DECORAŢIUNI INTERIOAREALE CASELOR ŞI PALATELOR

BOIEREŞTI DIN SECOLUL AL XIX-LEA ÎN ORAŞUL IAŞI

Aurica IchimSmaranda Gâlea

Titel Sinescu

Majoritatea monumentelor istorice laice – palate şi caseboiereşti ale oraşului Iaşi datează din secolele XVIII şi XIX,construite în cadrul procesului complex de înnoire reprezentat dedezvoltarea economiei bazate pe relaţii capitaliste. Totodată acestproces reprezintă schimbarea mentalităţii boierimii şi intelectualităţiivremii, fiind o modă studiul la Paris, Berlin şi Viena. Tradiţiileculturale, aduse de acest nou suflu s-au manifestat mai ales înarhitectura civilă. Se construiesc în secolul al XIX-lea multe palate şicase boiereşti, iar cele mai vechi sunt înnoite, refăcute în stil eclectic,clasicist sau neogotic. Ambianţei exterioare şi interioare a acestorconstrucţii îi asociem în prezent atmosfera evenimentelor istorice şiculturale ale timpului, modul prin care oraşul trăieşte ca istoriecumulată, nostalgia după vechile valori, conştiinţa comorilor de artăfăurite pe acest loc. Prin aceste monumente îşi merită în mare partenumele de “oraşul vechilor zidiri”.

Ambianţa interioară, decorul epocii în care s-a făcut“Unirea Principatelor”, a existat un Creangă, un Eminescu, s-arealizat independenţa României, este prea puţin luat în seamă şidin nefericire şters cu buretele de istoria actuală, ce îşi doreştespaţii practice şi aseptice pentru servicii de tot felul. Aceste spaţiice exclud decoraţia şi culoarea ce era un atribut al acestor imobilesau, în cazul în care vreun beneficiar o doreşte, ea devine de multeori din incultură sau lipsă de studiu un element de kitsch.

Monumentele la care ne referim sunt legate de numeilustre (Conta, D. Ghica, Cantacuzino–Paşcanu, Beldiman,Berthelot, A. Russet, Balş-Sturdza, Roznovanu). Interioarele eraude cele mai multe ori reprezentative pentru personalitateaproprietarului. Astfel, nu lipsea holul de acces bogat dimensionat

din care pornea scara monumentală în 3 sau 2 braţe, balustradabogată, salonul mare cu plafon pictat, coloane adosate, lambriuri,parchetul cu esenţe şi modele pe gustul epocii, oglinzile cu ramedin lemn sculptat, şemineele, tapetul de mătase la pereţi, înrămatcu baghete din lemn sculptat sau ipsos, rozete şi candelabredecorative şi cîte alte elemente ce constituie apanajul stilululuiclasic sau al ecletismului.

Peste multe din aceste elemente s-au suprapus la începutulsecolului al XX-lea elemente de stil art nouveau, în special îndecoraţia balustradelor, feroneriilor, tâmplariei sau în cea aancadramentelor, chenarelor, creându-se astfel elemente interesantece denotă o istorie a clădirii, proprietarilor, evenimentelor.

Din nefericire, mare parte din aceste elemente dearhitectură şi decoraţie interioară au dispărut astăzi, prinschimbarea de destinaţie după anul 1947 a majorităţii acestorconstrucţii. Noile funcţiuni au impus modificări interioare şi o datăcu acestea s-a distrus ambientul şi decoraţia originală (Palatul M.Sturdza-Seminarul V. Costachi), Casa Beldiman–Penescu –dispensar, Casa A. D. Xenopol - a traversat schimbări deproprietari şi destinaţii ce au dus la distrugeri masive, CasaLogofăt Conta – Casa Universitarilor, Casa Ghica Brigadir –Spitalul de Urgenţe, Casa D. Ghica – sediul unui trust deconstrucţii, Palatul Gr. Sturdza - Sediul R.T.V. Iaşi).

Alte construcţii au păstrat parţial decoraţiile interioare, fiedin cauza unei exprimări arhitectonice foarte puternice a acestora(Palatul Roznovanu – Primaria, Casa Balş-Sturdza - PoştaCentrală, Casa Catargi – Muzeul Unirii, Casa Ghica Callimachi –Sediul PNŢCD), fie datorită funcţiunii realocate şi a faptului că aufost declarate monumente istorice din 1947 sau de la începutulsecolului, o dată cu înfiinţarea Comisiei Naţionale aMonumentelor Istorice (intrând astfel sub un anumit regim deprotecţie).

Exemplificăm această teză cu păstrarea decoraţiilorinterioare (evident parţial) la unele construcţii ce au avut funcţiunipublice de la începutul secolului al XX-lea, prin preluarea lor decătre stat sau de către instituţii publice de la proprietariiparticulari:− Palatul Roznovanu – preluat de Primăria Iaşi;

− Casa Catargi – preluată iniţial de Primăria Iaşi şi apoi desediul Societăţii de Asigurări;

− Casa Sturdza-Balş – preluată de Banca Românească şi apoi dePoşta Română;

− Casa Alecu Balş – preluată întâi ca spaţiu de învăţământ şiapoi Filarmonica Moldova Iaşi.

Caracteristicile stilistice puternice reflectate în volumetrie,decoraţiile faţadei, forma golurilor şi tâmplăria, ca şi formaacoperirii în general sunt păstrate în toate situaţiile. Acesteelemente sunt cele ce în prezent sunt restaurate.

Fireşte, în decursul secolului al XVII-lea şi al XIX-leafiecare din aceste monumente îşi are istoria sa, schimbările deproprietari, influenţele ”modei” în arhitectură, schimbărilefuncţiunilor aducându-le în prezent în situaţia în care fiecareconstrucţie în parte reprezintă “un caz”, “o istorie suprapusă”. Îngeneral ele au pornit de la construcţii inspirate din clasicismulfrancez sau vienez (Casa Catargi – Muzeul Unirii, Casa Pogor –Muzeul de Literatură, Casa Ghica Callimachi – Sediul PNŢCD,Casa Balş–Sturdza - Poşta Centrală, Palatul Roznovanu – PrimăriaIaşi, Palatul Callimachi – Universitatea Veche, Palatul M. Sturdza- Seminarul V. Costachi), neogotice (actuala faţadă a Casei AlecuBalş - Filarmonica) sau eclectice (Casa Logofăt Conta - CasaUniversitarilor, Casa Beldiman – Penescu, Casa A. D. Xenopol,Palatul Ghica Brigadir - Spitalul de Urgenţe) şi caracteristicilepreponderente stilistice se păstrează.

Considerăm ca restabilirea adevărului istoric şi a valoriiacestor imobile nu este deplină, dacă nu putem restabili ambianţainterioară de “istorii suprapuse” prin restaurarea decoraţiunilorinterioare.

Reabilitarea spaţiilor interioare şi a decoraţiunilorinterioare nu este posibilă în toate situaţiile în care fiinţează acesteimobile astăzi (exemplu: Palatul Ghica Brigadir – Spital deUrgenţă, Casa Grigore Ghica – Maternitate).

Totuşi în unele situaţii este posibilă refacerea, măcarparţial, a ambientului şi a decoraţiunilor interioare:a) la construcţiile la care se mai păstrează decoraţii originale, sau

există surse documentare privind aceste decoraţii;

b) dacă există aceste surse documentare şi imobilele - acummuzee sau instituţii publice (teatru, sală de concert) - impundemonstrarea unui ambient de epocă, refacerea chiar cucaracter scenografic a decoraţiei interioare, eclectice sauclasiciste;

c) dacă nu există surse documentare, dar proporţionarea, modulde dispunere a spaţiilor indică existenţa unui complementdecorativ ce era, prin regulă, adiacent stilului predominant alconstrucţiei, (clasicist, eclectic) se poate indica în mod stilizatexistenţa acestui element.

Aceste opţiuni trebuie să fie dovada unei atente cunoaşteria istoriei imobilului, prin epuizarea tuturor surselor de informareprivind această istorie, şi o fină cunoaştere a stilurilor clasice,eclectice etc., pentru a nu adauga construcţiei elemente lipsite devaloare. Este facilă introducerea elementelor de kitsch.

In situaţia restaurării unor imobile (Casa Sturdza-Balş –Poşta centrală, Palatul Roznovanu – Primăria Iaşi, Casa Balş-Filarmonica) elementele stilistice ale principalelor spaţii interioaresunt păstrate şi există documente, fotografii, ce permit refacereadecoraţiilor, a coloritului şi a texturilor iniţiale ale interioarelor.Chiar în această situaţie, elemente de detaliu (unele rozete,anumite profilaturi) nu au documentaţie. Acestea trebuiescrealizate în spiritul stilului adoptat pentru refacerea decoraţiei,realizând elemente de stilizare care să marcheze faptul că acesteasunt elemente noi. Desigur această operaţie se va face cu multăfineţe. Ea implică o bună cunoaştere a stilului respectiv, aposibilităţilor de evidenţiere a elementului nou fără a cădea înkitsch. Există deja în operă, de obicei elemente mai noi, fărăvaloare stilistică, ce au fost aşezate în locul unor elementeoriginale. Ele au fost realizate cu ocazia unei reparaţii anterioare(în special cele realizate în anii 1960-1980 sunt din aceastăcategorie). Dacă există posibilitatea, acestea trebuie înlocuite cuelementele autentice, sau cu elemente corespunzătoare din punctde vedere stilistic (exemplu – decoraţia interioară a Sălii deconcerte a Filarmonicii cu tratament fonic - semicalote de diversedimensiuni, ce nu se adaptează elementelor neogotice de calitatepăstrate). Un exemplu îl constituie în acest sens şi Muzeul Unirii.La restaurarea din 1947–1952, stuc-marmura a fost înlocuită cu o

vopsitorie grosieră, unele rozete au fost înlocuite cu elemente fărăproporţii, au fost eliminate lambriuri, s-au modificat profileledecorative de racord la plafon (vizibile în fotografiile de epocă)pentru introducerea scafelor de lumină. Un alt exemplu îlconstituie Palatul Roznovanu, reparat între anii 1977-1979. Laholul central s-au introdus scafe de lumină, străine unităţii stilisticea ansamblului. Pereţii au fost zugrăviţi cu tencuială “tip strop” închenare, element “la modă” în acea perioadă, dar care contrasteazăneplăcut cu detaliile fine ale coloanelor, scării, balustrăzii.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Casa Ghica Callimachi,astăzi sediul PNŢCD. Aici reparaţiile au fost făcute fărăprofesionalism, distrugând ambianţa holului şi a scării interioare.La acest monument se păstrează scara principală de onoare, cedebuşează dintr-un hol cvasi-pătrat la parter în salonul rotund de lanivelul 1. Se păstrează urme ale decoraţiei interioare: balustradadecorativă, oglinzi de cristal cu rame florale din ipsos, profiledecorative ale plafonului de la etaj, coloanele decorative din holulparterului. Dar vopsitoria stridentă, adaosurile de grilaje gencazemată, distrugerea parţială a balustradei decorative a scării,sunt unele rezultate ale reparaţiilor la acest imobil – monumentistoric.

În situaţiile enumerate mai sus restaurarea se poate realizaprin revenirea la elementele originale, sau prin realizarea unorreplici, pentru zonele în care aceste elemente originale au fostdistruse, dar se păstrează martori (elemente de frize, balustrada,capitelul coloanei).

Alte imobile, cum ar fi Casa Callimachi - UniversitateaVeche, Casa Grigore Ghica – Maternitatea, Casa Beldiman -Palatul Copiilor, Casa Al. Ghica Brigadir – Spitalul de urgenţe,Casa Grigore Sturdza - Studioul TVR Iaşi, au decoraţiile interioareîn întregime înlăturate. Pentru unele dintre acestea, nu mai esteposibilă nici măcar sugerarea ambientului de epocă (Spitalul deurgenţe, Maternitatea).

Universitatea Veche, acum în curs de restaurare, sugereazăprin decoraţii foarte stilizate existenţa unui ambient interior clasicist.

La Studioul TVR – Casa Grigore Sturdza, decoraţiileinterioare s-au pierdut o dată cu transformările suferite în anii1960–1970 când funcţiona ca Şcoală Interjudeţeană de Partid. Este

posibil să existe elemente de arhivă privind decoraţiile interioare şinu ar fi lipsită de importanţă refacerea holului central şi a scăriiprincipale de acces. Spaţiile interioare par în prezent lipsite depersonalitate.

Necesitatea de a crea un cadru scenografic poate fi corectăîn anumite situaţii, din punctul de vedere al restauratorului, unspaţiu pentru spectacol este un spaţiu scenografic. Deci, unambient de epocă, chiar scenografic, poate fi restaurat într-unastfel de spaţiu (Filarmonica). Foyerul, holul central, scaramonumentală, sala de concerte, merită a fi refăcute într-o unitatestilistică.

Un muzeu este prin excelenţă un spaţiu scenografic.Pentru Muzeul Unirii, de exemplu, se crează interioare “scena” încare se reface ambianţa “Unirii” şi a vieţii domnitorului Al. I.Cuza. Sălile poartă denumiri ca: Biblioteca Domnitorului, BiroulDomnitorului, Biroul Doamnei etc. Pentru decoraţiile acestorinterioare există fotografii de epocă, s-au păstrat plafoanele,registrele decorative de racord perete-plafon, descrieri de arhivăprivind tapisarea pereţilor, aurirea unor elemente sau tapiţeriamobilierului. Există o parte din mobilierul original, argintărie,tablouri, obiecte personale ce au aparţinut lui Alexandru şi EleneiCuza. Decoraţiile interioare vor forma un tot stilistic cu acestea.La o scară mai mare, se crează o unitate stilistică interior–exteriorce facilitează perceperea momentului istoric căruia îi este dedicatmuzeul.

Un alt exemplu îl poate constitui “Casa Pogor” - MuzeulLiteraturii. Ar fi importantă refacerea măcar a unor interioare deepocă pentru restabilirea atmosferei “Cenaclului Junimii”. Se parecă restaurarea actuală se va încheie fără a lua în calcul acestargument. Din acest punct de vedere decizia restauratorului poatefi judecată ca discutabilă.

De fapt, dilema restauratorului o constituie, în general,“cât şi cum este corect a integra elementele restaurate cu elementede modernizare şi reabilitare, pentru a aduce monumentul lastadiul de maximă valoare stilistică, cumul de istorie şitransformări pozitive”. Rezolvarea este un proces foarte fin şidistinct de la o construcţie la alta. Nu exista o ”reţeta”.

În prezent, pentru monumentele laice, consolidăm şirestaurăm exteriorul, dar suntem mai puţin preocupaţi pentrurefacerea ambientului interior. De cele mai multe ori sunt multprea mulţi paşi de parcurs pentru restabilirea ambientuluistilistic.Uneori funcţia actuală nu mai permite acest lucru. Alteori,dorinţa de modernitate sau grandoare a beneficiarului, încalcăorice principii şi duce la distrugeri majore (Clădirea RegistrulComerţului). Tot beneficiarul, dorind doar cosmetizări, împiedicărestaurarea şi elimină martorii ce ar permite realizarea acesteia.

Amintiri şi lecţii de istorie, lecţii de cultură, se desprinddin realizarea unei restaurări integrale a unei construcţii.Ambientul interior, decoraţiile, mobilierul, sistemul de iluminare,constituie o parte din substanţa istoriei construcţiei.

Fără efectuarea acestui demers multiplu, lipsimmonumentele de o parte din semnificaţia lor.