Autocaracterizarea, ca varietate a caracterizarii indirecte este o modalitate prin care personajul isi prezinta imaginea in oglinda. De cele mai multe ori, Harap-Alb se destainuie in fata calului si a Sf. Duminici. Lor le arata ingrijorarile, ezitarile, supararea si uneori ura care-i framanta sufletul : Ť Si de-as muri mai de graba, sa scap odata de zbucium ; decat asa viata mai bine moarte de o mie de ori. ť. Cuprins de deznadejde, exclama la un moment dat : Ť Ma pricep eu tare bine ce ar trebuie sa fac... Dar m-am deprins a tara dupa mine o viata ticaloasarasaturile morale ale personajului sunt fie native, fie dobandite pe parcursul vietii. Una dintre cele dobandite este increderea in sine, care se intensifica treptat pe masura ce Harap-Alb duce la bun sfarsit insarcinarile primite. Astfel, daca salatile din gradina ursului au fost furate mai ales cu ajutorul Sf. Duminica, capcana intinsa cerbului a fost construita impreuna cu Harap-Alb. Tot el este cel care il ucide pe cerb si ii ia pielea evitand sa fie ucis de ochiul acestuia.

In cele din urma, plecand sa o aduca pe fata imparatului Ros, Harap-Alb nu mai cere ajutorul Sfintei Duminica.De-a lungul acestui drum, Harap-Alb isi dovedeste o parte din calitatile dobandite, prezentate in mod indirect de catre autor : vede dincolo de aparenta grotesca a celor cinci care i se vor alatura, ii accepta asa cum sunt si imparte cu ei atat binele cat si raul. Cand Gerila se supara fiindca e luat in ras de ceilalti, Harap-Alb se dovedeste a fi diplomat, aplanand conflictul.