3Învățător ul Moder n

Edito

rial

Învă

ţăto

r și c

erce

tăto

rBu

ne p

ract

ici

Man

agem

ent ș

cola

rÎn

văţă

tor ș

i diri

gint

ePa

rten

eria

t edu

caţio

nal

Ate

lier d

idac

ticRe

ţeta

Anul III,Nr. 5 (21),

Octombrie, 2012

AVENTURA ÎNVĂŢĂRII SAU

ÎNVĂŢAREA PRIN EXPERIENŢĂ

Experienţa copilului este cel mai scurt drum spre învăţarea eficientă. Educaţia este o dezvoltare în, prin și pentru experienţă. Apelând la expe-

rienţa copilului creăm o situaţie de încredere în forţele proprii. Constatând că ea este minimă la o anumită etapă a vieţii, contează ca elevul să înţeleagă valoarea adăugată a acestei experienţe.

Școala de azi se deosebește mult de ceea ce școala sovietică numea instituţie în care se pregătește cetăţeanul pentru viitor. În primul rând, școala de azi nu pregătește cetăţeanul pentru ziua de mâine, ci îl încadrează pe elev imediat în activităţi de învăţare.

Aici şi acum! este sloganul școlii moderne, care îi su-gerează profesorului că a preda perimetrul unei figuri nu se face cu rigla la tablă sau pe caietele copilului. Clasa se află în curtea școlii, elevii având sarcina de a măsura lungi-mea gardului ce împrejmuiește școala, fântâna, un foișor etc. În cazul când condiţiile meteo nu favorizează ieșirea din clasă, cadrul didactic poate iniţia un laborator în care ar simula o curte, un obiect ce se află în curte pentru a-i măsura lungimea gardului. În ce mod? O cutie cu nisip, cu făină în care se va fixa un obiect (o machetă de fântână, căsuţă), iar elevii cu o sârmă ar putea măsura lungimea perimetrului.

Disciplina matematica oferă și alte posibilităţi de acest gen. Spre exemplu, la învăţarea transformărilor unităţii de măsură kg, în clasa a III-a sau a IV-a, lecţia de matematică poate avea loc în magazin. Copiilor li se dă un sold bănesc pe care trebuie să-l cheltuie în conformitate cu lista, alcă-tuită spre exemplu din 200 grame de salam, 150 grame de unt, 300 grame de bomboane. Situaţia de problemă va confirma mai multe cunoștinţe și abilităţi. Elevul va trebui să calculeze dacă suma îi ajunge, să poată transforma kg în grame, apoi să estimeze costurile și în final restul pe care ar putea să-l obţină. Pentru că nu întotdeauna vom putea pleca la magazin, acesta poate fi simulat în sala de clasă, or, rolul vânzătorului este la fel de asumat în această situaţie.

Cât de banală poate fi lecţia în care povestești elevilor

despre o profesie oarecare? Desigur, un neajuns al orien-tării profesionale este că elevului mai puţin i se spune des-pre profesiile exotice și mai mult despre cele mai cunoscu-te. Acest fapt îl lăsăm pentru o eventuală discuţie. Profesia de frizer este, pe de o parte, cunoscută de fiecare, însă mai puţin se cunoaște din tainele acestei profesii. Cât de utilă ar fi lecţia în care elevul va auzi direct de la specialist câte-va secrete. Coafând în sala de clasă pe cineva și povestin-du-le elevilor despre complexul de exerciţii cu foarfecele și pieptenele pe care le posedă fiecare frizer, elevul ajunge să perceapă mult mai ușor această profesie.

Ce face elevul învăţând prin experienţă? Utilizează experienţa de viaţă și experienţa de a învăţa. Se implică imediat. Evidenţiază multiplele soluţii ale problemei. In-teracţionează cu profesorul, considerându-l partener de dialog. Reflectează asupra propriei activităţi, dar și asupra implicării colegilor. Propriul exemplu contează. Experien-ţele personale și dezvoltarea personală sunt valorizate în sala de clasă, nu sunt lăsate ca temă pentru acasă. Elevii învaţă să aplice evaluarea, care este o experienţă de învă-ţare, pe ei înșiși.

Ce face profesorul optând pentru învăţarea expe-rienţială? Se bazează pe experienţele elevului. Asigură o implicare activă a elevului. Relaţionează exerciţiile pro-puse în cadrul lecţiei la experienţele elevilor, trecute sau potenţial-viitoare. Creează o atmosferă de rezolvare a problemelor. Asigură un dialog activ între elevi și profe-sor. Implică reflecţia activă (învăţarea este eficientă după ce reflectăm asupra situaţiei la care am participat). Situa-ţiile/problemele sunt abordate din perspectiva elevului, nu a profesorului. Învăţarea este experienţială atunci când experienţa umană face parte din procesul de învăţare.

Așadar, învăţarea începe cu ideile și conceptele ele-vului; nu există un „profesor” care să citească din cărţi. Acceptând teoria lui J. Dewey vom conchide că „lumea întreagă este laboratorul nostru de creaţie, copilul trebuie să iasă din bancă și să meargă în lume”.

Dumneavoastră ce model de învăţare acceptaţi?Model de învăţare 1: Fă o dată cu mine!Învăţătorul: Vă rog, faceţi fiecare pas o dată cu mine. Luăm o hârtie de for-

mat A4. Obţinem din ea un pătrat. Așa ca la mine. Gata? Atunci continuăm. Hârtia se îndoaie ca să se creeze o dungă și se desface la loc. Toţi au reușit? Se îndoaie pe linia punctata, către linia de mijloc. Este? Se ajustează aripile la un unghi de 90 de grade. La toţi e așa? E gata avionul!

Model de învăţare 2: Fă după mine!Învăţătorul: Vă rog, fiţi atenţi cum arăt eu, căci apoi va trebui să faceţi sin-

guri. Luăm o hârtie de format A4. Obţinem din ea un pătrat. Hârtia se îndoaie ca să se creeze o dungă și se desface la loc. Se îndoaie pe linia punctată, către linia de mijloc. Se ajustează aripile la un unghi de 90 de grade. E gata avionul!

Model de învăţare 3: Fă singur!Iată avionul din hârtie. Vă rog să-l examinaţi și să-l faceţi singuri!

Mariana MARIN