“Aventurile amoroase ale zeilor din miturile Greciei Antice”

Tema iubirii, este fără îndoială una dintre cele mai importante ale antichităţii. Cu excepţia cîtorva zeiţe, mai toate divinităţile au avut parte de aventuri amoroase, care merg de la simpla dorinţă carnală la pasiunile cele mai devastatoare. Din aceste uniuni se nasc uneori copii cu destine excepţionale. Zeităţile iubirii încarnează de fapt tot ce este uman, tensiunea şi intensitatea sentimentală, atotputernicia patimilor, frămîntările emoţionale, constante universale ridicate la nivelul mitic.

Zeița iubirii și a frumuseții, Afrodita, fiind plămădită în mijlocul valurilor, s-a dovedit a fi prin excelenţă prototipul voluptăţii şi seducţiei, totul fiind la ea încărcat de simbolism erotic: pielea albă, părul blond căzînd pe umeri, ochii strălucitori, formele generoase. Sub paşii săi se nasc flori şi porumbeii îi alcătuiesc cortegiul. Poart în jurul taliei o centură brodată care provoacă atracţii de necontrolat. Forţă primordială a naturii, ea este stăpîna relaţiilor amoroase. Puterea sa ambiguă favorizeazã însă atît mariajul, cît şi adulterul.

Afrodita, imediat după venirea ei pe pămînt în lumea zeilor, devine soția lui Hefaisotos, pe care însă, îl tradează foarte curînd cu Ares. Din unirea Afroditei cu Ares s-au născut cinci copii, simbolizînd forțele antagonice ale iubirii: Harmonia, Phobos(teama) și Deimos(groaza), Eros și Anteros(amorul și amoru contrariu). Capabilă să-i domine pe toți zeii Olimpului, Afrodiata este legată de toate întîmplările mitologice care au în centru tema iubirii : tradiția amintește iubirea sa pentru Dionysos, Poseidon și Hermes, din lumea divină, și cea pentru Adonis și Anhise, dintre muritori. Din dragostea dintre Afrodita și Anhise, un prea frumos păstor troian, s-a născut Enea, care a avut în Afrodita o ocrotitoare mereu plină de înțelegere.

Dacă Afrodita trezea iubire oriunde ar fi apărut, ea era, de asemenea, ținta ostilității și geloziei zeițelor olimpice. Dintre acestea, cea mai îndîrjită s-a arătat Hera, din cauza alegerii lui Paris, care i-a acordat Afroditei, și nu reginei zeilor, mărul frumuseții.