Autoeducaþia reprezintã o direcþie de evoluþie a activitãþii de formare-dezvoltare a personalitãþii care vizeazã transformarea obiectului în subiect al educaþiei, respectiv a educatului în educator. Premisele autoeducaþiei sunt de naturã socialã, psihologicã ºi pedagogicã. Toate reflectã, în mod esenþial, necesitatea ºi posibilitatea autoperfecþionãrii permanente a societãþii ºi a personalitãþii umane în mãsura autocunoaºterii propriilor lor resurse ºi a valorificãrii în plan pedagogic. Acest proces complex ºi de duratã implicã iniþierea, dobândirea ºi perfecþionarea continuã a capacitãþii celui educat de autoînvãþare, de autoinstruire, de autoformare.

Premisele sociale ale autoeducaþiei reflectã .tendinþa naturalã a omului de a se auto- depãºi, de a izbuti pe un plan superior.. Au în vedere perfectibilitatea, necesarã în mod obiectiv pentru: a) depãºirea rezultatelor anterioare; b) adaptarea la cerinþele profesionale, aflate în continuã schimbare; c) valorificarea progresului ºtiinþific ºi tehnologic implicat la scara socialã; d) optimizarea deciziilor în contextul unei societãþi dominatã de .ºocul viitorului.

Calitatea superioarã a mediului social deschis este probatã prin capacitatea acestuia de a stimula cea mai productivã competiþie . competiþia cu sine care exprimã nevoia de autodepãºire, de autoperfecþionare prin autoînvãþare, autoinstruire ºi autoeducaþie continuã, tipicã personalitãþii umane deschise