul dintre mulþi; existã doar unDumnezeu ºi nimeni altul. Biblia neagã validitatea oricãrei religiisau filozofii care nu-L recunoaºte pe Dumnezeu, aºa cum apareEl descris în paginile ei, ca obiect unic al închinãrii. Orice dum-nezeu a cãrui descriere diferã de cea a Bibliei este ficþiune ºi, prinurmare, nu existã.

În al doilea rând, El este singurul Creator al universului ºi areatât autoritatea, cât ºi puterea de a stãpâni peste toatã creaþia,inclusiv peste oameni. Suveranitatea Sa este absolutã. DeoareceEl este desãvârºit din punct de vedere moral, El este ºi singurulcare poate spune ce este bine ºi ce este rãu. Prin urmare, doar Elare calificarea ºi dreptul de a judeca fiecare persoanã.

CHARLES R. SWINDOLL

11

Deºi cãlãtoria credinþeieste unicã pentru fiecarepersoanã, Avraam aluminat o cãrare pentrunoi ceilalþi, deoarececãlãtoria lui spiritualã nevorbeºte despre cãlãtorianoastrã.

În al treilea rând, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni esteinfinitã. Ea este fãrã limite. Dragostea Sa nu poate fi mãsuratã,deoarece nu are sfârºit. El ºtie totul despre noi, dar totuºi neiubeºte. Nimic din ceea ce ºtie despre noi nu-L poate face sã neiubeascã mai puþin, ºi indiferent cât de mult am creºte în devo-þiunea noastrã, El nu ne poate iubi mai mult. Iubirea Sa nu estedoar infinitã, dar este ºi absolutã.

În al patrulea rând, din perspectivã umanã, cãlãuzirea luiDumnezeu este impredictibilã. Adesea El κi conduce oamenii înlocuri ºi împrejurãri surprinzãtoare, deoarece El nu coloreazãliniile trasate de oameni. Deºi caracterul Sãu rãmâne acelaºi, me-todele Sale nu pot fi calculate de parcã ar fi o maºinã programatã.

În al cincilea rând, binecuvântãrile pe care ni le dã Dumnezeusunt uimitoare. Cu toate cã El este drept, adesea oferã îndurare.Ne dã mai mult bine decât am merita ºi ne protejeazã de multedureri care ni s-ar cuveni. Cel mai potrivit termen pentru a-Idescrie caracterul, valorile ºi metodele este harul. Mai mult, harulSãu este imposibil de oprit, chiar ºi de respingerea noastrã plinãde rebeliune.

Având în minte aceste realitãþi esenþiale, sã ne începem studiuldetaliat al vieþii lui Avraam. În timp ce urmãrim cãlãtoria patri-arhului de la ignoranþã pãgânã la iluminarea biblicã, dã-mi voiesã-þi lansez provocarea de a te pune în pielea acestui nomad re-marcabil. Când vei citi cuvintele finale ale ultimului capitol, spercã vei fi acceptat cel puþin trei adevãruri importante.

În primul rând, adevãrata gândire iluminatã se construieºte peadevãrul cã Dumnezeu, aºa cum este prezentat în Biblie, nu doarexistã, dar κi ºi conduce creaþia (vezi Psalmul 111:10 ºi Proverbe 1:7).Când viaþa este privitã prin lentilele Sale, descoperirile ºtiinþificedevin mai clare, iar lumea, cu tot haosul ºi pericolele sale, devineun loc mai puþin înfricoºãtor.

În al doilea rând, Dumnezeul Bibliei te iubeºte ºi Se implicãactiv în viaþa ta din ziua în care te-ai nãscut – ºi chiar înainte deasta. Lucrul acesta este adevãrat, indiferent dacã tu Îi recunoºtisau nu activitatea sau alegi sã-I recunoºti existenþa.

În al treilea rând, Dumnezeu are un plan pentru tine ºi acestplan include binecuvântãri mai mari decât îþi poþi imagina. Cu

AVRAAM

12

multe secole în urmã, El a conceput un plan pentru a rãscumpãralumea de rãu ºi a rezervat un loc pentru tine în marele Sãu plan.Acest plan de rãscumpãrare a început cu alegerea unui om penume Avraam. Deoarece povestea vieþii sale este un model pen-tru povestea vieþii mele ºi a vieþii tale, sã pornim împreunã cu elîn aceastã cãlãtorie ºi sã retrãim experienþele sale pe mãsurã ceînvãþãm despre acest Dumnezeu care ne iubeºte atât de mult.

Chuck SwindollIANUARIE 2014

CHARLES R. SWINDOLL

13

15

CAPITOLUL 1

LA DRUM...FÃRÃ A ªTI ÎNCOTRO

La început, Dumnezeu a creat totul – universul, soarele nostru,planeta aceasta – ºi a populat pãmântul cu plante, peºti,

pãsãri, animale ºi, în cele din urmã, cu oameni. Toate au fostbune… de fapt foarte bune. Întreaga creaþie era într-o relaþiesimbioticã. Toate acestea pânã când Adam ºi soþia sa, Eva, primiioameni, au încãlcat singura poruncã a Creatorului: ca dinmilioanele de pomi de pe pãmânt, sã nu mãnânce din rodul unuianumit pom (vezi Geneza 2:15-17). Când au ales sã mãnânce dinpomul acela, în ciuda serioasei avertizãri a Creatorului, totul s-aschimbat. Totul.

Alegerea lor de a nu-L asculta pe Dumnezeu a fost un act derãzvrãtire. Ei au ales sã-ºi urmeze propriile destine în loc sã seîncreadã în conducerea lui Dumnezeu. Actul lor de rãzvrãtire aschimbat modul în care funcþioneazã lumea. Înainte de Cãdere,totul acþionase conform harului lui Dumnezeu, dar din acelmoment, lumea a devenit rapid un loc caracterizat de suferinþã,boalã, durere, egoism, violenþã ºi moarte. Oamenii s-au nãscut cunatura rebelã a lui Adam, iar dupã doar câteva generaþii, întreaga

rasã umanã a devenit atât de corupã ºi fãrã speranþã deîndreptare încât Dumnezeu a nimicit toþi oamenii, cu excepþiacâtorva – Noe ºi familia sa (vezi Geneza 6-9).

La doar câteva generaþii dupã acest nou început, populaþiaumanã s-a refãcut, dar starea ei moralã n-a fost cu nimic maibunã. De fapt, pe vremea lui Avraam, omenirea era pe cale sãdevinã din nou fãrã speranþã. Oamenii trãiau conform propriilorreguli care, potrivit informaþiilor arheologice, includeau tot felulde vicii ºi perversiuni. În loc de a cãuta sã-L cunoascã peDumnezeu, Creatorul lor, ei au schimbat adevãrul cu superstiþia.În timp ce stãteau în jurul focului, se întreþineau cu poveºtidespre fiinþe spirituale mitice ale cãror activitãþi ar fi influenþatlumea fizicã, ºi-au fãurit idoli care sã reprezinte aceºti zei ima-ginari ºi apoi au fãcut lucruri îngrozitoare ca sã le potoleascãmânia.

Dumnezeu ar fi putut sã întoarcã spatele creaþiei. Ar fi pututabandona omenirea ºi sã o lase în ignoranþa ei autodistructivã.Nu era obligat din punct de vedere moral sã salveze omenirea derãul pe care ea singurã ºi-l crease ºi pe care îl perpetua. Cu toateacestea, Dumnezeu a conceput un plan de rãscumpãrare a lumii,începând cu un om. El avea sã facã din omul acesta un model alharului salvator ºi avea sã-l statorniceascã drept pãrinte fondatoral unei naþiuni noi ºi speciale. Cu timpul, pe mãsurã ce planulurma sã prindã contur, aceastã naþiune avea sã devinã mijloculprin care întreaga lume Îl va putea auzi pe Creator ºi se va în-toarce la El.

Planul de rãscumpãrare al lui Dumnezeu a început cu ale-gerea unui om pe nume Avraam.

Omul ales de Dumnezeu Noi îl cunoaºtem pe omul acesta sub numele de Avraam, darnumele lui primit la naºtere a fost Avram. Într-un moment criticale vieþii sale, Dumnezeu i-a schimbat numele, dar în primii 99 deani din cei 175, el a rãspuns la numele de Avram.

El a trãit pe la sfârºitul Perioadei timpurii a epocii bronzului(aproximativ 2000 î.Cr.) într-o cetate înfloritoare, plinã de viaþã ºiculturã cunoscutã sub numele de „Ur din Haldeea” (Geneza

AVRAAM

16

1:28). Þara Haldeii – cunoscutã ºi sub numele de Mesopotamia –era situatã în Irakul de azi, într-o regiune pe care arheologii ºiistoricii o numesc leagãnul civilizaþiei, deoarece aici oamenii dinvechime au locuit pentru prima datã în cetãþi ºi au întemeiatsocietãþi. „Puþine perioade din istoria anticã sunt la fel de binedocumentate prin artefacte ºi inscripþii precum perioada luiAvraam.”1 Prin urmare, ºtim o mulþime de lucruri despre cultura,religia, credinþele ºi viaþa de zi cu zi a acestui om.

Avram a fost un membru obiºnuit al societãþii sale, nefiinddiferit de vecinii lui. La naºterea sa, a primit un nume careînsemna „tatãl este înãlþat” – cel mai probabil o referire la zeitateacãreia i se închina familia sa. Oamenii din Mesopotamia anticã seînchinau unui panteon de zei mitici, conduºi de zeul lunã, Sin, pecare îl considerau „domnul cerului” ºi „creatorul divin”.2 Ca ºirudele ºi vecinii sãi, Avram s-a închinat idolilor ºi a acceptat iniþialmitologia ca fiind adevãratã (vezi Iosua 24:2). Chiar ºi aºa,Dumnezeu i S-a arãtat lui Avram ºi i-a dat porunci care i s-auadresat în mod personal: „Ieºi din þara ta, din rudenia ta ºi dincasa tatãlui tãu ºi vino în þara pe care þi-o voi arãta” (Geneza 12:1).

Este important sã observãm cã Dumnezeu nu S-a arãtat unuigrup de oameni pentru ca apoi sã le facã o invitaþie generalã dea-L urma. De asemenea, ar trebui sã observãm cã nu Avram L-acãutat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu S-a apropiat de el. Printr-unact de har, Dumnezeu ªi-a bãgat mâna în gaura aceea idolatrãpentru a-l alege pe Avram dintre toþi oamenii.

De ce tocmai acest om? Oare Avram s-a întors de la idoliipãrinþilor sãi ºi L-a cãutat pe Dum-nezeu? S-a fãcut el vrednic de în-durarea divinã? Nici vorbã! Domnull-a ales pe Avram din motive pe carele vom cunoaºte doar atunci cândvom ajunge în cer. Putem afirma cucertitudine cã Avram n-a fãcut nimicca sã dobândeascã sau sã meritefavoarea divinã. Cu toate acestea,Domnul i S-a arãtat acestui ignorant, pãcãtos ºi superstiþiosînchinãtor la idoli ºi i-a spus: „Ieºi din þara ta, din rudenia ta ºi din

CHARLES R. SWINDOLL

17

Domnul l-a ales pe Avramdin motive pe care le vomcunoaºte doar atunci cândvom ajunge în cer. Avramn-a fãcut nimic ca sãdobândeascã sau sã meritefavoarea divinã.

casa tatãlui tãu ºi vino în þara pe care þi-o voi arãta. Voi face dintine un neam mare ºi te voi binecuvânta; îþi voi face un numemare ºi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vorbinecuvânta ºi voi blestema pe cei ce te vor blestema; ºi toatefamiliile pãmântului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:1-3).

Chemarea adresatã de Dumnezeu lui Avram a început cu unimperativ – o poruncã clarã. Dumnezeu i-a spus sã-ºi lase locurilenatale pentru o þarã pe care i-o va arãta… mai târziu. Pentru aprimi binecuvântãrile promise, Avram trebuia sã lase în urmãtoate lucrurile pe care se baza în ce priveºte siguranþa ºi resursele– þara ºi rudeniile sale – ºi sã se încreadã cã Dumnezeu κi vaonora angajamentul. Un autor al Noului Testament, meditând lastrãmoºul sãu, afirmã: „Prin credinþã Avraam, când a fost chematsã plece într-un loc pe care avea sã-L ia ca moºtenire, a ascultat, ºia plecat fãrã sã ºtie unde se duce” (Evrei 11:8).

Opreºte-te ºi gândeºte-te pentru o clipã. Pune-te în locul luiAvram. Tu ai 75 de ani, iar soþia ta, 65 de ani. Aþi locuit toatã viaþãîntr-un loc. Ai o gospodãrie pusã la punct în cetatea ta, ai o familieºi o comunitate pe care le ºtii de când te-ai nãscut. Brusc, Domnulþi Se aratã într-o formã fizicã – fie vizualã, fie auditivã – nu poþinega autenticitatea supranaturalului, ºi îþi spune sã-þi faci ba-gajele ºi sã porneºti la drum spre o destinaþie necunoscutã. Îþipoþi imagina discuþiile pe care le-a avut Avram cu prietenii ºivecinii?

„O, vãd cã-þi faci bagajele, Avram.”„Da.”„Chiar pleci din cetate?”„Da, voi pleca în câteva zile.”„ªtii, de acum încolo nu mai întinereºti. Eºti gata sã iei totul de

la început într-un alt loc?”„Da, Sara ºi cu mine plecãm.”„Serios? ªi unde plecaþi?”„Nu ºtiu.”„Îþi împachetezi tot ce ai, pleci din acest loc unde totul îþi este

cunoscut ºi n-ai habar încotro te îndrepþi? Þi-ai pierdut minþile?”Totul în noi ne spune cã trebuie sã ne ferim sã facem schimbãri

majore fãrã o planificare atentã. Majoritatea dintre noi vrem sã

AVRAAM

18

vedem unde sãrim înainte de a ne angaja sã facem o sãriturã. ÎnsãDumnezeu l-a chemat pe Avram sã-I asculte chemarea fãrã a-ioferi o informaþie completã. Avram nu a ºtiut unde se duce, aºacã nu s-a putut încrede într-un plan bine preconceput, pe termenlung. Cu toate acestea, Domnul i-a oferit lui Avram suficientãinformaþie pentru a lua o decizie raþionalã.

Când Avram L-a întâlnit pe Domnul, el ºtia cã Dumnezeu estereal. Splendoarea uimitoare a prezenþei lui Dumnezeu nu i-alãsat loc de îndoialã. Mai mult, Domnul i-a fãcut trei promisiuniconcrete care au fãcut ca ascultarea sa sã merite tot deranjul. Întimp ce vecinii sãi credeau cã ºi-a pierdut minþile, Avram aveamotive bine întemeiate sã se încreadã în Dumnezeu, chiar fãrã acunoaºte fiecare detaliu al planului.

Legãmântul necondiþionat al lui Dumnezeu În tot Vechiul Testament apar diferite tipuri de legãminte – uneleîntre indivizi, altele între naþiuni. De asemenea, existã mai multelegãminte divine, care sunt contracte sau înþelegeri întreDumnezeu ºi oameni. În grãdina Eden, Creatorul a fãcut unlegãmânt cu Adam ºi Eva: „Poþi sã mãnânci dupã plãcere dinorice pom din grãdinã; dar din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãuluisã nu mãnânci” (Geneza 2:16-17). Observaþi promisiunea: „Cãciîn ziua în care vei mânca din el, vei muri negreºit” (versetul 17).

Puþin mai departe în Scripturã ajungem la vremea lui Noe,când Dumnezeu a spus: „Sfârºitul oricãrei fãpturi este hotãrâtînaintea Mea, fiindcã au umplut pãmântul de silnicie; iatã, am sã-inimicesc împreunã cu pãmântul. Fã-þi o corabie…” (Geneza 6:13-14). Când apele au scãzut, Domnul a promis: „Fac un legãmânt cuvoi cã nici o fãpturã nu va mai fi nimicitã de apele potopului ºi nuva mai veni potop ca sã pustieascã pãmântul… Iatã semnullegãmântului pe care-l fac între Mine ºi voi ºi toate vieþuitoarelecare sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:curcubeul Meu pe care l-am aºezat în nor, el va sluji ca semn allegãmântului dintre Mine ºi pãmânt” (Geneza 9:11-13).

Unele legãminte sunt condiþionate, însemnând cã împlinireade cãtre o parte depinde de împlinirea de cãtre cealaltã parte.Aceste înþelegeri de obicei includ afirmaþii de genul dacã/atunci:

CHARLES R. SWINDOLL

19